Sunteți pe pagina 1din 11

O PRIVIRE MAI AMĂNUNȚITĂ ASUPRA INCESTULUI

O Privire Mai Amănunțită Asupra Incestului


Universitatea din București
Master Evaluarea, Consilierea și Psihoterapia Copilului, Cuplului și a Familiei
Lucrare de documentare
2018-2019
O PRIVIRE MAI AMĂNUNȚITĂ ASUPRA INCESTULUI

Incestul este definit ca fiind intreținerea relațiilor sexuale cu membri familiei. Totuși Kerbeyaz,

Toygar & Celikel (2016) au reușit să surprindă că există abordări diferite în acest sens. Se pare

că unii autori sunt de părere că incestul presupune întreținerea raporturilor sexuale cu membri

care fac parte doar din cadrul familiei nucleare. De cealaltă parte, abordarea care a cunoscut un

grad crescut de aceptare este aceea conform căreia incestul se referă la toate acele acțiuni

întreprinse de o anumită persoană care au ca scop obținerea satisfacției sexuale de la persoanele

care se află într-o relație de dependență cu aceștia. Aceeași autori subliniază că relația acesta îl

include adesea pe tatăl biologic sau adoptiv și pe copil (în majoritatea cazurilor de sex feminin)

sau pe frații sau surorile lui.

Se pare că abuzul incestuos al adulților nu este un fenomen modern. Evindențe ale abuzului

incestuos cronic datează încă din secolul al XIX-lea (Middleton, 2013).Wolf (2015) s-a întrebat

care este motivul pentru care oamenii nu sunt de acord cu întreprinderea relațiilor sexuale cu

rudele apropiate și în același timp de ce este cindamnat ca fiind inuman acest comportament?

Kresanov, Kotler, Seto, Lieberman, Santtila & Antfolk (2017) susțin faptul că principalul motiv

este acela al efectelor de ordin biologic ale endogamiei. Acești autori explică faptul că în ceea ce

privește majoritatea genelor noastre, o alelă este moștenită de la mamă și o alelă de la tată.

Atunci când aceste două alele diferă, o alelă poate oferi protecție organismului în cazul în care în

alela cealaltă survine o mutație care amenință viața persoanei. În cazul în care alele sunt identice,

poate crește riscul apariției mutatiilor genetice. În cadrul aceluiași studiu, autorii menționați aduc

in discuție modelul dual al răspunsului sexual care ar putea oferi o explicație suplimentară asupra

apariției sau a absenței abuzului sexual incestuos. În acest sens, interesul sexual este văzut ca

fiind rezultatul facilitatorilor și a represorilor sexuali. În cazul incestului, represorul sexual

esențial este dezgustul. Apariția dezgustului în acest caz duce la scăderea impulsului sexual. De
O PRIVIRE MAI AMĂNUNȚITĂ ASUPRA INCESTULUI

exemplu un tată care este foarte implicat în rolul său patern cu siguranță va considera ideea de a

face sex cu fata lui ca fiind dezgustatoare, în timp ce un tată slab implicat în rolul său patern, ar

putea cinsidera acelasi gand ca fiind mai puțin dezgustător sau chiar excitant. Rezultatele acestui

stuiu arată faptul că femeile au prezentat o aversiune mai mare față de incest decât bărbații. Cât

despre bărbați aversiunea față de incest este mai mică față de rudele mai îndepărtate decât față de

cele mai apropiate. O comparațtie interesantă surprinsă de acești autori este cea dintre copiii

vitregi și cei biologici în sensul că deși tații au raportat o aversiune față de incest mai scazută in

cazul copiilor vitregi decat in cazul celor bilogici, acesta diferență nu a fost semnificativă

statistică. De cealaltă parte, fiicele au raportat niveluri similare de aversiune incestuală față de

tații biologici decât față de tații vitregi.

Determinarea nivelului actual de incidență al incestului este foarte dificilă. Acesta este raportat în

masura de 4% la nivelul populatiei generale, însă prevalența adevărată a incestului este foarte

bine necunoscută (Kerbeyaz, Toygar & Celikel, 2016). Middleton (2013) susține că abuzul

incestuos încetează de obicei înaintea sau în timpul debutului adolescenței. Acest fapt se

datorează creșterii gradului de conștientizare al implicațiilor sociale și sexuale ale unui astfel de

abuz, a intervenției unei rude, a parasirii căminului de către copii sau a descoperirii abuzului de

către mama și a disponibilității ei de stopare a acestuia.

