See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/332511127
Political parties and doctrines in the European Union (in Romanian)
Chapter · April 2017
CITATIONS READS
0 170
1 author:
Ionel N Sava
University of Bucharest
9 PUBLICATIONS   21 CITATIONS   
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
ISA47 Regional Conference, Bucharest 2015 View project
Doctrine si partide politice europene View project
All content following this page was uploaded by Ionel N Sava on 18 April 2019.
The user has requested enhancement of the downloaded file.
 Partid, doctrin`, structur`
]i organiza\ii politice europene.
Elemente de sociologie politic` comparat`

Ionel Nicu Sava

1. Revolu\iile modernit`\ii, diviziunile sociale ]i par-

tidele politice ! schem` de interpretare a vie\ii
politice în democra\iile liberale occidentale
2. Structura de clivaje primar` ]i geneza partidelor
politice europene
3. Sistemul politic european: partide transna\ionale,
guvernare f`r` statalitate
4. Structura politic` parlamentar`, familii ]i partide
europene, performan\e electorale
5. Schi\` prospectiv` a sistemului politic european

Aceast` lucrare încearc` s` descrie procesul politic euro-

pean prin intermediul actorilor principali: partidele. Pentru a
în\elege jocul partidelor, autorii au recurs la prezentarea iden-
tit`\ii lor doctrinare, a istoriei lor politice ]i a performan\elor
ob\inute în ultimii ani, dar în cadrul circumscris familiei politice
din care fac parte. Am pornit de la premisa c`, dac` nu s-ar
recurge la o localizare identitar` în sânul unei familii (grup`ri)
politice de referin\`, sarcina de a descrie tabloul partidelor
politice europene ar fi mult îngreunat` sau chiar imposibil`.
Familiile politice, aglutin`ri mai mult sau mai pu\in închegate,
sunt singurele cadre ce permit accesul analitic la structura pro-
cesului politic european. O introducere în sociologia partidelor
]i familiilor politice este, de aceea, necesar` pentru a în\elege
politica european`, identitatea politic` ]i comportamentul acto-
rilor (partid, doctrin`, program electoral, structur` politic`, per-
forman\e electorale).
Exist` în Europa opt familii politice (populari, sociali]ti,
liberal-democra\i, stânga unit`, verzi, na\ionali, independen\` ]i
10
democra\ie, identitate ]i tradi\ie), ce integreaz` un num`r etero-
gen de grupuri ]i partide politice na\ionale. Numeric, în cele 27
de \`ri ale Uniunii Europene sunt înregistrate peste 150 de par-
tide politice. Dintre acestea, mai pu\in de jum`tate conteaz` în
jocul politic na\ional, din care pu\in peste jum`tate conteaz` în
jocul politic european. Practic, 30-40 de partide decid jocurile
politice la nivelul \`rilor ]i, prin alian\a sau opozi\ia lor la nivel
european, formeaz` pattern-ul rela\iilor politice europene.
Majoritatea partidelor relevante au o îndelungat` tradi\ie
politic`, îns` în fiecare an apare o mi]care politic` sau o alian\`
nou` în cel pu\in una dintre \`rile europene.
În condi\iile prolifer`rii formelor politice europene este
firesc s` ne întreb`m ce anume este stabil ]i ce se schimb` ]i
cum putem face deosebirea între aceste forme politice. Pornim
de la ideea c` trebuie s` existe ceva ce diferen\iaz` în mod fun-
damental structurile politice.
La o prim` vizionare, o sociologie a doctrinelor politice
pune în eviden\` existen\a unui etos doctrinar, alc`tuit din atitu-
dini, st`ri de spirit, sensuri ]i simboluri, valori ]i idei care deter-
min` compozi\ia unic`, aranjamentul ideologic al elementelor unei
doctrine ]i îi confer` acesteia identitatea specific`. Oamenii cred
în ceva ]i apar\in de ceva. În politic`, identitatea este cea care
decide cine poate fi considerat !de-al nostru" ]i cine !de-al lor".
Identitatea stabile]te spa\iul de demarca\ie, adic` opozi\ia poli-
tic`, ]i spa\iul de comunicare, adic` spa\iul de negociere politic`.
Totu]i, ideologiile nu sunt suficiente pentru a în\elege
partidele. O structur` social-politic` de profunzime decide aran-
jarea grupurilor pe e]ichierul politic. De aceea, este nevoie de
investigarea acestei structuri de apartenen\` pentru a în\elege
mesajul doctrinelor ]i jocul politic al partidelor.
A]adar, ce este un partid politic, care condi\ii socio-cul-
turale determin` apari\ia lui, ce partide sunt relevante pe scena
politic` european`, când ]i cum s-a constituit sistemul de partide
în Europa occidental`, prin ce mecanisme procesele politice
na\ionale sunt transferate la nivel european ]i cu ce urm`ri?
Acesta este setul de întreb`ri la care încerc`m s` r`spundem în
aceast` introducere.
11
Partidele sunt conglomerate de grupuri în mod obi]nuit
diferite, dar suficient de unite prin ostilitatea lor fa\` de com-
petitorii din partide opuse. Partidele nu se compun din indivizi,
ci din grupuri. Afirma\ia apar\ine cercet`torilor Seymour Martin
Lipset ]i Stein Rokkan ]i este preluat` dintr-un cunoscut studiu
intitulat !Cleavage Structures, Party Systems, and Voters
Alignment" (1967)1. Pe urmele lui Lipset ]i Rokkan, dac` par-
tidul înseamn` grupuri aglutinate în jurul unui obiectiv politic,
atunci identitatea partidului este dat` de identitatea grupurilor ]i
nu exist` o identitate de partid în afara grupurilor sau peste ele,
ceva în sensul unei carcase ideologice a]ezate undeva deasupra
unei mase de adep\i.
Ceea ce une]te grupurile într-un partid este o compatibi-
litate minim` ]i opozi\ia fa\` de competitori, altfel acestea ar
p`r`si partidul. Doctrina politic` este un brand, o înf`\i]are, un
ambalaj al unui produs instabil # partidul # aflat într-o perma-
nent` c`utare a unei forme pe care s` o ocupe, fie la guvernare,
fie în opozi\ie. Evident, nu ambalajul \ine produsul la un loc, ci
rela\iile dintre grupurile din interior ]i spiritul de corp (etosul).
La guvernare, partidele sunt monolitice; în opozi\ie, sunt insta-
bile ]i fragile.
Din aceast` ipotez` sociologic`, în\elegem ce sunt par-
tidele ]i care este identitatea lor dac` în\elegem grupurile
sociale, adic` modul lor de formare, identitatea atribuit` ]i
op\iunile lor politice. Ca sociologi, nu ne intereseaz` spectacolul
la vedere, aparen\ele, ci structura social` ]i cultural` de profun-
zime care genereaz` grupurile de interese ]i care furnizeaz`
condi\iile pentru alian\e, conflicte ]i compromis. Lipset ]i
Rokkan consider` c` grupurile sunt rezultatul firesc al unui pro-
ces de fragmentare a corpului social în func\ie de diviziuni
(cleavages) cum ar fi religia, regiunea, limba, etnicitatea, clasa.
Oamenii se asociaz` ]i se separ` dup` credin\a religioas`, limba
pe care o vorbesc, \inutul în care locuiesc, clasa social` din care
fac parte.
1. Seymour Martin Lipset ]i Stein Rokkan, Party Systems and Voters
Alignments: Cross-National Perspectives, New York, The Free Press, 1967,
p. 1-64.
12
Dimensiunea grupurilor este intermediat` de tehnicile
sociale de comunicare. De la inventarea tiparului, a radioului,
televiziunii ]i pân` la Internet, tehnologia modern` a crescut
capacitatea de comunicare ]i practic a oferit structurilor de
apartenen\` un spa\iu social aproape infinit. Accesul în spa\iul
social este ast`zi atât de facil, încât grupurile se compun ]i se
recompun relativ u]or, iar orice individ poate avea apartenen\e
multiple. Mai mult, dimensiunea grupurilor este teoretic nelim-
itat`. În spa\iul public, toate grupurile sunt relevante; în spa\iul
politic, numai unele grupuri cap`t` vizibilitate ]i însemn`tate.
De aceea, ne intereseaz` acele grupuri care definesc spa\iul
politic, caracterizat prin excelen\` de competi\ie ]i conflict.
Autorii men\iona\i consider` c` exist` o ierarhie a divi-
ziunilor sociale, dar nu toate conflictele ]i tensiunile generate de
rela\iile sociale tind s` se cristalizeze la nivel politic ]i s` devin`
atât de polarizate încât s` implice grupuri ]i identit`\i diferite.
Este nevoie de o delimitare a acelor diviziuni care produc rela\ii
sociale de tip politic, în primul rând, ]i rela\ii de competi\ie, în
al doilea rând. Sociologia politic` comparativ` descrie acest
proces ]i, pe aceast` baz`, se pot prescrie reguli de cercetare ]i
interpretare.
1. Revolu\iile modernit`\ii, diviziunile sociale
]i partidele politice ! schem` de interpretare a vie\ii
politice în democra\iile occidentale
Lipset ]i Rokkan consider` c`, într-o prim` etap`, proce-
sul politic modern este modelat de dou` revolu\ii: revolu\ia
na\ional` ]i revolu\ia industrial`. Transform`rile generate de
aceste revolu\ii au indus diferite diviziuni sociale care se reflect`
în apari\ia unor noi partide politice ]i în afilierea diferit` a
aleg`torilor. Revolu\ia politic` na\ional` a generat un conflict
centru-periferie între noua cultur` na\ional` ]i culturile subor-
donate de tip etnic, lingvistic, regional sau religios plasate la
periferie ]i un conflict biseric`-stat între statul centralizator ]i
13
biserica doritoare s`-]i p`streze influen\a. Revolu\ia economic`
a dat na]tere diviziunii agricultur`-industrie ]i conflictului din-
tre elita agricol` ]i clasa burghez` în ascensiune (conflictul
rural-urban), pe de o parte, ]i conflictului social (economic)
dintre capitali]ti ]i clasa muncitoare, pe de alt` parte.
Cele patru surse ale diviziunilor (cleavages) au generat
structura de partide politice a democra\iei liberale moderne.
Conflictul dintre aristocra\ie ]i burghezie a deschis istoria
politic` a modernit`\ii, îns` a fost relativ repede înlocuit de
diviziunea dintre capitaluri ]i munc`, de conflictul dintre capi-
tali]ti ]i muncitori, lucru vizibil îndeosebi dup` introducerea
sufragiului universal.
Sistemul politic rezultat a fost unul cu dou` partide mari,
