Camil Petrescu – Partide Politice

Partid. Doctrina. Ideologie.

Partidul politic este o grupare la care adera persoane animate de idei comune, in jurul
unui program, ideologii si care au ca scop preluarea puterii. Partidul se caracterizeaza printr-o
serie de trasaturi cum ar fi cel constient, intru-cat sunt oameni care au acelasi crez politic si
adera liber consimtit si care sunt interesati sa indeplineasca programul partidului care are un
caracter organizat, si care functioneaza pe o structura de la nivel local la cel general. Are un
caracter de grupare sociala, promoveaza interesele si scopurile unui grup.Are si un caracter
istoric care e determinat de permanenta sa adaptare la societatea lui.  Evolutia istorica si
profilul actiunilor difetentiaza partidele si le aseaza pe o linie care le defineste spre stanga
dreapta sau centru.
Partidele de stânga sunt cele cu un profil social democrat sau socialist. Pardidele de
drepata sunt in general de orientare generala, zona centrala fiind mai ales in perioada actuala,
ocupata de partide care incearcă să preia elemente de natură sociala si liberala si încearcă să
îmbine elemente de ideologie dintre cele doua parti, de exemplu partidele populiste.
Partidele care se situeaza in extrema stanga sunt de tip comunist si partidele din
extrema dreapta sunt partidele nationaliste. Diversitatea este data de elementele ideologice, de
programele partidelor dar si de actiunea politica. Nu totdeauna exista o suprapunere  intre
elementul ideologic sau program politic si actiunea in sine a partidului. Partidul se constituie
cu scopul de a propune electoratului diverse solutii, variante, orientari pentru a obtine puterea
si pentru a le pune in practica. Aceste propuneri sau orientari sunt reflectate in programele
politice ale partidelor. Pe scena politica avem o serie de astfel de orientari.
Rolul partidului politic in conducerea democratica se concretizeaza prin indeplinirea
unei functii : functia de elaborare a platformelor programelor si doctrinelor politice, functie de
atragere a grupurilor de alegatori si simpatizanti , functia de organizare a cetatenilor pe
temeiul unor principii si temeiuri, functia de formare si de pregatire a cadrelor necesare,
functia de asigurare a guvernarii, de aplicare a unor orientari, norme si functia concretizata in
participarea de elaborare a legilor. Prin natura activitatii politice, constatam ca exista si
aspecte mai putin corecte si manifestari negative, concretizate in polticianism,  demagogia,
oportunismul, diversiunea, manipularea.
           
   Premisele formarii partidelor si gruparile din spatiul romanesc.
        Etapa regimului fanarion, în secolele XVIII-XIX, boierimea pamanteana se vede
indepartata de la viata politica a tarii, isi pierd privilegiile de natura politica si economica si
incep sa aiba reactii.
Exista o perioada in istoria noastra care a determinat coagularea anumitori idei si
grupui politice. Etapa regimului fanariot cand boierimea pamanteana s-a vazut indepartata de
la viata politica pamanteana, si au o serie de reactii. Incepe sa se grupeze si sa aiba o reactie
impotriva regimului fanariot, manifestata sub forma memoriilor boieresti, ulterior prin
programele boieresti. In aceste memorii prezinta situatia si eventuale solutii, acest fapt duce la
inchegarea unor principii politice, pe care incearca sa le urmeze pentru a-si recupera puterea
politica si economica. Apar si la nivelul boierimii viziuni diferite, cea mare incearca sa-si
conserve valorile, si sa se revina la organizarea trecuta, iar cea mica incearca.schimbarea
societatii. Toate viziunile politice doresc schimbarea, unii doresc revenirea, altii schimbari.
Incet incet gruparea a partidei nationale unde se incheaga ideile politice incepe sa se
directioneze pe doua cai de gandire  dar mai ales pe doua cai de rezolvare. Cei ce vor sa
conserve ulterior conservatorii, iar boierimea mica propune solutii din setul de gandire
liberale. Incep sa se diferentieze la solutii, situatia sociala era precare, nevoia de indepartare
de turci, nevoie de modernizare etc, sunt elementele comune. Discutia apare la nivelul
solutiilor, toti acceptau ideea de societate rurala, intr-un profund feudalism, dar modalitatea de
emancipare devine problema - aici apare interesul de partid si reprezentarea anumitor grupuri.
In prima faza gruparile boieresti incearca sa se defineasca si sa gaseasca modalitatea
prin care in special imperiul otoman si rusia sa schimbe statutul principatelor, initial
autonomie, apoi conturarea ideii de unitate si in final independenta. Nu ataca sistemul
otoman, ataca regimul fanariot, identifica in regim neajunsurile societatii, iar reformele pe
care le fac fanariotii nu sunt criticate in esenta lor ci modalitatea dd aplicarea a lor  si ca nu
sunt de amploare.
Boierimea e grupata in ceea ce s-a numit initial partida nationala, incearca sa dea greutate
discursului politic prin apelul la cetatean. Discursul incepe sa fie motivat prin aceasta
abordare ca este in tineresul oamenilor, a taranului in special.
Una din primele manifestari de natura politica concreta este momentul 1821, partida
nationala se reuneste si il trimit pe Vladimirescu sa faca apel la populatie, duce acest mesaj
catre taran si vedem acel discurs politic, ca o prima campanie electorala, o actiune care ii da
autoritatea de lider. Actiunea lui se incheie dpdv politic si practic atunci cand partenerul
politic, aliatul in actiune (Eteria) vrea sa duca actiunea impotriva imperiului. Isi respecta
programul, nefiind antiotomana ci doar antifanariota. Dupa 1821 incep sa se contureze o serie
de programe politice, culmineaza cu Ionica Tautu, mult prea progresiste pentru societatea
romaneasca, ce denota inspuratia din societatea occidentala, nereflectand realitatile romanesti.
Acestea au fost catalogate utopice si nerealizabile la momentul respectiv.
Revolutia de la 1821 e si momentul la care si prin atragerea taranimii intr-o actiune
politica, nu va mai fi doar apanajul elitei politice, ci incepe sa fie facut apelul la cetatean.
Partidul Național Liberal
Doctrina liberală s-a cristalizat în timp, și va ajunge la maturitate odată cu apariția
partidului. Trăsătura definitorie o reprezintă coloratura națională, se afirmă elementul
național.

Simbolul doctrinei va fii materializat într-o lozinca - “Prin noi înșine”. Principiile
fundamentale ale doctrinei liberale au fost:
 consolidarea politico-economică a României.
 asigurarea independenței politice.
 întărirea poziției economice și politice a burgheziei.
 consolidarea suveranității României.

