Limbaj artistic:

Epitetul
Figuri de stil = tropi
Este figura de stil prin care se exprimă o însușire expresivă a
unui substantiv sau a unui verb;
Este un cuvânt descriptiv sau frază cu funcție expresivă, care de-
termină un substantiv sau un verb; el exprimă o însușire de-
osebită a unui obiect, prezentându-l într-o lumină nouă, aparte.
Epitetul - consta în determinarea unui substantiv sau verb
printr-un adjectiv sau adverb etc., menit sa exprime acele în-
susiri ale obiectului care înfatiseaza imaginea lui asa cum se re-
flecta în simtirea si fantezia scriitorului.
Observatie: Nu orice element determinant este epitet, ci acela
care plasticizeaza obiectul sau actiunea sugerând imagini audi-
tive, vizuale care solicita imaginatia: "... si parintii, si fratii, si
surorile îmi erau sanatosi".
-în funcție de termenii din care este alcătuit, epitetul poate fi:
Simplu : frunza aurie;
Dublu : creionul buclucaș, nerăbdător;
Triplu : se așterne tăcută, netedă și uscată;
Multiplu.
-epitetul care exprimă o însușire umană și are la bază o
personificare se numește epitet personificator (ex: melcul in-
teligent).
-epitetele care se folosesc de culoare se numesc cromatice (ex:
zăpada argintie). -un epitet poate fi postpus (ex: copac falnic)
sau antepus (ex: falnicul copac).
-acesta poate fi și metaforic (ex: pădure de argint).
1. -
-
- 2.
Epitetul substantivului poate fi exprimat prin : gerunzii acordate,
neacordate (femeie suferind(a)). adjective: "E un ger amar,
cumplit".
substantive: "Al ei par de aur moale".
Epitetul verbului = adverb sau locutiune adverbiala "El asculta
tremurator
Se aprindea mai tare si s-arunca fulgerator Se cufunda în mare"

Epitetele au la baza de cele mai multe ori o metafora:

"De treci codri de arama, de departe vezi albind si-auzi mândra
glasuire a padurii de argint"
Functiile artistice ale epitetului sunt variate: apreciaza, evoca, in-
dividualizeaza, personifica, împodobeste.
Clasificare:

Din punct de vedere gramatical, epitetele pot fi: adjectivale (flu-

turi argintii)
adverbiale (cânta tainic)
Dupa forma, epitetele sunt:
simple ("suspina molatic");
duble ("palida fata de marmura");
triple ("cu doi ochi ca doua basme mistice, adânce, dalbe").
Dupa sensul termenului epitet în raport cu cel regent: epitet or-
nant ("paianjeni de smarald");
epitet metaforic ("codri de arama ");
epitet personificator ("harnici unde");
epitet hiperbolic ("trunchii vecinici"; "gigantica ... cupola").
epitet cromatic ("umeri dalbi")
2. Personificarea
a) este figura de stil care atribuie însușiri umane ființelor necu-
vântătoare, lucrurilor, fenomenelor naturii: ”izvoarele suspină”,
”codrul tace”, ”dorm florile”;
b) este o figură de stil prin care li se atribuie lucrurilor, ani-
malelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești:
Personificarea - se atribuie fiintelor necuvântatoare, lucrurilor,
elementelor naturii, unor idei abstracte însusiri sau manifestari
omenesti.
Pădurea s-a supărat pe noi. "Împarat slavit e codrul
Neamuri mii îi cresc sub poale." ("Povestea codrului", de Mihai
Eminescu)
3. Comparatia - consta în alaturarea a doi termeni cu scopul de
a li se releva trasaturile asemanatoare, care trebuie sa fie noi si
surprinzatoare, ca sa asigure noutate si putere sugestiva com-
paratiei.
Are trei termeni:
- comparantul
- comparatul
- adverbul de comparatie: ca, decât, cât etc.
Tipurile de comparatii determinate de natura termenilor care se
compara: 1. concret - concret
"Pe un deal rasare luna, ca o vatra de jaratec". Eminescu)
2. abstract - concret
"Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri".
3. concret - abstract
"Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori". ("Iarna", de V. Alec-
sandri) 4. abstract - abstract
"Anii tai se par ca clipe
Clipe dulci se par ca veacuri". ("O, ramâi", de Mihai Eminescu)
4. Metafora - figura de stil prin care se trece de la sensul obis-
nuit al unui cuvânt la un alt sens, prin intermediul unei compara-
tii subîntelese. Din cei doi termeni ai unei comparatii nu este ex-
primat decât unul: termenul cu care s-a facut compararea.
("Calin - file de poveste", de Mihai

