UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL-POLITICE

ȘTIINȚE POLITICE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Relațiile dintre partidele politice și societatea actuală

Coordonator științific:
Lect. Univ. dr. Vrânceanu Simona Elena

Student:
Vlad Emanuel Biliuță

Iași
2022

0
 Cuprins

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CAPITOLUL 1 – Ce este un partid politic, conceptualizare și funcții. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

1.1 Geneza și apariția partidelor și clivajele politice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

1.2 Conceptualizarea partidelor politice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

1.3 Functiile unui partid politic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

CAPITOLUL 2 – Familii ale partidelor politice la nivel European . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

2.1 Concepte generale despre ideologiile familiilor politice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . 19

2.2 Familiile partidelor politice europene. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

CAPITOLUL 3 – Populismul si perspectiva societatii asupra lui. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

3.1 Apariția și evoluția populismului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . 36

3.2 Partidele populiste actuale de la nivel european. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

3.3 Populismul din Romania de azi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

1
 Introducere

Totul este politică, politica este în tot. Asta aș spunea afirma în urma celor 3 ani de facultate
în acest domeniu vast și dinamic. Odată cu parcurgerea informatiilor introductive ale acestui
demeniu, am observant cum puterea este detinuta de oameni, prin partidele politice din caer acestia
fac parte.
În zilele noastre suntem prinși la mijloc intr-un război politic între partidele ce se află la
guvernare și cele din opoziția, miza acestui joc fiind puterea politică, atât la nivel național cât și la
nivel European.
Pentru a înțelege aceste fenomene, am considerat ca este necesar sa ajungem la rădăcina
situației, așadar, în aceasta lucrare am analizat toate particularitățile unui partid politic, ce face,
cum își desfășoară activitatea, care ii sunt interesele, dar și metodele prin care acesta se face
remarcat.
Am analizat atât formațiunile politice de la nivel național, cât și familiile partidelor politice
de la nivel european, lucru ce este nesar pentru a înțelege modul în care aceste partide își fac treaba.
În analiză pe care am realizat-o la nivel de construcție a partidelor,
Scenele politice prezente astăzi, prezintă rămășițe ale scenelor politice de acum câteva
decenii, având la bază teorii și moduri de funcționare pe cât de diferite la unele, pe atât de
asemănătoare la altele.
Odată aceste particularități analizate, am reușit sa ne facem o părere cu privire la ansamblul
de acțiuni ale unui partid politic.
La nivel european, familiie partidelor politice reprezenta formatiuni în care, partidele
politice sunt unite pe baza credințelor și identitățile ideologice. Putem observa, pe baza acestui
fapt, o foarte mare asemănare între partidele politice și familiile partidelor politice, ambele având

2
scopul de a uni persoane, în cazul partidelor, și partide, în cazul familiilor politice, care sunt ghidate
în viata de aceleați ideologii, set de credințe.
Cele 4 clivaje politice, oferă o perspectivă genetică a modului în care partidele politice se
formează, de ce se formează, cum se formează, și ce vor sa reprezinte. Interesul partidelor, asa
cum a fost identificat de multi autori, este cel de reprezentare a persoanelor ce l-au votat.
În urma primelor 2 capitole, odată ce am înțeles modul de abordare și de funcționare al
partidelor politice, dar și ce reprezintă acestea, am găsit necesar a aborda una dintre cele mai
controversate teme de actualitate, dar și din trecut.
Populismul, asa cum l-am analizat în aceasta lucrare, e văzut atât ca o ideologie, dar și ca
o strategie de acaparere a electoratului, dimensiunile acestuia încă nefiind total cunoscute.
Multitudinea sferelor în care acesta este găsit, formează o dimensiune extrem de complexa și greu
de înțeles a acestui fenomen, el fiind gasit, in sfera economica, sociala, netrubuind a mai aminti
sfera politica.
Obiectivele acestei analize sunt: de a determina ce este un partid politic și ce rol are acesta
intr-o societate; de a stabili clar și concret care sunt familii politice europene, cum s-au format, și
ce reprezintă acestea pentru partidele naționale; de a oferi o perspectivă asupra populismului, cum
s-a născut, ce parcurs a avut acesta pana în prezent, cum se manifestă la nivel european, dar mai
ales cum se manifestă acesta la nivel național prin perspectiva partidului și a conducătorului AUR.

CAPITOLUL 1 – Ce este un partid politic,

conceptualizare și funcții

1.1 Geneza și apariția partidelor și clivajele politice

Giafranco Pasquino, in cartea lui “Curs de stiintă politică”, 1
spunea: “ despre partide
politice începe să se vorbească din momentul în care politica modernă ia amploare, printr-o
participare mai vastă, cand devine concurențială și cand funcțiile de reprezentare și guvernare sunt
distribuite prin consultări electorale.”

1
Giafranco Pasquino, “Curs de stiintă politică”, Institului European Iași, 2002, p 150.

3
 Cu toate acestea, primele scrieri și dovezi concrete ale unor grupuri care se unesc pentru a
reprezenta propriile interese le găsim de la finalul secolului XVIII-lea, fapt întărit și de afirmațiile
lui Ion Boboc, care analiza aceste formatiuni după modul modern de organizare și administrare, în
cartea lui, “Partide și familii politice europene”2, dar și de Alexandru Radu, în lucrarea sa “Partide
si sistem partidist”, unde spunea: “teoreticienii consideră că debutul partidelor politice în sens
modern s-a produs în Anglia anului 1832, odată cu redactarea celebrului The Reforme Act.” 3.
De-a lungul anilor, structura "partide politice", a primit multe definițiile de la diverși
politologi, filosofi din întreaga lume. Multitudinea de definiții ne pune în situația în care cu greu
putem găsi forma perfectă care poate reda cu exactitate cele mai importante elemente pe care un
partid politic trebuie sa le posede.
Pentru a reuși să întocmim o analiza a genezei partidelor, Duverger, dezvoltă o teorie care
spune următoarele: “Mecanismul general al acestei geneze este simplu: crearea grupurilor
parlamentare, mai intai, ele fiind urmate de apariția comitetelor electorale și în fine, de stabilirea
unei legături permanente între cele doua elemente” 4
Acesta, împarte omogenitatea partidelor astfel: Partidele burgheze, care ar fi partidele
conservatoire liberale, partidele socialiste si religioase, partidele comuniste și fasciste și ultima lui
categorisire fiind partidele catolice si democrat-crestine5.
Așa cum aminteste si Maurice Duverger, “aşa cum oamenii poartă toată viaţa amprenta
copilăriei lor, aşa şi partidele depozitează profund influenţa originii lor. Este imposibil, de
exemplu, să se înţeleagă diferenţa de structură care separă Partidul Laburist britanic de Partidul
Socialist Francez, dacă nu se cunosc circumstanţele diferite în care s-au născut.
Știința politică reprezintă un domeniu vast, a cărui teorii au fost ușor introduse în discuții
încă de pe vremea vechilor greci, ei fiind preocupați de latura umană, mai ales de relațiile omului,
ca ființă, cu lumea ce-l înconjoară. Aristotel, este primul care face primii pași ai acestei științe,
făcând clasificarea formelor de guvernământ, monarhia, aristocratia si republica.
Odată cu trecerea timpului, persoane însemnate ale domeniului si-au dedicate viata și au
concretizat o gamă majoră de concepte și idei politice, nume ca, Toma d’Aquino, Niccolo

2
Ion Boboc, Partide si familii politice europene, Editura Universitară, anul 2008, p. 16.
3
Alexandru Radu, Partide si sistem partidist, ISPRI, București, 2015 p. 12.
4
Maurice Duverger, Les partis politiques Paris, Librairie Armand Colin, 8-e édition, 1973 p. 24.
5
Ion B. op cit, p.p. 21-22.

4
Machiavelli, acesta fiind considerat părintele științei politice 6, Thomas Hobbes, Jean Jacques
Rousseau, urmati mai tarziu în timp de August Comte, Alexis de Tocqueville, Karl Marx și mai
amintim doar pe Max Weber.
Știința politicului, provine de la cuvintele grecești polis care tradus este cetate, stat si
logos, care tradus este știința, cu alte cuvinte, știința statului7. Analiza propusă, este un studiu al
partidelor politice, latura a politologiei care se numește stasiologie 8, cuvant ce este format din
latinescul statis, care înseamnă facțiune și logos, care înseamnă știința, știința factiunilor.
Primele referiri ale unor grupări de oameni care se reunesc pentru a-si susține interesele și
care ar fi semănat cu cele ale unui partid politic sunt extrem de vechi, și ne aducem aminte de ele
prin prisma cărților Republica, respectiv Politica.
Este imposibil să analizăm serios multipartidismul francez sau olandez sau bipartidismul
american, fără să ne referim la originile partidelor din fiecare din aceste ţări, care explică
proliferarea lor în unele ţări şi restrângerea lor în altele.
Pe ansamblu, dezvoltarea partidelor pare să fie legată de dezvoltarea și evoluția
democraţiei, adică de extinderea sufragiului popular şi de prerogativele parlamentare”9
Popularizarea acestui fenomen, al partidelor politice a venit ca o consecință normală în
condițiile în care se dezvoltau practicile votului, reglementari constitutionale, etc. Geneza
partidelor politice au fost analizată de LaPalombara și Weiner, in cartea lor “Political Parties and
Political Development”10.
Conforma acestora, partidele politice au la baza 3 teorii fundamentale, teoria modernizarii
politice, teoria situational istorica si teoria institutionala 11. Teoria modernizării politice oferă
explicații pentru apariția partidelor, în legătură cu dezvoltarea societății. Partidele au căpătat
legitimitate odată cu trecerea la democracia indirectă de la cea directă.

6
https://www.britannica.com/biography/Niccolo-Machiavelli/The-Prince 28 mai, 2022.
7
https://cis01.central.ucv.ro/csv/curs/isp/c1.html 28 mai 2022.
8
https://dexonline.ro/definitie/stasiologie 28 mai 2022.
9
Maurice D. op cit, p. 462.

10
J. LaPalombara & M. Weiner, Political Parties and Political Development, Princeton, Princeton University Press,
1974.
11
Ibidem

5
 Teoria situational-istorica face o prezentare a evoluției partidelor ca o reacție împotriva
unui conflict social. Teoria institutionala, o teorie regasita la Duverger, dar și la Petre Negulescu,
ea relateaza cum partidele au apărut ca o extindere a grupurilor parlamentare.
O alta teorie despre geneza partidelor politice, ne este redata de Stein Rokkan, teorie
analizată și de Daniel Seiler în cartea sa, “Partide politice din Europa”, unde ni se prezintă o idee
a originii partidelor politice prin prisma clivajelor: centru/periferie, stat/biserica, rural/urban si
patron/angajat.
Conform lui Daniel L Seiler, trebuie să începem relatarea genezei partidelor prin explicarea
celor 4 clivaje. Avem asadar, clivajul Biserica/stat, Clivajul centru/periferie. Clivajul sector
primar/sector secundar si terțiar, după care clivajul proprietari/muncitori. Aceste clivaje sunt
rădăcinile multipartidismului, dar trebui precizat faptul ca aceste clivaje nu sunt regăsite în toate
țările, unele le pot întruni pe toate 4, altele pot avea doar cateva din cele enumerate.12
Clivajul în cazul nostru se referă la o diviziune socială care ar permite identificarea de
categorii pe baza unor caracteristici ale grupurilor sociale (profesie, statut social, religie etc).
Conform lui Seiler, vom analiza cele 4 clivaje care stau la baza apariției partidelor politice.
Clivajul Biserica /Stat, a apărut ca rezultat al revoluției naționale, având origine culturală.
Acest clivaj, îi opune pe clericali, anticlericalilor. Această luptă între aceste tabere este pusă pe
baza ideilor de organizare si administrare statală a celor 2 tabere, fundamentele clericalilor fiind
pe deținerea puterii politice și sociale, în timp ce anticlericalii sunt adepții diviziunii celor două. 13
Clericalii sunt reprezentanți ai democrației creștine, pe când printre anticlerici găsim și republicani
și laici si radicaliști. Conform lui G. Pasquino, acest clivaj poate naște un partid care să reprezinte
interesele statului și altul care să reprezinte interesele bisericii. 14
Clivajul centru/periferie, lucru în comun cu primul clivaj, ar fi faptul că și acesta are origine
culturală, rezultând tot din revoluția națională, acest clivaj îi pune în opoziție pe centraliștii
unilateriști sau naționaliști cu regionaliștii autonomiști sau federaliști. Aici găsim 2 familii de
partide, pe centru avem partidele care susțin statul, iar la periferie avem partidele etnonaționaliste
și regionaliste. Conform lui Daniel L. Seiler, consecința revoluției naționale, respectiv faurirea

12
Daniel S. op cit, p.p. 19-23.
13
Ibidem p.p. 19-20.
14
Giafranco P. op cit, p 153.

6
Statului Națiune, a pus în opoziție biserica și statul, dacă e sa ne raportăm la controlul aparatelor
si mecanismelor de socializare. 15
Ce este specific acestui clivaj, este faptul că aici se evidențiază un stat centralizat în care
se poate distinge o autoritate la centru și una la periferie. Această distribuire a autorităților este
specifică statelor națiune, în care centrul, respectiv partidele ce se află la putere formulează legile,
iar partidele specific periferiei, partidele mici care nu au putere politică mare, le respectă. Partidele
de periferie reprezintă minorități ale unui stat. Despre un astfel de conflict vorbește și Tomasz
Zarycki în lucrarea sa „Four Dimensions of Center-Periphery Conflict in the Polish Electoral
Geography” 16, unde prezintă divergențele dintre centru si periferie în Polonia, unde se pune accent
si pe influențele ruse aflate la granița și nu numai.
Conflictul intern face trimiterea la majoritatea poloneză aflată într-o oarecare polemica cu
celelalte minoritati etnice, neexistand dovezi ale încercărilor de integrare si conlucrare. Aceste
dispute au la bază, printre altele și faptul că cea mai însemnată minoritate este reprezentată de
germani, ale căror acțiuni sunt greu de uitat de către Polonia. Acest clivaj nu face trimitere la
pozitionarea geografică prin indicii centru și periferie, ci mai degraba prin „centru” la dorința de a
face profit si putere, iar prin „periferie” la anumite particularități culturale, entice etc.17
Clivajul sector primar/sector secundar și tertiar, clivaj care, apare tot în urma unei revoluții,
dar de această dată în urma revoluției industriale, având și origini socio-economice, acest clivaj
pune în opoziție pe de o parte țăranii, iar pe cealaltă orășenii, comercianții și industriașii. Partidele
agrariene, sunt singurele care fac parte din acest clivaj, dat find natura de interes economic a
acestuia. Cu alte cuvinte, aici este un clivaj ce pune în divergență lumea agricolă cu lumea
industriilor de prelucrare și distribuție, dar si cu societatea industrială și urbană.18Clivajul
proprietari/muncitori, având origine socio-economică, este rezultatul revoluție industrială și pune
în opoziție dorințele muncitorilor și ale unor proletari cu proprietarii mijloacelor de producție de
și de schimb. Familiile de partide ce le gasim în acest clivaj sunt reprezentate de dreapta clasică,
ce este pe partea proprietarilor și care reprezintă voința politica a mediilor de afaceri, industriale,
financiare sau comerciale, fiind numite și partide patrimoniale, prin prisma dorinței lor de apărare

15
Daniel S. op cit pp. 20-21.
16
Zarycki, T. (2002). Four Dimensions of Center Periphery Conflict in the Polish Electoral Geography. Social Change.
Adaptation and Resistance. Ed. by T.
17
Giafranco P. op cit. p 152.
18
Daniel S. op cit, p.p. 21-22.

7
a economiei de piata si a ortodoxiei liberale. Pe latura muncitorească, avem partidele care
reprezintă poolitica celor ce muncesc, mai ales a sindicatelor si cooperativelor. Acestea sunt de
stanga, mai sunt uneori numite și socialiste. Ele sunt considerate partide muncitorești, întrucât
majoritatea partizanilor acestor partide provin din clasa muncitorească.
Pasquino, era de parere ca schema propusa de Rokkan, legată de partide si clivaje, ar putea
duce la un sistem de partide, creat (un partid conservator, un partid agrar, un partid liberal, un
partid confesional și unul socialist)19, să reprezinte interesele fiecărei categorii enunțate prin
prisma clivajelor.
Ultima categorie, este o conglomeratie de clivaje, ele fiind apărute în urma revoluției
internaționale, nascandu-se în afara Europei Occidentale, ducand la formarea unui sub-clivaj,
reformisti/economisti, sub clivaj ce nu a afectat decât latura muncitorilor. Acest sub clivaj nu a
avut longevitate întrucât prăbușirea lumii comuniste a reprezentat moartea sa, în condițiile în care
țările din Europa Centrală au suportat 4 decenii partidul unic și capitalismul de stat.
Clivajele politice țin de conștiința de grup, această conștiință fiind direct legată de
identitatea asumată de catre individ, luând parte la acțiunile specifice politice întreprinse de
comunitatea în care se desfășoară.
Din ce putem observa în analiza făcută de Seiler asupra clivajelor politice, aceste clivaje
prezintă unele instituții sau entități care au ca scop organizarea maselor de oameni pentru a oferi
coerentă în acțiuni. Aceste clivaje, prin denumirea lor, fac trimitere la spații, respectiv cate 2 spatii,
orientări care sunt puse în opozitie, ex, clivajul stanga/dreapta, clivajul rural/urban, etc, acești
indici ajutând la conturarea indicilor spatiali în care ne încadrăm cu discursul.
Clivajele centru/periferie și stat/biserică, sunt specifice perioadei de constituire a statelor
națiune și fac referire la divizarea intereselor celor 2 părți, una ce se axează pe opunerea grupurilor
politice de reprezentanți ai centrului celor care promovează interesele periferiei și cealaltă care da
contrastul dintre aleșii statului și aleșii bisericii.
Ultimele 2 clivaje, rural/urban si patron/angajat, sunt generale de revoluția industrială și
reprezintă partide ce se ocupă de interesele industriale/interesele agrare, respectiv partide ce
reprezintă interesele antreprenorilor/ interesele angajaților.

