Teoria elitelor si cele 3 fete ale puterii

Acest document trebuie inteles in felul urmtor : 1) perspectiva clasica a teoriei elitelor. (Mosca, Pareto si Mills) 2) critica pluralista a teoriilor elitelor si definirea behaviorista a puterii. (Dahl) 3) critica fcuta pluralitilor din perspectiva celei de-a doua fete a puterii (Bachrach si Baratz) 4) cea de-a treia fata a puterii (Lukes) ! de reinut : modurile diferite de a concepe puterea (asumptiile\presupunerile initiale\definitiile) dar si modurile diferite de a face cercetare (metodele).

Teorii elitiste (pe scurt):

Gaetano Mosca Printre faptele si tendintele constante comune tuturor organismelor politice, una este atat de evidenta incat poate fi sesizata si de un novice. In toate societatile de la societatile cu un nivel precar de dezvoltare, care se afla de-abia in zorii civilizatiei, pana la societatile cele mai avansate si puternice apar doua clase de indivizi o clasa care conduce si o clasa care este condusa. Prima clasa, intotdeauna mai putin numeroasa, indeplineste toate functiile politice, monopolizeaza puterea si se bucura de avantajele aduse de putere, in timp ce a doua clasa, mai numeroasa, este condusa si controlata de prima intr-o maniera mai mult sau mai putin legala, mai mult sau mai putin arbitrara si violenta, si care ii furnizeaza celei dintai, cael putin in aparenta, mijloacele materiale de existenta si cele necesare intretinerii vitalitatii organismului politic. In practica recunoastem cu totii existenta acestei clase conducatoare. Wilfredo Pareto Pareto considera ca exista doua categorii de elite: elita larga si elita guvernamentala. Prima elita nu reprezinta o entitate omogena, ci este constituita din toti indivizii care au atins un nivel inalt al valorii profesionale indiferent in ce domeniu. Elita este formata din cei care au meritat note bune la concursul vietii sau ai tras cele mai bune numere la loteria existentei sociale Societatile diferite se caracterizeaza prin natura eltelor lor si mai ales prin caracterul celei de-a doua categorii de elite. Exista doua tipuri de actiuni: Pe de o parte exista actiunile logice, si pe de alta parte exista actiunile nonlogice. Cele economice sunt logice pentru ca ating obiectivele propuse. Cele politice sunt nelogice deoarece oamenii aleg in politica sub influenta reziduurilor. (Reziduurile sunt manifestari complexe ale tendintelor, sentimentelor, instinctelor, dincolo de ratiune, care alcatuiesc un fel de constanta a actiunilor nelogice). Elitele sunt cele ce stapanesc reziduurile si de aceea conduc si trebuie sa conduca.