("Trecut-au anii", de Mihai Eminescu)

1. Metafora explicita: "El, un munte de om, care ar fi fost în

stare sa sparga ziduri de piatra..."
2. Metafora implicita:
"Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta
Prin care trece alba regina noptii moarta".
Comparatia apare prescurtata prin :
• - lipsa adverbului de comparatie ca
• - lipsa termenului care se compara - luna
Metafora sta la baza altor figuri de stil:
 • - personificarea
• - epitetul
• - alegoria
• - metonimia
5. Hiperbola - exagerarea marind trasaturile unei fiinte,
fenomene sau evenimente pentru a-i impresiona pe cititori ≠
litota.
"si pe oasele lor s-a asezat si sta tot pamântul Moldovei, ca
pe umerii unor uriasi."
6 Antiteza - consta în opozitia dintre doua cuvinte, fapte,
personaje, idei, situatii menite sa se reliefeze reciproc.
"Bun si rau, sceptic si cucernic, milos si crud, temerar si
fricos" (Al. Vlahuta)
7. Enumeratia - figura de stil care consta în gruparea si în-
lantuirea unor elemente identice din punct de vedere sintac-
tic.
"Biserica-n ruina / Sta cuvioasa, trista, pustie si batrâna"
(Mihai Eminescu)
8. Repetitia - procedeu stilistic folosit la toate nivelurile
limbii (fonetic, morfologic, lexical si sintactic), constând în
reluarea unui sunet, a unei forme gramaticale, a unui cuvânt
sau a unei structuri sintactice.
La nivel fonetic: - repetitia unei vocale -asonanta. Ex.
"Argintepeapesiaur în aer." - eufonie.

- repetitia unei consoane - aliteratie. Ex. "Prin vulturi vântul viu

vuia”
„Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iarăși”
9. Inversiunea - procedeul artistic prin care se schimba ordinea
obisnuita a cuvintelor într-o propozitie, cu intentia de a obtine
efecte poetice.

"Într-o salbatica splendoare."

10. Alegoria - procedeu artistic de folosire a unei suite de com-
paratii, metafore si personificari care exprima, într-o forma figu-
rata idei, atitudini prin intermediul lucrurilor.
Alegoria moarte - nunta din “Miorita”
Despre imagini artistice:
Imaginea artistica este forma figurată a cuvântului, procedeul
prin care un creator îi măreşte expresivitatea sau îi dă un sens
nou. în mod general, imaginea artistică este o reflectare subiecti-
vă a realităţii, cu ajutorul cuvintelor, sunetelor ori al culorilor în
literatură, muzică, arte plastice, un produs al fanteziei ca
oglindire a procedeului figurat, exprimarea noului în raport cu
experienţa personală a autorului şi cu formaţia sa intelectuală.
În literatură, imaginea artistică reprezintă o reflectare subiectivă,
personală a realităţii, determinată de viziunea scriitorului, sau
formarea unei lumi noi, produs al fanteziei. Imaginea artistică
are un caracter concret, prezentându-ne aspectul unui peisaj, al
unui portret, al unui obiect, determinându-ne să le percepem prin
intermediul altor simţuri. In funcţie de simţurile implicate, imag-
inile artistice au fost clasificate în: vizuale, auditive, olfactive,
tactile, gustative, chinestezice şi sinestezice. Creatorul de frumos
oglindeşte astfel realitatea într-un mod transfigurat, printr-o
transpunere emotivă particulară.
v imagini vizuale: Copacii par goi.
v imagini auditive: ,,care...vin...scîrțîind''.
v imagini olfactive (care privesc simțul mirosului): ,,parfum de
piersici coapte''.
v imagini motorii (care se referă la mișcări lente sau accelerate
în cadrul naturii): ,,Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică/
Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.''
v imagini tactile (care se referă la simțul pipăitului): ,,Simt
mâinile tale, mamă, căutându-mă,/ca-n copilărie, să mă alinte...''.
v imagini cromatice-,,Vad pepni verzi-smaragde cu miezul de
rubin-/ Si tamaiosii galbeni ca soarele de vara".
v imagini chinestezice (includ toate senzațiile pe care le produc
mișcările omului, ale părților corpului său, orientate spre expri-
marea unor stări interioare).
v imagini gustative (se referă la simțul gustului): ,,Galbenă gu-
tuie, /Dulce- amăruie...''
v imagini sinestezice (constituie un complex de senzații trans-
puse literar prin îmbinarea imaginilor vizuale, auditive, olfac-
tive, tactile și gustative). Sinestezia este specifică liricii sim-
boliste.
Rolul imaginilor artistice

