Limbaj artistic:

Epitetul

Figuri de stil = tropi

Este figura de stil prin care se exprimă o însușire expresivă a unui substantiv sau a unui verb;

Este un cuvânt descriptiv sau frază cu funcție expresivă, care determină un substantiv sau un
verb; el exprimă o însușire deosebită a unui obiect, prezentându-l într-o lumină nouă, aparte.

Epitetul - consta în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv sau adverb etc.,
menit sa exprime acele însusiri ale obiectului care înfatiseaza imaginea lui asa cum se reflecta
în simtirea si fantezia scriitorului.

Observatie: Nu orice element determinant este epitet, ci acela care plasticizeaza obiectul sau
actiunea sugerând imagini auditive, vizuale care solicita imaginatia: "... si parintii, si fratii, si
surorile îmi erau sanatosi".

-în funcție de termenii din care este alcătuit, epitetul poate fi:

Simplu : frunza aurie;

Dublu : creionul buclucaș, nerăbdător;
Triplu : se așterne tăcută, netedă și uscată;

Multiplu.

-epitetul care exprimă o însușire umană și are la bază o personificare se numește epitet personi-
ficator (ex: melcul inteligent).

-epitetele care se folosesc de culoare se numesc cromatice (ex: zăpada argintie). -un epitet poate
fi postpus (ex: copac falnic) sau antepus (ex: falnicul copac).

-acesta poate fi și metaforic (ex: pădure de argint).

Epitetul substantivului poate fi exprimat prin :

gerunzii acordate, neacordate (femeie suferind(a)).

adjective: "E un ger amar, cumplit".

substantive: "Al ei par de aur moale".

Epitetul verbului = adverb sau locutiune adverbiala "El asculta tremurator

Se aprindea mai tare si s-arunca fulgerator Se cufunda în mare"

Epitetele au la baza de cele mai multe ori o metafora:

"De treci codri de arama, de departe vezi albind si-auzi mândra glasuire a padurii de argint"
Functiile artistice ale epitetului sunt variate: apreciaza, evoca, individualizeaza, personifica, îm-
podobeste.

Clasificare:

Din punct de vedere gramatical, epitetele pot fi: adjectivale (fluturi argintii)
adverbiale (cânta tainic)

Dupa forma, epitetele sunt:

simple ("suspina molatic");
duble ("palida fata de marmura");
triple ("cu doi ochi ca doua basme mistice, adânce, dalbe").

Dupa sensul termenului epitet în raport cu cel regent: epitet ornant ("paianjeni de smarald");
epitet metaforic ("codri de arama ");
epitet personificator ("harnici unde");

epitet hiperbolic ("trunchii vecinici"; "gigantica ... cupola"). epitet cromatic ("umeri dalbi")

2. Personificarea

a) este figura de stil care atribuie însușiri umane ființelor necuvântătoare, lucrurilor,
fenomenelor naturii: ”izvoarele suspină”, ”codrul tace”, ”dorm florile”;

b) este o figură de stil prin care li se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură
însușiri omenești:

Personificarea - se atribuie fiintelor necuvântatoare, lucrurilor, elementelor naturii, unor idei

abstracte însusiri sau manifestari omenesti.

Pădurea s-a supărat pe noi. "Împarat slavit e codrul

Neamuri mii îi cresc sub poale." ("Povestea codrului", de Mihai Eminescu)

3. Comparatia - consta în alaturarea a doi termeni cu scopul de a li se releva trasaturile asem-

anatoare, care trebuie sa fie noi si surprinzatoare, ca sa asigure noutate si putere sugestiva com-
paratiei.

Are trei termeni:

- comparantul
- comparatul
- adverbul de comparatie: ca, decât, cât etc.
Tipurile de comparatii determinate de natura termenilor care se compara: 1. concret - concret

"Pe un deal rasare luna, ca o vatra de jaratec". Eminescu)

2. abstract - concret
"Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri".
3. concret - abstract
"Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori". ("Iarna", de V. Alecsandri) 4. abstract - abstract
"Anii tai se par ca clipe

Clipe dulci se par ca veacuri". ("O, ramâi", de Mihai Eminescu)

4. Metafora - figura de stil prin care se trece de la sensul obisnuit al unui cuvânt la un alt sens,
prin intermediul unei comparatii subîntelese. Din cei doi termeni ai unei comparatii nu este ex-
primat decât unul: termenul cu care s-a facut compararea.

