Vitamine

Vitaminele sunt substante chimice cu structura diversa care desi folosite n cantitati foarte
mici au un rol esential n mentinerea proceselor celulare vitale. Lipsa lor n alimentatie provoaca
patologii de nutritie. Denumirea de vitamine provine de la cuvntul latin vita ceea ce nseamna
viata.
Vitaminele se gasesc n cantitati mici n alimentele naturale, fac parte din biocatalizatori
si sunt factori alimentari indispensabili corpului. Ingerarea unor cantitati insuficiente de vitamine
provoaca hipo- sau avitaminoze, boli care n cazuri grave se pot solda cu moartea. Microflora
intestinala poate sintetiza unele vitamine n cantitati mici (B1, B2, PP) si altele - n cantitati mai
mari (B6, B12, K, biotina, acid lipoic, acid folic). Administrarea abuziva de antibiotice si
sulfanilamide provoaca disbacterioza cu consecinte de hipovitaminoza K, grupul B s.a.
Hipo- si avitaminozele pot aparea n urmatoarele cazuri: carenta de vitamine n produsele
alimentare, continutul redus de vitamine n ratia zilnica; distrugerea vitaminelor n procesul
prelucrarii termice a alimentelor si pastrarea lor timp ndelungat; actiunea factorilor
antivitaminici ce intra n componenta produselor alimentare; prezenta vitaminelor rau asimilabile
n produsele alimentare; dereglarea balantei chimice a ratiei alimentare si corelatiei dintre
vitamine si alte substante nutritive, ntre unele vitamine; anorexia; deprimarea florei intestinale
normale, care sintetizeaza unele vitamine; n bolile gastrointestinale; chimioterapia nerationala;
dereglarea absorbtiei vitaminelor n tractul gastrointestinal n patologiile stomacului, intestinelor,
sistemului hepatobiliar; defecte congenitale ale mecanismului de transport si ale proceselor
fermentative, de absorbtie a vitaminelor; consumarea vitaminelor care patrund n organism cu
hrana de catre flora intestinala patogena si paraziti intestinali; actiunea antivitamina a unor
medicamente; necesitatea sporita n vitamine; unele stari fiziologice (perioada de crestere,
sarcina, lactatia); unele conditii climaterice; lucrul fizic intens; lucrul neuropsihic intens, stari de
stres; boli contagioase si intoxicatii; actiunea factorilor nocivi n procesul de productie; excretia
sporita a vitaminelor.
Pe lnga hipo- si avitaminoze se evidentiaza forma subnormala de asigurare a
organismului cu vitamine, care se caracterizeaza prin dereglari biochimice. Aceasta forma este
raspndita n unele contingente ale populatiei sanatoase (copii, studenti, muncitori, vrstnici).
Forma subnormala de asigurare a organismului cu vitamine apare din cauza folosirii n
alimentatie cu precadere a produselor rafinate (pine alba, zahar), lipsite de vitamine, pierderii
vitaminelor n procesul de prelucrare culinara si pastrarii ndelungate a produselor alimentare, n
urma hipodinamiei cu scaderea poftei de mncare si, prin urmare, consumul redus de produse
alimentare (sursa principala de vitamine). Asigurarea subnormala a organismului cu vitamine are
drept consecinta scaderea rezistentei organismului fata de infectii, sporirea actiunii substantelor
toxice, stres si alti factori nocivi. Din aceste considerente se recomanda vitaminizarea
suplimentara a populatiei cu polivitamine Undevit, Hexavit etc.
Vitaminele se mpart n hidrosolubile, liposolubile si vitaminogene.

Vitaminele hidrosolubile includ: acidul ascorbic (vitamina C), tianina (vitamina B1),
riboflavina (vitamina B2), piridoxina (vitamina B6), acidul nicotinic, niacina (vitamina PP),

ciancobalamina (vitamina B12), acidul folic, folacina, acidul pantotenic (vitamina B3), biotina
(vitamina H).

Vitaminele liposolubile: retinolul (vitamina A), calciferolul (vitamina D), tocoferolul

(vitamina E), filochinona (vitamina K).
Vitaminogene: bioflavonoizii (vitamina P), colina, inozita, vitamina U, acidul lipoic, acidul
pangamic (vitamina B15), acidul orotic.

