Oana Lazăr

Rezumate la Limba şi Literatura

Română pentru BAC -
Concepte operaţionale şi
funcţionale

TEO-Educaţional
JQ : n
Clasificarea figurilor de stil: - comparaţia - exprimă un raport de
a) Figuri de sunet asemănare între două obiecte, persoane sau
b) Figuri semantice acţiuni, cu scopul de a evidenţia sau de a evoca
c) Figuri sintactice şi de construcţie unul din termeni.
în interiorul fiecărei categorii pot fi definite: „Şi ca un înger dintre oameni

a) Figuri de sunet: în calea vieţii mele ieşi".

- aliteraţia - repetarea unui sunet s a u unu grup (M. Eminescu)

de sunete, dintr-un cuvânt s a u din mai multe - metafora - figură de stil prin care se trece de
cuvinte, cu scopul de a crea un efect euforic, la sensul obişnuit la cuvântului la o altă
imitativ sau expresiv. semnificaţie, pe baza unei comparaţii subînţelese.

Ex: „Prin vulturi vântul viu vuia" Ex: „Soarele, lacrima Domnului
(G Coşbuc). cade în mările somnului"

b) Figuri semantice: (I. Blaga)

- epitetul - element ctetenrvnafiv (adjectiv, - oximoronul - antiteză care asociază două
adverb, etc.) pus pe lângâ un substantiv sau verb, cuvinte contradictorii.
pentru a scoate în evidenţă o trăsătură a Ex: „Suferinţă, tu, dureros de dulce..."

obiectului/acţiunii, care emotxyeazâ sau dă relief (M. Eminescu)

estetic expresiei. Adjectivul . adverbul sau - sinestezia - asociaţia surprinzătoare între
substantivul cu valoare de epăet trebuie să aibă senzaţii de natură diferită.
sens figurat. Ex: „O pictură parfumată cu vibraţii de violet..."
Ex: „Ducându-mi paşii solitari (G. Bacovia)
Pe sub pădurea cântătoare - simbolul - procedeu expresiv prin care un
(Al. Macedonski). obiect concret sugerează, prin corespondenţă
analogică, idei sau stări sufleteşti abstracte.
 Există simboluri legate de existenţa cotidiană,
cu circulaţie universală: câinele simbolizează
devotamentul, furnica - hărnicia etc.
c) Figuri sintactice şi de construcţie
- enumeraţia - însuşirea unor argumente, fapte
privitoare la aceeaşi temă, cu scopul de a evidenţia
ideea exprimată.
Ex. „Căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte
(L. Blaga)
- repetiţia - figură de stil care constă
folosirea de două s a u mai multe ori a aceluiaşi
cuvânt sau cuvinte, în scopul întăririi unei idei.
Ex: „Doinea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb...şi-am început să-l strig..."
(G. Bacovia)
- refrenul - cuvântul, versul s a u un grup de
versuri care se repetă la anumite intervale, pentru
a sublinia o idee sau pentru a crea un anumit efect
artistic
- antiteza - opoziţia dintre doi termeni (idei,
sentimente, obiecte, fenomene etc.) menite să se
reliefeze reciproc.
E x : „Vremea trece, vremea vine
Toate-s vechi şi nouă toate..."
(M. Eminescu)
- interogaţia retorică - o întrebare a poetului, la
care acesta nu aşteaptă răspuns.
Ex. „Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi li nişte
fameni!
l-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni."
(M. Eminescu)
2. PROZA SAU OPERA EPICĂ
în
Opera epică este o creaţie în proză sau în
versuri caracterizată prin desfăşurarea unei
acţiuni, plasate într-un anumit.spaţiu şi timp, în
care autorul îşi face simţită prezenţa indirectă, prin
intermediul personajelor, relatarea făcându-se de
către un narator, de obicei, la persoana a treia dar
şi la persoana întâia.
în decursul timpului, proza a evoluat, de la
primele mituri şi de la primele poveşti, spre forme
tot mai profunde ale discursului epic:
- proza romantică - orientată spre exaltarea
'aptelor măreţe, a eroilor şi având drept personaje
oameni deosebiţi (genul, demonul, personajul fatal
 15.
e t c ) ; eroii romantici pot fi nefericiţi, neînţeleşi de - narator extradieqetic: se situează în afara
lumea în care trăiesc, visători, având destin marcat acţiunii, lasă impresia că el a creat povestea,
de urcuşuri şi căderi uneori spectaculoase. narează la persoana a treia.
în cadrul prozei romantice apar noi categorii E x : naratorul de Ion de L. Rebreanu.
estetice: urâtul, grotescul, macabrul, bizarul, - narator martor: este cel care asistă la
fantasticul, pitorescul. desfăşurarea evenimentelor, fără să le influenţeze
- proza realistă are drept sursă de inspiraţie cursul; ocupă un rol secundar în acţiune, relatează
realitatea. Personajul de multe ori este tipic, de la persoana întâi.
înfăţişând de multe ori un grup sau o categorie Ex: lenache coropcarul din Hanu Ancuţei de
umană sau socială. (M. Sadoveanu)
- proza fantastică include acele lucrări - narator intradieqetic:
narative.în care întâmplările povestite sunt ireale şi - personaj narator: este implicat în acţiune;
care miraculosul se îmbină cu bizarul. devine personaj principal; relatează de la persoana
întâi.
Structura operei epice Ex: Ştefan Gheorghidiu din Ultima noapte de
Instanţele comunicării sunt: autorul, naratorul, dragoste, întâia noapte de război.
personajele şi cititorul. - narator -personaj: este un narator secund,
• autorul - persoana care a creat opera. într-o povestire în ramă şi personajul propriei
• naratorul - este cel care narează întâmplările istorisiri.
cuprinse în acţiune; v o c e a care istoriseşte anumite Ex: Neculai Isac din Hanu Ancuţei.
întâmplări, purtătorul de cuvânt al autorului. b) după raport narator-informaţie deţinută:
Tipuri de narator: - narator omniscient: este cel care ştie totul
a) după raportul narator-evenimente (diegeză) despre desfăşurarea întâmplărilor şi soarta
personajelor sale;
 iz_
Ex: naratorul din Pădurea spânzuraţilor de L. - principale - evenimentele se construiesc în
jurul lor;
Rebreanu.
- narator uniscient; are informaţie dintr-o - secundare - ocupă un loc mai puţin important
în acţiune
singură sursă.
Ex: naratorul principal din Hanu Ancuţei. - episodice - apar într-un singur moment al
acţiunii.

Funcţiile naratorului: b) după semnificaţia etică:

1) funcţia narativă; rolul lui este de a povesti. - pozitive;
2) funcţia de control; controlează structura - negative;
textuală, citând replicile personajelor, c) în funcţie de specia literară:
introduse prin verbele ( a spune, a zice, a - simbolice;
întreba etc.) şi prin semne grafice - legendare;
(ghilimele, două puncte etc.) - excepţionale;
3) funcţia de interpretare; îşi manifestă direct - istorice;
atitudinea faţă de evenimente istorisite sau - autobiografice.
faţă de personaje.
Modalităţi de caracterizare a personajului:
• personajul literar este persoana care a) directă;
participă la acţiunea unei opere literare sau - făcută de autor (ex. caracterizarea Aglaei din
dramatice. Enigma Otiliei) care poate fi vestimentară, morală
sau aspectuală.

Categorii de personaje: - făcută de alte personaje (caracterizarea

a) după locul ocupat în operă: făcută lui de A. Lăpuşneanul de către mitropolit)
ÎS ia.
- autocaracterizarea, care poate fi redată prin - expoziţiunea - fixează premisele necesare
dialog, prezentată în cadrul unui monolog interior înţelegerii acţiunii (coordonatele spaţiale şi
b) indirectă; temporale, unele personaje).
- prin acţiune (ex Ion) - intriga - declanşează conflictul; este alcătuită
- prin comportament (ex. Mie Moromete) din mai multe scene care determină fluxul
- prin reacţii psihologice (ex. teama lui Motoc în evenimentelor.

faţa morţii iminente) - desfăşurarea acţiunii - cuprinde întâmplările

- prin limbaj; care ilustrează evoluţia conflictului. Este partea
- prin mediu; c e a mai amplă a naraţiunii.

- prin nume; - punctul culminant - reprezintă momentul de

vârf, de cea mai mare încordare a acţiunii într-o
Construcţia s u b i e c t u l u i operei epice impune: operă literară(epică sau dramatică).
• existenţa unei acţiuni, adică a unei - deznodământul - momentul final al
desfăşurări a evenimentelor povestite. subiectului, prin care se rezolvă conflictul.
• existenţa unui conflict, care desemnează un • existenţa unei structuri (incipit, secvenţe
dezacord, o opoziţie, o luptă între două sau mai narative, episoade, final, prolog, epilog etc.)
multe personaje/grupuri de personaje - incipitul este secvenţa introductivă a unui
reprezentând idei, convingeri, sentimente, atitudini text narativ.
opuse. - secvenţa narativă este un moment al textului
Conflictul poate fi: psihologic, etic, simbolic etc. narativ ce prezintă o singură acţiune, la care
• existenţa unor m o m e n t e ale s u b i e c t u l u i : participă unul sau mai multe personaje.
expoziţiune, intrigă, desfăşurarea acţiunii, punctul Majoritatea speciilor narative au mai multe
culminant şi deznodământul. secvenţe narative, care se leagă într-un fir epic
unic.
2. 1
CZU 811.135.1+821.135.1.098(075.3) Prefaţă.
L32 Acest îndrumar poate fi folosit de elevii
absolvenţi în perioada pregătirii către examenul
Editura TEO-Educaţional
de Bacalaureat la Limba şi Literatura Română,
E-mail: teo_educational@mail.md
dar şi de toţi cei care vor să capete anumite
Tel: (037322) 22-91-20, 51-95-75
G S M : 069230028, 069946659. abilităţi în comunicarea scrisă şi orală.
Librăria liceului „Gh. Asachi" Această lucrare include o scurtă recapitulare a
următoarelor teme: Opera literară; Genurile
literare; Curentele literare; Personajele literare,

DESCRIEREA CIP a CAMEREI NAŢIONALE a CĂRŢII Compunerea de utilitate socială; şi altele. Sperăm
că această lucrare va fi de un real folos la
Lazăr, Oana examenul de Bacalaureat.

Rezumate la Limba şi Literatura Română pentru BAC

- Concepte operaţionale şi funcţionale/ Oana Lazăr. - Vă urez mult succes la examene.
C h . : Teo-Educaţional, 2008 (F.E.-P.Tipogr.Centrală"). -
96p.
ISBN 978-9975-9703-4-1
3000 ex.