un partid cu doctrin` conservatoare (landowners), cel`lalt cu
doctrin` liberal` ]i, mai târziu, socialist` (burgeois). Pe aceast`
structur` s-a a]ezat lumea modern`, îndeosebi cea occidental`,
cu mici diferen\e de la o \ar` la alta. Un partid a ap`rat societatea
tradi\ional`, cel`lalt a promovat societatea modern`. Partidele
radicale (cele fasciste ]i comuniste, de exemplu) au fost
episoade trec`toare, cel pu\in în Occident, pentru c` diviziunile
sociale ce le-au generat au fost absorbite în cadrul structurii
sociale existente (cum ar fi opozi\ia proletariat-burghezie).
A]adar, dup` Lipset ]i Rokkan, diviziunile principale
dintr-o societate pot fi ordonate pe un spa\iu bidimensional: o
dimensiune teritorial` a diviziunilor structurale na\ionale ]i o
dimensiune func\ional` (Fig. 1).
Pe axa teritorial` (l-g, centru-periferie sau vertical`), la
cap`tul de sud se pot identifica opozi\ii strict locale, cum ar fi
acelea ale regiunilor periferice, ale minorit`\ilor lingvistice ]i
ale popula\iilor amenin\ate din punct de vedere cultural fa\` de
presiunile centralizatoare, standardizante, ale ma]in`riei statului
na\ional. Grupurile se identific` teritorial (regional) ]i se asocia-
z` cu unit`\i geografic-administrative de tip provincii, regiuni,
districte, localit`\i sau alte organiz`ri de acest tip. Germania
Federal` este un exemplu la îndemân`, compus` din land-uri
(regiuni cu guvern propriu) ]i ora]e libere cu larg` autonomie
(freie stadte). La cap`tul de nord al axei, conflictele nu apar între
14
Figura 1: Axele clivajelor sociale (Lipset ]i Rokkan, 1967)
unit`\i teritoriale, ci sunt conflicte pentru controlul, organizarea
]i decizia relative la scopurile ]i op\iunile politice ale sistemului
ca întreg. Sunt conflictele dintre elite pentru ob\inerea puterii
centrale ]i reflect` de obicei concep\ii diferite despre na\iune,
priorit`\i interne ]i obiective externe. Fran\a a înregistrat dis-
putele cele mai ample la nivel ideologic pentru controlul centru-
lui politic (declan]ate înc` din timpul Revolu\iei la nivelul elitei
na\ionale).
Pe scara func\ional` (a-i, orizontal` sau translocal`), con-
flictele traverseaz` unit`\ile teritoriale ]i produc alian\e ale
subiec\ilor prin similitudinea orient`rii sau a situ`rii în privin\a
unei variet`\i de localiz`ri ]i au tendin\a de a submina solidari-
tatea mo]tenit` a comunit`\ilor teritoriale. La cap`tul vestic,
sunt conflictele de interese dintre produc`tori ]i consumatori,
dintre patroni ]i angaja\i, dintre creditori ]i debitori, dintre
pl`titori de taxe ]i beneficiari de sprijin social etc. Aglutin`rile
(grupurile) nu sunt aici de natur` teritorial`, ci societal`, bazate
pe interese sociale ]i economice. Clasele sociale, grupurile pro-
15
fesionale, asocia\iile sindicale reprezint` de obicei aceste
grupuri. Conflictele sunt rezolvate prin negociere ]i prin sta-
bilirea unor reguli de alocare a resurselor. Cu cât avans`m c`tre
cap`tul de est al axei (polul ideologic), cu atât sunt mai difuze
criteriile de aglutinare, mai intense identific`rile de tip !noi" ]i
mai inflexibile respingerile c`tre grupurile de tip !ei". Aici, con-
flictele nu mai sunt de tipul câ]tig-pierdere, ci sunt conflicte
ideologice asupra concep\iilor morale ]i a interpret`rilor istoriei
]i destinului uman. Afilierea nu mai este multipl`, ci reprezint`
un angajament total la un singur grup, iar comunicarea este con-
trolat` pentru a men\ine !puritatea" ideologic`.
Pe axa func\ional`, diviziunea capitali]ti-muncitori a
generat partidele socialiste ]i laburiste care au segmentat de
aceast` dat` comunit`\ile culturale. A fi s`rac sau bogat este la
fel de valabil pentru un flamand sau un valon din Belgia, un
catolic din Bavaria sau un protestant din Hamburg. Partidele
socialiste sunt astfel social orizontalizate, mult mai deschise
c`tre aderen\i din toate structurile sociale, motiv pentru care
intersecteaz` sau traverseaz` interesele verticalizate ale comu-
nit`\ilor cultural-ideologice. Importante sunt tendin\ele: munci-
torii voteaz` de obicei partidele socialiste, catolicii practican\i,
cel mai probabil partidele cre]tin-democrate. Este diferen\a,
plastic exprimat`, dintre o farfurie ]i un pahar: prima are o
form` plat`, cel`lalt este înalt; în ambele poate înc`pea o canti-
tate egal` de substan\`.
Lipset ]i Rokkan identific` patru linii critice de clivaj
social. Dou` sunt un produs direct al revolu\iilor na\ionale:
opozi\ia ]i, apoi, conflictul dintre cultura central` a construc\iei
na\ionale ]i rezisten\a crescut` a popula\iilor subordonate din
punct de vedere etnic, lingvistic sau religios la care se adaug`
conflictul dintre mobilizarea invocat` de statul na\ional ]i privi-
legiile corporatiste ale Bisericii. Celelalte dou` conflicte sunt
generate de revolu\ia industrial`: unul între interesele proprieta-
rilor de p`mânt ]i antreprenorii industriali, cel`lalt conflict între
proprietari/angajatori ]i chiria]i, muncitori ]i artizani. Dup`
Lipset ]i Rokkan, !O mare parte din istoria Europei de la
începutul secolului al XIX-lea încoace poate fi descris` în ter-
16
menii interac\iunii dintre aceste dou` procese ale schimb`rii
revolu\ionare."2 Pe aceast` structur` a diviziunilor s-au consti-
tuit grupurile politice, care au întemeiat partidele din jocul
c`rora a rezultat sistemul politic na\ional în cele mai multe \`ri
europene. Figura 2 prezint` schematic cele patru linii de clivaj
social-politic.
De re\inut c` structurile diviziunilor sociale (cleavage
structures) sunt cele care au generat sistemele de partide.
Procesul nu este îns` automat, afirm` Lipset ]i Rokkan: intervin
elemente de management organiza\ional ]i de strategie electo-
Fig. 2: Loca\ii ale celor patru clivaje principale în paradigma a-g-i-l
(Lipset & Rokkan, 1967).
ral`, alian\e ]i conjucturi, mobilizare, comunicare, leadership ]i
campanie. Acestea sunt îns` detaliile de care se ocup` cu mai
mult` dedica\ie politologii sau speciali]tii în ]tiin\` politic`.
În cazul sociologiei politice comparative, fundamental`
este diviziunea social`, cea care decide care anume ]i cum un
conflict socio-cultural este transformat într-o opozi\ie politic`
între partide. Pentru ca acest lucru s` se întâmple, autorii cita\i
consider` c` sunt implicate condi\iile necesare pentru expri-
marea protestului ]i reprezentarea intereselor în societate.
2. Op.cit., p. 4.
17
Aceste condi\ii sunt în num`r de patru:
! tradi\iile ]i regulile de luare a deciziilor politice (de tip
autoritar sau deliberativ, regulile pentru exprimarea
opozi\iei, controlul sau libertatea asocierii politice, li-
bertatea comunic`rii, organizarea demonstra\iilor);
! canalele pentru exprimarea ]i mobilizarea protestului
(dac` sistemul este de tip reprezentativ, cine ]i cum
alege reprezentan\ii; dac` protestul este violent sau dac`
exist` canale de rezolvare prin alegeri ]i/sau presiune
asupra reprezentan\ilor legali),
! oportunit`\ile pentru alian\e, recompensele ]i costurile
acestora în sistemul politic (dac` grupurile politice exis-
tente sunt închise sau deschise spre l`rgirea bazei
sociale, cât de dificil este pentru noile mi]c`ri s` ob\in`
reprezentare);
! posibilit`\ile, implica\iile ]i limit`rile regulii majorit`\ii
în sistemul politic (ce tipuri de alian\e pot genera
majorit`\i ]i ce posibilit`\i au aceste majorit`\i s`
afecteze structura primar` a institu\iilor ]i alocarea
resurselor în sistem).
Având în vedere aceste condi\ii, Lipset ]i Rokkan iau în
considerare o secven\` de praguri (threhsholds) care genereaz`
solicit`ri noi în orice sistem politic, sub forma unor mi]c`ri
politice ce reprezint` reordon`ri ale clivajelor sociale. Acestea
sunt:
1. pragul de legitimare (sunt opozi\iile respinse ca fiind
conspira\ii sau exist` dreptul la peti\ie, la critic` ]i la
opozi\ie?);
2. pragul de încorporare (se recunoa]te dreptul de a par-
ticipa la deciderea reprezentan\ilor pentru to\i simpati-
zan\ii mi]c`rii?);
3. pragul de reprezentare (sunt condi\iile de reprezentare
accesibile pentru noile mi]c`ri? de exemplu, pragurile
electorale);
4. pragul de formare a majorit`\ii (sunt permise schimb`ri
majore ale sistemului politic în cazul formarii unei
majorit`\i coerente?).
18
Lipset ]i Rokkan arat` c` literatura clasic` (Tocqueville,
Weber, Michels) s-a preocupat de primele dou` praguri pentru a
în\elege acea institu\ie a sistemului politic modern care este par-
tidul de mas`. Perioada se încheie cu adoptarea sufragiului uni-
versal. Dreptul universal la vot a adus în masa electoral`
lucr`torii din industrii, în primul rând, dar ]i masele rurale.
Primii au urmat diviziunea social` ]i s-au îndreptat c`tre par-
tidele socialiste ]i laburiste, ceilal\i au urmat diviziunea cultu-
ral` ]i s-au al`turat partidelor conservatoare ]i religioase. Este
vorba, din nou, de tendin\e. De re\inut aici c`, în \`rile industria-
lizate, electoratul rural are rol ponderator la mi]c`rile socialiste
]i liberale, iar în \`rile agrare electoratul urban are rol ponderator
la mi]c`rile conservatoare ]i agrariene. Olanda este un exemplu
pentru primul caz, Spania pentru cel de-al doilea.
Îns`, exemplul cel mai concludent este Anglia, unde
declinul partidului liberal, produs prin excelen\` al revolu\iei
industriale, a început pe la 1920, la pu\in timp dup` introducerea
sufragiului universal. Aceast` m`sur` a fost introdus` chiar de
liberali sub presiunea condi\iilor din al treilea ]i al patrulea prag.
Electoratul rural adus în sistem a îngro]at rândurile partidului
conservator, proletariatul urban a scos la lumin` un partid minor
la vremea respectiv`, partidul laburist, care avea s` înlocuiasc`