Vitaminele hidrosolubile
Vitamina B1 (tiamina) ajuta la arderea glucidelor si proteinelor, la normalizarea functiei
sistemului nervos, participa la procesul de crestere. Scaderea nivelului de tiamina n organism
provoaca insomnie, iritabilitate, dureri si parestezii n membre, reducerea capacitatii de munca
fizica si intelectuala. Aceste modificari patologice apar mai des daca se consuma o cantitate mare
de glucide fara sporirea corespunzatoare a aportului de tiamina. Avitaminoza B1 poate provoca
boala beri-beri cu paralizia membrelor inferioare, tulburari ale cordului. Vitamina B1 n doze
mari (n conditii experimentale) conditioneaza dereglari ale functiei rinichilor, provocnd anurie,
contribuie la micsorarea masei corpului, la steatoza hepatica, insomnie. Sunt bogate n tiamina
pinea neagra, crupele de hrisca, ovaz, fasolea, mazarea, soia, ficatul, carnea de porc, drojdiile
alimentare si de bere, nucile, tartele.
Vitamina B2 (riboflavina) participa la respiratia celulara, metabolismul proteic, mareste
rezistenta organismului catre substantele toxice si microbiene. Carenta de riboflavina provoaca
leziuni ale limbii, zabalute, conjunctivita, fotofobie, lacrimare, caderea parului, dereglari de
hemopoieza si sinteza a hemoglobinei, micsoreaza continutul de glicogen n ficat si rezistenta
organismului fata de infectii, retine cresterea organismului. Riboflavina se afla n drojdiile de
bere si alimentare, ficat, carne, albus de ou, peste, nuci, soia, rosii, conopida.
Vitamina B6 (piridoxina) intervine n metabolismul aminoacizilor, hemoglobinei,
favorizeaza cresterea, functionarea celulelor nervoase, participa n sinteza ureei, serotoninei,
histaminei, n transformarea triptofanului n vitamina PP, mpiedica depunerea colesterolului n
peretii arterelor. Lipsa vitaminei B6 se manifesta prin anemie, acumularea fierului liber n serul
sanguin, n ficat, splina cu aparitia hemosiderozei, provoaca scaderea rezistentei la infectii s.a.
Piridoxina se gaseste n drojdiile de bere si alimentare, n galbenusul de ou, n ficat, carne, peste,
leguminoase, tarte de cereale, n varza, spanac.
Vitamina B12 (ciancobalamina) intervine n sinteza hemoglobinei, ndeplineste rolul de
protector al celulei hepatice cu actiune lipotropa, mareste rezerva de glicogen din ficat,
stimuleaza procesul de crestere. Lipsa acestei vitamine provoaca anemia pernicioasa cu
sindromul anemic si tulburari nervoase. Vitamina B12 se gaseste n ficat, rinichi, oua, lapte,
carne, peste, drojdiile de bere si alimentare, ea se sintetizeaza n cantitati considerabile de catre
flora intestinala.

Vitamina PP (niacina, acidul nicotinic) participa n metabolismul glucidic, proteic, la