Istoria societatii umane este privita ca istorie a succesiunii diferitelor tipuri de elite. Aristocratiile militare dispar in lupte; aristocratiile de vi isi pierd vitalitatea si capacitatea de a utilize forta, urmasii lor, care au prin exces instinct al combinatiei profita de privilegiile dobandite, dezvolta arta si stiinta, dar sunt incapabili sa mai utilizeze forta si astfel sunt condamnati la pieire. Un exemplu in acest sens ar fi nobilimea franceza a secolului al XVIII-le (despre schimbarea elitelor) Wright Mills The Power Elite (cartea este despre USA) Elita Puterii este formata din oameni ale cror poziii, le faciliteaz acestora transcenderea mediilor obinuite specifice oamenilor obisnuiti. Acetia se afla in poziii care le permit sa ia decizii ce au consecine majore. Ei sunt cei care controleaz ierarhiile majore si organizaiile societatii moderne. Ei conduc marile corporaii, ei controleaz aparatul de stat\guvernamantul, ei coordoneaz armata, ei ocupa toate acele posturi strategice de comanda in interiorul structurii sociale, in care sunt centrate (centralizate) mijloacele efective ale puterii si bogatei. Elita puterii se regasete in 3 domenii: Economia altadata o aglomerare de unitati productive mici, a devenit un spatiu dominat de doua trei sute de corporatii gigant, intercalate si interrelationate administrativ si politic. Impreuna acestea tin in mana cheile deciziei economice. Politicul (Ordinea Politica) altatdata descentralizata intr-un set de cateva duzini de state, a devenit o organizare centralizata, care si-a arogat o serie de puteri care anterior erau dispersate, sfarsind prin a se implica in fiecare aspect al structurii sociale. Armata altadata o structura cu caracter minor, a sfarsit prin a deveni mai mare si mai covarsitoare institutie In toate aceste domenii, s-a produs o centralizare fara precedent. Consecintele activitatii acestor domenii au devenit majore ca impact, iar interdependenta dintre ele a inregistrat cresteri substantiale. Astfel, deciziile corporatiilor au influenta asupra evolutiilor economice, politice si militare in intreaga lume. In varful acestor trei domenii largite si centralzate, a rasarit ceea ce compune cercurile inalte ale puterii care controleaza economicul, politicul si militarul. Astfel, in varful ierarhiilor corporatiilor se afla directorii executivi; in varful ierarhiei ordinii politice sunt membrii directoratului politic, iar in varful ierarhiei militare se afla elita militarilor de profesie. Elita este deci formata din acei care controleaza tot ceea ce poate fi controlat incluzand in aceasta categorie bani, putere si prestigiu 1. Elita puterii este formata din oameni cu origini sociale similare, cu stiluri de viata similare, care constituie baza psihologica a unitatii ei. 2. In spatele acestei unitati psihologice si sociale exista structurile simecanismele ierarhiilor institutionale asupra carora corporatiile, elita politica precum si cea militara, prezideaza. 3. Unitatea elitei puterii nu rezida numai in similitudini de ordin psihologic si intercalari sociale. Aspectul fundamental al unitatii elitei puterii este coordonarea.

Prima fata a puterii (Robert Dahl)

Critica teoriile elitiste: Teoriile doiminatiei sunt extrem de vagi si generale. Daca o teorie generala este si conceptual ambigua atunci aprecierea validitatii ei devine o sarcina dificila. Daca este adevarat ca, din cauza nivelului ridicat de generalitate si a ambiguitatilor conceptuale, teoriile despre dominatia minoritatii nu pot fi contestate, criticii se afla in fata unui obstacol de netrecut. Dar de ce acest obstacol ar trebui sa fie asezat in fata criticilor? Rezonabil ar fi ca promotorii acestor teorii sa ofere demonstratii mai solid argumentate. Ei ar trebui sa ofere raspunsuri la cel putin 5 intrebari: Ce inseamna dominatia minoritatii, ce o distinge de alte forme sau grade de inegalitate, ale puterii, cine domina pe cine, prin ce mijloace se realizeaza dominatia si in ce privinte anume. caracterisic teoriilor despre dominatia minoritatii este faptul ca acorda o foarte mica atentie importantei competitiei organizate, ca instrument prin care non-elitele pot influenta conduita elitelor politice. Asta nu inseamna ca teoriile respective trec cu vederea rolul rivalitatii si al competitiei in promovarea personala, atat de caracteristic elitelor politice din toate sistemele. Dimpotriva, atat Pareto cat si Mosca arata ca unele persoane nu numai ca isi fac loc in clasa conducatoare prin metode mai mult sau mai putin ortodoxe, dar rivalitatea pentru un loc privilegiat este o preocupare constanta chiar si in interiorul clasei conducatoare.Cu toate acestea ei neglijaza concurenta. Spre exemplu Pareto care, ca economist insista ca spiritul competitiei va forta firmele sa-si adapteze produsele la cerintele consumatorilor, a esuat ca sociolog, sa aplice o notiune similara la competitia intre partide despre care recunostea ca exista pe piata electorala Dahl lanseaza o definitie a conceptului de putere : puterea este capacitatea lui A de a actiona in asa fel incat sa controleze raspunsurile lui B (sau sa il faca pe B sa actioneze altfel decat ar fi facut-o daca A nu ar fi intervenit). Pornind de la aceasta definitie a puterii, raspunde cartii lui Mills the Power Elite publicand Who Governs? Democracy and Power in an American City, n 1961 Plecnd de la o analiz empiric a modului n care n oraul New Haven au fost luate deciziile importante, de-a lungul unei perioade de peste o sut i cincizeci de ani, el a ajuns la concluzia c, din oligarhie, oraul a devenit, treptat, pluralist. Dahl a analizat trei probleme: dezvoltarea urban, nominalizrile politice, educaia public. Ceea ce a constatat el a fost faptul c puterea nu era concentrat (sau: treptat a devenit tot mai puin concentrat) ntr-un singur grup. Mai degrab, ca expresie a faptului c resursele care produc puterea erau larg distribuite n populaie, i puterea nsi era fragmentat ntre diferiii actori. Grupurile nu acionau concentrat asupra tuturor problemelor: cele care se opuneau ntr-o problem puteau s colaboreze, s se uneasc ntr-o alta. i chiar dac influena direct asupra deciziilor cheie o aveau puini oameni, cei muli au putut s le influeneze prin vot. Cum poate fi detectat ns faptul c un actor exercit putere asupra altuia? Dup Dahl, trebuie s vedem care sunt preferinele diferiilor actori politici, dac ele difer n anumite cazuri. Dac preferinele unor actori predomin n anumite probleme cheie, nseamn c acei actori exercit puterea n sistemul politic respectiv. Dar o preferin nu poate fi cercetat ca atare, ci numai prin deciziile efective ale actorilor. Decurge de aici o concluzie foarte important: a studia relaiile de putere nseamn a analiza deciziile concrete n care actorii i urmresc propriile preferine. De fapt, Dahl a fcut exact acest