În anii în care PNL a guvernat România, aceste principii sau concretizat în adoptarea unor
legi pentru incurajarea economiei prin:
 adoptarea unei politici vamale protecționiste.
 măsuri legislative care sa permită doar condiționat capitalul străin în economie
României
 înființarea Băncii Naționale.
 organizarea Casei Rurale
 răscumpărarea căilor ferate, s.a.m.d.
 “Prin noi înșine” reprezenta acel principiu al consolidării economiei prin forțe proprii.
Evident că toată această construcție ideologică și doctrinară și mod de punere în practică a
fost criticată de către conservatori. Aceștia considerând ca liberalii importă, fără o analiză
completă, un model occidental.

Doctrina conservatoare la rândui se cristalizează tot în contextul formării și consolidării

partidului și participării lui la viața politică. La conservatori însă elementele de doctrină, de
ideologie, au o altă formă. Ei până la urmă își cristalizează opțiunea politica în sensul apărării
intereselor unui grup, în special grupul proprietarilor de pământ. Încearcă sa mimeze dorința
de modernizare și dezvoltare însă aceasta căuta să fie direcționată spre propriul interes,
găsirea modalităților de valorificare a produselor agricole. Chiar și industria o vedea ca pe o
soluție, dar doar în industria ușoară. Ei vad o dezvoltare lentă a țării, un ritm moderat de
transformare a societății, ei propun status-qvoului economic și politic evitarea  tulburărilor și
zguduirilor societății. Se temeau că o modernizare a societății pe fondul pe care populația nu e
pregătită poate determina o reacție violentă.

Ei acuză pe liberali pentru ritmul alert pe care îl grupau într-o expresie numita “formă fără
fond”, adică acel transfer a unor idei și modele din Occident, goale pe interior. Societatea
românească trebuie să evolueze în mod natural. Statul trebuie să intervină, să dea cetățenilor
astfel încât aceștia să nu fie nevoiți sa ceară, dar să dea cu măsură.

Ideile liberale în spațiul romanesc sunt inspirate din ideile Revoluției Franceze și apoi din
Revoluția de la 48. Împrejurările istorice în care sa născut și format statul Român Modern,
imprima curentului câteva trăsături:
 primordialitatea unor obiective de ordin național.
 Elemente ce țin de rezolvarea unor probleme de politică internă și politică externă.
 Apărarea intereselor unor grupuri în special a grupurilor care doreau o modernizare
rapidă a societății și să pună accent pe elemente industriale, bancare, etc, fără a
însemna că din rândurile liberalilor nu făceau parte proprietari de pământuri
 Partidul e preocupat de consolidarea puterii economice.

În etapa 1866-1871 se conturează tot mai clar grupările liberale:

 Radicalii - care insistau la formarea unui partid și se bazau pe tineret, numiți Roşii -
I.C. Brătianu și C.A. Rosetti.
 Moderații, în jurul lui Kogălniceanu.
În 1866 are loc Înțelegerea de la Concordia între cele două grupări, cu scopul obținerii
puterii politice și primul pas de formare a partidului.

Pentru înlăturarea conservatorilor prin organizarea unui Comitet Central care va fii încă
un pas spre unificarea liberalilor într-un partid. În ziarul alegătorul liber, apare un document
prin care liberalii (Brătianu, Ghica, Sturza, etc.) merg le idea susținerii unui politici
economice protecționistă și depășirea stării de țară agrară. Obiectivul era de obținere a
independenței și obținerea neutralității.

În 4 iunie 1875 apare în Alegătorul Liber, programul partidului, unde sunt precizate
direcțiile în care se dorește a se merge, cu puncte concrete.

În 24 mai 75 fruntași ai diferitelor grupări liberale decid să acționeze împreună pentru a

pune la punct victoria liberalilor. Ei se întâlnesc în casa lui Mazar Paşa (fost ofițer englez
trecut la islam, - Lackerman). Această coaliție e considerată a fii punctul de încheiere a unui
acord și de debut al PNL. În perioada următoare s-au preocupat pentru organizarea partidului
și proiectul pentru câștigarea alegerilor şi guvernarea. În 1876 liberalii obțin guvernarea ⇒
Etapa Marii Guvernări Liberale 1876-1888.

Ca organe de presă sunt:

 Românul 1866-1884
 Voința Națională 1884-1914
 Viitorul 1914-1938.