("Calin - file de poveste", de Mihai

("Trecut-au anii", de Mihai Eminescu)

1. Metafora explicita: "El, un munte de om, care ar fi fost în stare sa sparga ziduri de piatra..."

2. Metafora implicita:

"Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta

Prin care trece alba regina noptii moarta".

Comparatia apare prescurtata prin :

• - lipsa adverbului de comparatie ca

• - lipsa termenului care se compara - luna

Metafora sta la baza altor figuri de stil:

• - personificarea

• - epitetul

• - alegoria

• - metonimia
5. Hiperbola - exagerarea marind trasaturile unei fiinte, fenomene sau evenimente pen-
tru a-i impresiona pe cititori ≠ litota.
"si pe oasele lor s-a asezat si sta tot pamântul Moldovei, ca pe umerii unor uriasi."
6 Antiteza - consta în opozitia dintre doua cuvinte, fapte, personaje, idei, situatii menite
sa se reliefeze reciproc.
"Bun si rau, sceptic si cucernic, milos si crud, temerar si fricos" (Al. Vlahuta)
7. Enumeratia - figura de stil care consta în gruparea si înlantuirea unor elemente iden-
tice din punct de vedere sintactic.
"Biserica-n ruina / Sta cuvioasa, trista, pustie si batrâna" (Mihai Eminescu)
8. Repetitia - procedeu stilistic folosit la toate nivelurile limbii (fonetic, morfologic, lex-
ical si sintactic), constând în reluarea unui sunet, a unei forme gramaticale, a unui cuvânt
sau a unei structuri sintactice.
La nivel fonetic: - repetitia unei vocale -asonanta. Ex. "Argintepeapesiaur în aer." - eu-
fonie.
- repetitia unei consoane - aliteratie. Ex. "Prin vulturi vântul viu vuia”

„Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iarăși”

9. Inversiunea - procedeul artistic prin care se schimba ordinea obisnuita a cuvintelor într-o
propozitie, cu intentia de a obtine efecte poetice.

"Într-o salbatica splendoare."

10. Alegoria - procedeu artistic de folosire a unei suite de comparatii, metafore si personificari
care exprima, într-o forma figurata idei, atitudini prin intermediul lucrurilor.

Alegoria moarte - nunta din “Miorita”

Despre imagini artistice:

Imaginea artistica este forma figurată a cuvântului, procedeul prin care un creator îi măreşte
expresivitatea sau îi dă un sens nou. în mod general, imaginea artistică este o reflectare subiecti-
vă a realităţii, cu ajutorul cuvintelor, sunetelor ori al culorilor în literatură, muzică, arte plastice,
un produs al fanteziei ca oglindire a procedeului figurat, exprimarea noului în raport cu experi-
enţa personală a autorului şi cu formaţia sa intelectuală.

În literatură, imaginea artistică reprezintă o reflectare subiectivă, personală a realităţii, determi-

nată de viziunea scriitorului, sau formarea unei lumi noi, produs al fanteziei. Imaginea artistică
are un caracter concret, prezentându-ne aspectul unui peisaj, al unui portret, al unui obiect, de-
terminându-ne să le percepem prin intermediul altor simţuri. In funcţie de simţurile implicate,
imaginile artistice au fost clasificate în: vizuale, auditive, olfactive, tactile, gustative, chinestez-
ice şi sinestezice. Creatorul de frumos oglindeşte astfel realitatea într-un mod transfigurat,
printr-o transpunere emotivă particulară.

v imagini vizuale: Copacii par goi.

v imagini auditive: ,,care...vin...scîrțîind''.
v imagini olfactive (care privesc simțul mirosului): ,,parfum de piersici coapte''.

v imagini motorii (care se referă la mișcări lente sau accelerate în cadrul naturii): ,,Aburii ușori
ai nopții ca fantasme se ridică/Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.''

v imagini tactile (care se referă la simțul pipăitului): ,,Simt mâinile tale, mamă, căutându-mă,/
ca-n copilărie, să mă alinte...''.

v imagini cromatice-,,Vad pepni verzi-smaragde cu miezul de rubin-/ Si tamaiosii galbeni ca

soarele de vara".

v imagini chinestezice (includ toate senzațiile pe care le produc mișcările omului, ale părților
corpului său, orientate spre exprimarea unor stări interioare).