respiratia celulara, contribuie la normalizarea functiei sistemului nervos, a unor glande cu
secretia interna, stimuleaza eritropoieza, micsoreaza nivelul glucozei n snge, contribuie la
sporirea rezervei de glicogen n ficat, participa la normalizarea colesterolului n snge,
favorizeaza furnizarea fierului. Insuficienta de acid nicotinic provoaca tulburari digestive si ale
sistemului nervos, marirea sensibilitatii pielii la razele solare. In avitaminoza PP apare pelagra
manifestata prin diaree, dementa, dermatita. Vitamina PP se gaseste n ficat, cereale
nedecorticate, drojdiile de bere si alimentare, soia, nuci. Ea poate fi sintetizata n organism din
aminoacidul triptofan si de flora intestinala.
Acidul folic (folacina) participa n procesul de sinteza a proteinelor si acizilor nucleici, n
metabolismul unor aminoacizi, are proprietati lipotrope. n insuficienta folacinei apare anemia
megaloblastica hipocroma, leucopenie, trombocitopenie, stomatita, gastrita, enterita. Acidul folic
contin frunzele plantelor, ficat, rinichi, drojdiile alimentare si de bere.
Acidul pantotenic (vitamina B3) participa n metabolismul proteic, lipidic, glucidic,
mineral, normalizeaza functia suprarenalelor. Insuficienta de acid pantotenic provoaca dereglari
la nivelul sistemului nervos, al pielii. Simptome pronuntate ale bolilor provocate de deficitul
vitaminei B3 se ntlnesc rar, deoarece ea se afla n multe produse alimentare si se sintetizeaza si
de catre microflora intestinala. Sunt bogate n acid pantotenic drojdiile alimentare si de bere,
tartele de cereale, leguminoasele, ficatul, carnea, pestele, morcovul, conopida, tomatele.
Biotina (vitamina H) normalizeaza metabolismul lipidic si glucidic. n insuficienta de
biotina apare uscaciunea pielii, scade pofta de mncare si masa corporala, se observa slabiciune
generala si somnolenta. Insuficienta de biotina sporeste dupa consumarea albusului de ou crud
(albusul contine avidina, substanta care distruge biotina). Vitamina H se sintetizeaza de flora
intestinala si se ingereaza cu produsele alimentare (drojdiile de bere si alimentare, galbenusul de
ou, ficatul, legumele proaspete).
Vitamina C (acidul ascorbic) participa n procesele metabolice celulare, n metabolismul
proteic, al colesterolului, fierului, n biosinteza hormonilor steroizi, stimuleaza mecanismele de
protectie ale organismului mpotriva infectiilor, contribuie la vindecarea plagilor, previne
hemoragiile, stimuleaza apetitul, mareste functia excretorie a pancreasului, asigura depunerea
glicogenului n ficat si functia lui antitoxica. Insuficienta vitaminei C are ca urmare cresterea
predispunerii organismului la infectii, agravarea evolutiei lor, scaderea rezistentei la diferitele
substante toxice, provoaca sngerari pronuntate n traume mici. n cazurile grave de carenta
apare scorbutul care se caracterizeaza prin anemie, sngerari si inflamatii ale gingiilor, caderea
dintilor, hemoragii articulare, periarticulare, n organele interne, hipotonie. Dozele mari ale
vitaminei C pot provoca insomnie, cefalee, hipertensiune arteriala, ntreruperea sarcinii. Cantitati
sporite de vitamina C contin fructele si legumele (macesul, coacaza neagra, ardeii dulci, mararul,
patrunjelul s.a.).

Vitaminele liposolubile

Vitamina A (retinolul) asigura adaptarea ochiului la ntuneric, normalizeaza cresterea si

