Cauzele sociale și tipuri sociale

Cap3. Sinuciderea egoistă

(continuare)

01
 În capitolul anterior am vorbit despre influența religiei asupra
morții voluntare.
În continuare vom vorbi despre familie și societatea politică.
Ironic, cifrele absolute arată că persoanele singure (celibatare)
tind mai mult spre suicid decât persoanele căsătorite. Deși pare
mai logic să ne gândim că tristețea e cea care guverneaza și
deci, ar reprezenta un motiv de sinucidere, trebuie să ne uităm
mai în profunzime. O persoană căsătorită, care are o viață de
familie are parte de mai multe frustrări, griji, stres, decât o
persoană care își poartă singură de grijă.
Celibatare sunt și persoanele care au sub 16 ani, iar riscul de
sinucidere nu este atât de ridicat, dar mai apoi sansele cresc si
de 20 de ori mai mult. Probabil din cauza vârstei, nu neapărat a
situației amoroase. Prin urmare vorbim doar despre persoanele
cu vârsta peste 16 ani.

02
 După mai multe calcule aferente, luând în considerare vârsta
persoanelor, s-a constat că, la vârsta de 30 de ani, celibatarii sunt mai
numeroși decât bărbații căsătoriți (746.111 față de 714.278, după
recensământul din 1891), în timp ce la 45 de ani, celibatarii
reprezintă o minoritate (333.033 față de 1.864.401 bărbați căsătoriți).
La fel și pentru sexul opus. Astfel, înclinația mai mare spre
sinucidere se află în rândul celibatarilor de 30 de ani.
Totodată, uitându-ne la persoanele văduve (aflându-se de obicei în
jurul vârstei de 65 de ani), rata sinuciderii este mai ridicată (628 de
sinucideri din 1.000.000 de văduvi), autorul precizând că "din
punctul de vedere al morții voluntare, văduvia este cea mai
periculoasă stare civilă".

03
Întrucât nu există statistici care să includă atât vârsta cât și starea civilă a persoanele care comit fapte de suicid,
autorul realizează singur 2 tabele cu informațiile importante cu privire la studiul nostru. Tabelele prezintă situația
din 1889, 1890 si 1891, cuprinzând circa 25.000 de cazuri de sinucidere.

04
 1. Persoanele care se căsătoresc la o vârstă fragedă au tendințe mai mari de suicid
decât persoanele necăsătorite. În Franța, între 15 și 20 de ani se comit anual 1.33
sinucideri de bărbați căsătoriți. Aceeiași situație se petrece și în Germania, Suedia,
atât în răndul bărbaților cât și în rândul femeilor căsătorite. În rândul persoanelor
celibatare, există 8.9 decese anual pentru 1000 de bărbați celibatari de 15-20 ani și

Concluziile care se 51 de decese anual la 1000 de bărbați căsătoriți cu aceeași vârstă. Însă, la femei

desprind din aceste există o mică diferență, femeile căsătorite care s-au sinucis sunt mai numeroase (o
diferență cu 19% mai mult). O cauză a acestei situații poate fi imaturitatea cuplului,
tabele sunt: faptul că nu sunt (sau nu se simt) destul de pregătiți pentru a face față unui
asemenea angajament.

05
2. După vârsta de 20 de ani, persoanele căsătorite, de
ambele sexe, beneficiază de un coeficient de apărare în
raport cu celibatarii. Un coeficient de apărare
înseamnă un termen folosit de autor pentru a desemna
numărul care arată de câte ori sunt mai puține
sinucideri în rândul unui grup față de celălalt, luat la
aceeași vârstă. Spre exemplu: dacă spunem că avem
un coeficient de apărare al soților de 25 de ani față de
tinerii necăsătoriți de aceeași vârstă egal cu 3, atunci
înseamnă că sinuciderea celibatarilor este de 3 ori mai
mare decât cea a bărbaților însurați.

06
 3. Coeficientul de apărare al persoanelor căsătorite față de
celibatari variază în funcție de sex. În Franța există o diferență
de 43% între bărbați și femei, bărbații fiind favorizați. În
Oldenburg, Germania, este invers, o diferență de doar 16%,
unde femeile sunt mai favorizate. Rezultă că "sexul cel mai
favorizat în căsătorie variază în funcție de societate, iar mărimea
diferenței dintre sexe variază ea însăși în funcție de natura
sexului favorizat".