19
Giafranco P, op cit, p 154.

8
1.2 Conceptualizarea partidelor politice
Partidul politic derivă din cuvântul latin pars, ce reprezintă o grupare de oameni ce în mod
voluntar sau constituit, ce au aceleași valori, dorințe, interese și scopuri, ce pe baza unui program
acționează, inainte de toate, sociologic vorbind, fiind un fenomen social.
De-a lungul timpului, acest fenomen social politic a avut mai multe definiții, unele fiind
mai complete, altele mai vagi, toate însă, punând accent pe câteva elemente de baza specifice
acestora, anume, reprezentarea scopurilor, împărtășirea acelorași valori, liberul arbitru cand vine
vorba de decizia de a face parte dintr-o asemenea mișcare, acapararea de putere, dorinta de
guvernare. Raymond Aron definea partidele politice ca: “grupări voluntare mai mult sau mai puţin
organizate, care pretind, în numele unei anume concepţii despre interesul comun şi despre
societate, asumarea, singure sau în coaliţie, a funcţiilor de guvernare”20
Partidele, sunt părți ale corpului social, ce reprezintă indici ai democrației, dacă e sa le
analizăm din perspectiva numărului lor și al ideologiei prin prisma careia activează.
Prin prisma elementelor ideologico-pragmatice, George Burdeau, definea partidul ca un:
„grup de indivizi care promovează aceeași orientare politică și pentru aceasta fac efortul de a o
impune cât mai multor cetăţeni urmărind să cucerească sau cel puţin să influenţeze puterea
politică”21, definiție asemănătoare cu cea a lui Daniel Seiler, care spunea că partidul politic ar fi o:
acţiune colectivă și această pretenţie de a conduce treburile publice sunt justificate printr-o
concepţie particulară asupra interesului general” 22
Luand în calcul perspectiva sociologică, observăm o diferențiere între partidele politice și
alte tipuri de organizații cu care acestea se aseamănă. Joseph LaPalombara impreuna cu Weiner
Myron indentificau, in lucrarea lor, “Political Parties and Political Development”, patru trasaturi
esențiale ale unui partid politic ce le deosebește de alte organizații.

20
Raymond. Aron, Democrazie si totalitarism, Bucuresti: Ali Educational, 2001, 85-86.
21
Georges Burdeau, Traite de Science Politique, tome 2, La dynamique politique, Paris: Librairie generale de droit et
de jurisprudence, 1968, 268.
22
Daniel S. op cit, 22-23.

9
 Primul criteriu identificat este durata, un partid politic trebuie să fie mai longeviv decât
viața liderilor săi, cel care fondează partidul trebuie sa fie charismatic, dar odată cu încetarea vieții
politice a acestuia, asta nu înseamnă ca partidul trebuie să-și oprească activitatea, partidul trebuie
sa dea dovadă că are capacitatea de a supraviețui.
Un alt criteriu foarte important în demersurile unui partid este să aibă o organizare bazată
pe ierarhie și comunicare verticala si orizontală, ierarhie ce îi asigură buna funcționare, acest
criteriu fiind tratat de mai mulți politologi. La baza acesteia este teoria lui Maurice Duverger, teoria
redată de Alexandru Radu 23, dar si de James Abbott Thomson, în lucrarea lui de dizertație,
intitulata “POLITICAL PARTIES AND EXPLANATION A SUGGESTED HEURISTIC
APPROACH”24, unde se pune accentul pe distribuirea organizatorică, partidul trebuind să aibă
filiale atât la nivel local, cat și județean, regional, național. Această structură organizațională
diferențiază partidul de un simplu grup parlamentar.25 Acestă dimensiune, cea formală, așa cum
este analizata de George Voicu, este redată prin prisma analizării operei lui Duverger, Partide
politice, unde specifică că fundamentul acestui criteriu este bazat pe alte 2 subcriterii, unul
organizațional și altul al participarii propriu-zise.26
Pentru criterul organizațional al dimensiunii formale, vorbim de niște instituții ce variază
în funcție de partid (congrese, comitete, etc), atât cele pe verticală, cât și cele pe orizontală (secții,
miliția, etc) ce oferă un principiu asemănător celui de separare al puterilor în stat. Principiul
alegerilor libere este cel sub spectrul căruia funcționează.
Principiul piramidal care este fundamentul organizării, este interpretat de la pardid la
partid, nefiind impusă o structură predefinită (partidele catolice și democrat creștine din Regatul
Unit, care sunt construite pe sindicate si cooperative si partidele agrare specific Europei de Nord),
punctul de începere fiind o Adunare Generală.
Cel de-al doilea subcriteriu al dimensiunii formale, este reprezentat de participarea
individuală a membrilor, unde vom vorbi despre o teorie a cercurilor concentrice care in funcție
de mărimea lor reprezintă mărimi invers proporționale adică, avem cercul votanților, cel mai mare
cerc, cel mai însemnat cantitativ, dar cel mai neînsemnat calitativ, unde la polul opus avem cercul

23
Alexandru R. op cit, p.p. 28-29.
24
Thompson, James Abbott, "Political parties and explanation : a suggested heuristic approach." 1974. Doctoral
Dissertations 1896 - February 2014. 1901, pp 118-120.
25
George Voicu, Plupartidismul, o teorie a democratiei, All Publishing, Bucuresti, 1998 p. 45.
26
Ibidem, p. 49.

10
liderilor politici, care sunt cei mai neînsemnați din perspectivă cantitativă, dar cei mai importanti
din perspectiva calitativă.

Ultimele 2 criterii și cel mai importante, cel de acaparare a electoratului, capacitatea de a

obține sprijinul poporului și cel de reprezentare a voinței liber consimțită în a exercita puterea si
a o cuceri, atât singur, cât și prin coaliție. Acest din urmă caracter mai este numit și caracterul
teologic, fiind un criteriu care asigură acesul la guvernare, fiind numit de mulți politologi ca scopul
principal al partidelor. Caracterul teologic, amplu analizat și atins în lucrarea lui și de Max
Weber27, unde G. Voicu reda formele de legitimitate propuse de Weber, anume legitimitate
tradițională, charismatică și legal-rațională, întâlnite tot mai rar în zilele noastre. Max weber
identifică așadar trei tipuri de raportare ale cetățeanului cu puterea, obișnuința să respecte rutina
și trecutul, încrederea într-un șef suprem și supunerea la un ansamblu de reguli definite ca
raționale si legale.
Criteriu de acaparare a electoratului, reprezintă capacitatea de a obține sprijinul poporului,
atât la nivel de alegători, cât și la nivel de militant. În felul asta, partidele politice se disting de
alte organizații, cum ar fi cluburile, care preferă să rămână închise organizațional. Acest criteriu,
este unul care oferă o perspectivă asupra democrației naționale a statului în care se afla partidul,
mai ales al statelor postcomuniste, cu accentual pe faptul că partidul este o asociație de tip voluntar,
adică intra doar cine dorește și nu este constrans sa facă acest lucru.
Ideea caracterului voluntar de aderare la partid este analizata de George Voicu, in lucrarea
sa “Pluripartidismul, o teorie a democratiei” 28, unde face o comparatie cu situatia partidelor din
perioada comunistă unde acesta spune că: “Partidele unice din lumea comunistă nu erau, la
rigoare, partide politice; procedeele lor de înregimentare nu aveau în general nimic comun cu
persuasiunea sau cu aderenţa liberă; alegerile, pe de altă parte, erau departe de a fi libere şi,
deci, de a pune în vreun fel în chestiune continuitatea guvernării. Cum erau alegerile, aşa erau şi
partidele comuniste. Prin urmare, dacă primele erau un truc, partidele nu aveau cum să fie altfel.
De aceea s-a vorbit în cazul unei ţări comuniste de partid-stat, tocmai pentru a sublinia distincţia
de un partid politic ce acţionează într-o democraţie” .

27
Max Weber, Le Savant et le Politique, p. 114. apud, George Voicu, Plupartidismul, o teorie a democratiei, All
Publishing, Bucuresti, 1998 p. 51.
28
George V. op cit, p.47.

11
 Pe langa acest criteriu al aderării, este necesar să mai vorbim doar de caracterul de “partid
unic” specific acelei perioade pentru a ne da seama că defapt erau doar niște grupări politice.
Sprijinul oferit partidului de care vorbeam mai sus se realizeaza după forma unor cercuri
concentrice astfel:

a. cel mai larg cerc, cel al simpatizantilor, acest cerc reprezentand bazinul de votanți, dar care
nu sunt membri de partid, ei sunt interesați de diferite manifestații ale partidului, ei
impartasind totuși aceeași opinie. Reprezintă cea mai ușoară formă de implicare partidinica,
neasumandu-și nicio funcție în același timp fiind partea cea mai instabilă politic a unui partid,
motivul fiind tocmai slabă implicare în viața acestuia.
b. Următorul ca mărime, în ordine descrescătoare, este cercul aderenților. Ei au semnată o
adeziune de partid, sunt membrii ai acestuia, și de cele mai multe ori, aceștia sunt primii
10.000 de membri, membrii fondatori, care reprezintă minimul de membri pentru a se înființa
un partid. 29
c. Câțiva dintre acești aderenți, sunt militantii, acestia reprezinta urmatorul cerc ca marime. Ei
își asumă sarcinile de partid, dedică timp vieții politice, unii dintre ei ajungând salariați de
partid, dintre ei ajungând și lideri de partid.
d. Propagandiștii sau liderii de partid, reprezintă cel mai restrâns cerc, aceștia fiind elita politică,
ei fiind responsabili de activitatea partidului, fiind cei care îl conduc. Aceștia se ocupă de
strategie, program, doctrina si căile de acțiune ale partidului, ei fiind aleși în mod democratic
prin vot.

Orice cetatean, care îndeplinește criteriile legale30 și conforme partidului31, are dreptul de a
face parte, daca vrea, dintr-un partid politic.

29
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=16867 capitolul 3, articolul 17, paragraful b.
30
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=16867 capitolul 1, articolele 1, 4, 5, 14.
31
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=16867 capitolul 1, articolele 2, 3, 6, 7: capitolul 2, 3, 4, 5,
6, 7.

12
 Un caracter care nu a fost luat în calcul de Radu Alexandru dar care este analizat de George
Voicu este reprezentat de caracterul ideologic al partidelor, un caracter chiar primordial dacă stăm
să analizăm influența unui partid și numărul de votanți. Aici se pune accent pe ideologia de partid
și pe alinierea gandurilor dintre partid și individ, lucru ce, de cele mai multe ori unește pe cei doi.
Partidele prezinta o identitate doctrinară, aici reiese dorința unui partid de a se delimita și de
a se poziționa în spațiul ideologic. Analizând tipologia de stânga și de dreapta, observam caracterul
schimbării specific partidelor de stânga, în antiteză cu partidele de dreapta care sunt doritoare de
stabilitate32. Jean-Louis Quermonne, este de părere ca partidele de stânga și de dreapta se definesc
prin temperamentul lor politic, nu prin ideologii, discursurile lor fiind contradictorii pe tema
schimbării. George Voicu, relata din Alain Touraine, susținând că: “stînga ţine de raporturi, de
relaţii sociale, în vreme ce drepta ţine de sistem”.

Prin prisma abordării economice, identificăm caracterul acaparator al partidelor, caracter redat
de Anthony Downs, în lucrarea sa „An Economic Theory of Political Action in a Democracy” , în
care definește partidele astfel: „într-o democraţie, partidele politice formulează politici doar ca un
mijloc de a câștiga voturi. Ele nu caută să câștige puterea pentru a promova anumite politici
prestabilite sau pentru a servi interesului unor grupuri particulare; mai degrabă ele formulează
politici și servesc interese de grup cu scopul de a ajunge la guvernare” 33.

Un partid politic este parte a unui întreg, ele formează un ansamblu ce se autoreglează între ele,
paralel cu activitate de guvernare a societatii, ele fiind rivale, adversare si complementare, toate in
acelasi timp. Acest întreg despre care vorbim este întregul societății, cu celelalte partide existente,
fiind într-o relație continuă de parteneriat, direct (coalitie) 34, sau indirect.

Un lucru este stabilit, partidele politice, indifferent de definirea lor, prezintă caracterul social și
dorința de a guverna, care în mod ideatic ar trebui sa reprezinte acțiunea de răsplată a elitei politice
asupra masei de oameni ce i-au votat. Putem însă, din pacate, observa cum această relație de

32
George V. op cit, p. 55
33
Anthony Downs, „An Economic Theory of Political Action in a Democracy”, în The Journal of Political Economy,
Vol. 65, nr. 2, (1957): 137, apud D. Pavel, B.M. Popescu, A. Uszkai, C. Vica, Sfera Politicii, Revista de stiinte politice,
Volumul XX, nr 3, mai-iunie 2021, Bucuresti- https://philpapers.org/archive/VICHTA.pdf , “Pentru ca imaginea…
de a ajunge la guvernare.”
34
https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/coalition 31 mai, 2022.

13
simbioză, dacă o putem numi așa, astăzi este erodată de jocurile politice și de dorința de a agonisi
putere.

Partidele politice, respectiv elita politică, reprezintă una din metodele de promovare a unui
stat, aceștia din urmă, fiind, prin funcțiile lor, ambasadori ai statului respectiv în anumite cercuri
internaționale si nu numai.
Europa, reprezintă un asemenea cerc internațional, întrucât partidele naționale care reușesc sa
treacă de un anumit prag electoral, trimit reprezentati ai lor in forumurile si instituțiile europene,
unde aceștia devin europarlamentari. Partidele la nivel European reprezinta ideologii asemeni
partidelor nationale.

1.3 Funcțiile partidului politic

Așa cum am prezentat și în primele 2 subcapitole, partidele au în formațiunea lor mai multe
elemente, structuri, ideologii, partizanti, membri, etc, scopul lor ultim este de cucerire puterea și
de a guverna, totul clar si concis până acum.
O alta funcție a partidelor politice este reprezentată de capacitatea lor de mediere, de
reprezentare a cetățenilor în instituțiile statului. Astfel, partidele rămân singurele care permit
cetățenilor sa aleagă cum sa fie guvernati într-un stat.
Partidele, ca entități, au rolul primordial de a alege guvernanții, până la urmă, tot fiinta
umana este elemental de referinta. Petre P. Negulescu sesiza caracterul unic ce nu poate fi înlocuit
de nimeni în contextul procesului constituțional: “Pe cînd candidaţii pot să fie nenumăraţi,
partidele sînt numai cîteva, şi chiar cînd nu e cineva fixat de mai înainte asupra lor se poate
orienta cu mai multă înlesnire şi cu mai multă siguranţă. (...)Pe de altă parte, propaganda lor,
prin discuţiile contradictorii pe care le provoacă cu privire la problemele curente, contribuie cu
putere la luminarea opiniei publice şi ajută astfel popoarele să guverneze efectiv prin ele însele,
fiindcă le dă puterea să ştie ce voiesc şi ce trebuie să hotărască în faţa urnelor, cînd se îndeplineşte
actul esenţial al vieţii constituţionale”35.

