DREPT CIVIL.

PERSOANE

CURS 5
18.03.2019
 SECȚIUNEA III. INCERTITUDINI PRIVIND
EXISTENȚA UMANĂ: NAȘTEREA ȘI MOARTEA

1. Chestiuni prealabile
 Personalitatea juridică a persoanei fizice apare
la naștere și dispare la moarte
 Nașterea și moartea: între ”un dat” al naturii și
intervenția/puterea omului
 De-a lungul mileniilor, medicina ( oamenii de
știință creaționiști) a considerat că nașterea și
moartea sunt daturi ale naturii și a urmărit să
protejeze viața umană, iar nu să o denatureze
 Știința ( urmărind ameliorarea calității
vieții umane) și omul (urmărind să-și
satisfacă propriile dorințe: de a avea copii,
de a muri, de a-și schimba sexul etc) au
înțeles că au puterea asupra nașterii și
morții ( ex:reproducerea umană și moartea
asistată)
2. Nașterea și capacitatea de folosință
• Art. 34 C. civ.: ”Capacitatea de folosință este
aptitudinea persoanei de a avea drepturi și
obligații civile.”
• Art. 35 C. civ.: ”Capacitaea de folosință
începe la nașterea persoanei și încetează
odată cu moartea acesteia.”
• Art. 36 C. civ.: ”Drepturile copilului conceput
sunt recunoscute de la concepțiune, însă
numai dacă el se naște viu. Dispozițiile art.
412 referitoare la timpul legal al concepțiunii
sunt aplicabile.”
2.1. Definiția capacității de folosință
a) legală – art. 34 NCC
b) doctrinară
2. 2. Începutul capacității de folosință
 nașterea este un eveniment natural sau
artificial, care interesează societatea ( de
aceea sunt stabilite reguli privind
înregistrarea nașterii, întocmirea actelor
de stare civilă, publicitatea prin registrele
de stare civilă etc) și de care legea leagă
efecte/consecințe juridice
a) Regula dobândirii CF și excepția de la regulă
1) Regula : CF începe de la naștere (art. 35);
totuși, nașterea nu este suficientă, ci copilul
trebuie să se nască viu (proba docimaziei)
2) Excepția : CF anticipată (recunoscută
retroactiv) – de la concepție (art. 36); se
aplică dacă se respectă următoarele condiții:
– 1) copilul să se nască viu – proba docimaziei
– 2) numai drepturi, nu și obligații
b) Prezumția timpului legal al concepției
• Sediul materiei:
-art. 412 C. civ. instituie 2 prezumții:
1) prezumția celei mai lungi (300 zile) și
cele mai scurte gestații (180 zile);
2) concepția unui copil în orice si a
intervalului de 121 zile
- prezumțiile au caracter relativ
c) Declararea nașterii
1) sediul materiei – L. nr. 119/1996 privind
actele de stare civilă
2) termene diferite pentru ipoteze diferite:
- 15 zile de la naștere
- 1 an - cu aprobarea primarului
- peste 1 an - hotărâre judecătorească
- copil mort – 3 zile
- copil viu, apoi decedat – 24 ore
2.3. Caracterele juridice ale capacității de
folosință
• Legalitate
• Generalitate
• Inalienabilitate (art. 29 alin.2 C. civ.)
• Intangibilitate (art. 29 alin. 1 C. civ.)
• Egalitate (art. 16 Constituție, art. 28 alin.
1, art. 30 C. civ., art. 26 Pactul
internațional)
2.4. Conținutul capacității de folosință
- general
- îngrădiri/limitări ( a se vedea Cursul
privind incapacitățile civile)
- reguli de stabilire: legislația în vigoare;
ramura dreptului civil;
3. Moartea și capacitatea de folosință
3.1. Chestiuni prealabile. Importanța stabilirii
cu certitudine a morții

1) Încetarea personalității juridice la moarte, când se

sting drepturile și obligațiile viagere și se transmite
patrimoniul defunctului continuatorilor persoanei
sale: succesorii/moștenitorii

