Sunteți pe pagina 1din 7

Diferențele de gen se manifestă în multe dintre domeniile de cercetare ale psihologiei, iar

sexualitatea nu constituie o excepție. Deși reprezintă o parte elementară a comportamentului

uman, sexulitatea rămâne totuși un subiect tabu. Organizația Mondială a Sănătății a definit

sexualitatea ca “un aspect central al faptulului de a fi uman de-a lungul vieții și încorporează

sexul, identitățile și rolurile de gen, orientarea sexuală, erotismul, plăcerea, intimitatea și

reproducerea. Sexualitatea este trăită și exprimată în gânduri, fantezii, dorințe,

convingeri,atitudini, valori, comportamente, practici, roluri și relații. Deși sexualitatea include

toate aceste dimensiuni, nu toate sunt întotdeauna experimentate și exprimate. Sexualitatea este

influențată de interacțiunea dintre factorii biologici, psihologici, sociali, economici, politici,

culturali, etici, legali, istorici și religioși.” (Hartmans, Comijs, Jonker, 2013). Pe măsură ce

oamenii înaintează în vârstă și corpul suferă modificări fiziologice, implicit sexualitatea în

ansamblu va suferi o serie de schimbări, fie că este vorba despre satisfacția sexuală, dorința,

plăcerea sau atractivitatea sexuală. Însă aceste modificări vor fi percepute în mod diferit în

funcție de gen, iar acesta reprezintă principalul obiectiv al lucrării noastre.

Societatea contemporană afectează în mod direct sexualitatea umană, mai ales la maturitate, în

principal din cauza schimbărilor cotidiene continue în percepția atitudinilor și comportamentelor

sexuale (Mona, Goldwaser, Syme, Cameron, Clemency, Miller, Lemos & Ballan, 2010). Unul

dintre factorii primari care influențează sexualitatea umană, atât a femeilor cât și a bărbaților,

este sănătatea, care a fost asociată atât cu o funcționare sexuală bună, cât și cu atitudini liberale

în ceea ce privește atitudinile sexuale ale adulților (Mona et al., apud Johnson, 1996; Lindau et

al., 2007).

În ceea ce privește sexualitatea femeilor, s-a demonstrat că body image-ul este legat de interesul,

participarea și satisfacția sexuală a femeilor (Mona et al., 2010). Schimbările ce apar în corpul
femeii ca urmare a înaintării în vârstă sunt privite ca fiind neatractive și afectează dorința sexuală

a acestora, atât din cauza concepției despre activitatea sexuală și îmbătrânire, cât și din cauza

nivelului stimei de sine (Mona et al., apud Kingsberg, 2000).

Similar, s-a demonstrat că atitudinile față de activitatea sexuală și sănătatea mentală generală

constituie predictori importanți ai interesului și dorinței sexuale a bărbaților (Mona et al., apud

DeLamater & Sill, 2005; Kontula & Haavio-Mannila, 2009; Pesce et al., 2002). Bărbații care

consideră că activitatea sexuală constituie un determinant important al calității vieții sunt mult

mai predispuși să își exprime dezacordul privind concepția că activitatea sexuală este doar pentru

tineri (Mona et al., apud DeLamater & Sill, 2005).

Un alt studiu a demonstrat că bărbații, comparativ cu femeile, sunt mult mai predispuși să se

angajeze în activitatea sexuală (atât contact sexual, cât și masturbare) și să manifeste dorință

sexuală (Papaharitou, Nakopoulou, Kirana, Giaglis, Moraitou & Hatzichristou, 2006). Explicația

ar putea fi legată atât de schimbările fiziologice și hormonale ale femeilor, ce cauzează durere la

contactul sexual (Papaharitou et al. apud George and Weiler, 1981; Deacon et al., 1995; Zeiss

and Kasl-Godley, 2001), dar și de faptul că, odată cu înaintarea în vârstă, femeile plasează mai

mult accent pe afecțiune, companie și intimitate decât pe contactul sexual în sine (Papaharitou et

al., apud Hurd, 2006).

A fost cercetat și efectul relațiilor de lungă durată asupra frecvenței si dorinței pentru activitatea

sexuală a bărbaților, și, contrar convingerilor existente, s-a demonstrat că numai o pătrime din

bărbații investigați au raportat niveluri scăzute ale dorinței sexuale (Mona et al., apud Kontula &

Haavio-Mannila, 2009).