partidul liberal. Clivajul industrial urban (dintre capitaluri ]i
munc`) a trimis partidul liberal în fundalul scenei politice. De
atunci încoace, sistemul politic britanic nu s-a mai schimbat: un
echilibru între dou` partide de mas` (conservator ]i laburist) ]i
unu-dou` partide mai mici, f`r` acces la guvernare. Nu întâm-
pl`tor se afirm` c` partidele mici sunt partide funrnizoare de
cadre pentru celelalte partide.
Evolu\ii similare au avut loc ]i în celelalte \`ri europene.
În jur de 1900, structura politic` european` era deja format` ]i
este valabil` în linii mari ]i ast`zi. Aceast` structur` politic`
cuprinde de regul` un partid conservator ]i un partid socialist, la
care se adaug` câteva partide mai mici, de factur` regional`
(agrariene, religioase, etnice) sau ideologic` (liberali, demo-
cra\i, reformatori, verzi). Dup` Primul R`zboi Mondial, aceast`
structur` politic` se stabilizeaz` ]i este apoi repus` în func\iune
19
în majoritatea \`rilor europene la sfâr]itul celui de-al Doilea
R`zboi Mondial sau la c`derea regimurilor politice totalitare
(Fran\a imediat dup` 1945, urmeaz` Germania din 1949,
Portugalia din 1974, Grecia din 1976, Spania din 1974 ]i Europa
de Est dup` 1990).
S` re\inem c` structura politic` european` este format`
dintr-un partid conservator (cu nume diferit de la o \ar` la alta,
dar afiliat aproape exclusiv la Partidul Popular European), un
partid socialist (social-democrat în unele \`ri, socialist în altele,
afiliat sociali]tilor europeni) ]i o serie de partide mai mici (li-
berale, democrate, ecologiste, na\ionaliste, afiliate liberal-demo-
cra\ilor, verzilor, stângii unite). Un num`r relativ redus de inde-
penden\i orbiteaz` între grupuri. Acest pattern se reproduce
aproape f`r` deosebire în toate \`rile europene.
Începând din anii 1920, literatura de profil s-a preocupat
de pragul trei ]i patru: consecin\ele politice ale sistemului elec-
toral ]i ale mecanismului de luare a deciziilor pentru formarea ]i
func\ionarea sistemului de partide. Este perioada în care s-a
introdus votul universal în mai toate \`rile europene. Practic, sis-
temul electoral din Europa s-a stabilizat imediat dup` Primul
R`zboi Mondial ]i, de atunci, manifest` o tendin\` de conser-
vare. Partidelor noi, de]i sistemul le permite înfiin\area ]i
intrarea în jocul politic, nu le este permis accesul facil la sis-
temul de luare a deciziilor. Se permite intrarea lor în sistem pen-
tru a nu crea disiden\e politice (unele periculoase, cum a fost
extrema dreapt` în anii 1930 sau extrema stâng` în anii 1970),
dar nici nu pot dep`]i o anumit` pondere politic`.
Astfel, cele mai multe partide noi sunt partide mici, obli-
gate la alian\e pentru a avea acces la decizie. Prin alian\`, !puri-
tatea" lor ideologic` este afectat`, în alian\` sunt mai bine !con-
trolate" ]i subordonate interesului de conservare a sistemului
politic. Partidele mici sunt partide !de re\ea", reprezint`
nodurile re\elei, !gurile de aerisire" a sistemului politic sau
!balamalele" de rota\ie la putere a partidelor mari, în special în
perioade de crize. Exemplul liberal-democra\ilor germani, un
partid mic (7-12%), aflat la guvernare timp de 41 de ani din
1949 încoace, este, cred, edificator.
20
La nivel na\ional, structura sistemului politic prezint`
similarit`\i evidente în cele mai multe \`ri europene. Vreme de
apoape un secol nu s-a întâmplat nimic spectaculos (cu notabila
excep\ie a Germaniei) în sistemul politic al \`rilor vest-
europene. De aceea, apari\ia sistemului de partide la nivelul
Uniunii Europene cred c` reprezint` cea mai mare schimbare
politic` din Europa în utimiii 100 de ani. S` re\inem, pentru
moment, tendin\a de conservare a sistemelor politice europene
na\ionale, caracterizat` de alternan\a la putere a partidelor mari
precum ]i de dominarea ]i men\inerea în afara guvern`rii a celor
mai multe partide mici. În Anglia, alternan\a conservatori-
laburi]ti dateaz` din 1922, în Germania, din 1949, guvern`rile
reprezint` alternan\e la putere ale cre]tin-democra\ilor ]i social-
democra\ilor, în Fran\a ale gaulli]tilor ]i sociali]tilor ].a.m.d.
Dac` avem în vedere diviziunile (cleavages) care au ge-
nerat partidele ]i sistemele politice, vom observa c` diviziunile
centru-periferie, stat-biseric` ]i agricol-industrial au generat
mi]c`ri divergente ]i opozi\iile aferente în interiorul corpului
politic, în timp ce diviziunea capitali]ti-muncitori a generat o
mi]care de omogenizare. Astfel, mi]c`rile conservatoare au con-
tribuit la stabilizarea sistemului politic, mi]c`rile liberale la
diversificare, în timp ce mi]c`rile socialiste au reprezentat
tendin\a de omogenizare. Dintre to\i, liberalii au fost cei mai
!prolifici" în crearea de mi]c`ri politice noi, aripi ]i disiden\e.
Ultimele forma\iuni de profil liberal sunt cele ecologiste.
Tipologia comparativ` a lui Lipset ]i Rokkan creaz` opt
tipuri de alian\e-opozi\ii, care au la baz` diviziunile sociale pro-
duse de reforma religioas`, de revolu\ia democratic` ]i de revo-
lu\ia industrial` (vezi Fig. 2). Peste acestea nu a mai intervenit
o alt` diviziune care s` presupun` apari\ia unui grup disident în
sistem cu tendin\e ]i capacit`\i de transformare în partid politic.
Sistemul s-a stabilizat dup` 1920, permite disiden\e sau
!aerisiri" în perioade politice mai agitate, îndeosebi în tab`ra
liberal`, ]i, de prin anii 1960 constituie structura politic` curent`
din \`rile europene.
Începând cu Daniel Bell, de pe la sfâr]itul aniilor 1960,
speciali]tii vorbesc de cea de !a treia revolu\ie", adic` de revo-
21
lu\ia postindustrial`, care a generat o rearanjare a diviziunilor.
Aspectele materiale (vizibile în conflictul boga\i-s`raci, de
exemplu) nu ar mai fi fost relevante (au fost estompate de statul
bun`st`rii), iar lumea a trecut într-o faz` postmaterialist`, de
unde au rezultat atitudini ]i a]tept`ri noi (un mediu curat, acces
la educa\ie, energie !curat`", egalitate b`rba\i-femei, drepturi
pentru minorit`\i, interdependen\` interna\ional`, democrati-
zare, toleran\` moral`). Pe cele dou` axe, reprezentarea intere-
selor ]i-ar pierde baza material`, aleg`torii aliniindu-se, ca în
mod`, la noile preferin\e ideologice. Totu]i, ecologismul nu este
doar o mod`, iar verzii reprezint` un grup politic influent în
Parlamentul European. În structura politic`, aceste a]tept`ri noi
sunt reprezentate de unele partide liberale ]i de partidele ecolo-
giste (de agenda verzilor, în general). Grupurile noi implicate nu
sunt îns` partide de mas`, cum sunt conservatorii ]i sociali]tii,
ci mai degrab` activi]ti politici de tipul Green Peace, Medicina
f`r` Frontiere, grupurile antiglobalizare ]i altele asemenea.
Lipset (1990) consider` c` diviziunile ]i ideologiile
derivate din revolu\ia postindustrial` nu au for\a s` schimbe în
mod fundamental sistemul politic modern, pentru simplul motiv
c` nu au suficient` pondere în masa electoral` pentru a dep`]i
clasa capitalist` ]i cu atât mai pu\in clasa lucr`toare, nici nume-
ric ]i nici intelectual. Deocamdat`, nu s-a inventat altceva care
s` înlocuiasc` sistemul !un om, un vot". Cel pu\in din punct de
vedere politic, postindustrialismul nu este decât un adaos la
lumea modern`, nu o schimbare fundamental`. Intelectualilor
postmoderni nu le r`mâne altceva decât activismul politic, vizi-
bil în literatura noii stângi.3
Efectul postindustrialismului este a]adar marginal în
politica na\ional`: a adus la suprafa\` partidele ecologiste,
mi]c`rile pentru dreptuile omului, a resuscitat partidele etnice,
dar nu le ofer` ]ansa de a deveni partide majoritare.4 Minori-
3. Vezi articolul dedicat liberalismului, sec\iunea referitoare la atitudinea inte-
lectualilor francezi (Lucien Lume).
4. Seymour Martin Lipset, !How Do Political Partis Aries?", în Current
Contents, nr. 12, martie 1990, Universitatea Stanford, Califonia.
22
t`\ile au devenit mai vizibile, uneori agitate pân` la violen\`, dar
nu pot înlocui majorit`\ile politice.
Dac` la nivel na\ional postmodernismul genereaz` pentru
moment doar agita\ie, în politica interna\ional` este mult mai
vizibil, fiind asociat cu mi]c`rile globaliz`rii. Proliferarea struc-
turilor globaliz`rii este un argument în favoarea acestei afir-
ma\ii. Din perspectiva teoriei lui Lipset ]i Rokkan, sistemele
politice tradi\ionale, cum sunt cele europene, reprezint` o evi-
dent` contrapondere la globalizare. Chestiunea este în ce m`sur`
sistemul politic european va conserva situa\ia existent` sau va fi
afectat de procesul globaliz`rii. Acesta este îns` alt subiect, ce
nu face obiectul prezentei analize.
Deducem din cele men\ionate c` structura politic` euro-
pean` este, în caracteristicile sale definitorii, modern` (în sensul
sistemului politic modern), bazat` pe partidele de mas` ]i pe
votul majorit`\ii ]i c` principala chestiune politic` în Europa nu
este postmodernismul (rolul minorit`\ilor în politic`), ci trecerea
de la politica na\ional` la politica unional` (respectiv formarea
unor noi majorit`\i). Dac` exist` o preocupare a politicienilor
europeni, de orice orientare politic` ar fi ei, aceasta este, cred,
cum s`-]i p`streze ponderea politic` ]i electoratele partidelor lor
în urma trecerii de la sistemul politic na\ional la cel unional. Aici
ne intereseaz` s` prospect`m analitic cum se formeaz` partidele
europene, c`ror diviziuni sociale le corespund ]i cum ar putea
func\iona sistemul politic paneuropean.
2. Structura de clivaje primar` ]i geneza sistemului
european de partide
Philippe C. Schmitter (2004) consider` c` Uniunea Euro-
pean` se afl` în prezent într-o situa\ie relativ similar` comu-
nit`\ilor politice na\ionale pe la mijlocul secolului al XIX-lea,