07
4.Văduvia diminuează coeficientul de apărare al persoanelor
căsătorite, indiferent de sex, dar de obicei nu îl anulează total.
Am observat până acum că văduvii se sinucid mai mult decât
persoanele căsătorite, însă nu mai mult decât celibatarii. Ca și
la căsătoriți, coeficientul variază în funcție de vârstă, dar cu
toate astea poate să fie caracterizat drept imprevizibil. În Franța
sunt iarăși favorizați bărbații (coeficientul fiind unul subunitar,
cu 37% mai mic decât cel al femeilor văduve). În Oldenburg
din nou avem o situație inversată deoarece femeile dețin
avantajul, coeficentul fiind subunitar, cu doar 17% mai mic.
Spunem deci că sexul cel mai favorizat în starea de văduvie
variază în funcție de societate, iar mărimea diferenței dintre
sexe variază ea însăși în funcție de natura sexului favorizat.

08
 În continuare autorul ne explică de ce persoanele căsătorite au
parte de o anumită imunitate, o imunitate care relevă ori din
influența mediului familial, ori din ceea ce se numește selecție
maritală. Tot el consideră, alături de Bertillon că starea de
familist este cea care protejează omul. Urmărim de aproape
toate cazurile sociale precum săracii, infirmii, incurabilii, etc.
Mai departe vedem că nu sărăcia conduce la sinucidere,
deoarece de obicei, săracii au mai mulți copii decât persoanele
cu o stare materială mai bună, asta reprezentând un factor
împotriva sinuciderii, iar infirmii își pot depăși starea. Însă ce
poate conduce oamenii la sinucidere este neurastenia
(oboseala cronică)

09
 SELECȚIA MATRIMONIALĂ
Dacă selecția matrimonială ar reprezenta un factor atunci acesta ar trebui să se declanșeze încă
de la începuturile căsătoriei. Cumva se realizează o triere la nivelul populației, rămânând astfel
celibatarii " condamnați la o stare de inferioritate fizică sau morală". După cum am văzut
anterior, tinerii căsătoriți prematur sunt mai predispuși la suicid decât celibatarii.
Pe de altă parte, selecția matrimonială ar trebui să afecteze ambele sexe, cum este în cazul
Franței, unde femeia are o situație apropiată de cea a bărbatului aflat în condiția de familist.
Deși în tabelele de până acum s-a ilustrat faptul că femeia nu este vulnerabilă, ea oricum este
mai puțin protejată prin căsătorie decât bărbatul, deoarece moralitatea este diferită în rândul
sexelor, și aș zice că și rolurile sunt împărțite diferit. În Oldenburg sunt favorizate femeile, deși
selecția se desfășoară peste tot la fel. Prin urmare, este vorba despre ce înseamnă ideea de grup
familial în fiecare societate.
Raționamentul este următorul: pentru unul dintre soți familia este formată din: 1. celălalt soț și
2. copiii. Deci cine este răspunzător pentru tendințele suicidale?

10
În continuare autorul împarte familia în 2 grupuri: cuplul conjugal și grupul familial propriu-zis. Primul se
naște dintr-o potrivire, iar celălalt dintr-un fenomen natural, "primul unește doi membri ai aceleași
generații, cea de-a doua unește două generații consecutive".
În 1887-1891 au existat anual 644 sinucideri la un milion de soți fără copii. În rândul persoanelor cu copii,
numărul era de 336. Copii reprezintă un factor împotriva sinuciderii. O altă constatare este: situația
văduvilor care au copii este mai bună decât cea a cuplurilor cu copii. Când unul dintre soți decedează într-
un mariaj fertil, tendința de sinucidere a celuilalt soț este mai mare decât în cazul cuplurilor fără copii, din
cauza prezenței copiilor. Un bărbat văduv trebuie să îndeplinească un dublu rol, pentru a nu avea o familie
dezorganizată. "Dezorientarea provine nu atît din dispariția soției, cît din cea a mamei".
Dacă ne referim la femei, fără copii, atunci este mai aprigă dorința de suicid (în Franța femeile măritate,
fără copii, se sinucid cu 50% mai mult decât celibatarele de aceeași vârstă). Bertillon se înșela atunci când
spunea că femeia, în cadrul căsătoriei este protejată, iar în lipsa ei aceasta decade.

