MATERIAL EXAMEN GRADUL II DIDACTIC

METODICA PSIHOPEDAGOGIE ISTORIA MUZICII

ESTETICA
Funcţiile muzicii CREATIVITATEA ŞI CULTIVAREA EI Clasicismul muzical
muzica, înţeleasă ca fenomen artistic cu ÎN ŞCOALĂ I Secolul XVIII-lea rămâne în istoria culturii
implicaţii în viaţa spirituală,şi-a conturat mai Creativitatea constă într-o structură îndeosebi pentru semnificaţiile curentului
multe funcţii, soluţii pentru realizarea caracteristică a psihicului, care face posibilă iluminist în literatură şi filozofie, curent
corespunzătoare a educaţiei muzicale. realizarea unor producţii opere noi. reprezentat de J.J. Rouseau, Voltaire,
[Link] anatomo-fiziologice ale muzicii Originalitatea produsului creat este foarte Montesque.
au fost descoperite din cele mai vechi timpuri, variată: de la rezultatele expresive ale desenelor Tot acum se menţionează culmi ale filosofiei
în antichitate muzica fiind considerată a patra copiilor, la creativitatea inovatoare specifică clasice germane, Kant, Hegel, dar şi cel englez,
necesitate, urmând după hrană, îmbrăcăminte şi marilor talente. Switt.
adăpost. Anticii cunoşteau efectul analgezic al Cultivarea spiritului inovator constituie una Muzica, după apogeul barocului german se
muzicii pentru diminuarea durerilor. dintre sarcinile şcolii de azi, când operaţiile îndreaptă spre simplitate, sensibilizare a
Cercetările din domeniul medicinii au arătat că stereotipe din producţie sunt efectuate de limbajului şi a expresiei muzicale. La sfârşitul
muzica are efecte benefice asupra organismului maşini automate, conduse de calculatoare. secolului XVIII-lea în literatură şi filozofie apar
uman, contribuind la reglarea circulaţiei FACTORII CREATIVITĂŢII: tendinţe preromantice, curentul numindu-se
sanguine, a tensiunii arteriale ,a 1. Funcţia psihică esenţială procesului de Sturm und Drang (furtună şi avânt).
metabolismului,etc. creaţie este imaginaţia, proces de sinteză Secolul XVI - XVII apar elemente muzicale ce
[Link]ţia hedonică- cea mai uşor de depistat, a unor reacţii, fenomene psihice noi. vor sta la baza stilului clasic:
limitându-se pentru oameni la senzaţiile de Însuşirile ei definesc particularităţile - monodia vocală acompaniată;
plăcere, de satisfacţie, determinate de o actului creator: - omofonia armonică;
categorie de muzică, în cele mai multe domenii - fluiditatea – posibilitatea intuirii de - genuri specifice muzicii instrumentale-
de proastă calitate. numeroase imagini sau idei; forme;
Toţi cei implicaţi în educaţia muzicală îşi vor - plasticitatea – uşurinţa de a schimba Secolul XVIII, accentul se mută de pe
direcţiona activităţile educative pentru ca elevii punctul de vedere, modul de vedere, scriitura polifonică, susţinută armonic de
să depăşească faza plăcerilor primare stârnite modul de abordare, a unei probleme, basul cifrat, pe scriitura armonică, în special
de muzica de consum, pentru a urca spre atunci când cel utilizat anterior nu dă după apariţia primului Tratat de Armonie al
receptarea adevăratelor valori ale muzicii rezultate; lui Phillipe Rameau- 1722.
româneşti şi universale. - originalitatea – expresia noutăţii care se Principalele forme ale gândirii clasice, sonata
Muzica este revelatoarea imensului nostru observă prin raritatea statistică a sau concertul instrumental, se clarifică datorită
1
univers sufletesc, fără de care nu poţi să trăieşti soluţiilor; unor compozitori precum Corelli, Vivaldi sau
cu adevărat, este o necesitate în funcţie de viaţa 2. Imaginaţia constituie o aptitudine, deci Scarlatti.
însăşi! factorul ereditar are o influenţă mai mult În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea
[Link]ţia psihologică - este strâns legată de sau mai puţin importantă. Fără experienţă, exista, deja, un stil clasic al muzicii franceze
cea fiziologică. Cercetătorii pornesc de la fără muncă susţinută nu se realizează reprezentat de compozitori precum Lulli,
nevoia de muzică a sufletului uman. nimic original. Rameau, muzicieni care vor contribui la
Didactica educaţiei muzicale pentru 3. Ca urmare, cunoştinţele dobândite prin conturarea uverturii simfonice, de operă şi a
învăţământul primar sistematizează funcţia muncă au un rol esenţial. Experienţe suitei instrumentale pentru clavecin.
psihologică a muzicii: poate fi directă – când observăm direct În Germania şi Anglia, în secolul al XVIII-lea,
- procese psihice afective: declanşând fenomenele sau discutăm cu specialişti în Bach şi Haendell desăvârşesc o semnificativă
dispoziţii, emoţii, sentimente, pasiuni; domeniu, şi indirectă obţinută prin sinteză a barocului muzical european,
- funcţii şi procese psihice de cunoaştere: lectură, audierea de lecţii, conferinţe. În cunoscută şi continuată apoi de cei trei mari
muzica stimulează gândirea, memoria, ambele situaţii varietatea informaţiilor clasici vienezi Haydn, Mozart, Beethoven, care
atenţia, imaginaţia, creativitatea; este deosebit de importantă. Şcoala poate reuşesc, în formule diferite, o fuziune a
- procese volitive – susţinând şi mobilizând contribui din plin la dezvoltarea polifoniei, de esenţă tonală cu structurile
voinţa, perseverenţa, tenacitatea ; creativităţii. omofone.
- trăsături morale şi de caracter – cultivând 4. Inteligenţa, gândirea influenţează creaţia. Astfel, vor apărea combinaţii între forma de
responsabilitatea, perseverenţa, respectul, Ele înlesnesc analiza şi stabilirea de noi fugă şi aceea de sonată, embleme ale stilului
atitudinea, comportamentul ; relaţii şi contribuie la aprecierea critică a baroc şi respectiv clasic, precum în ultima
Leone Bourdel descrie patru tipuri de produselor create. simfonie mozartiană.
comportamente psiho – biologice, în funcţie de 5. contribuţia presupune anumite însuşiri de Spre jumătatea secolului al XVIII-lea, gustul
reacţia, de sensibilitatea subiecţilor la cele trei caracter: muzical al vremii se îndepărtează de muzica
elemente fundamentale ale muzicii: - o motivaţie adecvată, interesul, aspiraţia foarte elaborată a polifoniei, pledând pentru
- melodicul este un extravertit, deschis, de a descoperi sau a crea ceva nou; simplitate, delicateţe pentru melodie, într-un
optimist, sociabil; - voinţa fermă, perseverenţa pentru a stil sensibil ce va caracteriza perioada
- ritmicul este activ, responsabil ; birui dificultăţilor mari ce stau în calea premergătoare clasicismului vienez.
- armonicul este introvertit, emotiv; obţinerii unor produse originale Accesibilitatea muzicii se leagă şi de
- armonic – melodic – ritmic – numit şi valoroase; modificarea tipului de public, mai puţin elitist .
complex este avid de contemplaţie şi 11 Societatea influenţează mult activitatea Şcoli premergătoare şi paralele în clasicism
frumuseţe, atras de rafinament, pesimist şi creatoare: În perioada de la confluenţa celor două stiluri
neliniştit; - cerinţele sociale; baroc şi clasic, numeroşi compozitori au făcut
[Link]ţia terapeutică – meloterapia – - orice descoperire, orice teorie, se trecerea către monodia acompaniată.
musicoterapia; concep de la stadiul actual al ştiinţei şi La Paris, Francoise Gossec(1734-1829),
Din Biblie ştim că regele David cunoştea tehnici; teoretician şi simfonist, pune bazele Şcolii
această funcţie a muzicii, vindecându- l cu - predecesorii, profesorii, savanţii sau Simfonice Pariziene, iar Andre Ernest
cântul său pe Saul ;Pitagora, pe lângă faptul că artiştii influenţează profund creaţia Gretry(1741-1813), scrie opere comice, tragice
era unul dintre marii matematicieni şi filosofi , elevilor. şi fantastice.

2
era şi muzician medic, apreciind că muzica are Viaţa muzicală bogată şi de tradiţie din Praga,
un rol important în restabilirea sănătăţii. îndreptăţeşte denumirea pe care a primit-o acest
Meloterapia – medicii recunosc rolul muzicii BLOCAJELE CREATIVITĂŢII: - în calea oraş, aceea de ,, Conservator al Europei”.
de bună calitate la irigarea creierului, a stimulării elanului creator, pe lângă factori De aici provin trei muzicieni di familia Stamitz,
tensiunii arteriale. Specialiştii ne atrag atenţia favorizanţi, există şi numeroase piedici, care vor întemeia Şcoala de la Meinhein.
asupra aspectelor nocive ale acelei categorii de blocaje: La Londra continuă tradiţia concertelor de
muzică care depăşeşte intensitatea de 65 - blocaje sociale – conformismul este muzică veche, iar unul dintre compozitorii cei
decibeli. unul dintre ele: dorinţa oamenilor ca toţi mai importanţi după Haendell, este Johann
Edgar Willems distinge patru forme de terapie cetăţenii să se poarte şi să gândească în Cristian Bach (1735-1782), supranumit Bach
prin muzică: sonoterapie, ritmoterapie, mod obişnuit. Cei cu idei neobişnuite Londonezul, ale cărui concerte pentru clavecin
meloterapie, muzicoterapie. sunt priviţi cu suspiciune şi chiar cu stabilesc ambianţa şi tiparul concertului clasic
Terapia muzicală este dependentă de educaţia dezaprobare; pentru clavecin, influenţându-l pe Mozart.
muzicală completă, ritmică, melodică şi - critica prematură – reprezintă o De altfel, mai multor fii ai lui Bach li se
armonică în stare să armonizeze cele trei greşeală; datorează înnoiri fundamentale ale creaţiei
planuri umane: fizic, afectiv şi mintal. - blocaje creative – teama de a nu greşi, muzicale.
[Link]ţia religioasă - în concepţia creştină, de a nu ne face de râs; Din şcoala nord-germană fac parte Wilhelm
Dumnezeu Însuşi şi Îngerii cântă. Mântuitorul a - descurajarea rapidă; Friedmann Bach (1710-1784), care prin cele 9
cântat în viaţa Sa pământeană, la Cina cea de DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII: simfonii ale sale, încearcă o sinteză a modurilor
Taină, apostolii au cântat psalmi, imnuri şi - metode pentru stimularea creativităţii – de concerto – grosso vivaldian şi al concertelor
cântări duhovniceşti. pentru a se utiliza la maximum resursele brandenburgice.
Repertoriul liturgic are rolul de a spori evlavia inconştientului, care are un rol Karll Philippe Emanuel Bach(1754-1788), unul
credincioşilor. important în procesul de creaţie dintre cei mai importanţi exponenţi ai noului
Pentru cultura românească, muzica religioasă a (apariţia bruscă a unei idei sub formă stil clasic, stabileşte forma de sonată bitematică
avut o importanţă vitală, înscriindu-se alături de iluminării, inspiraţiei) sau preconizat pentru clavecin şi pian, teoretizând cântul
cea populară în patrimoniul spiritual naţional şi metode având în centru asocierea liberă, pianistic într-o carte numită ,,Eseu asupra
ortodox, contribuind la plămădirea sufletească adică acelei idei care ne vin spontan în adevăratei arte de a cânta la clavecin,,.
a poporului nostru. minte, fără vreun efort special pentru Alţi compozitori austrieci şi germani precum
[Link]ţia cognitivă – gnoseologică - constă în memorie ori raţionament; Michael Haydn(1737-1806), explorează
bogata încărcătură de cunoaştere pe care o - cultivarea creativităţii în învăţământ; formele şi genurile clasice în cantităţi
conţine adevărata literatură muzicală, care, Învăţământul cultivă mai mult gândirea impresionante de lucrări, rămânând în eşalonul
reflectă îndeosebi trăirile sufleteşti care nu pot critică, disciplina, nonconformismul şi componistic secundar, cu rol bine stabilit, acela
fi surprinse în alte limbaje. mai puţin dezvoltarea creativităţii. de consolidare a muzicii clasice.
Beaumarchais afirmă că „ceea ce nu poate fi Şcoala s-a ocupat prea puţin de În domeniul operei, reforma lui Gluck (1714-
exprimat prin vorbire, se exprimă prin cultivarea imaginaţiei şi sunt necesare 1787), produce o mare schimbare a genului,
muzică”, iar Enescu spune că „muzica este multe modificări în învăţământul pornită de la învechita operă seria, împrospătată
expresia pură a unei stări de suflet”. românesc: la începutul secolului al XVIII-lea de noul gen
Cezar Bîrdea ne prezintă o reprezentare - printre obiectivele educative, stimularea de operă buffă al lui Pergolessi şi de noua operă

