Strategii de provocare/prevenire si de reducere a conflictelor“SECRETUL ŞI FARMECUL

VIETII NOASTRE NU CONSTĂ ÎN LIPSA UNUI CONFLICT, CI ÎN HOTĂRÎREA ŞI

PERCEPEREA NOASTRĂ DE A-L REZOLVA” (Anton Semjonowitsch Makarenko) Conflictul
este un fenomen social și poate fi definit ca un dezacord, contradicție sau incompatibilitate
întreideile, valorile sau interesele a cel puțin două persoane sau grupuri destinate. Conflictul
reprezinta o specieaparte a situațiilor de negociere care necesită analiză, strategie și intervenții
bine gândite. Conflictul este unul dintre cele mai răspândite fenomene în viaţă, în procesul de
comunicare al oamenilor.Dacă ar fi să facem o analiză per ansamblu a relaţiilor interpersonale,
oamenii s-au ciocnit de nenumărate oride situaţii tensionate, începând cu certuri nesemnificative
şi terminând cu războaie,fenomen care din păcate seîntîmplă și astăzi. Dinamica conflictelor a
fost comparată de multe ori cu un aisberg: ne dă de înţeles că doar omică parte a conflictelor este
vizibilă la suprafaţă, iar restul sub apă, părțile invizibile –sunt cele caredetermină dimensiunea şi
comportamentul aisbergului. Conflictul a existat şi există oriunde sunt oameni, undeexistă idei,
valori, stiluri şi standarte care pot intra în conflict, ceea ce înseamnă că orice poate
reprezentasursa unui conflict: obiective, scopuri, aspiraţii, aşteptări neconfirmate, obiceiuri,
prejudecăţi, agresivitate.Pentru a rezolva un conflict,este necesar ca mai întâi să îl înţelegem,
dincolo de emoţiile şi stările pe care el nile provoacă.Tipurile de conflicte sunt urmatoarele:1.
conflict obiectiv – când există o divergenţă de scopuri şi interese;2. conflict cognitiv – când
există o divergență de idei sau cunoștințe;3. conflict afectiv – când există o incompatibilitate
emoțională.Modalitatile de comportament în situații de conflict pot fi:- presiune (insistenta)-
retragerea (evitarea conflictului);-supunere (adaptare, predare, refuz de a lupta, renunțare la
propriile interese);-compromis (predare reciprocă, căutarea căii de mijloc);-colaborare (ținând
cont de interesele reciproce și găsirea unei soluții reciproc acceptabile).Solutionarea constructivă
a conflictului depinde de mai mulți factori și anume:- percepția obiectivă a conflictului;-
accesibilitatea și eficacitatea dialogului;-crearea unei atmosfere de încredere reciprocă și
colaborareModalități de rezolvare a conflictelor sunt multe. Abordarea clasică propune patru căi
de rezolvare:1. Stăpânirea – soluționarea conflictului în favoarea unei părți care este complet
satisfăcută în timp ce cealaltă parte este complet nesatisfăcută.2. Compromisuri – satisfacerea
parțială a ambelor părți.3. Integrarea – satisfacerea completă a ambelor părți.4. Separarea
părților aflate în conflict.Thomas evidențiază următoarele strategii de soluționare a conflictelor:1.
Confruntarea – urmărirea propriilor scopuri, neținând cont de nevoile celuilalt: dominarea,
folosireadiferitelor metode pentru tensionarea oponentului.

Strategii de provocare/prevenire si de reducere a conflictelor“SECRETUL ŞI FARMECUL

VIETII NOASTRE NU CONSTĂ ÎN LIPSA UNUI CONFLICT, CI ÎN HOTĂRÎREA ŞI
PERCEPEREA NOASTRĂ DE A-L REZOLVA” (Anton Semjonowitsch Makarenko) Conflictul
este un fenomen social și poate fi definit ca un dezacord, contradicție sau incompatibilitate
întreideile, valorile sau interesele a cel puțin două persoane sau grupuri destinate. Conflictul
reprezinta o specieaparte a situațiilor de negociere care necesită analiză, strategie și intervenții
bine gândite. Conflictul este unul dintre cele mai răspândite fenomene în viaţă, în procesul de
comunicare al oamenilor.Dacă ar fi să facem o analiză per ansamblu a relaţiilor interpersonale,
oamenii s-au ciocnit de nenumărate oride situaţii tensionate, începând cu certuri nesemnificative
şi terminând cu războaie,fenomen care din păcate seîntîmplă și astăzi. Dinamica conflictelor a
fost comparată de multe ori cu un aisberg: ne dă de înţeles că doar omică parte a conflictelor este
vizibilă la suprafaţă, iar restul sub apă, părțile invizibile –sunt cele caredetermină dimensiunea şi
comportamentul aisbergului. Conflictul a existat şi există oriunde sunt oameni, undeexistă idei,
valori, stiluri şi standarte care pot intra în conflict, ceea ce înseamnă că orice poate
reprezentasursa unui conflict: obiective, scopuri, aspiraţii, aşteptări neconfirmate, obiceiuri,
prejudecăţi, agresivitate.Pentru a rezolva un conflict,este necesar ca mai întâi să îl înţelegem,
dincolo de emoţiile şi stările pe care el nile provoacă.Tipurile de conflicte sunt urmatoarele:1.
conflict obiectiv – când există o divergenţă de scopuri şi interese;2. conflict cognitiv – când
există o divergență de idei sau cunoștințe;3. conflict afectiv – când există o incompatibilitate
emoțională.Modalitatile de comportament în situații de conflict pot fi:- presiune (insistenta)-
retragerea (evitarea conflictului);-supunere (adaptare, predare, refuz de a lupta, renunțare la
propriile interese);-compromis (predare reciprocă, căutarea căii de mijloc);-colaborare (ținând
cont de interesele reciproce și găsirea unei soluții reciproc acceptabile).Solutionarea constructivă
a conflictului depinde de mai mulți factori și anume:- percepția obiectivă a conflictului;-
accesibilitatea și eficacitatea dialogului;-crearea unei atmosfere de încredere reciprocă și
colaborareModalități de rezolvare a conflictelor sunt multe. Abordarea clasică propune patru căi
de rezolvare:1. Stăpânirea – soluționarea conflictului în favoarea unei părți care este complet
satisfăcută în timp ce cealaltă parte este complet nesatisfăcută.2. Compromisuri – satisfacerea
parțială a ambelor părți.3. Integrarea – satisfacerea completă a ambelor părți.4. Separarea
părților aflate în conflict.Thomas evidențiază următoarele strategii de soluționare a conflictelor:1.
Confruntarea – urmărirea propriilor scopuri, neținând cont de nevoile celuilalt: dominarea,
folosireadiferitelor metode pentru tensionarea oponentului.