2) Proba morții prezintă dificultăți de ordin medical

________________________________________
 Încetarea bătăilor inimii, oprirea respirației și a
circulației sanguine
SAU
 Moartea cerebrală ( inima poate să bată, plămânii pot
să respire, corpul nu prezintă aspectul unui cadavru,
dar totuși moartea este instalată pentru că creierul
nu mai funcționează);
 Importanța constatarii morții cerebrale: autorizează
transplantul de organe vitale
_________________________________________
3) Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatorul decedat
Art. 147 din Legea nr. 95/2006 ( coroborat cu art. 81 C. Civ)
(1) Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatorul decedat se face în
următoarele condiţii:
1.se defineşte ca donator decedat fără activitate cardiacă persoana la care s-a
constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabilă şi ireversibilă, confirmată în spital de
2 medici primari. Confirmarea donatorului decedat fără activitate cardiacă se face
conform protocolului de resuscitare, conform modelului de formular aprobat prin ordin
al ministrului sănătăţii, excepţie făcând situaţiile fără echivoc;
2.se defineşte ca donator decedat cu activitate cardiacă persoana la care s-a
constatat încetarea ireversibilă a tuturor funcţiilor creierului, conform protocolului
de declarare a morţii cerebrale conform modelului de formular aprobat prin ordin al
ministrului sănătăţii;
• 3.declararea morţii cerebrale se face de către medici care nu fac parte din echipele
de coordonare, prelevare, transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană;
• 4.prelevarea de organe, ţesuturi şi/sau celule de la persoanele decedate se
face numai cu consimţământul scris al cel puţin unuia dintre membrii
majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine; soţ supravieţuitor,
părinţi, descendenţi, frate/soră, altă rudă în linie colaterală până la gradul al
IV-lea inclusiv, conform modelului de formular aprobat prin ordin al
ministrului sănătăţii*);
• 5.prelevarea se poate face fără consimţământul membrilor familiei dacă,
în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea
donării, printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare şi înscrierea
în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule, conform
modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii:
• 6.prelevarea nu se poate face sub nicio formă dacă, în timpul vieţii,
persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea împotriva donării, prin act
de refuz al donării. Actul de refuz al donării va fi prezentat de către
aparţinători coordonatorului de transplant.
4) Moartea ridică și probleme de ordin moral.
Dileme etice
 Eutanasia: o moarte premeditată sau
programată, pentru că ”viața nu merită
trăită”?!
- etimologie:lb. greacă, ”moarte frumoasă/
plăcută/ blândă/ușoară”
- metodă de provocare a unei morți nedureroase
unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o
suferință îndelungată și grea
• Argumente PRO invocate de
sustinatorii eutanasiei :
- Fiecare trebuie să fie liber de a muri așa
cum înțelege el
- Fundamentul vieții umane este demnitatea
- Unele terapii degradează omul, astfel că
bolnavul, capabil și conștient, poate să le
refuze
- Frica de durere, de umilință și de
dependență
• Argumente CONTRA eutanasiei:
- Eutanasia nu e o afacere privată, ci marchează
atitudinea pe care societatea o are față de om
- Medicul nu poate ratifica dorința de moarte a unei
persoane pentru că misiunea sa este de a o salva de la
moarte (jurământul lui Hypocrat)
- Există riscul unui diagnostic greșit, al unui abuz generat
de medici sau rude
- Efecte psihologice asupra pacienților cu nevoi speciale
- Autorizarea criminalilor/validarea
crimei/profesionalizarea criminalilor?
 Suicidul
- Suprimarea propriei vieți
- Ultimele cercetări științifice demonstrează că sinuciderea
este ultimul simptom al unei depresii endogene sau
reactive
- Dileme:
1) Dacă este simptomul unei boli, poate fi sau nu
condamnat moral un sinucigaș?
2) Boala – depresia - afectează sau nu discernământul
bolnavului?

_________________________________
”NU SUFERINȚA ESTE INSUPORTABILĂ,
CI LIPSA EI DE SENS” Fr. Nietzche

”LUMEA A PROGRESAT DATORITĂ

CELOR CARE AU SUFERIT” L. Tolstoi
5) Respectul datorat persoanei decedate – memoria si
corpul său ( art. 78-80 C. Civ. coroborat cu art. 148 alin.1
lit. c din Legea n. 95/2006)

”Medicii care au efectuat prelevarea de organe şi ţesuturi

de la o persoană decedată vor asigura restaurarea
cadavrului şi a fizionomiei sale prin îngrijiri şi mijloace
specifice, inclusiv chirurgicale, dacă este necesar, în
scopul obţinerii unei înfăţişări demne a corpului
defunctului.”
 ”CE NU MĂ DISTRUGE, MĂ FACE MAI
PUTERNIC” Martin Luther King Jr.

”AM VĂZUT O MARE FRUMUSEȚE A

SPIRIRTULUI LA OAMENII CARE AU
SUFERIT CEL MAI MULT. AM VĂZUT CĂ
OAMENII CARE SUFERĂ, ÎN CEA MAI MARE
PARTE, DEVIN MAI BUNI, NU MAI RĂI, PE
MĂSURA TRECERII TIMPULUI ȘI AM VĂZUT
CUM BOLILE ADUC O BOGĂȚIE DE TĂRIE ȘI
BLÂNDEȚE CELOR MAI PUȚIN
PROMIȚĂTORI SUBIECȚI” C.S.Lewis
3.2. Declararea morții
• 2 ipoteze:
– a) moartea constatată fizic
– b) moartea declarată judecătorește
• a) Moartea constatată fizic
 Termen de declarare:
• - 3 zile de la data încetării din viață
• - 48 ore – moarte violentă
• - aprobarea Parchetului, în unele
cazuri
 Pesoane care pot declara decesul
b) Dispariția
• art. 49, 50, 53, 178, 181 C. civ.
• Prezumția de viață – art. 53 C. civ.
c) Moartea declarată judecătorește

(i)sediul materiei: art. 49 – 57 C. Civ. și

art. 944-951 NCPC;
(ii)Calcularea termenului de 2 ani
De la data ultimelor știri că este în viață:
ultima zi a lunii sau ultima zi a anului
(iii)Cazuri
I. Cazul general – art. 49 C. civ.
• 2 condiții:
1) termen – 2 ani
2) indicii că nu mai este în viață
II.Cazuri speciale:

(1) Ipoteza prevăzută de art. 50 alin. 1. C. civ.