S-a demonstrat faptul că există un spectru de trei factori sociali care determină angajarea în

activitatea sexuală a persoanelor de vârstă mijlocie, și anume dorința sexuală, disponibilitatea


unui partener, și accesul la spațiul fizic și social, factori ce afectează femeile șă bărbații în mod

distinct (Carpenter, Nathanson, Kim, apud Levy, 1994). Însă bărbații și femeile percep diferit

dorința sexuală. Deși în ultimii ani, femeile au început tot mai mult să își asume un rol sexual

similar cu cel al bărbaților, acestea sunt mult mai predispuse la întâmpinarea barierelor culturale

menite să le inhibe sexualitatea (Carvalhro & Nobre, apud Bancroft, 2002).

Rezultatele unei metaanalize au concluzionat că diferențele de gen în ceea ce privește

comportamentul sexual ar avea o bază neurologică. În ceea ce privește activarea diferitelor zone

ale creierului în timpul stimulării sexuale, pentru bărbați s-a demonstrat o activare în zona

talamusului mediodorsal, pe când, la femei, activarea se realizează la nivelul capului nucleului

caudat și al paladiului ventromedial (Poeppl, Langguth, Rupprecht, Safron, Bzdok, Laird &

Eickhoff, 2016). Însă, o sursă de eroare non-sistematică este reprezentată de nivelul hormonal

crescut în timpul activității sexuale a femeilor, astfel că este dificil de stabilit cu exactitate care

sunt diferențele de gen în activarea neuronală, dată fiind varianța crescută din cadrul eșantionului

feminin (Poeppl, et al., 2016).

O altă metaanaliză a analizat diferențele de gen asupra perceperii sexualității la maturitate din

prismă evoluționistă, punând accentul pe conceptul de succes genetic (Petersen & Hyde, 2010).

Teoria strategiei sexuale (Peterson & Hyde, apud Buss, 1998; Buss & Schmidt, 1993) afirmă că,

femeile sunt focusate mai mult pe supraviețuirea fătului și alegerea unui partener care să asigure

bunăstarea familiei, dat fiind faptul că pot da naștere unui număr limitat de copii. Bărbații, pe de

altă parte, au o capacitate reproductivă nelimitată, iar principalul lor țel este de a transmite mai

departe materialul genetic, motiv pentru care se pot angaja în activități sexuale cu mai multe

partenere.
Un alt concept ce ar putea fi relaționat cu sexualitatea, și, implicit cu satisfacția sexuală la

maturitate este reprezentat de body image (imaginea corporală). Urmărind în continuare firul

evoluționist, atractivitatea fizică joacă un rol important în procesul sexual și în alegerea

partenerului, întrucât aceasta constituie un indicator al sănătății și fertilității (Ålgars, Santtila,

Varjonen, Witting, Johansson, Jern, Kenneth Sandnabba, apud Barret, Dunbar & Lycett, 2002).

Atractivitatea sexuală a fost descrisă ca reprezentând convingerea sau sentimentul unui individ

că este dorit de partenerul sexual actual sau potențial și este un predictor semnificativ al

satisfacției sexuale (Amos &McCabe, apud Taylor et al. 2002).

Conceptul de body image a fost introdus în psihologie de către Paul Schidler în anul 1920 și a

fost definit ca “imaginea propriului corp pe care o formăm mintal, sau altfel spus, este felul în

care noi vedem propriul corp.” (Gleeson & Firth, 2006).

Imaginea corporală și insatisfacția legată de propriul corp sunt fenomene care se manifestă diferit

în funcție de gen. Cercetările realizate în această arie au demonstrat că femeile tind să efectueze

comparații legate de aspectul fizic mult mai frecvent decât bărbații și sunt mult mai preocupate

de pierderea în greutate (Ålgars et al., apud Davison &McCabe, 2005).

Insatisfacția legată de propriul corp este asociată cu diverse comportamente, poate cel mai

problematic fiind reprezentat de tulburările alimentare, care apar cu prevalență la femei

(Furnham, Badmin, Sneade, 2002). Însă au fost realizate studii pe anumite culturi care puneau

accentul pe pierderea în greutate a bărbaților, expunându-i la riscul de a dezvolta anumite

tulburări alimentare (Drewnowski & Yee, 1987).