35
P.P.Negulescu, Partidele politice (ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Garamond, 1994), p.p. 45-47

14
 Identificăm așadar un scop primordial, esențial al partidelor în legătură cu alegătorii, cel
de a reprezenta interesele acestora, dar poate o problema mai framantatoare este însăși activitatea
de a rezolva probleme pe care votantii le ridică.
Partidul are rolul de formare al viitorilor guvernanți, așa cum preciza și G. Voicu :” un
partid este deopotrivă o şcoală de formare a celor care vor ocupa posturile guvernamentale şi
parlamentare”36. Liderii pregatiti și antrenați de partid, devin ulterior liderii întregului stat, dacă
acesta iese învingător.
Pe lângă funcțiile politice ale partidelor, adică activitatea electorală și de reprezentare,
partidele pot avea și funcții sociale, manifestări de solidaritate față de anumite cazuri sociale,
dărnicie în preajma sarbatorilor, etc, acestea din urma fiind făcute tot cu scop politic, de acaparare
al electoratului, de creare a unei imagini bune a partidului.
Avand toate teoriile și definițiile date pană acum, putem identifica cu ușurință mai multe
funcții ale partidelor. Prima, dacă e sa ne gandim la calitatea și la scopul unui partid ar fi cea de
identificare, antrenare și punerea în guvernare/funcții cheie ale statului, a personalului apt de
conducere.
O a doua funcție, este reprezentată de capacitatea partidului politic să creeze programe și
politici în cadrul guvernării, demersuri făcute pentru binele votanților. Aici foarte bine putem
identifica o relație ce se aseamănă foarte mult cu simbioza. Un partid, fără electorat solid, o masă
de oameni care să se încreadă in viziunea și ideiile partidului, nu ajunge la guvernare, deci nu are
putere. O masa de oameni care nu are un partid pe care să-l susțină, este o masa de oameni ce nu
are interesele reprezentate, nu are de la cine sa primească ajutor prin prisma formelor de guvernare.
Cu alte cuvinte, viața unuia fără celălalt ar fi mult îngreunată. Prin prisma acestei explicatii,
identificăm încă o funcție, anume, îndeplinirea/rezolvare cererilor/problemelor ridicate de votanți.
O alta functie cheie a unui partid politic este cea de coordonare și controlare a organelor
guvernamentale, lucru făcut prin prisma punerii/menținerii oamenilor educați în partid în funcțiile
de conducere ale respectivelor organe guvernamentale.
Integrarea socială și mobilizarea electoratului, este de asemenea o alta funcție vitală de care
un partid trebuie să se îngrijească. Această mobilizare se face prin participarea la mitinguri și
diferite manifestații ale partidului, aici fiind vorba de socializarea politică37, care poate fi, după

36
George V. op cit, p. 56
37
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Socializarea%20politica%20%20abordari%20conceptuale_0.pdf.

15
spusele Elenei Balan de 6 tipuri: latentă (informală) şi manifestată (instituţionalizată, formală),
conştientă şi inconştientă, cognitivă, afectivă, atitudinală, voliţională şi creatoar.
Iar ca o ultimă funcție am putut identifica caracterul de conlucrare, sau de opoziție atunci
când se dorește guvernarea sau opunerea ideilor promovate de partidului aflat la guvernare, aici
existand posibilitatea de a se face alianțe de ambele părți.
Cum toate că aceste funcții sunt ideale, adică ele nu sunt mereu respectate de către partide,
George Voicu identifică o funcție mereu întâlnită la partide în diferite forme, anume, functia de
mediere.
In cartea lui, Pluralismul, o teorie a democratiei, G. Voicu face trimitere la legea privind
partidele politice din 24 iulie 1967, în contextul funcțiilor constituționale și constituante ale
partidelor din Germania38, spunand despre acesta: “În această privinţă merită să fie menţionată
concepţia germană care are o impecabilă elaborare constituţională.”39, lege care specifica
direcțiile pe care un partid trebuie sa le aibă în vedere, mai ales în relațiile cu alegătorii. După care
explică și modalitățile pe care aceștia le au la dispoziție40. Indiferent de perspectiva prin care
privim partidele, acestea sunt necesare în orice societate democratică.

Tipuri și Tipologii ale Partidelor

Identificăm în opera lui G. Voicu, vorbindu-se de 2 tipologii de partide, partide mici si
partide mari, care însă nu se referă la cantitatea lor, ci la calitatea lor, indicele mărimei fiind dat de
“principiile pe care se întemeiază şi moralitatea politică adiacentă”41.
“Numesc partide politice mari pe acelea care se ataşează mai mult principiilor decît
consecinţelor lor; generalităţilor şi nu cazurilor particulare; ideilor şi nu oamenilor. Aceste
partide au, în general, trăsături mai nobile, pasiuni mai generoase, convingeri mai reale, o alură
mai sinceră şi mai îndrăzneaţă decît celelalte. Interesul particular, care joacă întotdeauna cel mai
mare rol în pasiunile politice, se ascunde aici cu mai multă abilitate sub voalul interesului public;
ajunge cîteodată chiar în situaţia de a se ascunde de privirile celor care-l însufleţesc şi îl fac să

38
https://www.gesetze-im-internet.de/partg/BJNR007730967.html 1 iunie 2022.
39
George V. op cit, p. 60.
40
https://www.gesetze-im-internet.de/partg/BJNR007730967.html Sectiunea 1, dispozitii generale, paragraful 1 si 2.
41
George V. op cit p. 62.

16
acţioneze.”42, astfel definea Tocqueville partidele mari punând accent pe calitatea ideologiei și
tăria cu care acestea rezista în timp.
La polul opus, vorbea despre partidele mici ca fiind: “fără credinţă politică. Cum ele nu
se simt elevate şi susţinute de mari obiective, caracterul lor este impregnat de un egoism care se
produce făţiş cu fiecare din actele lor. Ele se încălzesc mereu la frig; limbajul lor este violent,
dar mersul le e timid şi nesigur. Mijloacele pe care le folosesc sînt mizerabile, ca şi scopul însuşi
pe care şi-l propun.”43, făcând în același timp și o reiterare a efectelor sociale produse, partidele
mari bulversează societatea, iar partidele mici o agita, clarificand după faptul că partidele mari,
deși bulversează societatea, în cele din urmă o salvează, pe cand cele mici, doar o tulbură, fără a
avea rezultate.
Specific momentelor ample, revoluții, rupture sociale, partidele mari, așa cum le vedea
Tocqueville, sunt comparate cu partidele mici, specifice perioadei calme, teorie sustinuta si de
Xenopol44.
Gianfranco Pasquino, cât și alți autori, sunt de părere că procesul de formare al partidelor
politice a fost terminat, cel puțin în democrațiile occidentale în jurul secolului 20, asadar, putem
analiza și identifica tipurile de partide. 45
Partidele de notabili sunt primele tipuri analizate de G. Pasquino, reieșind din parafrazarile
făcute pe opera lui Weber că aceste partide au avut o structură embrionară, aflandu-se la ele doar
cand erau inițiative electorale.46
Partidele de mase și partidele de cadre, un concept ce a fost amplu interpretat, și care
reprezintă un contrast el însuși, întrucât partidul de cadru are nevoie de personalități influente, cu
prestigiu și nume puternic, fapt ce va atrage simpatizanți pentru candidații partidului respectiv, pe
cand partidele de masa ar obține voturi doar prin numărul membrilor. 47
Partidule de cadre, sunt specifice pentru calitatea și prestigiul membrilor, dar un lucru
important, și pentru banii acestor personalități, fapt ce ajută la susținerea campaniei48, pe cand

42
George V. op cit, p. 62 apud Tocquiville, “De la Democratie en Amerique”.
43
George V. op cit, p. 63 apud Tocquiville, “De la Democratie en Amerique.
44
A.D. Xenopol, Istoria Partidelo Politice in Romania Albatros, Bucuresti 2005, p. 57.
45
Giafranco P. op cit, p. 156.

46
Ibidem.
47
Ibidem 157.
48
George V. op cit p. 64.

17
partidele de masa căuta să educe aderenții în spiritul educatiei politice49, aceștia fiind și cei care
susțin, campaniile electorale prin cotizațiile aferente.
Reprezentarea individuală și integrarea socială, aici, se vorbește despre o analiză a lui
Sigmund Neuman despre reprezentarea individuala specifica perioadei alegerilor și care nu diferă
față de un comitet electoral50, la polul opus având partidul de integrare socială cu organizare
extinsă si deschisă participarii celor înscriși51.
Partidele Catch-all, sau partidele “prinde pe toți”, reprezintă acele partide care sunt
doritoare să acapareze cât mai mult electorat, aici contează cantitatea alegătorilor, nu calitatea lor,
cu toate ca este afectată, în felul asta, identitatea partidului. Despre aceste partide găsim detalii și
în cartea lui G. Voiculescu, clasificându-le drept partide inter-clase, eterogene în perspectiva
sociologică și fără identitate ideologică concretă. 52
Partidele de masă prezintă unele caracteristici ce fac referire la diluarea identității
ideologice, consolidarea grupurilor conducătoare, diminuarea rolului membrului în cadrul
partidului și lipsa axarii pe o anumită clasă, tocmai pentru a se atrage cat mai mult electorat și
prezintă de asemenea o deschidere către grupurile de interes.
Analizând modul de votare, putem identifica o alta tipologie de partide, partidele suple,
fără disciplina de vot și partidele rigide, care prezintă o disciplină de vot bine pusă la punct,
tipologii care vin în completarea teoriilor anterior enunțate. Partidele de cadre sunt suple, iar cele
de masă sunt rigide, deși avem dovezi ale excepțiilor, după cum urmează, Partidul Conservator și
Partidul Liberal din Marea Britanie care sunt partide de cadre, dar sunt rigide, dar și partide de
cadre tradiționale suple, cum este Partidul Radical Francez 53.

49
Ibidem .
50
https://council.science/ro/about-us/governance/committees/elections-committee/ 1 iunie 2022.
51
Giafranco P, op cit p 157.
52
George V. op cit p. 65.
53
Ibidem, p. 66.

18
 54

Avand schema de mai sus ne dăm seama de dinamica și de nerespectarea tipologiilor partidelor,
fapt ce oferă acest caracter de originalitate și le face atat de interesante partidele, avand propriul
lor domeniu de studiu.

Capitolul 2 - Familii ale partidelor politice din spatial

european

2.1. Concepte generale despre ideologiile familiilor politice

Acum că am făcut o prezentare a conceptului de partid politic, vom parcurge o prezentare

a ideologiilor politice și a familiilor politice la nivel european, ce înseamnă, cum se manifestă și
ce reprezintă ele pentru structura unui partid politic.

“Ideologiile- sunt -mereu si pretutindeni”, așa își intitula Pierre Brechon un subcapitol din
cartea lui “Partidele Politice”, unde prezenta cum ideologiile sunt prezente în mai toate spectrele
sociale, ele fiind analizate și de către sociologi. Tot acesta, specifică faptul că ideologiile sunt

54
George George V. op cit, p. 66.

19
produse sociale, totodată, subliniind faptul că noi, deși preluăm aceste ideologii, nu ni le însușim
în totalitate. 55
Ideologiile pot fi catalogate drept sisteme prin care se acţionează și se fac mobilizari pentru
acțiunea socială, ele încercând să adune sub aceeași mișcare indivizi care deși nu cred în totalitate
în tot ansamblul de lucruri specifice umbrelei sub care se grupează, acești indivizi se unesc și
acţionează împreună pentru cauza respectivă.56
“Ideologiile sunt în genere apariţii moderne, progenituri intelectual-politice ale etapei
istorice în care oamenii au devenit suficient de liberi şi de încrezători în demnitatea şi creativitatea
lor încât să îşi închipuie că pot să schimbe societatea în feluri neînchipuite de predecesorii lor
care au trăit generaţie după generaţie în societăţi închise, în moduri de viaţă repetitive.”57
Astfel începe Mihaela Miroiu analiza legată de ideologiile politice, precizând că apariția
lor coincide, sau chiar este o urmare a creșterii nivelului de gândire, dar și a încrederii în demnitate,
urmată de o dorință de a trăi într-o societate cu granițe deschise.
Conform lucrării “Ideologii politice actuale” Ball și Dagger, definesc ideologia ca un set
coerent și comprehensiv de idei care îndeplinesc 4 funcții 58.
Prima funcție se referă la a explica ceea ce reprezintă pentru indivizi sfera politică, aratand
care sunt situațiile politice și ce anume le produce. A 2 funcție, face o analiză obiectivă a condițiilor
de natura socială și morală. A 3 funcție, oferă ghidaj oamenilor despre locul lor în societate și
printre altele și al acțiunilor politice. A 4 funcție, este văzută ca o soluție la starea societății, oferind
un program ce are ca rol scoaterea societății din starea în care se află. 59
Funcția explicativă, oferă un ansamblu de informații asupra cauzelor care fac condițiile din
jurul nostru să fie așa cum sunt, ideologiile doar oferă un mod de a privi lucrurile și de a le
înțelege. 60
Funcția de evaluare este cea care oferă standardele de evaluare a condițiilor sociale, această
funcție având rolul de a oferi criteriile prin care adepții săi pot răspunde la unele întrebări despre

55
Pierre Brechon, Partidele politice, EIKON, Cluj-Napoca, 1999, traducerea de Marta Nora Țărnea si Adina
Barvinschi, p. 82
56
Ibidem p.p. 82-83
57
Mihaela Miroiu, Ideologii politice actuale, Polirom, Iasi, 2012 p. 15
58
Ibidem p. 21 apud, Ball şi Dagger, Ideologii politice şi idealul democratic, Polirom, 2000
59
Ibidem
60
Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice si idealul democratic, POLIROM, Iasi, traducerea de Monica,
Romana si Olivia, 2000 p. 23

20
societatea din jur, cât și să evalueze condițiile, și să își facă o părere despre acestea, dacă sunt bune,
sau rele. 61
Funcția orientativă oferă ghidaj în ceea ce privește înțelegerea identității adepților unei
ideologii, a ceea ce este individul, a locului, a felului cum interacționează cu restul lumii,
ideologiile ajută oamenii să se localizeze și să-și înțeleagă poziția. 62
Funcția programatică le oferă indicii adepților despre cum să procedeze în contextul social
și politic, oferind soluții atunci când societatea se găsește într-un declin, dar și metode de stabilitate
atunci când societatea se află într-o stare bună. 63
Aceste funcții, conform celor doi politologi americani, sunt vitale pentru a se stabili dacă
un concept este sau nu ideologie. Dorința unei ideologii politice este de a lega gandirea de idei,
ideiile de credințe și credințele de acțiune, în caz contrar, lipsa acestor funcții duce la excluderea
acelui construct din familia ideologiilor.
O ideologie are rolul de a face pe indivizi să conștientizeze valoarea si poziționarea lor în
societate, oferindu-le direcții despre cum trebuie să privească anumite lucruri și despre cum trebuie
să se poziționeze ei în relația cu acestea.
La fel ca în cazul partidelor politice, ideologiile încă nu au o definiție general valabil
acceptata, numărul mare de definiții nereușind să cadă de acord în ceea ce privește un număr sau
un set de caracteristici specifice. În prezent, am dispune de peste 150 de definiții ale ideologiilor,
lucru ce îngreunează mult încercarea de a stabili o definiție comprehensivă.
Cu toate acestea, găsim o definiție care pare să fie mai cuprinzătoare, în dicționarul
Blakwells, “Ideologies are patterns of symbolically-charged beliefs and expressions that present,
interpret and evaluate the world in a way designed to shape, mobilize, direct, organize and justify
certain modes or courses of action and to anathematize others.”64
O altă variantă de definiție ne este dată de 2 profesori americani, în lucrarea lor, “Ideologii
politice şi idealul democratic”, “ … un set coerent si comprehensiv de idei care explica si

61
ibidem
62
Ibidem 24
63
Terence, B., Richard D., op cit p. 24
64
David Miller, The Blackwell Encyclopaedia of Political Thought, Wiley, 1991, p. 1851

21
evalueaza conditiile sociale, ajuta oamenii sa-si inteleaga locul in societate si ofera un program
pentru actiune sociala si politica.”65
Aceast termen, a fost introdus în discuții pentru prima dată de către Antoine Destutt de
Tracy66 în anul 1796 în lucrarea “Mémoire sur la faculté de penser”67, și se referă la un studiu
critic al bazelor senzaționaliste ale ideilor. Cuvântul are o gamă largă de sensuri și accepțiuni. Karl
Marx este unul care consideră ideologia o falsă conștiință întrucât nu se bazează pe realitate, el
fiind de părere ca ideologiile mușamalizează așadar unele interese. 68
Odată ce Destutt a început să promoveze termenul si conotațiile aferente ideologiei și
ideologiilor, a atras de la sine antipatia atât a oamenilor politici ai vremii, cât și a Bisericii Catolice,
antipatie atrasă prin prisma raționalității ce reprezenta o amenințare către cei care guvernau în
acele vremuri. 69
Termenul este constuit din eidos, care înseamnă idei și logos, care înseamnă teoria
ideilor.
Până în momentul de față avem câțiva autori deja consacrați, care prin studiile lor au
încercat mereu a da definiții și direcții asupra ideologiilor, autori precum Destutt de Tracy, Antonio
Gramsci, Louis Althusser, Giovani Sartori si desigur, nelipsitul Karl Marx.
Ideologiile au apărut în urma unor ample reflexii ale acestor intelectuali publici, care erau
preocupați de mersul societății în care trăiau. Aceștia aveau diferite funcții, dar prin prisma acestor
funcții aveau credibilitate în fața poporului. Ideologiile, rareori sunt produse ale unor grupuri, de
regulă este vorba de o relație in care un personaj reflectează asupra unei ideologii, o naste, iar
grupul sau partidul o acceptă.
„Intelectualii joacă deopotrivă rolul de critici şi de inovatori în societatea lor. Ei critică
ceea ce este vechi, deschid noi orizonturi şi noi iniţiative sociale. Câtă vreme ei există, formarea
ideologiilor va înflori”70

65
Terence, B., Richard D., op cit p. 22
66
ibidem p. 19
67
Mihaela M., op cit p. 17
68
David M., op cit, p.p. 1851-1852
69
Terence, B., Richard D., op cit p. 19
70
Mihaela M., op cit, p. 23, apud Macridis, Hulliung, 1996, p. 14.