reproducerea, mareste integritatea pielii, mucoaselor, scheletului, dintilor, rezistenta
organismului la infectii, stimuleaza sinteza glicogenului n ficat si sporeste continutul
colesterolului n snge, participa la sinteza hormonilor steroizi si sexuali. Carenta vitaminei A
scade adaptarea ochiului la ntuneric cu aparitia hemeralopiei (orbul gainii), provoaca
ngrosarea pielii, uscarea corneei (xeroftalmie), mareste receptivitatea organismului la infectiile
aparatului respirator, tractului digestiv (faringite, bronsite, enterocolite), duce la retenta cresterii
copiilor, pot aparea malformatii congenitale. Surplusul vitaminei A n organism micsoreaza pofta
de mncare, provoaca hiperestezia pielii. Vitamina A se gaseste n ficat, lapte, smntna, frisca,
unt, galbenusul de ou. Ea poate patrunde n organism cu hrana sub forma de provitamina, numita
caroten si n ficat se transforma n vitamina A. Sunt bogate n caroten morcovul, urzica, varza
rosie, salata verde, ardeii grasi, gogosarii, tomatele, ciresele, caisele, prunele, fragii s.a.
Carotenul se asimileaza mai bine n prezenta proteinelor si lipidelor.
Vitamina D (calciferolul) participa la absorbtia calciului si fosforului din intestin, la
depunerea lor n schelet si dinti, mareste rezistenta organismului la infectii, normalizeaza
functionarea glandelor tiroida, hipofiza, pancreas. Lipsa vitaminei D la copii provoaca rahitism,
iar la maturi - osteoporoza, osteomalacie. Administrarea dozelor mari de vitamina D, duce la
hipervitaminoza, ceea ce se manifesta prin depunerea sarurilor de calciu n organele interne,
hipercolesterinemie, inapetenta, voma, dezvoltarea aterosclerozei. Vitamina D se gaseste n unt,
frisca, smntna, galbenusul de ou, untura de peste. Vitamina D se sintetizeaza n piele sub
actiunea razelor ultraviolete.
Vitamina E (tocoferolul) ndeplineste un rol important n procesele de reproducere,
dezvoltarea embrionului, ea determina functionarea tesutului muscular si celui nervos, participa
la acumularea glicogenului n ficat. Carenta tocoferolului n organism provoaca hemoliza
eritrocitelor, tulburari de reproducere ca sterilitate la barbati si femei, malformatii congenitale,
avort, moartea intrauterina a fatului, hipogalactie la mama, tulburari musculare si nervoase.
Vitamina E contin ouale, ficatul, laptele, untul, uleiul vegetal nerafinat, pinea neagra s.a.
Vitamina K (filochinona) este importanta n procesul de coagulare a sngelui,
micsoreaza permeabilitatea capilarelor, favorizeaza procesul de regenerare a tesuturilor. Lipsa ei
duce la aparitia hemoragiilor musculare, cerebrale si apare mai des dupa tratamente ndelungate
cu antibiotice si sulfanilamide care distrug flora intestinala, capabila de a sintetiza vitamina K.
Ea se afla n legumele verzi (varza, spanac, cereale), tomate, galbenusul de ou, brnzeturi, ficat,
carne, peste.
Substantele vitaminogene nu au toate nsusirile caracteristice vitaminelor si nu-i determinata
influenta lor n organismul omului, dar este bine cunoscut ca ele au rol n metabolism si se
gasesc numai n produsele alimentare. Acidul orotic, acidul pangamic, vitamina U, inozita, colina
au proprietati lipotrope. Acidul paraaminobenzoic actioneaza antitireotoxic. Vitamina P
(bioflavonoizii, rutina) normalizeaza permeabilitatea vaselor si rezistenta lor. In lipsa vitaminei P
apar hemoragii prin slabirea peretilor capilarelor, slabiciune generala, dureri n membrele
inferioare la mers. Sunt bogate n vitamina P fructele, coacazele, ardeii dulci, varza, macesul s.a.
Celelalte vitaminogene se ntlnesc n drojdiile alimentare si de bere, unele produse de origine
vegetala si animala.

Rolul si importanta vitaminelor

Vitaminele sunt substante organice necesare cresterii si bunei functionari a organismului,
pe care organismul le fabrica in cantitate insuficienta pentru a-si acoperi nevoile (vitaminele B6,
B8, D, K) sau pe care nu le poate sintetiza.
Vitaminele trebuie deci aduse prin alimentatie sau, in lipsa, prin medicamente. Toate sunt
continute in laptele matern, dar nu intotdeauna in cantitati suficiente (vitamina K, in special,
trebuie sa faca obiectul unei suplimentari medicamentoase sistemice la nastere). Structura
chimica si rolul biologic al celor treisprezece vitamine cunoscute in zilele noastre (acid folic,
vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B8, B12, C, D, E, K si PP) sunt foarte diferite. De altfel,
vitaminele actioneaza in doza mica, singure sau in mod sinergic, si nu au nici o valoare
energetica.
Vitaminele se clasifica, de obicei, in doua grupe: vitamine hidrosolubile (solubile in apa),
care grupeaza vitamina C si vitaminele din grupul B (B1, B2, B5, B6, B8, B12, PP), si vitamine
liposolubilecare grupeaza vitaminele A, D, E si K.
Vitamina A
Mai este cunoscut si sub numele de retinol, vitamina antixeroftalmic sau vitamina
cresterii. n stare pur se prezint sub form de ulei (vit. A2) sau cristale (vit. A1) de culoare
galben .
Este extrem de sensibil la lumin, n special la radiatii ultraviolete. n plante se afl sub
form de provitamine A - carotenoidele, dintre care cel mai cunoscut este beta-carotenul. La
nivelul ficatului si intestinului acestea sunt transformate n retinoli.
Beta-carotenul este un colorant natural netoxic, care se foloseste n industria alimentar,
farmaceutic, medicin, cosmetic si n hrana animalelor,el se gseste n toate legumele si
fructele, dar n cantitate mai mare se afl n morcov, spanac, urzici, varz, mcese, rosii, citrice,
ctin, pepeni, porumb etc. Cantitatea zilnic necesar de beta-caroten este de 5000 - 8000 UI.
Vitamina A se gseste ca atare n uleiul de peste, ficat, lapte, glbenusul de ou, unt.
Vitaminele A au un rol important n cresterea organismelor tinere, n protejarea mucoaselor si n
procesul vederii.
Hipervitaminozele A provoac fenomene toxice si fragilitate.
Vitamina B
B1
Vitamina B1 este numit si vitamina antiberiberic .A fost izolata n anul 1911 de Funk,
din trele de gru. Windaus i Wiliam i stabilesc n anul 1931 constituia chimic. Vitamina B1
este solubil n ap, alcool. Solubilitatea ei crete n mediu alcalin. Are un miros caracteristic i
obinuit este stabil la o temperatur, peste 100 grade C se descompune.
Absorbia si metabolismul. Vitamina B1 extras din alimente sau sintetizat de bacteriile
intestinale se absoarbe prin simpla difuziune la nivelul intestinului subire. Prin resorbia
intestinal ajunge n snge sub fo liber.
E xcreia vitaminei B1 se face pe rm cale renal n cantiti de 50-250 micrograme. Valori
mai mici de 40 de micrograme indic carena vitaminei B1.

