Doctrine politice

Curs 7

17.nov.2010

NEOCONSERVATORISM

1. Aparitia si evolutia neoconservatorismului. Variantele sale.

2. Neoconservatorismul in Romania
1. Aparitia si evolutia neoconservatorismului. Variantele sale.
La sfarsitul secolului XIX si inceputul celui urmator, societatile dezvoltate
capitaliste din SUA, dar mai ales din Europa Apuseana vor trece la un nou mod de
organizare, conducere si dezvoltare a societatii si politicii la monopolism.
Monopolismul era un nou stadiu de dezvoltare a capitalismului care imprima
vietii economice si politice aspecte si elemente noi cu care nu se confruntase
societatea in perioada premonopolista.
Doctrinele politice clasice, liberalismul si conservatorismul, fusesera create
pentru tipul de dezvoltare premonopolist. In consecinta, ele nu erau pregatite nici
principial, valoric, nici ca mecanisme pentru a ordona noul tip de dezvoltare.
Monopolismul, prin efectele care le genera in viata sociala, economica si
politica va afecta doctrinele politice clasice si in mod deosebit conservatorismul,
datorita caracterului sau mai restrictiv fata de problematica inovatiei si innoirea
sociala.
De aceea incep sa se manifeste puternice dezechilibre, conflicte in viata
sociala care vor izbucni cu mai multa putere dupa 1918. La aceasta au contribuit si
reformele democratice infaptuite dupa 1918 votul universal si reformele agrare,
dar si unele Constitutii democratice care au lovit cu putere in baza sociala a
conservatorismului, in rolul sau social, agravandu-i criza si grabindu-i falimentul.
Starea conflictuala, noua tendinta de dezvoltare sociala a generat in gandirea
spirituala politica a vremii doua pozitii:
- Una care cerea renovarea, revizuirea vechilor elaborate clasice in asa masura
incat ele sa fie in concordanta cu cerintele si legitatile noii dezvoltari sociale.
Inchistat in trecut, incapabil de a accepta noul tip de dezvoltare, incercarile de
renovare, de adaptare ale doctrinelor politice clasice, in special ale
conservatorismului, au esuat.
- Al doilea curent sustinea necesitatea crearii unor noi elaborate, in
corespondenta cu noul tip de dezvoltare sociala. Aceasta si datorita faptului ca deja
aparusera curente noi de gandire politica si economica (dirijismul, keynesismul,
socialismul de esenta marxista).
Elementele prudente ale burgheziei si ale vechii aristocratii care se
convertisera la dezvoltarea capitalista aveau nevoie de un elaborat de esenta
conservatoare care sa fie in concordanta cu dezvoltarea sociala si care sa le
promoveze aspiratiile si interesele.
In felul acesta s-a ajuns la necesitatea crearii neoconservatorismului.
Procesul crearii noului elaborat de esenta conservatoare a debutat imediat
dupa 1933 cand se considera ca paradigmele doctrinare clasice liberalismul si
conservatorimul au falimentat.

Doctrine politice
Curs 7

17.nov.2010

Declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial (1939) a amanat insa procesul
de cristalizare a NC.
Dupa II RM, atat in viata interna a societatii capitaliste, cat si in plan extern sau produs numeroase transformari care necesitau noi elaborate doctrinare, in
vederea coordonarii si rezolvarii noilor probleme sociale.
In plan intern:
s-a produs crearea capitalismului monopolist de stat, adica a unirii fortei
statului cu cea a monopolului
A avut loc socializarea capitalului si a muncii, fenomene noi ale vietii sociale
Refacerea economica, dezvoltarea, perioada Razboiului Rece au impus cresterea
rolului statului in viata sociala.
In plan extern:
a avut loc prabusirea sistemului colonial si constituirea unor state
independente
extinderea sistemului socialist de esenta marxista
inceperea Razboiului Rece intre cele doua sisteme social-politice
Toate acestea vor accelera procesul de constituire si cristalizare a elaboratelor
neoclasice, social-democratia si inclusiv a NC.
Pe acest fundal incepe afirmarea NC.
Neoconservatorimul este o doctrina democratica cu puternice filiatii
ale ideilor conservatoare, cum ar fi mentinerea in continuare a ideii ordinii
nationale, inegalitatea si inechitatea sociala, a subordonarii individului
fata de putere, a democratismului de tip elitist.
Acestea ar constitui elementele de continuitate prezente in noua paradigma.
Unele dintre ele si-au atenuat pozitia devenind mai maleabile in practica sociala.
In acest timp, apar si elemente noi care dau discontinuitatea, specificul
NC:
Acceptarea ideii expansiunii rolului statului in viata sociala. Mai mult decat in
neoliberalism, NC este adeptul cresterii puterii etatice.
Revolutia continua sa fie criticata, dar se produce o mutatie in sensul ca de data
aceasta nu mai e vorba de revolutia burgheza, caci nici nu se mai punea problema
de revolutie burgheza, intrucat avusese loc generalizarea conservatorimului. E
crititcata revolutia ca instrument de destabilizare, de innoire brusca si fortata
a realitatii, facandu-se trimitere la revolutia comunista care marca o transformare
radicala a societatii
Au loc modificari in ceea ce priveste democratia de tip elitist. Elistimul este inca
prezent in NC, dar el este privit dintr-o alta perspectiva. Are in vedere elitismul de
varf si nu cel de la nivelul maselor populare, de baza. Insasi proprietatea sufera
unele mutatii. Este acceptata ideea utlitatii functiilor publice, a proprietatii, intr-un
cadru mai limitat fata de celelalte elaborate neoclasice.
Atitudinea ferma fata de apararea drepturilor si libertatilor cetatenesti, asa
limitate cum le considera NC. Ele vizeaza societatea nedemocratica (socialism si
comunism)
Critica oricarui regim totalitar, indiferent de natura sa, mai ales ca dupa cel deal Doilea RM aparusera o serie de formule de regimuri nedemocratice.