În cadrul aceluiași studiu există o listă cu 44 de cazuri de incest, înregistrate pe o perioadă de 4

ani (2007-2011). Din cadrul acelei liste au fost extrase cele mai extreme cazuri ca durată și ca

număr de copii rezultați.

 Raymond Gouardo, Franța 2007, 28 de ani de abuz incestuos, tatăl a 6 copii proveniți din

incest.
O PRIVIRE MAI AMĂNUNȚITĂ ASUPRA INCESTULUI

 Josef Fritzl, Austria 2008, 31 de ani de abuz, 7 copii rezultati din incest.

 Malta, 2008, 11 surori abuzate în mod extrem, 2 uciși, 1 sinucis.

 Armando Lucero, Argentina 2009, 27 de ani de abuz, tată a 7 copii rezultați în urma

incestului

 Scotland 2009, tată a 2 copii rezultați în urma incestului, 3 surori abuzate

 Lindolfo Thibes, Los Angeles, 2009, 20 de ani de abuz, tată a 3 copii rezultați în urma

incestului

 Cazul Chelmsford, UK 2009, 33 de ani de abuz, tată a 2 copii rezultați în urma incestului

 Moe, cazul Victoria, Australia 2009, 30 de ani de abuz, tată a 4 copii rezultați în urma

incestului

 “Heinz,” Africa de Sud 2009, și-a violat fiica ținută prizonieră de 3 ori pe zi timp de 2

luni

 Arcebio Alvarez, Columbia 2009, 11 copii cu fiica, 8 au supraviețuit din 14 sarcini

 Goel Ratzon, Israel 2010, mai mult de 37 de copii avuți cu soția și cu fiicele

 USA 2010, 18 luni de relație sexuală întreținută cu fiul major

 Man, Croatia 2011, 35 de ani în care și-a abuzat fiica

 Gottfried Wagner, St. Peter am Hart, Austria 2011, 41de ani de abuz, 2 fiice abuzate.

Din cele 44 de cazuri pe care Middleton (2013) le-a identificat, 24 au fost asociate cu apariția

unui copil. 19 dintre cele 20 de cazuri rămase au fost asociate cu elemente extreme de

amenințare și violență. În minun 8 dintre toate cazurile s-au folosit arme de foc.

O atenție deosebită merită să acordăm și abuzului incestuos dintre frați. În studiul realizat de

Rudd & Herzberger (1999) aceștia pun în evidență faptul că abuzul incestuos dintre frați este cel
O PRIVIRE MAI AMĂNUNȚITĂ ASUPRA INCESTULUI

puțin la fel de grav ca cel dintre tată și fiică. Inclusiv în acest caz amenințarea și forța sunt

folosite pentru a genera victimei durere si a o răni. Spre deosebire de incestul tată – fiică, în care

fiica este văzută ca un substitut al soției în încercarea tatălui de a se satsface din punct de vedere

sexual, incestul dintre frați se pare că are la baza nevoia fratelui pentru jocuri sexuale. Deși

motivația ar fi alta, se pare că femeile implicate intr-un incest dintre frați se află în aceeași

poziție de neajutorare ca și în raport cu tatăl abuzator.

Mergând pe direcția incestului dintre frați Kerbeyaz, Toygar & Celikel (2016) prezintă un caz

care se diferențiază de majoritatea celor existente în literatură. Este vorba despre o relație

incestuoasă mutual consimțită între doi frați apropiați ca vârste (fata în vârstă de 13 ani și băiatul

de 14 ani). Incidentul s-a întâmplat într-un oraș din Turcia, iar copiii locuiau îîmpreună cu

bunica. Brusc fata s-a îmbolnăvit la școală, iar fata a fost dusă de către un profesor la medic,

unde s-a descoperit că era însărcinată în 6 luni. În interviul care i s-a luat ulterior fetei, aceasta a

declarat că întreținea relații sexuale cu fratele ei de 2 ani, că era îndrăgostită de fratele ei și că

până la apariția acestei sarcini nu a avut de făcut nici o plângere. Deși cei doi copii nu au fost

identificați cu tulburări de ordin psihiatric sau cu retard mintal, se pare că nici unul dintre ei nu a

fost capabil să înțeleagă semnificația legală si consecințele unor astfel de fapte. În cazul expus de

Kerbeyaz, Toygar & Celikel (2016) motivația întreținerii relațiilor sexuale a fost aceea a

satisfacerii unei curiozități, dată fiind și lipsa educației sexuale, precum și apariția ulterioară a

satisfacției sexuale reciproce.