PNL nu a fost însă ca o structură unitară. În interior existând diverse tendințe, existau
confruntări în interiorul partidului. Unele tendințe și abordări se manifestau în interior, altele
părăseau partidul, deveneau dizidente, dând naștere chiar altor partide. Această mișcare de
rupere a fost determinată fie de opinii divergente pe probleme importante, reacții împotriva
conducerii autoritare a lui I.C. Brătianu, sau orientări care nu-și mai găseau locul în partidul
liberal. Ciocnirea de idei și interese e firească. De-a lungul acestei etape s-au desprins
numeroase grupării, unele au funcționat, au fuzionat sau sau reîntors, etc.
 Gruparea care se rupe în 1878 este Partidul Liberal Moderat (Iași) condus de Vasile
Conta și Grigore Cobălcescu - gazeta Steaua României. Acești tineri s-au ridicat
împotriva tendințelor exclusiviste a autorității centrale, care nu mai ținea cont de
părerile provinciei. Considerau că Moldova și Iaşiul sunt neglijate. Își exprimă
adeziunea la liberalism dar e în opoziție cu PNL, așa cum rămâne în opoziție și cu
conservatorii. Susțin că țin mai mult la triumful principilor decât la dominarea
maselor. Fac caz pe latura morală, etică, intelectuală. Nu a avut suport din rândul
alegătorilor. Unii lideri în diverse ocazii au fost chemați la guvernare.
 Facțiunea Liberă și Independentă, desprinsă în 1880. Liberalii din Moldova. Nu se mai
identifică cu PNL și consideră că provincia e neglijată. Ideile acestui grup vor fii
publicate în ziarul Mișcarea Națională. Se pronunță pentru o politică mai sincer
națională, independență, legături externe care să nu fie de subordonarea. Considera că
susținerea ideilor liberare trebuie să se facă fără să fie în calea intereselor naționale. Se
va implica în răsturnarea guvernului liberal alături de Partidul Conservator.
 Un alt grup a fost cel al Liberalilor Sinceri. Coordonați de George Vernescu. Încep să
se manifeste mai vocal împotriva partidului din 1878 și în 1880 se desprind. Își
publică principiile în ziarul Binele Public. Reprezintă mai mult interesele
proprietarilor de pământuri. Participă și ei la acțiunea opoziției unite și apoi vor
fuziona cu o parte din conservatori → Partidul Liberal Conservator - România un ziar.
 în interiorul partidului a fost aripa radicală condusă de C.A. Rosetti, care nu iese din
partid. Se separă de liberalii guvernamentali în 1882 pe fondul modificări Constituției.
Rosetti era adeptul Colegiului Unic în alegeri. Măsuri mai ferme în vederea țăranilor.
Ziarul Românul.
 Partidul Radical condus de Gheorghe Panu. Ideile sunt publicate în ziarul Lupta. După
1886 încep să își consolideze principile. Cer intervenția statului in diverse probleme.
În final vor luneca înspre stânga și vor fuziona cu diverse grupări de orientare
socialistă și se vor pierde.
 Gruparea Tinerilor Liberali. Care s-a desprins in 1886 sub conducerea lui Nicolae
Fleva. Se vor apropia apoi de Tinerii Conservatori conduși de Nicu Filipescu.
 Gruparea Drapelistă. Ziarul Drapelul. P.S. Aurelian. 1897. S-au ridicat împotriva
politicii lui Sturza. Au făcut parte Barbu Ştefănescu de la Vrancea și A.D. Xenopol.
Unii vor trece la conservatori. Alții vor reveni la PNL.
 Guvernari:
1876-1888 Marea Guvernare Liberala
1876-1881 I.C. Bratianu
Formată din 5 guvernări. 4 conduse de I.C.Brătianu și 1 condusă de Dimitrie
Br.
Realizări : 1. Proclamarea independenței 1877. 2. Demersurile pentru
consolidarea și recunoașterea independenței (Convențiile economice și militare). 3.
Proclamarea regatului în 1880. 4. Preluarea Dobrogei în 1878. 5. Baterea primei monede. 6.
Academia română 1879. 6. Banca Națională 1880, 7. Inființarea Bursei în 1881. 9. Tratatul cu
Tripla Alianță din 1883, 10. Revizuirea constituției + domeniile coroanei în 1884. 11.
Autocefalia Bisericii române 1885.
1881 Dimitrie Bratianu
1881-1888 I.C. Bratianu

1895-1899 guvernare liberala

1895-1896 D.A. Sturdza
Legea înățământului primar
1896-1897 P.S. Aurelian
Legea repausului duminical
1897-1899 D.A. Sturdza
Legea pentru învățământul secundar și superior Spiru Haret.

1901-1904 guvernare liberala

D.A. Sturdza
1907-1910/11 guvernare liberala
1907-1908 D.A. Sturdza
2 legi pentru rezolvarea răscoalelor, Legea învoielilor agricole și legea contra
trusturilor arendărești

1914-1918 guvernare liberala

Ionel Bratianu

1918-1919 guvernare liberala

Ionel Bratianu

Partidul Conservator

Guvernările conservatoare, partid dezbinat datorită divergențelor (mari moșieri,

proprietari de pământ). În 1870 încercare de coalizare în jurul ideii conservatoare. În 1880 ia
naștere Partidul Conservator condus de un comitet permanent. Președinți : Costache
Epureanu, Lascăr Catargiu, Gh. Gh. Cantacuzino, P.P. Carp, Titu Maiorescu, Al Marghiloman
1914-1925.
Presa : Timpul, Epoca, Conservatorul, Steagul.
Conservarea identității naționale. Considerau că liberalismul ca factor de influență
străină să promovau ca apărători ai păturilor sociale, promitea progresul. Aveau o politică
externă modestă și respect față de Marile Puteri dar demnă și stăruitoare. P. Conservator.
propune un progres mărunt dar continuu. În fapt, viziunea e o replica la Partidul Liberal.
Junimiștii se vor ocupa de formularea doctrinei partidului. Neagă burghezia. Partidul
Conservator reprezintă o alternativă politică, treptat devine anacronic.
Guvernari:
1888-1895 Marea guvernare conservatoare
1888-1889 Theodor Rosseti
1889 Lascar Catargiu
1889-1891 gen. Gheorghe Manu
1891 gen. Ion Emanoil Florescu
1891-1895 Lascar Catargiu
În 1892 legea administrației, 1893 jandarmeria rurală, legea minelor 1895,
bogățiile subsolului cu excepția țițeiului, asfaltului și vozocheritei sunt ale statului.

1899-1901 guvernare conservatoare

1899-1900 Gh. Grigore Cantacuzino ‘Nababul’
1900-1901 P.P. Carp
Se introduc taxe, legea impozitului pe bauturi spirtoase.

1910-1913 guvernare conservatoare

1910-1912 P.P. Carp
1912-1913 Titu Maiorescu
Legea meseriilor, asigurări pentru boală.