811.135.1+821.135.1.09(075.3)

Toate drepturile aparţin editurii

©TEO-Educaţional

ISBN 978-9975-9703-4-1
2Q 21

Legarea secvenţelor narative se face prin trei Timpul şi spaţiul în opera epică
procedee: Acţiunea operei epice este plasată într-un
1) înlănţuirea determină cursul liniar al anumit spaţiu şi într-un anumit timp, convenţii ale
povestirii ce curge firesc dinspre expoziţie către verosimilului evenimentelor prezentate.
deznodământ; finalul unei secvenţe echivalează cu Naraţiunea situează faptele în timp, iar
începutul alteia. descrierea le conferă un spaţiu.
Ex: „Moara cu noroc". Timpul narativ cunoaşte două dimensiuni:
2) inserţia constă în includerea unei povestiri a) timpul derulării faptelor (timpul trăit de
în altă naraţiune. Este procedeul povestirii în ramă. personaje, cu o cronologie similară cu aceea a
Ex: „Hanul Ancuţei". realităţii)
3) alternanţa reprezintă îmbinarea a două b) timpul discursului narativ, al povestirii
povestiri întrerupte pe rând, cu scopul de a se faptelor.
evidenţia reciproc.
Ex: planurile paralele ale intelectualităţii şi a Speciile genului epic
ţărănimii în romanul „Ion". - Schiţa reprezintă o specie a genului epic în
- episodul este o parte a unei acţiuni dintr-o proză, de scurtă întindere, care înfăţişează un
operă epică, având rolul de susţinere a episod caracteristic din existenţa unui sau mai
ansamblului narativ. Este o acţiune secundară, multor personaje.
raportată la acţiunea principală. - Basmul reprezintă o specie a epicii populare
- finalul este ultima secvenţa a unui text (de obicei, în proză), în care se relatează
narativ, care aduce, de cele mai multe ori, întâmplări supranaturale, iar personajele poartă
rezolvarea conflictului. valori simbolice.
Trăsături specifice basmului: timpul şi spaţiul
sunt nedeterminate; prezentă eterna confruntare
22 23-

dintre bine şi rău; eroii sunt oameni dar şi fiinţe Trăsături specifice povestirii: importanţa
himerice sau animale etc. acordată actului narării; caracterul exemplar, unic
Basmele pot fi: al faptelor; timpul evenimentelor ţine de trecut;
- fantastice (domină elementul miraculos) relatare de regulă la persoana întâi; folosirea
- nuvelistice (situaţiile prezentate se apropie de cuvintelor şi expresiilor populare).
realitate; personajele sunt, în majoritate, oameni) Nuvela - specie a genului epic, de întindere
- animaliere (eroii sunt aleşi din rândul medie, prezentând fapte verosimile şi având o
animalelor). intrigă şi un conflict riguros construite;
Basmul cult este o creaţie originală, dar Trăsături specifice nuvelei: construcţia
respectă în mare măsură, trăsăturile de riguroasă; timp şi spaţiu bine delimitat; personaje
construcţie, de atmosferă şi de viziune etică ale numeroase; durata acţiunii este mai mare;
modelului folcloric. Clasificarea nuvelei:
C e e a ce le poate diferenţia este folosirea a) prin raportare la curentele literare:
insistentă a unor simboluri, caracterul mai - romantică (ex: Alexandru Lăpuşneanu de C.
complicat al acţiunii, importanţa acordată descrierii Negruzzi)
sau dialogului (cu rolul secundar în basmul - realistă (ex: „Moara cu noroc" de I. Slavici)
popular), stilizarea limbajului. - naturalistă (ex: „în vreme de război" de I.L.
Caragiale)
Povestirea - naraţiune în proză, care prezintă b) din punct de vedere tematic şi conflictual:
întâmplări deosebite, istorisite din perspectiva - istorică (ex: Alexandru Lăpuşneanu)
subiectivă a unui narator participant sau martor la - socială (ex: Două lovituri de I.L. Caragiale)
acţiune, accentul căzând asupra faptelor şi nu - psihologică (ex: „Moara cu noroc")
asupra eroului. - filozofică (ex: „Sărmanul Dionis")
Nuvela mai poate fi realistică şi fantastică.
24 25_

Romanul - operă narativă în proză de mare - contemporan,

amploare şi diversitate, a cărei acţiune se - de anticipaţie.
desfăşoară pe mai multe planuri, având o intrigă d) după cadrul social:
complexă şi personaje numeroase. - urban,
Trăsături specifice romanului: acţiunea este - rural,
dominantă şi se întinde pe o perioadă lungă, intriga - provincial
este complexă, deseori dezvoltă o problematică e) în funcţie de perspectiva narativă:
gravă, prezintă destinul unor personalităţi bine - obiectiv
individualizate. - subiectiv.
Clasificarea romanului:
a) după tematică pot fi: 3. OPERA DRAMATICĂ
- romane de dragoste („Mara", „Patul lui
Procrust"); Opera dramatică este o creaţie în versuri sau
- sociale („Ion", „Moromeţii"); în proză, redactată cu scopul punerii în scenă, care
- de aventură; prezintă, sub formă schimbului de replici dintre
- autobiografic; personaje, înlănţuiri de evenimente generatoare de
- psihologic („Pădurea spânzuraţilor"); stări conflictuale ce cunosc, în final, o rezolvare.
- mitic; Caracteristici ale operei dramatice:
- al inerţiei... - situarea în prim-plan a personajelor;
b) după arta narativă: - retragerea autorului în spatele eroilor săi;
- tradiţional - structură specifică: lista personajelor, scene,
- modern. acte...
c) după situarea în timp a acţiunii:
- istoric,
26 —— 2L
- prezenţa didascaliei (precizări privind Comedia - este o specie a genului dramatic,
compartimentare textului, decorul, mişcarea, în proză sau în versuri, în baza căreia se află un
lumina, muzica, gesturile. conflict comic, capabil să stârnească râsul. Acest
- organizarea textului sub forma dialogului conflict este, de multe ori, un contrast între frumos
combinat cu monologul. şi urât, aparenţă şi esenţă, scop şi mijloc, prostie şi
Termenul de dramaturgie (gen dramatic) inteligenţă etc.
desemnează toate acele creaţii literare care au fost Caracteristici ale comediei:
scrise sub formă de dialog , cu scopul de a fi - intriga este neînsemnată, personajele
reprezentate pe scenă. confruntându-se cu probleme lipsite de importanţă,
Specii dramatice: provocate de confuzii,neînţelegeri, exagerări;
Speciile literare subordonate genului dramatic - ridiculizează aspecte sociale, morale, tipuri
sunt: tragedia, comedia, drama, farsa, melodrama, umane, tare de comportament;
vodevilul. - personajele sunt, în general, fiinţe mediocre,
Tragedia - este o specie a genului dramatic, în cu multe defecte, ironizate de autor;
care personajele sunt antrenate într-un conflict - stilul este parodic;
puternic cu deznodământ nefericit. - urmăreşte creare unei atmosfere de bună
în Antichitate, sursa tragicului o reprezenta dispoziţie;
confruntarea eroului cu destinul sau cu zeii, în - promovează indirect, anumite valori morale;
clasicismul francez ea ţinea de opoziţia dintre Comedia poate fi de mai multe feluri:
raţiune şi sentiment. Dramaturgia modernă - de caracter (accentul cade asupra unui
descoperă noi surse ale tragicului: incapacitatea oersonaj ce ilustrează o anumită tipologie: avarul,
de comunicare, înstrăinarea de sine, absurdul lumii mincinosul, infidelul, orgoliosul etc.)
etc.
.23 22.

- de moravuri ( surprinde modul de viaţă al unei Compoziţia textului dramatic:

epoci, defectele frecvent întâlnite în purtarea - Actul - este principala subdiviziune a textului
oamenilor) dramatic, cu o acţiune unitară, delimitată printr-o
- de intrigă ( prezintă peripeţii într-o derulare pauză de celelalte părţi ale operei/spectacolului.
rapidă, cu răsturnări bruşte de situaţie şi rezolvări Această pauză creează şi o ruptură temporală la
surprinzătoare) nivelul acţiunii.
- Scena - reprezintă o subdiviziune a unui act
Drama - este o specie a genului dramatic, în dintr-o operă dramatică marcată prin intrarea sau
proză sau în versuri, caracterizată prin oglindirea, ieşirea unui personaj
într-un conflict puternic, a datelor contradictorii ale - Tabloul - subdiviziune a unui act dintr-o
realităţii şi printr-un deznodământ grav. operă dramatică, marcând trecerea timpului,
Drama se afirmă în epoca Renaşterii (W. schimbarea decorului etc.
Shakespeare) şi cunoaşte o mare strălucire în - Replica - fragment din rolul unui personaj,
epoca romantismului. constituind un răspuns adresat altui personaj.
Caracteristicile dramei: Textul dramatic este constituit sub forma
- surprinde complexitatea vieţii, îmbinând schimbului de replici, cu excepţia secvenţelor de
tragicul şi comicul; monolog.
- prezintă întâmplări desfăşurate în locuri Limbajul dramaturgiei se caracterizează prin
diferite, la distanţe mari în timp, dând o importanţă utilizarea dialogului şi a monologului, indiferent
mai mare unor persoane secundare; dacă piesa de teatru este compusă în proză sau
- personajele sunt extrase din toate clasele viersuri.
sociale; • Dialogul - schimb de replici între două sau
- apropie teribilul cu bufonul, tragedia cu mai multe personaje.
comedia.
J3Q — ai_
• Monologul - replici de dimensiune amplă Lirismul - desemnează utilizarea categoriei
emisă de un personaj. estetice a liricului sau exaltarea sentimentelor
personale într-o operă literară.
4. OPERA LIRICĂ în legătură cu opera poetică se poate vorbi
despre:
Opera lirică este o creaţie în versuri (mai rar, în lirismul subiectiv care se caracterizează
proză) care transmite direct sentimentele, emoţiile prin prezenţa nemijlocită a autorului, trăirile
trăirile eului liric, într-un discurs subiectiv cu sale afective sunt exprimate la persoana
valoare de confesiune, cu ajutorul imaginilor întâi, din perspectiva prezentului,
artistice. lirismul obiectiv ce refuză exprimarea
Caracteristicile operei lirice: directă a sentimentelor, anulând mărcile
- un puternic subiectivism prezenţei eului liric. Este un tip de discurs
- exprimarea, la persoana întâi, într-o poetic în care contactul autor-lector este
comunicare despre sine. intermediat de personaje, surprinse în

sentimente/stările/emoţiile/impresiile/trăirile trăirile şi emoţiile lor.

exprimate de autor au valabilitate generală-umană. Comunicarea în textul poetic se realizează prin

intermediul eului liric. Această sintagmă este
- caracter monolog
vocea care exprimă gândurile şi sentimentele
- are rol de a crea un efect emoţional puternic
poetului, fără să se confunde cu aceasta. Eul liric
- versificaţia este elementul definitoriu
nu are o existenţă reală şi nu se suprapune
- folosirea cuvintelor cu sens conotativ şi
personalităţii biografice a scriitorului.
încărcătură simbolică
- abundenţa imaginilor artistice şi a figurilor de
stil
-2 33.