În continuare este important să ne concentrăm asupra unor factori de ordin explicativ care duc la

apariția cazurilor de incest (exceptându-le pe cele mutual consimțite). Middleton (2013) a

conceput un profil al tatălui incestuos care cuprinde în mod frecvent dar nu exclusiv următoarele

caracteristici:
O PRIVIRE MAI AMĂNUNȚITĂ ASUPRA INCESTULUI

 A-ți supune fiica la mii de abuzuri sexuale, care de obicei se extind de-a lungul deceniilor

 Pentru cei din jur tatăl pare să fie un bun vecin sau cetățean

 Amenințarea fiicei cu mortea și/sau a copiilor fiicei pentru a le asigura complianța

 Forțarea fiicei de a nega orice fel de abuz către autorități

 Exitinderea abuzului sexual către frații/surorile fiicei sau a copiilor acesteia

 Menținerea în familie pe termen lung a fiicei abuzate incestuos

 Dominarea psihologică a fetei din partea tatalui care îi manipulează frica și rușinea

 Tatal îi spune fetei că este dreptul lui să facă sex cu fata lui

 Fiica este folosită ca sclav sexual cu care acesta își satisface fantezii sexuale sau sadice

 Fiica este forțată să reproducă scene extreme din industria pornografică

 Sinuciderea sau tentativa de sinucidere a urmașilor abuzatorului incestuos

Într-un studiu realizat de Ahmad & Nasir (2010) care cuprinde un total de 10 victime ale

incestului, aceștia s-au centrat pe o serie de caracteristici ale familiei victimelor. Dintre aceștia

două victime erau fetele cele mari din familie si două erau mezinele familiei. Patru persoane

proveneau din familii incomplete (tatăl mort sau părinți divorțași), erau crescute de familii

monoparentale sau de cele adoptive. Toate cele zece victime proveneau din familii cu venituri

scăzute. Un alt factor facilitator este surprins de către Kerbeyaz, Toygar & Celikel (2016) și se

referă la absența educației și mai ales a celei sexuale în cazul copiilor. Rudd & Herzberger

(1999) aduc un plus de informație sesizând faptul că există o relație strânsă între copii neglijați

din punct de vedere emoțional și insuficient supraveghiați și incidența incestului violent între

frați. Ei au observat în același timp că femeile sunt poziționate ca fiind ușor de abuzat și datorită

culturii patriarhale prezentă la nivel larg în societatea noastră. De asemenea, se pare că familiile
O PRIVIRE MAI AMĂNUNȚITĂ ASUPRA INCESTULUI

haotice sunt cele care ofera suport psihologic si pragmatic la nivel minimal sau chiar deloc,

persoanelor care vor să iasă din acest cerc incestuos.

Kerbeyaz, Toygar & Celikel (2016) surprind o serie de factori în funcție de care efectele

incestului asupra copiilor variază. În acest sens, este important să avem în vedere: relația

copilului cu cealaltă persoană, de tipul de activitate sexuală la care este supusă persoana, gradul

de utilizare al violenței în cadrul relațiilor sexuale, prezența vătămărilor fizice asupra victimei,

nivelul de cooperare al copilului, vârsta, stadiul de dezvoltare în care se află și de dezvolatrea

psihologică a traumei în urma incestului. În studiul lor, Ahmad & Nasir (2010) precizează că

există persoane care au trecut prin această experiență și odată cu înaintarea în vârstă devin

capabile să gestioneze singure situația. Trebuie adăugat că este necesară supravegherea evoluției

persoanei, întrucât statusul mental al unora s-ar putea deteriora pe parcurs (Kerbeyaz, Toygar &

