GENUL LIRIC

= Trăsături =

 se caracterizează prin exprimarea unor stări sau a unor sentimente redate prin vocea eului liric.

 Eul liric – «vocea» prin intermediul căreia autorul îşi exprimă stări sufleteşti şi idei. Sentimentele
exprimate direct sunt iubirea, tristeţea, bucuria etc.
– nu se confundă cu autorul sau cu poetul (sunt geşite exprimările de tipul: poetul ne spune,
poetul ne arată, poetul ne vorbeşte).
Particularitatile eului liric Este subiectul care
Este subiectul însuflețeste
unei confesiuni, sentimente,
se rosteste pe senzatii,dorințe ale
Comunica un sens E dominat de
sine. Traieste un cititorului.
al lumii emotie lirica.
conflict creator cu
cuprinzind in
lumea.
limbajul poetic.

 Mărcile lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric într-un text poetic sunt: pronume şi verbe la
persoana I sau a II-a, singular şi plural, adjective pronominale, substantive
cazul vocativ, interjecţii de adresare, invocaţii/interogaţii retorice, dativul
etic etc., dar şi indici spaţiali şi temporali care se referă la vorbitor.

Elemente de versificaţie:
- măsura – numărul de silabe dintr-un vers;
- rima – potrivirea ultimelor sunete de la
sfârşitul versurilor dintr-o strofă;
– împerecheată (aabb);
– încrucişată (abab);
– îmbrăţişată (abba);
– monorimă (aaaa).
- ritmul – armonia poetică obţinută prin
repetarea regulată a unor silabe accentuate,
neaccentuate;
– trohaic ( _` _ );
– iambic ( _ _`);
– amfibrahic ( _ _` _ ).

 Elemente de compoziţie:
- Tema – unitatea de sens a diverselor elemente dintr-o operă.
– se identifică prin întrebarea despre ce este vorba în text; răspunsul se dă în trei – patru cuvinte,
fără să se folosească sintagma în text este vorba despre…
- Motivul – unitatea structurală minimală, constând dintr-o situaşie tipică şi având o semnificaţie
proprie.
  Comparație-
,, … că-s plin de noroc ca broasca de păr … “

( Ion Creangă – Amintiri din copilărie )

 Enumerație
,, Grăsuţ, curat, atrăgător,

În fracul lui strălucitor

Aşa era Apolodor “ ( Gellu Naum – Cărţile cu Apolodor )

 Metafora
,, Ele sar în bulgări fluizi … “ ( Mihai Eminescu )

 Antiteza
,, Nu ştie de-i vis, ori aieve-i… “ ( George Coşbuc – Paşa Hassan )
 Redactarea unui comentariu poetic
(Algoritm)

• reacţia postlecturală (ce a văzut, ce a auzit, ce a simţit la prima lectură);

• sentimentele dominante și modalităţile de transmitere a acestora
(destăinuire directă, indirectă);
• ce motive poetice au facilitat dezvoltarea/ оnţelegerea temei;
• care este imaginea artistică centrală a textului;
• ce mijloace poetice l-au impresionat;
• ce semnificaţie are titlul textului pentru interpretarea lui;
• ce efect au avut asupra cititorului aspectele de versificaţie a textului;
• pe ce elemente se sprijină muzicalitatea versurilor;
• ce sens poate da cititorul acestui text;
• ce mesaj poate desprinde cititorul din text;
• de care alte texte poetice/ opere de artă оi amintește lucrarea dată.

IMNUL şi ODA

IMNUL (fr. hymne, lat. hymnus = cântec de biruinţă) este o specie a genului liric,
solemnă, consacrată unui eveniment sau unei personalităţi ieşite din comun.
Tipuri de imnuri:
a) imn naţional (Marseilleza de Pouget de L’Isle; Pui de lei de Ion Neniţescu, Deşteaptă-te,
române de Andrei Mureşanu)
b) imn internaţional -
(Gaudeamus igitur)
ODA (fr. ode) este o creaţie lirică în care se dă expresie unui elan admirativ pentru o
personalitate, un eveniment.
Odele au ca subiecte cinstirea patriei, a limbii, naturii, eroilor, sentimentelor sau izbânzii
omeneşti.
Tipuri de ode:
a) odă eroică;
b) odă religioasă;
c) odă personală;
d) odă închinată limbii.