lucru n analiza relaiilor de putere n oraul New Haven (fragment din Miroiu A 2006 Fundamentele Politicii 1) Caracteristici: se pleaca de la indivizi (individualism metodologic), se iau in considerare doar relatiile de putere manifesta si doar resursele politice active. Nu se admit argumentele exhaustive de tipul de-a lungul intregii istorii ...

Ce-a de-a doua fata a puterii (Bachrach si Baratz)

Conceptul de putere nu este tratat la fel de catre cercetatori: sociologii gasesc aproape intotdeauna ca puterea este inalt centralizata (vezi teoriile elitare), in vreme ce politologii o gasesc difuza si si dezagregata in comunitate (vezi Dahl si alti pluralisti). Aceste diferente nu sunt o coincidenta, ci sunt produse de asumptiile fundamentale si de metodologiile pe care le au cele doua perspective de cercetare. Pluralistii au considerat ca sociologii au facut asumptii gresite si ca metodologiile lor sunt problematice. In acest articol (bacharach si baratz) considera ca nici pluralistii nu au descoperit intreg adevarul in problema in discutie. Desi critica facuta de pluralisti elitistilor este corecta, si pluralistii fac niste presupuneri care predetermina concluziile lor. Argumentul nostru este acela ca exista doua fete ale puterii, si ca desi pluralistii o explica pe una dintre ele in vreme ce sociologii nu le explica pe ambele, nici pluralistii nu reusesc sa ia in conciderare cea de-a doua fata a puterii. Critica la perspectiva sociologica : 1. nu exista o sturctura a puterii care reflecta stratificarea organizationala. 2. aceasta nu rezista in timp 3. puterea actuala nu este acelasi lucru cu puterea potentiala pluralitii nu isi concentreaz atenia asupra surselor puterii ci asupra exercitiului ei. (adica se manifesta puterea sau nu). Pentru ei puterea inseamna doar participare in procesul luarii deciziilor, iar analizarea ei trebuie sa se centreze pe examinarea unor serii de decizii concrete. In consecinta pluralistii nu sunt interesati de puterea potentiala. Ex : putere potentiala (Robert Dahl cazul Rodney Brown: acesta este un om bogat care detine afaceri importante intr-un oras presa televiziune etc. Totusi el este interesat de arta si nu de politice deci faptul ca are resurse ce pot fi folosite in scopuri politice este irelevant deoarece el investeste in achizitia de tablouri nu in cumpararea de politicieni. Rodney Brown are putere potentiala dar ea nu este manifestata prin actiuni deci nu este luata in calcul de definitia lui Dahl a puterii) probleme cu modelul pluralist: 1. nu poate tine seama de faptul ca puterea poate fi exercitata si atunci cand controlam agenda publica (ex : discutam numai despre o problema sa zicem cea a pensiilor dar ignoram total problema salariilor si nu o introducem in dezbaterea publica si nici in agenda guvernamentala). A impiedica o problema sa ajunga in agenda, este de asemenea un exercitiu al puterii