Celikel, 2016). Într-o astfel de situație, fie persoana a ajuns la un cadru real al desfășurării

evenimentelor, fie trece prin “efectul persoanei adormite”, caz în care efectele abuzului sexual

conștientizat ulterior va îngreuna procesul de reabilitare al personei (Ahmad & Nasir, 2010). Cu

toate acestea, mai există și persoane care în urma evenimentului traumatic au prezentat simptome

afective precum depresie și anxietate, probleme de comportament, dificultăți de relaționare la

nivel interpersonal (6). Dar s-a constat că un efect al incestului este și apariția tulburării

disociative de personalitate ca urmare a încercărilor persoanei de a evita să fie copleșită și a

tentativei ei de a-și minimaliza răspunsurile afective la trauma pe care i presupune cel mai adesea

incestul (Middleton, 2013). De asemena, Ahmad & Nasir (2010) remarcă faptul că evenimentele

traumatice care li s-au întâmplat persoanelor care au fost ținta incestului pot duce la apariția

Sindromului de Stres Post Traumatic care include simptome precum apariția insomniilor, a

coșmarurilor, abuzul de substanțe, anxietate, depresie, furie și teamă. Autorii susțin că cel mai
O PRIVIRE MAI AMĂNUNȚITĂ ASUPRA INCESTULUI

adesea personele care au trecut prin experiența incestului și au participat la studiul lor manifestau

în general emoții precum tristețe, rușine, nedreptate, neliniște, senzația de a avea sufletul

impovărat și dezamagire. În ceea ce privește aspectele ce țin de ordin comportamental, au putut

fi sesizate frecvent rezistența de a colabora, plâns, refuzul de a vorbi, murmurat, capul plecat,

dificultatea de a zâmbi și afișarea unei expresii faciale serioase.

Deloc surprinzător, în studiul realizat de Alexander, Anderson, Brand, Schaeffer, Grelling &

Kretz (1998) în ceea ce privește efectul incestului asupra atașamentului persoanei care este ținta

unui astfel de eveniment s-a descoperit faptul că atașamentul insecurizant și în mod special cel

temător evitant au predominat în cadrul eșantionului studiului lor. Totuți este posibil ca

implicarea personelor adulte din acest studiu în relații de atașament în perioada adultă să

influețeze în sensul minimalizării manifestărilor de atașament insecurizant ale femeii (de

exemplu cu ajutorul unui soț suportiv). Autorii au descoperit de asemenea că deși atașamentul și

severitatea abuzului incestuos nu se află într-o relație semnificativă din punct de vedere statistic,

se pare totuși că fiecare dintre aceste două componente contribuie în mod semnificativ la

predicția simptomelor care vor apărea dupa experiența incestului. Cel mai frecvent atașamentul

prezice distresul și depresia, iar în mod specific atașamentul insecurizant a fost asociat cu

prezența tulburărilor de personalitate.

În privința traiectoriilor ameliorative din procesul terapeutic al lucrului cu persoane care au

trecut prin experiența incestului, Godbey & Hutchinson (1996) au surprins existența a trei etape

în procesul de recuperare generelă. În primul rând este necesar să asigurăm siguranța de care are

nevoie persoana abuzata, apoi să îi oferim susținerea necesară pentru a putea activa rememorarea

evenimentelor și a putea începe etapa de doliu, pentru ca etapa finală să aibă în vedere exclusiv

reconectarea părților fragmentate ale eului. Acest proces se poate întinde chiar și de-a lungul
O PRIVIRE MAI AMĂNUNȚITĂ ASUPRA INCESTULUI

anilor. Autorii au atribuit acestui proces numele de dezgropare a eului îngropat . Participanții au

descris procesul ca fiind contingent cu încrederea în terapeut, cu suportul emoțional venit din

partea prietenilor și a familiei și cel mai important cu determinarea de a se vindeca.