1918  guvernari conservatoare

Alexandru Averescu
Alexandru Marghiloman
Constantin Coanda

Partidul conservator democrat  

Partidul conservator democrat a fost un partid de lider, Take Ionescu fiind figura
proeminenta si personalitatea in jurul caruia se va forma acest partid.
Este nascut in 1858 la Ploiesti într-o familie de negustori. Din pacate va da faliment si
va avea o consecinta asupra viitorului lui Take Inescu care se va remarca ca un elev serios,
fiind bursier si reusind sa ajunga la Paris pentru a face studiile superioare. Aici o va intalni pe
prima lui sotie, o englezoaica. A reusit sa intre in gratiile acesteia și se căsătoresc în 1881.
În 1908 se rupe de Partidul Conservator si va forma Partidul Conservator Democrat.
Take Ionescu a fost un personaj activ in viata partidului îinsa a intrat in divergenta cu liderii
partidului, nefiind acceptat ca un lider conservator din cauza originilor sale. Pentru a se lega
de ideea conservatoare pastreaza in titulatura denumirea ei si e infiintat la 3 februarie 1908.
Take Ionescu este de părere că România are nevoie de un partid coservator, dar de
unul democrat, progresist in tendinte si sa prezinte cu fermitate ideile de conservare
socialacare, de asemenea să fie suficient de puternic pentru a contracara stanga. El explica
separarea lui de conservatori nemultumirile legate de abordarea partidului fata de rascoala din
1907.
In aceasta perioada pana la moartea lui va fi activ in politica, va face parte din mai
multe guverne detinand diverse portofolii, in perioada 1916 fiind asociat la guvernare cu
I.C.bratianu si ajunge prim ministru dupa IRM între decembrie 1921 - ianuarie 1922. In
guvernele din care a facut parte a detinut diverse portofolii.
 In viata lui politica, incepe de la Partidul National Liberal apoi independent, apoi
conservator apoi propriu partid. Era un adept al asa numitei democratii elitiste spunand ca cea
mai buna guvernare e a celor putini in folosul celor multi. O prima regula a politcii romanești
ar trebui sa fie interesul primordial al statului care sa prospere si sa creasca. O a doua regula
ar fi mentinerea vie a romanilor in unitatea nationala.
A fost un personaj activ in aceasta materie a unitatii nationale, va milita pentru ea, e de
partea celor care sustin intrarea in razboi de partea Antantei, si in 1915 impreuna cu gruparea
Antantistă condusa de Nicolae Filipescu infiinteaza federatia unionista. Activ si pe scena
internationala, la Paris unde va milita pentru cauza unei romanii mari, in presa, in public si pe
langa cercurile politice. A fost un personaj agreat pe scena diplomatiei europene având
diverse pozitii si reusind sa realizeze diverse intermedieri si sa militeze pentru evitarea unor
conflicte. A fost primit bine in spatiul Balcanic.
In ceea ce priveste politica interna constatam existenta unor conflicte de interese intre
clase si vorbește despre necesitatea aplanarii acestora. Take Ionescu considera ca se poate
asigura promovarea armoniei sociale, echilibru, unitate și fara lupta de clasa. Este un adversar
al stangii si al socialismului. Considera ca pe scena politica romaneasca sunt necesare refome
sociale acestea fiind cumpanite, ele sa restabileasca armnia dintre clase. Reformele trebuie
gandite si trebuie sa fie destinate a face din toti o singura natiune cu o singura constiinta.
In problema agrara el consideră ca e nevoie de intelegere intre partide. Considera ca e
nevoie sa se ajunga la discutii si nu respinge in totalitate ideea de expropiere . In cealalta
problema, si anume problema electorala el considera ca populatia nu e pregatita pentru astfel
de reforma, pentru un vot universal si ca in acest context aceasta populatie risca sa devina o
unealta in mana unui guvern care poate fi atotputernic. Este un adept al ordinii, se pronunta
pentru disciplina si combate anarhia. Apara lupta pentru libertate nationala cerand respectarea
drepturilor minoritatilor. El critica Partidul Conservator, si urmeaza departarea de ei.
In planul politicii externe este mai apropiat de acest domeniu, și se foloseste de
relatiile personale cu oamenii politici europeni, are o serie de deplasari in diverse capitale,
este consultat și de tarile si statele mai mici din jurul Romaniei dar si de reprezentanții
Marilor Puteri. Se implica activ in conflictul balcanic, este intr-o relatie strânsă cu ministrul
grec Venizelos si contribuie la incheierea pacii turco - elene. El se deplaseaza cu acordul lui
Carol, și în Grecia și în Turcia, reusind sa arbitreze aceasta discuție in vederea incheierii păcii.
Reuseste ca intr-un demers sa ii readuca la aceeasi masa pe greci si turci si determină
semnarea pacii. Take ionescu va fi primit cu onororuri în Atena si va fi recunoscut cu stima si
apreciere de Grecia.
    In crea ce priveste Primul Război Mondial Take Ionescu afirmă ca acesta va dura 5 ani ca
va intra in razboi SUA si Japonia si ca are incredere in victoria aliatilor si in intregirea
Romaniei la sfărșitul razboiului. In timpul razboiului se refugiaza la Iasi si cu acordul
autoritatilor merge la Paris si contribuie la tot ceea ce inseamna sustinerea cauzei romanesti.
In timpul razboiului a fost sustinator al reformei agrare si electorale. Pe fondul discutiilor
Primului Război Mondial si dupa, e activ pentru recunoasterea noilor frontiere si formarea
unei aliante intre România Iugoslvaia Cehia Polonia și Grecia considerand că aceasta alianta
ar insemna un cuvant greu si o pozitie de luat in seama. În problema evreiasca solicita
integrarea lor in societatea romaneasca. Isi incheie politica abrupt in iulie 1922 cand in timpul
unei croaziere moare.
     