adic` perioada medie a form`rii structurilor politice na\ionale
cuprins` aproximativ între 1815 ]i 1918, situa\ie descris` de
23
Rokkan. Grosso modo, structurile de diviziune primare (generic
cleavage structures) combinate cu pozi\ia geopolitic` au gener-
at statele na\ionale europene în cursul !secolului na\iunilor".
Partidele formate în perioada respectiv` au pus în oper` un pro-
ces de larg` anvergur` european`: formarea na\iunilor. Procesul
a presupus centralizare politic` ]i administrativ` la nivel
na\ional.5
Astfel, dup` Stein Rokkan (1970), odat` ce sistemul
politic a fost creat, alte identit`\i ]i comportamente au fost
!înghe\ate" în Europa Occidental`.6 Europa na\iunilor a înghe\at
acele proiecte care ar fi subminat ordinea politic` a timpului.
Aceast` nou` Europ`, pl`m`dit` între revolu\iile liberale de la
1848 ]i revolu\iile na\ionale dintre 1871-1918, a fost a]ezat`,
din punct de vedere interna\ional, pe sistemul de pace al trata-
telor de la Versailes. Comunitatea European` creat` în 1957 ]i
Uniunea European` de ast`zi nu au schimbat fundamental
aceast` structur` de stabilitate pe continent.
Dup` modelul teoretic propus anterior, formarea unui sis-
tem politic este ghidat` de structura diviziunilor sociale ce se pot
exprima politic prin intermediul grupurilor. Exist` un sistem de
partide la nivelul Parlamentului European, îns` aceste partide nu
reprezint` decât forme incipiente de identific`ri, simboluri
împ`rt`]ite ]i platforme comune. Pentru a se putea forma acele
diviziuni ]i pentru a se ini\ia alian\ele necesare, dup` unii autori,
este nevoie teoretic de o !dezghe\are" de profunzime a Europei.
Nu este locul unei elabor`ri mai ample aici, îns` este comun
acceptat c` ideea cre]tin` ]i idea na\ional` sunt elementele
fondatoare ale Europei moderne. Prin urmare, este dificil de sta-
5. Aproximativ între 1815 ]i 1920 s-au constituit cele mai multe dintre struc-
turile politice moderne ale Europei. La 1859 ia na]tere statul român modern,
la 1871 statul german, la 1878 statul bulgar, la 1918 statul irlandez, statele
central europene, balcanice, baltice etc.
6. Vezi Philippe C. Schmitter, Just What an Eventual Euro-Party System Look
Like (With apologies to Stein Rokkan and His Many Followers), Friedrich
Ebert Stiftung, Berlin, 2004 ]i Stein Rokkan, !Cleavage Formation and the
Structuring of the Mass Politics", în S. Rokkan (ed.), Citizen Election
Parties, Oslo, Universitetsforlaget, 1970, p. 72-144.
24
bilit ce ar însemna !dezghe\ul" altor forme politice care s`
înlocuiasc` aceste dou` idei cu for\` identitar` incontestabil`.7
Postindustrianismul este o presiune, dar nu este de ajuns pentru
a schimba sistemele politice moderne.
Pentru moment, consider` Schmitter, clivajele tradi\ionale
sunt în continuare dominante în Europa ]i ele exprim` în principal:
1. diviziunile de clas` dintre capital ]i munc`;
2. competi\ia regional` dintre centru ]i periferie;
3. diviziunea sectorial` dintre agricultur`, industrie ]i ser-
vicii;
4. diviziunile religioase dintre catolici ]i protestan\i,
catolici ]i ortodoc]i, cre]tini ]i musulmani.
Aceste diviziuni sunt stabilite în perioada de formare a
sistemelor politice ]i unele dintre ele ]i-au diminuat capacitatea
de a structura câmpul politic. Alte diviziuni mai noi, cum sunt
cele din categoria postindustrial`, sunt marginale. În acest caz,
consider` Schmitter, diviziunile relevante, capabile s` struc-
tureze câmplul politic paneuropean, sunt derivate din cele vechi
sau din combina\ia lor.8
Astfel, se poate identifica o cert` opozi\ie centru-peri-
ferie, atrofiat` în perioada na\ional`, resuscitat` cu intensit`\i
diferite în perioada recent`. Peste structura cunoscut` a statelor
na\ionale, Europa integrat` prezint` o !arie central`" (core
area), compus` din re\eaua de ora]e ce se întinde între
Manchester ]i Londra la nord ]i Milano, Floren\a, Torino la sud
(numit` ]i blue banana, având în vedere forma ]i culoarea pe
h`r\ile birocra\ilor de la Bruxelles9), traversând coridorul
7. Vezi capitolul dedicat doctrinei conservatoare, sec\iunea revolu\iilor
na\ionale.
8. Aceast` observa\ie pune în discu\ie chestiunea noilor clivaje, numite post-
moderne. Ar trebui cercetat dac` presiunea globaliz`rii genereaz` clivaje
noi, capabile s` structureze diferit spatiul european, sau dac` ac\iunea lor
las` loc vechilor clivaje, premoderne, de tip etnic ]i religios, parohiale, care
au r`v`]it Europa p@n` în secolul al XIX-lea.
9. Pentru detalii privind regionalizarea, vezi lucrarea lui Ionel Nicu Sava, Zece
ani de tranzi\ie în Europa de Est. O analiz` sociologic` comparativ`,
Editura Funda\iei Culturale Române, Bucure]ti, 2000.
25
Rinului ]i cuprinzând ora]ele München, Frankfurt, Starsbourg,
Bruxelles, Amsterdam care se bucur` de cea mai avansat` dez-
voltare industrial`; urmeaz` o serie de regiuni periferice relativ
compacte, cu economii locale dominate de agricultur` (regiuni
în Spania, Portugalia, în sudul Italiei, Polonia), o alt` serie de
regiuni distincte din punct de vedere cultural (etnic ]i religios,
cum sunt Walonia, Flandra, Lanquedoc, Sco\ia, Catalonia, |ara
Bascilor ].a.), o re\ea de regiuni postimperiale, cu o cert` nos-
talgie pentru structuri regionale distincte (de exemplu Mittel-
europa) ]i avanposturi comeriale, sub form` de pie\e emergente,
c`tre regiunile din Est (sud-estul Europei, Balcanii, regiunea
baltic`).
Aceast` structur` regionalizat` genereaz` clivaje evidente
între zona central` supradezvoltat` ]i periferiile agricole mai
slab dezvoltate, între regiunile culturale ]i centrele politice
na\ionale, între vechile regiuni imperiale ]i noile state europene
(între Mitteleuropa habsburgic` ]i Serbia, Croa\ia, Slovenia10),
între pie\ele vest-europene în expansiune ]i cele emergente din
Europa Central` ]i de Est, între marii consumatori de energie din
Vest ]i \`rile de tranzit din Est, a]a cum este situa\ia dintre
Germania ]i Polonia etc.
Un factor mai pu\in investigat, dar care produce deja cli-
vaje la nivel politic este localizarea geopolitic` a Europei.
Partidele occidentale, în frunte cu sociali]tii, au c`p`tat o colo-
ratur` antiamerican`: a fi proeuropean înseamn` a fi antiameri-
can. Partidele r`s`ritene, în frunte cu conservatorii, manifest`
rezerve fa\` de Rusia ]i o apropiere pân` la subordonare fa\` de
SUA. Este o explica\ie de ce social-democra\ii germani se afl`
într-un fel de stare de r`zboi cu conservatorii polonezi în ceea ce
10. Poten\ialul de conflict identitar este aici foarte ridicat. Ideologia noii
Europe Centrale încorporeaz` în mod exclusivist !reteaua de solidarit`\i
urbane dintre Viena-Budapesta-Praga-Ljubliana-Zagreb", considerat`
european`, civilizat`, catolic`, democrat`, spre deosebire de !re\eaua bal-
canic`" format` din Belgrad-Skopje-Sarajevo, considerat` violent`, orto-
dox`, neeuropean`. Partidele cu baza regionalist` din Europa Central`
împ`rt`]esc o atare ideologie. Între ele, cel mai vizibil este partidul lui Jörg
Haider din Austria.
26
prive]te agenda agenda energetic` ]i importul de gaze naturale
din Rusia.
O parte dintre regiunile scoase la lumin` de avansul inte-
gr`rii au intrat în ceea ce se nume]te re\eaua de euroregiuni,
schimbând natura rela\iei transfontaliere dintre statele na\iuni.
Un exemplu de astfel de regiune cu un grad ridicat de integrare
este Benelux. Regionalizarea Europei este un proces care sti-
muleaz` schimbarea sistemului politic, iar euroregiunile sunt un
indicator al tensiunilor ]i diviziunilor de tip centru-periferie.
Generic, conflictul se deruleaz` între elita central` paneuro-
pean` ]i structurile statului na\ional, care au preluat în acest caz
rolul organiz`rilor teritoriale de la periferie. O ma]in`rie biro-
cratic` paneuropean` avanseaz` constant de la 1957 încoace,
preluând treptat din atribu\iile statului na\ional, urm`rind schim-
barea centrului de greutate politic` de la nivel local (na\ional) la
nivel unional (european). Consecin\a acestei schimb`ri pe axa
teritorial` a politicii europene este reprezentat`, pe de o parte, de
tendin\a de înlocuire a partidelor na\ionale cu partide europene
]i, pe de alt` parte, de realocarea de competen\e structurilor
regionale transna\ionale.
Pe acest fundal, în\elegem mai bine avansul partidelor
europene în paralel cu proliferarea mi]c`rilor regionaliste. Italia,
Belgia, Olanda, Spania sunt exemple în acest sens. Apari\ia par-
tidelor europene la un cap`t al axei este înso\it` de resuscitarea
partidelor regionaliste la cel`lalt cap`t. Liga Nordului din Italia,
Partidul Flamand din Belgia, Mi]carea Batasuna din Spania,
partidul lui Haider din Austria sunt toate partide regionaliste, cu
orientare de dreapta, dar relativ indiferente la mesajele partidu-
lui paneuropean plasat la centru-dreapta, ]i anume Partidul
Popular European. Chestiunea este în ce m`sur` pot fi realocate
]i electoratele acestor partide. Electoratul reac\ioneaz` diferit la
alegerile europene fa\` de alegerile na\ionale ]i va trebui cer-
cetat unde se produce fractura.
Este clar c` partidele politice care promovau în trecut cen-
tralizarea na\ional` se afl` în pierdere de form` ast`zi (cazul
sociali]tilor, de exemplu, motiv pentru care criza stângii pare a
fi accelerat` de procesul european). Libertatea de circula\ie a
27
lucr`torilor în Europa a subminat baza social` na\ional` a
mi]c`rilor socialiste, f`r` a oferi altceva în schimb, cu excep\ia
unui num`r în cre]tere de pensionari. Partidele federaliste, cu o
puternic` re\ea regionalist`, sunt avantajate (cazul cre]tin-
democra\ilor germani, cu o structur` regional` puternic`). De
