Sunteți pe pagina 1din 14

Facultatea de Administratie si Afaceri

Specializarea Administratie publica

Simion Andreea-Sabina
Rusu Alexandra
grupa 105

1. Emile Durkheim-biografie

2. Definirea termenului sinucidere


3. Despre sinucidere, in viziunea lui Durkheim
4. Tipurile de sinucidere

Sinuciderea egoista
Sinuciderea anomica
Sinuciderea altruista
Sinuciderea fatalista

5. Concluzii
6. Bibliografie

Emile Durkheim s-a nascut la Epinal in 15 aprilie 1858.


Provenit dintr-o familie cu o puternica traditie religioasa,
Durkheim a studiat in tinerete ebraica si doctrina talmudica.
A absolvit scoala normala si si-a sustinut doctoratul in
filosofie cu teza Despre diviziunea muncii sociale, insotita
de o teza complementara redactata in latina asupra
Contributiei lui Montesqieu la construirea stiintei sociale.

Emile Durkheim este cel care a realizat un studiu


sociologic, ncercnd s identifice cauze precise prin
invocarea unor date concrete care s explice apetena
pentru suicid a unor indivizi.

n cartea sa, Sinuciderea, pn la enunarea


elementelor sociale care ar explica fenomenul, el
discut i cauzele psihologice, patologice, ereditare
sau chiar cauze care in de mediul nconjurtor
natural, dar i de tendina unora de a imita
comportamente.

n primul rnd, trebuie pornit discuia de la o definiie ct mai exact, pentru c

termenul de sinucidere, dei clar n aparen, poate deveni destul de dificil de


explicat: Numim sinucidere orice caz de moarte care rezult direct sau indirect
dintr-un act pozitiv sau negativ, nfptuit chiar de victim, aceasta tiind c va
produce acel rezultat.
Pornind de la aceast definire a conceptului, sociologul francez i bazeaz
ntreaga sa tez, realiznd i o tipologie a actelor de suicid.

Nu este posibil sa vedem un nebun in orice sinucigas,


considera Emile Durkheim. Spre deosebire de fapta unui
om normal ce rezulta dintr-un motiv obiectiv, fapta celui
alienat nu are legatura cu circumstantele exterioare.
Sinuciderea nu este nici pe departe o prelungire a starilor
psihopatice si aceasta se poate deduce si din faptul ca tarile
cu cei mai putini nebuni au numarul cel mai ridicat de
sinucideri.
Astfel, in conditii identice, degeneratul ajunge mai usor la
sinucidere decat omul sanatos, dar acest lucru nu se
datoreaza in exclusivitate starii sale.

Durkheim continu identificarea cauzelor suicidului,


ncercnd s-i confere acestuia o dimensiune social.
Sunt sinucigai care recurg la gestul final fr s
sufere vreo problem psihic sau de mediu, astfel c
motivele pe care le-au avut pentru a-i lua viaa trebuie
s fac parte dintr-un context mai larg.

Sociologul francez a realizat o clasificare a sinuciderilor


pe care o vom dezvolta n cele ce urmeaz.

1.
2.

3.
4.

In cartea a II-a a Sinuciderii, intitulata Cauze sociale si tipuri sociale,


autorul descrie pe rand urmatoarele tipuri de sinucidere:

Sinuciderea egoista
Sinuciderea anomica
Sinuciderea altruista
Sinuciderea fatalista

In privina sinuciderii egoiste, Durkheim afirm c egoismul este o


cauz generatoare.
Dac liantul dintre individ i societate se surp, atunci acelai lucru se va
ntmpl i cu liantul dintre om i via, iar incidentele care aparent,
conduc la sinucidere nu sunt dect cauze ocazionale.
Statisticile arata ca :
Barbaii care se cstoresc de timpuriu vor manifesta o tendin mai
accentuat spre sinucidere
De la 20 de ani, persoanele cstorite se sinucid mai puin dect
celibatarii
Gradul de sinucidere n rndul cstoriilor fa de necstorii variaz n
funcie de sex
Persoanele vduve se sinucid ntr-o msur mai mare dect persoanele
singure (exist i aici diferenieri n funcie de sex)

(Cnd omul este detaat de societate, el se omoar cu uurin, dar tot la fel
de uor se omoar cnd este prea legat de ea.)
n unele culturi, sinuciderea nu este altceva dect o form exagerat a unei
virtui, de pstrare a onoarei i de manifestare a forei interne.