v imagini gustative (se referă la simțul gustului): ,,Galbenă gutuie, /Dulce- amăruie...''

v imagini sinestezice (constituie un complex de senzații transpuse literar prin îmbinarea imag-
inilor vizuale, auditive, olfactive, tactile și gustative). Sinestezia este specifică liricii simboliste.
Rolul imaginilor artistice

Rolul figurilor de stil,respectiv al imaginilor artistice in transmiterea mesajului poetic se datore-

aza faptului ca,cu ajutorul lor,natura,obiectul depinde despre ce text este vorba este descris mai
profund,sentimentele si faprtele sunt elaborate mai intens ,astfel introducand in cele din urma
cititorul in acel text si transmitadu-i simtamintele mai clar,cititorul devenind cu ajutorul fig-
urilor de stil si al imaginilor artistice un personaj in acel text sau poezie.

https://voxvalachorum.ro/figuri-de-stil-personificarea-definitie- exemple/?fbclid=IwAR3-UX-
IE4GzHtv9GWBFCunRmz6HcuT1mYam3ZtU3Q6Ru6XiAFNa0slm8Ko- personificarea

https://voxvalachorum.ro/imaginile-artistice-definitie-clasificare- exemple/?
fbclid=IwAR0CjNnF20B_96oqLUBE_w6rCFgaOtk5wTzEfk8udOY- Hqs549fixifJlkI-
imagini artistice

https://www.facebook.com/telescoalaTVR/posts/189658332656783- descriptiv literar in

versuri

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=2765479633674600&id=1
00006377712519- descriptiv literar versuri

Notiuni de prozodie:

Categorii de rime:
1. Monorima - alcatuita din succesiunea acelorasi sunete finale într-o întreaga poezie sau în
mai multe versuri dintr-o poezie. (foarte des în creatiile populare)
"Voinicii se izbeau
si mai tare se-opinteau
si mai tare se-nvârteau
si mai tare se trânteau
Din doi unul dovedea
Din doi unul jos cadea
Cine ca mi-i dovedea
si cu mândra purcedea
Paunasul codrilor
Voinicul voinicilor."

("Paunasul codrilor", colectia Vasile Alecsandri)

2. Rimă împerecheată = acelea în care, prin sunetele lor finale, versul 1 rimeaza cu 2, iar 3 cu
4. Sunt întâlnite frecvent si în poezia populara si în poezia culta.
a "Ca si eu trimite-voi

a Ce-I mai mândru pe la noi

b Oastea mea cu flamurile
b Codrul si cu ramurile."
("Ce te legeni", de M. Eminescu)
3. Rimă încrucisată = versul 1 rimeaza cu 3, iar 2 cu 4. a "El tremura ca alte dati
b În codrii si pe dealuri
a Calauzind singuratati
b De miscatoare valuri." ("Luceafarul", de M. Eminescu)

4. Rimă îmbratisată = versul 1 rimeaza cu 4, iar 2 cu 3.

• a "Stelele-n cer

• b Deasupra marilor

b Ard departarilor

a Pâna ce pier"

("Stelele-n cer", de Mihai Eminescu)

Versurile fara rime se numesc versuri albe

Versuri libere= fără rimă, fără ritm, măsură inegală. (în poezia moderna)

RITMUL

În versuri, silabele accentuate se succed regulat, dupa acelasi numar de silabe neaccentuate.
Ritm = armonia ce rezulta din asezarea simetrica a silabelor accentuate si neaccentuate în vers.
Cea mai simpla unitate ritmica în vers este silaba.

În antichitate, în poezia greaca si latina, deoarece vocalele acestor limbi erau fie lungi, fie
scurte, întâlnim silabe lungi si silabe scurte (versificatie cantitativa). Versificatia cantitativa a
cedat locul celei calitative - silabe accentuate si neaccentuate.

Un grup de silabe accentuate si neaccentuate care se repeta în vers formeaza o uniate ritmica
numita picior metric.
Picioare metrice:

• bisilabice: troheul, iambul

• trisilabice: anapest, amfibrah, dactil.