22
 O familie politică reprezintă un ansamblu de valori și tradiții comune ale unor partide
politice din diferite state care care se unesc și împreună încearcă să contribuie la o guvernare,
europeană, sau transnațională în spiritul valorilor ce le definesc.
Conform lui Pierre Brechon, tipologiile de familii partizane pot fi definite fie printr-un
singur criteriu, fie prin mai multe, tipologia unidimensională ducând la simpla dihotomizarii
ansamblului de partide, ajungand la a le caracteriza fie de stânga, fie de dreapta.71
Conform literaturii de specialitate din domeniu, se disting patru abordări ușor diferite
acestor familii de partide. Prima abordare face trimitere la originile diferite ale familiilor de partide,
a doua abordare duce discuția în sfera federațiilor internaționale sau ale grupărilor transnationale
din care fac parte respectivele. Cea de-a 3 abordare face referire la politica de partid, sau la
ideologia acestuia, iar în cele din urmă ultima abordare ce duce la numele sau eticheta acestora.72
Criteriul care vizează gruparea partidelor pe baza circumstanțelor istorice similare, sau prin
reprezentarea intereselor similare le întâlnim în studiile lui Seiler, acolo de unde reies 8 familii
politice, anume, partidele burgheze, partidele muncitorești, partidele centraliste, partidelel
populiste, creștin democrații, anticlericii, partidele agrare și cele comuniste. 73 Conform lui Seiler,
partidele individuale ar putea fi alocate unei aceste familii mai sus enumerate pe baza unei analize
diacronice, sau sincronice bazate pe geneza partidului cât și a electoratului său. 74
Din păcate, un așa mod de analiză ar putea fi depășit în contextul actual, dat fiind natura și
evoluția partidelor politice, cât și a electoratului specific lor. Partidele născute în zilele noastre sunt
tot mai “rebele” în ceea ce tine de încadrarea lor într-un anumit clivaj.
Criteriul 2, cel care se bazează pe comportamentul partidelor, face referire la legăturile
internaționale formale pe care partidele politice le formează prin federații-transnaționale, cum ar
fi Internaționala Liberală, Consiliul Nordic, etc. Un moment în care putem observa cooperarea
între partide din tari diferite, este reprezentat de alegerile directe pentru Parlamentul European. 75
Aceasta abordare, este una dintre cele mai practice având în vedere dorința partidelor
naționale de a face parte din grupuri internaționale, sau transnaționale, în care se se identifice cu
alte partide ce au aceeași ideologie. Cu toate acestea, acest criteriu nu poate fi aplicat tuturor

71
Pierre B. op cit , p. 93
72
Mair, P., & Mudde, C.. THE PARTY FAMILY AND ITS STUDY. Annual Review of Political Science, 1 ,1998, p.p.
214-215
73
Daniel S., op cit, , pp. 19-23.
74
Mair, P., & Mudde, C., op cit, p.p. 215-216
75
Ibidem 216-217

23
partidelor politice întrucât nu toate fac parte din federații. Conform lui Mair si Mudde, acest
criteriu funcționează foarte bine pentru partidele vechi (creștin-democrații, liberalii și social
democrații), spre deosebire de cele noi (conservatorii și verzii). O alta situație a acestei clasificări
apare în urma constatării că sunt partide care sunt parte doar a unei federații (Partidul Social Liberal
Danez care este membru doar al Internaționalei Liberale) și partide care sunt parte a mai multor
federații (Partidul Popular Austriac care este membru al Internaționalei Creștin Democrate dar și
al Uniunii Internațional Democrate).76
Cel de-al treilea criteriu, bazat pe filozofia de partid și pe politicile acestuia poate fi cel mai
greu de aplicat, având în vedere multitudinea de lucruri de care trebuie să ținem cont (evaluarile
expertilor, comportamentul legislative, sondajele, declaratiile, etc). Partidele politice sunt
clasificate de experți din diferite națiuni pe o scara de la stanga la dreapta, fapt ce are un avantaj,
anume, dezvoltare și publicarea unor baze de date ce ajuta cand vine vorba de stabilirea indicilor
cantitativi transnaționali. 77
Un ultim mod de abordare, identificat de catre Mair si Mudde este reprezentat de numele
sau eticheta partidului, numele facand referire la identitatea acestuia. Von Beyme, atribuie
partidelor individuale familii doar pe baza numelui partidului. În unele situații, acest criteriu poate
fi extrem de logic de aplicat (cazul familiei de stanga), cu toate că, chiar si aici, există situații
dificile în care intrucat unele partide adopta nume care pot fi problematice (muncitor, socialist,
etc), avand in vedere acceptabilitatea numelui. 78
În urma acestei clasificări de abordări, ușor putem trage concluzia conform căreia aceste
4 moduri de abordare caută să găsească și să identifice grupuri de partide care au același scop
politic.
Metafora “familii de partide”, conform lui Peter Mair si a lui Cas Mudde, apare încă din
studiile lui Rokkan referitoare la geneza partidelor politice și la găsirea de metode pentru a le
înțelege. 79 Seiler s-a bazat pe analiza făcută de Rokkan si a luat cate 2 partide opuse, atribuindu-le
cate unui clivaj politic.

76
Ibidem
77
Ibidem p.p. 217-220
78
Problema numelui a fost agravata de caderea Uniunii Sovietice atunci cand multe partide s-au grabit sa gaseasca
nume sau etichete mai acceptabile.
79
Ibidem 211-212.

24
 Cele mai cunoscute familii de partide politice la nivel European sunt conservatorii, creștinii
democrații, socialiștii, liberalii, extrema stângă, extrema dreaptă și regionalistii, 80
acestea fiind si
cele mai intalnite la nivelul statelor membre.
Politica de partid postbelica a avut un impact semnificativ asupra comunității europene
timpurii, cele mai multe opinii ce se refereau la integrarea postbelica a europei de vest fiind create
în rândul partidelor politice care au fost generate de cel de-al 2 Război Mondial.
La nivel de familii de partide, extrema stânga s-a integrat mai greu la nivel de Comunitate
Europeană în timp ce creștin-democrații au luat proporții, prin legături formate la nivel
internațional între Creștin-democrații germani, reprezentati prin Konrad Adenauer, Robert
Schuman, care venea din partea Mișcării Republicane Populare, partidul democrat creștin din
Franța și Alcide De Gasperi care venea din partea creștin-democraților din Italia ce au înțeles
necesitatea formării unei înțelegeri pe baza afinității ideologice care să transceadă spațiul
național. 81
Tot în același context, germanii erau de părere că o asemenea entitate ar putea aduce
confuzie, socialiștii francezi susținând pe de altă parte o asemenea comunitate de 6 state, în care
Marea Britanie nu ar fi fost introdusa. 82
Din momentul 0 al acestor mișcări, a existat clar o divizare în centrul stanga referitor la cei
care susțineau că integrarea europeană o sa fie esențială în gestionarea piețelor și definitivarea
formării statelor sociale naționale, de cealaltă parte fiind cei care consideră că nouă entitate nu o
să aibă nimic de-a face cu acest lucru. 83
Așa cum defineam in general rolul și scopul unui partid politic în capitolul 1, la nivel
național, rolul acestuia nu este cu nimic diferit în contextul unei federații, sau al unei uniuni, scopul
principal al acestuia fiind în continuare obținerea de scaune parlamentare , portofolii de cabinet,
etc.84
Un alt scop al unui partid politic, este redactarea de politici publice, daca acest partid
câștiga, în sistemul UE, obiectivele de politică sunt asigurate prin rezultatele proceselor

80
Simona Hix and Christopher Lord, Political Parties in the European Union, Palgrave, 1997, p. 9.
81
Ibidem p. 11
82
Ibidem
83
ibidem
84
Ibidem 22

25
decizionale interne și europene. Politica ideal si obiectivele de birou, rare ori sunt atinse simultan,
de cele mai multe fiind vorba de compromisuri pentru obtinerea acestora. 85

2.2. Familiile partidelor politice europene

Conceptul de Familie Politică în spațiul Uniunii Europene există de mult timp, dar abia in
anul 1994 au fost luate și analizate toate partidele din estul și din vestul Europei de către 2
profesori, John si Inglehart, în încercarea de a realiza o categorisire a lor.86

87

Din acest prim tabel ce il identificăm în opera lui Ion Boboc, descoperim cele 7 familii
principale politice la nivel de Europa, dar și modul în care se situează ele pe axa stânga-dreapta.
Din ce observăm, cea mai întâlnită familie este extrema de dreapta, iar la polul opus avem
comuniștii. La capitolul poziționare pe axă, familia cea mai îndepărtată de centru cu orientare spre
stânga sunt comuniștii, cu un indice de -2,39, iar cei mai apropiați de centru dinspre stângă sunt
social democrații și socialiștii cu -1,17, spre dreapta cea mai îndepărtată familie este extrema
dreaptă cu +3,54, iar cei mai apropiați sunt liberalii cu +1,07.

Extrema dreaptă
Este acea familie politică în a căror partide ideologiile au elemente de naționalism,
xenofobie, șovinism, apelul la lege și ordine și o poziție antidemocratică. Atitudinea lor anti-sistem
le plasează ca fiind de dreapta. 88

85
Ibidem 22-23
86
Ion B., op cit, p 307.
87
Ibidem, tabelul 154
88
Kai Arzheimer si Elisabeth Carter, Political opportunity structures and right-wing extremist party success, 2006,
https://ejpr.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1475-6765.2006.00304.x, 14.06.2022

26
 Politica de extremă dreapta deseori este caracterizată ca fiind rasistă, având mai degrabă o
atitudine ce guvernează prin forta bruta. Ion Boboc identifică electoratul tânăr înflăcărat și foarte
divers al acestei familii în Europa.89
Mișcările reacționar-tradiționaliste din Europa secolului al XIX-lea sunt considerate a fi
cele mai vechi mișcări radicale de dreapta. Extrema dreapta s-a impus ca o forță dominantă în
multe țări europene în secolul al XX-lea, amestecată cu elemente de populism și alimentată de
nou-veniți din stânga. În forma sa fascistă ea oprește procesul de democratizare în Italia și
instituite un regim de teroarea sub forma fasciștilor, în forma sa corporativă, a condus Spania și
Portugalia timp de câteva decenii. Aliată cu armata, a preluat conducerea unor state precum
Ungaria și Polonia.
Intre anii 60-80, extrema dreaptă era în declin, reacție a progresului democratic. Abia în
jurul anilor 1990, aceasta începe să renască, fiind alimentată de tensiunea generală creată pe bază
dificultăților politice și economice. Politica făcută de această extremă, una populară, a atras de la
sine eticheta de populista asupra ei.
Partidul Libertății din Austria, specific clivajului patron/muncitor este unul din
reprezentanții grupului de dreapta extremă, un partid care a avut success prin promovarea politicii
sale populiste ce a venit ca consecință a faptului că țările occidentale și SUA au limitat la maxim
discuțiile cu Austria.
Din dorința de a înțelege extrema dreapta din Europa, Cas Mudde dezvoltă o tipologie
genetică90. Identifica partidele de dreapta care păstrează caracteristicile celor din perioada
interbelică, numindu-le partide de extremă dreapta precomuniste. Acestea, conform analizei
sale au originea ideologică în cultura precomunistă, acestea făcând referire la conservatorii
autoritari, monarhiști și fasciști. Acestea încă există, putând ușor sa le identificăm prin adoptarea
folclorului specific acelei perioade.
În general, aceste formațiuni de dreapta pre-comunistă nu sunt decât mici formațiuni fără
putere politică, conducatorii acestora neavând o influență directă la nivel național, dar pot avea
influență asupra altor partide de aceeași orientare. Un asemenea caz ar fi regimul Mareșalului
Antonescu din timpul celui de-al doilea Război Mondial care a influențat alte partide politice. 91

89
Ion B. op cit, p.p. 346-347.
90
Cas Mudde, Extreme-right Parties in Easter Europe, 2000,
https://www.researchgate.net/publication/47379680_Extreme_Right_Parties_in_Eastern_Europe p. 7, 14.06.2022
91
Ibidem p.p. 8-10.

27
 Aceste partide, de obicei, nu ajung să îndeplinească pragul electoral, tocmai prin politica
antisemitistă pe care o promovează, un așa exemplu fiind Partidul Național Polonez, care a adoptat
ideiile lui Roman Dmorski, care considera germanii și evreii dușmanii statului și cu toate ca era
un stat catolizat, se opuneau episcopatului Polonez. De asemena, ei erau împotriva aderării la
NATO cât și la UE.
Există și partide de success din această familie, Partidul National Slovac, care este
considerat succesorul Partidului care îi poartă același nume, dar care și-a oprit activitatea în anul
1938, partidul mai sus numit fiind înființat în anul 1990 92. Acesta reușește să câștige 14% la
alegerile din 1990, apoi 8% la alegerile naționale din 1992, scăzând cu 3 procente la alegerile din
1994, luand după drumul propagandei anti-maghiare și anti-rome, strategie ce în final i-a asigurat
9% la alegerile din 1998.93
O sub-grupare politică a extremiștilor de dreapta, este Euronat, fondat in 2005, acesta are
în componența sa partidele din țări precum Franța, Olanda, Italia, etc, principalele caracteristici
ale acestor partide fiind, printre altele xenophobia si anti-imigrantii.
Partidele de extremă-dreapta comuniste combină ideile specific dreptei interbelice ca
repere ale perioadei comuniste, ori sunt descendente ale partidelor din acea perioadă, dar care
exclud partidele ce au lideri din fostul regim comunist. Aceste partide sunt o combinație a
comunismului și a fascismului. Un exemplu de așa partid ce este legat de nostalgia perioadei
comuniste este Partidul România Mare, co-fondat de Corneliu Vadim Tudor. Acest partid a primit
4% la alegerile din 1992, promovand idei anti-maghiari, anti-romi. 94
Partidele de extremă dreapta post-comuniste sunt acele partide care au ca prioritate
probleme de după perioada comunistă, fiind specific zonei de est a Europei. Un asemenea partid
ar fi reprezentat de catre Partidul Liberal Democrat al Uniunii Sovietice care a fost fondat în 1990
și a avut un success de 23% la alegerile din 1993. Succesul său, a fost, printre altele, generat de
agendă politică care dorea reabilitarea Rusiei ca superputere.
Familia Conservatoare a aparut ca o contra a liberalismului, nedorind schimbări rapide.
Termenul apare la începutul secolului al XIX-lea, aceștia dorind conservarea vieții tradiționale
apărând ierarhia socială tradițională 95. Edmund Burke este considerat parintele acestui current.

92
Ibidem p. 12.
93
Ibidem p. 13.
94
Ibidem p. 14
95
Terence, B., Richard D., op cit p 100

28
 Falkland spunea așa: “atunci când nu este necesar să schimbi nimic, este necesar sa nu
schimbi nimic”, traducand aceste cuvinte, ceea ce funcționează bine, nu trebuie schimbat. 96 Acesta
consideră conservatorismul drept doctrina primordială a lumii moderne 97. Conservatorismul este
bazat pe importanța tradițiilor, ele fiind cadrul necesar pentru funcționarea aranjamentelor sociale.
Acesta, poate fi definit ca o rezistență teoretică articulată și sistematică la schimbare. Este o
ideologie ce-si propune să apere status-quo-ul deja prestabilit în faţa oricărei schimbări rapide sau
forţate98.
O componentă a acestui curent este reprezentat de problema națiunii și a naționalismului,
acesta fiind caracterizat prin atașamentul față de proprietatea privată, dar totuși rezervat în ce ține
de votul universal.
Familia liberală
Una dintre cele importante familii de partide ce le putem identifica la nivel European este
reprezentată de familia liberală.
“Asupra sa, asupra propriului trup si asupra propriei minti, individul este suvern.”- John Sturat
Mill
Introdus în discuții de către John Stuart Mill, în anul 1859 prin lucrarea lui “Despre
libertate”, tragem concluzia că această ideologie nu poate fi compactată având în vedere istoricul
agresiv în ceea ce ține de libertățile și demnitățile omului. 99

Cuvantul liberal și libertate vin din latinescul liber, introdus în uzura politică abia în secolul
al XIX. Deși acest termen era folosit deja în contextele sociale, cu mult înainte de secolul XIX, el
făcea referire la generozitate sau toleranta, etc.100
Apare în secolul al XIX în Spania, fiind asumat de facțiunile progresiste, care de altfel își
iau numele de “Liberales”. Aceștia doreau limitarea puterii regelui, reducerea drepturilor
aristocraților și ale Bisericii Catolice, libertatea presei și acceptarea sistemelor representative
democratice.