Elementele de compoziţie a textului poetic: în funcţie de felul în care cade accentul, ritmul
• Titlul - cuvânt/text pus în fruntea unei lucrări, poate fi de mai multe feluri:
având menirea de a diferenţia de alte opere şi de în picior metric de două silabe: trohaic şi
a-i indica (rezumativ sau sugestiv) conţinutul. iambic.
• Incipit - formulă memorabilă ci care începe o în picior metric de trei silabe: dactilic,
lucrare, care se reverberează asupra conţinutului, amfibrahic, anapestic.
are un anume relief poetic în picior metric de patru silabe: peonul.
• motivul poetic - idee cu caracter general
care se repetă în textul poetic, aşa cum o frază • Rima - este potrivirea sonoră a silabelor de
muzicală se repetă în cursul unei bucăţi; uneori, la sfârşitul a două sau mai multe versuri, începând
acelaşi motiv apare în opere diferite. cu ultima vocală accentuată.
• laitmotiv - motiv central, purtător al unui în funcţie de poziţia în strofă, rima poate fi de
sens fundamental. mai multe feluri:
monorimă (aceeaşi rimă în 3-4 versuri
Elemente de versificaţie succesive)
• Versul - este un rând dintr-o poezie, un împerecheată (rimează versurile 1 şi 2; 3
fragment delimitat printr-o pauză, cu o anumită şi 4)
unitate semantică. îmbrăţişată (rimează versurile 1 şi 3; 2 şi
• Strofă - desemnează un ansamblu unitar ca 4)
sens dintr-o poezie, format din unul sau mai multe variată (amestecată)
versuri. Versul alb este versul lipsit de rimă. El
• Ritm - reprezintă alternanţa periodică a păstrează însă elementele de măsură sau de ritm.
silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers. Versul liber nu respectă niciuna din convenţiile
prozodice (este lipsit de rimă, de ritm şi ignoră
M 35
măsura constantă), dar îşi obţine muzicalitatea prin
intonaţie. Este preferat, în poezia modernă.
Speciile genului liric:
Genul liric se împarte în două mari tipuri:
Lirica orală sau populară
Lirica scrisă sau cultă
Lirica populară la rândul său include:
• Doina - este o specie aparte, cu particularităţi
distincte numai pe plan muzical, consemnând un
stil melodic de mare vechime. Din punct de vedere
poetic, doina are o tematică variată; din punct de
vedere estetic, relevă orizont metaforic complex,
constituit li stabilizat prin tradiţie.
• Cântecul - este o poezie lirică însoţită sau nu
de muzică. Câtecele joacă un rol important în viaţa
tuturor popoarelor. Cântecele de leagăn
întrebuinţate pentru a linişti copii. La nuntă, în
ceasuri de veselie şi de tristeţe se cântă, diferite
munci sunt însoţite de cântece şi la sfârşitul vieţii
mortul este bocit prin cântece.
Din lirica populară mai fac parte: ghicitoarea,
strigătura, proverbul, zicătoarea etc.
Lirica cultă include următoarele specii:
• poezia cu forma sa fixă: (gazelul, glosa,
madrigalul, rondelul, sonetul).
- gazelul - poezie cu formă fixă care-şi are
originea în literatura persană. Este alcătuită din
distihuri, iar cel de al doilea vers din fiecare distih
ere rimă similară cu versurile primului distih.
în literatura română G. Coşbuc şi M. Eminescu
sunt exponenţi consacraţi.
- glosa - este poezie cu formă fixă, cu un
conţinut gnomic sau filosofic, având un număr de
strofe egal cu numărul de versuri al primei strofe,
în care fiecare stofă, începând cu a doua,
comentează, în ordine, câte un vers, iar ultima
strofă este inversarea primei.
în literatura română, G l o s s a eminesciană este
sunt o ilustre strălucită a canoanelor speciei.
- rondelul - este o poezie cu formă fixă,
alcătuită din treisprezece versuri: trei catene şi un
vers independent. Primele două versuri, care
impun motivul liric, sunt reluate ca refren la mijlocul
şi apoi la sfârşitul poemului.
în literatura română A l . Macedonski este un
exponent consacrat.
-2S az_
- sonetul - este o poezie cu formă fixă, • Pastelul - este o specie a poeziei lirice, care
alcătuită din 14 versuri, grupate a câte 2 catene şi descrie un peisaj, poetul exprimându-şi discret
două terţine. Catenele au numai două rime iar sentimentele.
terţinele sunt legate printr-o rimă comună. Versul Această specie a fost creată de V. Alecsandri.
final îndeplineşte rolul unei concluzii şi are aspectul • Meditaţia - este o specie a poeziei lirice
unei maxime. filosofice care exprimă, cu mijloace artistice, un act
în literatura română, au scris sonete celebri M. de reflecţie asupra unor aspecte fundamentale ale
Eminescu şi V. Voiculescu. existenţei umane.
• Oda - specie a genului liric în care sunt
exprimate sentimente de admiraţie pentru eroi, 5. LIMBA Şl COMUNICAREA
pentru patrie, pentru fenomenele vitale ale naturii
etc. Ea solicită amplificarea sentimentelor şi a Stilurile limbii
invocaţiei. Limbajul poetic are un aspect solemn. Modul în care sunt folosite resursele limbii
Odele pot fi: patriotică, eroică, religioasă, (lexicale, fonetice, morfologice, sintactice, topice)
personală, filosofică etc. poate caracteriza un vorbitor sau o colectivitate
• Imnul - este înrudită cu oda şi apreciată ca o (grup).
specie lirică în care sunt exprimate sentimentele Există două mari categorii ale stilului:
de preamărire date de zei, eroi, personalităţi stilul individual
marcante, patrie, evenimente etc. stilurile funcţionale
• Idila - este o specie de poezie pastorală ce Stilul individual se caracterizează printr-un
reflectă, într-o îmbinare a liricului cu epicul, mare grad de reflexibilitate, aflat în raport invers
apelând uneori şi la dialog, viaţa şi obiceiurile proporţional cu tranzitivitatea limbajului.
rurale. Folosirea individuală a limbii este marcată de
Autor consacrat ai idilei este: G. Coşbuc. subiectivitate, participarea afectivă, a emiţătorului
 39

dând naştere la trei registre stilistice: neutri, • extinderea semantică prin utilizarea sinonimiei
solemn şi familiar. şi a polisemiei unor termeni;
Calităţile generale ale stilului sunt: • relieful enunţului poate fi întărit chiar şi prin
claritate abateri de la uzul curent al limbii.
proprietatea 2. Stilul ştiinţific - se utilizează în lucrările
corectitudinea ştiinţifice şi prezintă următoarele caracteristic:

precizia • folosirea unor noţiuni şi teorii ştiinţifice exacte;

puritatea • utilizarea unor neologisme din lexicul propriu

în limba română contemporană există cinci fiecărei ştiinţe;

stiluri funcţionale: • folosirea cuvintelor monosemantice;

stilul beletristic (artistic) • claritatea exprimării, precizie, corectitudine;

stilul ştiinţific • utilizarea sensului propriu a cuvântului;

stilul administrativ sau oficial • un grad mare de tranzitivitate;

stilul publicistic • fiecare domeniu ştiinţific îşi are propriul
stilul colocvial sau familiar vocabular.
1. Stilul beletristic - se foloseşte în operele 3. Stilul administrativ - de utilizează în
literare şi prezintă următoarele trăsături: documente oficiale (cereri, raport, proces-verbal,

• folosirea termenilor cu sens figurat; referat, curriculum vitae), în documente referitoare

la activitatea unor instituţii sau în relaţiile
• o mare complexitate, dat fiind diversitatea
administrative, politice, juridice etc.
operelor literare;
bogăţia elementelor lexicale (folosirea Stilul administrativ se caracterizează prin
termenilor regionali, arhaismelor, neologismelor, următoarele trăsături:
termenilor din jargon sau argou etc.); • preciza şi concizia exprimării;
• caracterul neutru al registrului lingvistic;
 5_
1. OPERA LITERARĂ Ficţiunea - este o caracteristică a creaţiei
Creaţie literară (orală sau scrisă) în care artistice de a da iluzia realităţii unor fapte sau
autorul transfigurează realitatea în ficţiune, se personaje născocite. Scriitorul nu face o copiere a
numeşte operă literară. realităţii, ci o transfigurare a ei.

Opera literară are anumite caracteristici: Autorul - este persoana care creează o operă
• trezeşte în sufletul cititorului emoţii şi literară şi care trăieşte în realitate, independent de
sentimente creaţia s a .

• are un conţinut (idei, sentimente, acţiuni) care
este exprimat într-o formă artistică;
• are o structură (temă, idee, motiv, conflict,
subiect, personaj e t c ) ;
• dacă în alte arte (muzică, pictură, sculptură)
Cititorul - este persoana care devine receptorul
operei, prin actul de lecturii.
Tema - este aspectul general al realităţii,
transfigurat artistic şi prezentat de către autor, în
mod subiectiv, în opera literară. Exemple: natura,

se folosesc sunetul, culoarea sau piatra, literatura iubirea, istoria, moartea, patria etc.

