Epitetul

-temă de seminar-
Nume:Nilaș Lorena Ileana
Facultatea de litere
An I, semestru II
Epitetul este o figură de stil la nivel sintactic care constă în alăturarea unui cuvânt
calificativ la altul, pentru a obține o valoare estetică. Epitetului reprezintă felul în care
scriitorul vede însușirile estetice ale obiectului sau acțiunii și care au răsunet în fantezia și
sensibilitatea cititorului. Când se vorbește despre epitet este necesar să se cunoască originea
etimologică a acestuia. În acest sens termenul provine din cuvântul grecesc epiteton, care se
traduce prin „extra” sau „adăugat”.
Tudor Vianu (1898-1964, cunoscut critic si istoric literar, poet si eseist roman) definea
epitetul ca “Partea de vorbire sau de fraza care determină, în lucrurile sau acțiunile exprimate
printr –un substantiv sau verb, însușirile lor estetice, adica acelea care pun in lumina felul
cum le vede sau le simte scriitorul și care au un răsunet in fantezia si sensibilitatea cititorului.”

Majoritatea epitetelor sunt exprimate prin adjective (ochi mari, oameni harnici, fluturi
albastri,marmura alba) dar pot fi întâlnite si epitete exprimate prin substantive, de obicei
precedate de prepozitii (padure de aur, inimă de piatră). Dupa numărul termenilor folosiți
pentru a realiz adescrierea, epitetele pot fi simple (marea înspumata), duble (marea alba,
înspumata) sau triple (steluța roșie, strălucitoare de brad), lanțurile de epitete conținând mai
mult de trei termeni fiind numite pletore.
Din rândul epitetelor fac parte nu numai adjectivele, dar si toate acele parti de cuvânt
sau de fraza care determina substantivele si verbele prin însusiri înregistrate de fantezia si de
sensibilitatea cititorului, adica prin însusiri estetice; de exemplu, în versurile din
balada Mesterului Manole ("si Manoli, zece, / Care-i si întrece."), propozitia atributiva de
calificare este echivalenta cu un epitet moral (adica, superior celorlalti).
Clasificare

Ornant sau general (in acceptia lui T. Vianu, este cel care “apartine clasei intregi:
genului si speciei din care face parte”): “Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara” (M.
Eminescu);

Individual ( care exprima o insusire specifica unui anumit obiect, sau care este legata
de o anumita imprejurare): “Frumos (epitet ornant) odor e Fulga! Si nalta-i e faptura!” (V.
Alecsandri) – epitet individual;

Cromatic (propriu-zis si prin sugerare): “Mii de fluturi mici albastri (epitet propriu-
zis)…” (M. Eminescu); “Curg in rauri sclipitoare” (M. Eminescu) – epitet prin sugerare;

Personificator: “Ele [izvoarele] trec cu harnici unde si suspina-n flori molatic” (M.
Eminescu);
 Comparativ: “El are glas puternic in gura rumioara/ Si mers cu leganare (ca o
leganare) de gingasa fecioara” (V. Alecsandri);

Metaforic “Si parul sau de aur in creturi lungi se lasa/ Ca pe strujanul verde
un caier de matase” ( V. Alecsandri);

Hiperbolic “Si zalele-i zuruie crunte,/ Gigantica poarta o cupola pe frunte…” (G.
Cosbuc);

Aliterativ: “Intr-o salbatica splendoare” (G. Cosbuc);

Onomatopeic: “Ecou-i raspunde cu vocea-i vuinda.” (M. Eminescu);

Pleonastic: “Peste care trece-n zgomot o multime de norod.” (M. Eminescu);

Sinestezic (care exprima transmutia olfactiva a impresiei vizuale): “Primavara…/ O

pictura parfumata cu vibrari de violete.” (G. Bacovia); Epitetul sinestezic sugereaza
senzatii vizuale, auditive, tactile, olfactive, care se imbina in cadrul poeziilor simboliste;

Aspatial si atemporal: “Plutea-ntr-acest imens senin.” (G. Cosbuc); “Pare ca si

trunchii vecinici poarta suflete sub coaja.” (M. Eminescu)

Oximoronic (care creeaza un contrast puternic intre determinant si determinat,

contrast inacceptabil logic, dar admisibil in plan imaginar): “Venere, marmura calda, ochi
de piatra ce scanteie”; “Cu-mbratisari de brate reci” (M. Eminescu);

Tautologic (adjectivul si substantivul sugereaza aceeasi idee): “tapsanul pravalatic”;

“faclii prealuminate” (M. Eminescu);

Inversat: “Batranul mag inalta fruntea, /Ce sfant e graiul gurii sale.” (O. Goga);

Bibliografie

1. Maza, M. (2017). Epitet: semnificație și exemple. (N / A): Un profesor. Recuperat de

pe: unprofesor.com.
2. Epitet. (2020). Spania: Wikipedia. Recuperat de pe: es.wikipedia.org.
3. Înțeles epithet. (2014). (N / A): Retorică. Recuperat de pe: rhetoricas.com.
4. https://www.referatele.com/referate/romana/online43/Epitetul---Figura-de-
semnificatie---epitet-referatele-com.php