96
Alina Mungiu-Pippide, Doctrine Politice, concept universal si realitati romanesti, polirom, Iasi, 1998, p.p. 73-74.
97
Ionel Nicu Sava, Doctrina populară.Ideologie, partide și mișcări politice ale conservatorismului modern, p. 1.
98
Andrei Taranu, Doctrine politice contemporane, 2001, p. 29.
99
Mihaela M., op cit, p. 37
100
Terence, B., Richard D., op cit p 59

29
 Din Spania, termenul a migrat și a ajuns în Franța și Marea Britanie, loc unde partidul
Whigs, preia termenul și se redenumește Partidul Liberal, dorințele acestuia fiind o societate
tolerantă, în care oamenii să poată să-și exprime liber opiniile. 101
Conform The Blackwell Encyclopaedia of Political Thought102, liberalismul este curentul
de gandire ce a inspirat o serie de mișcări politice din Europa, în utlimele 4 secole. În această
definiție largă a conceptului de liberalism, cu precădere pe liberalismul modern, surprindem faptul
că, guvernul este necesar, dar nu firesc, liberalii erau de părere că politica este artificială.
Partidele liberale sunt la stanga creștin democraților, analizând problema libertății sociale
și politice. Luând în calcul problema libertății economice acestea sunt în dreapta creștin
democraților103. Aceasta dualitate a produs doua fluxuri în cadrul familiei liberale contemporane,
anume, liberalii radicali ce pun accentual pe libertățile sociale și politice, adică cei de la stanga
creștin democraților și liberalii economici care sunt la dreapta creștin democraților cu accentul pus
pe libertatea economică.104
Conform unor tabele și ale unor date colectate de Hix și Lord în cartea lor Political Parties
in the European Union,105 observăm cum familia liberală se poziționează cu o medie de 6,4 pe
scara stanga-dreapta, puțin la stanga democrat creștinilor. Conform celor 12 de partide analizate
de catre acestia, poziția medie a acestora este de 5,5 pe scara fluxul radical.
Referitor la problematica integrarii europene, aceasta familie este mai integraționistă față
de creștin-democrați cu o diferenta medie de 75% între pro și contra. Liberalii radicali sunt de
părere că libertatea socială și politică este amplificată prin dezvoltarea unei unități socio-politice
în Europa, pe cand liberalii economici sunt de părere că integrarea europeană este soluția de
dereglementare a economiilor naționale restrânse.106
Considerat de Mihai Geradaică și Codrin Caulea cel mai important current al secolului
XIX107, familia liberalală a cunoscut o decădere pe vechiul continent dupa 1918, fapt datorat
diviziunei electoratului. În țări precum Italia, acesta a avut de suferit din pricina fascismului, dar

101
Terence, B., Richard D., op cit p.59, gasim acelasi lucru si la Mihaela M., op cit, pp.. 38-39

102
David M., op cit, p.p. 1202-1204
103
Simona H and Christopher L, op cit, p. 32.
104
Ibdem
105
Ibidem 32-35
106
Ibidem
107
Mihai Geradaica si Codrin Caulea „Continuitate și schimbare în guvernanța europeană”, vol. 3, nr. 3 - Vara 2009

30
cu toate acestea, au fost țări în care a dominat, țări precum Spania, unde de după căderea dictaturii
din jurul anilor 70, liberalismul a condus până în 1982.108 La nivelul Parlamentului European,
Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa este grupul care reunește toate partidele liberale,
acesta fiind constituit la 20 iunie 1953.
In momentul din fata, acest grup politic si-a schimbat denumirea, fiind cunoscut sub
numele de Renew Europe, acesta fiind in continoarea un grup liberal de centru, în 2008 numărând
56 de partide membre. 109
Familia partidelor democrat creștine
Această familie predomină în Belgia, Italia, Franța, dar și în alte state europene, având ca
punct de plecare demersurile Vaticanului de a contura o concepție despre societate și politică sub
conducerea lui Papa Leon al XIII-lea. A pornit în urma clivajului stat/biserica în statele care au
fost aliniate cu Biserica Catolica, aceasta fiind principala familie de dreapta. 110
Originile acestor mișcări sunt în gândurile catolice, interese politice sociale și în conflictele
dintre confesiuni, lucruri ce au dus la formarea acestei tabere spiritual-politica.111
O definitie a acestei familii este data de Michael Fogarty, care descria acest concept ca
fiind: o mișcare de laici care se interesează pe propria lor răspundere, de rezolvarea pe proprie
răspundere de rezolvarea problemelor politice, economice şi sociale pe baze creştine şi care deduc
din aceste baze şi din experienţă că în lumea de astăzi democraţia reprezintă, logic, cea mai bună
formă de guvernământ”112.
Când vine vorba de probleme socio-politice, divorțul și avortul aceștia sunt la dreapta
conservatorilor, în cazul problemelor economice ei fiind în stânga conservatorilor avand în vedere
gradul de importanță al chestiunilor economice. La nivel de dorință a integrării europene, creștin-
democrații sunt foarte doritori, o abatere de la aceasta majoritatea fiind partidul german CDU. 113
Ca evoluție, acesta a avut perioade de fluctuație, în prima jumătate a secolului XIX, mulți
catolici erau în tabara liberală, după care la jumătatea secolului, catolicii se unesc cu conservatorii,

108
Ibidem p.p. 7-9
109
Renew Europe, https://reneweurope-cor.eu/about/ 14.06.2022
110
Simona H and Christopher L, op cit, p. 29

111
Alina M.P. op cit, p.p. 146-147.
112
Andrei T., op cit, p.p. 45-46
113
Simona H and Christopher L, op cit, p. 32

31
după care urmează o despărțire de aceștia din urmă, fapt ce a dus la mișcarea catolicilor spre stânga,
la nivel European.114
In anii 1920, în Italia, triburile erau împotriva voinței Vaticanului (limitarea puterii
Bisericii), fapt contracarat prin boicotarea politicii italiene, îndemnând catolicii să nu mai aibă
viața politică. In franta, apare Federatia Catolică formată în urma campaniei anticlericale, la
mijlocul secolului XIX.
În anul 1971 a luat fiinta Comitetul Executiv al partidului Creștin democrat din
Comunitatea Europeană, comitet ce a stat la baza fondarii Partidului Popular European. Initial,
partidul European a cuprins doar partidele creștin-democrate, după care au aderat și partide
conservatoare, aceștia luand numele de Democrații Europeni. 115
Deși sunt autori consacrați care susțin că democrat creștinii116 sunt aceiași cu conservatorii,
fiind vorba doar de o schimbare de nume, Kees Van Kersbergen identifică 3 diferențe ale acestor
doua familii. Prima diferență este asupra doctrinei sociale religioase, a doua diferență constă în
poziția centristă a uneia, și de dreapta a celeilalte, ultima diferentă fiind baza electorală, crestin-
democratii avand electorat de tipul Catch All iar conservatorii vizează un electorat îndreptat către
dreapta, cu venituri peste medie.

Familia partidelor ecologiste

Partidele ecologiste, clasificate ca conservatoare și radicale, acestea se opun proceselor
tehnologice periculoase pentru planetă și pentru specia umană. Ele luptă pentru respectarea
drepturilor omului și împotriva rasismului. La sfârșitul anilor 1980, puterea verzilor crește,
obținând locuri în parlament, aceștia fiind capabili să influențeze demersurile politice. Aceste
partide reprezintă o contră a modului tehnologic în care se dezvoltă societatea. Aflați într-o
continuă scădere a puterii117, acțiune pusă pe seama pozițiile oficiale cu tenta comunistă și a unor
alianțe cu partide de stanga pentru alegeri, sau in cazul unor coalition. 118

114
Alina M.P. op cit, p.p. 148-150.
115
Ion B., op cit, p.p. 338-339.
116
Maurice Duverger, op. cit p 47.
117
Robert Eccleshall, Alan Finlayson, Vincent Geoghegan, Michael Kenny, Moya Lloyd Lain MacKenzie and Rick
Wilford, Political Ideologies An introduction, 3th edition, Taylor & Francis Group, 2003, p 151.
118
Ion B., op cit, p.p. 321.

32
 Ideologia de baza este asupra faptului că natura este un întreg interconectat care
îmbrățișează oamenii și non oamenii, precum și lumea neînsuflețită 119. Ecologismul este o reacție
a industrializarii. In Germania, a apărut în secolul XIX ca o încercare de revenire la originile
mediului rural. Odată cu creșterea demersurilor de industrializare, au fost intensificate și mișcările
ecologice, tema mediului devenind una tot mai preocupantă pentru tineri.
Conform lui Hix si lui Lord, verzii sunt peste tot în Europa, primul partid verde fiind
Partidul Ecologist Britanic înființat în anul 1973, însă germanii au popularizat aceasta mișcare prin
formațiunea”Die Gruner”, aceștia fiind primii care obțin succesul electoral. 120
Cele mai puternice partide din aceasta familie au fost cele din Germania, unde au obținut
în anul 1994 49 de mandate, ajungand sa posede chiar și 55 în anul 2002. 121
Familia partidelor socialiste apare în secolul XIX, născut printr-o revoluție duală ce
implică politica și industria122. Acest curent a apărut în contextul disputelor ideologice din cadrul
Internaționalei II dintre marxiști și revizionisti. 123
Acesta vine ca răspuns la liberalismul de final de secol XVIII, unde, socialiștii se opuneau
liberalilor asupra competiției și a libertății individuale, accentul fiind pus pe natura omului de a fi
sociabil. Socialiștii erau de părere ca individul nu are ce căuta în izolare, oamenii trebuind să fie
în cooperare. Conform acestora, fundamentul unei societăți în care fiecare se poate bucura decent
de libertate, justitie si prosperitate.124
Aceste partide s-au dorit a fi organizații ale clasei muncitoare, iar evolutia ideologică a
acestei familii a cunoscut o respingere a socialismului revoluționar Marxist cu o creștere a reformei
pragmatice. La nivel European, în urma primului Congres Internațional Socialist o serie de partide
adoptă și dezvoltă linia nemarxistă a socialismului democratic, în spiritul Declarației de la
Frankfurt. Cateva dintre aceste partide erau: Partidul Social Democrat din Republica Federala a
Germaniei, Partidul Socialist din Austria, Partidul Socialist Belgian, etc125.

119
Andrew Heywood, Political Ideologies an introduction, Palgavre Macmillian, 5th edition 2012, p. 251
120
Simona H and Christopher L, op cit, p.p 38-40.
121
Ion B., op cit p.p. 320-321
122
Alina M.P. op cit, p.p, p. 175
123
Ibidem 176
124
Terence, B., Richard D., op cit p. 125.
125
Alina M.P. op cit, p,p. 187

33
 O caracteristică importantă identificată de Carpinschi, este reprezentată de depasirea
caracterului de clasă și lărgirea reprezentativității sociale a acestei familii. Partidele socialiste
europene, nu se mai consideră partide ale clasei muncitoare, în schimb, ele se autodefinesc drept
partide populare, ale muncii, ale tuturor salariaților și mai ales a majorității naționale. Aici deja
putem identifica mutatia acestei familii din dorința de a aduna cat mai mult electorat. 126
Familia partidelor comuniste
Conform dictionarului Oxford, aceste termen reprezintă o teorie sau un sistem de
organizare socială în care toată proprietatea este deținută de comunitate și fiecare persoană
contribuie și primește în funcție de capacitatea și nevoile sale. 127
In timp ce, socialiștii erau doritori de un proces de cucerii al puterii cât mai legal, comuniștii
aveau alte dorințe în ceea ce ține de preluarea de putere. Primă familie internațională comunistă a
fost Liga Comunista, grup ce s-a dizolvat după 1852.
La nivel de Europă transformarea partidelor comuniste s-a întâmplat în următoarea ordine:
se renunță la denumirea de comunist, se transformă în partide social-democrate(cu toate ca au fost
cateva partide care nu au renunțat la denumire, aceștia au devenit parte la alte coaliții), exista un
grup fidel comunismului clasic, cazul Partidului Comunist Francez. Avem un singur partid din
această familie care a devenit partid lider, anume partidul Progresist al Oamenilor Muncii din
insula Cipru.128
Rusia este trambulina pe care aceasta familie s-a propulsat în multe țări din Europa, fiind
instaurat regimul comunist încă din 1917. URSS devine cel mai puternic stat comunist din Europa.
Acesta, odată cu finele celui de-al II-lea Război Mondial, instaurează comunismul în mai multe
țări din Europa, Romania, Bulgaria, Polonia, etc, dar și din afara continentului European, China,
Coreea de Nord, Cuba, etc. Tarile din Europa, în care domnea comunismul, erau vehement
împotriva integrării europeiste129.
În 1981, în Franța, comuniștii obțin cateva locuri în guvern. In Italia, partidul comunist este
scos de la putere, dar nu dizolvat, acesta reușind în anii 80’ să acapareze 25% din voturi, după care
urmează iar o nouă perioadă de declin pentru acesta. Renascut sub numele de Partidul Democrat
al Stângii, el se integrează în Internaționala Socialistă.

126
Ibidem p.p. 187-189
127
https://www.oxfordlearnersdictionaries.com/definition/english/communism 15.06.2022
128
Ion B., op cit 310.
129
Simona H and Christopher L, op cit, p.p 40-41

34
 În momentul de față, mare parte din fostele partide comuniste s-au convertit la
eurocommunism, sub umbrella familiei Stanga Unita Europeana, în același timp ele constituind și
o rețea internationala numita New European Left Forum. 130

Mai jos, voi enumera o serie de familii care nu reprezinta un interes pentru noi in conxtul
familiilor Europene.
Pluralismul, este o ideologie care nu acceptă nici o singură explicație ca ideal, dar care ea
însăși funcționează într-o multitudine de moduri.131 Pluralismul vine ca o alternativă a tot ce
concurează cu comunismul și individualismul, el fiind definit ca un ideal al vieții bune și ca o
doctrina a diversității culturale.
Pluralismul a fost dezvoltat în Occident și reprezintă umbrela sub care toți oamenii care au
diferențe de cultura, religie, economie, statut social, identitate politice, etc, pot și au dreptul de a-
si exercita credintele în numele a ceea ce cred. 132
Umanismul, reprezinta acel construct, potrivit căruia oamenii trebuie și pot sa își dezvolte
propria autonomie, umanitatea fiecăruia fiind sfanta. Oamenii trebuie sa isi aleaga singuri cursul
vieții, acest lucru fiind pus pe baza discernământului. 133 In acest sens, definitia data acestui cuvant
de Cambridge Dictionary: “a belief system based on the principle that people's spiritual and
emotional needs can be satisfied without following a god or religion”134, surprinde independenta
fata de o entitate, omul fiind singurul responsabil de acțiunile sale.
Conform revistei Britannica, Umanismul reprezinta un sistem de educație, ce a luat naștere
în Italia, în secolele XIII-XIV si reprezinta un sistem de credințe și filosofii ce au în centrul lor
omul. 135
Rationalismul este ideea conform căruia oamenii sunt ființe raționale, cu discernamant,
capabile să își fixeze un scop și să se țină de demersurile pentru a atinge acel scop, punând în
același timp accent și pe empatia ființei umane. 136 Putem observa cum ultimii doi termini, se

130
Ion B., op cit, p,311.
131
David M, op cit, p. 1647, definitia cuvantului “Pluralism”
132
Mihaela M., op cit, p. 17
133
Ibidem p. 16
134
https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/humanism 08.06.2022
135
https://www.britannica.com/topic/humanism 8.06.2022
136
Mihaela M., op cit, p. 16

35
completeaza unul pe altul, ambele punand accent pe unicitatea omului și pe independența acestuia
în legătură cu orice divinitate existentă.
Secularism, este acel principiu conform căruia religia trebuie sa fie un principiu liber, ce
nu poate fi impus de nicio entitate care poate fi considerată superioară, în același timp fiind vorba
despre o particularitate a fiecărui individ Asupra acestui termen, Mihaela Miroiu pune accent pe
egalitatea tuturor oamenilor în fața lui Dumnezeu, o lege de aur fiind; ”Fă pentru altul ceea ce ţi-
ai dori să facă el pentru tine”137, cu accent pus pe caracterul laic al statului, religia trebuind a fi
implicată în niciunul dintre procesele societății.
Progresismul presupune reiterarea evoluției liniare a istoriei umanității, evoluției
tehnologiei, a cunoasterii, a progresului uman, etc. Aceasta istorie este uneori inteleasă chiar ca o
evolutie a progresului, cu accent pe posibilitatea de a creea o societate mai bună prin prisma
exercitării exercițiului liber al rațiunii și imaginatiei 138. Aici se pune accent pe a considera
prezentul, drept un progress, comparat cu trecutul.

Ca o concluzie a acestui capitol, putem observa cum aceste familii de partide de la nivelul
Europei reprezinta extensii internationale pentru partidele care se identifică și au aceeași ideologie
politică.

