Partide si sisteme de partide

Giovanni Sartori
- Capitolul 8 Politici fluide si cvasi-partide

1) Precatutii metodologice
-> tipologia discutata in capitolele precedente nu include statele care sunt
noi in sensul ca au inceput de la 0, cum este cazul majoritatii statelor
africane
-> folosita o alta distinctie, cea dintre state formate (formed) - sistemele
politice a caror identitate este oferita fie de catre un trecut istoric adecvat fie
de catre o consolidare ce a aparut inainte sa-si obtina independent - si state
fara forma (formless) acele politici aflate intr-o stare fluida, intr-un stadiu
initial si nestatornic al dezvoltarii
-> termenul de format are un sens mai larg pentru Sartori decat
structurat ex: statele din America Latina sunt formate (diferentiate si
caracterizate de stabilitate interactiunilor) insa sistemul lor de partide a atins
rar consolidare structurala
consolidare structurala in viziunea lui Sartori este
apropiata de intelesul comun de institutionalizare insa este mai ingusta si
diferita decat conceptul lui Huntington: - cu cat este mai adaptabila o
organizatie sau o procedura, cu atat este mai puternic institutionalizatacu
cat este mai rigida, cu atat mai putin institutionalizata si mai putin
ambitioasa decat cell de institutionalizare, pe care Sartori nu vrea sa-l
foloseasca
- un sistem de partide devine
structurat cand contine partide de masa puternic consolidate
-> in prezent exista o inegalitate intre afluenta de cadre conceptuale de
analiza dezvoltate pentru Lumea a Treia si saracia in astfel de cadre pentru
lumea Occidentala
-> tratarea separata a statelor embrionare este justificata metodologic prin
distantele si eterogenitatile dintre ele
-> doua probleme trebuiesc studiate: cum sa se evite i) proasta utilizare a
tipologiilor si ii) deghizarile Euromorfice
The Politics of the Developing Areas Almond cel mai influent studiu
cu privire la lumea Afro-Asiatica 5 tipuri de sisteme de partide: i)

totalitarist, ii) autoritar, iii) dominant non-autoritar, iv) biparditism competitiv

si v) multipartidism competitiv
- al treilea tip este cel care aduce ceva nou Almond acest tip este de
regula intalnit in sisteme politice unde miscari nationaliste au fost
instrumentale in atingerea emanciparii
- o explicatie pentru folosirea acestui tip bazat pe alte criterii decat
celelalte 4 este ca ar fi de fapt o categorie provizorie si reziduala pentru noile
state explicatie contestata prin plasarea acestei categorii in centrul
clasificarii
- categoria nu este una ad hoc ci una de tip omnibus se pot aduce
obiectii bazate pe indefinirea ei si pe intinderea prea mare (de la Japonia la
Ghana) dar si pe denumirea ei in conjunctura cu amplasarea (sugereaza o
cale de mijloc intre unipartidism si bipartidism)
-> o prima atentionare este ca nu se poate rezolva problema politicilor fluide
(din punct de vedere tipologic) prin introducerea intre categoriile destinate
politicilor Occidentale consolidate a unei noi categorii nu putem clasifica de
pe picior egal forma si lipsa de forma, natiuni care sunt contruite cu
construirea de natiuni => sunt necesare clase reziduale si provizorii
-> o alta problema este alegerea terminologiei :
Political Parties and National Integration in Tropical Africa Coleman si
Rosberg- subliniaza tendintele generale in defavoarea claselor si tipurilor
specifice si traseaza distinctia in cadrul statelor africane unipartidiste si cu
un partid dominant intre a) un pattern pragmatic-pluralist si b) o tendinta
revolutionar-centralizatoare
- o abordare flexibila
- primul factor de diferentiere este ideologia b exprima un aspect
organizational monolitic caracterizat de fusiune si monopol inalt/total
Apar in literatura de specialitate ce studiaza partidele africane termeni
precum partide de mase, totalitarian, sisteme mobilizationale
=> deghizari Euromorfice ideologia
precum si termenii de mai sus nu-si au locul in contextul african
-> noile state nu au o traditie a statalitatii, nu sunt nici macar natiuni in
sensul modern al termenului (creat de romantisti si de razboaiele
napoleoniene) insa societatile pe care aceste state incearca sa le conduca
sunt mult mai adanc si mai amanuntit sturcutate decat societatile
nationale sunt societati celulare bazate pe relatii de rudenie si legaturi
primordiale, pe traditie, magie si religie
- sarcina de a construi natiunea cade in mainile politicii
aceasta trebuie intai sa fie invatata
-> partidele unice africane au ambitii nemarginite dar nu si mijloace in
experienta Occidentala partidul unic a aparut la urma, presupunand un
stadiu de diferentiere si specializare organizationala avansat