• tetrasilabic: coriamb

Troheul - unitate metrica formata din doua silabe, prima accentuata, a doua neaccentuata ( --
v), specific poeziei populare "Ne-guri al-be, stra-lu-ci-te
-- v / -- v/ -- v/ -- v/

Nas-te lu-na ar-gin-ti-e

-- v/ -- v/ -- v/ -- v/ (Mihai Eminescu, "Craiasa din povesti)
Iambul - unitate metrica formata din doua silabe, prima silaba neaccentuata, a doua accentuata
(v --)
"A fost o-da-ta ca-n po-vesti"
v --/ v --/ v --/ v --/ (Mihai Eminescu, "Luceafarul")

Amfibrahul - unitate metrica formata din trei silabe,1 si 3 neaccentuate, 2 accentuata /v -- v/

"Sal-ba-te-cul vo-da e-n za-le si-n fier."
v -- v / v -- v / v -- v / v --

(G. Cosbuc, "Pasa Hassan")

Masura = numarul de silabe din care este alcatuit versul. Este mai mare în poezia culta decât în
cea populara.
- în poezia populara versurile au 5 - 6 sau 7 - 8 silabe.
- în poezia culta, numarul silabelor poate ajunge la 18.

"Soa-re-le si lu-na 6 Mi-au ti-nut cu-nu-na" 6

"Ce te le-geni co-dru-le 7 Fa-ra ploa-ie, fa-ra vânt" 7

Versul cu 11 - 12 silabe (alexandrinul) a fost foarte des folosit la începutul sec. XIX sub influ-
enta franceza.

Vers – unitate prozodică elementară, alcătuită dintr-unul sau mai multe cuvinte, potrivit unei
scheme şi determinată fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numărul silabelor.
Versul mai poate fi definit şi drept fiecare dintre rândurile care alcătuiesc strofele unei poezii.
Strofă – ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai multe versuri legate între ele prin ele-
mente prozodice (rimă, ritm, măsură) şi, uneori, prin înţeles.

Distih – grup de două versuri cu structură metrică deosebită, care formează o strofă cu înţeles
de sine strătător.
Terţină – strofă de trei versuri.
Catren – strofă sau poezie formată din patru versuri.

Textul literar descriptiv

Descrierea

A descrie inseamnă a pezenta obiectul descrierii cu părțile sale componente și cu trăsă-
turile sale generale și particulare.
Obiectul descrierii poate fi: un obiect, o ființă, un sentiment, un loc, un aspect din natură,
un fenomen, o clădire etc.

Textul descriptiv poate fi literar sau nonliterar( descrierea d.p.d.v. științific).

Textul descriptiv literar poate fi in versuri(Iarna de Vasile Alexandri) sau in proză( Țara
Ardealului de Nicolae Bălcescu).
Textul descriptiv literar prezintă obiectul descrierii sugestiv, prin intermediul limbajului
artistic, fiind o viziune subiectivă asupra acestuia( prezintă impresiile și perceptiile au-
torului asupra obiectului descris, este o viziune personală expresivă).

Caracteristici:
- utilizarea descrierii ca mod de expunere,
- folosirea imaginilor artistice și a figurilor de stil;
- se folosesc mai ales epitete, enumerații și imagini vizuale;
- are scopul de a impresiona cititorul și de a-l apropia de viziunea autorului;
- predomină grupul nominal ( perechi substanti- substantiv, substantiv- adjectiv), dar se
regăsește și cel verbal: verb-adverb.
- timpurile verbale folosite. prezent( eternizează obiectul descris, timpul prezent exprimă
intensitatea unui sentiment, valorizând prezentul în opoziție cu trecutul sau viitorul și im-
perfectul(imperfectul descriptiv conferă descrierii un caracter dinamic în opoziţie cu de-
cupajul static determinat de utilizarea prezentului).
- cromatica joacă un rol important in descriere, sugerând mister stări și sentimente;
- punctuația poate dobândi valori expresive în acord cu trăirile autorului;
- se creează impresia de verosimil a lumii ficționale și de fantasctice a lumii reale;
- se folosesc pronume la toate persoanele, dar mai ales la pers. I și a II-a

Tipuri de texte descriptive literare:

- portretul- descrierea unei ființe;
- autoportret, caricatură, schiță de portret
- tabloul- descrierea unei ființe, a unui obiect, a unei lupte, a unui aspect din natură etc.

