Succesul 

și eșecul
De câte ori nu te-ai lovit de eșec? Totuși putem să ne concentrăm pe schimbarea
șansei în favoarea noastră, iar acest lucru depinde de ceea ce facem cu și după ceea
ce ni se întâmplă. Eşecul este unul dintre cele mai temute cuvinte. Simplul gând de
a pierde este suficient pentru ca unele persoane să se întoarcă din drum.Ideea
eşecului îi poate determina pe cei mai mulţi dintre oameni să-şi facă bagajele, să
facă stânga-mprejur şi să renunţe fără ca măcar să încerce.Eşecul este uneori
provocat de lipsa unor competenţe necesare pentru a face faţă anumitor situaţii, dar
eşecurile aparente pot fi un mijloc important de a învăţa şi, în mod paradoxal, ele
furnizează combustibilul pentru cele mai mari realizări şi succese din viaţă. Un
astfel de insucces este doar o competiţie în desfăşurare. Această lecţie importantă
ne poate ajuta să înţelegem că singurele eşecuri reale apar atunci când evităm
provocările care merită riscul fără să ne încercăm norocul sau atunci când refuzăm
să învăţăm din greşeli

O nouă perspectivă asupra eşecului

1. Redefinirea eşecului. Eşecul este o componentă firească a vieţii, care, în funcţie
de definiţia pe care i-o dăm, poate avea asupra noastră un impact pozitiv sau
negativ.
2. Cum învăţăm din eşecuri. Insuccesele reprezintă o oportunitate de a învăţa şi
de a progresa, în vreme ce reuşita poate duce la mulţumire de sine şi stagnare.
3. Consideră că eşecurile sunt trepte către succes. Succesul şi eşecul nu sunt
incompatibile. Majoritatea înfrângerilor nu sunt decât competiţii aflate în
desfăşurare, care pot construi fundaţia succesului.
4. Sesizarea oportunităţilor developate de eşecuri. Obstacolele sau insuccesele
pe termen scurt pot contribui la reuşita viitoare dacă ne concentrăm asupra
oportunităţilor pe care le developează, şi nu asupra piedicilor.
5. Foloseşte răspunsurile negative în avantajul tău. Reacţiile negative actuale
pot conţine informaţii pozitive, care te ajută să progresezi sau pot semnala faptul că
ai intrat pe un teritoriu nou şi diferit. Ele sunt un indiciu al unui succes ce urmează
să se materializeze.
6. Priveşte dincolo de propria persoană. Pe măsură ce înveţi să-ţi îndrepţi atenţia
şi asupra altor lucruri în afară de tine, căutând să-i ajuţi şi pe alţii să reuşească, vei
deveni mai puţin vulnerabil în situaţii pe care ai putea să le consideri eşecuri
personale.
7. Perseverează. Nu renunţa la încercări. Efortul susţinut plus lecţiile eşecului
constituie o formulă vitală a succesului.
 Comportamentul asertiv

Comportamentul asertiv incepe cu o serie de convingeri si

principii. Pentru multe persoane, comportamentul si
comunicarea asertive nu sunt usor de adoptat, avand nevoie de
exercitiu si, in acelasi timp, de o schimbare a mentalitatii. De
aceea, poate fi util sa ne amintim impreuna care sunt drepturile
pe care fiecare dintre noi le avem atunci cand vine vorba de
comunicare.
Asertivitatea porneste de la respectul acordat atat nevoilor si
drepturilor proprii, cat si nevoilor si drepturilor interlocutorului.
Astfel, asertivitatea face posibila comunicarea emotiilor dificile,
a dezacordurilor si a preferintelor care nu corespund majoritatii.
Majoritatea conflictelor interpersonale apar in aceste situatii, iar
a-i educa pe cei mici in spiritul comunicarii asertive poate fi un
pas inainte in evitarea acestor conflicte. Caracteristica de baza a
comportamentului asertiv consta in exprimarea emotiilor,
nevoilor, ideilor sau drepturilor noastre fara a incalca drepturile
celorlalti. In momentul in care actioneaza asertiv, ele si recapata
increderea in propriile puteri, ceea ce le permite sa creeze relatii
bazate pe deschidere si sinceritate cu oamenii de langa ei.
 Conflictele, cauze și reacții