- faptul ca in multe state africane partidul unic apare intr-o

clipita sugereaza ca este doar o forma fara fond cum poate un incepator sa
deprinda abilitatile si sa obtina mijloacele necesare unei strapungeri
totalitare sau a unei fuziuni totalitare?
- aceste partide improvizate nu pot atinge sisteme
mobilizationale (concept folosit in special de Selznick cu referinta la
bolsevici, presupune ca regimul sa se implice intr-o remodelare drastica a
societatii), cel mult pot avea capacitatea de a mobiliza => sa nu folosim
termeni nepotriviti
- termenul de partide de masa presupune numai in
sensul sau trivial un partid deschis pentru toti sau urmat de masa, un partid
mare; in sens teoretic, marcheaza trecerea de la o perceptie personala
asupra partidelor la una abstracta nu este cazul in Africa
-> cu cat ne apropiem de policiti volatile, cu atat sunt mai necesare categorii
reziduale si provizorii pentru clasificare si pentru categorisire
2) Labirintul African
-> la inceputul anului 1974 continentul african continea 55 de state (inclusiv
teritoriile si provinciile coloniale ramase) dintre care 41 erau state
independente nealcatuite din albi dintre acestea statele din Africa de Nord
sunt arabice (5 la numar Egipt, Libya, Tunisia, Algeria, Maroc) =>
majoritatea statelor ce pot fi numite noi state sunt cele sub-Sahariene,
populate de negri, ex-coloniale, care si-au obtinut independenta intre 1957
(Ghana) si 1964
-> cel mai interesant fapt este ca pe masura ce se nasteau, in aceste state
se dezvoltau rapid si regimuri uni-partidiste, totalitare sau dominante de
masa:
- Ghana Conventia Poporului , condusa de Nkrumah (deja partid unic
in 1960);
- Guinea Parti Dmocratique de la Guine, condus de Tour, cel mai
eficient partid african
- Mali Uniunea Soudaneza, Keita
- Tanzania (d-abea in 1964) Uniunea Nationala Africana Tanzaniala,
Nyerere cell mai deschis si cell mai sustinut regim unipartidist african
=> pana in 1964, cel putin 2/3 dintre statele
independente africane prezentau un tip de conducere unipartidista
-> dupa ce s-a nascut si Tanzania, un numar de state mai vechi nou
aparute au trecut de la conducere civila la una militara => lovituri de stat au
lovit toate cele 14 state sub-sahariene intre 1960 si 1970 nicaieri
guvernarea civila nu a rezistat mai mult de 10 ani
- in tarile din Africa de Nord lovitura de stat a venit si
mai repede, cu exceptia Libiei unde o monarhie traditionala lipsita de partide
a rezistat 18 ani