Vitamina B1 intervine n procesele metabolice de baz ale organismului, cu rol de

coenzime. Particip la procese generale de oxireducere, regleaz schimburile gazoase, joac un
rol important n funciile sistemului nervos central i periferic i a glandelor endocrine. De
asemenea, intervine n metabolismul apei si regleaz funciile motorii, secretorii i de absorbie
digestiva.
Surse: n alimente de origine vegetal (cereale mai puin legume) i animal (carne, peste,
lapte, oua etc). Cele mai mari cantiti de vitamin B1 se gasesc n drojdia de bere, in coaja si
germenii boabelor de gru.
Antivitamina B1 (piritiamina, neopiritiamina etc). Produc fenomene paralitice.
B2
Vitamina B2 se mai numete i vitamina hidrosolubil de cretere . Este termostabil
(rezist si la 120 de grade C), solubil n ap si alcool, cu solubilitate crescut in mediul alcalin.
Vitamina B2 a fost izolat pentru prima oar n anul 1933 si sintetizat de Kareer n 1935.
Absorbia i metabolismul. Riboflavina se descompune la nivelul intestinului sub forma
liber, dup care ajunge n ficat si rinichi. Nu se depoziteaz n organism. Eliberarea se face prin
fecale i mai puin prin urin. Intervine n procesele de oxireducere, n metabolismul glucidelor,
lipidelor n funiile sistemului nervos, a aparatului vizual i are rol antitoxic (plumb, mercur).
Surse: alimente de origine animal (lapte, ou, ficat, creier, splina), crustacee i unele
vegetale (spanac, salat verde, roii etc).
Vitamina B2 poate fi sintetizat de unele bacterii.
B3
Vitamina B3 (PP) cuprinde acidul nicotinic i amida acidului nicotinic cu proprieti
aproape identice precum i o serie de derivai ai acidului nicotinic.
Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de carbon i un atom de
azot. Acidul nicotinic i amida nicotinica sunt substane cristaline, incolore, solubile n apa,
alcool, termostabile.
Absorbia si metabolismul. Sunt absorbite la nivelul intestinului de unde ptrund n
snge. Se elimin prin urin, fecale, tranpiraie.
Vitamina B3 previne i vindeca pelagra, caracterizat prin tabloul simptotic a celor trei
D (demena, diaree, dermatita). Ele particip de asemenea la procesele de oxireducere, la
metabolismul glucidelor, proteinelor, a produilor pigmentari si influenteaz sistemul nervos i
activitatea unor glande cu secreie interna. Este binecunoscuta i a aciunea vasodilatatoare a
vitaminei B3.
Surse: alimente vegetale mai ales n coaja boabelor de cereale, n drojdia de bere,
alimente de origine animal (carne, rinichi, ficat)
Antivitamina B3 (acetilpirimidina) substan cu structura apropiat de aceea a vitaminei
B3 dar cu aciune antogonist.

B4
Vitamina B4 (adenina) are funcii si indicaii terapeutice, mai puin cunoscute. Ea alturi
de alte vitamine B, intervine n funciile sistemului nervos ct si cele ale sistemului
hematopoietic.
Carena vitaminei B4 modific echilibrul leucocitar, prin producerea leucopeniei i
granulopeniei.

