FIGURILE DE STIL

EPITETUL
• Cuvânt (adverb sau adjectiv) cu rolul de a sublinia sugestiv însuşiri ale unor lucruri sau fiinţe

• Trebuie să fie expresiv, altfel rămâne un simplu adjectiv

Exemplu:

„Ar trebui un cântec încăpător

Foşnirea mătăsoasă a apelor sărate” (I. Barbu)

• Tipuri de epitete:

- Epitet personificator „Luna moale, sfiicioasă şi smerită”

- Epitet metaforic „Visul de azur” ( = ca...de azur)

- Epitet cromatic „Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet” (M. Eminescu)

COMPARAŢIA
• Alăturarea a doi sau mai mulţi termeni asociaţi pe baza unor trăsături comune şi legaţi prin
termenul „ca”

Exemplu:

„Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri” (M. Eminescu)

METAFORA
• Înlocuirea unui termen cu un altul pe baza unei asemănări de sens

• Mult mai expresivă decât alte figuri de stil

Exemplu:

„Când noaptea-i o regină lunatecă şi bună” (M. Eminescu)

PERSONIFICAREA
 • Procedeu artistic care constă în atribuirea unor însuşiri umane unor obiecte neînsufleţite
sau fiinţe necuvântătoare

Exemplu:

„flori albastre tremur”

OXIMORONUL
• Combinarea unor noţiuni în aparenţă incompatibile

Exemplu:

„dureros de dulce”

SINESTEZIA
• Suprapunerea unor senzaţii din registre stilistice diferite

• Creaţie a simboliştilor

Exemplu:

„lavandă sonoră”

ALITERAŢIA
• Repetiţia în acelaşi vers a unor consoane ⟺ efect sonor

Exemplu:

„Vâjâind ca vijelia”

„prin vulturi vântul viu vuia”

ASONANŢA
• Repetiţia în acelaşi vers a unor vocale accentuate

Exemplu:
„poala lungă-a albei rochii”

INVERSIUNEA
• Modificarea ordinii fireşti a cuvintelor într-un vers

Exemplu:

„lacul codrilor albastru”

REPETIŢIA
• SIMPLĂ:

„Şi frunze albe, frunze negre

Copacii albi, copacii negri

Şi pene albe, pene negre

Decor de doliu funerar”

• REFREN (mai ales în poezia simbolistă: presupune repetarea unui vers)

• PARALELISM SINTACTIC (tot în poezia simbolistă: presupune identitatea structurii

sintactice astfel încât asemănarea să fie perceptibilă)

ENUMERAŢIA
• Înşiruirea mai multor termeni din acelaşi câmp semantic

ANTITEZA
• Alăturarea a doi termeni (personaje, obiecte, situaţii) cu scopul de a evidenţia anumite
trăsături definitorii

HIPERBOLA
• Exagerarea însuşirilor sau proporţiilor unei fiinţe sau obiect
 SARA PE DEAL
de Mihai Eminescu

Sara pe deal buciumul sună cu jale,

Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.

Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,

Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină.

Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,

Streşine vechi casele-n lună ridică,
Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.

Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare

Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,
Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! în curând satul în vale-amuţeşte;

Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbeşte:
Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă,
Ore întregi spune-ţi-voi cât îmi eşti dragă.

Ne-om răzima capetele-unul de altul

Şi surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm. - Astfel de noapte bogată,
Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?