 Partidul nationalist-democrat

Fondat si condus de Iorga. A fost prim ministru intre aprilie 1931 si mai 1932. Nascut
in 1871 si traieste pana in 1940 cand este asasinat de legionari. A infiintat Partidul Nationalist
Democrat in 1910 impreuna cu A.C. Cuza de care se va desparti, in 1920. Ziarul: Neamul
Romanesc (1906-1940). In 1924 fuzioneaza cu o grupare din conservatori, Argetoianu, in
1925 intra in PN si in 1926 ajunge National-Taranist.
N. Iorga era adeptul unui nationalism, consecinta viziunilor sale privind pe aceasta
doctrina pe care o defineste tarziu in 1922. Partidul se infiinteaza in 1910 in aprilie, congresul
23-24 aprilie.
Proiectul infiintarii acestui partid publicat in Neamul Romanesc, congresul are loc la
Bucuresti si se va forma acest nou partid nationalist-democrat. Va lansa programul structurat
pe 2 mari parti: politica externa si interna.
Se preocupa in abordarile sale politice in special de taranime. El incearca prin pozitia
si anunturile sale sa vorveasca despre toate categoriile sociale, dorea ca partidul sau sa fie un
partid al tuturor, insa pune un important accent pe problema taraneasca. El se dirijeaza intr-un
aparator al taranilor, cate pe care o considera esentiala si o vedea a fi neindreptatita, si dorea o
continuare a reformelor incepute la 1864.
Adorbarile sale nu vor avea si un rezultat pentru ameliorarea starii satenilor. In
problema pamantului vorbeste despre interzicerea dreptului strainilor de a arenda mosii, si
interzicerea prin lege ca evreii sa se stabileasca la sate.
Nu ii uita nici pe oraseni, aici mergand pe ideea susținerii comertului si industriei si
blocarea patrunderii capitalului strain. Interzicerea aducerii muncitorilor straini si incurajarea
industriei romanesti.
Problema invatamantului propunand reforme prin care sa se accentueze caracterul
national si modern. O directie este aceea reforma la politica antisemita. Vorbindu-se despre
eliminarea evreilor din viata sociala si economica a tarii, insa mergea si pe ideea reprezentarii
nationalitatilor in parlament.
Partitul se pronunta pentru votul universal, si pentru dreptul invatatorilor si preotilor
de a fi in parlament.
Desi in prima faza e condus de 2 personalitati, adevaratul lider este Iorga. El se ocupa
de organizarea partidului, de intruniri, corespondenta, campanii electorale.
Se voia diferit de celelalte, al tuturor care sa atraga reprezentanti de pretutindeni, incercand sa
se bazeze pe clasa mijlocie. Fiecare organizare judecatoreasca avea  obligatia de a deschide pe
langa partid o casa de sfat si cetire, incercand sa atraga cetatenii la diverse manifestari
culturale si politice.
Adera intelectuali, mici proprietari, mestesugari, tarani, si persoane animate de ideile
nationalismului, fiind vazut ca un mijloc prin care societatea se poate schimba si doctrina care
poate rezolva problemele.
Nationalismul lui e diferit de cel al transilvanenilor, dar si unul diferit de cel al
liberalilor din vechiul regat. Se pune accent pe libertate. In conceptia noastra toate clasele,
toate elementeld ale natiunii noastre le concepem ca pe un singur corp cu o singura vorba din
care porneste viata tuturor organelor. Nu neaga existenta claselor, se opune subordonatii unei
clase de alta clasa si se opune si luptei de clasa, vorbeste de solidaritate sociala….
Dezvoltarea societatii prin constiinta sociala, intemeiata pe educație si instruire.
Adeptul unui evolutionism treptat,combate ideea de revolutie, accepta ca in Romania
sunt aspecte negative dar schimbarea trebuie facuta prin legalitate, prin spirit, nu prin
revolutie. O doctrina politica nu trebuie sa se intemeieze pe unele teorii straine, ci pe
obiceiurile locului si sa se inspire din traditia acestuia. Nu neaga necesitatea ideea adeziunii la
universalitate insa nu trebuie sa insemne ignorarea personalitatii propriei natiuni, pentru ca si
natiunea romana e o celula a universalitatii. De aceea se delimiteaza de Occident in ceea ce
inseamna inflorirea economiei, ideologie, se opune patrunderii capitalului strain pentru ca
acesta nu vine niciodata intr-o tara fara ca cei care il aduc sa nu ceara drepturi
corespunzatoare.
Caracterizat ca un partid de centru.
Primele alegeri cele din 1911: nu a fost ales niciun candidat, obtinand 3500 voturi.
Esecul are explicatii: partid nou si din cauza modului de organizare si propaganda. Mai bine
organizat  in cateva judete, in rest aproape ca nu exista. Se va reorganiza partidul.
La alegerile din 1912 Iorga este ales deputat dupa 1913 își reduce un pic motoarele pe
fondul razboaielor balcanice, Iorga fiind voluntar si plecand in Bulgaria. Partidul nu se ridica
la nivelul liderilor, principalul atu fiind Iorga, a reusit prin prestigiul sau. Prin asta a reusit sa
atraga de partea partidului cateva figuri. Dupa căderea guvernului Maiorescu urmeaza cea
liberala, in februarie 1914 au loc alegeri. Dezbatezea politica in aceasta campanie avea 2
directii: reforme si nereforma. Pnd si pcd erau la mijloc admitand ideea unor reforme insa
intr-o alta formula, nu asa liberala opunându-se conservatorilor care nu erau de acord cu
reforma. Dupa februarie 1914 are 2 deputati, intra si A.C. Cuza in parlament. Iorga ales de
Prahova, si Cuza de Iasi.
Pe fondul crizei, incep sasi modeleze discursul si se pronunta pentru votul universal si
pentru reforma agrara. Din punct de vedere al partidului mergeau pe vot universal direct, la
reforma agrara nu mentioneaza reforma, doar vanzarea si arendarea mosiilor la care Marea
Propietate renunta. Adeptul unor reforme cu mici rezerva. In problema electorala se pronunta
impotriva unui colegiu unic. Isi nuanteaza abordarea, spunand ca reformele nu trebuie vazute
cu ura si retinere de conservatori, ca nu ar fii reforme ci restituire a drepturilor poporului
roman.
Inceputul primului razboi mondial diminueaza discutiile de genul. In discursul sau,
Iorga e mai apropiat de conservatori decat de liberali, are abordari care difera si se contrazic
de la o perioada la alta, in 1915 afirma ca reformele lui Bratianu il duc pe o panta periculoasa,
in 1917 ii cere lui Bratianu sa ridice problemele reformelor.
Problema Unirii spune ca e o tema care la preocupat toata viata si ca militeaza pentru
unire, pentru eliberarea teritoriului national.
Inceperea razboiului inaugureaza si o noua etapa in viata partidului. Neintelegeri intre
Iorga si Cuza. El se opune categoric unei aliante cu Austroungaria. De la izbucnirea
razboiului se pronunta impotriva intrarii alaturi de Puterile Centrale.
La momentul deciziei din 1914 Iorga saluta idea neutralitati Romaniei, in prima faza.
O considera ca o etapa premergatore in vederea pregatirii Romaniei pt a intra alaturi de
Antanta.
Iorga va insista pt intrarea de partea Antantei si pt Unire, el propaga, mai ales prin
presa, acesta necesitate a razboiului. Nici A.C. Cuza nu considera ca Romania sa intre cu
Puterile Centrale dar considera ca trebuia sa intre la momentul inceperii razboiului dar cu
Antanta.
Cu toate ca sunt aceste frictiuni in interiorul partidului, ele nu ies din partid. Insa dupa
1916, cei doi incep sa aiba pozitii din ce in ce mai diferite, si sa se situeze in declaratii opuse.
In perioada de dupa 1916, Iorga suspenda activ partidului, afirmand ca lupta are alt
caracter, cel al unitatii nationale.
Tensiunile cu A.C.Cuza vor deveninmai acute, au chiar schimburi de replici, inclusiv
in parlament. Ruperea relatilor celor doi lideri nu a avut un impact asupra partidului, pe de o
parte ca acesta avea activitatea suspendata.
 Una din criticile aduse lui Cuza sunt cele legate de antisemitismul acestuia.

