Figurile de stil sunt procedee prin care se modific

nelesul propriu al unui cuvnt sau construcia gramatical

uzual pentru a da mai mult for unei imagini sau expuneri.
n prezentarea celor mai importante figuri de stil se ine
seam de gradul lor de complexitate i de relaiile care se
stabilesc ntre ele.
Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de
cuvinte (expresii) ce modific raporturile fireti dintre
semnificant i semnificat. Modificarea este nregistrat ca o
deviere de la modul curent, normal n care se realizeaz
corespondena dintre obiectul desemnat i cuvntul ce-l
denumete.
Comparatia - consta n alaturarea a doi termeni cu scopul de a li se
releva trasaturile asemanatoare, care trebuie sa fie noi si surprinzatoare,
ca sa asigure noutate si putere sugestiva comparatiei.
Are trei termeni:
- comparantul
- comparatul
- adverbul de comparatie: ca, dect, ct etc.
Tipurile de comparatii determinate de natura termenilor care se compara:
1. concret - concret
"Pe un deal rasare luna, ca o vatra de jaratec". ("Calin - file de
poveste, de Mihai Eminescu)
2. abstract - concret
"Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri". ("Trecut-au anii", de Mihai
Eminescu)
3. concret - abstract
"Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori". ("Iarna", de V. Alecsandri)
4. abstract - abstract
"Anii tai se par ca clipe
Clipe dulci se par ca veacuri". ("O, rami", de Mihai Eminescu)
Metafora - figura de stil prin care se trece de la sensul obisnuit al unui
cuvnt la un alt sens, prin intermediul unei comparatii subntelese. Din cei
doi termeni ai unei comparatii nu este exprimat dect unul: termenul cu
care s-a facut compararea.
1. Metafora explicita: "El, un munte de om, care ar fi fost n stare sa
sparga ziduri de piatra..."
2. Metafora implicita:
"Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta
Prin care trece alba regina noptii moarta".
Comparatia apare prescurtata prin :
- lipsa adverbului de comparatie ca
- lipsa termenului care se compara - luna
Metafora sta la baza altor figuri de stil:
- personificarea
- epitetul
- alegoria
- metonimia
- sinecdoca
Epitetul - consta n determinarea unui substantiv sau verb printr-un
adjectiv sau adverb etc., menit sa exprime acele nsusiri ale obiectului care
nfatiseaza imaginea lui asa cum se reflecta n simtirea si fantezia
scriitorului.
Observatie: Nu orice element determinant este epitet, ci acela care
plasticizeaza obiectul sau actiunea sugernd imagini auditive, vizuale care
solicita imaginatia: "... si parintii, si fratii, si surorile mi erau sanatosi".
1. Epitetul substantivului poate fi exprimat prin :
- gerunzii acordate, neacordate (femeie suferind(a)).
- adjective: "E un ger amar, cumplit".
- substantive: "Al ei par de aur moale".
2. Epitetul verbului = adverb sau locutiune adverbiala
"El asculta tremurator
Se aprindea mai tare
si s-arunca fulgerator
Se cufunda n mare"
Epitetele au la baza de cele mai multe ori o metafora:
"De treci codri de arama, de departe vezi albind
si-auzi mndra glasuire a padurii de argint"
Functiile artistice ale epitetului sunt variate: apreciaza, evoca,
individualizeaza, personifica, mpodobeste.
Clasificare:
A. Din punct de vedere gramatical, epitetele pot fi:
- adjectivale (fluturi argintii)
- adverbiale (cnta tainic)
B. Dupa forma, epitetele sunt:
- simple ("suspina molatic");
- duble ("palida fata de marmura");
- triple ("cu doi ochi ca doua basme mistice, adnce, dalbe").
C. Dupa sensul termenului epitet n raport cu cel regent:
- epitet ornant ("paianjeni de smarald");
- epitet metaforic ("codri de arama ");
- epitet personificator ("harnici unde");
- epitet hiperbolic ("trunchii vecinici"; "gigantica ... cupola").
- epitet cromatic ("umeri dalbi")
IV. Personificarea - se atribuie fiintelor necuvntatoare, lucrurilor,
elementelor naturii, unor idei abstracte nsusiri sau manifestari omenesti.
"mparat slavit e codrul
Neamuri mii i cresc sub poale." ("Povestea codrului", de Mihai Eminescu)
Hiperbola - exagerarea marind trasaturile unei fiinte, fenomene sau
evenimente pentru a-i impresiona pe cititori litota.
"si pe oasele lor s-a asezat si sta tot pamntul Moldovei, ca pe umerii
unor uriasi."
Antiteza - consta n opozitia dintre doua cuvinte, fapte, personaje,
idei, situatii menite sa se reliefeze reciproc.
"Bun si rau, sceptic si cucernic, milos si crud, temerar si fricos" (Al.
Vlahuta)
Enumeratia - figura de stil care consta n gruparea si nlantuirea
unor elemente identice din punct de vedere sintactic.
"Biserica-n ruina / Sta cuvioasa, trista, pustie si batrna" (Mihai
Eminescu)
Repetitia - procedeu stilistic folosit la toate nivelurile limbii (fonetic,
morfologic, lexical si sintactic), constnd n reluarea unui sunet, a unei
forme gramaticale, a unui cuvnt sau a unei structuri sintactice.

IX. Inversiunea - procedeul artistic prin care se schimba ordinea
obisnuita a cuvintelor ntr-o propozitie, cu intentia de a obtine efecte
poetice.
"ntr-o salbatica splendoare."
X. Alegoria - procedeu artistic de folosire a unei suite de comparatii,
metafore si personificari care exprima, ntr-o forma figurata idei, atitudini
prin intermediul lucrurilor.
Alegoria moarte - nunta din "Miorita"
La nivel fonetic:
- repetitia unei vocale - asonanta.
Ex. "Argint e pe ape si aur n aer." - eufonie.

- repetitia unei consoane - aliteratie.
Ex. "Prin vulturi vntul viu vuia"
Cuvinte i expresii la figurat
Figuratul este o modificare a valorii semantice a cuvntului sau expresiei,
utilizat n anumite mprejurri. nelesul devine altul dect cel uzual,
propriu-zis. O figur de stil strns nrudit cu figuratul este metafora.

Exemple de expresii la figurat:
s-a dus de rp, cu semnificaia: s-a pierdut, s-a stricat, a euat
i-a pus coarne (= l-a nelat)
a cincea roat la cru (= inutilitate)
valurile vieii (= ntmplrile vieii)