aceea, partidele cu structuri descentralizate ]i re\ele regionaliste
par a fi favorizate în procesul de transfer al centrului politic. În
sfâr]it, politicile regionaliste ale Uniunii Europene sunt un com-
bustibil destinat s` alimenteze realocarea intereselor ]i, pe
aceast` cale, realinierea electoratului ce urm`re]te accesul la
resursele financiare europene.
O alt` diviziune vizibil` în spectrul politic european se
eviden\iaz` pe scara func\ional` a lui Lipset ]i Rokkan. Este
vorba despre poten\ialul de uniformizare european`, pe de o
parte, ]i de segmentare cultural`, pe de alt` parte. La cap`tul
estic al axei, se plaseaz` clivajele cultural-ideologice. Disputa
politic` asupra educa\iei este o expresie a acestui conflict.
Absorb\ia c`tre Bruxelles a func\iilor administrative are sem-
nifica\ia prelu`rii, în trecut, de c`tre statul na\ional a acelor
func\ii exercitate de structurile locale. Astfel c`, dac` educa\ia a
trecut de la biseric` în responsabilitatea statului na\ional în seco-
lul al XIX-lea, ast`zi ea este transferat` de la statul na\ional la
organismele paneuropene. În secolul al XXI-lea, Procesul
Bologna este, înainte de toate, o întreprindere de uniformizare a
educa\iei la nivelul întregii Europe, iar în spatele s`u se afl`
miza ideologic` pe termen lung a identit`\ii culturale a noii
structuri politice, Europa unit`. Reac\ia din trecut a constat în
segmentarea religioas` ]i etnic` a spa\iului educa\ional, proces
reluat ast`zi.
Este motivul pentru care, la cap`tul estic al axei
func\ionale se aglutineaz` forma\iunile conservatoare cu baz`
cultural` (îndeosebi protestant`). În Olanda, de exemplu, arat`
Lipset ]i Rokkan, presiunea uniformiz`rii a generat dezvoltarea
!re\elelor verticale" constituite din asocia\ii ]i grupuri interme-
diare chemate s` asigure maximum de loialitate fa\` de comuni-
tatea (religioas`) de apartenen\` ]i s` previn` dezert`rile.
Termenul olandez Verzuiling are exact aceast` semnifica\ie:
28
aglutinarea în jurul unui simbol vertical de tip identitar (zuilen =
coloan`, stâlp). Pe ace]ti piloni s-au structurat ]i grupurile
politice comunitare, care î]i p`streaz` identitatea ]i în prezent.
De obicei, partidele comunit`\ilor religioase sau culturale rezul-
tate din Verzuiling sunt partide conservatoare sau agrariene
(Olanda, Danemarca, Norvegia, Suedia). În acest spa\iu comu-
nitar, asaltat din trecut de uniformizarea na\ional` ]i de aplati-
zarea european` de ast`zi s-a dezvoltat, nu întâmpl`tor, ]coala
securit`\ii societale, numit` ]i securitatea identitar`.11
În sudul Europei, Biserica Catolic`, de]i oficial separat`
de stat, p`streaz` în continuare o influen\` considerabil` în \`ri
precum Spania ]i mai ales Italia, unde sl`biciunea institu\iilor
politice este pus` pe seama prelungirii influen\ei bisericii în
via\a public`. Separarea bisericii de stat a fost promulgat` for-
mal, îns` în numeroase \`ri europene biserica ocup` în conti-
nuare un rol important. Cazul Poloniei este ilustrativ, dar se
adaug` ]i \`ri ortodoxe precum România sau Grecia. Spre
deosebire de Biserica Catolic`, Biserica Ortodox` a fost mai
degrab` un aliat în procesul de formare ]i centralizare na\ional`
]i nu un inamic al statului. Func\ia de coagulare a vie\ii sociale
se p`streaz`, de]i bisericile r`s`ritene au un rol politic mult
diminuat fa\` de bisericile occidentale în trecut.
Via\a religioas` r`mâne un puternic factor de influen\` pe
cuprinsul întregii Europe, chiar dac` intensit`\ile difer` de la o
regiune la alta. Fa\` de aceast` influen\`, reac\ia antireligioas`
vine de la grupurile socialiste ]i liberale, la care se adaug` cele
ecologiste, care ]i-au radicalizat mesajul secular. Dovad` este
disputa dintre grupurile ce sus\in men\ionarea rolului cre]tinis-
mului în construc\ia european` ]i cele care se opun, dintre
grupurile ce accept` avortul ]i cele care nu accept` etc.
Dac` în trecut opozi\ia catolicism-protestantism a fost
unul dintre conflictele societale puternice din Vest, pe axa
func\ional` opozi\ia a fost transferat` c`tre cre]tinii europeni ]i
11. Conceptul securit`\ii societale a fost dezvoltat de }coala de la Copenhaga
în anii 1980. (Ole Waever, Barry Buzan et al.). Pentru detalii, vezi Ionel
Nicu Sava, Studii de securitate, Centrul Român de Studii Regionale,
Bucure]ti, 2005.
29
cei noneuropeni, unde ortodoxia ocup` o pozi\ie intermediar`, ]i
c`tre islamism, care reprezint` una dintre noile minorit`\i ]i deci
unul dintre noile clivaje sociale. Atitudinea ostil` a cre]tin-
democra\ilor europeni fa\` de admiterea Turciei în Uniunea
European` este unul dintre clivaje, la care se adaug` atitudinea
de asimilare a imigran\ilor musulmani din Europa, atitudine
accentuat` în ultimul deceniu (a se vedea cazul Fran\ei). Pentru
a absorbi poten\ialul conflictual dintre cre]tini în Europa ]i a
preg`ti o pozi\ie comun` asupra marilor teme europene, o larg`
mi]care ecumenic` a fost ini\iat` de un pap` polonez ]i un patri-
arh ortodox: vizita papei Ioan Paul al II-lea la Bucure]ti, în
1999, la invita\ia patriarhului Teoctist este ilustrativ` în acest
sens. Cutia de rezonan\` politic` a acestui ecumenism ar trebui
s` fie Partidul Popular European, în care se remarc` cre]tin-
democra\ii occidentali, dar de unde lipsesc, deocamdat`,
cre]tinii r`s`riteni.
În sfâr]it, opozi\ia agricol-urban este ]i ea transferat`
c`tre nivelul unional, având în vedere reac\ia fermierilor
europeni fa\` de politica agricol` a UE. Este de a]teptat ca par-
tidele agrariene s` se ralieze partidelor regionaliste, având în
vedere diferen\ierea centru-periferie tot mai accentuat` din
politica comunitar` european`. Subven\iile agricole ale UE per-
petueaz` orientarea agricol` a acestor regiuni.
În concluzie, diviziunile care structureaz` ast`zi spa\iul
politic european deriv` din:
! procesul de centralizare politic` ]i administrativ` a
Uniunii Europene;
! fragmentarea spa\iilor na\ionale ]i integrarea spa\iilor
regionale;
! competi\ia pentru resurse a periferiilor economice ]i
culturale;
! îmb`trânirea popula\iei ]i migra\ia;
! degradarea mediului înconjur`tor;
! diviziunile etno-religioase;
! plasamentul geopolitic al Europei Unite.
30
Doctrinele politice europene r`spund în cea mai mare
parte acestor diviziuni, evident în orizontul ideologic al
fiec`reia. De exemplu, în chestiunile geopolitice, popularii
mizeaz` pe parteneriatul cu Statele Unite, social-democra\ii
doresc mai degrab` înt`rirea identit`\ii europene în materie de
politic` extern` ]i securitate. Doctrinele regionaliste se pronun\`
pentru politici ferme privind controlul migra\iei, doctrinele
socialiste sunt mai concesive în ceea ce prive]te circula\ia for\ei
de munc`. Doctrinele liberale sus\in federalizarea Uniunii
Europene, respectiv crearea unui guvern european unic, prin
delegare cvasitotal` a atributelor suveranit`\ii de statele
na\ionale. Dimpotriv`, doctrinele conservatoare au o atitudine
ponderat` în aceast` privin\`. Partidele cu baz` agrarian`
reprezint` interesele periferiilor agricole în disputa cu centrul
politic ]i administrativ pentru alocarea de resurse. Partidele
na\ionaliste se pronun\` ferm împotriva procesului de integrare
suprana\ional`. În capitolele ce urmeaz` sunt prezentate detaliat
programele familiilor politice europene.
De remarcat totu]i aici tendin\a centripetal` din sistemul
de partide european, vizibil` la nivel na\ional ]i unional.
Structural, dup` atrofierea extremelor de dreapta ]i de stânga,
asist`m la o multiplicare de forme politice într-un spectru politic
din ce în ce mai îngust. Îndeosebi la centrul politic european,
similitudinile doctrinare sunt, cel mai adesea, evidente, motiv
pentru care migra\ia c`tre centru ]i aglomerarea grupurilor
politice pe un spa\iu din ce în ce mai redus cap`t`, uneori,
accente conflictuale.
Este, de exemplu, cazul mi]c`rilor politice democrate, ce
oscileaz` între conservatori (populari) ]i liberali. Conservatorii
se asociaz` cu partide democrate pentru a se apropia de centru,
sociali]tii fac acela]i lucru din motive similare, respectiv pentru
a nu aluneca prea mult la stânga. În România, experien\a
Partidului Democrat al pre]edintelui B`sescu este un exemplu la
îndemân`. N`scut în prima jum`tate a anilor 1990 ca partid
social-democrat din fosta structur` politic` socialist`, mai
apropiat de social-democra\ia european` decât rivalul s`u,
Partidul Social-Democrat, a guvernat al`turi de cre]tin-
31
democra\i (\`r`ni]ti) între 1996-2000, a f`cut opozi\ie împreun`
cu liberalii pân` în 2004, a câ]tigat alegerile din acel an ]i a
guvernat împreun` cu Partidul Na\ional Liberal, dar a trecut în
scurt` vreme la opozi\ie chiar fa\` de liberali.
Comportamentul politic al democra\ilor din România
poate fi explicat tocmai prin migra\ia de la stânga spectrului
politic c`tre centru ]i, prin aderarea la popularii europeni în
2006, c`tre dreapta unde, în mod evident, atenteaz` la pozi\ia
fo]tilor alia\i, liberalii, afla\i prin tradi\ie pe locul la care aspir`
acum democra\ii. !Europenizarea" forma\iunilor politice din
noile \`ri membre ale UE va genera, foarte probabil, schimb`ri
de doctrin` pentru !compatibilizare" ideologic` în cele mai
multe \`ri nou membre UE.
3. Sistemul politic european: partide transna\ionale,
guvernare f`r` statalitate
Sistemul politic european este o structur` preinstitu\iona-
lizat` unde fiecare dintre institu\iile comune beneficiaz` de
reprezentare politic`. Statele membre sunt reprezentate în
fiecare dintre institu\iile comune. Exist` totu]i dou` procese
politice care reflect` caracterul interna\ional (între na\iuni), pe
de o parte, ]i caracterul transna\ional (peste na\iuni), pe de alt`