Partidul social democrat al muncitorilor din România

S-a constituit in 1893 in luna martie-aprilie, s-au adunat la Bucuresti 54 de delegati
care pun bazele acestui partid. A fost ales la conducere.....Constantin Mille. Partidul s-a
sprijint pe miscarea sindicala, in tara formandu-se cluburi care sustin partidul. Partidul s-a
infiintat in curentul socialist european de la sfarsitul secolului XIX. Ideile socialiste si
directiile partidului sunt prezentate in presa de stânga printre care Munca, Înainte, Lucrătorul,
Contemporanul. Activitatea partidului PSDMR este apropiată de a unor curente radicale ale
altor partide, mai ales de la liberali, militând împreună pentru democratizarea societății. Pe
lângă diverse acțiuni revendicative, partidul a făcut peste 100 de greve și la nivel național 300
de cluburi la sate. În 1899 unul din liderii partidului Ioan Nădejde, afirmă că social
democrația trbuie să se îndrepte spre politicile liberale, că e nevoie să se ridice nivelul general
economic, și că sunt necesare măsiuri de protecție socială. Nădejde ca și alți lideri, vor trece la
liberali, formând în interiorul partidului, grupul generoșilor. În același an 1899, partidul se
dizolvă și restul membrilor trec la PNL întărind în itneriorul partidului linia de stânga.
În 1910 partidul reapare pe scena politică sub denumirea Partidul Social Democrat. La
primul Congres a fost aleasă conducerea partidului și conducderea sindicatelor, ceea ce
dovedește strânsa legătură dintre mișcaea sindicală și cea social democrată. Secretarul
partidului a fost ales I.C. Frimu. În 1918 se transformă o parte din acest partid în Partidul
Socialist, iar în 1921 un grup radica al partidului socialistg va da naștere Partidului Comunist.
Partidul Social democrat al muncitorilor din romînia și apoi PSD nu au reprezentat un factor
important în scena româneacă, neajungând la guvernare.

Problema agrară în viziunea partidelor politice

Încă din timpul lui Cuza se ridică această problema, într-un mod organizat, în insituții
de gen parlamentar fără a se putea rezolva această temă. Majoritatea populației este o
populație rurală. Economia românească funcționează ca având pilon central agricultura. Clasa
politcă era de acord că în agricultură sunt probleme, că trebuie îmbunătățită soarta țîranilor, că
e nevoie de modernizare. Problemele apar însă atunci când se pune problema mijloacelor, a
căilor prin care să se rezolve problema țărănească. Etapa pe care o analizăm este dominată de
dezbateri pe tema țărănească și foarte puține soluții concrete pentru îmbunătățirea stării
țăranilor. Încă din timpul lui Cuza, Barbu Catargiu, prim ministru din perioada ceea, declara
că problema agrară apasă ca un coșmar și era în mâna partidului o grozavă mașină de atac sau
de apărare. Conservatorii îi acuză pe liberali că vor să distrugă proprietate, și sstfel să
lovească în ordinea și pacea socială. Ei refuză să recunoască că există o problemă agrară,
admit nemulțumiri, recunosc existența unor proteste și răscoale, dar le consideră rezultatul
unor factori secundari. La rândul lor, liberalii îi acuză pe conservatori că prin refuzul
emancipării țăranilor provoacă în fapt frământările din țară. Liberalii încearcă să fie apărători
ai țăranilor, însă nuau nici ei soluții care să rezolve problemele de fond și se rezumă doar la
chestiunile de formă. Au identificat ca o soluție vânzarea de pământuri din proprietatea
statului, ceea ce era insuficient pentru a satisface nevoile, iar pentru a rezolva această parte a
susținerii materiale pentru a-și putea cumpăra pământ se gândesc la credite și o legislație care
să înlesnească apoi munca, vânzarea etc. Problema de fond era că emanciparea țăranilor
trebuie să fie făcută și cu împroprietărirea lor.
 Prima încercare de reformă agrară este reforma din 1864. Aici însă au fost grupuri care
nu au beneficiat de pe urma acesteia, legea s-a aplicat greoi cu multe deficiențe și nu în
ultimul rând țăranii au primit loturi mici. Nu s-a rezolvat problema pământului și problemaț
țăranilor, care vor ajunge într-o situație dificilă, țăranul nu avea capacitatea să își muncească
pământul. În 1866 a fost adoptată Legea tocmelilor agricole, ineficientă pentru că nu prevedea
un mijloc de garantare a muncii efectuate, era o lege prin care se găseau țărani, sau forță de
muncă în agricultură. Este modificată în 1972 în sensul în care se încearcă limitarea
abuzurilor. Fondul problemei rămâne același, țăranul rămâne un instrument în mâna
autorităților iar abuzul nu este oprit. Încă din prioada lui Cuza, Catargiu spune că proprietatea
feudală a fost desființată, moșierii sunt stăpânii pământurilor iar țăranii prorpietarii muncilor.
Conservatorii nu neaga dreptul taranilor de a avea pamant, dar acesta sa fie obtinut
prin munca, cumparare. Dreptul la proprietate nu trebuia sa stirbeasca dreptul mosierul.
Problema agrara e o tema de disputa mai ales ca 80% din populatie era legata de glie. Avem o
inegalitate a pop, 40.000 de mosieri detineau 55% din teren, restul de 90.000 de famili
detineau 45% din teren. Liberalii considrau ca ceea ce se face pentru tarani e insuficient,
conservatorii ziceau ca e prea mult. Liberalii afirma ca taranul e baza societatii si ca trebuie
pus un acccent mai mare pe ridicarea starii acestuia. I.C. Bratianu spune in 1978 ca cel mai
important obiesctiv este cresterea starii taranului, ca el este cel care asigura traoiul, el a fost
improprietarit, dar nu poate face investitii, creditul agricol a fost o problema, apoi alte solutii
de impropritarire a celor de la marginea oraselor, pe insuratei si apoi pe cei care nu au primit
pamant. Dezbaterile se vor duce mai mult pe problema insurateilor, restul erau mai degraba
intalniri sterile. Asadar demersul e mai degraba unul doar de expunere politica, decat o solutie
de a-i scoate din acasta stare pe tarani.
Conservatorii acuza reformele, criticand situatia in care a ajuns taranimea, ca din
cauza acestora s-a ajuns in acasta situatie și ca taranul a ajuns o victima. Asadar taranul e doar
subiectul de discutie, el este abandonat de institutii, nu poate face fata si isi pierde
proprietatea. O alta problema a fost arendasia, camataria, sumele de bani pe care taranul le lua
imprumut si incapacitatea de a le inapoia pierderea pamantului. O consecinta a acestei situatii
au fost miscariile sociale, rascoalele taranesti, cele de le 1888 si cele de la 1907. Ambele au
fost de anvergura, au cuprins zone intinse, celelate au fost miscari zonale. 1907 cuprinde
aproape toata tara. Taranii au omorat arendasi, boieri, au dat foc la conace, la silozuri, au
praduit bunurile pe care le-au gasit. Dupa aceste miscari sociale se vor lua masuri dar ele nu
vor fi de fond asupra cauzelor care erau continue, au venit doar cu solutii de suprafata. Statul
a cumparat mosii de la cei care vindeau si le imparteau taranilor, au fost modificate anumite
legi: legea invoielilor agricole, creditului agricol, invatamantului agricol, administratia locala.
Dupa aceste rascoale s-au facut aceste schimbari, dar starea taranului nu se schimba in mod
semnificativ, el ramane in starea sa de incultura. Daca analizam programele, mai ales ale
liberalilor care sunt cei mai vocali, vedem ca in 1892 vorbesc de dezvoltarea institutiilor, apoi
de ajutorul pe care trebuie sa il primeasca taranul si apoi in timpul guvernului lui P.S
Aurelian. Cauzele nu au fost analizate in mod real, pe langa problema pamnatului au mai fost
si fiscalitatea excesiva, lipsa creditelor.
Conservatorii sunt si mai aerieni si nu recunosc problema agrara, ca problema satelor
nu e determinata de lipsa pamantului, ci cheltuieilei pe care le face statul, camatarii,
arenadasii si evident, lipsa de cultura a taranului si nu in ultimul rand, instigatiile pe care le
fac liberali asupra lor. In ceea ce privesc reformele conservatorii admit acasta idee de reforma,
sa se faca orice reforma dar sa nu se atinga dreptul de proprietate.
 Problema industriei