-> numai 5 state cu mai mult de 5 milioane de locuitori nu au suferit

schimbari de regim, daca eliminam statele controlate de albi, coloniile,
statele traditional fara partide si Egiptul - Tanzania, Kenya, Uganda,
Madagascar si Camerun pe cand doar Nigeria numara 59 de milioane de
locuitori si suferit o lovitura de stat
-> lovitura de stat militara a atins atat regimurile unipartidiste cat si pe cele
pluripartidiste
presupunerea ca preluarea militara a urmat esecului de a
crea institutii democratice nu este bazata pe evidente in Sierra Leone de
exemplu lovitura de stat a venit tocmai dupa ce alegeri libere si corecte
adusesera opozitia la guvernare
- exista o opozitie clara intre africa si Occident in ceea ce
priveste statele cu partid unic Hitler, Mussolini au trebuit sa fie indepartati
de un razboi mondial, Franco a condus pana la moarte in Africa loviturile de
stat au indepartat partidele totalitare
-> Wallerstein scrie in 1961 sistemul unipartidist este adesea un pas
important inainte catre statul liberal se aplica doar Tanzaniei
-> Clement Moore (1966) regimuri clare cu partide de masa sunt in Ghana,
Guinea, Coasta de Fildes, mali, Malawi, Senegal, Tanzania si Tunisia Sartori
zice ca de fapt, Partidul Democratic al Coastei de Fildes a fost deja atrofiat, la
fel si in Senegal si Malawi, Ghana si Mali au suferit lovituri de stat, partidul
Neo-Destour din Tunisia este un partid vechi (creat in 1934, la putere din
1954) => raman doar Guinea si Tanzania sunt ele cu adevarat partide de
masa?
- Sartori zice ca de fapt lista corespunde listei de
regimuri unipartide
-> pe masura ce se trece de la multipartidism la unipartidism, conceptul de
partid de masa devine mai amagitor (presupune sustinerea maselor pentru
care un sistem monopolistic ofera evidente neverificabile) si pierde din
importanta (indica doar amploarea partidului unic) daca partidul inlocuieste
autoritatile locale preexistente si notabilii cu o retea a sa atunci nu este
necesar sa mai fie implicat conceptul de partid de mase care este
caracteristic unui stadiu matur de dezvoltare a sistemelor competitive
-> o abordare este sa inventezi noi categorii pentru partidele emergente din
noile state :
David Aptare distinctie intre partide ale reprezentarii actioneaza precum asociatiile voluntare in tarile Occidentale si definesc
un sistem de reconciliere pluralista si partide ale solidaritatii incearca sa elimine celalalte partide si sa defineasca un sisteme monopolistic
- partidele solidatiratii amintesc de partidul unificat (parti unifi opus lui
parti unique), insa sunt neconvingatoare pentru Sartori sunt prea moderate
(termenul de dictator folosit cu usurinta in America Latina este aproape
anatemizat in africa)
- pot cele doua tipuri sa fie comparate? un partid al reprezentarii va
ramane un instrument al exprimarii si al reprezentarii atata timp cat