2. nu se ofera nici un criteriu pentru a distinge problemele importante de cele neimportante. 3. se rezuma la elemente masurabile (problema : ce se intampla daca elementele nemasurabile sunt foarte importante ?) Bineinteles, puterea este exercitata atunci cand A participa in luarea deciziilor care il afecteaza pe B ; dar ea se manifesta si atunci cand A isi investeste energiile in crearea valorilor si a practicilor institutionale care limiteaza domeniul procesului politic la acele probleme care sunt nevatamatoare pentru A (sau care il favorizeaza). Daca A reuseste intr-un astfel de demers, B este impiedicat sa aduca pe aganda publica probleme care ar fi putut sa ii afecteze interesele lui A. Aceasta este cea de-a doua fata a puterii. In prima fata a puterii (vezi Dahl mai sus) A participa efectiv pentru a determina comportamentele lui B. In cea de-a doua A actioneaza indirect asupra lui B, sustinand acele valori sau reguli de decizie care ii protejaza interesele lui A. Ex1 de o astfel de fata a puterii : (vezi teorii politice feministe : participarea in politica a femeilor era considerata a fi nepotrivita pentru o doamna , asa ca cele mai multe femei erau descurajate prin aceste valori sa isi exprime interesele in politica (de teama sanctiunilor sociale sau chiar politice violente) Ex2 (bachrach si baratz) un profesor dintr-o institutie de invatamant condusa de un executiv traditionalist, este nemultumit si doreste sa propuna o modificare a unei politici a insitutiei (politica avand o traditie indelungata). Se hotaraste ca la urmatoarea adunare (in cazul SNSPA la urmatorul SENAT), sa propuna o alta politica mai buna (din punctul lui de vedere). Vine ziua intalnirii si profesorul nu spune nimic din ce isi propusese. De ce ? 3 motive : a) profesorul s-a temut ca actiunea sa ar putea fi considerata lipsita de loialitate fata de institutie b) profesorul a decis ca, date fiind credintele si atitudinile colegilor sai, cu siguranta el va fi minoritar si nu va avea succes c) profesorul a concluzionat ca dat fiind procesul prin care se iau deciziile in institutia respectiva, remediile propuse de el vor fi amanate in continuu. Indiferent daca e vb de a, b sau c, ideea centrala este ca ori de cate ori se manifesta capacitatea de a inlatura conflicte publice (de politici) se manifesta puterea unui grup sau individ asupra altui grup sau indivizi. Concluzii (Bachrach si Baratz) : am sustinut in acest articol faptul ca este necesara o noua abordare in studiul puterii politice, abordare care recunoaste doua fete ale puterii. In aceasta noua abordare studiul porneste nu de la intrebarea sociologilor Cine Conduce? nici de la cea a pluralistilor Are cineva putere ?, ci de la investigarea modurilor in care conflictele dintre mai multe viziuni sunt impiedicate sa ajunga pe agenda publica. Dupa analizarea valorilor dominante, a miturilor si a regulilor jocului, trebuie cautate persoanele care beneficiaza si cele care nu beneficiaza in urma acestora. Abia apoi se studiaza dinamica modului in care NU ajung sa se ia anumite decizii. Ex: mentinerea status quo-ului prin regula unanimitatii opreste pe cei care doresc o schimbare, sa realizeze aceasta schimbare. Abia apoi se masoara si puterea in sensul masurat de Dahl. Pluralistii au facut eroarea de a considera ca elementele nemasurabile ale realitatii nu sunt reale.

Lukes: Cea de-a treia fata a puterii In afara manipulrii agendei (Bachrach si Baratz) si in afara cazurilor in care puterea se manifesta prin ordine crora te supui din cauza sanciunilor (Dahl), Steven Lukes propune inca o fata a puterii constnd in manipularea preferinelor oamenilor. Critica la cea de-a treia fata a puterii: nu putem msura stiintific existenta ei.