parte. Uniunea European` este o asociere de state (dimensiunea
interna\ional`, reflectat` de procesul interguvernamental de la
nivelul Consiliului European) care împ`rt`]esc o serie de poli-
tici (dimensiunea transna\ional`, reflectat` de activit`\ile
Comisiei, Parlamentului European ]i ale Cur\ii Europene).
Funda\ia UE este inter-na\ional`: tratatele fondatoare
sunt încheiate între state na\ionale. Fiecare stat nou admis ader`
la aceste tratate ]i î]i însu]e]te zestrea comunitar` (aquis com-
munautaire). Tratatul de la Roma din 1957 stabile]te cadrele de
cooperare economic` dintre statele membre, cu obiectiv final
stabilirea unei pie\e unice. Actul Comun European din 1986
adânce]te cooperarea dintre state (deciziile se pot lua pe baze
32
majoritare) ]i l`rge]te sfera cooper`rii ]i la alte domenii. Tratatul
de la Maastricht din 1993 a creat uniunea economic` ]i politic`
]i poate fi considerat cel mai important tratat european (banc`
central` european`, moned` unic`, educa\ie, cultur`, politici de
mediu comune, proces politic extins). Tratatul de la Amsterdam
(1999) a înt`rit cooperarea politic`, a acordat Parlamentului
European puteri legislative ]i dreptul de codecizie al`turi de
Consiliul European. Tratatul de la Nisa din 2000 define]te
modul de func\ionare a institu\iilor comune în perspectiva
adopt`rii unei Constitu\ii. În urma respingerii Tratatului
Constitu\ional prin referendumurile din Olanda ]i Fran\a, proce-
sul a fost suspendat în anul 2005. Reluat ]i simplificat în 2007
la Lisabona, are ]anse mari s` fie ratificat în aceast` nou` form`,
cu condi\ia de nu a fi supus referendumului în vreo \ar` membr`.
Din evolu\ia procesului de integrare se observ` tranzi\ia
de la interguvernamental la transna\ional, vizibil` prin transferul
treptat al atributelor na\ionale c`tre structurile europene
transna\ionale. Dac` la fundarea Comunit`\ii Europene,
Consiliul European era singura instan\` de decizie, Comisia,
Parlamentul European, Banca Central` ]i Curtea European` de
Justi\ie au primit ]i ele competen\e decizionale în diferite
domenii. Adoptarea unei variante simplificate a Tratatului
Constitu\ional în 2008 sau 2009 (lucru agreat, în principiu, de
Fran\a ]i Germania) duce la l`rgirea atribu\iilor institu\iilor
transna\ionale comunitare (pre]edinte ales al Comisiei cu un
mandat de doi ani ]i jum`tate, ministru de externe european, ser-
viciu diplomatic comunitar, politic` extern` ]i de ap`rare
comun` etc.). Deocamdat`, Consiliul European, compus din
]efii de stat ]i/sau de guvern, unde fiecare stat membru are un
vot, r`mâne organul decizional al Uniunii, chiar dac` a trecut de
la votul în unanimitate la votul majoritar în urma Tratatului de
la Maastricht. Acest lucru men\ine, pentru moment, caracterul
interna\ional, adic` interguvernamental, al Uniunii Europene.
Caracterul interguvernamental preponderent este balansat
de caracterul transna\ional, pe care se bazeaz` cele mai multe
din institu\iile europene de ast`zi. Helen Wallace (2004)
consider`: !Dac` Uniunea European` va ajunge sau nu arena
33
favorit` pentru elaborarea politicilor colective depinde de
mi]c`rile pendulului politic între câmpul magnetic al arenelor
na\ionale ]i cel al arenei transna\ionale" (subl.aut.).12
Amplitudinea pendulului politic este dat` de distan\a rela-
tiv` dintre solu\ia na\ional` ]i solu\ia european`. În mi]carea sa
arat` chiar oscila\ia ini\iativei în stabilirea agendei UE. Teoriile
neofunc\ionaliste13 au identificat Comisia cu rol de ini\iativ` ]i
de !socializare" a membrilor cu scopul final de recunoa]tere a
faptului c` interesele individuale ale statelor pot fi mai bine
servite prin politici comune. Teoriile interguvernamentaliste14
subliniaz`, dimpotriv`, rolul ]efilor de guverne care decid agen-
da comun` ]i stabilesc sarcinile Comisiei.15 W. Wallace consi-
der`: !Func\ionali]tii prefer` re\ele fragmentate, dezvoltând
interese comune în domenii limitate", promovând o politic` a
pa]ilor m`run\i dar siguri, în timp ce !interguvernamentali]tii au
credin\a c` ]efii de guverne reu]esc s` impun` ordinea ]i prior-
it`\ile", fiind singurii care pot stabili obiective curajoase ]i pe
termen lung.16
Mai departe, !Densitatea de re\ele transna\ionale ]i trans-
guvernamentale, apari\ia în paralel a unei re\ele extinse de
grupuri de interese economice ]i politice organizate la nivel UE,
penetrarea mutual` a dreptului, reglementarea [comun`] ...
definesc un nivel de politic` ]i guvernare care este cel mai direct
descris ca fiind un sistem politic."17 Chestiunea este c` acest sis-
12. Helen ]i William Wallace, Procesul politic în Uniunea Europeana, Edi\ia
a IV-a, Editura Arc, Chi]in`u, 2004, p. 43.
13. Func\ionalismul este o teorie sociologic` care sus\ine c` procesul de inte-
grare este posibil prin crearea de institu\ii comune care s` integreze treptat
]i progresiv p`r\ile implicate pe baza unui preoces deliberat. A fost formu-
lat` în anii 1920 de David Mitrany (de origine român`) ]i a fost dezvoltat`,
dup` 1945, printre al\ii de E.B. Haas.
14. Interguvernamentalismul este o teorie inspirat` de ]coal` liberal` a rela-
\iilor interna\ionale care sus\ine c` regimurile interna\ionale complexe sunt
posibile ca urmare a dorin\ei de cooperare a statelor participante.
Reprezentan\i cunoscu\i, printre al\ii # Stanley Hoffman ]i Andrew
Moravschik.
15. W. Wallace, op.cit. p. 537.
16. Ibidem, p. 538.
17. Ibidem.
34
tem politic este unul pe care istoria politic` înc` nu l-a omolo-
gat: este un sistem politic de guvernare f`r` statalitate. Nu este
un sistem pur interguvernamental nici unul exclusiv func\iona-
list, este doar un sistem politic colectiv, care nu de\ine o autori-
tate suprem` ]i unde suveranit`\ile sunt împ`r\ite între p`r\ile
componente. Politicile economice sunt comunitare (pilonul 1),
politica extern` (pilon 2) ]i justi\ia ]i afacerile interne (pilon 3)
sunt interguvernamentale.
În cadrul acestui sistem politic colectiv, \`rile mari ca
Fran\a ]i Germania au definit substan\a guvern`rii comune,
Marea Britanie a stabilit jaloanele politicii de ap`rare, iar statele
mici au fiecare contribu\ia sa: Olanda a fost activ` în definirea
juridic` a uniunii (tratatele de la Maastricht ]i Amsterdam),
Spania a promovat politicile de coeziune, Danemarca a ini\iat
politica de mediu, Grecia # politica comun` în turism, Irlanda #
politica de pescuit.
Ralf Dahrendorf a caracterizat sistemul politic european
ca pe un !cartel al elitelor", similar tipului de reprezentativitate
medieval` (pe !st`ri" sau congrega\ii, apropiat de modelul
elve\ian de ast`zi). Birocra\i numi\i ]i politicieni ce se schimb`
la fiecare patru ani decid în chestiuni majore pentru peste trei
sute de milioane de europeni. Deocamdat` nici unul dintre
membri nu a fost atât de nemul\umit încât s` solicite p`r`sirea
Uniunii Europene.
Dar numai profe\ii se pot pronun\a în care parte se va
abate pendulul în urm`toarele decenii. Europa unit` ar putea
deveni un suprastat, ar putea r`mâne o uniune de state sau s-ar
putea destr`ma, revenind la o variant` a sistemului interna\ional
ce a func\ionat între 1648 ]i 1945. În situa\ia actual` a Uniunii
Europene, procesul politic este par\ial na\ional, par\ial transna-
\ional ]i, cel mai adesea, colectiv. Deleg`rile de oficiali în struc-
turile comunitare (func\ionari numi\i) ]i deleg`rile de reprezen-
tan\i politici (ale]i) au loc la nivel na\ional, iar procesul politic
se desf`]oar` la nivel transna\ional în interiorul structurilor
comunitare (consiliu, comisii, cur\i, comitete, grupuri de lucru,
directorate generale etc.) ]i parlamentare. Reprezentan\ii na\io-
nali particip` la un proces institu\ional suprana\ional.
35
Este adev`rat, dup` 1990 mul\i observatori au constatat o
rena\ionalizare a politicii externe a unor state membre în frunte
cu Germania. Agenda energetic` este abordat` de cele mai multe
\`ri europene (în special \`rile mari) în mod individual. Politicile
agricole produc, la rândul lor, numeroase divergen\e între mem-
brii Uniunii Europene. O evident` separare între \`rile UE s-a
produs în 2003 la declan]area r`zboiului din Irak: Fran\a ]i
Germania au condamnat interven\ia american`, Marea Britanie,
Spania, Italia ]i Polonia au participat cu trupe. Lipsa consensu-
lui în ceea ce prive]te Tratatul Constitu\ional a fost cel mai rele-
vant impas comunitar.
Din aceste motive, func\ia structurilor comunitare este
aceea de a crea cadrul necesar negocierii intereselor membrilor,
unele convergente, altele divergente. G`sirea unui numitor
comun al intereselor comune este sarcina principal` a sistemu-
lui politic european. Negocierea around the clock se desf`]oar`
în numeroasele comisii, comitete ]i grupuri de lucru ale
Consiliului, Comisiei ]i Parlamentului European.
4. Structura politic` parlamentar`, familii ]i partide
europene, performan\e electorale.
Din ceea ce înseamn` structura politic` comunitar` ne
ocup`m de Parlamentul European, institu\ia comunitar` cu cea
mai larg` reprezentativitate. Reprezentarea în Parlamentul
European se face în baza unui mandat de cinci ani ob\inut în
urma unor alegeri la nivel na\ional. Votul este acordat candida-
\ilor propu]i de partide politice na\ionale, filiale locale ale par-
tidelor europene.
Europartidele au c`p`tat statut juridic în baza Tratatului
de la Maastricht, care stabile]te: !Partidele politice de la nivel
european sunt importante ca factori de integrare în interiorul
Uniunii. Ele contribuie la formarea unei con]tiin\e europene ]i
la exprimarea voin\ei politice a cet`\enilor Uniunii." (art. 138,
pct. a) Prin aceast` prevedere, partidele primesc fonduri
36 37