3
succintă a specificului cunoaşterii artistice, imaginaţiei trebuie să constituie unul de franceză a lui Lully.
raportată la cea ştiinţifică: bază, alături de educarea gândirii; Reforma lui Gluck constă în exprimarea
- în conţinutul învăţământului trebuie veridică a situaţiilor dramatice, a unui tip de
Cunoaşterea ştiinţifică: promovată cultura generală, aceasta realism exprimat de libret şi muzică, de căutare
- este pozitivă, căutând adevărul; favorizând creativitatea; programele a simplităţii, a clarităţii muzicale şi de
- este raţională, având ca principal trebuie să prevadă lecţii speciale pentru subliniere a rolului orchestrei în operă prin
instrument conceptul; dezvoltarea imaginaţiei; importanţa uverturii.
- este analitică, insistând asupra relaţiilor - mijloace pentru dezvolt. creativităţii În perimetrul instrumental, şcoala sud-germană
elemente; (compuneri); produce o valoroasă grupare unde se vor stabili
este directă, obiectul putând lipsi; - metode specifice – profesori valoroşi normele stilului simfonic clasic.
- este obiectivă,şi impersonală; care să stimuleze elevii să soluţioneze La Meinhein se adună diverşi muzicieni,
- limbajul ştiinţific este precis şi probleme; formând o adevărată şcoală de care se leagă
închis; - activitatea în afara clasei şi cea începuturile simfoniei clasice, ca gen şi formă,
Cunoaşterea artistică: extraşcolară oferă numeroase prilejuri structurând ciclul simfonic pe 4 părţi:
- este sensibilă, căutând frumosul; pentru cultivarea imaginaţiei; - partea I- mişcare rapidă în formă de
- este intuitivă, operând cu - cultivarea spiritului inovator; sonată;
imagini artistice; - partea II- mişcare lentă(lied sau temă cu
- este sintetică, implicând relaţii variaţiuni);
afective globale; TEORIA ŞI METODOLOGIA - partea III- piesă de caracter( menuet);
- este directă, simultană, cu CURRICULUMULUI - partea IV- mişcare rapidă sub formă de
perceperea; rondo, sonată sau rondo – sonată;
- este reflexivă şi comportă o CONCEPTUL DE CURRICULUM Tehnica basului cifrat sau a basului continuu
trăire subiectivă; În sens restrâns, prin curriculum se înţelege dispare treptat din simfonie precum şi dintr-un
- limbajul artistic este metaforic şi conţinutul învăţământului, obiectele de studiu nou gen care apare, cvartetul de coarde.
are un sau documentele şcolare în care este consemnat Muzicienii de la Meinhein încep să folosească
caracter deschis, imprevizibil; conţinutul învăţământului. nuanţele gradate, alături de cele care până
[Link]ţia comunicativă Termenul este utilizat în secolul al XVIII –lea atunci contrastau direct piano-forte.
Prin natura ei, muzica şi în general arta, are o de empirişti englezi „program de studiu Trăsături ale clasicismului muzical
importantă funcţie comunicativă, strâns legată obligatoriu”. - echilibrul formei şi al expresiei;
de cea culturală şi socială, presupunând Marele pedagog american, John Dewey, - logica şi profunzimea exprimării;
transmiterea unor idei, sentimente, idealuri. argumentează necesitatea armonizării - ponderea foarte mare acordată
Asigură înţelegerea şi apropierea valorilor conţinuturilor prevăzute în programele şcolare perfecţiunii formale;
perene ale spiritualităţii, populare, religioase cu obiectivele învăţării şi experienţele de - idealul componistic se focalizează
şi de factură cultă. învăţare ale elevilor. asupra formelor închise, concise, asupra
Cele mai simple valori ale folclorului Experienţe elevului pusă în legătură cu calităţii tematice şi a legii contrastului
reprezintă revărsări de sentimente, de la obiectivele (intenţiile), cu ajutorul unui melodic, ritmic, tonal, armonic, timbral,
tristeţea repertoriului funebru la exuberanţa conţinut în funcţie de experienţa elevului. toate exploatate îndeosebi în structura

4
dansurilor populare, la gingăşia cântecului de În secolul XX conceptul se diversifică fiind în definitorie pentru clasici, sonata.
leagăn. strânsă legătură cu dezvoltarea pedagogiei şi - Rolul principal al melodiei
8. Funcţia axiologică - culturală vizează faptul reformele din educaţie şi învăţământ. acompaniate, care nu înseamnă însă
că marile lucrări muzicale sunt valori culturale În accepţia extinsă, prin curriculum se înţelege excluderea definitivă a polifoniei, aşa
reprezentative ale omenirii şi reprezintă armonizarea intenţiilor cu aspecte esenţiale ale cum se observă încă din creaţiile celor 3
elemente fundamentale de cunoaştere şi creaţie conţinutului, cu formele de organizare a mari clasici vienezi,
puse în slujba marilor idealuri umane: Binele, activităţii instructiv – educative, cu modul de - Emanciparea timbrurilor instrumentale
Adevărul, Frumosul. organizare a elevilor (frontal, pe grupe, datorită construcţiei onor tipuri de
Elevii trebuie pregătiţi în şcoală şi pentru a independent), cu strategiile didactice (metode, instrumente sau perfecţionării celor
deveni oaspeţii sălii de concert, de operă, dar şi procedee, mijloace de învăţământ), cu relaţiile vechi.
ai bisericilor păstrătoare a valorilor tradiţionale. profesor elev cu experienţa de învăţare a - Modificări aduse anumitor instrumente
[Link]ţia euristică - constă în caracterul elevilor şi cu evaluarea. precum familia instrumentelor de
inventiv, de descoperire a unor elemente noi pe Curriculum în sens larg – legătura dintre coarde sau înlocuirea unor
baza celor cunoscute şi de manifestare a obiective şi toate celelalte componente. instrumente(clavecinul se înlocuieşte cu
creativităţii. Activităţile de interpretare şi de SENSURILE FUNDAMENTALE ALE pianul);
receptare sunt prin excelenţă dominate de CURRICULUMULUI - Modificarea radicală a orchestrei faţă de
spiritul de creativitate. Curriculum de proiect – se referă la anticiparea perioada baroc, de la aspectul compact
[Link]ţia estetică - este una dintre cele mai sau conceperea unei activităţi instructiv – la cel diferenţiat, solistic, concertant;
vechi funcţii atribuite artei în general şi muzicii educative, punând în legătură obiective, - Registrele se lărgesc, mai ales, către
în special, ea cultivând simţul frumosului, al conţinuturi, strategii, organizare, experienţa finalul clasicismului, fiind din ce în ce
armoniei şi perfecţiunii. elevului. mai des folosite instrumente precum
Muzica are implicaţii în viaţa morală, „Ceea ce am gândit trebuie să se adapteze în flautul piccolo, contrafagotul, trombonii
religioasă, civică, patriotică şi socială. funcţie de situaţie.” şi percuţia;
Conţinutul educaţiei trebuie acordat cu mediul Pe parcursul realizării obiectivelor activităţilor, Genuri şi forme folosite în clasicism
social, o şcoală uniformă, aceeaşi pentru toţi, e cadrul didactic nu urmează doar succesiunea - genul de sonată - toate instrumentele;
o greşeală. etapelor, ci foarte rapid, reflectează şi asupra - trio –ul folosit în general la
Spiru Haret pleda pentru un învăţământ interdependenţelor curriculare, asupra unor instrumentele pian, vioară, violoncel;
complet, care să aibă grijă nu numai de erori, încearcă să se corecteze pe parcurs (lucru - cvartetul de coarde;
cultivarea gândirii, ci şi de cultivarea inimii, a extrem de important) – conduită didactică axată - concertul instrumental;
sentimentelor şi de formarea caracterului. pe creativitate. - simfonia;
[Link]ţia educativă - domină celelalte funcţii, Curriculum de proiect, intrat în acţiune – - opera;
are ca finalitate de bază cultivarea desfăşurarea acţiunii pune în relaţie toate - oratoriul;
sentimentelor morale, religioase, patriotice. componentele. - missa;
Muzica ajută elevii să – şi cultive sensibilitatea, Analiza, cercetarea stau studiul curricular. - reqviemul;
creativitatea, perseverenţa, simţul estetic, Desemnează analiza, studiul, investigarea Forme omofone folosite în clasicism
autocunoaşterea şi responsabilitatea. sistemică a dimensiunilor structurale şi - forma de sonată;
[Link]ţia socială a muzicii. funcţionale ale unui curriculum în desfăşurare, - liedul bipartit, tripartit, tripentapartit;

5
Rolul deosebit al muzicii în viaţa socială şi la nivel macro sau microsistemic. Se urmăreşte - rondoul;
religioasă a fost semnalat încă din epoca identificarea unor erori de proiectare, a Întâlnim combinaţii ale formelor omofone:
patristică; Vasile cel Mare se întreba cum poţi disfuncţiilor ce pot apărea pe parcursul - rondo – sonată;
să - l duşmăneşti pe cel cu care ai cântat proiectului pentru a se lua cele mai bune decizii - liedul – sonată;
împreună psalmii. cu privire la măsurile de ameliorare, corectare. - liedul cu elemente variaţionale;
Dintre toate disciplinele şcolare, muzica are Dezvoltarea curriculumului – reforma Există şi combinaţii ale formelor omofone cu
cele mai puternice legături cu viaţa socială. curriculară au elemente comune .Dezvoltarea cele polifonice:
13. Funcţia catharctică - urmăreşte contribuţia curriculară din punct de vedere al tehnicii de - fuga – sonată;
muzicii în purificarea sufletului uman, în conducere nu acoperă întreaga arie a reformei - variaţiuni polifonice;
descătuşarea de pasiunile primare şi de emoţiile curriculare. Dezvoltarea curriculumului trebuie - diverse forme de fugă;
negative, determinând înnobilarea sufletească. să parcurgă, într-o succesiune obligatorie Wolfgang Amadeus Mozart81756-1791)
[Link]ţia intelectuală - muzica este rezultatul anumite etape: Se naşte la Salsburg ca fiu al
unor activităţi intelectuale de mare rafinament - analiză, diagnoză; vicecapellmaestrului Leopold
şi complexitate. Prin natura lor, activităţile de - proiectare; Mozart( compozitor, violonist şi autor al unui
educaţie muzicală acţionează asupra ambelor - evaluare; tratat de vioară).
emisfere cerebrale: - experimentare; Arată un talent neobişnuit încă din copilărie,
- cea stângă – centrul gândirii prin cunoştinţe - optimizarea / corectarea; învaţă cu uşurinţă pianul, vioara, dar şi arta
organizate logic, prin cunoştinţe organizate - validarea; componistică; primele sale lucrări, scrise
logic, prin perceperea teoretică, raţională; - implementarea; personal, datând din 1761.
- cea dreaptă – centrul afectivităţii, imaginaţiei, Curriculum de proces – poate fi explicat ca Călătoreşte în întreaga Europă între 1763-1766.
emptivităţii, relaţiilor interumane prin demersul acţional al curriculumului de proiect. În 1764 ajunge la Londra unde îl va cunoaşte
activităţile muzicale propriu – zise de El desemnează ansamblul activităţilor pe Johann Cristian Bach, care va exercita o
interpretare şi audiţie; organizate şi desfăşurate în şcoală şi puternică influenţă asupra lui.
Educaţia muzicală grupează aceste funcţii în interacţiunea componentelor procesului Începând cu 1769, călătoreşte în Italia unde i-a
trei mari domenii: instructiv – educativ, pentru realizarea optimă a contact cu stilul operei italiene, dar şi cu cel
- educaţie - cultivarea obiectivelor propuse. instrumental. În 1771 intră în serviciul ducelui
sensibilităţii muzicale şi spirituale; Managementul curriculumului – abordează de Colloredo.
- instruire – însuşirea unor conducerea sistemului educaţional ţi În 1773, în piesele instrumentale mozartiene se
cunoştinţe muzicale puse în slujba conducerea procesului educaţional, sub forma simte influenţa curentului ,, furtună şi avânt,,,
dezvoltării capacităţilor de armonizării curriculumului structural şi iar în voiajurile pariziene aprofundează stilul
interpretare, de receptare şi a funcţional. simfonic francez, dar şi pe cel al compozitorilor
memoriei muzicale; Managementul curriculumului îşi asociază şcolii de la Menhein.
- dezvoltarea unor capacităţi design, dezvoltarea curriculară, optimizarea Din 1781, compozitorul se stabileşte la Viena,
muzicale – cultivarea aptitudinilor curriculumului, cercetarea curric. şi curriculum ca artist liber profesionist. De atunci datează
interpretative şi de înţelegere a de proces. prietenia cu Hayd.
muzicii, a sensibilităţii , Funcţiile managementului – Management În 1782 se căsătoreşte cu Constanze Weber cu
afectivităţii, a judecăţii estetice; verifică la nivel superior resursele, parcurgând care va avea 2 fii.