Administrarea sulfamidelor i a antibioticelor crete consumul de vitamin B4. Ea are un

rol important n metabolismul glucidelor, lipidelor, a clorurii de sodiu, n funciile
suprarenalelorsi a proceselor creterii.
Surse: alimente din regnul animal si vegetal. Cea mai important surs este drojdia de
bere.
Sintetizarea vitaminei B4 de catre flora bacterian intestinal este redus la om.
Absorbia vitaminei B4 se realizeaza la nivelul intestinului subire. n snge, concentraia
cea mai mare de vitamina B4, este n hematii.
Eliminarea vitaminei se face prin urina, fecale, transpiraie.
B6
Vitamina B6 cuprinde piridoxina, piridoxalul i piridoxamina. n mediu alcalin i acid
sunt sensibile la lumin.
Regnul vegetal ofer o important surs de vitamin B6.
Sursele de obinere a vitaminei B6 coincid cu cele ale celorlalte vitamine din aceasta
grup.
Absorbia vitaminei B6 se realizeaz la nivelul intestinului sub forma liber i mai bine
combinate cu proteine. n organismul animal predomina piridoxamina. Vitamina B6 intervine n
metabolismul substanelor organice i intr n compoziia unui mare numr de enzime cu funcie
de oxidoreducere. Particip la biosinteza sfingozimei cu rol n metabolismul lipidelor.
Eliminarea vitamine B6 se face n cea mai mare msur pe cale renal i scade cu vrsta.
B12
Vitamina B12 este compus din substane cristalizate, de culoare roie, solubile n ap i
alcool, stabile n aer i n mediu acid. Sunt semirele la aciunea oxidanilor, bazelor i acizilor
puternici. Rezist la 120 de grade C, timp de 20 minute.
Vitamina B12 se gsete mai puin n regnul vegetal i mai mult n alimentele de origine
animal (ficat, splin, creier, muchi). Principala surs de vitamin B12 este sinteza microbian.
Biogeneza vitaminei B12 are loc sub aciunea a numeroase bacterii din sol i a bacteriilor
intestinale, mai ales din colon.
Absorbia i metabolismul. Absorbia vitaminei B12 se realizeaz la nivelu mucoasei
intestinale, n prezena unui factot intrisec produs de mucoasa gastric i cu care alctuiesc
factorul antipernicios depozitat n ficat.
Vitamina B12 absorbit i reinut la nivelul intestinului pierd proprietatea de a difuza,
reconstituind prima faz a absorbiei intestinale. Factorul intrisec are rol de protecie n absorbia
intestinal prin formarea unor compui de inactivare a vitaminelor B12. Factorul intrisec activ
fixeaz pn la 264 de micrograme vitamin B12\mg.
Vitamina are rol n hematopoiez i mai ales n eritropoiez. Cea mai important aciune
a acestei vitamine este anemia pernicioas de tip Biernner, unde intervin modificri ale
trombocitelor sau chiar leziuni degenerative nervoase.
B13
Vitamina B13 are structura chimic asemntoare acidului azotic, constituie un principiu
component al complexului B, cu rol n stimularea creterii puilor, porcilor.
B14
Vitamina B14 este extras din urina uman, are rol n hematopoiez.
B15

Vitamina B15 (acidul panganic) se gsete n alimente de origine animal.