Conflictul este unul dintre cele

mai răspândite fenomene în
viaţa, în procesul de comunicare
al oamenilor. De-a lungul întregii
istorii oamenii nu au putut trăi
fără a avea conflicte, începând cu
certuri nesemnificative şi
terminând cu războaie. Oare
chiar sunt conflictele un atribut
necesar al societăţii umane?Dacă
analizăm caracterul
contradictoriu şi diversitatea
naturii umane, devine clar că viaţa oamenilor este imposibilă fără conflicte, dar
oare toate conflictele sunt necesare în viaţa noastră? În cazul conflictelor reale, are
loc o contradicţie, o divergenţă de interese, dorinţe, tendinţe, care împiedică
interacţiunea normală a oamenilor, împiedică atingerea scopurilor şi duce la
apariţia conflictelor. Motivele pot fi următoarele:Divergenţa de scopuri, interese,
opinii, concepţii de viaţă, modalităţi de atingere a scopurilor, particularităţi
individuale ale oamenilor. De la bun început toţi suntem diferiţi. Dar acesta nu este
un motiv pentru conflict – de cele mai multe ori conflictul are loc din cauza
incapacităţii noastre de a ne înţelege cu ceilalţi, de a ajunge la un compromis.
Modalităţile de comportament în situaţiile de conflict pot fi următoarele:

 presiunea (insistenţa, constrângerea, agresivitatea, folosirea autorităţii,

atingerea scopului prin orice modalitate);
 retragerea (evitarea conflictului);
 supunerea (adaptarea, cedarea, refuzul de a lupta, renunţarea la interesele
proprii);
 compromisul (cedări reciproce, căutarea căii de mijloc);
 colaborarea (luarea în consideraţie a intereselor reciproce şi găsirea unei
soluţii reciproc acceptabile).
E important să ştii: oricât de dificilă ar fi comunicarea cu o anumită
persoană, întotdeauna există o soluţie.
 Emoțiile și exteriorizarea

Emoțiile sunt reacții psihologice specifice și intense, față de un

anumit eveniment. Emoțiile, adesea numite sentimente, includ
manifestări precum dragoste, ură, furie, încredere, panică, frică,
durere. Sunt reacții specifice fața de un eveniment particular, de
obicei de scurtă durată. Deși toată lumea experimentează emoții,
oamenii de știința nu s-au pus încă de acord cu ceea ce
reprezintă emoțiile și cum pot fi ele măsurate sau studiate.
Emoțiile sunt complexe și au diferite componente fizice și
mentale. Cercetătorii sunt de acord că emoțiile sunt compuse
din: sentimente subiective, răspunsuri fiziologice si
comportament expresiv. Componentele emoțiilor pe care
oamenii de știință le numesc sentimente subiective se referă la
modul în care fiecare persoană experimentează sentimentele;
această componentă este cea mai dificil de descris și măsurat.
Persoana care experimentează emoțiile le poate descrie
celorlalți, iar descrierea fiecarei persoane și interpretarea
fiecarui sentiment poate fi diferită..Comportamentul expresiv
este un semn exterior al unei emoții experimentate. Expresiile
exterioare ale emoțiilor dau celorlalți indicii referitoare la ceea
ce experimentează și ajută la reglarea interacțiunilor sociale.
 Metode de soluționare a conflictelor
Pentru a rezolva un conflict este necesar ca mai întâi să îlînţelegem, dincolo de
emoţiile şi stările pe care el ni le provoacă. Atunci cînd esteanalizat și înțeles
corect, el îți oferă posibilitatea de a ști ceea ce nu știu alții. Este de menționat
faptul că, atunci când ne implicăm într-un conflict
manifestat, devenim foarte emotivi plini de emoții negative.
Conflictul poate fi soluționat mai rapid în cazul cînd la capătul drumului
întunecos se zărește macar o luminiță de speranță, iar această luminiţă se
numeşte:
- tact
- inteligenţă
- raţiune
- înţelepciune.
Idei pentru soluţionarea conflictelor, cum ar fi:
 în orice situatie, poziţia cea mai corectă şi comportamentul cel mai
adecvat este de a păstra calmul. Astfel, va fi mult mai uşor de rezolvat
orice problemă.
 fă bine chiar şi celor care fac rău!
 Învăţaţi să nu acordaţi atenţie comentariilor negative!
 Fii gata să faci sacrificii!
 Convinge-ţi adversarul, nu-l constrânge!
 Renunţă la ameninţări şi la uzul de forţă!
 Zâmbeşte. Când eşti cu zâmbetul pe buze, există şanse mari ca situaţia
conflictuală să fie detensionată.
 Nu răspundeţi la insulte cu aceleaşi cuvinte.
 Relaționarea și acceptarea conflictelor