6
 nişte etape şi îndeplinesc anumite funcţii Moare în 1791 la Viena, fiind înmormântat într-
„managementul face ce trebuie, iar celălalt face o groapă comună.
ceea ce trebuie cum trebuie” Creaţia
Curriculum design – proiect care defineşte Creaţia simfonică
ţelurile, scopurile şi obiectivele unei acţiuni Prima perioadă 1764-1782 – prima simfonie
educaţionale, căile, mijloacele şi activităţile ,,KV 16,, este scrisă în Anglia la vârsta de 8
Aptitudinile Muzicale
folosite pentru atingerea acestor scopuri, ani, sub influenţa lui Johann Christian Bach şi
Aptitudinile sunt înclinaţii, dispoziţii native
metodele şi instrumentele necesare evaluării Michael Haydn, un stil combinat italian –
pentru anumite domenii de activitate, care nu
rezultatelor obţinute. german.
se dezvoltă de la sine, ci numai prin cultivare.
Curriculum în sens restrâns – desemnează În prima simfonie cu adevărat
Unii pedagogi consideră că aptitudinile o fază
conţinutul educaţiei şi al învăţării, sau semnificativă, ,,KV 45,, se pot observa
superioară a înclinaţiilor şi predispoziţiilor.
documentele în care acestea se concretizează : influenţele şcolii vieneze în special ale lui
Aptitudinile muzicale sunt abordate din două
planuri de învăţământ, programe şcolare, Joseph Haydn.
perspective, ambele privindu-l pe educat:
manuale şcolare, ghiduri metodice, planificări În jurul anului 1770, Mozart se simte influenţat
1.- a dotării sale generale pentru a deveni un
calendaristice. de stilul italian vocal în cele 4 simfonii italiene,
iubitor de muzică;
În sens extensiv curriculum – integrează toate iar din 1772 începe să afirme o concepţie
2.- a dotării necesare pentru o eventuală
componentele procesului de învăţământ în simfonică proprie, rezultat al asimilării
profesionalizare;
conexiune, precum şi ansamblul proceselor diferitelor stiluri.
Edgar Willems – aptitudinile muzicale – simţul
educative şi al experienţelor de învăţare la care Următoarele 5 simfonii poartă amprenta stilului
melodic, ritmic, şi armonic, sunt elemente
e expus elevulde-a lungul evoluţiei şcolare. haydian în perioada de criză romantică.
esenţiale ale expresivităţii muzicale, care
Experienţa de învăţare exprimă reacţia În 1778, în contact cu muzica franceză scrie ,,
asigură interpretarea şi receptarea muzicii.
personală la o situaţie de învăţare. Simfonia Pariziană,, ce corespunde gustului
Sensibilitatea, percepţia, reprezentarea,
Analiza conceptului de curriculum are o publicului din Oraşul Luminilor.
memoria, imaginaţia, gândirea muzicală şi mai
deosebită utilitate teoretică şi practică: A doua perioadă 1782-1778, cuprinde
ales, vocea, sunt considerate elemente necesare
- curriculum este un concept cheie , în simfonia ,,Affner ,, nr.36 în 4 părţi, cu o
pentru profesionalizarea muzicală.
jurul căruia se structurează şi dezvoltă cantabilitate deja cunoscută ca mozartiană, care
Sensibilitatea muzicală - este considerată
întreaga teorie şi metodologie cuprinde în prima parte o formă de sonată
predispoziţia nativă constând în capacitatea
curriculară. monotematică cu o secţiune de fugată.
copiilor de a simţi sonorităţile muzicale. Ea
- curriculum este un concept – contruct, o Simfonia ,,Linz,, nr. 37 structurată în 4 părţi
este asociată cu înţelegerea conţinutului de
construcţie mintală a unei realităţi este prima din simfoniile lui Mozart cu
idei al partiturii, muzica fiind o modalitate
viitoare posibile. introducere lentă şi caracter patetic.
superioară de a exprima idei, sentimente,
- noţiunea de curriculum este Simfonia nr.38 ,,Pragheza,, are trei părţi toate
idealuri.
multidimensională presupunând mai în formă de sonată conform gustului publicului
Percepţia muzicală - se formează pe baza
multe planuri de analiză; francez. Perioada de după 1778 cuprinde
sensibilităţii muzicale prin activităţi specifice.
- acest concept poate explica printr-o trilogia simfonică finală, numerele 39, 40, 41,
Reprezentarea muzicală – capacitatea de a
familie de termeni în cadrul căruia simfonii cu patru părţi variate, contrastante
reproduce sau a descrie imagini muzicale
fiecare termen îşi are o anumită chiar şi ca expresie a conţinutului, lucrări ce
însuşite prin repetiţii la care copilul participă ci
7
plăcere şi interes. legitimitate, dar nici unul în mod izolat, domină cultura simfonică a perioadei clasice şi
Memoria – activitatea de întipărire, de păstrare nu este suficient pentru a exprima reflectă talentul dramatic mozartian.
şi de reproducere a reprezentărilor sonore şi se esenţa curriculumului; Concertul instrumental – concertul pentru unul
dezvoltă prin activităţi sistematice, concretizate - nu este un concept static ci unul care sau mai mulţi solişti capătă la Mozart
în activitatea de memorare şi reproducere a cunoaşte creşteri succesive; proporţiile unei forme dramatice. Compozitorul
unor fragmente muzicale. Abordarea multidimensională a este un virtuos al viorii, pianului dar şi un
Imaginaţia muzicală – procesul psihic prin care curriculumului presupune trei planuri de foarte bun cunoscător al instrumentelor de
se creează noi reprezentări muzicale, pornind analiză: suflat.
de la cele însuşite anterior şi se dezvoltă prin - plan structural; Mozart creează cea mai bogată literatură de
activităţi specifice. - plan procesual; concerte din cadrul clasicismului vienez.
Gândirea muzicală - cumulează elemente de - planul produsului; Concertul constituie pentru el o preocupare
reprezentare, memorie muzicală şi sensibilitate continuă şi intensă.
şi se dezvoltă prin formarea de priceperi şi ABORDAREA STRUCTURALĂ A Inovează conţinutul şi forma, contopind stiluri
deprinderi de a gândi şi recepta muzica, şi mai CURRICULUMULUI instrumentale şi vocale, precum cel preclasic
ales prin dezvoltarea deprinderilor de audiţie Structura este reprezentată de componentele francez, nord-german, italian, vienez.
interioară. esenţiale ale curriculumului şi relaţiile dintre Concertul instrumental pentru vioară:
Muzicalitatea – corolarul celorlalte aptitudini acestea. - 7 concerte structurate în trei părţi în
muzicale, având trei componente de Structura curriculumului este reprezentată sub care cursivitatea italiană se îmbină cu
bază:inteligenţa, emotivitatea şi creativitatea. forma a două modele: sentimentul german şi claritatea
Kabalevski - consideră că nu orice om poate - modelul triunghiular; franceză.
deveni un bun interpret muzical, dar orice om - modelul pentagular; Concertul pentru pian:
cu dotare intelectuală normală îşi poate MODELUL TRIUNGHIULAR - are - 27 de concerte în care fluiditatea
dezvolta capacităţile de receptare a muzicii. următoarele componente şi structură: discursului pianistic şi virtuozitatea
Dr. Gabriel Cotul – două feluri de memorie finalităţile educaţionale (obiective) spumoasă se îmbină cu melodicitatea
muzicală:de recunoaştere şi de reproducere, conţinuturile instruirii şi timpul de instruire sau din allegro şi din rondo-urile finale,
adică prin înţelegerea auditivă a unei lucrări de învăţare şi conexiunile funcţionale dintre ele, părţilor lente fiindu-le caracteristică
specialitate. determinate fiind de finalităţile educaţionale. tandreţea şi spontaneitatea efuziunilor
Componentele psihologice ale talentului Situaţia obiectului de învăţământ în centrul lirice.
muzical: triunghiului semnifică ideea că acesta este o În concertele numerele 11,12,13, se stabileşte o
- muzicalitate: însuşiri rezultantă a interacţiunii finalităţilor cu timpul anumită concepţie concertantă; forma de sonată
intelectuale - inteligenţă, de instruire şi conţinuturile. din partea I conţine patru episoade „tutti” şi trei
memorie, spirit de observaţie, Timpul de instruire, învăţare constituie obiect solistice pe care Mozart le variază.
recunoaşterea şi reproducerea prioritar al cercetărilor fiind pus în corelaţie În dezvoltare apar idei melodice noi, părţile
cunoştinţelor, imaginaţiei; inedite cu obiectivele şi conţinuturile, cu ritmul lente au în general forme de lied şi melodică de
- însuşiri de voinţă şi caracter – individual de învăţare, precum şi reuşita şi operă, chiar în rondo apar 4, 5 cuplete cu
voinţă, putere de muncă, dorinţă performanţa individuală în diferite modele de schimbări contrastante de tempo.
de afirmare; învăţare. Concertul nr.20 (1785), marchează perioada de

8
 - însuşiri afective şi de Fiecare dintre cele trei componente ele maturitate, acolo încadrându-se următoarele
temperament – sensibilitate, modelului triunghiular (disciplina, conţinuturile concerte, adevărate capodopere ale genului
emotivitate; învăţării, finalităţile educaţiei, experienţa de clasic.
Principalele capacităţi muzicale ce constituie învăţare), constituie un domeniu specializat şi Menţionăm că există un concert pentru trei
obiectul educaţiei muzicale sunt: totodată integrat al cercetării curriculare. piane şi orchestră şi două rondo-uri concertante
- dezvoltarea auzului, a vocii, a Modelul însuşirii disciplinei - orice elev poate pentru pian şi orchestră.
simţului ritmic, a memoriei asimila orice conţinut dacă, i se respectă ritmul Concerte pentru instrumente de suflat:
muzicale; de lucru, care este dat de tipul de activitate - 2 pentru flaut;
- cultivarea aptitudinilor nervoasă superioară, care este înnăscut. - 4 pentru corn;
interpretative şi de receptare; Temperamentul poate fi educat, dar nu oferă - 2 pentru fagot;
- formarea deprinderilor valoare personalităţii. - 1 pentru oboi;
elementare de scris – citit muzical; MODELUL PENTAGULAR – este o - 1 pentru clarinet;
- cultivarea disponibilităţilor dezvoltare a celui triunghiular, celorlalte trei Alte concerte:
creative ale copiilor, dezvoltarea componente (finalităţi, conţinut, timp de - concert pentru flaut şi harpă;
sensibilităţii, a fanteziei şi instruire) li se adaugă altele două: strategiile de - simfonie concertantă pentru suflători şi
imaginaţiei; instruire (predare - învăţare) şi strategiile de orchestră;
- evaluare. - simfonie concertantă pentru vioară,
Emile Jaques Dalcroze 1856 – 1950 Experienţa elevului este cea mai importantă. violă şi orchestră, toate îmbinând
Compozitorul elveţian Dalcroze a rămas în concepţia simfonică cu cea concertantă.
istoria muzicii mai ales prin sistemul său de ABORDAREA PROCESUALĂ A Cvartetele de coarde – 23 de lucrări scrise între
educaţie muzicală bazat în primul rând pe CURRICULUMULUI anii 1770 – 1790.
gimnastica ritmică, care a exercitat o puternică - completează abordarea structurală; Cvartetele italiene sunt marcate de muzica de
influenţă în pedagogia muzicală a secolului - curriculum procesual este o relaţie între cameră a lui Samartinni şi fie au o succesiune
XX. conceperea unei activităţi şi realizarea italiană repede-lent-repede, fie adoptă modelul
Dalcroze îşi fundamentează sistemul său de ei; divertismentului cu două părţi lente.
gimnastică ritmică însoţită de muzică, bazându- - punerea în practică a proiectului; În cele 6 cvartete vieneze stilul mozartian se
se pe ideea lui Platon, a interacţiunii dintre Implică conexiuni în trei procese – proiectarea profilează sub înrâurirea lui Haydn, căruia îi
ritmurile psihice şi cele fizice declanşată de (planul anticipării teoretic), implementarea dedică 6 cvartete apărute între anii 1782 –
muzică. (planul realizator), evaluarea (planul teoretic 1785.
El pledă pentru ca educaţia muzicală să vină în evaluativ) – prin care curriculumul proiect este Polifonia bachiană şi travaliul motivic haydian
întâmpinarea necesităţilor artistice ale vieţii lor transpus în acţiune devenind curriculum de sunt integrate în stilul mozartian; cele 4 voci
dar şi a dezvoltării facultăţilor naturale ale proces. dispuse la instrumente se individualizează
copiilor. ABORDAREA CURRICULUMULUI DIN pregnant, existând o diversitate de idei
În lucrările sale „Ritmul, muzica şi educaţia” şi PERSPECTIVA PRODUSULUI structurale şi tematice, vizibile în unele aspecte
„Muzica şi noi” sunt detaliate metodele Produsele curriculare, reprezintă rezultatele inedite, forma de fugă – sonată, armonii
specifice:asocierea ritmului muzicii cu mişcări proiectării curriculare. complexe şi melodia ce poartă semnul cântului
corespunzătoare şi gimnastica artistică, dar şi Se disting mai multe categorii de produse vocal de operă.

9
cu solfegierea şi improvizaţia instrumentală. curriculare: În ultimele cvartete se simplifică scriitura
- produsele curriculare fundamentale, polifonică şi predomină un anumit lirism al
Carl Orff 1895 – 1982 principale: plan de învăţământ (program expresiei.
Muzician complex, compozitor, pedagog, studii), programa şcolară, manuale Alte piese concertante:
dramaturg,Orff este autorul unui concept de şcolare. Această au un caracter - trio –uri pentru pian şi coarde în care
educaţie muzicală, care porneşte de la „crearea prescriptiv – valoric, sunt documente rolul predominat rămâne al pianului,
unei muzici elementare”, care, prin marea ei oficiale îndeosebi planul de învăţământ cvartete pentru pian şi coarde, 7 cvintete
accesibilitate s-a dovedit a fi un important (program studii) şi programa şcolară. În pentru coarde, cvintet pentru clarinet şi
mijloc de dezvoltare a potenţialului creativ de funcţie de aceste produse curriculare se coarde, câteva sextete.
care dispun copiii. elaborează toate celelalte produse Sonata instrumentală - 19 lucrări – primele
Muzicianul a înfiinţat la Szalburg Institul de curriculare. Ele dau identitatea dintre acestea acumulează datele formei şi
Educaţie Muzicală care îi poartă numele, o currculumului naţional în orice ţară; genului de sonată de tip italian, dar şi influenţe
secţie specializată a ŞCOLII SUPERIOARE - auxiliare curriculare : îndrumătoare, din stilul vienez al lui Haydn.
DE MUZICĂ ŞI ARTĂ DRAMATICĂ ghiduri, metode pentru cadrele Sunt alcătuite din trei părţi şi au în partea I
„MOZARTEUM”. didactice, pachete de învăţare, softuri formă de somnată.
Prioritară în noua metodă de realizare a educaţionale. Produsele auxiliare Specialiştii au grupat sonatele după locul în
educaţiei muzicale a devenit activitatea curriculare au un rol deosebit în care au fost compuse astfel avem 6 sonate
interpretativă instrumentală, combinată cu cea realizarea curriculumului şi un caracter meinheineze 1777, 5 sonate pariziene 1778,
de dezvoltare a creativităţii muzicale, legate şi instrumentar – operaţional; dintre care se remarcă „KV 310” în la minor,
de mişcări coregrafice. - produsele curriculare rezultate din dar şi „KV330” în la major, cu o structură
Manualul lui Orff cuprinde 100 de exerciţii proiectarea pedagogică, planificare aparte: partea I temă cu variaţiuni, iar în partea
ritmice, ordonate progresiv, de la bătăi din calendaristică, planificarea unităţilor de a III-a celebrul rondo „Alla Turca”.
palme, recitări măsurate şi formule ritmice învăţare, proiectul de lecţie; În 1785 scrie la Viena fantezia şi sonata în do
realizate pe instrumente de percuţie simple. CONCLUZII minor „KV457” în care transpar expresia
Instrumentele Orff cunoscute în toată lumea - curriculum este un concept romantică a improvizaţiei în fantezie şi cea
(sunete produse de pahare, clopoţei, tobe multidimensional , o construcţie dramatică în sonată.
trianglu-ri, xilofoane, zăngănitoare) sunt utile mentală; Ultimele sonate pentru pian sunt lucrări
în faza de iniţiere. - termenii cheie ai curriculumului sunt complexe ce combină dezvoltări dense cu
Cele cinci volume „Musik for Kinder” (Muzică disciplina de învăţământ şi planul de naturaleţea şi cu exuberanţa specific
pentru copii) , cuprind exerciţii ritmice şi de învăţământ – programul de studii; mozartiană.
declamaţie, piese simple pentru cor, şi - curriculumul este în principal un proiect Mozart scrie 6 sonate în 2 părţi la Paris, iar
instrumente de acompaniament. abordat din următoarele puncte de 1681 o altă serie de alte 6 sonate în care
Orff rămâne primul compozitor care oferă vedre: structura se stabileşte la trei părţi.
asemenea modele de creaţii, piesele muzicale • Funcţional – exprimă finalităţi de atins, Creaţia pentru pian şi vioară continuă până în
fiind construite după modelul cântecelor orientează, organizează şi conduce 1789 cu câteva opusuri.
populare şi de muzică veche (cea mai procesul de instruire; Opera – scrie 17 opere şi 6 spectacole
cunoscută operă a sa „Carmina Burana ”), fiind • Structural – integrează finalităţi, muzicale; primele lucrări datează din 1768 şi se