- condiții:
a)împrejurări excepționale
b) care îndreptățesc a se presupune decesul
c) termenul de 6 luni de la data dispariției
(2) Ipoteza prevăzută de art. 50 alin. 3 C.
civ.
- condiții:
a) Certitudinea decesului;
b)Absența cadavrului sau imposibilitatea
identificării lui
(iv) Procedura declarării judecătorești a
morții – art. 943 – 950 NCPC
- instanța competentă pentru cazurile generale:
cea de la ultimul domiciliu cunoscut al
persoanei dispărute
- instanța competentă pentru cazul special
prevăzut de art. 50 alin. 2 C. civ. – instanța
unde s-a produs decesul ( a se vedea art.
948 NCPC)
1)Faza prealabilă
a) Culegerea de informații de către autoritățile
locale de la ultimul domiciliu cunoscut
( primărie, poliție) cu privire la persoana în
cauză, la solicitarea președintelui instanței
b) Afișarea cererii la ultimul domiciliu cunoscut
al celui dispărut
c) Publicarea cererii într-un ziar de largă
circulație a unui anunț despre deschiderea
procedurii
d) Sesizarea de către președintele instanței
a instanței de tutelă de la ultimul
domiciliu cunoscut al celui a cărui moarte
se cere a fi declarată pentru a se numi,
după caz, un curator
d) Notarea cererii în cartea funciară a
imobilelor proprietatea persoanei dispărute
și în registrul comerțului, dacă este
profesionist
2)Faza judecății propriu-zise
a) Termenul se fixează după 2 luni de la data
efectuării publicațiilor și primirii rezultatelor
cercetării
b) Citarea persoanei dispărute la ultimul domiciliu
cunoscut și publicarea citației într-un ziar de
largă circulație
c) Citarea curatorului, dacă e numit
d) Partiparea procurorului
3) Comunicarea hotărârii judecătorești
declarativă de moarte
- Dispozitivul hotărârii se afișează timp de 2 luni
la sediul instanței, al primăriei și la ultimul
domiciliu al persoanei în cauză
- Se comunică: serviciului de stare civilă, cărții
funciare și registrului comerțului/registre publice,
după caz ( cu mențiunea că hotărârea e
definitivă)
(v) Stabilirea datei morții
• art. 52 C. civ. – judecătorește
• Poate fi rectificată data morții în condițiile art.
52 alin. 3 C. civ.
• Cererea de rectificare se notează în cartea
funciară, dacă în patrimoniul persoanei în cauză
se află imobile
(vi) Efectele hotărârii judecătorești de
declarare a morții
• Efect extinctiv: încetarea capacității de
folosință
• Efect constitutiv de drepturi: ex tunc și
ex nunc
(vii) Anularea hotărârii judecătorești
declarative de moarte
(1) Procedură:
- condiții – art. 54 C. civ.
- acțiune imprescriptibilă extinctiv
- Cererea se notează în cartea funciară, dacă în
patrimoniul persoanei în cauză se află imobile
- instanța competentă: cea care a pronunțat
hotărârea
- Citarea tuturor persoanelor care au fost părți în
procesul de declarare a morții
- Participarea procurorului
(2) Efecte:
(a)Asupra capacității capacității de folosință:
- înlăturarea retroactiv a încetării capacității de
folosință
(b)Asupra patrimoniului :
- restituirea bunurilor
- 2 categorii de raporturi juridice:
- între cel declarat mort și succesorii săi
- între cel declarat mort și terții subdobânditori
• Raportul juridic între cel declarat mort
și succesorii săi:
 Plata făcută de debitorii celui declarat mort în mâna
moștenitorilor săi ori legatarilor săi este valabilp și
liberatorie, dacă a fost efectuată înainte de radierea din
registrul de stare civilă a mențiunii privitoare la deces
(art. 56 C. civ.)
 Moștenitorul aparent păstrează posesia bunurilor și
dobândește fructele acestora, cât timp cel reapărut nu
solicită restituirea lor
• Raportul juridic între cel declarat mort și
terții subdobânditori:
 Regula: restituirea
- Cel declarat mort poate cere restituirea bunurilor
sale în natură sau prin echivalent, după caz
 Excepția: nerestituirea/păstrarea bunului
- în cazul dobânditorului de bună-credință cu titlu
oneros
- Dispozitivul hotărârii, cu mențiunea că e
definitivă, se comunică serviciului de stare
civilă pentru anularea înregistrării