europene pentru finan\area activit`\ii lor. Un regulament adoptat Grup Partide componente / Nr. locuri
de Comisie ]i de Consiliul European stabile]te cuantumul Subgrupuri
sumelor. Partidul Popular European - Partidul Popular European (EPP) 277
La nivel european exist` urm`toarele partide: Democra\ii Europeni (EPP-ED) Democra\ii Europeni (ED)
1. Partidul Popular European (cre]tin-democra\i, conserva-
tori); Grupul Partidului Sociali]tilor Partidul Sociali]tilor Europeni 218
Europeni (PES)
2. Partidul Sociali]tilor Europeni (social-democra\i, socia-
li]ti democratici); Alian\a Liberalilor ]i Democra\ilor Partidul Liberal Democrat ]i al 105
3. Partidul Liberal-Democrat ]i al Reformei (liberal-demo- (ALDE) Reformei (ELDR)
cra\i ]i centri]ti); Partidul Democrat European (EDP)
4. Alian\a Liber` European` (federali]ti ]i independen\i); Uniunea pentru Europa Na\iunilor Alian\a pentru Europa Na\iunilor 44
5. Partidul European al Verzilor (ecologi]ti); (UEN) (AEN)
6. Alian\a pentru Europa Na\iunilor (eurosceptici, na\iona- Democra\ii UE (EUD) (part)
li]ti); + 3 unaffiliated national parties
7. Partidul Stângii Europene (comuni]ti ]i sociali]ti); Verzii Europeni - Alian\a Liber` Partidul European an Verzilor 42
8. Partidul Democratic European (centri]ti, integra\ioni]ti); Europeana (Greens-EFA) (EGP)
9. Alian\a Democra\ilor Independen\i din Europa (euro- Alian\a Liber` European` (EFA)
sceptici, na\ionali]ti de centru-dreapta); Stânga Unit` European` - Stânga Partidul Stângii Europene 41
10. Democra\ii UE (reformi]ti ]i critici UE, de centru sau Ecologist` Nordic` (GUE-NGL) Alian\a Nordic` a Verzilor (NGLA)
centru-stânga);
11. Mi]carea pentru Reforma European` (conservatori ]i Independen\` ]i Democra\ie Alian\a Democra\ilor Independe\i 23
atlantici]ti, eurosceptici, inten\ioneaz` s` formeze un (IND/DEM) din Europa (AIDE)
grup la alegerile din 2009 pentru a înlocui grupul Democra\ii UE (EUD) (part)
Democra\ilor Europeni); Identitate, Tradi\ie, Suvernanitate Euronat 21
12. Alian\a Nordic` a Verzilor (sociali]tii scandinavi); (ITS)
13. Euronat (na\ionali]ti de extrema dreapt`);
14. Mi]carea Politic` Cre]tin` European` (social-cre]tini); Neafilia\i (NI) 14
15. Platforma Transparen\ei (independen\i).

