Industrializarea este o perioadă de schimbări sociale și economice care
transformă o societate agrară într-una industrială. Aceasta este o parte a
unui proces mai larg de modernizare, în care schimbarea socială și dezvoltarea economică sunt strâns legate de inovația tehnologică, în special cu dezvoltarea producției de energie și metalurgie, la scară largă. Deasemenea, industrializarea constituie organizarea extensivă a unei economii în scopul de fabricație[1]. Industrializarea introduce, de asemenea, o formă de schimbare filozofică în care oamenii capătă o atitudine diferită față de percepția lor asupra naturii, și un proces sociologic de raționalizare omniprezent. Există o literatură considerabilă cu privire la factorii care facilitează modernizarea industrială și dezvoltarea întreprinderilor[2]. Factorii pozitivi cheie identificați de cercetători au variat în dependență de mediile politico-juridice favorabile pentru industrie și comerț, prin resurse naturale abundente în diferite tipuri: aprovizionarea relativ abundentă a produselor ieftine, forței de muncă calificate și adaptabile. Prima țară industrializată a fost Regatul Unit, în timpul Revoluției Industriale, care a început în secolul al XVIII-lea[3]. În prezent Asia de Est a devenit unul dintre centrele cele mai recent industrializate din lume[4]. Teoretic, conceptul de industrializare are două inţelesuri. Pe de o parte, se poate vorbi despre industrializare in sens larg, cu referire, practic, la toate ţările lumii, iar, pe de altă parte, in sens restrans, ca despre o cale de rezolvare a problemelor subdezvoltării. In spiritul definiţiilor in sens larg, Francois Perroux considera că “industrializarea este un proces cumulativ, care structurează ansamblul social, prin utilizarea intensivă a sistemelor de maşini şi permite sporirea, cu costuri descrescătoare, a bunurilor benefice colectivităţii umane”. Industrializarea a fost, şi incă mai este privită ca principala cale de atingere a unei rate de creştere economică mai ridicate, de depăşire a decalajelor ce despart ţările in dezvoltare de ţările dezvoltate şi de ridicare a nivelului de trai. In cazul multor ţări in dezvoltare, dar şi a ţărilor din fostul lagăr comunist, rolul procesului de industrializare a fost absolutizat, neglijandu-se celelalte sectoare ale economiei (in special cel al agriculturii), precum şi interdependenţele obligatorii ce stau intre industrie, pe de o parte, urbanizare, dezvoltarea infrastructurii şi celelalte domenii ale economiei, pe de altă parte Cu toate aceste neajunsuri privind incompatibilitatea dezvoltării industriale cu un stadiu inferior de dezvoltare economică, opţiunea industrializării a fost cvasigenerală printre ţările in dezvoltare. Motivaţiile care au determinat orientarea cu predilecţie a dezvoltării economice către dezvoltarea industriei, pot fi sintetizate astfel: Ţările dezvoltate sunt şi cele mai puternice din punct de vedere industrial, sunt ţări industrializate. In acest sens, industria este percepută ca un element definitoriu al dezvoltării şi, deci, fără o industrie puternică şi performantă, nu se poate vorbi de un nivel de dezvoltare ridicat. Industria reprezintă, poate, cel mai eficace mod de soluţionare a unor probleme grave cu care se confruntă aceste ţări, ca şomajul şi nivelul scăzut al ocupării forţei de muncă. Sectorul economic tradiţional al ţărilor in dezvoltare nu poate oferi locuri de muncă in creştere, datorită faptului că, in general, cererea de astfel de produse pe piaţa internaţională manifestă o tendinţă mai degrabă de stagnare decat de creştere şi o inelasticitate in raport cu preţul, care determină o inrăutăţire a termenilor schimbului14 şi o degradare continuă a veniturilor incasate din exportul produselor tradiţionale. In legătură cu această deteriorare a termenilor schimbului şi a scăderii incasărilor din export, industria oferă produse mai diversificate, cu grad ridicat de prelucrare, la preţuri mult mai avantajoase pe piaţa internaţională. Pe de o parte, are rolul de a diversifica exportul, iar, pe de altă parte, de a inlocui, in parte, importul. Industria, ca sector secundar, are efect de antrenare asupra celorlalte sectoare şi, deci, asupra intregii economii. Ea creează externalităţi pentru celelalte sectoare, constituind o sursă de aprovizionare şi o piaţă de desfacere pentru acestea. O productivitate sporită, atat in sectorul primar, cat şi in celelalte sectoare, poate fi atinsă prin industrializare. Industria creează, pe de o parte, mijloacele necesare perfecţionării muncii in agricultură, dar şi in servicii, iar, pe de altă parte, permite ea insăşi introducerea celor mai moderne descoperiri tehnice. Cum creşterea eficienţei muncii constituie, de asemenea, o condiţie a dezvoltării economice, industria reprezintă, astfel, calea spre succes. Este neindoielnic că industria contribuie la creşterea volumului de bunuri şi servicii, şi, in felul acesta, se asigură o mai bună satisfacere a nevoilor populaţiei pe baza producţiei interne. Industrializarea este considerată a fi procesul ce poate asigura schimbări fundamentale, economice şi sociale in ţările in dezvoltare, schimbări ce reprezintă condiţii necesare pentru a susţine creşterea economică. Industrializarea are şi o conotaţie politico-ideologică, acest proces fiind considerat singurul ce poate ajuta ţările in dezvoltare să se desprindă de modelul neocolonialist de dominare al ţărilor dezvoltate, aşa cum considera preşedintele Ghanei, Nkrunah. Industria implică un mare număr de tranzacţii (datorită diversităţii producţiei), atat in interiorul unei ţări, cat şi intre ţări. Acest lucru favorizează integrarea mai puternică a unei ţări, atat din punct de vedere economic, cat şi social, in circuitul economic mondial, in economia mondială. Industrializarea reprezintă şi o cale de reducere a decalajului tehnologic dintre ţările dezvoltate şi cele in dezvoltare, tehnologia reprezentand calea sigură pentru creşterea eficienţei şi a producţiei.
Industria chimică Care este rolul industriei chimice in economia mondială Industria chimicăa este o ramură modernă ce are un rol deosebit de impor tant în economia mondială. Secolul al XX-lea a devenit secolul dezvo