10
însoţită de mişcări ritmice, dans, jocuri. conţinuturi, timp de instruire – învăţare, înscriu în genul comic italian:”Falsa ingenuă”,
Modelul Orff se bazează pe sincronizarea a trei strategii de predare – învăţare şi strategii „Bastian şi Bastienne” şi opere de tip seria.
aspecte fundamentale ale muzicii, legate de evaluare; Perioada capodoperelor compozitorului în
organic între ele: • Al produsului – se concretizează: în plan domeniul operei debutează în 1781 cu „Răpirea
- ascultarea de învăţământ, programa şcolară, manual din serai”, o realizare semnificativă pentru
- reproducerea şi într-o varietate de structuri curriculare opera germană, după care creaţia lui Mozart
- creearea auxiliare; continuă cu o mare diversitate a genurilor şi
toate ţintind cultivarea sensibilităţii şi a formelor dramaturgice. Opera bufă „Nunta lui
spiritului creativ. Figaro”, drama gicoso „Don Giovanni” în care
Deşi, sistemul Orff este predominant remarcăm îmbinarea aspectului comic cu cel
instrumental, el susţine şi rolul vocalităţii în tragic şi fantastic, opera bufă „ Cosi fan tutte ”,
dezvoltarea muzicalităţii subiectului. TIPOLOGIA CURRICULUMULUI opera seria „La Clemenza di Titto”, opera
CURRICULUM OFICIAL (formal, scris) – (tot germană, sinteza a mai multor genuri „Flautul
Zoltan Kodaly (1882 - 1968) ce este scris) cuprinde: fermecat”.
Muzicianul maghiar, folclorist, compozitor şi - cadrul curricular (planul În opera lui Mozart este evidentă asimilarea
muzicolog şi-a legat numele şi de un sistem de cadru de învăţământ pentru stilurilor, cel italian (buf), dar şi cel seria, cel
educaţie muzicală aplicat în şcolile maghiare, clasele I - XII); francez incluzând tragedia lirică, cel vienez şi
cunoscut şi aplicat în multe şcoli din lume. - programele şcolare german prin trăsăturile folclorice ale
Pornind de la principiul „să pornim de la elaborate pe trepte de siengspielului.
copii”, el devine fondatorul didacticii muzicale învăţământ primar, secundar Creaţia vocal simfonică: misse, cantate,
maghiare prin lucrările sale în patru serii „Să inferior şi superior; oratorii, motete.
cântăm corect” (1937-1942), şi prin cele 8 cărţi - diferite tipuri de Se evidenţiază cu Reqviemul (1761) pentru
de cântece pentru şcolile primare, în care oferă reglementări, ghiduri de cvartet vocal, solist, cor şi orchestră, lucrare
metode pentru educarea muzicală a copiilor, în implementare pentru şcoli şi rămasă neterminată, care apelează la un text
spiritul modalismului, simplificând fonetica şi profesori; poetic latin şi la 6 texte liturgice ce fac parte
ameliorarea pronunţiei maghiare. - materiale suport pentru din serviciul catolic funerar.
Introduce educaţia muzicală în toate ciclurile activitatea de instruire în clasă; Lucrarea conţine 12 secţiuni de o profundă
şcolare, fiind disciplină de BACALAUREAT. - ghiduri pentru profesori; frumuseţe muzicală.
Principalele metode adoptate de sistemul Mozart mai compune serenade, divertismente,
Kodaly sunt: Curriculum – „orice şi tot ce se predă într-o dansuri germane, menuete pentru ansambluri
- aşezarea cântecului popular şi clasă pe baza unei planificări” orchestrale, liedu-uri pentru voce şi pian.
cântării fără acompaniament El este propus de Centrul Naţional pentru Creaţia mozartiană abordează toate genurile
instrumental ca elemente centrale Curriculum şi Evaluarea Învăţământului muzicii instrumentale şi vocale din clasicism în
ale realizării educaţiei muzicale; Preuniversitar şi este analizat în Comisiile peste 700 de lucrări, dintre care 626 sunt
- solmizaţia relativă (pornind de Naţionale de Specialitate şi propus spre numerotate în catalogul KCH. Acestea se
la structurile modale aprobare prin Ordin al Ministrului. definesc ca o sinteză europeană a stilurilor în
prepentatotinice); Principalele tipuri de curriculum sunt: care este vizibilă interferenţa între genuri.

11
 - fonomimia; - deschis, explicit sau În întreaga muzică instrumentală se simte
Pentru copii de vârste mici el recomandă scris; compozitorul de operă, aspectele concertante
cântecele în scări prepentatonice anhemitonice - societal; intervin deseori în muzica de cameră, iar unele
şi introducerea copiilor de la vârste mici în - ascuns, latent, implicit, aspecte camerale traversează creaţia simfonică.
cântarea polifonică pe două trei voci. voalat; Joseph Haydn (1732-1809)
Solmizaţia relativă este preconizată pentru - zero sau inexistent; Perioadele vieţii şi ale creaţiei
copiii sub vârsta de 10 ani, după care vor trece - fantomatic; 1. Perioada 1732 – 1761 – se naşte la Rohral
la solfegierea cu înălţime absolută, în felul - simultan; unde va începe mde timpuriu să practice
acesta neforţându-se ambitusul şi vocea - retoric; muzica şi să o studieze ca autodidact.
copiilor nedezvoltate încă. - în folosinţă; Mutat la Viena începe să compună
- receptat; serenade, divertismente, menuete, seria
Dimitri Kabalevski (1904-1987) - lăuntric; primelor 12 cvartete de coarde şi prima
Compozitorul rus Kabalevski şi-a dublat - informatic / electronic; simfonie. Studiază cu un compozitor
activitatea creatoare cu cea de educaţie - italian de operă renumit în epocă , Nicola
muzicală elaborând un sistem acceptat în toate A. Curriculum deschis , explicit, sau scris Porpora
şcolile din Rusia. – este parte componentă a instruirii 2. 1761 – 1790, timp de 30 de ani va fi
Cele mai importante lucrări ale sale sunt: formale în şcoală. Este construit din angajat al curţii de la „Eissenstalt”, apoi
- „Educaţia gândirii şi a toate documentele de planificare, al contelui Esterhazy. Din 1766 preia
sufletului” organizare şi desfăşurare a procesului conducerea definitivă a orchestrei. În
- „Cum povestim copiilor despre de învăţământ, manualele, filmele primii 5 ani scrie 30 de simfonii,
muzică” (1977) didactice. Documentele currculare divertismente, trio-uri pentru coarde,
- „Cele trei balene” fundamentale şi auxiliare sunt cele de concerte instrumentale şi muzică
Teoreticianul afirmă că muzica de autentică programare : planul de învăţământ, religioasă pentru capela palatului. Până în
valoare trebuie să fie însuşită în mod conştient programele şcolare ale materiilor, 1770 numărul simfoniilor ajunge la 40,
şi benevol de elevi, şi că şcoala trebuie să planificările calendaristice, proiectele compozitorul scriind deja 19 sonate
dezvolte deprinderile de audiere activă şi să pedagogice, orarul şcolar, metodicile de pentru pian, iar până în 1772 apare şi cel
cultive aptitudinile de creativitate ale elevilor. specialitate, etc.; de-al doilea ciclu de cvartete opus 20
Trezirea interesului pentru muzică nu se poate B. Curriculum societal – este considerat un denumite „Cvartetele soarelui”. Până în
realiza decât prin audierea unor lucrări curriculum al familiei, grupului de 1780 mai scrie câteva opere bufe, după
reprezentative şi accesibile şi prin cultivarea persoane model, vecinilor, mass – aceea oprindu-se asupra operelor seria. În
percepţiei muzicale. media; Poate fi asimilată această creaţia sa se simte deja amprenta
Pedagogul insistă asupra influenţei benefice pe accepţie cu „învăţarea socială” sau curentului artistic european „furtună şi
care muzica o exercită asupra vieţii emoţionale „socializarea”; avânt” cel ce prefigurează romantismul.
a copiilor şi la dezvoltarea culturii muzicale ca C. Curriculum ascuns, latent, implicit, Până în 1760 creaţia sa ajunge până la 90
parte integrantă a vieţii lor spirituale. voalat – priveşte acele învăţări pe care de simfonii, iar în domeniul muzicii de
Propune două modalităţi pentru realizarea copilul le derivă din natura cameră apar cvartetele „ruse” op.30 şi
educaţiei muzicale : înconjurătoare (ambianţa, conduita, cvartetele „prusiene” op.50.

12
 - principiul tematismului, prin atmosferă, limbaj nonverbal), se 3. Perioada 1791 – 1809 devine muzician
care se preconizează organizarea realizează prin ceea ce nu spune independent; 1792 îl întâlneşte prima oară
tuturor activităţilor specifice dintr- profesorul; pe Beethoven şi reîntors la Viena scrie
un trimestru pe o anumită temă, D. Curriculum „zero”, nul – este ceea ce se cvartetele op.71,74,76 şi ultimele trei
care se aprofundează progresiv, pe predă în şcoală inducând elevilor sonate pentru pian. Se reîntoarce la
trepte şi se asamblează cu celelalte credinţa că elementele respective nu Londra în 1794 unde compune alte 6
mari teme din celelalte trimestre şi trebuie învăţate pentru că nu sunt simfonii desăvârşind ciclul
clase; necesare propriei formări şi nu sunt „londonezele”. 1798 -1801 apar oratoriile
- centrarea activităţilor de importante în societate noastră. Este „Creaţiunea” şi „Anotimpurile” şi
educaţie muzicală pe cele trei inevitabil în societatea contemporană şi cvartetele op.77.
genuri considerate primare, periculos Curriculum nul este impus Creaţia
echivalentul celor trei balene pe obiectiv de explozia cunoaşterii Simfonii – 104 – în primele 40 de simfonii
care se sprijină marea ştiinţifice şi de necesitatea specializării compuse între anii 1759-1770, compozitorul
muzică:cântecul , dansul, marşul profesionale. stabileşte structura în patru părţi, tipul de
Aşa cum cele trei balene susţin pământul, cele E. Curriculum fantomă stă la baza a ceea orchestră compus din cvartet de coarde,
trei genuri de muzică sprijină întreaga creaţie ce sociologii numesc enculturaţie compartiment suflători din lemn, iar mai târziu
muzicală. (educaţie forţată). Este vorba de mesaje în perioada londonezelor apărând alămuri şi
Anticipând detalierea obiectivului receptării, în transmise de diverse media. Obiectivele percuţia.
concepţia pedagogului, de la cele trei genuri meschine reale sunt tăinuite şi înlocuite Deşi majoritatea simfoniilor au titlul doar trei
primare ale muzicii cu care sunt obişnuiţi cu false obiective nobile; dintre aceste 40 de lucrări au o denumire
preşcolarii, se ajunge la genurile muzicale F. Curriculum simultan – acest tip de original : simfoniile nr.6.7,8 „Dimineaţa”,
complexe: opere, oratorii, cantate, sonate, etc. curriculum poate fi receptat la biserică „Prânz”, „Seara”. Titlurile celorlalte au fost
- cântecul : popular, de leagăn , sau în alte contexte religioase, este date de editorii creaţiei haydiene sau sunt legate
ritual, romanţa, lied-ul, etc. alcătuit din „lecţii morale” predate, nu de o anumită anecdotă. Cu timpul, din structura
- marşul : cântecul marş, marşul numai sub formă de prelegeri liturgice orchestrei dispare clavecinul, reminiscenţa a
de paradă, ostăşesc, de nuntă, etc. ci şi prin conduite exemplare sau practicii baroce a basului continuu, iar forma
Kabalevski susţine că dacă nu orice copil este experienţe social – etice agreate de simfoniei se stabileşte la patru părţi, structura
apt să devină un bun interpret, orice om cu familie; de sonată din prima parte evidenţiindu-se
dotare intelectuală normală poate înţelege G. Curriculum retoric – este alcătuit din datorită conflictului dintre cele două teme, dar
muzica. idei oferite de politicieni, oficiali; şi al unui travaliu motivic multiplu caracteristic
personalităţi proeminente, etc; Vocile lui Haydn.
George Breazul (1887 - 1961) lor contează ori de câte ori se iniţiază Etapa a II a creaţiei – lucrările cuprinse între
Muzicolog şi etnomuzicolog, critic muzical, schimbări în societate şi se iau decizii numerele 41 – 90 (1770 - 1790). Haydn trece
G.B. a rămas un reprezentant de marcă al ce afectează destinul individual al prin aşa numita criză romantică şi în lucrările
pedagogiei muzicale româneşti. fiecăruia Părerile lor sunt însuşite de lui se accentuează tonul liric şi astfel apar
Conceptul său de educaţie muzicală „omul de rând” . Aceşti demagogi, simfonii în tonalitate minoră precum nr.44
materializat în programe, manuale, antologii de moderni „formatori de opinie” nu se „Simfonia doliului” şi simfonia nr.45