Capitolul 3. Populismul și perspectiva societații asupra lui

3.1. Apariția și evoluția populismui

O definitie destul de complexa, dar care nu pare a multumi pe Chantal Delsol, o gasim in
lucrarea lui, „Idiotul comun” al populismului, unde reda ca : “populismul este acea expresie
politică ce respinge reprezentarea şi vizează acordul fără mediere între un conducător şi o parte
din popor”139

137
Ibidem
138
Ibidem
139
Chantal Delson, Idiotul comun, in Sergiu Gherghina, Sergiu Mișcoiu, Sorina Soare, Populismul contemporan, un
concept controversat si formele sale diverse, Institutul European, 2012, p.47

36
 Conform Cambridge dictionary, populismul reprezinta: “idei și activități politice care au
scopul de a obține sprijinul oamenilor obișnuiți oferindu-le ceea ce își doresc”.140 O alta definitie
data de dictionarul The Blackwell Encyclopaedia spune ca populismul este un efect modern, ce
are 2 directii, una agrara si una politica, ambele avand scopul de a atrage oameni. 141
Shils, spunea astefel despre populism: “Populismul proclamă că voința poporului ca atare
este supremă asupra fiecăruia alt standard, peste standardele instituțiilor tradiționale, peste
autonomie a instituţiilor şi peste voinţa altor pături. Populismul identifică voința deoamenii cu
dreptate și moralitate […] și în relația „directă” a oamenii și liderul lor nemediat de instituții.
Populismul nu se limitează la „stânga” și nu se limitează la clasele inferioare. 142
Angust Stewart relata urmatoarele: “apare ca un raspuns la probleme ridicate de
modernizare si de consecintele sale”, acest lucru devenind vizibil atunci cand ideologiile si
miscarile acestuia ajung sa fie nepotrivite. Populismul se dorea a fi un raspuns la criza desvoltarii
specifica perioadei postbelice. 143
Conform multor scrieri, populismul a aparut in contextual revoltelor fermierilor si taranilor
in cea de-a doua jumatete de secol XIX, in America si Imperiul Tarist.144 Una din miscarile
specifice celor doua revolutii, se numeste Narodnicestvo si aceasta a aparut in Imperiul Tarist in
anii 1850-1870.145 Aceasta miscare a dus la constituirea partidelor “Zemlia i volia” si a “Ciornîi
peredeli”, traduse, primul ar fi Pamant si libertate, iar al doilea ar fi Repartizare neagra. Cele 2
partide create in 1880, pe temeiuri populiste aveau in comun respingerea competitiei pentru
obtinerea puterii politice, dar si opozitie fata de constitutionalism.
Aceste doua partide au fost mai tarziu inlocuite, in anul 1901 cu Partidul Socialist
Revolutionar ce devine dusmanul Partidului Social Democrat nascut din marxism. Acestia,
participa la alegeri si reusesc in acest fel in anul 1917 sa obtina majoritatea voturilor in Adunarea
Generală.

140
Cambridge dictionary ,https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/populism 17.06.2022
141
David M, op cit, p. 1647, Populism meaning.
142
Michael Oswald, The Pagrave Handbook of Populism, Palgrave micmillan, 2022, p. 21 apud Shils, Edward, The
torment of secrecy: The background and consequences of American security policies, 1956, Elephant Paperbacs
143
Daniel Sandru, Populismul, in Eugen Huzum, Teorii si ideologii politice, Institutul European, 2013, Romania p.
185.
144
Mihnea S. Stoica, Populismul in Europa: Dezvoltare istorica, discurs politic si sustinatori ai dreptei radicale, Presa
Universitară Clujeană Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj, 2017, p. 26
145
Mihaela M., op cit, p 324

37
 In paradigma americana populismul este o miscare/ideologie a fermierilor independent dar
si a altor clase sociale modeste. Aceasta miscare populista este pro-capitalista, fiind sceptica in
privinta statului. Principiul de baza al acestei miscari este societatea patriarhala de fermieri-
cetateni care si-ar fi dorit interventie minima a statului, adica oferirea de subventii. 146
Populistii americani, prin Partidul Poporului aveau ca dusmani marile trusturi bancare sau
feroviare ce deveneau adversarii micilor producatori. Viziunea lor politica implica cresterea puterii
federale, aici, impulsul venind dinspre fermieri, nu dispre elita, asa cum e cazul Rusiei.
Producatorii agricoli independeti erau cei care animau miscarea. 147
Orginea populismul American este strans legata de revoltele agrare de dupa Razboil Civil
care a avut loc intre 1861 si 1865. Odata cu finele acelui conflict, cadrul commercial nou adaptat
ii dezavantaja pe micii fermieri. Odata cu anii 1870, sistemul de sechestru pe cultura i-a facut pe
americani sa migreze in vestul continentului, intrucat acest sistem persupunea sechestrul asupra
culturilor pe pamantul aflat in proprietatea altora, ei fiiind platiti extrem de rau din urma acestui
process.148
In urma migratiei, vazand ca lucrurile sunt la fel, au decis sa isi uneasca fortele, incepand
sa-si exprime nemultumirile in mod organizat. O prima formatiune cu acest caracter a fost Alianta
Nationala a Fermierilor si Uniunea Industriala, infiintata la data de 21 martie 1877. Aceasta alianta,
duce la formarea Partidului Poporului in anul 1892, format de sustinatorii radicali ai miscarii.
Acest partid a fest creeat in urma esecurilor de a produce schimbarea prin alianta sus numita, ei
considerand ca implicarea politica va da roade.149
Cooperativele, sunt metodele de ajutorare a fermierilor aflati in dificultate si el a puternic
legat de sloganul Aliatei Fermierilor din Sud, “Alatura-te Aliantei, construieste o cooperative si
scapa de creditor!150
Partidul proaspat nascut, avea 2 mari contracandidati, 2 partide deja foarte bine consolidate
care i-au ingreunat munca, este vorba de Partidul Democrat si Partidul Republican, care isi
securizase electoratul. Eforturi mari din partea mai multor revolutionary agrari intreprind mari

146
Alina Mungiu-Pippide, doctrine politice, concept univerale si realitati romanesti, Sorin Ionita, In numele poporului,
199
147
Robert Adam, Doua Veacuri de populism romanesc. Humanitas, 2018, p. 14.
148
Mihnea S. S. Op cit, p.p. 30-31.
149
Ibidem
150
Mihaela M., op cit, 326

38
calatorii pentru propavaduirea valorilor populiste. Demersurile dau roade in 1892, acolo unde,
ajutat si de partidul Democrat reuseste sa acapareze 8%.151
Aceste demersuri iau final in 1896, cand in urma unor idei de fuziune cu PD, dar si in urma
unor lupte interne, partidul se dizolva, punandu-se capat demersurilor revoltei agrare.
Varianta ruseasca de populism apare ca un produs al inteligentei urbane alimentate de
romantismul german, si putin relevant in deciziile politice. Acesta, reda anti-capitalismul
occidental. Populismul rus nu are o baza de masa, nici cereri concrete, fiind razvratiti in privinta
noilor idei, fiind de parere ca acesta altereaza autenticitatea firii neamului. Acesta nu are o relatie
clara cu statul, ei avand la baza o fire anarhista, avand totusi o ideii de guvernare medievala de
forma obsitlor satesti. 152
In Rusia conceptul de “simplitatea crestinismului” era idea promovata de miscarea
populista, acestia propunand un proiect politic c ear fi insemnat ruperea de ideiile Occidentului si
revenirea la viata specifica taranilor rusi. Prin aceasta eintoarecere la origini, se urmarea obtinerea
dreptatii, bunatatii, nobletei. Aceste idei au fost intalnite si in populismul American dar si in cel
din Germania. 153
Comparativ cu fermierii ce au initiat populismul in America, in Rusia, elita culturala este
de data aceasta incubatorul populismului. Aici, aceasta miscare prinde avand in momentul in care
reforma agrara ii pune in situatia in care acestia trebuie sa isi vanda din bucatile de pamant, unii
fiind obligati sa se mute la oras. Populismul rus, se confunda imediat dupa aparitei cu socialismul.
In 1881, dupa asasinarea taruluiAlexandru al II-lea, populismul este inlaturat.
O dorinta mare a populismului era schimbarea cadrului institutional, conceptul fiind numit
antiestablishement 154, care, conform teoriilor populiste, ar fi fost produsul ilegim al elitelor politice
ce luau decizii doar in scopuri proprii.
Nikolai Cernîșevski afirma: “tradiţia proprietăţii comune asupra pământului va permite
ţăranilor să dezvolte o producţie cooperatistă şi să înainteze spre o societate pe deplin
comunistă”, vorbe ce doar aveau ca scop amplificarea teoriilor enuntate de naradnicism in privinta

151
Mihnea S.S. op cit, 32-33
152
Sorina I., Op cit, p. 200
153
Mihaela Adriana Padureanu, p. 325. in Mihaela M., op cit.
154
Conform Merriam Webster, este un termen care se reprezinta o actiune opusa sau ostilă principiilor sociale,
economice și politice ale unei clase conducătoare (ca a unei națiuni): opusă instituției. https://www.merriam-
webster.com/dictionary/antiestablishment 17.06.2022.

39
inapoerii economice. 155 Piotr Lavrov era de parere ca intelectualii trebuie să lumineze norodul, dar
în acelaşi timp să se adapteze la modul de viaţă sănătos al acestuia. 156
Chantal afirma ferm si convins ca primii populisti din istoria noastra sunt reprezentati de
tiranii din Grecia Antica in perioada secolelor VI-VII Inainte de Hristor, deci acum mai bine de
2600 de ani. In acelasi timp, acesta identifica o analogie frapanta intre modul de exercitare a
populismului antic si modul contemporan populism. Metoda era simpla, tiranul flata multimea,
multimea il aplauda. Acesti tirani proveneau din popor, primul fiind chiar un sclav de origine
Indiana pe nume Gyges. Acesta, ca multi altii, isi construiesc discursurile pe baza crizelor
existente.157
Sorin Ionita, analizeaza cateva momente istorice ale populismului, cele mai sus analizate,
coincide conform acestuia Populismului secolului XIX.
Conform lui Ghita Ionescu, un alt moment istoric populismului taranist est-european, apare
ca inspirat din populismul rus, dar care usor usor se desprinde de acesta, redand sinteza facuta de
Ghita Ioneascu, ceasta sinteza prezinta 3 stadii ale populismului, Narodnicismul propriu-zis,
tranzitia populismului catre taranism in afara spatiului politic rus, si ultimul stadiu fiind
abandonarea atitudinilor de extreme politice stînga si dreapta in perioada interbelica.158 Acesta se
destinge de cel rusesc prin potentialul mobilizator real, acesta avand relatii mai bune cu statul. In
constructia nationala, elitele europene au folosit traditia si valorile taranesti ca baza a miscarii.
Alte momente reprezentative pentru populism, conform lui Sorin Ionita ar fi reprezentat de
populismul extremelor interbelice, axat pe fascism si comunism, dupa care populismul postbelic
clsic, clasificat ca fiind al dreptei traditionale si axat pe fermierii mici si meserisi. Un ultim moment
al populismului din perioada moderna a politicii europene ar fi populismul globalist. Acesta s-a
axat pe crietriile economice, mai exact pe capitalism. 159
Trasaturile acestui fenomen sunt analizate atat de Sorin Ionita, cat si de Mihaela Adriana
Padureanu.
Mihaela Adriana Pădureanu, identifica trasaturile acestuia de dupa 1989, cand afirma ca
dupa terminarea Razboiului Rece si caderea comunismului, partidelesocial democrare si de centru

155
Robert Adam, Doua Veacuri de populism romanesc. Humanitas, 2018, p. 14.
156
Ibidem
157
Chantal D., op cit, p. 51
158
Ghita Ionescu, Populism: Its Meanings and National Characteristics, The Garden City Press 1969, p.p.98-112
159
Sorin I., op cit, p.p.200-203

40
dreapta au ajuns intr-o criza de identitate. Intru-o perioada instabila politic (globalizare, coruptie,
migratii in masa, dizolvarea Uniunii Sovietice), populismul crestea. Populismul se putea observa
ca fiind atat la partide de stanga, cat si de drepta, toate avand, insa, o caracteristica esentiala, dorinta
de abolire a elitei politice. Liderul carismatic, este iarasi o trasatura specifica a acestori partide
populiste, poporul fiind mobilizat de catre el. Liderul populist foloseste 3 intrumente, un discurs
simplu, pe intelesul tuturor, flexibilitatea si caracterul cach-all, si apelul la pseudo-participare a
populatiei in luarea deciziilor.160
Sorin Ionita, prezinta trasaturile familiei ideologice populiste, cu specificatia ca atat el 161,
cat si Mihnea S. Stoica162, nu vad populismui tocmai ca pe o ideologie. Cu toate acestea, sunt
autori care il vad ca pe un fel de ideologei, Daniel Sandru, spre exemplu, considera populismul o
ideologie particulara163, dar si autori care vad populismul ca o ideologie de sine statatoare164.
Revenind la trasaturile acestei familii, se evidentiaza ca prima trasatura limbajul
generalizator care este moralist, face apeluri la sentimente si dispretuieste pragmatismul si
intrumentalitatea. O alta trasatura ar fi viziunea politica bazata pe imagini simple izvorata din
cultura politica parohiala. Populismul critica institutiile avand dispret fata de gradualism si
compromis, acesta fiind de asemenea xeneob, respingand strainii si schimbarea. De asemenea,
caracterisiti importante ale acestuia ar mai fi de precizat, adoptarea teoriilor conspirationale ca
discurs, monolitismul politic, indifrenta fata de legile si constrangerile actiunilor colective.

Capitolul 3.2. Partidele populiste actuale de la nivel european

Von Beyme afirmă, legat de populiști că : „ populiştii gândesc mai degrabă în termeni de
«mişcări sociale» decât in termenii de organizare politică partinică”165, vorbe sustinute si de catre
Schmitter care sublinia foarte concret cum: “Populismul este o mişcare politică care îşi
mobilizează sprijinul peste sau ignorând liniile de clivaj personificate în formațiunile politice

160
Mihaela A., P., op cit, p. 328
161
Sorin I., op cit, p. 187.
162
Mihnea S.S. op cit, p, 15, acesta vede populismul mai mult ca pe o strategie politica, nu neaparat ca pe o ideologei.
163
Daniel Sandru, op cit, p. 183.
164
Mihaela A., P., op cit,p.p. 325-326.
165
Von Beyme, „Populism and Right-Wing Extremism”, p. 29

41
existente şi focusându-se asupra persoanei conducătorului [mişcării], care pretinde că este
capabil să rezolve o combinație de probleme anterior percepute drept irezolvabile, incompatibile
sau [reciproc] exclusive”.166
In contextul actual, populismul este cel mai des legat de guvernele autoritare. Conform
acestui concept, politica populistă se învârte în jurul liderilor carismatici care apelează și pretind
că reprezintă voința poporului pentru a-și consolida propria autoritate. Partidele politice își pierd
importanța în acest tip individualizat de politică, iar alegerile servesc la consolidarea autorității
liderului, mai degrabă decât la reprezentarea multor credințe ale poporului. Naționalismul extrem,
rasismul, teoretizarea conspirației și țapul ispășitor al grupurilor marginalizate au fost toate folosite
pentru a consolida puterea liderului, a distrage atenția publicului de la eșecurile liderului sau a
ascunde natura guvernării liderului sau adevăratele cauze de la oameni în anumite forme a
populismului autoritar.167
La nivel European, partidele populiste sau înmulțit considerabil, considerându-se că acesta
duce la destabilizarea instituțiilor politice, la un mediu riscant pentru investiții și la o continua
fragmentare a comunităților.
Concluziile trase asupra cauzelor acestuia ar fi efectul de globalizare, având totuși la baza
sentimente de teamă, anxietate și furie, ce fac ca cetățenii să îmbrățișeze populismul, trebuind luată
în calcul și nemulțumirea pragmatică a acestora.
O mare ingrijorare care se identifica din analize, este efectul negativ asupra societății civile
care din urma populismului se confruntă cu o mare restrangere a ariei de desfășurare a activității.
Această creștere a populismului, poate duce la un nivel redus de stabilitate economică și la o
guvernanță a politicii mai ineficiente. Cei mai importanți factorii ce ajută la propagarea
populismului în zilele noastre sunt nivelul de educație scăzut, rata șomajului ridicată, acești factori
socioeconomici fiind mai des întâlniți în mediul urban.
Populismul reprezintă o formă de manifestare a noii ere. Toate țările sunt afectate, într-o
măsură mai mare sau mai mică. Populismul fragmentează, iar această fragmentare socială produce
anxietate si neliniste. Din dorința de a găsi răspunsuri și de a înțelege anxietatea și neliniștea,
oamenii caută răspunsuri, răspunsuri care din păcate nu mai pot fi gasite în comunitățile

166
Sorina S., op cit p,417 apud Schmitter, „A Balace of Sheet”, p. 6.
167
https://www.britannica.com/topic/populism, 19.06.2022.

42
tradiționale, fapt ce provoacă climatul perfect pentru “antreprenorii politici” populiști ce știu a
oferi răspunsurile mult căutate.
Perspectiva economică a acestei chestiuni identifică cum efectele populismului duc la
retragerea investițiilor din zonele afectate, fapt ce duce la o nesiguranță în instituțiile publice
specifice, dar mai ales la o nesiguranță în elita politică, lucru văzut prin prezența la vot. 168 Cu alte
cuvinte, putem afirma faptul că din perspectiva matematicii, cresterea populismului în țară este
invers proporțională cu un nivel ridicat de investiții, un nivel de încredere ridicat in instituții și în
liderii politici. 169
Un articol mai recent, unul realizat in 2021 170 arată cu îngrijorare că pe fondul acelorași
frici și factori socio-economici, dar de aceasta dată amplificati de legile dure impuse pentru lupta
anticovid populismul prinde amploare în țări din Europa.
In Spania, pandemia generata de Covid a facut socialistii de la guvernare sa adopte masuri
dure pentru combaterea lui. Acest lucru a stârnit un val de repulsie, socialiștii ajungand pe locul 2
în clasamente, primii fiind chiar populiștii prin Partidul Popular, care este membru al Partidului
Popular European.171 Conform ultimelor 10 sondaje făcute de Europe Elects, partidul care conduce
în sondajele din ultimul an este tot Partidul Popular, care înregistrează diferențe însemnare față de
următorul în clasament.172
În data de 17 mai, în Italia, partidul LEGA, era favoritul din sondaje, locul doi, la doar 2
procente fiind revendicat de Partidul Democrat, pro-european.173 La un an de la cuceriea topurilor
de catre partidul populist, acesta a decăzut mult în ochii alegătorilor, în cele mai recente sondaje,
acest partid clasandu-se fie pe locul 3, fie pe locul 4.174
In zilele noastre, a fost identificata o crestere a populismului de stanga in Europa, context
în care populismul este vazut tot mai des, ca principalul motor al diferitelor acțiuni politice.