Intervine n procesele enzimatice i, n cantitate de 2 mg\zi acoper nevoile organismului.
B17
Nu, nu este vorba de binecunoscutul bombardier american! Este vorba despre o vitamin,
mai puin cunoscut, dar foarte controversat n lumea medical. Dup ani de cercetri,
biochimistul dr. Ernest Krebs a izolat, n 1950, o nou vitamin pe care a denumit-o B17
cunoscut i sub numele de amigdalin (sau laetrile).
Se face din ce n ce mai auzit opinia conform creia cancerul ar fi o boal cauzat de o
deficien nutriional. Nu ar fi vorba despre o bacterie, un virus sau o toxin misterioas, ci pur
i simplu despre absena unei substane pe care omul modern a eliminat-o din dieta sa: vitamina
B17.
Smburii de caise pe care i mncam cu mare plcere cnd eram copii sunt cea mai
bogat surs natural de vitamina B17. n general, seminele fructelor (mai puin citricele)
conin aceast substan, care le confer un gust amrui, specific. Conform studiilor dr. Krebs,
consumul zilnic a 7-10 smburi de caise previne apariia cancerului
Vitamina C
Este acidul ascorbic, sau vitamina anti-scorbutica. Are o importanta capitala pentru
organism, intervenind in procesele de oxido-reducere. Are rol anti-infectios, tonifiant, participa la
detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de fier, protejeaza vitaminele A si E,
economiseste vitaminele din complexul B.
Vitamina este sensibila la temperaturi ridicate, la actiunea oxigenului si a luminii.
Vitamina C catalizeaza formarea si mentinerea colagenului (component de baza al substantei
fundamentale intercelulare). In lipsa vitaminei C, substanta colagenica dintre celulele
endoteliului capilarelor se degradeaza si apar hemoragii la nivelul gingiilor, muschilor,
tegumentelor, etc.
Ca urmare a pierderilor de sange si a diminuarii absorbtiei fierului apare anemia intalnita in
scorbut.
Gingiile sangereaza usor, spontan sau la traumatisme minime, dintii devin mobili si cad.
Mineralizarea scheletului este alterata, fracturile se vindeca mai greu, cicatrizarea plagilor se face
mai greu sau defectuos. Scade capacitatea de aparare a organismului fata de infectii, putand
apare mai des, de exemplu, gripa sau tuberculoza pulmonara.
Vitamina C mareste rezistenta organismului fata de efectul toxic al unor medicamente sau
substante chimice din mediul ambiant (plumb, mercur, benzen, etc.).
Efortul muscular, frigul si febra maresc consumul si necesarul de vitamina C. S-a demonstrat
ca 10 miligrame zilnic reprezinta aportul necesar pentru prevenirea scorbutului. Ratia zilnica este
estimata insa, pentru un adult normal, la cca. 30 miligrame. Fiind hidrosolubila si usor oxidabila,
vitamina C se poate pierde usor in timpul pastrarii si prepararii alimentelor.
Produsele animale, cerealele, produsele zaharoase sunt lipsite de vitamina C. Singura sursa
naturala este constituita de legumele si fructele proaspete. In Zonele cu clima temperata sau rece,
unde productia de fructe este sezoniera, exista riscul aparitiei hipovitaminozelor in perioada de
iarna-primavara, cand se recomanda un aport medicamentos de vitamina C.
Exemple de vegetale (100 grame) ce contin vitamina C (miligrame):
- patrunjelul 200

- napul 140
- ardeiul 120
- varza 120
- mararul 100
- lamaia 065
- portocala 060
- conopida 060
- spanacul 050
Vitamina D
Vitamina D se prezinta sub forma mai multor substante liposolubile (solubile in
grasimi), care au efecte de prevenire si combatere a rahitismului (la copii) si a osteomalaciei (la
adulti). Cele mai importante sunt vitaminele D2 si D3.
Vitamina D2 (ergocalciferolul) se obtine prin iradiere cu ultraviolete a unei provitamine
continuta in anumite vegetale (ciuperci, drojdii, etc.)
Vitamina D3 (colecalciferolul) se formeaza prin iradierea cu ultraviolete a unui component al
sebumului, secretat de piele.
Dupa absorbtia intestinala, respectiv prin sinteza cutanata, vitamina patrunde in sange si se
depoziteaza preponderent in ficat, unde o parte se transforma in produsi mai activi (o a doua
activare avand loc la nivelul rinichilor).
Datorita acestui comportament (mod de sinteza, activare, mecanism de actiune),
vitamina D este asemanatoare hormonilor; printr-o comparatie la distanta, pielea, ficatul si
rinichiul pot fi asemanate cu glandele endocrine.
Vitamina D intervine in absorbtia calciului si in fixarea lui pe matricea osoasa. In carenta
de vitamina D, scade asimilarea si utilzarea calciului, oasele se pot deforma usor sub influenta
factorilor mecanici (greutatea proprie, tractiuni, mici traumatisme), apar semnele tipice ale
rahitismului: modificarea conformatiei oaselor cu demineralizare,transpiratii, lipsa sau
micsorarea fortei musculare, tulburari digestive si tulburari de crestere. Copiii sunt obositi,
prezinta un abdomen voluminos,au o rezistenta scazuta la infectii si fac forme grave de boala
(pneumonii, enterocolite,etc.). De fapt, prin aceste complicatii infectioase este rahitismul mai
periculos (decat prin sine insusi).
Hipervitaminoza D (realizata mai ales medicamentos - atentie, ca vitamina liposolubila se
acumuleaza in organism in cazul aportului excesiv, pe mari intervale de timp) se traduce prin
manifestari variate, de tipul tulburarilor digestive (constipatie, greata, varsaturi), pierderea poftei
de mancare, oboseala fizica si intelectuala, deshidratare, tulburari nervoase si de comportament.
Deoarece principala sursa de vitamina D este sinteza cutanata, sub actiunea razelor solare, nu
este bine definita ratia zilnica pentru om. Parerile specialistilor difera, unii considerand ca pentru
un adult normal care isi desfasoara macar o parte din activitate in aer liber, nu este necesar
aportul alimentar, fiind suficiente cantitatile de vitamina D formate la nivelul portiunilor de piele
expuse luminii. Altii considera ca un aport de securitate de cca. 250 - 400 u.i. zilnic este relativ
important, si este absolut necesar copiilor mici si femeilor in perioada maternitatii. Necesarul
zilnic de vitamin D pentru adulti este de 100 - 150 UI, iar la copii de 120 - 200 UI. Se
recomand ca n cazul unor fracturi sau aparitiei unor tulburri metabolice ale calciului si
fosforului, s se mreasc doza zilnic la 500 - 700 UI.