Doctrine politice
Curs 7

17.nov.2010

NC este, ca si in cazul formei sale clasice, o paradigma eterogena. Ea a

cunoscut mai multe variante, atat in ceea ce priveste teoria (variante teoretice), dar
si variante ale aplicarii sale in practica (variante practice).
VARIANTE TEORETICE
Una dintre variantele teoretice ale NC este noua filosofie intalnita in Franta.
Noua filosofie este o abrodare din perspectiva filosofica, dar pe principii si valori
conservatoare a lumii si a societatii.
Societatea, in special viata sa politica, puterea, sunt in cele mai multe situatii
analizate abstract, fara o legatura cu realitatea. E o analiza ideatica fara o finalitate
practica.
De exemplu, puterea e analizata la fel in toate societatile, considerandu-se ca
ea are un caracater democratic, in fond ea nu se schimba, ci doar actorii care o
detin si o folosesc. De aceea, nici nu este nevoie de o revolutie in schimbarea
puterii.
Anul 1968 va marca in Franta anul marilor conflicte studentesti. Aceasta s-a
petrecut sub influenta marxismului, atat din interior, dar si a influentei pe care o
exercita sistemul socialist. In aceste conditii se pune problema crearii unui elaborat
ideologic care sa aiba in vedere anticomunismul si antimarxismul.
Se ajunge la o noua variante teoretica a NC noua dreapta. Aceasta grupa
elementele cele mai noi conservatoare limitative cu un puternic potential
antimarxist si anticomunist, incercand din aceasta sa-si creeze un capital politic.
Din regruparea cercurilor politice burgheze de dreapta in jurul unor publicatii
ca Figaro Magazine, Nouvelle Escort, Element, Clubul Orologiului, se naste varianta
doctrinara NC noua dreapta.
Noua dreapta este extrem de eterogena, un amalgam de teorii, conceptii
provenite din diverse spatii sociale, culturale, politice.
Ea are un puternic suport de principii si valori de filiatie conservatoare.
Noua dreapta este cu precadere indreptata impotriva marxismului,
socialismului, social-democratiei, neoliberalismului. Ea are ca principal obiectiv de
critica principiul egalitatii, pe care intr-o forma sau alta il regasim in toate
elaboratele mai sus citate.
Principiul egalitatii este considerat sursa tuturor relelor, a dezordinii si incalcarii
ierarhiei nationale. Egalitatea a creat posibilitatea ca masele populare sa se afirme
in viata politica, sa aiba propriile cerinte si formatiuni politice, ele fiind
raspunzatoare de tensiuni si conflicte sociale.
De aceea, orice regim politic bazat pe ideea egalitatii este vazut ca un regim
politic totalitar. In locul egalitatii dintre clase si oameni, se propune inegalitatea
naturala care vine de la divinitate. In locul participarii maselor la organizarea si
conducerea societatii se are in vedere elitismul social-politic burghezo-aristocratic.
Democratia e privita de catre ideologii noii drepte ca o culme a decadentei, o
institutie superficiala a neputintei, a acelora care nu au capacitatea de a se impune.
In locul unui regim al egalitatii, al democratiei, este propus regimul monarhicelectiv. De aceea, nu intamplator neoconservatorii sunte adeptii regimurilor
autoritare.