168
CESE, Societies outside Metropolises: the role of civil society organisations in facing populism,Bruxelles, 2019
p.p. 160-164.
169
Karolina Dreszer-Smalec, Populismul și drepturile fundamentale – zonele suburbane și rurale, 2020, https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52019IE2189&from=EN#ntc10-
C_2020097RO.01005301-E0010 19.06.2022
170
Catalin Marchieveci, Momentul partidelor populiste in Europa, 2021, https://www.cotidianul.ro/momentul-
partidelor-populiste-in-europa/, 19.04.2022
171
Sigma Dos, 17 mai 2021, https://twitter.com/europeelects/status/1395666828991549443?s=21 19.05.2022
172
Europe Elects https://twitter.com/search?q=from%3A%40EuropeElects%20spain&src=typed_query&f=live
19.05.2022
173
Tecne, 2021 14 mai 2021, https://twitter.com/europeelects/status/1396126458792251396?s=21 19.05.2022
174
Europe Elects, https://twitter.com/search?q=from%3A%40EuropeElects%20italy&src=typed_query&f=live
19.05.2022

43
Perioadele dificile ale unui stat, crize de orice fel, amenințări politice, etc, facilitează dezvoltarea
și propagarea populismului. 175 Conform celor 2 profesori Giorgos Charalambous si Gregoris
Ioannou, Populismul de stanga nu a fost, și nici nu este în mod normal o practica a partidelor de
stanga, deși sunt excepții care presupun susținerea populismului cu teorii politice.
Pe baza unei concluzii comune a 3 autori de seamă din domeniul nostru, Reinhard
Heinisch, Emanuele Massetti și Oscar Mazzoleni, actorii politici populiști au capacitatea, prin
regionalism sau naționalism minoritar să politizeze anumite trăsături ale unei anumite zone.
Populiștii au libertatea de a alege propriul mod de abordare în ceea ce ține de modul în care aceștia
se adresează populației, 3 moduri de promovare a populismului prin discursurile regionaliste ale
acestor actori. Primul, se referă la crearea unor pretenții populiste puternice, după care un nivel
intermediar, în care partidele regionaliste își însușesc discursul populist, dar doar în anumite
cazuri. Un al doilea mod de discurs, este atunci cand acesta pune actentul pe antagonia dintre
oamenii simpli, muncitorii, si elita politica. Un al treilea caz este reprezentat de discursul populist
care include informatii specifice despre oameniii dintr-o anumita regiune.176
In cartea, Populism In global perspective, ne sunt indicate 5 chestiuni de actualitate a
populismului, prin 5 mari întrebări care fac referire la modul de percepere al partidelor populiste
din societare. Prima chestiune este pusă pe seama identificării liderului populist și pe relația dintre
acesta și electorat. Liderul, vine din popor, seamana cu acesta, dar are și anumite particularități ce
i-au permis să acumuleze putere. Acesta combină simboluri ale simplității societale cu tehnici de
acaparare al electoratului. Conform aceleiași opere, liderul populist reprezintă o multitudine de
semnificații și investiții, dar și o sumă a acțiunilor acestuia, cine este si ce face, accentul fiind pus
mai mult pe acțiunile acestuia. O a 2 chestiune, face referire la cum se identifica populismul nu
doar în sfera politică, ci și în sfera societății și culturii, în cazul acestuia, baza fiind diviziunea
socio-culturale. A treia chestiune face referire la populism, anti-populism si antagonism, aici
evidențiindu-se relația dintre populism și anti populism care nu se limitează doar la discursuri și
meetinguri, ajutând, indirect, la crearea identității fiecăreia. A patra chestiune analizează
populismul, instituțiile și populismul în funcție, unde ni se oferă o perspectivă care spune ca
populismul este asociat cu o forma aparte de instituții, numita “institutionalitate murdara”. Ultima

175
Giorgos Charalambous, Gregoris Ioannou, LEFT RADICALISM AND POPULISM IN EUROPE, 2020, Routlege,
p.p. 257-258
176
Reinhard Heinisch, Emanuele Massetti and Oscar Mazzoleni, Populism and Ethno-Territorial Politics in Europe ,
Routledge, 2020, p.p. 280-281

44
dintre cele 5 chestiuni, face referire la relația dintre populism și democrație și cum se reflecta
aceasta relatie în societatea actuală.177
Liderii populiști sunt carismatici și mențin contact direct cu publicul, mai degrabă decât să
se bazeze pe intermediari, cum ar fi organizațiile politice. Populistul este un intermediar direct
între puterea politică și civili, căutând să reprezinte poporul în mod direct. Membrii partidelor
populiste sunt imediat supuși liderului carismatic, care are o organizație monolitică. În ciuda
faptului că populiștii sunt un segment al societății, ei pretind că vorbesc în numele întregii
populații.
Populiştii luptă împotriva elitelor corupte şi îi sprijină întotdeauna poporul, general
vorbind. Drept urmare, partidele populiste nu pot protesta împotriva propriei puteri, pe care au
câștigat-o la urne, chiar dacă protestează în timpul mandatului. Populiștii pledează pentru soluții
simple la problemele din lumea reală. Drept urmare, ar fi o iluzie să presupunem că populiștii sunt
sortiți să eșueze odată ce ajung la putere. Toate eșecurile populiștilor în administrație sunt puse pe
seama elitelor conspiraționale. În cele din urmă, populismul reușește să simplifice realitatea și să
ofere soluții, fără a cere asumarea cetățenilor. 178
Conform lui Michael Shafir, neo comunismul, își abate interesele asupra câtor mai multor
oameni, nemaifiind vorba de o anumită categorie. El actioneaza pe principiul Catch-All, cel puțin
în Romania nemaifiind vorba de atitudinea antisistem. 179

3.3. Populismul din Romania de azi.

Având temelia unui stat violent decomunitizat, populismul a avut un prilej și un context
favorabil de dezvoltare în România. Anii 1990 au fost marcanți de o nesiguranță publică și de o
slăbiciune a instituțiilor publice. Partidele populiste care au vehiculat după revoluției, în România
au fost, Partidul România Mare, Partidul Noua Generației, partidul Poporului Dan Diaconescu, si
cel mai recent partid populist, Alianța pentru Unirea Românilor. 180

177
Pierre Ostiguy, Francisco Panizza, and Benjamin Moffitt, POPULISM IN GLOBAL PERSPECTIVE A
Performative and Discursive Approach,Routledge, 2021, p.p. 256-273
178
Mihaela A.P. op cit, p.p. 351-352
179
Michael S., op cit, p.p. 429-433.
180
Ibidem 345

45
 Trebuie menționat faptul că, în România, populismul a luat naștere prin poporanismul de
la sfarsitul secolului XIX. Conform Lui Mihnea S. S., poporanismul românesc a fost teoretizat de
către Constantin Stere, care afirmă ca poporanismul este o adoptare a narodnicismului. Aceștia
vedeau sprijinirea comunităților țărănești traditionalist ortodoxe ca factor principal al regenerării
sociale și politice, lucru de alt fel intalnit si la populismul rus, deși poporanistii români refuzau
orice similitudine cu populismul rus. 181
Primul, și poate unul dintre cele mai cunoscute partide, prin prisma conducatorilor, era
PRM, acesta fiind condus, de Corneliu Vadim Tudor. Populismul la acest partid se manifesta prin
discursul ultranationalist, rasist, anti democratic, antisemit, anti elitism, anti institutional,
euroscepticism și nelipsita atitudine opozanta față de establishment. Liderul, unul foarte
charismatic, catalogat drept naționalist de extremă-dreapta, considera dușmanii țării toți ungurii,
evreii și românii. Populismul acestui partid a fost în cele din urma puțin alterat de acceptarea
aderarii României la UE.182
În România de astăzi, putem observa o fluctuație imensă în ochii votanților a partidului
AUR, partid care a luat ființă în anul 2019 și care la alegerile din 2020 a iesit pe locul 4 in
clasamente, avand 8,50% voturi pentru Senat si 8,%16 pentru Camera Deputaților. De atunci, si
pana in prezent, partidul populist a avut o creștere constantă de 2% în sondajele de opinie, conform
contului de twitter al EuropeElects. Cea mai mare cotă atinsă de acest partid a fost înregistrată în
2021 într-un sondaj unde acest partid se clasează pe locul 2, cu 21%, depășind Partidul Național
Liberal. Aceasta acceptare și adoptare a populismului în România este pusă pe omniprezența
membrilor acestui partid prin tara, fapt ce face poporul sa aibă încredere în aceștia. În acest
moment, acest partid se afla pe locul 3 cu 10%. 183
Conform unui studiu realizat de către Dan Sultănescu, un ilustru doctor în comunicare și
analist politic, România este liderul unui clasament care privește realitatea și acceptabilitatea
populismului din Europa, cu 57% din intervievati care sunt favorabili populismului și doar 12%
care nu sunt.184

181
Mihnea S. S. Op cit, p.p. 36-37
182
Mihaela A., P., op cit,p.p. 345-346
183
CURS, 30 mai 2022, https://twitter.com/EuropeElects/status/1531342170426318854 19.05.2022
184
Dan Sultanescu, Dana Sultanescu, Populism in Eastern Europe. New types of libertarian populism vs authoritarian
populism: The Romanian case, 2022

46
 Conform paginii personale de Facebook, autorul acestui
studiu, Dan Sultanescu, afirma următoarele: “ Discursul AUR a
schimbat destul de mult în oferta partidelor pentru acest tip de
public cu atitudini populiste. Au apărut elemente agresive cu care
societatea românească nu s-a mai confruntat de ani buni: discurs
antioccidental, intolerant, chiar si stimularea la violență efectivă,
ultranaționalism, contestarea prezenței României în instituțiile
euroatlantice. De aici creșterea acestui tip de discurs și în rețelele
sociale. În a doua jumătate a lui 2021 a crescut mult conversația
despre Roexit. Scorurile acestei teme nu au devenit atât de
importante încât să facă agenda națională, dar suficient de
importante încât să se vadă în măsurători. A fost o noutate adusă de
acest partid, dar și un efect al pandemiei.”185
Conform unui interviu acordat pentru SpotMedia.ro, acesta afirmă că populismul
românesc cunoaște o istorie de 200 de ani, dar apariția lui AUR ne face martori la “discursul
populist dur si agresiv asumat serios” ce s-a dorit a fi impus si de catre legionari186.
Obiectivele acestui stiudiu au fost de a evalua fenomenele populiste în România, lucru ce
a necesitat 2 dimensiuni, una care să ia în vedere predispoziția publicului la populism, indiferent
de afinitatea politică, și alta care să evalueze discursul partidelor principale, cu accent pe atitudinile
populiste din societate. România de azi, este o țară cu o democrație tânără, cu mari atașamente față
de valorile tradiționale, dar cu o mica implicare civică, contextul nostru fiind unul asemanator cu
al altor țări recent democratizate.
Caracteristicile publicului ce susține demersurile populismului AUR, potrivit aceluiași
studiu, sunt: învățământul precar, oamenii ce sunt sceptici referitor la direcția țării, oamenii din
mediul rural, o percepție potrivit caruia traditionalismul este definitoriu pentru români, în
defavoarea familiei UE, etc.

185
https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fspotmedia.ro%2Fstiri%2Fpolitica%2Fromania-este-
campioana-populismului-in-europa-psd-are-printre-cele-mai-mici-ponderi-de-populisti-razboiul-a-schimbat-mult-
cifreleinterviu&h=AT2_R4a4qeGYaKZz5XD0i978uBDD8R13Ojp5U6KJoRN0XwATPG7WfO_TB1qsipPLAta0a
hNpQb1EWSUNbh2Yf17niicf09f2KfCjZJDnWK9DGmQWtPSVWFLH3Sh9_cuEY27Z&s=1
186
Ioana Ene Dogiu, România este campioana populismului în Europa. PSD are printre cele mai mici ponderi de
populiști. Războiul a schimbat mult cifrele, 21.04.2022, https://spotmedia.ro/stiri/politica/romania-este-campioana-
populismului-in-europa-psd-are-printre-cele-mai-mici-ponderi-de-populisti-razboiul-a-schimbat-mult-cifrele-
interviu, 19.06.2022.

47
 La întrebarea, “Ce influențează populismul în România?” găsim 2 răspunsuri, unul inainte de
pandemie, altul de după. Primul răspuns pune accent pe folosirea retoricii populiste pentru a
condamna deciziile luate de guvernul respectiv. Al doilea raspuns, cel de după pandemie arată cum
publicul a început să prefere pozițiile extremiste și populiste a partidelor, cu tente anti Europeiste
și ultranaționaliste.
Cristian Andrei, observa tente populiste si la alte partide, fiind vorba de PNL și PSD,
redand într-un articol aceasta observație.187 Articolul este unul care scoate în lumină dorința de a
se păstra partidul în poziția deja avută, prin speculații și promisiuni care la prima vedere pot
îmbucura cu mult electoratul.
Intr-un articol realizat de G4Media.ro, în data de 26 ianuarie 2022, se identifica atitudinea
partidului AUR, atitudine ce pare a fi similară cu strategia partidelor ce au pus bazele dictaturii in
secolul trecut.188 Articolul, este unul care surprinde instigarea la ura a partidului AUR, prin
invitația adresată cetățenilor de a creea o lista a instituțiilor de media care sa fie etichetate ca
"toxice". Atacul populist asupra acestor instituții, reprezintă și un atac la adresa democrației, fiind
în felul asta suprimate drepturile la libertatea de exprimare.
Poate una dintre cele mai ample si ferme poziții luate de reprezentatul populismului în
România a fost boicotarea și neacceptarea măștilor de protectie în plină pandemie. O analiză a
partidului AUR, de la un an de la intrarea în Parlament, scoate în evidență politica populistă anti-
sistem.189 Tehnica de acaparare și menținere a electoratului a acestui partid se face prin
condamnarea celorlalte partide, catalogandu-le drept corupte, dar și o chestie ce face electoratul să
se atașeze de partid, anume, îndemnul liderilor asupra populației de a face proteste. Teama generate
de virus, plus masurile luate de guvern (obligativitatea purtarii mastilor), a creat climatul perfect
prin care AUR a exploatat aceasta temă, adancind prăpastia dintre cei care respectau legile și care
era anti acestora.

187
Cristian Andrei, Concurs de populism între PNL și PSD: vouchere de 50 sau 100 de euro, plafonare RCA, reducere
TVA și CAS, 29.03.2022. https://romania.europalibera.org/a/pnl-psd-vouchere-50-100-euro-plafonare-rca-reducere-
tva/31776296.html 19.06.2022
188
Andreea Pavel, Active Watch: Derapajul populist al AUR e similar strategiilor partidelor care au pus bazele
dictaturilor din secolul trecut/ Invităm partidele și organizațiile să respingă ferm ”listele negre”, 26.01.2022,
https://www.g4media.ro/active-watch-derapajul-populist-al-aur-e-similar-strategiilor-partidelor-care-au-pus-bazele-
dictaturilor-din-secolul-trecut-invitam-partidele-si-organizatiile-sa-respinga-ferm-listele-negre.html 19.06.2022
189
Manea Rober, ANALIZĂ AUR, la un an de la intrarea în Parlament. Ce a făcut formațiunea populistă a lui George
Simion în 2021, https://psnews.ro/analiza-aur-la-un-an-de-la-intrarea-in-parlament-ce-a-facut-formatiunea-populista-
a-lui-george-simion-in-2021-608649/ 19.06.2022

48
 Liderul acestui partid se folosește de mijloacele de transmisie live, pentru a informa
publicul cu privire la acțiunile sale. Potrivit unui reportaj realizat de Recorder, George Simion
foloseste contul sau facebook pentru amplificarea discursului, potrivit acestora, pragul de
1.254.933 de interacțiuni în anul 2020 martie-octombrie de pe contul acestuia, a fost generat
organic, prin postarile care au cel mai mare impact. Aceste postări abordează teme că defrișările
ilegale, politizarea instituțiilor publice, corupția elitei politice. 190
Cazurile filantropice, de care George simion se ocupă, reprezintă una dintre cele mai bune
metode pentru promovarea partidului. Potrivit unui reportaj realizat de spotmedia.ro, AUR îsi
folosește rețeaua de militanți pentru a atrage tineretul, care reprezinta votantii de maine.
Intr-un reportaj realizat de libertatea.ro , analizand cu atentie vestimentatia si atitudinea
liderului AUR, observam ușor motivele potrivit cărora a acaparat atat de mult electorat într-un
timp atat de scur. Se poartă, vorbește și se îmbracă ca un om din popor. 191
Doar pana acum, din ce putem observa, strategia acestuia se pliază perfect pe prezentarea
populismuluii prin care am trecut anterior. Acesta reușește să atragă electorat prin faptul ca el
renunță la piedestalul pe care este urcat pentru a reveni între oameni. Vorbitul cu aceștia, cât de
des se poate, întrece cu mult atitudinea celorlalți lideri de partide care ascultă vocea poporului doar
în timpul campaniilor electorale.
Siegfied Muresan, afirma legat de partidul aur “Zgomot, agresivitate, populism. Accente
naționaliste, apel la nostalgie, dezinformare. Zero soluții reale.” 192 Acesta relata intr-un articol,
cum că, cazul AUR nu este unul particular, fiind aceasi tipar la nivel de Europa. Conform acestuia,
competentele digitale reduse, aproape nule, sunt luate în calcul ca motive pentru care discursul
populist are o așa popularitate printre români, amplificată și de lipsa dorinței de informare din
surse credibile și nepolitizate.