Vitamina D se gaseste in special in produsele de origine animala, oua, peste, produse lactate
grase:lapte integral, unt, smantana, frisca, branzeturi grase. Ficatul si margarina vitaminizata
reprezinta alte surse de vitamina D. Excesul de vitamine D duce la demineralizarea oaselor.
Vitamina E
Numita si tocoferol, este esential implicata in mentinerea structurii si functionalitatii
organelor genitale, avand si titlul de "vitamina fertilitatii". Cercetari ulterioare au dovedit faptul
ca vitamina E asigura si troficitatea sistemului muscular, a altor organe si tesuturi, lipsa sau
carenta ei determinand nu numai sterilitatea, dar si tulburari cardio-vasculare, in fiziologia neuromusculara sau in metabolismul lipidic.
Nevoile organismului se situeaza intre 10 si 20 miligrame zilnic,cele mai bune surse fiind
uleiurule extrase din seminte (soia, germeni de porumb, floarea-soarelui), mazarea, fasolea si
painea intermediara si neagra (mult mai sanatoasa decat cea alba, rafinata).
In articolul urmator va vom oferi informatii despre vitaminele hidrosolubile ( complexul B si
vitamina C).
Vitamina K
Desi ne intereseaza mai putin structura chimica, mentionam ca se cunosc trei vitamine
K:
Vitamina K1, fitochinona, este sintetizata de frunzele verzi si prezenta in vegetalele verzi.
Vitamina K2, farnochinona, este sintetizata de catre microorganismele de putrefactie.
Vitamina K3, menadiona, este un produs de sinteza cu proprietatea ca este hidrosolubil (spre
deosebire de celelalte).
Carenta de vitamina K se realizeaza fie prin aport alimentar redus, fie prin reducerea florei
microbiene normale intestinale ca urmare a unor tratamente cu doze mari sau / si pe timp
indelungat cu antibiotice, cunoscut fiind faptul ca principala sursa de vitamina este sinteza
microbiana intestinala.
Hipovitaminoza K favorizeaza hemoragiile spontane sau dupa traumatisme minore, fiind
perturbata coagularea sangelui.
Nu se cunoaste exact ratia zilnica necesara prin aport alimentar, fiind descrisa doza de 2
miligrame zilnic, la adult.
Principalele surse de vitamina K sunt legumele verzi, ficatul si, nu in ultimul rand, galbenusul
de ou. Nu ocoliti, asadar, spanacul, salata, loboda, urzicile, mararul, leusteanul, ceapa verde, etc.
Vitamina P
Se mai numeste citrina si actioneaza sinergic cu vitamina C, avand partial si rol de
"economisire" a acesteia. O parte din simptomatologia scorbutului este datorata carentei de
vitamina P, acesta fiind mai usor de tratat cu suc de lamaie decat cu vitamina C sintetica.
Sursele naturale de vitamina P sunt fructele si legumele (lamaile, portocalele, strugurii,
mandarinele, etc.).