Se pune problema creșterii industriale, în special în sectoarele industriei grele,

petrolieră, segmente în care România nu avea capacitatea tehnologică, materială sau tehnică.
Pt anumite sectoare de activitate economică era necesar capitalul străin.
Liberalii au încercat să limiteze capitalul străin și să îl redirecționeze spre căile de
comunicație, industria extractivă. Prelucrarea țițeiului, înzenstrarea armate adică în domenii în
care capacitatea internă nu era îndeajuns. Capitalul străin trebuia să respecte anumite condiții,
investiția treuie să pună în valoare avuția și munca. De asemenea au fost analizate și
posibilitățile de creare a unui cadru care să favorizeze producătorii, pe cei din interior, să îi
ajute la dotare, în special cu mașini și utilaje.
Ideea la care toti au aderat a fost acea ca e necesara o industrie, insa au inceput sa
apara opiniii diferite. Aceste neintelegeri sunt detreminate de viziunile diferite, s-a constituit o
miscare economica din partea liberlior care dau niste directii, ei vorbeau despre incurajare si
ocrotirrea economiei, aparare cu taxe vamale, legi pentru exploatarea minelor, e de fapt ceea
ce e cuprins in celebra fraza care incearca sa defineasca liberalii “prin noi insine”.
Industrializarea poate determina o economie puternica si o natiune prospera. Astfel se
vor adopta o serie de legi care au ca scop stimulare industriale: legi................se pune in
atentie grija pentru industria nationala, liberalii accentuand ideea de protectie. P.S. Aurelian,
militeaza penru stabilirea unor prioritati in domeniul industrial. 1888-preocuparea pentru
industrializare; 1892 preocuparea pentru pregatire......se vorbeste despre organizarea
creditului industrial. Au fost etape in care legislatia este mai fructuasa 1901-1906  se adopta
cele mai importante legi, legea pentru zahar, pentru incurajarea industriei vamale. S-au
adoptat si alte legi: legea meseriilor.
Investitia strainilor trebuie sa puna in valoare avutia si munca romanilor. Sa foloseasca
resursele interne la maxim.
Liberalii erau adepții acestei idei a protecționismului, și anume industria națională să
se dezvolte în acest tipar protecționist, și anume politica vamală, impunerea unor taxe vamale
ridicat pentru produsele din import, produse care se pot face și pe piața internă, taxe vamale
scăzute sau scutire la importul care nu se făceau pe piața română și materii prime. De
asemenea, solicitau și propuneau bonusuri și avantaje pentru exportul în special de produse
finite și taxe vamale și interdicții la exporturi de materii prime.
Conservatorii la rândul lor, declarativ susțin ideea industrializării, nu se opun, însă
caută ca aceasta să se dezvolte astfel încât să vină în sprijinul activităților de tip agricol, adică
consideră că industria trebuie să fie una ce să prelucreze materiile prime. Industria în viziunea
lor trebuie să se dezvolte și să crească atunci când există un excedent de forță de muncă și
capital. (lana, piele, lapte etc). În acest sens, în programele PC dar și în anii de guvernare, vor
venii cu o serie de legi referitoare la organizarea meseriile și a meseriașilor prin care încercau
să creeze un cadru legislativ care să îl protejeze și să îi dea un statut muncitorului. În
domeniul industrial, când conservatorii se află la putere, realizările sunt mici, dar au legi
adoptat, 1895 legea minelor, 1911 legea meseriilor, legea încurajării industriei naționale în
1912. Legea minelor o lege importantă, aceasta încearcă reglemetarea raporturilor dintre
proprietarii de pământuri cu resurse și posesorii de capital, reglementează ce înseamnă sol și
subsol. Legea minelor extrem de importanta: incearca sa reglementeze raportul dintre
proprietar si stat. Favorizeaza patrunderea capitalului strain si duce la prabusirea guvernului.
Admit capitalul strain cu 2 conditii: sa nu se acorde posesorilor capitalului drepturi politice si
nici drepturi de proprietate.
Propun porti deschise protectionismului doar pentru industria care se leaga de
agricultura si agricultura, interesele fiecarui grup incearca sa fie aparate in diverse etape in
perioadele de guvernare. Sub diverse justificari fiecare partid isi promoveaza doctrina.
 Din punct de vedere conservator, accentul dintre industrie și agricultură, trebuie pus pe
agricultură. Se opun ideei de politică protecționistă, considerând că aceasta e un mijloc prin
care se stimulează raportul doar cu anumite state. Ei propun politica liberului schimb, a
libertății și a înlăturării oricăre îngrădiri care ar fi păbugboasă pentru industrie. Politica
liberală dă un impuls artificial industriei, ea se dezvoltă fără a respecta legile economice. Se
temeau și de deplasare populației dinspre spațiul rural spre cel urban, ceea ce însemna o lipsă
de forță de muncă în agricultură.
Considerau că după ce agricultura se dezvoltă, doar atunci se poate dezvolta și
industria. Dacă se vb de politică protecționistă, aceasta să vizeze agricultura nu industria. În
ceea ce privește capitalul străin, acești îi dau liber și cer două condiții, să nu se acorde
posesorului capitalului drepturi politice și să nu se dea drept de proprietate a pământului.
Așadar, doctrina conservatoare își lasă amprenta asupra politicilor partidului conservator și
asupra guvernărilor, propun porți deschise, protecționism doar pentru agricultură și industria
agriculturii, interesele fiecărui grup, liberal sau conservator, vor să fie apărate în diverse etape
în perioadele de guvernare. Pînă la urmă sub diverse explicații, justificări fiecarepartid
încearcă să își apere propriile interese și să își favorizeze proprii susținători și membrii. În
plan intern ambele partide încearcă să facă lobi pt anumite avantaje, mai ales pe lângă Carol,
de asemenea încearcă să atragă simpatia unor puteri Europene, cert este că ritmul de
dezvoltare a industriei este lent, sfârșitul lui XIX și începutul lui XX pătrunde capital masiv,
iar cel mai vizibil este în domeniul petrolului, 35% german, 25% englez, 13% olandez, 5%
românesc.
Ritmul modernizarii