Daca sinuciderile sunt sporite de crizele industriale sau


financiare, fenomenul nu se datoreaza saracirii, de vreme ce si
valurile de prosperitate au aceleasi efecte.
Orice zdruncinare a echilibrului favorizeaza sinuciderea si omul
isi ia viata cu mai multa usurinta cand structura sociala sufera
modificari importante.
Orice fel de anomie atat economica, familiala, in cadrul
industriei sau comertului, favorizeaza cresterea ratei
sinuciderilor.

( Eul nu-i mai aparine deloc, cnd el se confund cu altceva dect el nsui, cnd polul
conduitei sale se situeaz n afara lui, adic n grupul din care face parte )
o

Sinuciderile altruiste sunt privite drept virtui n interiorul comunitilor unde se


practic, tocmai pentru c presupun depirea stadiului individual, egoist i
propirea ntr-un mod de via care pune pe primul plan binele suprem, iar nu
existena egoist.
Durkheim aduce n discuie i sinuciderile din rndul militarilor care sunt destul
de numeroase (n Austria, de exemplu, s-au nregistrat 1253 de sinucideri ale
militarilor fa de 122 ale civilor, raportate la 1 milion de locuitori). Dezgustul
fa de condiiile care nsoesc activitatea militar pot constitui o cauz, ns cei
mai muli sinucigai sunt cei care dovedesc vocaie pentru cariera miltar.
Asta deoarece ei ating un grad nalt de impersonificare, i nsuesc exigenele
impuse n armat i astfel, reacioneaza la cea mai mic contrarietate,
ndeosebi pentru c cele mai minore chestiuni se pot transforma, n cazul lor, n
adevrate probleme de onoare.
Din cauza puternicului sentiment de apartenen la grupul din care fac parte,
ideea sinuciderii poate deveni extrem de contagioas printre cadrele militare.

Sinuciderea fatalista reprezinta opusul sinuciderii anomice si


rezulta dintr-un control excesiv, dintr-o disciplina
asupritoare,cu reguli prea stricte care suprim
individualul.
Durkheim d ca exemple sinuciderea sclavilor, sinuciderea
soilor prea tineri,a soiilor fr copii care recurg la acest gest
pentru a scpa de un viitor prea restrictiv.
Acest tip este considerat nesemnificativ pentru societatea
contemporan prin numrul redus de cazuri. Ea poate avea
ns o nsemntate istoric dac ne referim la sinuciderile
sclavilor .

Opinia final a lui Emile Durkheim este c societatea a devenit


indiferent fa de sinucigaii si: indulgena actual fa de
sinucidere este exagerat.
Sociologul mai precizeaz c interzicerea ei prin lege nu ar avea
rezultat, ceea ce trebuie s se schimbe nu este legislaia, ci
contiina public trebuie impregnat cu moral pentru a
manifesta atitudinea adecvat fa de morile voluntare i poate
chiar, pentru a le diminua numrul.
Ca fenomen social general, sinuciderea depinde de natura
indivizilor, felul n care sunt ei organizai n societate, credinele
generale despre via i moarte i evenimentele care tulbur
funcionarea vieii.

http://www.umfcv.ro/ccop-despre-sinucidere
http://www.roportal.ro/articole/despre/despre_sinucidere_emile_durkhei
m_56/
http://raftuldepenet.wordpress.com/2013/04/18/despre-sinucidere-cuemile-durkheim/
http://ro.scribd.com/doc/25044804/Despre-sinucidere