Prin afliere doctrinar` ]i calcule politice, partidele

europene au constituit în Parlamentul European urm`toarele În urma alegerilor din 2004, structura reprezent`rii
grupuri: na\ionale ]i pe grupuri politice în Parlamentul European este cea
din Tabelul al`turat.
 39

Tabelul arat` ponderea pe cele dou` dimensiuni

(na\ional`, cu num`rul de locuri alocat fiec`rei \`ri membre) ]i
transna\ional` (num`rul de eurodeputa\i în grupurile politice).
Se observ` prezen\a a dou` partide de mas` (populari, cu 37,7%
]i sociali]ti, cu 27% din locurile Parlamentului European) ]i
ponderea mai mic`, dar nu lipsit` de importan\`, a partidelor
mici (liberali # 9,3%, verzi # 5,5%, comuni]ti # 5,3%, na\ionali
# 3,7%). Distribu\ia numeric` ]i rolul politic al partidelor con-
firm` ipotezele teoretice prezentate anterior. Fiecare stat admis
în Uniune se integreaz` sistemului politic existent, utilizând
mecanismele acestuia pentru a-]i promova interesele.

5. Schi\` prospectiv` asupra sistemului politic european.

Bazându-se pe situa\ia existent`, marcat` de inten\ia de a

adânci cadrul politic institu\ional al Uniunii Europene ]i luând
în calcul noile clivaje sociale ce marcheaz` ast`zi structura
social-cultural` a lumii vechi, P. C. Schmitter speculeaz` pe
tema perspectivelor de evolu\ie a sistemului european.
Observa\iile sale, la care ader` ]i autorul, privesc urm`toarele
aspecte:
1. La nivel european, pattern-ul diviziunilor este mult mai
divers decât în perioada de formare na\ional`, motiv
pentru care sistemul politic european în formare va fi
mai pu\in uniform. Chiar ]i atunci când politicienii
reu]esc s` adopte simboluri ]i programe acceptate de
to\i membrii, partidele aflate în competi\ie pe aceast`
baz` comun` vor fi mult mai fragmentate ]i mai pu\in
capabile s` exercite disciplina de partid în Parlament ]i
în procesul de nominalizare.
2. Chiar dac` sunt mai diverse ]i mai numeroase, diviziu-
nile sunt mult mai pu\in profunde ]i, prin urmare, mai
pu\in capabile s` inspire o !atrac\ie sau respingere po-
lar`". Partidele europene vor fi mult mai !centripetale"
în competi\ia european` decât la nivel na\ional: practic,
40
partidele se vor aglutina la centrul e]ichierului politic,
ceea ce va crea dificult`\i de identificare.
3. Diviziunile de clas` vor continua s` furnizeze diviziu-
nile principale în emergen\a sistemului european de
partide, îns` vor fi intersectate puternic de alian\e de-a
lungul liniilor sectoriale ]i centru-periferie. Prin
urmare, stânga ]i dreapta vor supravie\ui ca etichete
politice generale, îns` ambele orient`ri vor dori s`
atrag` cât mai mult din publicul de la centru.
4. Noile clivaje pot avea o importan\` din ce în ce mai
mare în structurarea câmpului politic european ]i, cu
toate c` se pot alinia pe axa politic` stânga-dreapta,
aceste diviziuni sunt mai degrab` expresii ale con-
flictelor genera\ionale, generate de îmb`trânirea popu-
la\iei (tinerii sunt mai liberali ]i de dreapta, vârstnicii
sunt conservatori, dar de stânga). Este probabil ca ge-
nera\iile adulte s` rezerve cât mai multe resurse pentru
sine ]i mai pu\ine pentru genera\iile viitoare, pentru
imigran\i ]i minorit`\i. Imigran\ii vor putea s` înfiin-
\eze propriile partide, trecând peste diviziunile de ori-
gine na\ional` sau natur` confesional`.
5. Viitorul apropiat se îndreapt` c`tre un sistem politic
!2+2", în care dou` partide de mas` vor concura la
nivel european, a]a cum o fac deja la nivel na\ional.
Partidele antieuropene vor cre]te treptat, pe m`sur` ce
birocra\ia european` î]i va atinge limitele, îns` chestiunea
este dac` vor adopta tactica submin`rii din interior,
prin accesul în PE, sau vor recurge la tactici antisistem.
6. Dac` antieuropenii decid s` urmeze regulile UE, este
posibil ca sistemul politic s` evolueze c`tre dou` par-
tide mari, unul pro ]i altul contra Europei unite, unde
interesele statelor membre s` fie ap`rate de un partid,
iar interesul unional de cel`lalt. Evident, de aici decurg
forme politice conferedale, federale sau interna-
\ionale.18
18. Philippe C. Schmitter, Just What an Eventual Euro-Party System Look
Like, Friedrich Ebert Stiftung, Berlin, 2004.
41
P.C. Schmitter remarc`, de asemenea, c` regularizarea
alegerilor europene are tendin\a s` produc` rezultate care s`
difere din ce în ce mai mult de rezultatele na\ionale ]i locale.
Sistemul politic european va fi, în mod clar, diferit: mult mai
fragmentat ]i mai pu\in disciplinat, mai degrab` centripetal pen-
tru majoritatea aleg`torilor, dar centrifugal pentru minorit`\i,
unele din ele mergând c`tre extremism, dac` nu î]i vor g`si pro-
tec\ie ]i ad`post sub umbrela unional`, teoretic deschis` pentru
afirmarea noilor interese ]i a]tept`ri, sprijinit` îns` pe
monopolul partidelor existente.19 O radicalizare a mi]c`rilor
extremiste, etnice ]i religioase, reprezentate de minorit`\ile ge-
neros numite în anii 1990 !imperiale", ast`zi considerate
!g`l`gioase", cumulat` cu o capacitate sc`zut` a statelor de a
face fa\` unor astfel de mi]c`ri violente din interior (a se vedea
reac\ia periferiilor urbane din Fran\a), poate duce, în extremis, la
o !palestinizare" a Europei. Atitudinea diferit` a grupurilor
politice europene, chiar în interiorul aceleia]i familii politice, în
chestiunea Kosovo este un indicator al unui astfel de proces.
Revenind la chestiunea electoral`, Schmitter consider`
c`, în lipsa unei reforme institu\ionale majore, alegerile
europene risc` s` atrag` un !e]antion nereprezentativ" din elec-
torat: o majoritate t`cut` va prefera s` nu mearg` la vot; cei care
merg la votul european au motiva\ii mai degrab` particulare ]i
se vor recruta de obicei din extreme (exprim` dezacordul fa\` de
guvernele na\ionale, deturnând sensul alegerilor europene, f`r`
s` aib` sentimentul r`spunderii pentru ac\iunile lor). Votul
francezilor din 2005 pentru Tratatul Constitu\ional are o astfel
de semnifica\ie: modera\ii nu prea au trecut pe la urne, votul
celor ce au intrat în cabinele de vot nu a fost atât împotriva con-
stitu\iei europene, cât împotriva establishment-ului politic
francez. Este adev`rat, rezultatul era previzibil, iar elita politic`
a preferat s` pun` o decizie, pe care nu a dorit s` ]i-o asume, pe
seama electoratului.
Totu]i, lipsa actual` de relevan\` a alegerilor europene,
mai spune P.C. Schmitter, poate avea ca efect indirect ]i nein-
ten\ionat punerea în discu\ie a legitimit`\ii politicienilor na\io-
19. Ibidem.
View publication stats

42 43

nali la fiecare cinci ani: dac` avem politicieni europeni, pentru Ceea ce este vizibil la nivelul organiz`rii politice ne
ce ne mai trebuie politicienii na\ionali? În acest caz, politicienii indic` o tranzi\ie, o transformare a structurilor politice europene,
na\ionali ar putea fi convin]i s` ia mult mai în serios procesul un proces de redefinire ]i reorganizare. Numai profe\ii ar putea
politic european. spune dac` aceast` transformare ne va conduce la o Europ` mai
În concluzie, proliferarea formelor politice ]i tendin\a bun`, mai prosper` ]i mai sigur` sau, dimpotriv`, la o Europ`
centripetal` a partidelor politice ne arat` c` Europa traverseaz` divizat`, nesigur` ]i slab`. Succesele din trecut sunt o surs` de
o perioad` de redefinire ]i rea]ezare a institu\iilor politice încredere în viitor, dar nu o garan\ie.
na\ionale ]i unionale. Partidele sunt cutia de rezonan\` a unor
transform`ri sociale ]i economice de profunzime, ini\iate în
urm` cu patru decenii, care au atins ast`zi masa critic`. Din
punct de vedere politic, dec`derea ideologiilor radicale (nazis-
mul ]i comunismul) în secolul trecut, succesul proiectului inte-
gr`rii la începutul secolului al XXI-lea, competi\ia economic`,
globalizarea, criza energiei, amenin\`rile de securitate, rela\ia cu
Statele Unite ]i Rusia, secularismul ]i postna\ionalismul proiec-
tului Europei unite, prelungirea crizei cre]tinismului occidental,
resurec\ia cre]tinismului r`s`ritean ortodox, migra\ia, îmb`trâ-
nirea popula\iei, degradarea mediului înconjur`tor etc. repre-
zint` tendin\e ]i clivaje aparent contradictorii, provocatoare de
reac\ii la fel de contradictorii, îns` toate particip`, în grade ]i
intensit`\i diferite, la structurarea spa\iului politic european ]i la
definirea agendei politice curente a b`trânului continent. Din
acest creuzet aflat în fierbere, în care ]tim ce se afl`, dar nu ]tim
ce r`mâne când se va r`ci, se va pl`m`di structura politic` ]i
institu\ional` a noii Europe.
Unii vorbesc de o incertitudine structural` a Europei, de o
anumit` oboseal` istoric`, vizibil` la nivel politic, care este
legat` în egal` m`sur` de interpretarea diferit` a trecutului ]i de
incertitudinile unui viitor comun.20 Al\ii, dimpotriv`, exprim`
un optimism reconfortant, plasând Europa în avangarda trans-
form`rilor globale.21

20. Curentul eurosceptic modern este ini\iat de Oswald Spengler în anii 1920
sub numele de Dec`derea Occidentului. Ast`zi, euroscepticii se recru-
teaz`, de obicei, din rândul mi]c`rilor conservatoare.
21. Vezi, de exemplu, Robert Cooper, Destr`marea na\iunilor, Editura
Univers Enciclopedic, Bucure]ti, 2007. Cooper argumenteaz` c` Europa
este cea mai apropiat` de modelul societ`\ii postmoderne, considerat de el
modelul viitorului.