13
cântece, indicaţii metodice reprezenta un salt referă numai la chestiuni politice; „Simfonia despărţirii”.
adevărat faţă de predecesorii şi contemporanii H. Curriculum în folosinţă – este ceea ce se Între 1785 – 1786 apare ciclul de simfonii
săi. predă pornind de la curriculum formal „Parisiene” numerele 82-87.
Este profesor la Academia Regală de Muzică prevăzut în programa şcolară. Etapa a III-a : simfoniile 91 – 104 sunt legate în
unde înfiinţează o nouă disciplină Profesorul nu predă tot şi exact special de relaţia compozitorului cu viaţa
„ENCICLOPEDIA ŞI PEDAGOIA MUZICII” curriculumul oficial, ci operează o muzicală londoneză.
Tipăreşte în anul 1941 volumul „PATRIUM prelucrare, selecţie a tot ce crede că este Alături de simfonia „Oxford” nr.92, urmează
CARMEN”. esenţial, fundamental, important să fie 12 simfonii orchestrale, coardele, flautul şi
Conceptul lui G.B. are în vedere valorile asimilat de către elevi. Curriculum în oboiul alcătuind nucleul, alămurile semnificând
naţionale – cântecul popular şi muzica folosinţă – este imaginea personală sonorităţile festive.
bisericească străbună, şi cele universale. adoptată şi simplificată a Structural părţile I au în componenţă o
Programele elaborate de Breazul pornesc de la „curriculumului scris” pe care o predă introducere lentă urmată de o formă de sonată;
următoarele obiective: educatorul. partea a II –a este lentă în formă de lied sau
- dezvoltarea însuşirilor muzicale I. Curriculumul receptat de către studenţi temă cu variaţiuni; partea a III-a piesă de
ale copiilor; şi elevi nu reprezintă integral caracter sau menuet, iar finalurile în tempo
- formarea armonioasă a sufletului „curriculumul predat” de profesor. rapid (rondo) arătând măiestria tehnicii
lor; Curriculumul receptat nu urmează contrapunctice haydiene.
- procurarea de bucurii spirituale integral nici curriculumul scris şi nici Concertele instrumentale : 11 concerte pentru
prin învăţarea de cântece şi jocuri; curriculumul în folosinţă, predat. pian, 7 pentru vioară, 8 pentru violoncel, câte
- cultivarea sensibilităţii şi a J. Curriculumul lăuntric este o sinteză unul pentru contrabas, oboi, trompetă, două
dragostei pentru valorile autentice; personală a tuturor, curricula care pentru corn, două pentru flaut, cinci pentru liră.
Printre propunerile lui Breazul se numără: acţionează asupra subiectului. Toate Haydn extinde cadrul formal al concertelor
- alcătuirea unui repertoriu al experienţele de învăţare – şcolare, instrumentale prin dublă expoziţie în cadrul
fiecărei clase cuprinzând cel puţin familiale, sociale, se organizează în formei de sonată.
10 cântece diferite şi structura psihică internă a fiecăruia; Cvartetele de coarde – H. este compozitorul
reprezentative; Curriculum lăuntric – relaţie între căruia i se datorează fundamentarea cvartetului
- fiecare elev va avea un curriculum formal, curriculum predat de coarde clasic şi istoria acestuia timp de
repertoriu din care să facă parte (prezentare, selecţie, îmbinare între aproximativ 50 de ani.
cel puţin câte un exemplu din teorie şi predare), curriculum receptat Etapa I: 1750 - 1772 - primele cvartete
fiecare specie a folclorului; (cât, cum receptează asemănător, nu op.1,2,3, sunt simple şi apropiate de
- abordarea unui repertoriu identic), curriculum evaluat, divertismento, având în general V părţi.
adecvat pentru marile sărbători cunoaşterea subiectului în raport cu acel Treptat în ciclul op.9 şi op.17 lucrările se
naţionale şi creştine; conţinut; individualizează expresiv, se cristalizează
Au rămas în fază de proiect două lucrări K. Curriculum electronic este oferit de forma de sonată în partea I , se păstrează
importante ale lui Breazul: internet – poate fi bun, rău, deschis, ascendentul şi primordialitatea viorii, fiind
„Psihologia muzicală a copiilor români”; corect, incorect. Este o sursă utilă vizibile, atât sinteza între omofonie şi polifonie,
„Personalitatea profesorului de muzică”; pentru cei capabili de autodidaxie cât şi stilul sensibil din perioada crizei

14
 ordonată, sprijinită pe un „curriculum romantice.
lăuntric” structurat riguros în jurul unui Etapa II: 1781 – 1803 – după o pauză de 10 ani
ELEMENTE FUNDAMENTALE curriculum formal parcurs anterior şi în scrierea de cvartete, H. reia acest gen dintr-o
CURRICULARE ALE EDUCAŢIEI continuu în condiţii diferite de nouă perspectivă în cvartetele ruse, op.33. aici
MUZICALE disciplină a instruirii. foloseşte noua tehnică a fragmentării, modelării
În sistemele de educaţie modernă se disting CURRICULUM NAŢIONAL (C.N.) – şi dezvoltării tematice, denumită travaliul
două tipuri de educaţie muzicală: cuprinde obligatoriu curriculum nucleu sau motivic, iar în cvartetele prusiene op.50, oferă o
- ca parte componentă a culturii trunchiul comun sau curriculum de bază şi mai mare importanţă violoncelului.
generale, prezentă în grădiniţe, reprezintă 75% din întregul curriculum; şi Se observă pe parcursul creaţiei de cvartete
şcoli primare, gimnazii şi licee; curriculum la decizia şcolii 25% cum se trece de la rolul solistic al viorii la o
- ca parte componentă a pregătirii colaborare camerală accentuată şi chiar
de specialitate vocaţională, COMPONENTE : contrapunctică, în care toate instrumentele au
urmărind pregătirea în vederea - curriculum nucleu – un rol egal.
profesionalizării a unor tineri prin este obligatoriu pentru toţi Cvartetele op.51, sunt intitulate de compozitor
intermediul şcolilor de cântăreţi elevii din toată ţara şi din „cele 7 cuvinte ale Mântuitorului”. Următoarele
bisericeşti, seminarii teologice, aceeaşi ţară. 12 cvartete op.54, 55, 64 reprezintă mostre de
şcoli şi licee de muzică; - din curriculum nucleu se stil de maturitate, H. fiind influenţat de Mozart
Curriculumul – proiect pedagogic evidenţiind realizează evaluările externe la căruia îi dedică 6 cvartete.
interrelaţiile dintre obiectivele educaţionale nivel naţional (bacalaureat şi Cele 12 cvartete op. 71, 74, 76 devin un
conţinuturile instructiv – educative, strategiile tezele naţionale); adevărat tratat de compoziţie clasică prin
de predare şi învăţare în şcoli şi în afara lor şi - se mai numeşte „care procedee melodice, armonice şi polifonice
formele de evaluare, planurile de învăţământ, curriculum” – curriculum de instrumentale.
programele şcolare, ariile şi ciclurile bază obligatoriu; Ultimele 12 cvartete rezumă tradiţia muzicală a
curriculare, obiectivele urmărite, activităţile şi - este acoperit de nr. sec. XVIII-lea prin sinteza între melodia
metodele de învăţare şi evaluare, manualele, minim de ore din planul cadru acompaniată şi contrapunctul de stil clasic,
ghidurile metodice, materialul didactic folosit. de învăţământ; între stilul cameral şi cel concertant.
Este în strânsă legătură cu modelul didactic al - curriculum nucleu este Ultimul cvartet op.103 rămâne neterminat.
disciplinei. elaborat de Centrul Naţional Trio-urile cu pian : H. numeşte acest gen
Curriculm formal – curriculum oficial sau scris de Curriculum şi este aprobat provenit din sonata „a –tre”, sonata pentru pian
cuprinde documente oficiale de politică prin Ordin al Ministrului acompaniat de vioară şi violoncel.
educaţională: Educaţiei; Stilul porneşte de la caracteristici ale
- Legea învăţământului; CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII divertismentului, ale sonatei baroce spre
- Obiectivele generale ale (C.D.Ş.) – are trei forme cantabilizare, simplificare, concizie a temelor,
sistemului de învăţământ; a) curriculum extins pregnanţa contrastului tematic şi mobilitatea
- planul de învăţământ structurat (sugestii de teme formulelor ritmice.
pe arii curriculare; suplimentare prin care Sonata pentru pian: - alături de Karl Phillipe,
- obiectivele generale structurate se poate realiza C.D.Ş.) Emanuel Bach, H. contribuie la cristalizarea