Procesul dezgropării eului analizat de către Godbey & Hutchinson (1996) este compus din șapte

etape. Prima etapă este reapariția eului îngropat care se caracterizează prin lucrul cu persoanele

afectate de incest asupra creșterii gradului lor de conștientizare asupra evenimentului traumatic și

cu mecanismele de apărare adoptate de către persone (e.g.:abuz de substanțe, disfuncționalități

sexuale, auto-mutilare). Cea de a doua etapă este aceea de reverificare în care apar acele

“flashback-uri” care transmit persoanei informații afective sau senzoriale din momentul trăirii

evenimentului. Acestea sunt mai frecvente în general când vorbim despre abuzuri care se întind

pe o perioadă îndelungată de timp. În continuare, resuscitarea este o fază despre jelire abandon,

trădare și pierderea controlului. Pierderile pe care persoanele în cauză le jelesc se referă la

pierderea copilului interior, a inocenței, a dreptului lor de a se simți protejați și a sentimentului că

parintii le poarta de grijă, dar mai ales a sentimentului de a te simți iubit necondiționat. Etapa a

patra este o etapă de reinventare care presupune în mod special lucrul cu emotiile și cu

modalitățile anterioare de gândire pentru a conștientiza faptul că modalitățile vechide de

autoapărare se dovedesc a fi distructive. Regenerarea este o etapă în care rușina și vina pentru

fazele abuzive rămân alături de copilul interior, ale cărui stima și iubire de sine au fost profund

lezate. Una dintre cele mai importante sarcini ale acestei faze a fost aceea de a atribui

responsabilitatea abuzatorului. Penultima etapă, cea de reanimare se referă la regăsirea bucuriei

de a trăi fără compromisuri și cu curaj în prezent. Această etapă nu presupune uitarea abuzului

sau adoptarea ideii conform căreia problemele legate de acest subiect vor rămane în starea în

care se află acum pentru totdeauna. Ultima etapa este cea de reîncarnare care înseamnă
O PRIVIRE MAI AMĂNUNȚITĂ ASUPRA INCESTULUI

acceptarea experienței incestului și a tuturor experiențelor de viață asociate și punerea acestor

experiențe în fundalul integral al vieții. Studiul realizat de către Godbey & Hutchinson (1996)

prezintă un model explrator al procesului terapeutic de vindecare al femeilor care au trecut prin

experiența incestului.

Documentarea de față a avut drept scop înțelegerea și explorarea subiectelor legate de incest, un

act condamnat adesea atât de normele socio-culturale cât și de cele religioase. Efectele traumelor

fizice și mai ales psihologice pe care le suferă adesea majoritatea victimelor acestui act presistă

foarte mult timp de-a lungul vieții lor sau chiar pentru totdeauna, afectându-le multiple arii de

dezvoltare ale vieții personale. Măsuri preventive ar trebui luate în acest sens de către autorități

prin pedepsirea drastică a rudelor inscestuoase, dar și de către sistemele de învățământ în sensul

accentuării importanței educației sexuale și de sistemele sociale în sensul creșterii gradului de

implicare al asistenților sociali acolo unde este necesar pentru a evita perpetuarea unor abuzuri

de-a lungul anilor.

Bibliografie
O PRIVIRE MAI AMĂNUNȚITĂ ASUPRA INCESTULUI

Herzberger, J. R. (1999). Brother-Sister Incest - Father-Daughter Incest: A Comparison of Characteristics


and Cosequences. Child Abuse & Neglect, 915-928.

Hutchinson, J. K. (1996). Healing From the Incest: Resurrecting the Burried Self. Archives of Psychiatric
Nursing, 304-310.

Kenan Karbeyaz, M. T. (2016). Case of Sibling Incest Resulting in Pregnancy. Egyptian Journal of Forensic
Sciences, 550-552.

Nasir, N. S. (2010). Emotional Reactions and Behavior of Incest Victims. Procedia Social and Behavioral
Sciences, 1023-1027.

Pamela Alexander, C. A. (1998). Adult Attachment and Long Term Effects in Survivors of Incest. Child
Abuse & Neglect, 45-61.

Paula Kresanov, J. K. (2017). Intergenerational Incest Aversion: Self-Reported Sexual Arousal and Disgust
to Hypothetical Sexual Contact With Family Members. Evolution and Human Behavior.

Warwick Middleton MBBS, F. M. (2013). Parent-Child Incest that Extends Into Adulthood: A Survey of
International Press Reports, 2007-2011. Journal of Trauma and Dissociation, 184-197.

Wolf, A. (2015). Incest Prohibition, Origin and Evolution of. International Encyclopedia Of The Social &
Behavioral Sciences, 730-731.