Figurile de stil

În operele literare, autorul obţine efecte expresive din îmbinări neobişnuite de cuvinte.
Aceste procedee artistice se numesc figuri de stil.

FIGURA DE STIL este un procedeu utilizat pentru a creşte expresivitatea unui text,
care nu defineşte, ci sugerează, pentru că lumea prezentată este imaginară.

1. PERSONIFICAREA este o figură de stil prin care se atribuie însuşiri omeneşti unor obiecte,
unor fiinţe necuvântătoare sau unor fenomene ale naturii. La nivelul limbajului, se
evidenţiază prin cuvinte care exprimă: acţiuni, sentimente, trăiri, comportamente sau calităţi
specifice omului.

Exemple:
,, Primăvară, mama noastră,
Suflă bruma de pe coastă. “ ( Folclor )
,, Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă… “
( Vasile Alecsandri – Iarna )
,, Singuratice izvoare fac cu valurile larmă… “
( Mihai Eminescu – Călin ( file din poveste )
2. COMPARAŢIA este o figură de stil care constă în alăturarea a doi termeni: obiecte, acţiuni,
fiinţe sau noţiuni abstracte, în baza unei asemănări, cu scopul de a-l evidenţia pe primul.
Orice comparaţie are doi termeni:
a) obiectul care se compară ( termen comparat)
b) obiectul cu care se compară sau care se alătură primului termen pentru a-i da acestuia o formă
expresivă ( termen comparant).
Asemănarea este realizată prin cuvinte sau grupuri de cuvinte: ca, precum, asemenea,
aidoma, la fel ca, asemănător cu.( cuvinte de legătură)
Exemple:
,, Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători. “
( Vasile Alecsandri – Iarna )
,, Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic. “
( Mihai Eminescu – Călin ( file din poveste ) )
,, Frumos e câmpul ce se-ntinde ca şi o mare de verdeaţă… “
( Alexandru Macedonski – Pădurea )
,, … că-s plin de noroc ca broasca de păr … “
( Ion Creangă – Amintiri din copilărie )
3. EPITETUL este figura de stil care constă în determinarea unui substantiv sau a unui verb
prin cuvinte ce evidențiază însuşiri deosebite ale obiectului sau ale acţiunii. Epitetul poate fi
exprimat prin adjectiv, adverb sau substantiv ce indică nume de metale prețioase, pietre
prețioase, materii ( ,,pata de argint”).
Epitetul poate determina:
 Un substantiv:
 ,, … se ridica departe într-un pisc prăpăstios, în vârful căruia săgeata spre cer un brad
vechi, care vestea cel întâi, printr-un şuiet adânc, sosirea vânturilor. “
( Mihail Sadoveanu – În pădurea Pietrişorului )
 Un verb:
,, … îmi pare
că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi… “ ( Lucian Blaga – Izvorul nopţii )
,, voios răsună”(Vasile Alecsandri-Iarna)
Felurile epitetelor:
a) epitet cromatic (evidentiaza culori) “flori albastre tremur ude”, ,,umeri dalbi”
b) epitet ornant (au grad mic de expresivitate) “soarele rotund”
c) epitet personificator (atribuie o trăsătura specifică fiinţelor vii obiectelor sau
fenomenelor) “codrii se zvârcoleau neputincioşi”, ,,mândra țară”
,, Lângă lacul care-n tremur somnoros şi lin se bate,
Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate.”
( Mihai Eminescu – Călin ( file din poveste ) )
d) epitet metaforic

,, În vremile bătrâne, cândva, nu se ştie când, acest fel de pereţi se aflau cu partea de din sus
privind tocmai spre cer… “ ( Ioan Slavici – Popa Tanda )

f) epitet hiperbolic:
,, Gigantică poart-o cupolă pe frunte… “ ( George Coşbuc – Paşa Hassan )

După numărul de termeni, epitetul poate fi:

 Epitet simplu:
,, … or să-mi crească aripi ascuţite până la nori… “
( Lucian Blaga – Izvorul nopţii )
 Epitet dublu:
,, Vesela, verde câmpie acu-i tristă, vestezită… “
( Vasile Alecsandri – Sfârşit de toamnă )
 Epitet triplu:
,, …răzbătea o chemare nedesluşită, moale, stânsă. “
( Mihail Sadoveanu – În pădurea Pietrişorului )
 Epitet în cumul:
,, Rece, fragilă, nouă, virginală
Lumina duce omenirea-n poală. “ ( Tudor Arghezi – Vânt de toamnă )
4. ENUMERAŢIA este figura de stil care constă într-o înşiruire de termeni de acelaşi fel sau
cu sensuri apropiate (substantive, adjective, verbe etc.), făcută cu scopul de a evidenţia ideea
exprimată. Termenii unei enumerații se despart prin virgulă.
,, Să strecor pe un fir de aţă
Micşorata, subţirica şi nepipăita viaţă. “ ( Tudor Arghezi – Cuvânt )

,, … erau stigleţi cu pete de sânge, piţigoi rotunzi cu pene cenuşii şi negre, cintezi cu
piepturile cărămizii. “ ( Mihail Sadoveanu – În pădurea Pietrişorului )

,, Grăsuţ, curat, atrăgător,

În fracul lui strălucitor
Aşa era Apolodor “ ( Gellu Naum – Cărţile cu Apolodor )
5. METAFORA este figura de stil prin care se trece de la semnificaţia obişnuită a unui cuvânt
sau a unei expresii la o altă semnificaţie, trecerea făcându-se pe baza unei comparaţii
subînţelese.
Tradițional, este considerată o comparație prescurtată. Mecanismul de producere a metaforei
presupune folosirea celui de-al doilea termen în locul primului care se elimină.
Sensul metaforei depinde de context și implică devieri de la sensul normal pe care un termen
îl are în limbajul comun.

,, Ele sar în bulgări fluizi … “ ( Mihai Eminescu )

,, Soarele, lacrima Domnului, cade în mările somnului “ ( Lucian Blaga )
,, Făcutul meu, Cuvântul
Paşte-n munte
Imagini verzi sub norii toamnei grei. “
( Constanţa Buzea – Făcutul meu, Cuvântul )

6. REPETIȚIA este o figură de stil care constă în reluarea unor cuvinte, îmbinări de cuvinte sau
enunțuri, cu scopul de a fi evidențiate prin insistență sau de a întări o idee.
,, Şi pluteşti, pluteşti, pluteşti,
Printre alge, printre peşti
Şi înoţi, înoţi, înoţi,
Până simţi că nu mai poţi “ ( Gellu Naum – Cărţile cu Apolodor )
7. ALITERAŢIA este figura de stil care constă în repetarea unei consoane sau a unui grup de
consoane pentru a crea un efect imitativ al unor sunete din realitate..

,, Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă… “ ( Mihai Eminescu – Lacul )
8. ASONANŢA constă în repetarea vocalei accentuate în două sau mai multe cuvinte.

,, Apele plâng clar izvorând în fântâne… “ ( Mihai Eminescu – Sara pe deal )

9. HIPERBOLA este o figură de stil care constă în exagearaea intenționată a însușiirilor unei
ființe sau a caracteristicilor unui nobiect, a unei întâmplări, cu scopul de a-l impresiona
puternic pe cititor.
Prin hiperbolă, trăsăturile pot fi mărite sau micșorate în mod exagerat, fiind rezultatul unui
impuls puternic de admirație sau, dimpotrivă, de indignare, dispreț sau revoltă.Ea apare atât
în vorbirea curentă( de exemplu, în impresii precum ,,fuge mâncând pământul” ,
,,frumoasă/urâtă foc”) cât și în limbajul poetic.

Hiperbola este construităîntotdeauna cu ajutorul altor figure de stil, cel mai adesea cu ajutorul
comparațiilor ( ,,e urâtă ca muma pădurii”) și al metaforelor(,, Fețișoara lui/spuma laptelui”,
balada Miorița)
,, Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barda din stânga-i ajunge la cer,
 Şi vodă-i un munte. “ ( George Coşbuc – Paşa Hassan )

10. ANTITEZA este figura de stil care constă în punerea în opoziţie a două cuvinte, idei,
imagini, personaje, situaţii menite să se reliefeze reciproc.

,, Ea un înger ce se roagă,
El un demon ce visează;
Ea o inimă de aur –
El un suflet apostat. “ ( Mihai Eminescu )