190
Redactia Recorder, Cum a ajuns AUR a patra forță politică din România, 10.12.2020, https://recorder.ro/cum-a-
ajuns-aur-a-patra-forta-politica-din-romania/, 19.-6.2022.
191
Maria Andreis „Salut, sunt George”. Fața nevăzută a liderului AUR George Simion, cum își face campanie în
casele oamenilor- 05.01.2022, https://www.libertatea.ro/stiri/salut-sunt-george-fata-nevazuta-a-liderului-aur-george-
simion-cum-isi-face-campanie-in-casele-oamenilor-3912381 19.06.2022.
192
Siegfried Muresan, Oamenii au nevoie de o perspectivă clară de modernizare a țării pentru a nu mai crede în AUR,
10.02.2022, https://www.contributors.ro/oamenii-au-nevoie-de-o-perspectiva-clara-de-modernizare-a-tarii-pentru-a-
nu-mai-crede-in-aur/, 19.06.2022

49
 Dan Sultanescu ofera o definitei a partidului AUR: “ un populism autoritarian, conservator,
al partidelor de dreapta. Favorizează întoarcerea la valori, conservatorism social, ordine, tradiție,
lideri puternici, stabilitate socială, valori naționale și pe alocuri elemente religioase.” 193
Ca o concluzie, asupra modului in care se manifesta populismul prin prisma partidului
AUR, condus de George Simion nu pot spune decat ca atitunea acestuia atrage cat mai mulți
oameni care s-au saturat de mecanismele politice tradiționale. Violența de care atât partidul, cat si
manifestarile194, cât și reprezentanții acestui partid195,196 nu fac decât să ofere cetățenilor cu studi
sub medie, un exemplu a faptului că cei vinovați vor plăti prin metode ce li se par lor juste.
De asemenea în ochii multora, actele nefondate si atitudinea populistă îi face să aibă
încredere în liderul AUR. Alegerile din anul 2024 vor aduce cu siguranta AUR în coaliția de
guvernare, avand în vedere istoricul celor 2 ani de cand acesta este în Parlamentul României.

Concluzii

Conform informațiilor parcurse, putem admite faptul ca partidele populiste sunt unele
dintre cele mai vrednice adversare ale celorlalte partide.
Am observat cum partidele populiste, mai ales liderii lor, se folosesc de elementele de
notate, dar și de elemente populare, purtate cu scopul de a oferi publicului imaginea de "om dintre
oameni".
Odată cu apariția AUR în România, celelalte partide au fost sceptice cu privire la posibila
reușită a acestuia, dar fix după un an și câteva luni, acesta reușește să intre în Parlament cu aproape
9 procente.

193
Ioana Ene Dogiu, România este campioana populismului în Europa. PSD are printre cele mai mici ponderi de
populiști. Războiul a schimbat mult cifrele, 21.04.2022, https://spotmedia.ro/stiri/politica/romania-este-campioana-
populismului-in-europa-psd-are-printre-cele-mai-mici-ponderi-de-populisti-razboiul-a-schimbat-mult-cifrele-
interviu, 19.06.2022.
194
Protestatarii AUR au ajuns la Guvern, după ce au forțat intrarea în curtea Parlamentului și au încercat să intre în
clădire, 21.12.2021, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/video-membri-si-sustinatori-aur-protesteaza-la-parlament-
fata-de-adoptarea-certificatului-verde-circulatia-este-blocata-in-zona-1776869, 20.19.2022.
195
George Simion l-a luat de gât pe Virgil Popescu în timpul moțiunii împotriva ministrului Energiei. „Ești un hoț”/
„Ești un prost”,07.02.2022 https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/george-simion-l-a-luat-de-gat-pe-virgil-
popescu-in-timpul-motiunii-impotriva-ministrului-energiei-esti-un-hot-esti-un-prost-1829753, 20.06.2022.
196
ANDREI VASILESCU, George Simion și cameramanul său au pălmuit doi botoșăneni. Motivul: n-au dat mâna cu
liderul, 25.01.2022, https://newsweek.ro/actualitate/video-george-simion-si-cameramanul-sau-au-palmuit-doi-
botosaneni-motivul-n-au-dat-mana-cu-liderul 20.06.2022.

50
 Aceasta lucrare si-a propus sa analizeze și sa redea perspectivele partidelor politice, a
familiilor politice și a partidelor politice populiste în Europa și în România.
Aceste partide reprezintă entitatile în mijlocul cărora se aduna oameni care sunt uniți de
aceleași scopuri și dorinte.

Bibliografie:
1. A.D. Xenopol, Istoria Partidelo Politice in Romania Albatros, Bucuresti 2005, p. 57
2. Alexandru Radu, Partide si sistem partidist, ISPRI, București, 2015.
3. Alina Mungiu-Pippide, Doctrine Politice, concept universal si realitati romanesti, polirom,
Iasi, 1998
4. Andreea Pavel, Active Watch: Derapajul populist al AUR e similar strategiilor partidelor
care au pus bazele dictaturilor din secolul trecut/ Invităm partidele și organizațiile să
respingă ferm ”listele negre”, 26.01.2022, https://www.g4media.ro/active-watch-
derapajul-populist-al-aur-e-similar-strategiilor-partidelor-care-au-pus-bazele-dictaturilor-
din-secolul-trecut-invitam-partidele-si-organizatiile-sa-respinga-ferm-listele-negre.html
19.06.2022
5. Andrei Taranu, Doctrine politice contemporane, 2001
6. ANDREI VASILESCU, George Simion și cameramanul său au pălmuit doi botoșăneni.
Motivul: n-au dat mâna cu liderul, 25.01.2022, https://newsweek.ro/actualitate/video-
george-simion-si-cameramanul-sau-au-palmuit-doi-botosaneni-motivul-n-au-dat-mana-
cu-liderul 20.06.2022.
7. Andrew Heywood, Political Ideologies an introduction, Palgavre Macmillian, 5 th edition
2012
8. Anthony Downs, „An Economic Theory of Political Action in a Democracy”, în The
Journal of Political Economy, Vol. 65, nr. 2, (1957): 137

9. Cambridge dictionary ,https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/populism

17.06.2022

51
10. Cas Mudde, Extreme-right Parties in Easter Europe, 2000,
https://www.researchgate.net/publication/47379680_Extreme_Right_Parties_in_Eastern_
Europe p. 7, 14.06.2022
11. Catalin Marchieveci, Momentul partidelor populiste in Europa, 2021,
https://www.cotidianul.ro/momentul-partidelor-populiste-in-europa/, 19.04.2022
12. CESE, Societies outside Metropolises: the role of civil society organisations in facing
populism,Bruxelles, 2019
13. Cristian Andrei, Concurs de populism între PNL și PSD: vouchere de 50 sau 100 de euro,
plafonare RCA, reducere TVA și CAS, 29.03.2022. https://romania.europalibera.org/a/pnl-
psd-vouchere-50-100-euro-plafonare-rca-reducere-tva/31776296.html 19.06.2022
14. CURS, 30 mai 2022, https://twitter.com/EuropeElects/status/1531342170426318854
19.05.2022
15. Dan Sultanescu, Dana Sultanescu, Populism in Eastern Europe. New types of libertarian
populism vs authoritarian populism: The Romanian case, 2022
16. Daniel Sandru, Populismul, in Eugen Huzum, Teorii si ideologii politice, Institutul
European, 2013
17. David Miller, The Blackwell Encyclopaedia of Political Thought, Wiley, 1991
18. Europe Elects,
https://twitter.com/search?q=from%3A%40EuropeElects%20italy&src=typed_query&f=l
ive 19.05.2022
19. EuropeElects
https://twitter.com/search?q=from%3A%40EuropeElects%20spain&src=typed_query&f=
live 19.05.2022
20. George Simion l-a luat de gât pe Virgil Popescu în timpul moțiunii împotriva ministrului
Energiei. „Ești un hoț”/ „Ești un prost”,07.02.2022
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/george-simion-l-a-luat-de-gat-pe-virgil-
popescu-in-timpul-motiunii-impotriva-ministrului-energiei-esti-un-hot-esti-un-prost-
1829753, 20.06.2022.
21. George Voicu, Plupartidismul, o teorie a democratiei, All Publishing, Bucuresti, 1998
22. Georges Burdeau, Traite de Science Politique, tome 2, La dynamique politique, Paris:
Librairie generale de droit et de jurisprudence, 1968

52
23. Ghita Ionescu, Populism: Its Meanings and National Characteristics, The Garden City
Press 1969, p.p.98-112
24. Giafranco Pasquino, “Curs de stiintă politică”, Institului European Iași, anul 2002.
25. Giorgos Charalambous, Gregoris Ioannou, LEFT RADICALISM AND POPULISM IN
EUROPE, 2020, Routlege, p.p. 257-258
26. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=16867
27. https://cis01.central.ucv.ro/csv/curs/isp/c1.html 28 mai 2022.
28. https://council.science/ro/about-us/governance/committees/elections-committee/ 1 iunie
2022.
29. https://dexonline.ro/definitie/stasiologie 28 mai 2022.
30. https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/coalition 31 mai, 2022.
31. https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/humanism 08.06.2022
32. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Socializarea%20politica%20%20abordari
%20conceptuale_0.pdf.
33. https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fspotmedia.ro%2Fstiri%2Fpolitica%2F
romania-este-campioana-populismului-in-europa-psd-are-printre-cele-mai-mici-ponderi-
de-populisti-razboiul-a-schimbat-mult-
cifreleinterviu&h=AT2_R4a4qeGYaKZz5XD0i978uBDD8R13Ojp5U6KJoRN0XwATP
G7WfO_TB1qsipPLAta0ahNpQb1EWSUNbh2Yf17niicf09f2KfCjZJDnWK9DGmQWt
PSVWFLH3Sh9_cuEY27Z&s=1
34. https://www.britannica.com/biography/Niccolo-Machiavelli/The-Prince 28 mai, 2022.
35. https://www.britannica.com/topic/humanism 8.06.2022
36. https://www.britannica.com/topic/populism, 19.06.2022.
37. https://www.gesetze-im-internet.de/partg/BJNR007730967.html
38. https://www.gesetze-im-internet.de/partg/BJNR007730967.html

39. https://www.merriam-webster.com/dictionary/antiestablishment 17.06.2022.

40. https://www.oxfordlearnersdictionaries.com/definition/english/communism 15.06.2022
41. Ioana Ene Dogiu, România este campioana populismului în Europa. PSD are printre cele
mai mici ponderi de populiști. Războiul a schimbat mult cifrele, 21.04.2022,
https://spotmedia.ro/stiri/politica/romania-este-campioana-populismului-in-europa-psd-

53
 are-printre-cele-mai-mici-ponderi-de-populisti-razboiul-a-schimbat-mult-cifrele-interviu,
19.06.2022.
42. Ioana Ene Dogiu, România este campioana populismului în Europa. PSD are printre cele
mai mici ponderi de populiști. Războiul a schimbat mult cifrele, 21.04.2022,
https://spotmedia.ro/stiri/politica/romania-este-campioana-populismului-in-europa-psd-
are-printre-cele-mai-mici-ponderi-de-populisti-razboiul-a-schimbat-mult-cifrele-interviu,
19.06.2022.
43. Ion Boboc, Partide si familii politice Euroopene, cercetari, date statistice, analize politice,
Editura Universitara, 2008
44. Ionel Nicu Sava, Doctrina populară.Ideologie, partide și mișcări politice ale
conservatorismului modern
45. J. LaPalombara & M. Weiner, Political Parties and Political Development, Princeton,
Princeton University Press, 1974.
46. Kai Arzheimer si Elisabeth Carter, Political opportunity structures and right-wing
extremist party success, 2006, https://ejpr.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1475-
6765.2006.00304.x, 14.06.2022
47. Karolina Dreszer-Smalec, Populismul și drepturile fundamentale – zonele suburbane și
rurale, 2020, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52019IE2189&from=EN#ntc10-
C_2020097RO.01005301-E0010 19.06.2022
48. Mair, P., & Mudde, C.. THE PARTY FAMILY AND ITS STUDY. Annual Review of
Political Science, 1 ,1998
49. Manea Rober, ANALIZĂ AUR, la un an de la intrarea în Parlament. Ce a făcut formațiunea
populistă a lui George Simion în 2021, https://psnews.ro/analiza-aur-la-un-an-de-la-
intrarea-in-parlament-ce-a-facut-formatiunea-populista-a-lui-george-simion-in-2021-
608649/ 19.06.2022
50. Maria Andreis „Salut, sunt George”. Fața nevăzută a liderului AUR George Simion, cum
își face campanie în casele oamenilor- 05.01.2022, https://www.libertatea.ro/stiri/salut-
sunt-george-fata-nevazuta-a-liderului-aur-george-simion-cum-isi-face-campanie-in-
casele-oamenilor-3912381 19.06.2022.
51. Maurice Duverger, Les partis politiques Paris, Librairie Armand Colin, 8-e édition, 1973

54
52. Max Weber, Le Savant et le Politique, p. 114
53. Michael Oswald, The Pagrave Handbook of Populism, Palgrave micmillan, 2022
54. Mihaela Miroiu, Ideologii politice actuale, Polirom, Iasi, 2012
55. Mihnea S. Stoica, Populismul in Europa: Dezvoltare istorica, discurs politic si sustinatori
ai dreptei radicale, Presa Universitară Clujeană Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj
56. Pavel, B.M. Popescu, A. Uszkai, C. Vica, Sfera Politicii, Revista de stiinte politice,
Volumul XX, nr 3, mai-iunie 2021, Bucuresti
57. Petre P. Negulescu, Partidele politice, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Garamond, 1994
58. Pierre Brechon, Partidele politice, EIKON, Cluj-Napoca, 1999, traducerea de Marta Nora
Țărnea si Adina Barvinschi
59. Pierre Ostiguy, Francisco Panizza, and Benjamin Moffitt, POPULISM IN GLOBAL
PERSPECTIVE A Performative and Discursive Approach,Routledge, 2021, p.p. 256-273
60. Protestatarii AUR au ajuns la Guvern, după ce au forțat intrarea în curtea Parlamentului și
au încercat să intre în clădire, 21.12.2021, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/video-
membri-si-sustinatori-aur-protesteaza-la-parlament-fata-de-adoptarea-certificatului-
verde-circulatia-este-blocata-in-zona-1776869, 20.19.2022.
61. Raymond. Aron, Democrazie si totalitarism, Bucuresti: Ali Educational, 2001.
62. Redactia Recorder, Cum a ajuns AUR a patra forță politică din România, 10.12.2020,
https://recorder.ro/cum-a-ajuns-aur-a-patra-forta-politica-din-romania/, 19.-6.2022.
63. Reinhard Heinisch, Emanuele Massetti and Oscar Mazzoleni, Populism and Ethno-
Territorial Politics in Europe , Routledge, 2020, p.p. 280-281
64. Robert Adam, Doua Veacuri de populism romanesc. Humanitas, 2018
65. Robert Eccleshall, Alan Finlayson, Vincent Geoghegan, Michael Kenny, Moya Lloyd Lain
MacKenzie and Rick Wilford, Political Ideologies An introduction, 3th edition, Taylor &
Francis Group, 2003, p 151
66. Sergiu Gherghina, Sergiu Mișcoiu, Sorina Soare, Populismul contemporan, un concept
controversat si formele sale diverse, Institutul European, 2012
67. Siegfried Muresan, Oamenii au nevoie de o perspectivă clară de modernizare a țării pentru
a nu mai crede în AUR, 10.02.2022, https://www.contributors.ro/oamenii-au-nevoie-de-o-
perspectiva-clara-de-modernizare-a-tarii-pentru-a-nu-mai-crede-in-aur/, 19.06.2022

55
68. Sigma Dos, 17 mai 2021,
https://twitter.com/europeelects/status/1395666828991549443?s=21 19.05.2022
69. Simona Hix and Christopher Lord, Political Parties in the European Union, Palgrave, 1997
70. Tecne, 2021 14 mai 2021,
https://twitter.com/europeelects/status/1396126458792251396?s=21 19.05.2022
71. Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice si idealul democratic, POLIROM, Iasi,
traducerea de Monica, Romana si Olivia, 2000
72. Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice si idealul democratic, POLIROM, Iasi,
traducerea de Monica, Romana si Olivia, 2000
73. Thompson, James Abbott, "Political parties and explanation : a suggested heuristic
approach." 1974. Doctoral Dissertations 1896 - February 2014. 1901, pp 118-120.
74. Von Beyme, „Populism and Right-Wing Extremism”
75. Zarycki, Tomasz, Four Dimensions of Center Periphery Conflict in the Polish Electoral
Geography. Social Change. Adaptation and Resistance, Warsaw University, Institute for
Social Studies, 2002.

56