Alexis Henri Charles de Clrel, viconte de Tocqueville (n.

29
iunie 1805 la Verneuil-sur-Seine (Ile-de-France); d. 16 aprilie1859 la Cannes),
a fost un gnditor politic, istoric i scriitor francez. Raymond Aron a pus n
eviden aportul su la dezvoltarea sociologiei.
Alexis de Tocqueville sa nscut ntr-o familie aristocratic, nepot al
lui Chateaubriand, el este interesat de fenomenul functionari aparatelor
administrative ale statului de drept pe care le consider de importanta
primordiala pentru epoca modern egalitrista si democratica. Intre anii
1831-1832, Tocqueville intreprinde o cltorie n Statele Unite ale Americii,
ara n careva scrie mai trziudemocraia pare s-i fi atins limitele
naturale. Oficial ns, el i colegul su de la tribunalul din
Versailles, Gustave de Beaumont, au sarcina de a studia sistemul
penitenciar american asupra cruia cei doi public, n 1833, la ntoarcerea n
Frana, lucrarea Despre sistemul penitenciar n Statele Unite i despre
aplicarea sa. Abia n anul urmtor ns, cnd Tocqueville public primul
volum din opera sa fondatoare, Despre democraie n America, ntreaga
semnificaie a experienei americane prinde contur. Cartea se bucur de un
succes imediat i i aduce autorului titlul de cavaler al legiunii de onoare
(1837), alegerea n Academia de tiine morale i politice (1838) i, dup
publicarea celui de-al doilea volum n 1840, alegerea n Academia francez
(1841). Concomitent, Tocqueville ncepe o carier politic, dar activitatea sa
de om politic nu va egala succesul su ca literat. Din 1839 i pn n 1849
este deputat din partea departamentului Manche n Adunarea Naional
unde susine poziiile aboliioniste i n favoarea liberului schimb, acordnd n
acelai timp o mare atenie chestiunii colonizrii Algeriei, episod care i-a
fcut pe unii exegei s-l considere unul dintre teoreticienii colonialismului. n
urma Revoluiei din februarie 1848, Tocqueville este ministru de externe n
guvernul provizoriu din iunie i pn n octombrie 1848. Lovitura de stat din
2 decembrie 1851, prin care Ludovic Bonaparte pune capt Republicii a IIIa, l plaseaz n grupul de parlamentari de opoziie care se reunesc n faa
primriei celui de-al X-lea arondisment al capitalei franceze. Arestat,
ncarcerat i apoi eliberat, Tocqueville se retrage la castelul su unde ncepe
redactarea unei originale lucrri istorice consacrat Revoluiei franceze,
rmas ns neterminatVechiul regim i Revoluia. [1]
Democracy in America a fost tradusa tradusa in limba Romana sub titlul
Despre democratie in America (2 vol) si a fost publicata de editura
Humanitas. O editie a doua a fost publicata in 2005 de aceasi editura.
Inoriginal, De la dmocratie en Amrique a fost publicata in 1835 in
doua volume si a avut un mare rasunet in Europa si in America. Cartea se
ocupa de succesul pe care democratia republicana reprezentativa o are in
Statele Unite si incearca sa construiasca paralele fata de incercarile
Europene in special cele frantuzesti. Tocqueville se ocupa cu analiza
eventualelor oprtunitati, dar si de pericolele care pandesc democratia

Americana in urmatorul secol, printre care cea ce el numeste despotismul

majoritatii. Tocqueville este uimit de rolul pe care-l are religia in viata
americanilor, fara a fi o amenintare la adresa statului de drept. Tocqueville
este un atent observator al societatii americane pe care o caracterizeaza la
bine si la rau cu multa obiectivitate simpatetica.
Cartea lui Tocqueville este o carte importanta pentru orice
intelectual serios, este insa obligatorie pentru un politician care se
considera de cariera. Cartea este intr-un fel profetica in felul in care
prezice posibilitatile secesioniste si posibilitate unelor conflicte militare
interne (razboiul de secesiune American 18611865), abolirea sclavagismului
si interesant, posibilitate antagonismului intre SUA si Rusia ca super-puteri.
Bineinteles carte este plina si de alte preziceri neimplinite.
Istoria politic modern este neleas de Tocqueville ca o tendin general,
continu i inevitabil spre egalitatea condiiilor sau democratizare. Dar, spre
deosebire de optimismul altor gnditori liberali francezi, el triete o spaim
religioas n fa acestui fenomen, cruia i constat, pe de o parte,
caracterul ineluctabilcontestat de cercurile conservatoare din care provine
iar pe de alt parte, i subliniaz neajunsurile i pericolele.
Ce
presupune,
pe
scurt,
aceast
tendin
a
societilor
moderne ? Egalitatea condiiilor nseamn, mai nti, instaurarea unei
egaliti de drept ntre indivizi n locul unei jurisprudene distincte
pentru fiecare stare sau ordin, cum se ntmpla n Vechiul Regim; n al
doilea rnd, egalitatea condiiilor nseamn mobilitate social potenial ca
urmare a abandonrii principiului ereditii; n sfrit, egalitatea condiiilor
nseamn o puternic i continu aspiraie spre egalitate ce ia locul viziunii
ierarhice tradiionale asupra societii. ns egalitatea condiiilor nu
semnific i dispariia diferenelor i inegalitilor economice i
sociale dintre indivizi; de fapt, spune Tocqueville, principiul
democratic impune o egalitate imaginar n ciuda inegalitii reale
dintre acetia. Or, acest refuz al inegalitii n societile moderne prezint
un pericol: cu ct se cred i se doresc mai egali, cu att indivizii din
societatea democratic sunt, n mod paradoxal, mai slabi, mai izolai, mai
dependeni cci, dac fiecare este la fel de bun ca oricare altul, singurul
arbitru i criteriu al adevrului acceptabil tuturor trebuie gsit n exteriorul
fiecruia, i anume, n judecata opiniei publice sau n judecata celor mai
muli (cazul democraiei americane) ori n delegarea unor puteri asfixiante
administraiei publice centrale (cazul Franei).
Aceast constatare l determin pe Tocqueville s se ntrebe dac
egalitatea e compatibil cu cellalt principiu fundamental al
democraiei, adesea ignorat, libertatea, iar rspunsul e categoric
negativ: sporirea egalitii se face ntotdeauna n detrimentul
libertii. O soluie posibil la paradox sugerat de Tocqueville const n

restaurarea corpurilor intermediare existente nainte de Revoluie

(parlamente locale, asociaii civice i politice etc). Acestea ar permite
individului izolat s reziste autoritii centrale i imperiului moral
al majoritii. Numai un atare aranjament instituional ar putea atenua
tendina irezistibil ctre un nou despotism, a crui trstur definitorie e
blndeeai a crui imagine este schiat profetic de Tocqueville la finalul
refleciilor sale din Despre democraieo sintez ntre conformismul
opiniei publice i centralismul birocratic, adic ntre ceea ce
gnditorul francez identific ca fiind, n epoc, specificul
democraiei americane i a celei franceze:
Opozant lui Ludovic (Louis) Napolons este arestat dupa lovitura de stat
care-l instaureaza pe acesta pe titlul cunoscut in istorie Napoleon al III-lea,
Alexis de Tocqueville este arestat si judecat pentru inalta tradare. Dupa un
scurt arest se retrage la domeniul lui unde incepe sa lucreze la LAncien
Rgime et la Rvolution (Vechiul Regim si Revolutia), publica un prim
volum in 1856, din nefericire nu termina cartea murind la Cannes in 1859, la
varsta de 54 de ani.