Rolul figurilor de stil,respectiv al imaginilor artistice in trans-

miterea mesajului poetic se datoreaza faptului ca,cu ajutorul
lor,natura,obiectul depinde despre ce text este vorba este descris
mai profund,sentimentele si faprtele sunt elaborate mai
intens ,astfel introducand in cele din urma cititorul in acel text si
transmitadu-i simtamintele mai clar,cititorul devenind cu aju-
torul figurilor de stil si al imaginilor artistice un personaj in acel
text sau poezie.
https://voxvalachorum.ro/figuri-de-stil-personificarea-definitie-
exemple/?fbclid=IwAR3-UX- IE4GzHtv9GWBFCunRmz6H-
cuT1mYam3ZtU3Q6Ru6XiAFNa0slm8Ko- personificarea
https://voxvalachorum.ro/imaginile-artistice-definitie-
clasificare- exemple/?
fbclid=IwAR0CjNnF20B_96oqLUBE_w6rCFgaOtk5wTzE-
fk8udOY- Hqs549fixifJlkI- imagini artistice
https://www.facebook.com/telescoalaTVR/posts/
189658332656783- descriptiv literar in versuri
https://www.facebook.com/permalink.php?
story_fbid=2765479633674600&id=1 00006377712519- de-
scriptiv literar versuri

Notiuni de prozodie:
Categorii de rime:
1. Monorima - alcatuita din succesiunea acelorasi sunete
finale într-o întreaga poezie sau în mai multe versuri dintr-
o poezie. (foarte des în creatiile populare)
"Voinicii se izbeau
si mai tare se-opinteau
si mai tare se-nvârteau
si mai tare se trânteau
Din doi unul dovedea
Din doi unul jos cadea
Cine ca mi-i dovedea
si cu mândra purcedea
Paunasul codrilor
Voinicul voinicilor."
("Paunasul codrilor", colectia Vasile Alecsandri)
2. Rimă împerecheată = acelea în care, prin sunetele lor
finale, versul 1 rimeaza cu 2, iar 3 cu 4. Sunt întâlnite
frecvent si în poezia populara si în poezia culta.
a "Ca si eu trimite-voi
a Ce-I mai mândru pe la noi
b Oastea mea cu flamurile
b Codrul si cu ramurile."
("Ce te legeni", de M. Eminescu)
3. Rimă încrucisată = versul 1 rimeaza cu 3, iar 2 cu 4. a
"El tremura ca alte dati
b În codrii si pe dealuri
a Calauzind singuratati
b De miscatoare valuri." ("Luceafarul", de M. Emi-
nescu)
4. Rimă îmbratisată = versul 1 rimeaza cu 4, iar 2 cu 3.
• a "Stelele-n cer
• b Deasupra marilor

b Ard departarilor
a Pâna ce pier"
("Stelele-n cer", de Mihai Eminescu)
Versurile fara rime se numesc versuri albe
Versuri libere= fără rimă, fără ritm, măsură inegală. (în
poezia moderna)
RITMUL
În versuri, silabele accentuate se succed regulat, dupa
acelasi numar de silabe neaccentuate.
Ritm = armonia ce rezulta din asezarea simetrica a silabe-
lor accentuate si neaccentuate în vers. Cea mai simpla
unitate ritmica în vers este silaba.
În antichitate, în poezia greaca si latina, deoarece
vocalele acestor limbi erau fie lungi, fie scurte, în-
tâlnim silabe lungi si silabe scurte (versificatie can-
titativa). Versificatia cantitativa a cedat locul celei
calitative - silabe accentuate si neaccentuate.
Un grup de silabe accentuate si neaccentuate care se
repeta în vers formeaza o uniate ritmica numita picior
metric.
Picioare metrice:
• bisilabice: troheul, iambul
• trisilabice: anapest, amfibrah, dactil.
• tetrasilabic: coriamb