11
 Revenind la termenul de imunitate, am constatat faptul că acesta este în
favoarea bărbaților, aplicându-se în întregime pentru aceștia și într-o mare
majoritate pentru femei. Este însă corectă această diferențiere între sexe?
Din start plecăm de la premisa că nu e vorba doar de căsătorie, implicăm și
persoanele văduve. Morselli a arătat că, în timpul văduviei, situația femeii
este mai asemănătoare cu cea a bărbatului, în privința sinuciderii, decât în
timpul căsătoriei. Și cum diferența dintre sexe este deja mai mică pe durata
căsătoriei decât în celibat, ar rezulta că văduvia pentru femei este "cea mai
rea stare". Numărul văduvilor care se căsătoresc este de 3 ori sau 4 ori mai
mare decât al celibatarilor de aceeași vârstă, în timp ce pentru femei este
infimă. "femeia respinge ideea celei de-a doua căsătorii, bărbatul este atras
de ea". Această afirmație confirmă ideea că actul căsătoriei este dezastruos
pentru femeie, dar benefic pentru bărbat, cu sau fără copii. Nu a fost
niciodată vorba de o stare naturală a individului, ci de cauzele exterioare
dominante care îl împing spre suicid.

12
 O altă concluzie pertinentă este: tendința sinuciderii a
fiecărui sex în starea de văduvie este dependentă de
tendința spre sinucidere a sexului respectiv în starea de
căsătorie. Adică dacă o persoană manifestă tendințe
suicidale în timpul căsătoriei, acestea nu vor dispărea
atunci când se instalează starea de văduvie. Dacă bărbatul
căsătorit este apărat, atunci este și bărbatul văduv. În
Franța sunt favorizați bărbații, în Germania sunt favorizate
femeile. Pentru a întări această lege, autorul reia datele și
realizează un tabel care arată clar că oricare ar fi sexul
favorizat, situația din văduvie întotdeauna este o
continuare a celei din timpul căsătoriei.
 După toată această lectură minunată am ajuns la concluzia că: factorul esențial al
imunității persoanelor căsătorite este familia (părinți+copii)=> societatea domestică,
la fel ca cea religioasă, reprezintă un scut puternic împotriva sinuciderii.
Că tot veni vorba de copii, s-a constat că numărul de copii reprezină și el un factor implicat. Cu cât este mai numeroasă familia cu atât este mai intensă protecția. Însă pentru a urmări acest raport trebuie luate în calcul:

• starea materială

• regiunea în care trăiește familia (spre exemplu o regiunie predominant industrială favorizează sinuciderea din pricina muncii grele)

• prezența copiilor în viața părinților (dacă își iau zborul mai devreme sau poate niciodată), etc.

"Numărul membrilor unei familii influențează așadar predispoziția la sinucidere, deoarece modul de funcționare al relațiilor familiale variază în funcție de densitatea ei"

13
În cea de a patra parte a capitolului, autorul ne vorbește despre sinucidere în cadrul societăților.
Marile tulburări politce au avut rolul lor în situațiile de moarte voluntară.
ex: În Franța, când a avut loc revoluția, numărul sinuciderilor s-au diminuat (cu aprox. 10%).

Și simplele crize electorale au avut uneori același rezultat, dar pentru că nu sunt constante, este greu să urmărim procesul.

Apoi marile războaie naționale au aceeași influență precum tulburările politice.

ex: În Saxonia sinuciderile au scăzut de la 643 la 545.

În urma acestor 2 se desprind 2 idei:

1. o parte din populație este regimentată (și femeile participau la război)

2.culegerea datelor este mai limitată pe timp de război deoarece autoritățile administrative sunt paralizate.

O cauză a acestei situații este faptul că se trezește spiritul colectiv, patriotismul, toată lumea aleargă spre un singur scop fiind astfel integrați. "Individul se gândește mai puțin la sine și mai mult la scopul comun".

15
 Ultima parte a acestui capitol reia ideeile de la care s-a
pornit inițial. Religia, mediul familial și societatea politică
influențează tendințele de sinucidere printr-o proprietate
comună (toate reprezintă grupări sociale) și se ajunge la
concluzia: sinuciderea variază invers proporțional cu
gradul de integrare a grupărilor sociale din care face parte
individul. Dacă societatea este slăbită atunci individul se
va baza mai tare pe el însuși. De aici deducem și numele
capitolului, căci putem numi egoism acea stare în care eul
individual este mai puternic decât eul social.
Mai degrabă ți-aș aduce flori de ziua
ta decât să ți le aduc la mormânt! :)