este arta cuvântului. Ideea operei - relevă atitudinea scriitorului faţă

de tema propusă.
Elemente de structură a operei literare: Motivul literar - este o particularizare a temei,
a) pentru operele lirice: tema. ideea, un elemente de construcţie a ei. în funcţie de
motivul, tablouri, strofe, cuvinte-cheie, arii importanţa lor în opera literară, motivele pot fi:
semantice, figuri de stil, elemente de centrale, devenind adesea laitvotive;
prozodie. secundare
b) pentru operele epice şi dramatice: tema, Motivul poate fi reprezentat de un obiect, fiinţă,
ideea, motivul, subiectul, conflictul, situaţie, proces etc.
modurile de expunere, personajele. Compoziţia operei literare - desemnează
modul de organizare internă a operei literare,
 • lipsa figurilor de stil. • simplitate, degajare, naturaleţe.
4. Stilul publicistic este propriu ziarelor şi Comunicarea este procesul de transmitere a
revistelor destinate largului public şi se unui mesaj de la emiţător la receptor, folosind
caracterizează prin: anumit cod şi prin intermediul unui canal.
• bogăţie şi varietate lexicală; Elementele situaţiei de comunicare:
• vocabular accesibil unor categorii de cititori de emiţătorul - cel care transmite o informaţie
nivel intelectual mediu; receptorul - cel care primeşte informaţia,
• utilizarea limbii literare dar şi a unor formulări mesajul - informaţia transmisă
tipice limbajului cotidian; codul - sistemul de semne în care este
• utilizarea unor mijloace menite să atragă organizată informaţia.
publicul (exclamaţii, grafice, interogări, imagini Codul trebuie să fie cunoscut, în egală măsură,
etc.). emiţătorului şi receptorului, pentru ca mesajul să
5. Stilul colocvial - se utilizează în sfera se poată înţelege.
relaţiilor de familie, în viaţa de zi cu zi şi se El poate fi verbal (orice limbă) sau nonverbal
caracterizează prin: (alfabetul morse, semnele rutiere gesturile e t c ) .
• un anumit grad de afectivitate; canalul - mediul prin care sunt transmise
• folosirea unor formule de adresare, pentru semnalele
implicarea ascultătorului; contextul - se raportează la subiectul sau
• utilizarea şi a mijloacelor non-verbale; tema mesajului şi situaţia (împrejurările) în
• încălcarea normelor şi canoanelor limbii care au loc transmiterea mesajului.
literare; Orice mesaj poate fi transmis prin două căi:
• prezenţa unor termeni regionali; orală şi scrisă.
• folosirea diminutivelor, substantivelor, în Comunicarea orală poate fi influenţată de
vocativ sau a verbelor imperfecte; diverse elemente şi factori:
 a) elemente nonverbale (mimica, gesturi, Comunicarea în scris se realizează prin
privirea, plasarea în spaţiu) textele de orice fel: opere literare, ştiinţifice şi
b) elemente paraverbale (intonaţia, ritmul, publicistice, compuneri cu caracter funcţional etc.
accentul, anumite reacţii: râsul, plânsul, Caracteristicile comunicării în scris:
oftatul e t c ) . selectarea unui limbaj potrivit contextului şi
Comunicarea orală se poate realiza prin două adecvat relaţiei dintre emiţător şi receptor:
modalităţi: monologul şi dialogul. o bună organizare a ideilor;
Monologul este vorbirea continuă, a unui o exprimare mai îngrijită
emiţător care îşi expune gândurile, opiniile, predomină enunţurile declarative
sentimentele în faţa unui auditoriu. (încheiate cu punct)
Dialogul este schimbul de informaţii între doi diminuarea nuanţelor afective.
sau mai mulţi vorbitori.
în general comunicarea orală în formă de Funcţiile comunicării:
dialog se caracterizează prin: - emotivă (expresivă) evidenţiază stările
situarea emiţătorului şi a receptorului în afective ale emiţătorului şi se manifestă mai ales
acelaşi timp şi spaţiu; prin interjecţii emoţionale („vai!, „aoleu"!, „uar"! etc.
contactul verbal şi vizual; ) mijloace stilistice sau propoziţii exclamative,
succesiunea întrebări-răspunsuri; având ca scop ilustrarea atitudinii afective a
principiul politeţii (utilizarea unor formule vorbitorului.
de adresare care îi apropie pe vorbitori; - conativă orientează enunţul către destinatar
folosirea enunţurilor interogative şi receptor), cu scopul de a obţine o reacţie de la
exclamative; acesta şi este realizată prin imperativul verbelor
e susţinută de elemente ale comunicării ..vorbeşte!", „vino"! etc.) şi vocativul substantivelor,
nonverbale şi paraverbale. această funcţie se află în relaţie de reciprocitate cu
funcţia expresivă deoarece ambele ilustrează o cuprinde pe marii gânditori: Francesco Petrarca,
stare, un sentiment, o trăire, adică apelează la Lorenzo de Medici, Leonadro da Vinci, Francois
afect. Rabelais, Martin Luther care susţin în creaţiile lor,
- fatică se axează asupra canalului; urmăreşte în cele mai diverse moduri, ideea eliberării fiinţei
stabilirea şi menţinerea contactului între emiţător şi umane de orice constrângere şi afirmarea ei
receptor, păstrarea deschisă a canalului. multilaterală.
Ex: Eşti atent la ce-ţi spun? Umanismul românesc se manifestă cu mare
referenţială orientată spre referent întârziere în raport cu cel european. Secolul al
(obiect/persoana despre care se comunică); XVII-lea este considerat reprezentativ pentru
fixează un suport obiectual al comunicării. renaşterea românească. Cele trei letopiseţe scrise
- poetică axată asupra mesajului, asupra formei de Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, dar
lui, pe care o scoate în evidenţă. şi operele lui Dmitrie Cantemir cuprind idei
- metalingvistică axată asupra codului; permite specifice umanismului.
limbii să-şi definească propriile elemente. Titlul comun şi continuitatea denotă intenţia de
a acoperi toată istoria ţării. Scrierile cu caracter
6. CURENTE CULTURALE Şl LITERARE istoriografie au o dublă valoare - documentară şi
educativă, născută din dorinţa autorilor de a
Umanismul - a apărut în cadrul mişcării respecta adevărul şi de a le oferi urmaşilor modele
renascentiste a secolelor al XlV-lea - al XV-lea. demne de urmat, „să rămâie feciorilor şi nepoţilor,
Umanismul se defineşte ca o concepţie socială şi să le fie de învăţătură, despre cele rele să se
filozofică progresistă, care pune în centrul ferească şi să se socotească, iar despre cele bune
ideologiei sale, recunoaşterea demnităţii, valorii şi să urmeze să se înveţe şi să se îndirepteze"
posibilităţilor nelimitate de desăvârşire ale fiinţei (Grigore Ureche).
umane. Ca reprezentanţi remarcaţi ai umanismului
M _47_

Umanismul cronicăresc se caracterizează 2) Caracterul laic şi anticlerical - prin

printr-un puternic specific românesc, ilustrat prin lucrările ştiinţifice şi operele literare ale
următoarele idei comune: originea latină a iluminiştilor exprimă ideea eliberării
poporului şi a limbii române, ura împotriva spiritului de orice prejudecăţi. Monarhul
dominaţiei turce, valoarea educativă a istoriei, rolul nu mai este socotit „unsul lui Dumnezeu"
personalităţilor în destinul unui popor. nici stăpânul absolut, ci are obligaţia să

Cronicile au, totodată, şi o valoare literară: apere şi să garanteze fericirea supuşilor

acestea cuprind primele naraţiuni artistice în care, săi.

prin arta evocării sau a portretului, prin grandoarea 3) Emanciparea poporului prin cultură.
conflictului şi intuiţia psihologică, ori prin utilizarea Iluminiştii populează în şcoli cultura,
unor mijloace artistice, se creează bazele literaturii ştiinţa, din convingerea că numai prin
beletristice de mai târziu. instrucţie oamenii devin conştienţi de

Iluminismul este o mişcare ideologică, drepturile lor.

filozofică şi literară care se manifestă în secolul al 4) Operele literare care apar în epoca
XVIII-lea în Franţa ţi apoi se răspândeşte în toată luminilor au un caracter social şi moral.
Europa. Ele sunt construite după principiile

Iluminismul, cunoscut şi sub denumirea de clasice. Speciile literare epice cultivate

„epoca luminilor", apare ca urmare a dezvoltării de iluminişti sunt povestirea şi romanul.

generale a societăţii. Reprezentanţii de bază a iluminismului

sunt: Daniel Defoe, Montesquieu, J . J .
Trăsăturile Iluminismului:
R o u s s e a u , Voltair etc.
1) Promovarea raţionalismului - adică
raţiunea fiind un dat de natură fiind şi un Iluminismul românesc apare mai târziu mai
dat general-uman, aduce la concluzia că întâi în Transilvania şi apoi în Moldova şi Ţara
oamenii sunt egali prim naştere. Românească. C e a mai reprezentativă lucrare a
 49
_ • armonia internă a operei (consecvenţa
iluminismului românesc este epopeea „Ţiganiada"
scrisă de Ion Budai-Deleanu. în această lucrare personajului de-a lungul acţiunii, concordanţa
dintre caracterul şi actele sale)
este satirizată monarhia despotică sunt denunţate
• regula celor trei unităţi (de loc - cadrul să
biserica, fanatismul, lăcomia şi ipocrizia feţelor
rămână neschimbat, de timp - acţiunea să se
bisericeşti.
desfăşoare în cel mult 24 ore, şi de acţiune - să
Clasicismul a fost un curent literar care s-a se dezvolte un singur fir al evenimentelor.)

manifestat în cultura şi arta europeană, din secolul • stilul înalt, finisajul atent ale operei
al XVII-lea. • păstrarea purităţii speciilor literare
Adepţii acestei mişcări caută să reînvie valorile Pentru realizarea finalităţii etice, se impuneau,
antichităţii greco-latine, căutând un ideal de o serie de norme:
echilibru şi armonie pentru fiinţa umană. • respectarea verosimilităţii, întrucât faptele
Cele mai importante principii ale doctrinei care nu pot fi crezute, nu conving
clasice ar putea fi enunţate în următorii termeni: • alegerea unor eroi care pot servi ca modele
a) la baza artei (deci şi a literaturii) trebuie să de urmat
stea raţiunea care să-şi impună supremaţia supra c) personajul, este în clasicism, un tip social şi
pasiunii. util societăţii, un model. De multe ori, acesta este
b) finalitatea unei opere trebuie să fie estetică dotat cu o trăsătură supremă de caracter (virtutea,
(se exprime frumosul prin respectarea măsurii, eroism, voinţă, sentimentul datoriei, sacrificiul)
echilibrului şi armoniei) şi etică ( să ofere modele căreia i se subordonează toate actele sale
demne de urmat şi să aibă rol moralizator). d) barierele sociale nu pot fi trecute: cel care se

Pentru realizarea finalităţii estetice, scriitorii naşte rege, moare rege, iar cel care se naşte

aveau obligaţia de a respecta mai multe norme.: slujitor îşi păstrează condiţia până la sfârşitul vieţii.
50 £1_

Reprezentanţii de vază ai clasicismului 3) Predilecţia pentru pitoresc şi culoarea locală,

european sunt şi operele de referinţă: pentru feerie şi peisaj nocturn, pentru fabulos şi
La Bruyère (Carcterele); P. Corneille (Cidul); grandios;
Molière (Tartuffe); Jeane Racine (Andromaca); 4) Valorificarea artistică a resurselor
Reprezentanţi ale clasicismului românesc pot fi inconştientului: visul, sugestiile, extazul, maniile,
numiţi: V. Alecsandri (pasteluri), Gr. Alexandrescu revelaţiile;
( fabule), C. Negruzzi („Alexandru Lăpuşneanu") 5) Personajul romantic este un om neobişnuit,
etc. pus în faţa unor împrejurări neobişnuite. El este, de
multe ori, geniul, demonul, damnatul, generosul,
Romantismul a fost un curent literar şi artistic, personajul fatal etc.
apărut în prima jumătate a secolului X l X - l e a , în Eroii romantici pot fi nefericiţi, neînţeleşi de
Europa, ca reacţie împotriva stricteţii principiilor lumea în care trăiesc şi în care nu se pot adapta,
clasicismului. visători, însetaţi de cunoştinţe, instabili, firi
Romantismul prezintă următoarele trăsături: problematice. Ei pot trece dintr-o clasă socială în
1) Primatul vieţii afective asupra raţiunii, alta, destinul lor fiind marcat de urcuşuri şi coborâri
scriitorul romantic prezentând realitatea prin uneori spectaculoase.
prisma propriilor sale idei şi sentimente; mijlocul 6) Introducerea unor categorii estetice: urâtul,
utilizat pentru aceasta este confesiunea gotescul, macabrul, bizarul, pitorescul;
(considerată ca valoare esenţială a literaturii); 7) Apariţia unor specii literare: drama, nuvela
2) Exaltarea trecutului istoric (cu faptele sale istorică, meditaţia, elegia;
măreţe sau neobişnuite), atracţia faţă de mitologie 8) Stil patetic, pitoresc, retoric;
şi lumea tradiţiilor populare; 9) Mijloace romantice: folosirea antitezei,
hiperbolei, ironiei, sarcasmului;
 Reprezentanţii de vază ai romantismului 3) Studierea cadrului de viaţă al personajului
european sunt: V. Hugo, George Gordon Byron, (oraşul, c a s a , camera), care poate deveni mijloc de
Lamartine, A. de Vigny, Novalis, Lermontov etc. caracterizare;
Romantismul românesc s-a caracterizat prin: 4) Prezentarea lumii morale ai indivizilor şi a
eclectism, înclinaţie către forme neradicale, moravurilor epocii;
predilecţia către istoric, etnic, tradiţie, folclor. 5) în realism sunt cultivate, cu precădere,
Romantismul românesc este reprezentat de anumite specii literare: schiţa, nuvela, romanul,
generaţia paşoptistă (Vasile Cârlova, Gr. drama şi comedia.
Alexandrescu, V. Alecsandri, C. Negruzzi) şi Reprezentanţii de vază a realismului european
postpaşoptistă (B.P. Haşdeu) şi se termină cu M. şi operele lor:
Eminescu(„Floare albastră", „Luceafărul"). Stendhal, „Roşu şi negru"
Realismul este un curent literar şi artistic, Honore de Balzac, „Comedia umană"
apărut în secolul al X l X - l e a , ca reacţie împotriva Gustave Flaubert, „Doamna Bovary"
romantismului şi care continuă să se manifeste Charles Dickens, „David Copperfield"
până în zilele noastre. Nikolai Gogol, „Suflete moarte"
Realismul prezintă următoarele trăsături: Reprezentanţii români de vază ai realismului şi
1) Sursa de inspiraţie o constituie realitatea operele de referinţă:
înfăţişată în mod veridic şi obiectiv în toate Ion Creangă „Amintiri din copilărie"
aspectele; loan Slavici „Mara"
2) Personajul reprezintă o categorie umană şi Ion Luca Caragiale „ O scrisoare pierdută"
socială, fiind un personaj tipic pus în împrejurări Liviu Rebreanu „Ion" şi „Răscoala"
tipice; omul este înfăţişat în strânsă legătură cu Marin Preda „Moromeţii"
viaţa socială, cu mediul în care trăieşte, autorul Ion Druţă „Biserica Albă"
urmărindu-l în toate etapele dezvoltării sale;
54