Troheul - unitate metrica formata din doua silabe,

prima accentuata, a doua neaccentuata ( -- v),
specific poeziei populare "Ne-guri al-be, stra-lu-ci-te
-- v / -- v/ -- v/ -- v/
Nas-te lu-na ar-gin-ti-e
-- v/ -- v/ -- v/ -- v/ (Mihai Eminescu, "Craiasa din povesti)
Iambul - unitate metrica formata din doua silabe, prima sil-
aba neaccentuata, a doua accentuata (v --)
"A fost o-da-ta ca-n po-vesti"
v --/ v --/ v --/ v --/ (Mihai Eminescu, "Luceafarul")
Amfibrahul - unitate metrica formata din trei silabe,1 si 3
neaccentuate, 2 accentuata /v -- v/
"Sal-ba-te-cul vo-da e-n za-le si-n fier."
v -- v / v -- v / v -- v / v --
(G. Cosbuc, "Pasa Hassan")
Masura = numarul de silabe din care este alcatuit versul.
Este mai mare în poezia culta decât în cea populara.
- în poezia populara versurile au 5 - 6 sau 7 - 8 silabe.
- în poezia culta, numarul silabelor poate ajunge la 18.
"Soa-re-le si lu-na 6 Mi-au ti-nut cu-nu-na" 6
"Ce te le-geni co-dru-le 7 Fa-ra ploa-ie, fa-ra vânt" 7
Versul cu 11 - 12 silabe (alexandrinul) a fost foarte des
folosit la începutul sec. XIX sub influenta franceza.
Vers – unitate prozodică elementară, alcătuită dintr-unul
sau mai multe cuvinte, potrivit unei scheme şi determinată
fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numărul sil-
abelor.
Versul mai poate fi definit şi drept fiecare dintre rândurile
care alcătuiesc strofele unei poezii.
Strofă – ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai
multe versuri legate între ele prin elemente prozodice (ri-
mă, ritm, măsură) şi, uneori, prin înţeles. Distih – grup de
două versuri cu structură metrică deosebită, care
formează o strofă cu înţeles de sine strătător.
Terţină – strofă de trei versuri.
Catren – strofă sau poezie formată din patru versuri.

Textul literar descriptiv

Descrierea

A descrie inseamnă a pezenta obiectul descrierii cu părțile

sale componente și cu trăsăturile sale generale și particulare.
Obiectul descrierii poate fi: un obiect, o ființă, un sentiment,
un loc, un aspect din natură, un fenomen, o clădire etc.
Textul descriptiv poate fi literar sau nonliterar( descrierea
d.p.d.v. științific).
Textul descriptiv literar poate fi in versuri(Iarna de Vasile
Alexandri) sau in proză( Țara Ardealului de Nicolae Băl-
cescu).
Textul descriptiv literar prezintă obiectul descrierii sugestiv,
prin intermediul limbajului artistic, fiind o viziune subiecti-
vă asupra acestuia( prezintă impresiile și perceptiile autoru-
lui asupra obiectului descris, este o viziune personală
expresivă).
Caracteristici:
- utilizarea descrierii ca mod de expunere,
- folosirea imaginilor artistice și a figurilor de stil;
- se folosesc mai ales epitete, enumerații și imagini vizuale;
- are scopul de a impresiona cititorul și de a-l apropia de viz-
iunea autorului;
- predomină grupul nominal ( perechi substanti- substantiv,
substantiv- adjectiv), dar se regăsește și cel verbal: verb-
adverb.
- timpurile verbale folosite. prezent( eternizează obiectul de-
scris, timpul prezent exprimă intensitatea unui sentiment,
valorizând prezentul în opoziție cu trecutul sau viitorul și
imperfectul(imperfectul descriptiv conferă descrierii un car-
acter dinamic în opoziţie cu decupajul static determinat de
utilizarea prezentului).
- cromatica joacă un rol important in descriere, sugerând
mister stări și sentimente;
- punctuația poate dobândi valori expresive în acord cu
trăirile autorului;
- se creează impresia de verosimil a lumii ficționale și de fan-
tasctice a lumii reale;
- se folosesc pronume la toate persoanele, dar mai ales la
pers. I și a II-a
Tipuri de texte descriptive literare:
- portretul- descrierea unei ființe;
- autoportret, caricatură, schiță de portret
- tabloul- descrierea unei ființe, a unui obiect, a unei lupte, a
unui aspect din natură etc.
-portret nonliterar: fișă bibliografică, medicală, personală; Text
descriptiv literar=descriere subiectivă
Text descriptiv nonliterar=descriere obiectivă