Ambele partide accepta modernizarea, fiecare cauta metoda de realizarea a acestui

obictiv. Incearca sa protejeze interesul national, fiecare vede diferit acest interes.
Modernizarea trebuie sa fie legata de categorii sociale care sa determine actiuni privind si
dezvoltarea economica.
În secolul XIX sunt multiple discuții și dezbateri privin modalitatea de organizare a
romniei moderne, căile, ritmul, liberalii concepând un sistem de modernizare care să fie legat
de burghezie și de clasa de mijloc. Ea trebuie să fie legată de categoriile sociale care să ducă
acțiuni privind și dezvoltarea economică.
Conservatorii considera ca modernizarea trebuie sa fie lenta pentru a nu periclita
structurile de baza a statului. Modernizarea a fost tot timpul o confruntare intre partidele
politice si legislatia chiar in masura in care preconiza sa aduca elemente de de modernitate.
Una din caile de dezbatere este cea referitoare la urbanizare, considera ca prin
urbanizare societatea se modernizeaza in general, astfel se fac eforturi pentru sistematizarea
oraselor apoi refacerea unor orase mai mici fara a insemna ca pana la inceputul celui de-al
doilea razboi mondial  societatea romana era urbanizata complet.
Conservatorii propuneau ca model ideea de elita, prin pastrarea traditiei, considerand
ca mosierimea e un grup social conturat cu venituri sigure, fapt care denota ca e o clasa care
nu poate fi supusa coruptiei, prin urmare au un drept istoric de a participa la viata politica.
Liberalii si conservatorii isi aduc acuze unul la adresa celuilalt. Liberalii ii acuza de coruptie,
de grosolanie, satisfacerea intereselor generale si persecutarea liberalilor. Conservatorii
reproseaza ca e o neconcordanta intre promisiuni si fapte, ca le lipseste cultura generala,
folosirea activitatii politice pentru imbogatire, amastecul administratiei in viata politica.
Democratizarea societatii era un alt factor prin care se putea moderniza statul, dar
presupunea cadrul largirii participarii la viata politica prin dreptul de vot. Societatea
romaneasca avea in proportie de 80% tarani, sector exclus de la viata publica, deoarece votul
era conditionat de avere. Votul este cenzitar, corpul alegatorilor fiind impartit in 4 colegii,
considerat potrivit pentru situatia statului si a societatii.
 Alegerile erau facute de administratie, intotdeauna exsitand tendinta de a da
guvernului unanimitatea. Cei mai multi dintre conservatori considera ca largirea drepturilor
politice era primejdioasa. P.P.Carp sustinea ca “guvernele sunt datoare de a influenta
alegerile”. Parghia prin care se putea realiza democratizarea era dreptul de vot. In favoarea
largirii acestuia s-au manifestat mai ales liberalii. Speranta lor era ca odata cu cresterea
numarului alegatorilor creste si numarul de voturi.
Inca din 1892 liberalii propun votul universal, nu pun in practica dupa alegerile din
1895. In 1884 s-a adoptat o noua lege electorala, aceasta modificare a reprezentat doar
reducerea numarului de colegii de la patru la trei. Insa prin comasarea celor 2 colegii ale
mosierimii, pentru marea masa a cetatenilor legea nu aduce lucruri prea multe. Per ansamblu
se vorbeste de nevoia de reforma electorala, clasa politica se teme de o astfel de reforma,
conservatorii considera ca nu e momentul inca, si ca taranii nu sunt pregatiti. Pentru acestia
chiar si drepturile cetatenilor prin constitutia din 1866 sunt prea multe, desi din totalul
populatiei doar 0.7% votau. Considerau ca votul universal este nepotrivit si nefolositor si ca
intai este nevoie de cultura si educatie. Drepturile politice generau in fapt drepturi social-
economice, iar acestea puneau in pericol proprietatea asupra pamantului. Ei critica sistemul de
reforma liberal ‘forma fara fond’ constatand o discreptanta in probleme de forma si cele de
fond.
Marea Unire va rasturna un pic sistemul, si lucrurile incep sa se reaseze pe alte
coordonate.

Guvernari

1876-1888 Marea Guvernare Liberala

1876-1881 I.C. Bratianu
1881 Dimitrie Bratianu
1881-1888 I.C. Bratianu

1888-1895 Marea guvernare conservatoare

1888-1889 Theodor Rosseti
1889 Lascar Catargiu
1889-1891 gen. Gheorghe Manu
1891 gen. Ion Emanoil Florescu
1891-1895 Lascar Catargiu

1895-1899 guvernare liberala

1895-1896 D.A. Sturdza
1896-1897 P.S. Aurelian
1897-1899 D.A. Sturdza

1899-1901 guvernare conservatoare

1899-1900 Gh. Grigore Cantacuzino ‘Nababul’
1900-1901 P.P. Carp

1901-1904 guvernare liberala

D.A. Sturdza

1904-1907  guvernare conservatoare (se incheie la rascoala)

Gh. Grigore Cantacuzino ‘Nababul’

1907-1910/11 guvernare liberala

1907-1908 D.A. Sturdza
1908-1910 Ionel Bratianu

1910-1913 guvernare conservatoare

1910-1912 P.P. Carp
1912-1913 Titu Maiorescu

1914-1918 guvernare liberala

Ionel Bratianu

1918  guvernari conservatoare

Alexandru Averescu
Alexandru Marghiloman
Constantin Coanda

1918-1919 guvernare liberala

Ionel Bratianu