-portret nonliterar: fișă bibliografică, medicală, personală; Text descriptiv literar=descriere

subiectivă
Text descriptiv nonliterar=descriere obiectivă

Tablou:

„Mergem o bucată până pe marginea Motriului, ale căror unde verzi, pripite, se sparg de bolo-
vani. Apoi urcăm pe-un podiș larg și luminos. Miresme dulci, îmbătătoare de sulfină și de dum-
bravnic, se împraștie in aer de pe fânețele bătute de soare. Un vânt căldicel adie, și grânele
coapte își leagănă spicele ca de vraja unui cântec. În depărtare se pierd liniile încâlcite ale
dealurilor întunecate de desimea codrilor. Lanurile sunt împânzite de secerături. Cârduri de fete
in cămăși albe și vâlnice roșii se pleacă muncii și-și mișcă brațele-n tactul unei doine. Dulce ră-
sună valea de glasurile lor. Pe miriști și pe șesuri alunecă-ncet umbrele călătoare ale norilor. În
urma noastră, Motrul, tolănit în spintecătura dealurilor ca un balaur ostenit, își tremură solzii
sclipitori în soare. Copacii bătrâni s-apleacă pe undele lui sfătoase, să le asculte poveștile. El
scoboară de sus, dinspre ,,Culmea frumoasă”, de la poalele muntelui Oslea, unde-a stat in
vechime încolăcit năprasnicul șarpe cu nouă ochi, de groaza căruia se cutremura toată valea
Dunării...”

(Alexandru Vlahuță-România pitorească

Portret:

„Ce frumos cap avea totuși! Într-însul ațipea ceva neliștinitor, atâta patimă înfrânată, atâta trufie
aprigă și haină învrăjbire se destăinuiau în trăsăturile feței sale veștede, în cuta sastisită a
buzelor, în puterea nărilor, în acea privire tulbure între pleoapele grele. Iar din ce spunea cu un
glas tărăgănat și surd, se desprindea cu amărăciune, o adâncă silă.”

(Mateiu Caragiale- Craii de Curtea-Veche)

Descrierea poate fi:

- un mod de expunere, o tehnică artistică ce constă în zugrăvirea trăsăturilor generale sau partic-
ulare (specifice) ale unui personaj, tablou, situație, lucru, fenomen etc. ale unui element din re-
alitate surprins în mod subiectiv – prin intermediul limbajului artistic (figuri de stil + imagini
artistice); poate exista și in textul narativ literar.

- o operă literară/ un text literar/nonliterar în versuri sau în proză care se bazează, ca mod de ex-
punere, pe descriere.

In realizarea și in comentarea unei descrieri trebuie să urmărim: Cine efectuează de-
scrierea, din ce perspective și ce percepe acesta;

Care sunt aspectele descrise și contextul lor spațio-temporal; Cum se oglindesc în text ele-
mentele percepute;
Care sunt sentimentele, impresiile, trăirile;
Ce atmosferă se creionează în operă;

este o descriere din plan apropiat, depărtat, panoramă, detaliu; sunt zugrăvite elementele
terestre, cosmice, de portret fizic/moral; este o descriere pe verticală/orizontală;
Ce cromatică se folosește și ce sentimente, stări se transmit;
Dacă se creează o simetrie a textului;

Cum sunt așezate elementele descrise.

• - Scopul de a sensibiliza cititorul;

• - Punctuația poate dobândi valori expresive în acord cu trăirile autorului;

• - Predomină enumerația și epitetul;

• - Predomină perechi ale grupului nominal și ale grupului verbal;

Descrierea literară/ artistică/ subiectivă se caracterizează prin:

▪ Subiectivitate;

▪ Prezența imaginilor artistice (vizuale sau auditive), realizate cu ajutorul figurilor

de stil;

▪ Discurs la persoana I sau a III-a, a II-a;

▪ Prezența unor arhaisme, regionalisme, cuvinte populare;

▪ Verbele apar, în general, la indicativ prezent si imperfect;

▪ Se poate face în versuri sau in proză;

▪ Are scopul de a emoționa, de a sensibiliza, de a impărtăși cititorului perceptii subiective

ale autorului.
▪
Descrierea nonliterară/ stiințifică/ obiectivă se caracterizează prin:

▪ Obiectivitate;

▪ Limbaj neutru, specializat;

▪ Surprinde elemente reale, demonstrabil, date , cifre, elemente exacte;

▪ Discurs la persoana a III-a ;

▪ Predomină neologisme, și aspectul îngrijit al limbii;

▪ Predomină verbele la modul indicativ, timpul prezent;

▪ Se face doar in proza ;

▪ Are scopul de a informa.