1) Metafora „oaspeții caselor noastre” s-a constituit prin procedeul transferului de

sens, relevând ideea că rândunelele și cocostârcii sunt oaspeții favoriți ai oamenilor,

întrucât reprezintă un simbol al fericirii și păcii. Alături de imaginea artistică
„ Părăsit-au a lor cuiburi” se accentuează apropierea iernii și starea de nostalgie a
eului liric cauzată de plecarea păsărilor.

2) Epitetul dublu „câmpie acu-i tristă, vestejită” s-a format prin procedeul de
determinare a substantivului „câmpie” cu adjectivele „tristă, vestejită”, reliefând
perisabilitatea anotimpurilor și totodată tabloul conturat de toamnă. Alături de
imaginea artistică „bătută de brumă” se scoate în evidență sfârșitul toamnei de aur și
apropierea iernii.

3) Epitetul inversat „jalnic dor” s-a constituit prin determinarea substantivului „dor”
cu adjectivul „jalnic”, sugerând starea profundă de tristețe de care este încorsetat
sufletul eroului liric cauzată de plecarea păsărilor. Figura de stil este dublată de
imaginea artistică „omul trist”.

4) Epitetul cromatic „nouri negri” s-a format prin determinarea substantivului „nouri”
cu adjectivul „negri”, denotând atmosfera presantă și înfricoșătoare cauzată de
apropierea iernii. Alături de imaginea vizuală relevantă „plini de geruri”, spațiul
cosmos este dominat de un cadru morbid al naturii.

5) Personificarea „vântul șuieră”, creată prin procedeul de atribuire a însușirii

omenești „șuieră” substantivului „vântul”, relevă cadrul ambiental iernatic angoasant
accentuat de imaginea artistică „răspândind înfiorare” ce aprofundează sentimentul
tulburător de apropiere a anotimpului rece.