15
 pe cicluri şi pe tipuri de şcoli; – şcoala urmează genului de sonată în trei părţi şi la stabilirea
- programele diverselor discipline sugestiile oferite de formei de sonată bitematică.
cuprinzând obiectivele generale autoritatea centrală Creaţia de sonate pentru pian numără 52 de
numite şi obiective cadru (care au pentru conţinutul lucrări, primele 19 fiind scrise înainte de 1770,
un ridicat grad de generalitate şi a corespunzător al celor iar cea de a XX-a marcând începutul aşa numite
căror valabilitate se extinde pentru 25% (matematica crize romantice a compozitorului.
un ciclu şcolar) şi obiectivele de distractivă); Începând cu 1773 în sonata pentru pian se
referinţe sau specifice (rezultate b) curriculum nucleu intensifică scriitura polifonică, iar în cadrul
scontate pe durata unui an şcolar), aprofundat – şcoala ciclului apare adesea tema cu variaţiuni, chiar
conţinuturile fiecărui obiectiv, aprofundează cele 75% duble variaţiuni.
activităţi de învăţare, evaluare; acoperite de curriculum Sonatele scrise după 1789 arată o mare
- manualele alternative şi nucleu; diversitate structurală şi expresivă, iar sonatele
materialele auxiliare ale elevilor; c) curriculum elaborat în nr.50, 52 reprezintă o sinteză a viziunii
- instrumente şi mijloace pentru şcoală – în funcţie de compozitorului în acest domeniu fiind profetice
evaluare; interesele, înclinaţiile, pentru viitorul sonatei la Betthoven şi Schubert.
În această accepţie termenul îl înlocuieşte pe aptitudinile elevilor se Opera în creaţia lui Haydn – între anii 1751 –
cel de Programă care se rezumă doar la o listă optează pentru zone 1780 scrie opere bufe în care predomină tonul
de conţinuturi obligatorie a fi parcursă de către interdisciplinare, satiric: „Lumea lumii ”; „Adevărata
profesor fără a fi însă urmărită transferarea lor considerate a fi adecvate statornicie”; „Dracul cocoşat”; „Cântăreaţa”;
în achiziţiile şi activităţile elevilor. situaţiilor de instruire „Farmacistul”;
CURRICULUM NAŢIONAL – numit şi specifice (activităţi Între 1780 - 1790 scrie opere lirice de tip seria
nucleu comun prescurtat C.N. – este valabil proiect în echipe, „Orlando Faladino” şi „Armida”.
pentru toate unităţile de învăţământ din ţară; microcercetare, etc.); În 1791 la Londra scrie opera „Sufletul
este trunchiul comun valabil pentru întregul ARIA CURRICULARĂ filozofului” pe u subiect mitologic. Toate
sistem, vizează cultura generală de bază şi care  Limbă şi operele seria ale lui H. s-au soldat cu eşecuri
reprezintă elementele de referinţă pentru comunicare; reproşându-i-se lipsa simţului dramatic şi a
evaluare.  Matematică şi conţinutului tragic.
CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII – ştiinţe; Oratoriile – sursele stilului H. se găsesc în arta
C.D.Ş. – poate fi decis în şcoală în funcţie de  Om şi societate; vocală italiană dar şi în oratoriile lui Haendell.
nivelul claselor, de valorile culturale zonale şi  Arte; H. măreşte componenţa instrumentelor, a
de alte programe de interes local, oferind  Sport; orchestrei cu suflători şi percuţie, simbolizează
posibilitatea adaptării unor discipline, obiective discursul şi apropie genul oratoriului de cel al
 Tehnologii;
şi conţinuturi la realităţile obiective ale operei lirice.
unităţilor şcolare.  Consiliere şi Oratoriul „Creaţiunea” (1798) pe un text al unei
Se prezintă sub următoarele forme: orientare ; poet englez glorifică divinitatea, natura, omul şi
- aprofundat – urmăreşte  viaţa .
aprofundarea obiectivelor de FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI Muzica este sugestivă încă din introducere când
În pedagogie finalitatea se identifică fie cu
16
 referinţă prin diversificarea rezultatele proiectate, fie cu rezultatele deja întruchipează haosul, apoi brusc se trece la o
activităţilor de învăţare ale realizate prin intermediul activităţii, stare organizată subliniată de stabilitatea tonală.
curriculumului nucleu prin instrumentelor educative. În partea a II-a este din nou evidentă tema
extinderea la maximum a nr. de Finalitatea în proiect se configurează în descriptivă a muzicii în geneza faunei, iar în
ore ale discipline. Are un statut pedagogie prin trei mari categorii: partea a III – a cântă viaţa oamenilor şi
recuperator pentru elevii care nu - obiective; sentimentul iubirii.
ajung la nivelul minim al - scopuri; Oratoriul „Anotimpurile” (1801) este un
obiectivelor programei unei - idealuri; oratoriu laic după un poem iluminist al lui
anumite discipline. Pentru clasele Idealul educaţional – formarea personalităţii în Thompson, fiecare dintre cele 4 secţiuni evocă
liceale vor prevala conţinuturi noi integralitatea ei funcţională, formarea omului un anotimp al anului, povestea constituindu-se
care să determine aprofundarea ca fiinţă autonomă, deschisă, flexibilă, creativă, într-un terţet vocal (bas, tenor, sopran),
competenţelor intelectuale şi adaptabilă la schimbări. Idealul are cel mai oratoriul conţinând recitative de operă lirică,
atitudinale. mare grad de generalitate şi stabilitate. frecvente episoade orchestrale şi coruri.
- extins – urmăreşte extinderea SCOPURILE – sunt paşi spre ideal, sunt laturi Alte lucrări vocal – simfonice, instrumentale şi
obiectivelor de referinţă şi a ale idealului, ce se finalizează într-o formă şi scenice: „Missa Brevis” (1751), refăcută 50 de
conţinuturilor pentru elevii cu ritm într-un timp bine determinate. ani mai târziu; creaţia lui H. numără 14 misse,
superior de asimilare, incluzând OBIECTIVELE – desemnează intenţionalitatea numeroase canoane, arii, cantate pentru voce
elemente facultative, opţionale procesului instructiv – educativ, concretizează solo, lied-uri pentru voce solo şi pian, muzică
propuse de C.N. pentru în etapele cele mai mici proiectarea didactică. de scenă, muzică pentru teatru de marionete,
disciplinele obligatorii. Pentru Au un mare grad de variabilitate în continuă variaţiuni pentru pian.
clasele liceale constă în actualizare în funcţie de schimbările care apar. Ludwig van Beethoven (1770 - 1827).
conţinuturi noi care vor asigura Definirea obiectivelor educaţionale necesită un Născut la Bonn, îşi dovedeşte talentul încă din
competenţe sporite faţă de cele ale ansamblu de funcţii : copilărie, fiind obligat de tatăl său, Johann să
trunchiului comun. - funcţia de comunicare studieze până la epuizare.
- opţional – cu rubrică nouă în axiologică – stabilirea selecţiei La 12 ani, primeşte titlul de organist suplinitor
catalog poate avea trei forme şi ierarhizarea obiectivelor, al Curţii din Bonn.
distincte la nivelul la care se antrenând sisteme axiologice; Remarcat de contele Wladstein, care îi obţine o
raportează: - funcţia de anticipare a călătorie de studii la Viena; îl întâlneşte pe
C1. opţional la nivelul disciplinei – cuprinde rezultatelor educaţiei : ele sunt Mozart, care deja bolnav nu este impresionat de
activităţi, module sau chiar o disciplină proiecte elaborate în ideea a calităţile sale.
neprevăzută în Programa şcolară avansată sau ceea ce se aşteaptă în final; Începe să compună primele lucrări în 1794.
în Planul Cadru; - funcţia evolutivă : În 1795 scrie cele trei sonate op.2 pentru pian
C2. opţional la nivelul ariei curriculare – constă obiectivele sunt necesare în pe care le dedică lui Haydn, prilej cu care îşi ia
în teme ce implică cel puţin două discipline procesul de evaluare; rămas bun de la maestrul său de al cărui stil nu
şcolare din aceeaşi arie curriculară; - funcţia de organizare şi va mai fi niciodată influenţat.
C3. opţional la nivelul mai multor arii reglare a întregului proces B. porneşte în prima sa perioada creatoare pe
curriculare – numit cros curricular implică cel pedagogic: obiectivele sunt aceeaşi direcţie a celor doi mari clasici,

17
puţin două discipline care aparţin unor arii implicate în proiectare, influenţat şi el de curentul muzical de după
curriculare diferite vizând generalizări şi implementare, evaluare; revoluţia franceză care a dus la apariţia
transferări cognitive; Obiectivele nu trebuie confundate cu : romantismului.
Conţinuturile opţionalului trebuie considerate - sarcinile (ce face Unitatea de stil clasic este abandonată de B. în
mijloace ale dezvoltării intelectuale. profesorul în timpul lecţiei, pe favoarea unor trăsături de formă şi conţinut
Pentru educaţia muzicală au fost propuse când obiectivele indică ce romantice.
următoarele tipuri de curriculum opţional: trebuie să ştie şi să facă Apare contrastul dintre cele două teme ale
- jocuri muzicale; - clasele I-II; profesorul); formei de sonată prin care B. defineşte muzical
- jucării sonore clasele IV-V; - materia de predare surpriza.
- muzica şi natura clasele VII – (aceasta reprezintă conţinutul, Armonia este aceeaşi cu a celor doi clasici
VIII; care prin învăţare, face să fie vienezi, dar în finalul creaţiei survin inovaţii
- clasicii şi muzica uşoară clasa a însuşite obiectivele ); vizibile, modulaţii bruşte la tonalităţi
XI –a; TAXONOMIA FINALITĂŢILOR îndepărtate, prin frecvenţa acordurilor mărite şi
- elemente de gen, stil şi formă în Criterii şi sisteme de referinţă: prin intensificarea cromatizării. Predomină
muzică clasa a XII –a; - macro/micro finalităţi de instrumentalul spre deosebire de vocalitatea din
Curriculum non formal are în vedere activităţi proces; creaţia lui Mozart; introduce recitativul; aduce
complementare extraşcolare dar - grad de generalitate inovaţii în universul metric, ritmic şi agogic;
instituţionalizate, pentru care se stabilesc (obiective (competenţe) sincope şi contratimpi cu accente deosebit de
obiective specifice. generale, cadru, de puternice; indicaţiile de tempo devin din ce în
Curriculum specializat precizează obiective referinţă,operaţionale ); ce mai precise şi mai mult mai amănunţite faţă
care ţintesc pregătirea profesională a elevilor, - conţinut psihologic de predecesori.
mai bine zis pregătirea în vederea (obiective cognitive, afective, Prima etapă – de la primele opus-uri până în
profesionalizării. psihomotorii); 1802 este impregnată de influenţele
Curriculum de bază – alături de cel opţional - temporabilitate;măsurabi înaintaşilor.
alcătuiesc C.N. şi se concretizezază în planul litate; Cuprinde primele simfonii op.21, op.26,
cadru fiind sistematizat în şapte arii curriculare. CLASIFICAREA OBIECTIVELOR primele concerte pentru pian, cvartetele de
REFORMA CURRICULARĂ – determinată de EDUCAŢIONALE: coarde op. 18, trio-urile cu pian op.1 şi op.11.
schimbările sociale politice şi economice, CRITERIUL TEMPORAL: Etapa II – aduce o maturizare şi o
culturale şi educaţionale. - obiective pe termen lung individualizare a conţinutului muzical, o
Aceasta are la bază Planul cadru pentru clasele (an şcolar); aprofundare a polifoniei, de asemenea tendinţa
I-IV; V-IX; elaborat în 1998 – 1999; 2000 – - obiective pe termen spre programatism cum ar fi simfonia a VI-a
2001 la care se adaugă cele pentru clasele mediu (un semestru); „Pastorala”.
liceale. - obiective pe termen scurt Până în 1814 scrie simfoniile III-VIII, ultimele
Programa pentru gimnaziu – construită pe (de la o zi la alta); concerte pentru pian, fantezia pentru pian, cor
obiectivele, ţintele pe care educatorul îşi OBIECTIVE CONCRETE şi orchestră, concert pentru vioară, sonate
propune să le atingă într-o anumită unitate de OBIECTIVE GENERALE se împart în : pentru pian până la op.90, opera „Fidelio”.
timp, ciclu şcolar, clasă, oră de activitate de - obiective legate de Ultima etapă – marchează apogeul creaţiei de o

18
educaţie muzicală. cunoaşterea şi înţelegerea complexitate neobişnuită cu deschidere spre
Programa pentru clasele liceale – construită pe termenilor, conceptelor opera romantismului, dar şi cu unele reveniri.
competenţe generale şi specifice, valori şi (reproducerea, recunoaşterea, Etapa capodoperelor finale : simfonia a IX-a
atitudini. descrierea, comparaţia, etc.); op.125, ultimele 6 cvartete de coarde, ultimele
OBIECTIVE CADRU – au în vedere un întreg - obiective legate de 5 sonate pentru pian, sonatele pentru pian şi
ciclu şcolar cu unele elemente comune cu ale tehnica utilizării unor violoncel op.102, „Missa Solemnis”op.123.
altor discipline, dar şi cu altele specifice, instrumente şi procedee Creaţia
corespunzând nivelului intelectual şi muzical al practice; Simfoniile – încă de la structură se remarcă
elevilor: - obiective legate de tendinţa spre unicitate a fiecăreia dintre
- reprezintă direcţiile pe care comunicare; creaţiile sale.
urmează să se dezvolte activităţile - obiective legate de Simfoniile I,II, IV, sunt ancorate în spaţiul
din cadrul unui ciclu şcolar; dezvoltarea calităţilor tradiţional vienez, configurat de Haydn şi
- sunt grupate pe capacităţi şi personale; Mozart. Introducerea lentă a părţii I , des
aptitudini deplasând în cadrul integrată în simfonii de predecesorii săi apare
disciplinei educaţie muzicală în simfoniile I, II, IV, VI, iar în simfonia III
accentul de pe latura informativă Obiectivele generale sunt denumite este condensată la două acorduri. Părţile lente
pe cea formativă; finalităţi sau scopuri ale educaţiei. fac diferenţa faţă de predecesorii tăi,
- au un nivel ridicat de Ele ocupă o arie largă a intenţionalităţii predominând tot structura de sonată însă cu
generalitate şi au în vedere educative, fiind identificate la nivelul repriză scurtă precum în pastorala, cu elemente
formarea unor capacităţi specifice întregului sistem de învăţământ, dând variaţionale în simfonia I şi marş funebru în
fiecărei discipline şcolare; expresie directă idealului educaţional. simfonia III-a.
Din ele derivă următoarea categorie de Sunt exprimate : Obişnuitul menuet din simfonia clasică ajunge
obiective ce îşi limitează spaţiul la o anumită - în funcţie de tipul şi la B. să cedeze locul scherzzo-ului.
clasă dintr-unul din ciclurile şcolare. profilul şcolii; Forma de sonată revine în finalul simfoniei şi
Obiectivele cadru sunt adaptate la cerinţele şi - în funcţie de ciclul de fapt cu totul inedit, compozitorul apelează la
posibilităţile claselor din cele trei cicluri învăţământ (obiective ale cuvântul cântat în finalul simfoniei IX-a,
şcolare: învăţământului primar, generând un nou tipar de simfonii preferat de
- achiziţii fundamentale – clasele gimnazial, liceal, etc.); unii compozitori romantici.
I-II; - în funcţie de Simfonia a VI –a „Pastorala”, se compune din 5
- achiziţii de dezvoltare clasele III dimensiunile formării părţi şi are un conţinut programatic nedeclarat.
–VI; personalităţii (morale, Instrumentaţia – se extinde treptat numărul
- achiziţii de observare şi religioase); instrumentelor, atribuindu-le funcţii solistice;
orientare VII – IX; - pe discipline de lărgeşte registrul timbral prin adăugarea
- achiziţii de aprofundare clasele învăţământ (obiective ale flautului piccolo; în simfonia IX-a apar
X –XI; predării, învăţării muzicii, instrumente de culoare : talgere, triangle, toba
- achiziţii de specializare clasa a matematicii, etc.), dar şi la mare.
XII – XIII-A; nivelul unei lecţii, (scopul În simfonia IX-a este introdusă vocea umană,