Sămănătorism curent literar apărut la Principiile de bază ale naturalismului sunt:

începutul secolului XX în ţările române. limitele dintre ştiinţă şi artă se
Caracteristicele sămănătorismului: estompează, în consecinţă literatura poate
- idealizarea vieţii rurale valorifica metodele cele dintâi;

- compasiunea pentru condiţia grea a ţăranului refuzul ficţiunii; dezvăluirea adevărului

- evocarea trecutului istoric marcat de tradiţie brutal al vieţii;

- dezrădăcinarea - c a u z a a inadaptării şi a viziunea ştiinţifică, fiziologică asupra

înfrângerii omului;

- atitudinea antiorăşănească valorificarea teoriilor contemporane cu

- tragedia dispariţiei: opoziţia boier de neam - privire la determinismul rasei şi al mediului,

arendaş venetic. la influenţele nefaste ale eredităţii;

reprezintă, aspectele crude, ale vieţii;
Temele şi motivele abordate: iubirea, satul,
operele se orientează asupra mediului de
ţăranul, dorul.
viaţă obscur
Reprezentanţi şi opere de referinţă:
- George Coşbuc „Pe lângă boi"; în naturalism sunt cultivate, cu precădere,

- Octavian G o g a „"Rugăciune" şi „Noi". anumite specii literare: romanul, nuvela,

povestirea, drama.
Principalul teoretician al curentului a fost
Reprezentanţii de vază a naturalismului
Nicolae lorga.
european sunt: Emile Zola, fraţii Edmont şi Jules
de Goncourt, Guy de Maupassant.
Naturalismul se impune spre sfârşitul secolului
al XlX-lea în Europa, ca o prelungire a realismului, Reprezentanţii români de vază ai naturalismului
orientată către manifestările instinctuale, şi operele de referinţă:
patologice ale omului. I.L. Caragiale („în vreme de război")
56 5Z_

L. Rebreanu (câteva scene din romanul 3) Relevarea corespondenţelor (care există

„Ion" şi „Răscoala") între obiecte) ale căror semnificaţie le pot
Delavrancea („Zobie şi Milogul") descoperi poeţii. între toate elementele care
alcătuiesc universul există relaţii tainice, potriviri
Simbolismul este un curent literar apărut la miraculoase, inaccesibile cunoaşterii raţionale şi
sfârşitul secolului al X l X - l e a în Franţa şi care s-a percepţiei omului obişnuit.
răspândit ulterior în toată Europa. 4) Cultivarea elementului muzical, a sonorităţii
Trăsăturile caracteristice simbolismului sunt: verbale, a repetiţiei şi refrenului. Poezia e
1) Utilizarea simbolurilor cu o funcţie sugestivă concepută ca o artă sincretică, ale cărei afinităţi cu
extremă, simbolul oferind posibilitatea unei muzica sunt dovedite chiar de originile ei (iniţial,
interpretări multiple poezia s-a însoţit cu muzica).
Simbolurile utilizate sunt, în general, inedite 5) Orientarea tematică fiind spre spaţiul citadin
bazate pe asocieri neaşteptate. Ex: pentru (apăsător, deprimant), natură, iubire, aspecte
Baudelaire, albatrosul căzut pe puntea unei corăbii sociale.
şi ridiculizat de marinari e însuşi poetul neînţeles; Particularităţi stilistice cultivate în simbolism
în opera lui Bacovia, griul e simbolul denaturării sunt: fineţea, rafinamentul expresiei artistice;
vieţii, violetul este culoarea nevrozei etc. încifrarea în simboluri; armonia versurilor şi a
2) Cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt construcţiei poetice.
scoase la iveală stări sufleteşti vagi, fluide, confuze în simbolism este cultivată, cu precădere,
(melancolice, plictiseala, spaima, disperarea e t c ) . poezia cu forma fixă (rondelul, sonetul) şi poemul
Poezia nu trebuie să descrie, să precizeze sau să în proză.
numească, ci să sugereze stări, senzaţii, devenind Reprezentanţii de vază a simbolismului
„o specie de vrăjitorie evocatoare". european şi operele lor de referinţă:
Charles Baudelaire („Florile răului")
 —- 52.
_ —
Stéphane Mallarmé („După amiaza unui mondial şi de însuşi războiul. Ca viziune
faun") expresionismul reprezintă reacţia sufletului
Paule Verlaine („Poeme saturniene") împotriva imitaţiei materiale a realităţii şi a redării
în literatura română simbolismul se manifestă impresiilor exterioare.
sincron cu şcoala franceză. Trăsăturile distincte ale expresionismului:
Etapele de dezvoltare a simbolismului - respingerea unei lumi artificiale, mecanizate
românesc: - confirmarea libertăţii absolute a spiritului
etapa teoretică: articolele semnate de A l . - transformarea unei lumi a existenţei în una a
Macedonski culorilor şi a cuvintelor
etapa de tranziţie: primul simbolist declarat - răsturnarea raportului „om-natură" în inversul
(Ştefan Petică) său, în sensul că arta este o expresie profundă a
etapa de realizare deplină, apogeul fiind sufletului uman, nu este o reproducere a naturii
considerat anii 1910-1912; activitatea lui - organizarea violentă a spaţiului: orgia de
G . Bacovia. sânge
Etapa declinului anii 1914-1920. - râsul absurd
Reprezentanţii de vază a simbolismului Reprezentanţi de vază ai expresionismului
românesc şi operele lor de referinţă: universal: Gotfried Benn, George Trakl, Franz
G. Bacovia „(Plumb" şi „Lacustra") Werfel, Lucian Blaga („Amintire", „Veniţi după mine
I. Minulescu („Multaşteptatei ...") tovarăşi").
Ş. Petică („Fecioara în alb")

Expresionismul mişcare literară promovată în Postmodernismul curent literar apărut în anii

perioada 1910-1925. Apariţia lui a fost condiţionată 50 ai secolului trecut.
de experienţa crizei dinaintea primului război
dispunerea diferitelor ei elemente (acţiuni, De obicei naraţiunea este asociată genului
personaje, versuri într-un întreg artistic), astfel epic, descrierea - genului liric şi dialogul - genului
încât să rezulte o anumită semnificaţie. dramatic.
Titlul - este un cuvânt, o sintagmă sau o Naraţiunea se defineşte ca relatarea a unor
propoziţie care anunţă realist sau simbolic un întâmplări într-o succesiune de momente. Pot
conţinut artistic. figura sub denumirea de naraţiune basmul,
Titlul poate face trimitere la un personaj legenda, schiţa, povestirea, nuvela, romanul etc.
principal („Ion" de Liviu Rebreanu), la un personaj Caracteristicile naraţiunii:
secundar, cu rol esenţial în operă (.Mara' de Ion - evenimentele sunt prezentate, în general,
Slavici), la o situaţie reprezentativă (.O scrisoare cronologic, dar şi cu pauze, cu anticipări şi reveniri;
pierdută" de I.L. Caragiale), la un obiect simbolic - existenţa unui narator care povesteşte la
(„Baltagul" de M.Sadoveanu). la o stare persoana a treia sau la persoana întâia;
sufletească („Plumb" de G. Bacovia). la un destin - constituirea unei acţiuni rezultate din
(„Povestea lui arap Alb" de Ion Creangă) etc. totalitatea faptelor narate;
Modurile de expunere sunt mijloace prin care - plasarea acţiunii într-un anumit timp şi
autorul îşi dezvăluie viziunea asupra lumii şi proiecţia ei într-un spaţiu;
prezintă.
în funcţie de scopul reprezentării artistice, se Tipuri de naraţiune:
deosebesc ca moduri de expunere: realistă (include întâmplări reale sau
naraţiunea (axată pe acţiune): posibile);
descrierea (concentrată asupra unui fantastică (include intervenţia factorilor
tablou); supranaturali);
dialogul (surprinzând vorbirea directă). istorică (inspirată pe evenimente trecute);
_ ai
Trăsăturile distinctive ale postmodemismului 7. Comentarea unui text la prima lectură
sunt:
- fragmentarea (lipsa de coerenţă; lumea şi Este posibil ca, la una din probele ele
respectiv opera artistică sunt compuse din examenului, să fiţi puşi în faţa unui text pe care nu
fragment) l-aţi, mai comentat (sau pe care, din diverse
- indeterminarea (iibertatea absolută a voinţei) motive, îl citiţi pentru prima oară), în acest caz veţi
- lipsa de sine (opera nu este propriu-zis o proceda în felul următor:
manifestare a eului creator, ci o proliferare a 1) Citiţi cu atenţie numele autorului: notaţi-vă
falselor euri). tot ceea ce vă amintiţi în legătură cu acesta: în ce
- nereferenţialitatea (pentru artist referentul nu perioadă/curent literar se încadrează, ce opere
există) importante i-au fixat un loc în literatură, prin ce se
participarea (receptorul participă la caracterizează etc.
construirea textului) 2) Citiţi titlul operei. Integraţi opera respectivă
- ironia în contextul activităţii literare a scriitorului
- parodia limbajul ca joc deschis de semnificaţii menţionat.
(transformarea limbajului în ceva iraţional, ilogic, 3) Recitiţi textul. Stabiliţi tema operei (aspectul
lipsit de coerenţă). general al realităţii transfigurat de autor în
Motivele şi temele abordate în postmodernism respectiva creaţie: dragostea, moartea, războiul,
sunt: iubirea, umorul, confesiunea erotică, patria, natura e t c ) ; stabiliţi tema fragmentului pus
evocarea unor momente din trecut etc. în discuţie.