În timp ce femeile se concentrează în principal pe pierderea în greutate, în special prin

intermediul dietelor alimentare, bărbații sunt împărțiți în două categorii: fie doresc să piardă în

greutate, fie doresc să-și mărească masa musculară, în ambele cazuri fiind prezentă o discrepanță
notabilă între corpul real și corpul ideal (Stanford & McCabe, 2002). Vârsta adultă reprezintă o

perioadă intermediară între tinerețe și bătrânețe, în care individul învață să se accepte pe sine

însuși. Totuși rezultatele unei cercetări au demonstrat că eșantionul alcătuit din persoane de

vârstă mijlocie a prezentat cele mai mari preocupări și insatisfacții legate de imaginea corporală

(Davison & McCabe, 2005)

Dar în ce măsură este relaționat body image-ul cu satisfacția și funcționarea sexuală la

maturitate?

Inițial, cercetările efectuate în această arie au corelat atractivitatea fizică și experiența sexuală. S-

a demonstrat că dimensiunile corpului femeii și atractivitatea sexuală reprezintă puternici

predictori pentru experiența sexuală (Wiederman, 2012). În același studiu au fost elaborate trei

concluzii asupra interacțiunii dintre imaginea corporală a individului și activitatea sexuală:

imaginea corporală poate determina individul să evite anumite activități sexuale, insatisfacția

legată de imaginea corporală poate lăsa o amprentă negativa asupra individului, determinându-l

să asocieze contactul sexual cu rușinea, și, în ultimul rând, preocuparea constantă pentru

imaginea corporală îi poate distrage individului atenția de la actul sexual (Wiederman, 2012).

Unul dintre motivele pentru care body image-ul reprezintă un factor inhibitor pentru sexualitatea

la maturitate este presiunea adusă de societate și de mass media, afectând în principal, femeia.

Un studiu empiric a demonstrat faptul că societatea etichetează ca fiind atractive femeile cu

vârsta cuprinsă în intervalul 20-35 de ani (Wase & Stimson apud Neugarten et al., 1965).

În literatura de specialitate, un alt factor important relaționat cu sexualitatea la vârstele adulte

este reprezentat de satisfacția maritală.

Satisfacția maritală este una dintre cele mai studiate variabile din câmpul mariajului și al familiei

(Aron & Henkemeyer, apud Adams, 1988). Satisfacția maritală este echivalată în mod curent cu
termeni precum fericire, succes, adaptare și calitate și se referă la percepția globală subiectivă a

calității căsniciei (Aron & Henkemeyer, apud Fitzpatrick, 1988).

Cercetările în această direcție au demonstrat o corelație puternică între satisfacția relațională și

cea sexuală (Byers, apud Purnine & Carey, 2007). Explicația constă în faptul că experiența

conflictelor nerezolvate între parteneri, lipsa sentimentului de iubire și distanțarea emoțională

sunt asociate cu un nivel scăzut al satisfacției sexuale (Byers, apud Davidson & Darling, 1988).

Mai mult de atât, formele de consiliere de cuplu care nu se concentrau pe aspectele sexuale ale

relației au rezultat în creșterea satisfacției sexuale (Byers, apud, O’Leary & Arias, 1983).

Un alt studiu s-a focusat pe diferențele de gen privind raportarea la factorii relaționali ce

influențează sexualitatea. În timp ce femeile fac apel la intimitate pentru a crea un context ideal

pentru activitatea sexuală, bărbații tind să se angajeze în raporturi sexuale pentru a determina

creșterea apropierii emoționale (Carvalho & Nobre, apud Levine, 2003).

Mai mult decât atât, s-a demonstrat că frecvența raporturilor sexuale scade pe măsură ce căsnicia

evoluează, în principal din cauza înaintării în vârstă, obișnuinței sexuale, și a situațiilor de viață

ce implică provocări (Theiss & Nagy, apud Call, Sprecher, & Schwartz, 1995).

În urma investigării literaturii de specialitate, prin prezenta lucrare, ne propunem să analizăm

diferențele de gen privind efectul imaginii corporale și al satisfacției maritale asupra satisfacției

sexuale a adulților ajunși la maturitate.

Așadar, cele trei ipoteze de cercetare lansate sunt:

1) Imaginea corporală (body image) și satisfacția maritală au un efect diferit asupra

satisfacției sexuale a femeilor și a bărbaților.

2) Imaginea corporală (body image) afectează în mod diferit satisfacția sexuală a femeilor și

a bărbaților.
3) Satisfacția maritală are un efect direct și diferit asupra satisfacției sexuale a femeilor și a

bărbaților.