ROBERT DAHL (Cap.

20-21 Democratia si criticii sai)

BY #NOISCRIEM 7/21/2015 FACULTATE, STIINTE_POLITICE, TEORIA_DEMOCRATIEI
ROBERT DAHL (Cap. 20-21 Democratia si criticii sai)
Cap. XX
Un dialog fictiv intre un Modernist, Traditionalist si Pluralist pe ideea binelui comun.
Traditionalistii sustin ca ideea de bine comun este prezenta in multe culture: vestica, confucianista,
budista, hindusa.
Dificultati multiple in stabilirea urmatoarelor aspecte:
Dificultati filosofice: Modernistul- ideea de bine comun nu este acceptata din cauza lipsei consensului in
viata politica (mereu vor exista interese diferite)
Grad de generalizare/ingustare: Modernistul- ideea de bine comun este prea limitata pt ca anumite cerinte
nu pot fi aplicate tuturor cazurilor democratice (dreptatea distributive a lui John Rawls), sau prea
generalizabila (incapacitatea de definire sau de identificare a intereselor diferite). Traditionalistul: exista
cateva obiective care sunt pe placul tuturor (pace, ordine, prosperitate, dreptate, comunitate)
Continutul binelui comun
Probleme in identificarea binelui comun

Trei intrebari in jurul carora se poarta dialogul:

A caror bun trebuie luat in considerare?
Cum poate fi determinat binele comun intr-un colectiv?
Care este continutul bunului comun?

Cap. XXI
Dahl propune o abordare pluralista a ideii de bine comun. Pentru a concilia dezbaterea dintre pluralist,
traditionalist si modernist din capitolul anterior, Dahl propune cateva solutii:
Reintoarcerea la traditia pierduta (traditia aristoteliana si traditia republicana): Dahl respinge ideea
guvernarii de catre popor,deoarece nu erau implicati toti cetatenii si propune acceptarea democratiei
modern care se pliaza contextului actual. Nu trebuie sa aspiram la un model care nu a fost nici pe departe
perfect.
Reintoarcerea la comunitati mici: in societatea contemporana este imposibila o astfel de revenire din cauza
dimensiuni mari a comunitatilor, a diversitatii, dar si din inevitabilitatea aparitiei unei puteri sub tutela
careia comunitatile sa functioneze. Chiar daca revenirea la comunitatile mici ar fi posibila, binele comun
nu ar fi posibil.

 Schimbari in structurile economice: (trecerea proprietatii private in proprietate publica) chiar si asa ideea
atingerii binelui comun nu ar fi fezabila, deoarece conflictele nu sunt strict de natura economica. De fapt,
majoritatea conflictelor sunt entice sau religioase.
Relativismul cultural si social: fiecare societate, grup, intelege binele comun in maniera diferita. (Michael
Walzer si dreptatea distributiva)

Raspunsuri la cele trei intrebari din cap. XX:

A caror bunuri?: a celor afectati de decizii
Cum?: este necesara stabilirea unitatii de potrivita pt elaborarea deciziilor democratice. Unitatea este
compusa din toate persoanele adulte a caror interese sunt afectate, sau daca acest lucru nu este fezabil,
unitatea este formata dintr-un numar fezabil.
Ce este binele comun?: binele comun rar se refera la activitati, obiective, relatii; mai degraba se refera la
practice, aranjamente, institutii si procese care promoveaza bunastarea noastra si a celorlalti nu pt toate
lumea, dar pt suficiente personae care sa fie de accord.

CURS:

Lucrari: Preface to a Theory of Democracy, Who governs?, Poliarhiile, Democratia si criticii

sai

Nu exista un grup central care decide, ci deciziile politice sunt rezultatul cooperarii si consensului
intre grupurile de interes

Definitia puterii: capacitatea lui a de a actiona in asa fel incat sa controleze raspunsurile lui b

Definitia poliarhiei: o form de guvernare bazat pe principiul fundamental c, n ceea ce

privete deciziile colective, fiecare individ este ndrept it la o considerare egal a intereselor
Conditii pt democratie:

Libertatea de exprimare
Dreptul de a candida
Conducatori alesi
Informatii alternative
-

Diferenta fata de Rousseau: nu poporul, ci grupurile de interese

Propune o alternative valabila fata de idealul democratic, dar si fata de elitismul lui Schumpeter

Indicatori mult mai clari fata de Sartori

Rolul competitiei pt politica

Analize concrete

Modelul nu poate fi aplicat tuturor societatilor pt ca se poate transforma in ideologie (soc corporatiste
nu vor fi niciodata considerate soc corporatiste)

Abordarea empirica a devenit una empiric-normative

Elemental participarii a ramas neexplorat

Ideea de consens

Puterea nu inseamna actiune, ci si non-actiune, iar efectele sunt similar

Lipsa analizei reprezentarii in societate

Raspunsuri ale europenilor: neo-corporatismul, marxismul

Spre deosebire de Sartori, puterea este distributive la Dahl

Putere la nivel de resurse

DAVID HELD
Diferente intre pluralismul lui Dahl si elitismul lui Schumpeter:
Pluralistii considera ca democratia prezenta este mult mi competitive, rezultatele politice sunt mult mai
satifacatoare pt toate partidele decat modelul lui S.
Pluralismul, la fel ca elitismul, recunoaste importanta aspectului procedural (alegerile) care diferentiaza
regimurile democratice de cele non-democratice. Un alt element comun intre cele doua abordari tine de
aspectul care se refera la interesul mult mai diminuat al cetenilor de a se implica in viata politica (in
comparative cu modelul classic al democratiei)
Pluralistii isi propun realizarea unei teorii descriptive asupra democratiei (caracteristicile unui model
democratic), o teorie democratica empirica. S urmarea de asemenea crearea unei teorii realiste
Pluralistii se opun ideii potrivit careia puterea poate fi concentratainevitabil in mainile elitelor politice si
sutin distributia puterii. Puterea este strans legata de competitive si negocieri. Elementul ierarhiei in
distributia puterii nu este o conditie necesara. Puterea se refera la resurse, acestea sunt de diferite tipuri si
nu orice grup are acces la ele
Pluralistii nu neaga importanta elitelor si a partidelor, dar pun accent pe contributia grupurilor intermediare
(interese, preferinte si cereri diferite)
Consens (pluralisti) vs. competitia intre elite (S
Aduc in discutie elemental culturii politice

CRITICA: chiar daca pliralistii si-au propus crearea unui model empiric, acesta s-a transformat intr-un
final in unul normative, deoarece s-au bazat strict pe societatea occidental
Ideea consensului poate fi pusa sub semnul indoielii.