19
La nivelul liceului, începând cu clasa a X-a lecţiei); iar finalul în tonalitate majoră al unei simfonii
locul obiectivelor cadru este luat de Obiective pedagogice specifice: scrisă în tonalitate minoră subliniază devenirea
competenţele generale. - sunt valabile pe niveluri, spre lumină.
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ – trepte, discipline, forme de Opera „Fidelio” este lucrarea în care B.
comportamente, capacităţi care se urmăresc pe învăţământ şi instruire; combină elemente ale siengspielului german cu
parcursul unui an şcolar ale unei clase: - reflectă dimensiunea cele din stilul operei franceze şi italiene
- permit reluarea unora dintre ele structurală a procesului de anunţând un nou tip de dramă muzicală prin
la un nivel superior la următoare învăţământ; importanţa acordată orchestrei în devenirea
clasă; - acţionează la nivelul a scenică
- derivă din cele cadru şi se trei coordonate principale Uverturile – 11 lucrări dintre care 3 s-au impus
apropie mai mult de activităţile angajate în activitatea de în repertoriul de concert: „Leonora”, „Edmund
specifice ale educaţiei muzicale; proiectare a procesului de ”, „Coriolan”.
- diferă de la o clasă la alta învăţământ: Creaţia vocal –simfonică numără : 2 misse,
avându-se în vedere progresul 1. coordonata transversală, care vizează missa în do major, „Missa Solemnis”, un
elevilor şi potenţialul lor dimensiunile educaţiei: oratoriu numit „Singur pe muntele măslinilor”
interpretativ de receptare; - obiective pedagogice şi 7 cantate profane.
- formulate ca rezultate aşteptate specifice educaţiei Sonate pentru pian – 32 de lucrări;
ale învăţării, la sfârşitul unui an intelectuale; 12 scrise până 1800; se conturează un nou mod
şcolar, urmărind progresul în - obiective pedagogice de abordare a sonatei în trei părţi, fără menuet
achiziţia de cunoştinţe, specifice educaţiei morale; sau scherzzo, de o concizie mai pronunţată şi
competenţe, atitudini, pe ani de - obiective pedagogice cu grupuri tematice contrastante.
studiu; specifice educaţiei 7 sonate compuse 1800 – 1802, reflectă
- sunt evaluabile şi creează tehnologice; maturitate compozitorului, modificarea
premise pentru centrarea activităţii - obiective pedagogice structurii şi expresiei muzicale în spiritul
didactice pe dimensiunea specifice educaţiei estetice; fanteziei (op.27).
formativă a învăţării şi evaluării; - obiective pedagogice sonatele pentru pian „Walstain”, „Pasionata”,
- pentru clasele liceale X –XII specifice educaţiei fizice; op.53 şi op.57 reflectă o nouă manieră de a
sunt înlocuite cu competenţe 2. coordonata verticală, care vizează aborda genul prin modelarea arhitectonică.
specifice prezentate în corelaţie cu treptele de învăţământ: B. nu mai scrie sonate până în 1809 (anul
unităţile de conţinut; - obiectivul pedagogic morţii lui Haydn), an care reprezintă un
OBIECTIVELE OPERAŢIONALE specific învăţământului moment de cotitură stilistică în creaţia sa.
constituie ţinte ale unei lecţii ale unei activităţi preşcolar; Se discută despre o concepţie vienez –
concrete de educaţie muzicală desfăşurată pe - obiectivul pedagogic romantică prin atitudine şi nu prin stil (sonata
parcursul unei ore de curs; specific învăţământului „Dezario”).
stau la baza fiecărei lecţii şi derivă din cele de primar; Ultima etapă componistică reprezintă o direcţie
referinţă; - obiectivul pedagogic cu totul originală, planul fiind tratat simfonic în
guvernează lecţiile; specific învăţământului ultimele 5 sonate.

20
în cadrul lor, trebuie regăsite cele patru paliere secundar inferior; Variaţiunile: 6 variaţiuni pe o temă originală,
ale obiectivelor cadru:practica muzicală, - obiectivul pedagogic 15 variaţiuni, „Veni amore” pe o temă
interpretarea, receptarea, cunoaşterea specific învăţământului elveţiană, toate pentru pian.
elementelor de limbaj; secundar superior; Cele trei cicluri de bagatele pline de idei
nu sunt specificate în programă urmând a fi - obiectivul pedagogic muzicale îşi vor dovedi semnificaţia în epoca
formulate de educator în funcţie de subiectul specific învăţământului romantică unde locul miniaturii pianistice este
lecţiei şi de nivelul colectivului de elevi şi sunt superior; (scurt, lung, central în repertoriul compozitorului.
cuantificabile; postuniversitar); Sonate pentru pian şi vioară – 10 lucrări care
Obiectivele operaţionale se stabilesc în funcţie 3. coordonata orizontală, care vizează reflectă aceeaşi evoluţie stilistică; primele trei
de tipul, scopul, subiectul şi de mijloacele de obiectivele pedagogice specifice format de sonată spre polifonizare şi
realizare a unei activităţi şi precizează acţiuni fiecărei discipline de învăţământ sau individualizare de tip romantic a caracterului
ce pot fi urmărite şi evaluate în lecţia grupe de discipline proiectate (op.93).
respectivă: interdisciplinar; Apar sonate duo-instrumentale.
ce urmează să ştie, să facă şi să recepteze OBIECTIVELE CADRU ŞI Urmează un grup de trei sonate op.30 ce se
elevii. OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ încadrează în ciclul de maturitate al
Ele se formulează prin verbe încât să reiasă din Din perspectivă curriculară se pot compozitorului, ciclu care se încheie cu sonata
formulare rezultatul final scontat pentru distinge : op.47 de o densitate orchestrală uimitoare.
sfârşitul orei: - obiective cadru ; Ultimele opusuri surprind sintetizarea unor
- cognitiv : să aleagă, să - obiective de referinţă; concerte.
analizeze, să argumenteze, să Curriculumul Naţional a introdus în Lied-ul lui B. face trecerea de la cel clasic la cel
compare, să creeze, să descopere, programele şcolare obiectivele cadru şi romantic.
etc. obiectivele de referinţă. Op.11 are trei părţi – se observă
- afectiv: să diferenţieze, să Diferenţa dintre ele constă în faptul că individualizarea timbrată a vocilor; schimbări
extragă, să izoleze, să separe obiectivele cadru se realizează la esenţiale apar în ultima lucrare clasică, trio-ul
sunete, sau fragmente, să sfârşitul unui ciclu şcolar, iar cele de „Arhiducele”.
recepteze, să aleagă, să combine referinţă au coordonate temporale de Cvartetele de coarde – primul ciclu de 6
modele, să-şi sporească realizare, cel mult un an. cvartete op.18 ilustrează continuitatea în
competenţele în receptarea şi Din obiectivele cadru derivă obiectivele tradiţia clasică.
interpretarea anumitor piese de referinţă ale unei anumite discipline. Ciclul op.59 de trei cvartete dedicat contelui
muzicale, să definească să o Obiectivele cadru : Razumovsky în care se utilizează temele ruse,
formuleze; - sunt concepute pentru tinde spre egalizarea celor 4 voci.
- psihomotor: să formuleze arii curriculare şi discipline de Cvartetul 74. „Harpelor” şi 95. „Serioza”
deprinderi de citire, tactare, studiu; deschid o nouă perspectivă prin dimensiunile
solfegiere, etc. - au un grad ridicat de simfonice.
Programele mai cuprind şi conţinuturile generalizare şi complexitate; Cele 6 opusuri finale 127 – 135 parcurg o
învăţării, reprezentând ansamblul informaţiilor, - formează capacităţi diversitate a structurilor şi pieselor de gen
activităţilor şi operaţiilor structurate tematic şi intelectuale, deprinderi, având succesiuni de până lan 7 părţi.

21
ierarhizate în cadrul disciplinelor şcolare, prin abilităţi şi aptitudini specifice Cele 2 extreme op.127 şi op.135 au 4 mişcări.
intermediul cărora se urmăreşte atingerea disciplinei respective şi sunt Se remarcă caracterul ciclic prin revenirea unor
obiectivelor propuse. urmărite de-a lungul mai teme din părţile anterioare, o tehnică cu totul
Conţinuturile sunt structurate pe trei mari multor ani de studiu; nouă ce va fi exploatată în romantism.
paliere: o Obiectivele de referinţă : Concertele instrumentale: 5 pentru pian şi
- practica muzicală; - sunt rezultate aşteptate orchestră, 1 pt. vioară, 1 pt. pian, vioară,
- elemente de limbaj; ale învăţării pe fiecare an de violoncel şi orchestră;
- elemente de cultură muzicală; studiu şi urmăresc progresul în Dialogul solist – orchestră capătă treptat
Programele pentru învăţământul obligatoriu au achiziţia de competenţe şi coordonate simfonice.
următoarele componente: cunoştinţe, de la un an de Încă din primele 2 concerte pt. pian este
- notă de prezentare – sintetizează studiu la altul; vizibilă o înnoire a ansamblului orchestral prin
structura didactică a disciplinei; - se fixează la fiecare an apariţia clarinetului şi a timpanului, iar în
recomandările specifice şi de studiu în parte, urmărindu- concertul III –lea pentru pian şi orchestră apare
semnificaţii ale documentului; se atingerea obiectivelor un contrast tonal inedit între tonalităţile părţilor
- obiectivele cadru şi de referinţă; cadru; de început şi final.
- activităţi de învăţare – Obiectivele cadru şi cele de referinţă Concertul nr.5 pentru pian şi orchestră este cel
modalităţi concrete de realizare a sunt însoţite în programele şcolare de care deschide larg părţile concertului romantic
activităţilor de învăţare structurate activităţi de învăţare, de conţinuturile prin dimensiuni, structură şi mai ales prin
pe obiective; prin care se realizează şi de standardele caracterul abordat.
- conţinuturile prin intermediul curriculare de performanţă. Estetica romantismului.
cărora se propune atingerea o Obiectivele operaţionale:
obiectivelor propuse; - sunt înfăptuite pe termen Romantismul şi estetica sa generală şi muzicală
Programele pentru clasele liceale (X - XII) sunt scurt în cadrul lecţiilor;
concentrate pe competenţe, care au în vedere - sunt valabile la nivelul Beethoven moare în 1827, un an înainte moare
integrarea elevilor în viaţa socială şi pregătirea activităţii efective de predare – Weber, creatorul Operei Naţionale Germane.
pentru activitatea profesională. învăţare – evaluare, realizate Cu un an mai târziu mai târziu decât Beethoven
Competenţele sunt: în diferite forme de organizare (1828) moare la Viena Schubert. Comparând
- generale – cu o complexitate didactică ; aceste date, s-ar putea crede că cei trei
sporită şi o sferă amplă şi care - proiectează acţiunile pe compozitori aparţin aceluiaşi curent de creaţie.
acţionează pe întreagă perioadă care elevul trebuie să le În realitatea există o diferenţă uriaşă între
liceală; realizeze sub conducerea creaţia lui Beethoven, Weber şi Schubert.
- specifice – diferă în funcţie de cadrului didactic în timpul Beethoven aparţinea generaţiei care s-a
disciplinele şcolare, formulate ca lecţiei; dezvoltat din punct de vedere ideologic şi s-a
aşteptări ale activităţilor sfârşitului - proiectează maturizat din punct de vedere artistic în epoca
fiecărei clase şi formulate ca părţi comportamentul de răspuns al revoluţiei franceze.
componente celor generale şi elevilor la sarcinile didactice Atât Weber cât şi Schubert aparţin epocii
asociate cu unităţile de conţinut comunicate la începutul romantice.

22
 ţintind atitudini superioare. lecţiei; Romantismul - curent literar artistic în care se
Specificul planificării pentru educaţia muzicală În elaborarea strategiei de înscriu toate artele este mai mult decât un stil,
constă în precizarea celor trei componente ale operaţionalizare a obiectivelor sunt reprezintă o amplă şi unitară concepţie despre
temei: implicate două operaţii pedagogice lume.
- problema de limbaj muzical ce complementare: În cadrul romantismului vom întâlni curente
urmează a fi abordată; - operaţia pedagogică de diferite: liberal, revoluţionar, conservator, însă
- piesa sau piesele propuse pentru deducere a obiectivelor acest curent reuneşte o serie întreagă de curente
a fi însuşite de elevi; concrete din obiectivele artistice, romanticii fiind primii care afirmă că
- piesele sau fragmentul ce specifice şi din cele generale arta este unitară prin esenţa ei, că opera de artă
urmează a fi audiat; incluse în planul de trebuie să fie sintetică şi că, în fond toate artele
La întrebarea „Cum trebuie să înveţe elevii ,şi învăţământ; exprimă acelaşi lucru, diferind doar prin
care sunt cele mai eficiente modalităţi didactice - operaţia pedagogică de formele de expresie.
la care trebuie să apeleze educatorul? ”, traducere a obiectivelor Rolul hotărâtor în apariţia romantismului l-a
răspunde metodica disciplinei. respective în planul acţiunii şi avut înfrângerea revoluţiei franceze şi căderea
al aplicaţiei directe ca sarcini regimului lui Napoleon.
PROGRAMELE ACTUALE de învăţare; Se instaurează o cruntă teroare, se sapă o
OBIECTIVELE SE ÎMPART ÎN TREI prăpastie între stările sociale, iar epoca în care
DE EDUCAŢIE MUZICALĂ GRUPE : fiecare soldat purta în raniţă bastonul de
În 1993 Ministerul Învăţământului a aprobat I. OBIECTIVE COGNITIVE :- mareşal, i-a sfârşit.
noua PROGRAMĂ DE EDUCAŢIE precizează cunoştinţe, Inchiziţia este restaurată, închisorile sunt pline,
MUZICALĂ pentru clasele V- X , concepută deprinderi, capacităţi şi cuvântul liber şi presa sunt persecutate,
pe obiective şi capacităţi elaborată în cadrul abilităţi pe care trebuie să şi le pesimismul influenţează starea de spirit.
Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei. însuşească elevul; În această epocă întunecată, în sânul
Noua programă a schimbat denumirea II. OBIECTIVE AFECTIVE : - intelectualităţii se cuibăreşte pesimismul,
disciplinei din „Muzica” în „Educaţie vizează formarea de interese, sentiment care va marca majoritatea artiştilor.
Muzicală”, a reaşezat conţinuturile în mod atitudini, convingeri, O altă caracteristică este negarea raţiunii,
logic şi ţinând seama de principiul sentimente; practic negarea clasicismului (realismului).
accesibilităţii, istoria muzicii a fost plasată la III. OBIECTIVE Romantismul – orientare antiraţionalistă; ceea
locul ei în ciclul liceal, iar clasele gimnaziale PSIHOMOTORII: - ce predomină sunt sentimentul şi pasiunea.
au trecut la abordarea muzicii pe genuri şi la desemnează comportamentele Vesmântul mohorât, pesimist este o temă
selecţionarea unor conţinuturi care să fizice (dexteritatea manuală, fundamentală a artistului romantic, tipul
contribuie la dezvoltarea culturii generale a rapiditatea mişcării); obişnuit al eroului din această epocă este acela
elevilor. Obiectivele pedagogice de competenţă al omului răzvrătit.
Dintre principiile specifice metodicii educaţiei – oferă instrumentele metodologice Neputinţa unei victorii a sentimentelor naşte
muzicale enumerăm: (care?) necesare pentru a analiza destine tragice.
- renunţarea la prioritatea scopurile activităţilor didactice, care Schuman moare nebun, Edgar Pow, poet,
nejustificată a elementelor concentrează obiectivele generale şi moare alcoolist şi nebun, Schubert sau