Pe lângă abilitățile dezvoltate de soluționare a conflictelor asigură și o îmbunătățire

a retenției angajaților. Liderii care nu pot rezolva conflictele vor ajunge inevitabil
să își piardă cei mai talentați angajați, deoarece aceștia vor părăsi locul de muncă
actual în căutarea unui mediu mult mai sigur și mai plăcut.
Deci, ce anume cauzează conflicte la locul de muncă? Puncte de vedere
contradictorii, tensiuni competitive, dorințe de putere, ego-ul, mândria, gelozia,
discrepanțele vizibile de performanță, probleme financiare sau pur și simplu o stare
proastă. În timp ce acest răspuns pare să ducă la concluzia că un conflict de la locul
de muncă poate fi cauzat de literalmente orice, adevărul este că majoritatea
conflictelor apar, în general, din două cauze principale: comunicarea ineficientă
sau inabilitatea unei persoane de a-și controla emoțiile.
Comunicarea: Încercați să reflectați asupra conflictelor pe care le-ați întâlnit în
ultimii ani. Veți ajunge la concluzia că cele mai multe dintre ele au apărut dintr-o
lipsă de informare, din transmiterea unor informații false sau din interpretarea
eronată a acestora. Chiar dacă, în unele cazuri norocoase, ați primit informațiile
corecte, dar nu ați știut ce să faceți cu ele, acestea reprezintă tot anumite probleme
de comunicare ce vor duce într-un final la un conflict. Comunicarea clară, concisă
și la timp a informațiilor va reduce semnificativ din numărul și severitatea
conflictelor.
Emoțiile: O altă greșeală frecventă ce cauzează conflicte la locul de muncă este
luarea unor decizii bazate pe componenta emoțională. Foarte mulți manageri ajung
să își prețuiască mai mult superioritatea emoțională decât îndeplinirea obiectivelor
profesionale. Nu ați văzut niciodată un angajat care să se lase controlat de furie,
ajungând să spună lucruri pe care avea să le regrete mai târziu? Dacă da, atunci
ceea ce ați văzut a fost o persoană ce prefera să se lase în voia emoțiilor, în loc să-
și protejeze propriul viitor.
Cea mai mare problemă a existenței umane, intrinsecă oricărui om, este nevoia de
a fi diferit – nevoie ce va rezulta întotdeauna în discrepanțe majore în mentalitățile
și filozofiile de viață ale oamenilor, indiferent cât de mult ne prefacem că lucrurile
ar sta diferit. Așadar, întrebarea care apare este cum putem să gestionăm eficient
aceste conflicte inevitabile? Este esențial pentru sănătatea și performanța
organizațională ca fiecare conflict să fie acceptat, recunoscut și gestionat prin
metode eficiente de soluționare a conflictelor
 Diversitatea comportamentului
Comportament – ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin
care se exteriorizează viața sa psihică. ◊ fel de a se comporta; conduită.
 Comportamentul pasiv
– nu sustii ceea ce e mai bine pentru tine; nu le spui celorlalti ceea ce doresti sau ai
nevoie; ii lasi pe altii să decida pentru tine.
– ai tendinta sa stai usor aplecat; ai tendinta sa nu mentii contactul vizual cu
cealalta persoana, te uiti in pamant sau in alta parte; tonul vocii arata nehotarare.
– te simti controlat de altii; te simti neimportant; te simti neajutorat.
– ca pe o persoană neimportanta; incapabil sa iei decizii; copilaros.
 Comportamentul agresiv
– doresti sa castigi cu orice cost; presezi pe altii; incalci drepturile celorlalti; nu
asculti sau nu respecti sentimentele sau ideile celorlalti.
– stai prea aproape de oameni; ai tendinta sa tii pumnii stransi; vorbesti prea tare
sau ai tendinta sa tipi.
– esti suparat; te simti singur; simti ca ceilalti nu te plac; ceilalti te evita.
– ca pe cineva care provoaca probleme; copilaros si imatur.
 Comportamentul asertiv
– sustii ceea ce e mai bine pentru tine; te asiguri ca ceilalti inteleg ceea ce doresti;
iti exprimi deschis şi onest sentimentele şi ideile; respecti drepturile si ideile
celorlalti; îi asculti pe ceilalti.
– ai tendinta să stai drept; mentii contactul vizual ce celalalt; vorbesti clar; asculti
cu interes.
– simti ca ai fost onest si respectat; esti mandru.
Comportament – ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin care se
exteriorizează viața sa psihică. ◊ fel de a se comporta; conduită. 2. (biol.) mod în
care un organism reacționează față de factorii de mediu