Reprezentantul de vază este Mircea Cărtăescu 4) încadraţi textul propus în unul dintre cele trei
(„Poema chiuvetei", „O motocicletă parcată sub genuri literare (liric, epic sau dramatic).
stele")
£2 sa
5) Recitiţi fragmentul; stabiliţi unele elemente zumzăiau, şuşoteau, fâşâiau, vorbind cu graiul
de structură (părţi, motive, cuvinte-cheie, tablouri aspru, înţelegându-se între ele şi bucurându-se de
strofe etc.) lumina ce se aprindea din ce in ce mai biruitoare şi
6) Comentaţi conţinutul textului propus (idei, roditoare. Glasul pământului pătrundea năvalnic în
sentimente, acţiuni, personaje) şi, în parale, sufletul flăcăului, ca o chemare, copleşindu-l. Se
mijloacele artistice utilizate de autor (epitete, simţea mic şi slab, cât un vierme pe care-l calci în
metafore hiperbole etc.) Reliefaţi eventualele picioare, sau ca o frunză pe care vântul o
particularităţi. vâltoreşte cum îi place. Suspină prelung, umilit şi
7) dacă este vorba despre un text în versuri, înfricoşat în faţa uriaşului:
indicaţi unele elemente de prozodie (strofă, rimă, - Cât pământ, Doamne!..."
ritm, măsură) (L. Rebreanu: „Ion").
8) Recitiţi textul. Relevaţi mesajul autorului, 1) Liviu Rebreanu a fost unul din cei mai mari
semnificaţiile fragmentului ales, eventualele scriitori din perioada interbelică şi întemeietorul
trăsături care-i conferă valoare, opiniile proprii romanului românesc modern. Câteva dintre
asupra textului propus. lucrările sale pot fi considerate capodopere
Desigur, aceste cerinţe pot fi îmbogăţite, neegalate până acum: romanul „Ion" dominat de
schema de mai sus constituie doar baza. figura simbolică a unui Ţăran înfrăţit cu pământul.
Exemple: „Răscoala" - în care iubirea ancestrală pentru
Comentaţi textul: pământ este ridicată la nivelul gloatei şi „Pădurea
„... Sub sărutarea zorilor tot pământul crestat în spânzuraţilor" - simbolizând destinul tragic al unui
mii de frânturi, după toanele şi nevoile atâtor om reprezentând o comunitate aflată într-o mare
suflete moarte şi vii, părea că respiră şi trăieşte. dilemă morală.
Porumbiştile, holdele de grâu şi de ovăz, 2) "lon" este cel mai mare roman al iubirii de
cânepiştile, grădinile, casele, pădurile, toate pământ din literatura noastră, prima lucrare realistă
care „nu face concesii viziunii idilizate asupra 8) episodul are rol de a-i conferi lui Ion şi alte
satului" (N. Manolescu). dimensiuni (decât acelea de „burtă" cum îl vedea
3) Tema romanului este sentimentul iubirii de Călinescu) şi pune existenţa personajului sub
pământ, al unui ţăran simbolic, pe fundalul vieţii semnul adâncului „glas" al pământului.
satului transilvănean de la începutul veacului
trecut.
8 . COMPUNERI DE UTILITATE SOCIALĂ
4) încadrat în genul epic, episodul prezintă
complexele trăiri sufleteşti ale personajului central,
1) Cererea - reprezintă exprimarea unei
pentru care pământul devine o figură mitologică.
dorinţe, a unei rugăminte; Cererea reprezintă textul
5-6) S c e n a descrisă în fragmentul selectat este cu destinaţie oficială prin care o persoană solicită
unitară şi se petrece într-o dimineaţă de vară, când rezolvarea unor probleme personale sau de grup.
Ion (care ieşise la cosit) este pătruns de „glasul
pământului".
MODEL
Tabloul panoramic este realizat cu ajutorul unei
Domnule Director...!
ample enumeraţii: „Porumbiştile, holdele de grâu şi
Subsemnata, Renata Ungureanu, domiciliată în
de ovăz, cânepiştile, grădinile, casele, pădurile,..."
or. Chişinău, str. Alba lulia, 3, absolventă a Liceului
copleşitoare nu este întinderea, ci impresia că
Teoretic „Liviu Deleanu" din or. Chişinău, cu
pământul personificat are viaţă.
respect, vin a vă ruga să dispuneţi a mi se elibera
Accentul episodului cade pe cuvintele: „Glasul diploma de bacalaureat.
pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului,
Menţionez că mi-am susţinut examenul de
ca o chemare, copleşindu-l". Aceasta chemare
bacalaureat în anul 2006.
obscură ţi misterioasă ia în stăpânire sufletul lui
Diploma pe care o solicit îmi este necesară
Ion, până în clipa morţii acestuia.
pentru înscrierea în învăţământul superior.
£6 52.

Chişinău 15 iunie 2007 Renata MODEL

Ungureanu Procură
Subsemnatul Radu Laur, elev la Liceul
Domnului Nicolae Lungu „Gheorghe Asachi" din Chişinău, domiciliat, str.
Directorat Liceului Teoretic „L/V/u Deleanu" Bucureşti 39, ap. 14, buletin de identitate
A0204135, eliberat la 14.12.2007, de oficiul 02,
Textul de mai sus cuprinde următoarele încredinţez fratelui meu, Sandu Laur, domiciliat în
elemente: o formulă de adresare (care indică or. Chişinău, str. Independenţei 2, buletin de
funcţia celui cărui i se adresează solicitantul); identitate A 3214652, eliberat la 14.03.2007 de
datele solicitantului; formularea concisă şi clară a oficiul 01, să ridice suma care mi se cuvine ca
obiectului solicitării; motivarea solicitării; temeiul salariu pentru luna august 2007 de la contabilitatea
legal (acolo unde este cazul); semnătura S.A. „Bucuria".
solicitantului; data şi localitatea; funcţia celui cărui i 20 august 2007 Radu
se adresează cererea. Laur

2) Procura - împuternicire legalizată oficial,

prin care cineva poate reprezenta o persoană 3) Curriculum vitae - este o scurtă
fizică sau juridică şi acţiona în numele ei, în limitele autobiografie, care cuprinde toate datele privind
stabilite: act prin care se dă această împuternicire, starea civilă, situaţia profesională etc. a unei
mandat. persoane (care participă la un concurs, la un
examen e t c ) , abreviat C V ( s e pronunţă „sivi").
 _
M O D E L D E C U R R I C U L U M VITAE (Descrie separat fiecare formă de învăţământ şi
Numele aplicatului program de formare profesională urmate, începând
Curriculum vitae cu cea mai recentă.)
INFORMAŢII P E R S O N A L E Numele şi tipul instituţiei de învăţământ şi al
Numele (Numele, Prenumele) organizaţiei profesionale prin care s-a realizat
Adresa (numărul, strada, codul poştal, formarea profesională.
localitatea ţara) Domeniul studiat/aptitudini ocupaţionale
Telefonul (fix, cu prefixul ţării şi al localităţii; Tipul calificării/diploma obţinută
mobil) Nivelul de clasificare a formei de
E-mail instruire/învăţământ.
Naţionalitatea sau cetăţenia A P R I T U D E N I Şl COMPETENŢE P E R S O N A L E
Data naşterii (ziua, luna, anul) (Dobândite în timpul vieţii şi al carierei, dar care
EXPERIINŢĂ PROFESIONALĂ nu sunt recunoscute neapărat printr-un certificat
(Menţionează fiecare experienţă profesională sau diplomă.)
avută, începând cu cea mai recentă) Limba maternă
Perioada (de la, până la) Limbi străine cunoscute
Numele şi adresa angajatorului
abilităţi de a citi
Tipul activităţii sau sectorul de activitate
abilităţi de a scrie
Funcţia sau postul ocupat
abilităţi de a vorbi
Principalele activităţi şi responsabilităţi
EDUCAŢIE Şl I N F O R M A R E (Enumără limbile cunoscute şi indică nivelul:
Perioada (de la, până la) excelent, bine, satisfăcător.)
Aptitudini şi competenţe sociale
70
IL

Avizul - este documentul prin care se face o

(Locuieşte şi munceşte cu alte persoane, într-
înştiinţare (publică) cu caracter oficial.
un mediu multicultural, ocupi o poziţie în care
comunicarea este importantă sau desfăşori o
MODEL
activitate în care munca se echipă este esenţială,
AVIZ
de exemplu, cultură, sport etc.)
S.A. Union Fenosa aduce la cunoştinţă
Aptitudini şi competenţe organizatorice
consumatorilor că, în legătură cu lucrările de
( De exemplu, coordonezi sau conduci
reparaţie, va fi sistată livrarea energiei electrice
activitatea altor persoane, proiecte şi gestionezi
către consumatori din sectorul Râşcani, în
bugete; la locul de muncă, în acţiuni voluntare)
perimetrul străzilor Florilor şi Miron Costin, în ziua
Aptitudini şi competenţe tehnice
de 20.04.2007 între orele 10.00-12.00.
(Utilizarea calculatorului, anumitor tipuri de
Avizul trebuie să conţine următoarele:
echipamente, maşini etc.)
- fixarea la mijlocul foii, a titlului
Permis de conducere
- delimitarea textului propriu-zis de formula
Alte aptitudini şi competenţe
titlului
Competenţe care nu au fost menţionate
- spaţierea semnăturii şi a formulei de adresare
anterior
- precizarea numelui/instituţiei care semnează
INFORMAŢII S U P L I M E N T A R E
avizul
(Indică alte informaţii utile şi care nu au fost
- formularea precisă şi corectă a evenimentului
menţionate, de exemplu, persoane de contact,
anunţat
referinţe etc.)
- indicarea exactă a locului de desfăşurare a
ANEXE
evenimentului
(Enumără documentele ataşate CV-ului, dacă
- precizarea timpului de desfăşurare
este cazul)
22. Z3_