competitia pluralitara exista insa un partid al solidaritatii nu contine

mecanisme care sa asigure persistenta solidaritatii
-> daca crearea de categorii ad hoc va necesita timp si atentie pentru
metodologii, se pot folosi in siguranta sincronisme istorice categorii
adaptabile din stadiile timpurii, initiale ale evolutiei partidelor occidentale
-> cercetatorii in s.p. care au studiat partidele africane nu si-au pus
problema in ce conditii grupurile politice devin diferite tipuri de partide, nici
nu s-au intrebat cum se vor dezvolta acestea ci doar au presupus ca
partidele vor avea un rol central in politicile africane
- Sartori o economie sub nivelul subzistentei
combinata cu o societate de tip celular si cu slaba dezvoltare a instructiei
sunt motivele pentru care nu s-ar recurge la canalizare si mobilizare de
partid => partidele sunt de fapt functionale si necesare pentru preluarea
puterii si acumularea de putere si pentru tranzitia de la stapanirea coloniala
la stapanirea autohtona o data ce si-au indeplinit rolul si au ajutat la
stabilirea ca si clasa conducatoare a unei clase noi, apar intrebari cu privire
la rolul lor central si la cat de necesare sunt
-> in mare parte dintre tarile africane, etapa fondarii de partide fie a disparut
(Algeria, kenya, Coasta de Fildes), fie a fost suprimata de o lovitura de stat
(Mali, Nigeria, Somalia, Sudan) in alte tari sunt permise partide unice insa
doar ca instrumente pentru liderii militari (Togo, Zair, Burundi, Sierra Leone)
singurele care au partid unic sunt Tanzania, Guinea (in care nu se stie daca
acesta le va supravietui fondatorilor) si Tunisia (dupa Sartori, singura care
are un partid unic consolidat Neo-Destour)
=> in Africa sub-Sahariana,
partidul unic ca o retea autonoma, organizata, fie si-a pierdut fie urmeaza sa
isi piarda scopul existentei conducatorii militari sau civili nu au motive sa
pastreze partidele pentru ca pe termen lung ele dau nastere la contra-elite si
autonomie nedorita a subgrupurilor diferenta dintre sisteleme cu un singur
partid si cele fara partide va fi foarte mica
-> cand sistemele multipartidiste (unde nu exista un singur partid) vor fi
lasate sa se dezvolte spontan ele vor rezulta intr-o constelatie atomizata de
partide de notabili, patronaj si clientela conectate prin coalitii performante
majoritatii partidelor africane se aseamana cu patternul machismo mexican
si sud-american si poate fi interpretat in termenii clientelei si masinatiunii
politice
3) Categorizari ad hoc
-> se revine la problema comparabilitatii ridicata de politicile fluide
necesare tipuri reziduale (amplasate nu intre ci pe langa celelalte tipologii) si
provizorii (pentru ca si politicile statelor sunt emergente, de scurta durata)
altii autori au incercat sa rezolve problema introducant alte categorii insa
acestea nu sunt reziduale
- multe dintre scrierile despre partidele africane
sufera de o problema intalnita si la Marx impulsul mobilizator a fost
confundat cu o natura de mase, mobilizationala a partidelor (Marx si-a creat

idealul unei democratii directe fara stat fara a lua in considerare faptul ca
intensitatea si durata unei participari directe sunt invers proportionale)
-> pentru a indica natura provizorie a unei categorii trebuiesc folosite prefixe
precum cvasi sau semi (=> cvasi-sisteme de partide, cvasi-partide de
masa etc.) ar putea parea pedantism insa acesta este necesar cand se
discuta la nivel tipologic
-> o alta problema este cum poti clasifica ceva ce este fara forma, indefinit,
mobil fie prin acelasi recurs la cvasi si semi fie prin folosirea unor categorii
mai vagi, nerestrictive
=> politicile fluide sunt cel mai bine intelese cand se folosesc
categorii ad hoc care sunt reziduale, provizorii si vagi
-> revine la lucrarea lui Almond si considera ca aceea categorie dominant
non-autoritar nu mai este criticabila daca are plasament rezidual in acest
caz si denumirea este fericit aleasa atat pentru ca este vaga cat si pentru ca
este sugestiva pentru ceea ce ar putea rezulta prin consolidare un sistem
cu partid predominant
- meritele ei sunt sporite cand este pusa in relatie cu
contrariul ei, dominant autoritar, de asemenea o categorie vaga care
indica o viitoare consolidare partidul hegemonic si cu categoria nondominanta care intregeste schema tipologica
Coleman o impartire tripartita bazata pe gradul de competitivitate: i)
competitive, ii) semi-competitive, iii) autoritare
- impartirea este gandita pentru zonele subdezvoltate dar
poate fi aplicata oriunde, nu e ad hoc cele mai multe exemple sunt luate
din Africa => 0 tari la i), 23 la ii), 6 la iii) => ii) e mai mult un fel de altele,
e mult prea vaga, acaparand si din intelesul celorlalte 2
Rupert Emerson are si o categorie in clasificarea sa (desi accepta ca
doar in Tanzania mai sunt alegeri competitive) numita competitiv
pluralista, pentru care gaseste trei exemple, Nigeria, Kenya si Congo.
- 26 din 31 de tari africane negre au avut mai mult de un partid de la
independenta pana in 69, Zair si Nigeria avand chiar 17 respectiv 14 pana
la 1969 partidele fusesera interzise sau se ajunsese la monopartidism in 23
dintre aceste tari pana in 73 ramasese doar Botswana
-> Apter natiunile in curs de modernizare tind sa aiba fie o multitudine de
partide fie un singur partid dominant care interzice opozitia sau o tolereaza
doar nominal => multipartidismul apare doar cand niciun partid nu e
suficient de puternic pentru a prelua puterea
-> in multe dintre tarile Lumii a Treia, multipartidismului ii lipsesc radacini in
credinte congruente