Tablou:
„Mergem o bucată până pe marginea Motriului, ale căror unde verzi,
pripite, se sparg de bolovani. Apoi urcăm pe-un podiș larg și
luminos. Miresme dulci, îmbătătoare de sulfină și de dumbravnic, se
împraștie in aer de pe fânețele bătute de soare. Un vânt căldicel adie,
și grânele coapte își leagănă spicele ca de vraja unui cântec. În
depărtare se pierd liniile încâlcite ale dealurilor întunecate de des-
imea codrilor. Lanurile sunt împânzite de secerături. Cârduri de fete
in cămăși albe și vâlnice roșii se pleacă muncii și-și mișcă brațele-n
tactul unei doine. Dulce răsună valea de glasurile lor. Pe miriști și pe
șesuri alunecă-ncet umbrele călătoare ale norilor. În urma noastră,
Motrul, tolănit în spintecătura dealurilor ca un balaur ostenit, își
tremură solzii sclipitori în soare. Copacii bătrâni s-apleacă pe undele
lui sfătoase, să le asculte poveștile. El scoboară de sus,
dinspre ,,Culmea frumoasă”, de la poalele muntelui Oslea, unde-a
stat in vechime încolăcit năprasnicul șarpe cu nouă ochi, de groaza
căruia se cutremura toată valea Dunării...”
(Alexandru Vlahuță-România pitorească

Portret:
„Ce frumos cap avea totuși! Într-însul ațipea ceva neliștinitor, atâta
patimă înfrânată, atâta trufie aprigă și haină învrăjbire se destăinuiau
în trăsăturile feței sale veștede, în cuta sastisită a buzelor, în puterea
nărilor, în acea privire tulbure între pleoapele grele. Iar din ce
spunea cu un glas tărăgănat și surd, se desprindea cu amărăciune, o
adâncă silă.”
(Mateiu Caragiale- Craii de Curtea-Veche)
Descrierea poate fi:
- un mod de expunere, o tehnică artistică ce constă în zugrăvirea
trăsăturilor generale sau particulare (specifice) ale unui personaj,
tablou, situație, lucru, fenomen etc. ale unui element din realitate
surprins în mod subiectiv – prin intermediul limbajului artistic (fig-
uri de stil + imagini artistice); poate exista și in textul narativ literar.
- o operă literară/ un text literar/nonliterar în versuri sau în proză
care se bazează, ca mod de expunere, pe descriere.
In realizarea și in comentarea unei descrieri trebuie să ur-
mărim: Cine efectuează descrierea, din ce perspective și ce per-
cepe acesta;
Care sunt aspectele descrise și contextul lor spațio-temporal;
Cum se oglindesc în text elementele percepute;
Care sunt sentimentele, impresiile, trăirile;
Ce atmosferă se creionează în operă;
este o descriere din plan apropiat, depărtat, panoramă, detaliu;
sunt zugrăvite elementele terestre, cosmice, de portret fizic/
moral; este o descriere pe verticală/orizontală;
Ce cromatică se folosește și ce sentimente, stări se transmit;
Dacă se creează o simetrie a textului;
Cum sunt așezate elementele descrise.
• - Scopul de a sensibiliza cititorul;
• - Punctuația poate dobândi valori expresive în acord
cu trăirile autorului;
• - Predomină enumerația și epitetul;
• - Predomină perechi ale grupului nominal și ale
grupului verbal;
Descrierea literară/ artistică/ subiectivă se caracter-
izează prin:

▪ Subiectivitate;
▪ Prezența imaginilor artistice (vizuale sau auditive), realizate
cu ajutorul figurilor
de stil;

▪ Discurs la persoana I sau a III-a, a II-a;

▪ Prezența unor arhaisme, regionalisme, cuvinte populare;
▪ Verbele apar, în general, la indicativ prezent si imperfect;
▪ Se poate face în versuri sau in proză;
▪ Are scopul de a emoționa, de a sensibiliza, de a impărtăși
cititorului perceptii subiective ale autorului.
▪
Descrierea nonliterară/ stiințifică/ obiectivă se caracter-
 izează prin:

▪ Obiectivitate;
▪ Limbaj neutru, specializat;
▪ Surprinde elemente reale, demonstrabil, date , cifre, ele-
mente exacte;

▪ Discurs la persoana a III-a ;

▪ Predomină neologisme, și aspectul îngrijit al limbii;
▪ Predomină verbele la modul indicativ, timpul prezent;
▪ Se face doar in proza ;
▪ Are scopul de a informa.