Doctrine politice
Curs 7

17.nov.2010

Critica egalitatii este transferata si in planul relatiilor internationale,

neacceptandu-se ideea egalitatii intre state, a colaborarii si cooperarii, perpetuand
ideea dominatiei statelor puternice asupra celorlalte.
De aceea, multi ideologi au considerat noua dreapta o ideologie cu multe
deviatii dpre extrema dreapta, intrucat punea problema lichidarii democratiei
burgheze, a instaurarii totalitarismului samd
O alta varianta teoretica este realismul politic. Ea a vizat cu precadere
relatiile internationale. De aceea, poate fi considerata o varianta de tranzitie de la
teorie, la practica politica.
Realismul politic este o adaptare a unor vechi conceptii si teorii conservatoare
egate de relatiile internationale (geopolitica, politica reala), dar adaptate noii
realitati social-politice internationale.
Principalul exponent al realismului politic a fost ideologul nord-american Hans
Morgenthau. El sustine ca realismul politic, ca relatiile internationale s-ar baza pe
urmatoarele principii:
Politica e guvernata de legi ce isi au radacina in natura umana
Oamenii politici gandesc si actioneaza in functie de interese
Problema puterii, a interesului fata de aceasta se poate modifica de la o epoca la
alta, de la o societate la alta
In politica nu are ce cauta morala, intrucat aspiratiile morale ale unei natiuni nu pot
fi identice cu legile morale universale
Politica internationala, ca orice politica, este o lupta pentru putere puterea este
scopul final al politicii
In perioada anilor 1950, cand realismul politic a debutat ca varianta a NC,
centrul sau de greutate il constituia aspectul militar, razboiul fiind considerat unicul
mijloc de realizare a politicii externe.
Odata, insa cu modificarea raportului de forte internationale, cu echilibrul de
forte instaurat, cu inceputul democratizarii relatiilor internationale, s-a ajuns la
concluzia ca forta in general, razboiul, in particular, sunt neproductive pentru
actualul tip de dezvoltare.
De aceea, primatul acazut pe aspectul politic diplomatic.
NC nu este numai o simpla doctrina teoretica, ci ea este si o doctrina de
guvernare, de esenta democratica. Pe buna dreptate, multi se intreaba cum o
doctrina cu un continut care adesea intra in contradictie cu democratia poate fi o
doctrina de guvernare democratica.
Lucrurile, in practica vietii politice, stau cu totul altfel. In practica intervin
elemente noi care determina modul de intelegere al unui elaborat. Acest fapt a
determinat mai multi factori:
Momentul dezvoltarii sociale, obiectivele acestuia
Atitudinea, pozitia, presiunea opiniei publice
Existenta unui cadru democratic traditional in societate care greu poate fi incalcat,
interesele politice determina modificari ale teoriei in aplicarea in practica
Participarea in cadrul unor aliante politice de compromisuri
Cele mai reprezentative aplicari practice ale NC le vom gasi in special in
Anglia in 1980, in timpul premierului Margaret Thatcher (Doamna de Fier) NC
pragmatic, cu o larga viziune interna si externa.
4

Doctrine politice
Curs 7

17.nov.2010

Tot in acest cadru putem implica NC de tip american (71-80), care a avut ca
reprezentanti pe Daniel Bell, Herman Khan, Martin Lipsett.
De fapt, NC american e o puternica infuzie de elemente liberale in doctrina
conservatoare. De aceea, el nici nu se identifica in multe situatii cu
conservatorismul clasic.
Si azi, dictrina neoconservatoare, singura sau in alianta cu alte elaborate
participa la guvernare (Belgia, Olanda)
2. Neoconservatorismul in Romania
Problematica prezentei Nc in Romania nu este pe deplin elucidata in literatura
politica si doctrinologica romaneasca.
Aceasta situatie este determinata de faptul ca in plan universal, NC s-a
constituit dupa cel de-al Doilea RM, moment in care in Romania s-a instaurat
comunismul, prin urmare nu se poate discuta de un NC.
Cel mult se pot face unele aprecieri legate de ideologia taranista din perioada
interbelica, care macar teoretic incerca sa schiteze cateva dintre elementele
viitoarei doctrine neoconservatoare.
Multi ganditori si cercetatori pot nega si acest minim accept intrucat sustin ca
filiatia puternica de elemente conservatoare nu ne permite sa facem o asemenea
afirmatie. De fapt, unele elemente n-ar tine de conservatorism, cum ar fi
democratia rurala, rolul proprietatii mici si mijlocii nu ar tine de NC, ci de conceptiile
filoagraniene, la moda in perioada interbelica.
Nici in perioada postdecembrista, prin reconstituirea Partidului National
Taranist Crestin-Democrat (PNTCD), prin politica promovata de acesta, nu ne
permite sa apreciem ca ele ar fi de esenta neoconservatoare.
E adevarat ca nici nu putem afirma ca in perioada conventiei democratice
(1996-2000), am fi avut de-a face cu o guvernare de tip neoconservator.
Alianta politica care a fundamentat guvernul conservator nu ne permite sa
tragem concluzia unei politici desfasurate in spirit NC, ci mai mult o interferenta de
elemente de dreapta, cu cele de centru sau chiar de stanga ale Partidului
Democrat, Partidul National-Liberal, care formau guvernarea perioadei 1996-2000.