L I C E U L T E H N O LO G I C D E T U R I S M C A L I M A N E ST I

POSTLICEALA ANUL I

Conflictul cauzele
ş i soluţionarea acestuia

P ro f . O l a r i u M i re l a Fo re r ( B e l u ) A d r i a n a
 Conflictul, cauzele
soluţionarea acestuia

Conflictul este unul dintre cele mai ră spâ ndite fenomene în viaţa, în procesul
de comunicare al oamenilor. De-a lungul întregii istorii oamenii nu au putut tră i fă ră
a avea conflicte, începâ nd cu certuri nesemnificative şi terminâ nd cu ră zboaie. Oare
chiar sunt conflictele un atribut necesar al societă ţii umane?
Dacă analiză m caracterul contradictoriu şi diversitatea naturii umane, devine clar că
viaţa oamenilor este imposibilă fără conflicte, dar oare toate conflictele sunt
necesare în viaţa noastră ? Conflictele pot fi împă rţite în două categorii:
 
 reale,
 inventate (ireale).
În cazul conflictelor reale, are loc o contradicţie, o divergenţă de interese, dorinţe,
tendinţe, care împiedică interacţiunea normală a oamenilor, împiedică atingerea
scopurilor şi duce la apariţia conflictelor. Soluţionarea unui astfel de conflict este
orientată spre obţinerea unui anumit rezultat – înlă turarea divergenţelor.
În cazul conflictelor inventate (ireale), scopul părţilor care se află în conflict este
exprimarea emoţiilor negative, clarificarea relaţiilor, dar nu înlă turarea unui
obstacol real, a divergenţelor. Conflictul, în astfel de cazuri, este doar un motiv
pentru a jigni, a ofensa, a umili interlocutorul; deseori, dacă întrebi persoanele
aflate în conflict: "Ce anume vreţi să clarificaţi, ce vreţi să obţineţi prin aceasta?",
acestea nu vor putea da un ră spuns clar, adică vor spune: "Aşa, pur şi simplu – de
ce mi se bagă în suflet atunci câ nd mă doare capul?!"
Din ce cauză apar conflictele? Motivele pot fi urmă toarele:
o Divergenţa de scopuri, interese, opinii, concepţii de viaţă, modalităţi de
atingere a scopurilor, particularităţi individuale ale oamenilor. De la bun început
toţi suntem diferiţi. Dar acesta nu este un motiv pentru conflict – de cele mai
multe ori conflictul are loc din cauza incapacită ţii noastre de a ne înţelege cu
ceilalţi, de a ajunge la un compromis.
o Conflictogenii - cuvinte sau acţiuni care pot duce la conflict, fă ră ca
persoana să aibă o astfel de intenţie. Nu vrei să jigneşti pe cineva, o spui fără să
te gâ ndeşti… iar el s-a simţit ofensat. Întotdeauna trebuie luată în consideraţie
reacţia pe care o pot provoca cuvintele tale, să te gâ ndeşti dacă merită să faci
sau să spui ceva.
Conflictogenii sunt:
o manifestarea superiorită ţii (critica, ameninţă rile, învinuirile, ironia,
bă taia de joc, încercările de înşelă ciune, ascunderea informaţiei, întreruperea,
ignorarea interlocutorului);
o manifestarea agresivită ţii;
o manifestarea egoismului (te gâ ndeşti doar la tine).
3. Răspunsul la agresiune cu o agresiune şi mai mare. Există foarte puţine cazuri în
care trebuie să ripostezi persoanei care te-a jignit imediat şi mai agresiv – doar
atunci câ nd viaţa ta este în pericol. În toate celelalte cazuri e bine să aplici toate
modalităţile de atenuare a conflictului (deoarece agresiunea drept răspuns nu face
decâ t să provoace o agresiune şi mai mare din partea celuilalt) şi doar apoi să
treci la rezistenţa dură .
O mulţime de conflicte apar din cauza că vrem ceva de la cei din jur, venim cu
nişte pretenţii, iar aceştia nu se prea gră besc să ne facă pe plac (probabil, nu vor).
Comunicarea cu un om că ruia toţi îi sunt obligaţi cu ceva, nu e uşoară şi nici
plă cută . Să vedem dacă nu ai şi tu tendinţa de a deveni o astfel de persoană.
Efectuează exerciţiul următor:
Împarte o foaie în două . În stâ nga scrie: "Persoanele de care sunt nemulţumit"
(acestea pot fi: mamă , tată , bunică , bunel, frate (soră ), cunoscuţi, colegi de clasă ,
prieteni, bă rbaţi, femei, etc.). În dreapta scrie: "Pretenţii". Condiţia obligatorie este
ca pretenţiile să fie concrete şi nu o exprimare generală a unor emoţii ("Fratele
meu nu-mi dă casetofonul", şi nu "Fratele meu e zgâ rcit"). Pentru a accepta
oamenii aşa cum sunt şi a-i ierta, trebuie să înţelegem ce anume nu ne place la ei.
Altfel, putem fi supă raţi la infinit – e mai bine să încetă m să credem că cei din jur
ne datorează ceva şi să acceptă m situaţia aşa cum este.
Important într-un conflict nu este să ieşi învingă tor, ci să ieşi cu pierderi
minime (demnitate, nervi, bani, forţe etc.).
Din conflict poţi ieşi în mod pasiv (evitându-l) sau activ (apărându-te sau atacând).
În primul caz, deja după conflict, poţi să te gâ ndeşti încă mult timp că nu ai
reacţionat la timp ca să ră spunzi la grosolă nie sau ofensă , n-ai reuşit, n-ai
observat… şi alte "nu ai"; devii prost dispus, te simţi umilit, te îndoieşti de forţele
proprii, eşti nemulţumit de tine. Prejudiciul moral este evident. În al doilea caz
există pericolul serios de a suferi prejudicii fizice (sau morale), dacă adversarul se
dovedeşte a fi mai puternic. O altă traumă morală sau fizică. Ce câ ştigi cu o astfel
de strategie de ieşire din conflict? Nimic.
Dar există oare modalită ţi mai eficiente de soluţionare a divergenţelor? S-a
dovedit că  orice modalitate este eficientă, dacă este aplicată în situaţia
corespunzătoare (adecvată). Important este să determini cum vrei să închei
situaţia respectivă , ce vei câ ştiga, ce vrei să obţii.
Modalită ţile de comportament în situaţiile de conflict pot fi urmă toarele:
o presiunea (insistenţa, constrângerea, agresivitatea, folosirea autorită ţii,
atingerea scopului prin orice modalitate);
o retragerea (evitarea conflictului);
o supunerea (adaptarea, cedarea, refuzul de a lupta, renunţarea la
interesele proprii);
o compromisul (cedă ri reciproce, că utarea căii de mijloc);
o colaborarea (luarea în consideraţie a intereselor reciproce şi gă sirea
unei soluţii reciproc acceptabile).
E important să ştii: oricâ t de dificilă ar fi comunicarea cu o anumită
persoană, întotdeauna există o soluţie.