Procesul - verbal este un act cu caracter Textul de mai sus respectă următoarele
oficial prin care se consemnează anumite fapte caracteristic: este redactat în stil administrativ şi
existente la un moment dat (primirea/predarea cuprinde clişee lingvistice, care dau claritate şi
unor obiecte, constatarea unei contravenţii, uniformitate exprimării: data, locul, împrejurarea şi
desfăşurarea unei adunări etc.) persoanele care iau parte la această activitate sunt
menţionate în mod clar; tot aşa, starea obiectelor
MODEL de inventar şi numărul lor sunt consemnate;
Proces Verbal formula de încheiere este specificată.
încheiat astăzi, 15 iunie 2007, cu ocazia
predării obiectelor de inventar, din sala nr.9 a Declaraţia - este un act oficial prin care o
Liceului Teoretic „Dante Aligheri". persoană aduce mărturie (face o depoziţie), în
Comisia alcătuită în scopul acestei activităţi calitate de persoană implicată/martor, în faţa unor
constată, prin verificare, că numărul şi starea organe oficiale.
obiectelor de inventar din sala menţionată Şi acest document se redactează în stil
(conform listei de inventar anexate), corespund cu administrativ şi implică prezenţa unor formulări
datele din procesul-verbal de primire. stereotipe: „Subsemnatul, ... domiciliat în ...
Comisia descarcă de gestiune colectivul clasei angajat la ... din localitatea ..., declar prin prezenta
a X - a „B" care a folosit această sală în anul şcolar următoarele:
2006-2007. în final, se pune data şi se semnează.
Drept pentru care s-a încheiat prezentul
proces-verbal. Telegrama - este un text de întinderea foarte
Semnăturile membrilor comisiei mică, prin care se comunică ştiri urgente. Stilul
este concis, chiar eliptic, menţionarea datelor
14 —

destinatarului (nume, prenume, adresă) şi a celor Interviul impune câteva condiţii: a) o pregătire
ale expeditorului fiind obligatorie. orealabilă a ziaristului; b) formularea succintă şi la
Telegramele pot fi de mai multe feluri: de obiect a întrebărilor;
felicitare, de înştiinţare, de mulţumire, de în ultima vreme, prin interviu se mai înţelege şi
condoleanţe etc. discuţia pe care un cadru de conducere dintr-o
instituţie o poartă cu viitorul candidat la obţinerea
9. COMPUNERI CU CARACTER unui post.
PUBLICISTIC 4) Articolul - este o compoziţie cu caracter
nformativ, documentar, ştiinţific e t c , tipărită într-o
Prim compuneri cu caracter publicistic Dublicaţie periodică.
înţelegem acele texte în care se tratează probleme Un articol trebuie să respecte următoarele
de larg interes, concepute în stil publicistic, pentru rondiţii:
a fi difuzate prin mass-media. • să pună în discuţii o temă de larg interes;
1) Ştirea - este un text foarte scurt, cu caracter • să se bazeze pe o documentare temeinică a
informativ. autorului;
2) Reportajul - este o specie publicistică, în • să selecteze şi să simplifice aspectele
care se dau informaţii asupra unor realităţi oroblemei, astfel încât acestea să fie accesibile
geografice, etnografice, economice, sociale, e t c , jnui număr cât mai mare de cititori;
culese, la faţa locului. • să îmbine expunerea cu dezbaterea, să
3) Interviul - este, în sens publicistic, o argumenteze, în mod logic şi coerent, opinia
compoziţie cu caracter informativ; el constă în autorului, să explice cauzele şi efectele şi să le
redarea convorbirii dintre un ziarist şi o analizeze; să respecte normele stilului publicistic şi
personalitate dintr-un anumit domeniu, autorizată să fie redactat în concordanţă cu specificul
a-şi exprima opiniile asupra acestuia. oublicaţiei în care apare.
76. zz_
10. PERSONAJE LITERARE autocaracterizarea (monologul interior,
Personajul literar este elementul cel mai introspecţia, mărturia directă)
evident de interferenţă a conţinutului cu forma, - atitudinea şi aprecierea personajului de către
este principalul element al unei opere epice sau alte personaje din operă
dramatice. - remarcarea directă a unor calităţi morale,
Personajul este o imagine fictivă a unei fiinţe, o spirituale, comportamentale prin descrierea unui
imagine artistică realizată de scriitor într-o anumită portret fizic, realizat după model antropologic:
corelaţie cu sensibilitatea şi concepţiile sale despre capul, figura, semne particulare, maniere etc.
viaţă. b) caracterizarea indirectă se defineşte prin
Caracterizarea unui personaj literar: deducerea unor calităţi umane particulare (pozitive,
- citeşte de două ori textul negative) sau general valabile din:
- identifică prezenţa personajului indicat - acţiunile în care autorul si-a angajat
- urmăreşte-i faptele, acţiunile, gândurile personajul
conştientizează-ţi impresia proprie, - modul personajului de a gândi şi a se
imaginându-ţi personajul manifesta
- defineşte-ţi atitudinea faţă de el şi motiveaz-o - particularităţile de limbaj şi abilităţile de
convingător comunicare prin care autorul şi-a prezentat
- citeşte şi precizează ce se solicită concret în personajul
cerinţele propuse. - înţelegerea semnificaţiilor detaliilor: mediu,
Caracterizarea unui personaj poate fi realizată ambianţa în care personajul vieţuieşte şi activează.
prin mai multe modalităţi: - atitudinea ascunsă , dar veridică a altor
a) directă adevereşte atitudinea autorului şi personaje.
comunică direct trăsăturile definitorii ale
personajului prin următoarele procedee:
18 J9.

T A B E L SINOPTIC - „Moromeţii" de M. sociale, fiind urmărit în toate etapele

Preda. evoluţiei sale;
• Naratorul este omniscient,
Concepte operaţionale şi operele prin care
- „Samartiteanca" omniprezent, obiectiv, şi impartial.
pot fi ilustrate.
de 1. Druţă.
Conceptul şi
Elemente definitorii
opera ilustrativă
Proza fantastică:
Proza romantică:
- „Sărmanul Dionis" • Existenţa a două planuri: real şi ireal
- -Alexandru Inspiraţia din istorie, personajul
de M. Eminescu • în planul real se produce o
Lăpuşneanul", de damnat, antiteza angelic/demonic, intruziune a fantasticului;
C. Negruzzi; evenimentele neobişnuite, culoarea - „La ţigănci" de • Această „ruptură" modifică reperele
de epocă. Mircea Eliade. spaţiale şi temporale
- „Sărmanul Dionis" Destinul geniului, refuzul realului,
• Oamenii obişnuiţi intră în situaţii
de M. Eminescu. metamorfozele, reîncarnarea, spaţiul misterioase, imposibil de explicat;
selenar, revolta luciferică, magia, visul • Aceasta provoacă o nelinişte sau o
Proza realistă: ezitare în conştiinţa
- „Moara cu noroc" • inspiraţia din realitate, înfăşurată în personajelor/cititorilor;
ţi „Mara" de 1. mod adevărat şi exact; • Finalul este, de multe, ori ambiguu.
Slavici • Incipitul prezintă o lume deja Basmul cult:
existentă, acţiunea înscriindu-se într-
-„Povestea lui • Are autor cunoscut
- „Ion", „Răscoala" un continuu al vieţii;
Harap-Alb" şi • Păstrează prototipul şi funcţiile
şi „Pădurea • Finalul este firesc şi previzibil
„Dănilă prepeleac", basmului folcloric
spânzuraţilor" de L. • Evenimentele sunt fixate în repere
de 1. Creangă. • Fabulosul este acceptat printr-o
Rebreanu spaţiale şi temporale exacte;
convenţie între narator şi cititor
• Acţiunea este verosimilă;
• Fiecare autor îşi imprimă propriul stil
- „Enigma Otiliei" • Personajul este exponent al unui
în construcţia subiectului şi a
de G. Călinescu grup uman;
• Omul este produs al mediului/vieţii personajelor
£ a.
memorialistică (dezvăluie întâmplări trăite Tipuri de descriere:
de autor); realistă;
psihologică; fantastică;
didactică (destinată extragerii unor naturalistă;
învăţăminte) romantică;
simbolistă;
Descrierea constă în prezentarea expresivă a umoristică etc.
unor trăsături ale fiinţelor, obiectelor, fenomenelor,
locurilor... Dialogul desemnează, într-o operă literară,
Spre deosebire de naraţiune, care se defineşte conversaţia dintre personaje.
prin succesiune şi temporaiitate, descrierea e Caracteristicele dialogului:
statică şi redă spaţialitatea. - e marcat de linia dialogului;
Caracteristicile descrierii: - este declanşat, în general, de o interogaţie;
- se înrudeşte cu pictura, deoarece dă naştere, - se defineşte prin succesiunea întrebări-
prin intermediul limbajului, unui tablou; răspuns;
- prezintă, cu ajutorul imaginilor artistice, - pot coexista elemente de comunicare verbale
trăsături ale unui obiect (fiinţă, peisaj ale naturii cu cele nonverbale (ex. râsul);
etc.) - accentul este pus pe interlocutor.
- utilizează preponderent verbele statice,
substantive concrete şi adjectivele; Figurile de stil
- urmăreşte să impresioneze, să descrie o Figurile de stil sunt procedeele prin care se
imagine memorabilă a obiectului descris; modifică sensul propriu al unui cuvânt sau
- foloseşte resursele expresive ele limbajului, construcţie gramaticală obişnuită, în scopul sporirii
expresivităţii.
figurile de stil;
80 fii
Povestirea: de 1. Slavici. unor „porunci" venite din propriul
- „Hanu Ancuţei" de • Naraţiunea în proză de întindere subconştient
M. Sadoveanu mică • Acesta le conduce destinele, pe
• Faptele sunt relatate din unghiul „cărări" greu de străbătut, spre
povestitorului, participant sau martor nebunie sau spre moarte.
la cele întâmplate Romanul tradiţional de tip obiectiv:
• Tehnica inserţiei (povestirii în ramă) - „Mara" de 1. • Amploarea acţiunii, existenţa mai
• Narator-personaj= fiecare din cei Slavici, multor planuri ale acesteia, conflicte şi
nouă povestitori personaje complexe
• Narator-martor= moş Leonte - „Ion" şi • Sursa de inspiraţie este lumea
Zodieru, Haralambie. „Răscoala" de L. exterioară conştiinţei (satul, oraşul ,
Rebreanu istoria, clasele sociale)
Nuvela istorică: • Creaţie epică de amploare medie • Este o lume omogenă, coerentă şi
- „Alexandru • Acţiunea se complică progresiv - „Baltagul", „Fraţii
verosimilă care oglindeşte realitatea
Lăpuşneanu" de C. • Conflict puternic Jderi" de M. • Evenimentele sunt fixate în repere
Negruzzi. • Personaje complexe Sadoveanu spaţiale şi temporale exacte
• Inspiraţie din istorie • Timpul este cronologic, iar acţiunea
• Personaj eponim - proiecţie - „Enigma Otiliei" se desfăşoară prin succesiunea
romantică a unei figuri istorice. de G. Călinescu evenimentelor
Nuvelă • Personajul poate reprezenta un
psihologică: • Amploare medie, acţiune care se - „Moromeţii" de M. caracter sau poate fi exponentul unui
complică progresiv Preda. grup social
- „în vreme de • Conflict interior acut • Naratorul este obiectiv şi
război" de I.L • Sunt analizate trăiri lăuntrice de impersonal, privind evenimentele în
Caragiale; mare impact (teama, spaima, mod detaşat, fără să se implice
obsesia, coşmarul etc.) • naratorul omniscient (care ştie mai
- „Moara cu noroc", • Personajele acţionează sub imperiul mult decât personajul) şi omniprezent

