Sunteți pe pagina 1din 5

FIGURILE DE STIL

Definitie: Procedeul prin care se modifica ntelesul propriu al unui cuvnt sau
constructia gramaticala uzuala pentru a da mai multa forta unei imagini sau expu
17317p158r neri.

I. Comparatia - consta n alaturarea a doi termeni cu scopul de a li se releva


trasaturile asemanatoare, care trebuie sa fie noi si surprinzatoare, ca sa asigure
noutate si putere sugestiva comparatiei.
Are trei termeni:
- comparantul
- comparatul
- adverbul de comparatie: ca, dect, ct etc.
Tipurile de comparatii determinate de natura termenilor care se compara:
1. concret - concret
"Pe un deal rasare luna, ca o vatra de jaratec".
Mihai Eminescu)

("Calin - file de poveste", de

2. abstract - concret
"Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri".
Eminescu)

("Trecut-au anii", de Mihai

3. concret - abstract
"Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori".

("Iarna", de V. Alecsandri)

4. abstract - abstract
"Anii tai se par ca clipe
Clipe dulci se par ca veacuri".

("O, rami", de Mihai Eminescu)

II. Metafora - figura de stil prin care se trece de la sensul obisnuit al unui cuvnt
la un alt sens, prin intermediul unei comparatii subntelese. Din cei doi termeni ai
unei comparatii nu este exprimat dect unul: termenul cu care s-a facut
compararea.
1. Metafora explicita: "El, un munte de om, care ar fi fost n stare sa sparga ziduri
de piatra..."
2. Metafora implicita:
"Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta
Prin care trece alba regina noptii moarta".
Comparatia apare prescurtata prin :
-

lipsa adverbului de comparatie ca

lipsa termenului care se compara - luna

Metafora sta la baza altor figuri de stil:


-

personificarea

epitetul

alegoria

metonimia

sinecdoca

III. Epitetul - consta n determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv
sau adverb etc., menit sa exprime acele nsusiri ale obiectului care nfatiseaza
imaginea lui asa cum se reflecta n simtirea si fantezia scriitorului.
Observatie: Nu orice element determinant este epitet, ci acela care plasticizeaza
obiectul sau actiunea sugernd imagini auditive, vizuale care solicita imaginatia:
"... si parintii, si fratii, si surorile mi erau sanatosi".
1. Epitetul substantivului poate fi exprimat prin :
-

gerunzii acordate, neacordate (femeie suferind(a)).

adjective: "E un ger amar, cumplit".

substantive: "Al ei par de aur moale".

2. Epitetul verbului = adverb sau locutiune adverbiala


"El asculta tremurator
Se aprindea mai tare
si s-arunca fulgerator
Se cufunda n mare"
Epitetele au la baza de cele mai multe ori o metafora:
"De treci codri de arama, de departe vezi albind
si-auzi mndra glasuire a padurii de argint"
Functiile artistice ale epitetului sunt variate: apreciaza, evoca, individualizeaza,
personifica, mpodobeste.
Clasificare:
A. Din punct de vedere gramatical, epitetele pot fi:
-

adjectivale (fluturi argintii)

adverbiale (cnta tainic)

B. Dupa forma, epitetele sunt:


-

simple ("suspina molatic");

duble ("palida fata de marmura");

triple ("cu doi ochi ca doua basme mistice, adnce, dalbe").

C. Dupa sensul termenului epitet n raport cu cel regent:


-

epitet ornant ("paianjeni de smarald");

epitet metaforic ("codri de arama ");

epitet personificator ("harnici unde");

epitet hiperbolic ("trunchii vecinici"; "gigantica ... cupola").

epitet cromatic ("umeri dalbi")

IV. Personificarea - se atribuie fiintelor necuvntatoare, lucrurilor, elementelor


naturii, unor idei abstracte nsusiri sau manifestari omenesti.
"mparat slavit e codrul
Neamuri mii i cresc sub poale."
Eminescu)

("Povestea codrului", de Mihai

V. Hiperbola - exagerarea marind trasaturile unei fiinte, fenomene sau


evenimente pentru a-i impresiona pe cititori litota.
"si pe oasele lor s-a asezat si sta tot pamntul Moldovei, ca pe umerii unor
uriasi."
VI. Antiteza - consta n opozitia dintre doua cuvinte, fapte, personaje, idei, situatii
menite sa se reliefeze reciproc.
"Bun si rau, sceptic si cucernic, milos si crud, temerar si fricos" (Al.
Vlahuta)
VII. Enumeratia - figura de stil care consta n gruparea si nlantuirea unor
elemente identice din punct de vedere sintactic.
"Biserica-n ruina / Sta cuvioasa, trista, pustie si batrna" (Mihai Eminescu)

VIII. Repetitia - procedeu stilistic folosit la toate nivelurile limbii (fonetic,


morfologic, lexical si sintactic), constnd n reluarea unui sunet, a unei forme
gramaticale, a unui cuvnt sau a unei structuri sintactice.
La nivel fonetic: - repetitia unei vocale - asonanta. Ex. "Argint e pe ape si aur n
aer."
- eufonie.
- repetitia unei consoane - aliteratie. Ex. "Prin vulturi vntul viu
vuia"

IX. Inversiunea - procedeul artistic prin care se schimba ordinea obisnuita a


cuvintelor ntr-o propozitie, cu intentia de a obtine efecte poetice.
"ntr-o salbatica splendoare."
X. Alegoria - procedeu artistic de folosire a unei suite de comparatii, metafore si
personificari care exprima, ntr-o forma figurata idei, atitudini prin intermediul
lucrurilor.
Alegoria moarte - nunta din "Miorita"