FIGURI DE STIL

PREZENTARE GENERALĂ

Prof. VANCEA ADRIANA COSMINA

A. Figuri de sunet/ de
repetiţie
• ANAFORA = repetarea unui cuvânt / sintagme la
începutul unei fraze / al unui vers

„Când viforul se scoală, când cerul se mânie

Când negura se-ntinde, când norii se-mpletesc,
Când focul sărpuieşte d-a lungul în tărie
Cu fulgerul, atuncea cu groază te privesc.”

Gr. Alexandrescu

EPIFORA = repetarea unui cuvânt / sintagme la sfârşitul

unei fraze / al unui vers
 ASONANŢA = repetarea unei vocale accentuate
într-o secvenţă verbală.
„Când torsul s-aude l-al vrăjilor caer
Argint e pe ape şi aur în aer”

ALITERAŢIA = repetarea unor consoane

„Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de
ploaie... „
M. Eminescu

ONOMATOPEEA = imitarea de sunete şi zgomote din

natură cu scopul creării de imagini auditive dinamice
„ A popoarelor de muşte sărbători murmuitoare”
M. Eminescu
B. Figuri de construcţie
TAUTOLOGIA = repetarea prin derivare din aceeaşi familie lexicală
„ Ce e val ca valul trece...”
„ Vom visa un vis ferice...” – M. Eminescu

INVERSIUNEA= schimbarea ordinii obişnuite a cuvintelor într-un vers /

propoziţie
„ A ierbii / Molatece lanuri le treieră cerbii”

ENUMERAŢIA = înşiruirea unor termeni de acelaşi fel

pentru a amplifica ideea exprimată
„ Eram aşa de obosit
de primăveri
de trandafiri
de tinereţe
şi de râs”- L. Blaga
PARALELISMUL= alăturarea a două aspecte / idei / sentimente cu efect de
intensificare
paralelism sinonimic: ideea e redată de cuvinte din aceeaşi sferă semantică
paralelism antitetic: imagini contrastante
paralelism sintetic: dispunerea ideilor în ritm simetric

HIPERBAT( DISLOCAREA) = procedeu retoric constând în introducerea în

topica obişnuită a unui cuvânt / sintagme în topică inversă
„ Eşti ca vioara, singură, ce cântă...” – T. Arghezi
C. Figuri de gândire
ANTITEZA = prezentarea în opoziţie a unor caracteristici,
personaje, idei, cu scopul de a evidenţia o categorie dintre
ele
„ Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi cu idealuri
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri...” –
M. Eminescu
 HIPERBOLA = exagerarea voită a trăsăturilor şi staturii unui
personaj, a dimensiunilor unui obiect cu scopul de a reliefa
importanţa sa, măreţia
„ Sălbaticul Vodă e-n zale şi fier
Şi zalele-i zuruie crunte
Gigantică poart-o cupolă pe frunte
Şi vorba-i e tunet, răsufletul - ger
Şi barda din stânga-i ajunge la cer
Şi Vodă-i un munte! ” – G. Coşbuc
D. Figuri de semnificaţie
 EPITETUL = constă în reliefarea unor însuşiri deosebite
ale obiectelor, fiinţelor, ideilor, fenomenelor şi stărilor
sufleteşti.

„ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară.”

”Frumos odor e Fulga! Şi naltă-i e făptura.”

„ Mii de fluturi mici albaştri” „ Curg în râuri sclipitoare.”

„El are glas puternic ... /Şi mers cu legănare de gingaşă

fecioară.”

„ Şi părul său de aur în creţuri lungi se lasă / Ca pe

strujanul verde un caier de mătasă. „

„ Şi zalele-i zuruie crunte, / Gigantică poart-o cupolă pe

frunte…”
SINECDOCA = înlocuirea unui nume prin altul pe baza relaţiei cantitative
„ E cerul plin de stele
Şi câmpul încă plin de roze.” - Macedonski

METONIMIA = numele unui obiect este înlocuit cu un altul prin

corespondenţă directă
a cauzei / a efectului: „ Voiam să-mi sparg veninul, să uit cele
trecute”
– I.H.Rădulescu
a instrumentului „Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier” –
Eminescu
a posesorului:
a întregului prin parte: „ Braţul lui prin taberi mii de morţi împarte” –
Bolintineanu
a conţinătorului prin conţinut: „ Fiarbă vinu-n cupe, spumege
pocalul! ” - Eminescu
 SINESTEZIA = varietate metaforică constând într-un complex de
senzaţii transpuse prin îmbinare de imagini vizuale, auditive, tactile,
olfactive, gustative:
„ Primăvara... o pictură parfumată cu vibrări de violet!” –
Bacovia
„ Cântecul tău a umplut clădirea toată [...] ca o lavandă sonoră”
- Arghezi

SIMBOLUL = semn concret ce reprezintă un alt

obiect, o persoană,o situaţie etc.
ontologic / de natură: crucea pentru Creştinism
analogic / de formă: porumbeii pentru iubire/Pace
convenţional / de înţelegere: drapelele satelor
E. Figuri de analogie
PERSONIFICAREA = atribuirea unor
însuşiri umane unor obiecte, lucruri,
abstracţiuni
„ Printre gratii luna moale, sfiicioasă şi
smerită/ şi-au vărsat razele ei” – Eminescu

COMPARAŢIA = punerea în paralel a

doi termeni pentru a evidenţia
caracteristicile unuia
„ În pâlnia muntelui iezerul netulburat,
ca un ochi al lumii, s-a deschis” –
Blaga
METAFORA = transfer de sens între între obiecte ( presupune o
comparaţie neexprimată)
Realizare: - in presentia/explicită: „ Noaptea-i o regină lunatecă
şi brună” - Eminescu
- in absentia/implicită: „ Nevinovatul, noul ou – palat de
nuntă şi cavou” - Barbu
Tipuri: concret-concret: „Spune, tu, Noapte, martor de smarald”

Arghezi
abstract-concret: „ Tăcerea gândului şi-a orei” – Arghezi
concret- abstract: „ Şi gândirea-i arătură
Peste care boi de zgură plutesc”
abstract-abstract: „ Din vecinicia ta nu sunt măcar un ceas” -
Arghezi
F. Figuri sintactico-semantice
OXIMORONUL = asociere paradoxală a
doi termeni contradictorii
„ Suferinţă, tu, dureros de dulce...”

Eminescu
“ Culorile le iau din apă,
Din dulci otrăvuri şi din vânt..” – Blaga

DIAFORA = utilizarea succesivă a unui

cuvânt cu înţelesuri diferite în acelaşi
context
„ Pâinea fierul o rodeşte,
Tot cu fierul o păstrăm” – Bolliac
G. Figuri de insistenţă /
de adresare
INTEROGAŢIA RETORICĂ = formularea une întrebări
la care poetul nu aşteaptă un răspuns, întrebarea
având valoare emfatică
„ Şi te slujesc, dar, Doamne, până când?” - Arghezi

INVOCAŢIA POETICĂ = interpelare adresată unei

muze, divinităţii etc. cu scopul de a formula o
rugăminte, o cerere, un îndemn
„Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!” – Arghezi
„ Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne...!?” - Eminescu