82
• Naraţiunea la persoana a lll-a,
alcătuită prin alternanţă şi prin
înlănţuire
Romanul modern de tip obiectiv:
-„Pădurea • Operă epică în proză, de mare
spânzuraţilor" şi amploare
„Ciuleandra", de L. • Acţiune desfăşurată pe mai multe
Rebreanu
planuri
• Intrigă şi conflicte complexe
- „Concert din • Personaje numeroase
muzică de Bach", • Sursa de inspiraţie o constituie
de H. Papadat- lumea interioară, a conştiinţei
Bengescu. • Această reflectă o lume exterioară
aflată în criză (semnele crizei -
războiul, boala, urâciunea)
• Timpul nu este strict cronologic,
întoarcerea în trecut se întâlneşte
deseori
• Personajele pot trăi crize de
conştiinţă (conflict interior)
• Autorul este obiectiv şi omniscient;
relatare la persoana a lll-a
• Incipitul şi finalul sunt semnificative,
fiind în relaţie cu titlurile romanelor.
Romanul modern de tip subiectiv:
- „Ultima noapte de • Operă epică în proză, de mare
dragoste...",
amploare
83
-„Patul lui Procrust" • Acţiunea desfăşurată pe mai multe
de C. Petrescu planuri
• Intriga şi conflicte complexe
- „Nunta în cer", de • Personaje numeroase
M. Eliade • Sursa de inspiraţie o constituie
lumea interioară, a conştiinţei
- „Cel mai iubit • Analiza unor trăiri lăuntrice:
dintre pământeni", neliniştea, incertitudinea, chinul,
de M. Preda. înstrăinarea, inadaptarea
• Timpul obiectiv, cronologic este
înlocuit cu un timp subiectiv
• Eludarea cronologiei, prin
retrospectivă sau chiar prin ieşire din
timp
• Personaj atipic
• Romanele sunt confesiuni ale
personajului-narator (jurnale)
• Relatare de la persoana 1
• Final închis sau deschis
• Instanţele comunicării narative se
schimbă, naratorul fiind şi personaj.
Comedia:
- .0 scrisoare • Text aparţinând genului dramatic
pierdută", de I.L. • Modul de expunere predominant
Cragiale este dialogul
• Alcătuită din acte şi scene
• Fiecare act este precedat de

indicaţii de regie (didascalii)
• Intriga este o falsă problemă
• Conflictul devine rizibil prin
rezolvarea iui
• Acţiunea, personajele şi finalul
stârnesc râsul
• „Vocea" autorului se „aude" numai în
indicaţiile de regie
• Stilul este parodic, exagerând
ridicolul
Drama: • Text aparţinând genului dramatic
• Modul de exprimare preponderent
- „Meşterul Manole" este dialogul, dar poate să apară şi
de L. Blaga monologul
• Textul este împărţit în acte şi scene
- „Ioana", „Răceala" • Indicaţiile de regie (didascalii) au ca
de M. Sorescu. mod de expunere descrierea (de
interior sau exterior)
• Conflictul dramatic (exterior şi
interior) dă naştere tensiunii
dramatice
• Final grav
• Trăirile lor lăuntrice sunt acute şi
aparţin omului modern: neliniştea,
chinul, neputinţa, păcatul, patima...
• Acţiunea exterioară este redusă, iar
cadrul acţiunii poate fi neobişnuit.
85
Poezie romantică:
-„Scrisoarea 1", de • Teme romantice:
M. Eminescu - Soarta geniului neînţeles de oamenii
comuni
- Naşterea şi prăbuşirea lumilor
cereşti
• Motive romantice:
- cadrul nocturn, luna, timpul bivalent
ilimitata (ilimitat şi cronologic), viaţa
ca vis, „dorul nemărginit", tabloul
cosmogonic, muzica siderală, fortuna
labilis, „geniul morţii", antiteze între
geniul şi omul comun.
- „Glossă", de M. • Tema romantică: Zădărnicia unei
Eminescu lumi de măşti, de care geniul trebuie
să stea departe.
• Motive romantice:
- curgerea timpului, lumea ca teatru,
fericirea efemeră, gloria trecătoare,
nefericirea geniului.
- „Odă", de M. • Tema romantică: Singurătatea
Eminescu geniului, căruia suferinţa din iubire îi
aduce dorul de moarte.
• Motive romantice:
- ochii visători, steaua singurătăţii,
suferinţa „dureros de dulce",
fragilitatea vieţii, iubirea ca vis,
 8L
86
Poezie simbolistă: • Tema simbolistică:
oscilaţia între Eros şi Thanatos.
• Tema romantică: - „Plumb", - condiţia de damnat a poetului,
- „Floare albastră",
- iubirea ca aspiraţie neîmplinită .Lacustră", „Decor", prizonier într-un Univers aflat în
de M. Eminescu
• Motive romantice: de G. Bacovia disoluţie, care alunecă în moarte sub
apăsarea destinului de plumb
- setea de cunoştinţă a geniului,
• Motive simboliste:
iubirea care moare, floarea albastră,
- Oraşul trist, ploaia depresivă, golul,
cadrul nocturn, codrul, luna, lacul, solitudinea, agonia, somnul,
teiul, visul erotic. înstrăinarea, pustiul etc.
- „Luceafărul", de • Tema romantică:
• Trăsături ale simbolismului:
M. Eminescu - condiţia nefericită a geniului,
- poezie citadină oferind un decor al
născută din apartenenţa sa la două
pieţelor pustii, grădinilor desfrunzite,
lumi (temporală şi eternă) caselor sordide;
• Motive romantice:
- utilizarea simbolurilor (plumbul,
- Sursele de inspiraţie (folclorice şi
corbii, locuinţa lacustră, pasărea „cu
mitologice)
glas amar" etc.)
1) cadrul nocturn, castelul cu bolţi
- corespondenţe între acestea şi
medievale, marea, reveria fetei,
stările sufleteşti ale eului liric;
incantaţia magică, întâlnirea erotică
- sugestia (exprimarea aluzivă,
2) mitul, antiteza Cătălin/Luceafărul,
neclară, echivocă);
marea nemărginită, cadrul nocturn
- folosirea refrenelor/repetiţiilor.
3) zborul printre aştri, timpul relativ,
spaţiul imens, antiteza între fiinţe
Poezia
eterne şi oamenii muritori
modernistă: • Arta poetică în care filonul
4) cadrul înserării, luna, teiul, marea,
- „Testament", de tradiţionalist se îmbină cu unele
fortuna labis, antiteza între „cercul
T. Arghezi trăsături moderniste
strâmb" şi „lumea mea", geniul,
• De primul ţine evocarea universului
„nemuritor şi rece".
№.
ural şi a legăturii cu strămoşii
Moderniste sunt: metaforele
şocante, greu de descifrat, limbajul
ambiguu, estetica urâtului.
- „Psalm", de T. Tema modernistă: Singurătatea
Arghezi poetului, aflat în suferinţă pentru că
Dumnezeu l-a părăsit.
• Elemente moderniste:
- Spaima existenţială, poetul fiind
sfâşiat între implorare şi revoltă
- Limbajul artistic are semnificaţii
neobişnuite
- Metafore surprinzătoare, originale
- Tensiunea lirică determinată de
înstrăinarea poetului.
- „Flori de • Tema modernistă:
mucegai", T. - Condiţia poetului damnat care-şi
Arghezi pierde, în spaţiu închisorii,
capacitatea de a crea la fel ca înainte
• Elemente moderniste:
- Lumea evocată este infernul
închisorii
- Ipostaza demonică a poetului
- Estetica urâtului
- Limbajul cu semnificaţii neobişnuite
- Sintaxa dezarticulată
sa
- „Eu nu strivesc • Arta poetică în care se exprimă
corola de minuni a teoria minus-cunoaşterii;
lumii", de L. Blaga • Elemente moderniste:
- Viziunea asupra lumii este nouă şi
profund filozofică
- Eul liric stă în centrul rostirii poetice
- Comparaţia amplă, de un puternic
imagism
- Versul liber.
- „Lumina", de L. • Tema modernistă:
Blaga - Celebrarea luminii primordiale,
apărute în prima zi a lumii
• Elemente moderniste:
- Setea de viaţă a lumii care
izbucneşte ca o stihie
- Frenezia lumii abia născute, dornică
de trăiri puternice;
- Tensiunea lirică
- Versul liber
- „Paradis în • Elemente moderniste:
destrămare", de L. - Moartea sacrului
Blaga. - Sentimentul alterării „corolei de
minuni a lumii", ca urmare a civilizaţiei
tehniciste
- Text construit ca un colaj de imagini,
simbolizând moartea universală
- Ambiguitatea, înnoirea metaforică,
an 91

versul liber. Cuprins:

- „Timbrul", de 1. • Arte poetice, pe tema rolului orfic al 1. Opera literară 4
Barbu poetului Ficţiunea 4
- Ideea artei ca joc Autorul 5
- îmbinarea metaforei cu matematica
Cititorul 5
- Asocieri semantice surprinzătoare;
Tema 5
imagini tăioase
- Vocabular neologic Ideea operei 5
- Textul este greu de descifrat Motivul literar 5
Poezia Compoziţia operei literare 5
neomodernistă: - Revenirea la lirismul poeziei Titlul 6
- „Cântec" de N. moderniste interbelice Moduri de expunere 6
Stănescu - Cultivarea unor teme existenţiale Naraţiunea 7
(iubirea, creaţia, absolutul, moartea
Descrierea 8
sacrului)
Dialogul 9
- Intelectualismul, reflecţia filozofică,
Figuri de stil 9
lirismul abstract
- Ambiguitatea limbajului şi absoluta 2. Opera epică 13
noutate a metaforei Naratorul 14
- Versul liber. Personajul literar 16
Construcţia subiectului 18
Acţiunea 18
Conflictul 18
Momentele subiectului 18
Structura subiectului 19
Incipitul 19
32 aa_

Secvenţa narativă 19 Cântecul 34

înlănţuirea 20 Gazelul 35
Inserţia 20 Glosa 35
Alternanţa 20 Rondelul 35
Timpul şi spaţiul operei epice 21 Sonetul 36
Speciile genului epic 21 Oda 36
Schiţa 21 Imnul 36
Basmul 21 Idila 36
Povestirea 22 Pastelul 37
Nuvela 23 Meditaţia 37
Romanul 24 5. Limba şi comunicaţia 37
3. Opera dramatică 25 Stilurile limbii 37
Specii dramatice 26 Comunicarea 41
Tragedia 26 6. Curente culturale şi literale 44
Comedia 27 Umanismul 44
Drama 28 Iluminismul 46
4. Opera lirică 30 Clasicismul 48
Elementele de compoziţie a textului poetic... 32 Romantismul 50
Versul 32 Realismul 52
Strofa 32 Sămănătorism 54
Ritmul 32 Naturalismul 54
Rima 33 Simbolismul 56
Speciile genului liric 34 Expresionismul 58
Doina 34 Postmodernismul 59
M - 25.

7. Comentarea unui text la prima lectură.. 61 A.*e apariţii la editura TEO-Educaţional:

8. Compuneri de utilitate socială 65
Cererea 65 Vatematica pentru cl. X-XII
Procura 66 5-oiogia pentru cl. X-XII
Curriculum vitae 67 ; - i m i a pentru cl. X-XII
_~3a Franceză (Gramatica, Civilizaţia, Creativitatea)
Avizul 71
_ —oa Engleză (Gramatica, Civilizaţia, Creativitatea)
Procesul-verbal 72
Seografia pentru cl. X-XII
Declaraţia 73
-zică pentru cl. VI-XII
Telegrama 73
- z i c a formule pentru cl. VI-XII
9. Compunerea cu caracter publicistic 74
Vatematica pentru cl. V-IX
Ştirea 74
Reportajul 74
Interviul 74 în curs de apariţie la editura TEO-Educaţional:
Articolul 75
10. Personaje literare 76 Literatura Română (poezia) B A C
Tabelul sinoptic 78 ^-.eratura Română (proza şi dramaturgia) B A C
_-<-,ba Română (gramatica)

Propunerile şi sugestiile puteţi să le scrieţi pe

a c e s a electronică: teo_educationai@mail.rnd