=> pluralismul competitiv este o categorie inselatoare, este mai bine sa fie
folosita categoria non-dominant
-> singura distinctie cu legatura cu un stadiu fluid al polipartidismului este
intre i) relative putine partide care se contrabalanseaza unul pe celalalte
(niciunul neajungand dominant) si ii) un pattern pulverizat
-> unipartidism nu e neaparat vorba de un partid tiranic tipul de partid
unic dominant este aproape un monopol natural atunci cand nu se pierde
potential pluralistic
- subdiviziune intre parti unifi rezultat din uniri de partide si
caracterizat de o conceptie gregara
- parti unique rezultat din interzicerea tuturor
celorlalte partide, coercitiv, exclusivist
-> esenta eseului 2 tipologii, una pentru sisteme fluide, una pentru
consolidate, in care se poate trece usor de la una la cealalta
Sisteme fluide: - monopartidism -> dominant autoritar ->
prin forta
-> prin unire
-> dominant non-autoritar
- Pluripartidism -> non-dominant
-> pulverizat
Sisteme consolidate -> dictatura partidului unic
-> partid hegemonic
-> partid predominant
-> bipartidism-multipartidism
-> sistem atomizat
- dominant non-autoritarul este asezat de Sartori intre monopartidism
si pluripartidism, pentru ca nu poate fi bine delimitat intre cele doua
-> tipologiile de la sistemele fluide sunt mai abstracte, cu cat se coboara
spre consolidate devin mai putin abstreacte (scara de abstractizare)
-> tabelul 31 aranjeaza cele 39 de tari africane insa nu poate lua in
consideratie doua variabile importante, gradul de coercitie si inanitia
-> un studiu asupra a 31 de state africane cu privire la gradul lor de
institutionalizare arata ca 17 dintre acestia sunt relativ institutionalizate
dintre care 14 inca au sisteme de partide: Liberia, Coasta de Fildes, Tanzania,
Botswana, Gabon, Mauritania, Malawi, Rwanda, Senegal, Gambia, Niger,
Zambia, Guinea, Cameroun -> Sartori elimina dintre acestea Gabon, Malawi,
Senegal si cameron care s-au schimbat in anii 60, plus altele (Rwanda, Niger)
care au suferit lovituri de stat => 9 dintre acestea 17 nu sunt
institutionalizate afirmatia cu privire la institutionalizarea lor este eronata
4) Efectul de bumerang
Morrison cu privire la lucrarile despre sistemele politice si de partide
din Africa literatura este bogata in studii de caz insa duce lipsa de
continut teoretic, sofisticare conceptuala si propozitii testabile

-> Sartori extinde afirmatia spunand ca prin lucrarile lor, specialistii in

Lumea a Treia au subminat nu numai propriile studii dar si disciplina PC ca un
intreg
-> efectul de bumerang folosirea in studiile cu privire la lumea
Occidentala a tiparelor folosite in lumea a Treia; reversul Euromorfismului
Exemplu: Hodgkin pentru a defini partidele africane spune ca ar trebui sa
consideram partide toate organizatiile politice care se considera si sunt in
mod general privite ca partide nimic eronat in asta cand se vorbeste de
sisteme fluide unde de fapt sunt cvasi-partide cand insa se foloseste
aceeasi definitie si in sisteme cu partide consolitate, specializate, este eronat
-> orice inferenta de la indefinit la definit, de la fluid la format
rezulta intr-o eroare a extrapolarii inverse