23
 teoretice, a solfegiilor, specifice ale procesului de învăţământ, Schuman mor prematur, iar tema principală a
informaţionalul fiind redus la operaţionalizate la nivelul unui capitol. romanticilor va deveni evadarea din realitate.
strictul necesar interpretării şi Taxonomia elaborată de Pentru aceasta, artistul romantic alege trei
receptării muzicii; BLOOM poate fi interpretată ca soluţii:
- transformarea orelor de educaţie model al obiectivelor pedagogice de - incursiunea în trecut, idealizarea trecutului
muzicală în lecţii de artă, competenţă, care vizează următoarele istoric;
depăşindu-se faza activităţilor în domenii ierarhice ale cunoaşterii: - evadarea din teritoriu în ţări aşa zis exotice,
care se vorbeşte despre muzică; - cunoaşterea simplă; unde se poate scăpa de banalitatea uzualului.
- crearea de motivaţii şi atitudini - înţelegerea; Astfel apar simfonii spaniole, rapsodii spaniole,
pentru cunoaşterea frumosului - aplicarea; Rapsodia Română, etc.
artistic şi pentru integrarea lui în - analiza; - evadarea în sfera ficţiunii pure, a fanteziei,
viaţa elevilor; - sinteza; astfel se naşte Simfonia Fantastică a lui Berlioz.
- dezvoltarea vieţii afective a - evaluarea critică;
elevilor, deşteptarea puterilor
creatoare, cu contribuţii benefice CERCETAREA PEDAGOGICĂ
în dezvoltarea personalităţii; Cercetarea pedagogică este o acţiune de
- asigurarea caracterului dinamic observare şi investigare, pe baza căreia
şi deschis al educaţiei muzicale cu cunoaştem, ameliorăm sau inovăm fenomenul
prelungiri şi racordări în viaţa educaţional.
socială şi culturală; Practica educativă constituie, pentru cercetător,
- posibilitatea realizării unor o sursă de cunoaştere, un mijloc de exprimare a
decupaje didactice guvernate de experienţei pozitive.
cele patru obiective cadru; Cercetarea pedagogică contribuie la inovarea şi
- formularea unor unităţi de perfecţionarea procesului de învăţământ şi
conţinut cu caracter foarte general educaţie.
care permit adaptarea la orice INOVAŢIA – se defineşte ca fiind o operaţie
condiţii culturale, sociale şi conştientă ce are ca scop introducerea şi
psihologice; utilizarea unei schimbări care ameliorează
CULTURA GENERALĂ – este ceea ce i-a calitatea procesului de învăţământ.
rămas individului după ce a uitat totul. Inovarea pedagogică este o mişcare de la
Definirea culturii generale pentru domeniul tradiţie la modernitate, prin introducerea unor
muzical este cultivarea la elevi a dragostei schimbări, în scopul creşterii eficienţei
pentru frumosul muzical, cu implicaţiile lui procesului de instruire şi formare a
profunde în viaţa lor estetică, afectivă, morală, personalităţii omului contemporan. Inovaţiile în
religioasă şi socială. domeniul învăţământului pot fi realizate sub
Modelul românesc a fost cel formulat de forma unor schimbări de concepţie privind
[Link], C-tin Brăiloiu, Dimitrie Cuclin, Ana sistemul de organizare, programele, manualele

24
Motora Ionescu etc. şcolare şi metodele de învăţământ, schimbări
În anul 1996, CONSILIUL NAŢIONAL referitoare la relaţiile interpersonale, ca spre
PENTRU CURRICULUM ŞI FORMAREA exemplu relaţia profesor-elev, sau schimbări de
PROFESORILOR publica un PROIECT de natură materială, dacă ne referim la mijloacele
reformă a învăţământului preuniversitar, de învăţământ şi la laboratoarele de tehnologie
propunând o bază conceptuală coerentă, în care didactică
un loc important îl ocupă obiectivele generale Inovaţia în învăţământ este o realitate, deoarece
ale ariilor curriculare din domeniile umanist şi învăţământul se reînnoieşte la comanda
artistic. societăţii, în scopul creşterii eficienţei
Pentru educaţia artistică acestea vizează : procesului de instruire şi formare a
- cunoaşterea şi aprecierea personalităţii omului contemporan.
creaţiilor artistice româneşti şi Inovaţia are două nivele:
universale, populare şi culte; - inovaţia macro-educativă
- iniţierea în cunoaşterea – la nivelul întregului sistem
tezaurului de valori artistice de învăţământ;
perene ale umanităţii în scopul - inovaţia la nivel micro-
familiarizării cu operele de artă de educativ – în şcoală, la nivel
valoare; de lecţie;
- cultivarea aptitudinilor de a -
recepta arta şi de a dezvolta TIPURI DE CERECTARE PEDAGOGICĂ :
disponibilităţile creatoare şi - cercetarea pedagogică
interpretative în domeniul aplicativă – rezolvă
muzical; problemele educaţiei curente,
- formarea deprinderilor imediate, pe termen relativ
elementare de scris – citit muzical scurt, în strânsă legătură cu
şi de reprezentare plastică a unor reforma învăţământului;
elemente din natură şi societate; - cercetarea fundamentală
- structurarea imaginaţiei şi (de dezvoltare) – abordează
capacităţii de expresie muzicală problemele educative cu
prin decodificarea elementelor caracter teoretic pe termen
specifice ale limbajului muzical; lung;
- cultivarea sensibilităţii pentru Cercetarea pedagogică fundamentală concepe
frumosul artistic; şi proiectează educaţia şi învăţământul.
- dezvoltarea disponibilităţilor
afective, intelectuale, volitive şi
atitudinale, stimulatoare ale FUNCŢIILE CECETĂRII PEDAGOGICE:
gustului estetic şi ale formării - funcţia explicativă – se

25
 unor judecăţi de valoare asupra rezumă doar la a constata, a
operelor de artă; descrie şi a explica
- cultivarea, prin activităţi fenomenele educative
specifice, a trăsăturilor de caracter manifestate;
şi de comportament moral şi - funcţia praxilogică –
îmbogăţirea atitudinilor determină manifestări,
caracteristice unei personalităţi modificări, transformări,
dezvoltate armonios; apropieri de optim şi de
Noile programe grupează disciplinele şcolare armonie;
pe arii curriculare (7), fiecare arie curriculară - funcţia predictivă –
având obiective comune. cercetarea pedagogică spune
Educaţia muzicală intră în aria curriculară ceea ce trebuie să fie sau ceea
„Arte” alături de educaţia plastică. ce va evolua într-o direcţie
Programa de educaţie muzicală este structurată anumită;
pe patru mari obiective: - funcţia sistematizatoare;(
1. dezvoltarea aptitudinilor şi cercetarea pedagogică oferă
capacităţilor interpretative; baza logică de sinteză, de
obiectivul îşi propune organizare şi prelucrare a
dezvoltarea aptitudinilor şi datelor experimentale.)
capacităţilor elevilor de a – şi - funcţia referenţial –
apropia muzica prin informaţională; - asigură
practicarea ei; culegerea informaţiilor cu
2. dezvoltarea disponibilităţilor privire la funcţionalitatea
de receptare a muzicii şi de procesului instructiv-educativ,
însuşire a unei culturi raportând datele cercetării
muzicale; elevii vor fi pedagogice la un sistem
deprinşi să găsească teoretic general, cu valoare
semnificaţiile majore ale unor explicativă.
lucrări accesibile, depăşind Metodologia cercetării cuprinde următoarele
faza receptării emoţionale şi etape:
subiective; • formularea problemei, a temei de
3. cunoaşterea şi utilizarea cercetat; tema trebuie să aibă importanţă
elementelor de bază ale teoretică şi practică, să fie actuală sau
limbajului muzical în de perspectivă;
interpretarea şi audierea • analiza productivităţii şcolare
muzicii; comunicarea (planificări, proiecte didactice);
muzicală prin intermediul • experimentarea pedagogică – constă în
26
 căreia se notează şi se mărirea efectului produs ca urmare a
descifrează relaţiile de introducerii mai multor factori
înălţime, durată, agogică, etc. experimentali (însuşirea folosirii
4. cultivarea sensibilităţii, calculatorului);
fanteziei, imaginaţiei şi Experimentul foloseşte mai multe tehnici:
creativităţii elevilor prin - tehnica grupului;
muzică; fiind o artă care - eşantionarea (alegerea
exprimă emoţii, sentimente, unui număr de subiecţi din
muzicii îi revine un rol foarte populaţia şcolară ce urmează a
important în cultivarea acestor fi supuşi experimentului);
funcţii spirituale; - metoda testelor :
În jurul celor patru obiective se centrează pedagogice (cunoştinţe,
activităţile specifice educaţiei muzicale. abilităţi, deprinderi),
Obiectivele generale şi cele cadru deplasează psihologice şi sociometrice
accentul de pe latura informativă pe cea (măsurarea relaţiilor
formativă, punând accentul pe contactul direct interpersonale din grup),
cu muzica prin intermediul practicii şi audierii chestionarele scrise,
ei. convorbirea individuală sau în
Obiectivele cadru precizează planurile generale grup, constituie tehnici
pe care se desfăşoară activităţile de educaţie eficiente pentru culegerea şi
muzicală dintr-o perioadă mai mare de timp, interpretarea datelor necesare
respectiv un ciclu şcolar. cercetării pedagogice;
Ele sunt stipulate în mod diferenţiat în Implementarea inovaţiilor în învăţământ se
programa pentru ciclul primar, în cea pentru realizează prin reforme educaţionale sau prin
gimnaziu şi pentru clasa a IX-a liceală. introducerea diferitelor schimbări la nivel
La clasa a X-a obiectivele cadru sunt înlocuite structural şi funcţional în scopul perfecţionării
cu competenţe. procesului educaţional.
Obiectivele de referinţă derivă din cele cadru Procedeele tehnice de aplicare a inovaţiilor
fiind formulate finalităţile activităţilor pe durata sunt:
unui an şcolar.  remanierea, care vizează
Ele diferă de la o clasa la alta, avându-se în schimbări de structură, ca spre exemplu noua
vedere potenţialul creativ şi de receptare. structură a învăţământului liceal şi superior;
Obiectivele operaţionale, stau la baza fiecărei  substituirea, de exemplu,
lecţii şi derivă din cele de referinţă. înlocuirea unui manual cu altele mai moderne
Guvernează lecţiile, în cadrul cărora trebuie să (manuale alternative);
se regăsească cele patru paliere ale primei  restructurarea, spre exemplu a
categorii de obiective: practica muzicală – planului de învăţământ, prin introducerea unor
27
interpretarea, receptarea, cunoaşterea noi discipline (informatica, ecologia);
elementelor de limbaj şi cultivarea valenţelor  adăugarea, adică introducerea
sufleteşti. unor elemente noi în învăţământ, a planurilor
O lecţie obişnuită, de predare, are trei cadru, a calculatorului ş.a.;
componente de bază:  eliminarea unor forme învechite
• piesă sau un fragment în care se găsesc cum sunt relaţiile autoritare şi înlocuirea lor cu
elementele teoretice sau muzicale, cele democratice în relaţia profesor-elev.
vizate, propuse de profesor; Proiectul de cercetare este o sinteză a
• o piesă sau un fragment muzical legat organizării cercetării pe etape şi poate să aibă
de lecţie tot prin elemente de limbaj următoarea structură:
muzical propusă pentru audiţie;  tema (problema) de cercetat:
• o problemă teoretică extrasă din cântec importanţă şi actualitate;
şi care să genereze deprinderi de  motivarea alegerii temei: scopul şi
execuţie sau interpretare şi identificare modul de evaluare;
în audiţie;  istoricul cercetării problemei;
Programa mai prevede şi activităţile de învăţare stadiul actual;
propunând modalităţi concrete de realizare a  ipoteza generală, ipoteze parţiale
fiecărui obiectiv. şi obiectivele cercetării;
Activităţile şcolare trebuie să ţină seama şi de  metodologia cercetării: durata
viaţa artistică, muzicală a comunităţii. cercetării, locul, echipa de cercetare, etape,
Programa stabileşte conţinuturile care variabile dependente şi independente, eşantion,
reprezintă elementele de referinţă ale lecţiei. metode, tehnici şi mijloace de învăţământ,
În general, programa detaliază în primul rând instrumente de cercetare (teste, proiecte
elementele teoretice, grupate pe marile teme ale didactice);
limbajului muzical:melodia, ritmul, nuanţele,  verificarea ipotezei de cercetare
tempou-ul etc. prin teste finale sau alte
Prin abordarea interdisciplinară, educaţia modalităţi;
muzicală poate contribui la definirea,
 finalizarea cercetării şi
completarea şi fixarea corectă a unor noţiuni,
valorificarea ei (elaborarea unei lucrări
elevul urmând :
ştiinţifice, implementarea concluziilor etc.).
- să-şi cultive aptitudinile de a
asculta muzica şi de a cânta,
formându-şi deprinderi corecte de
respiraţie, dicţie, emisie, cu efecte
asupra activităţii interpretative;
- să-şi formeze deprinderi de
interpretare expresivă;
28
 - să-şi dezvolte gândirea logică,
imaginaţia şi capacitatea de
ascultare, de audiere şi descifrare
a mesajelor exprimate prin
limbajul muzical; Etapele cercetării în ştiinţele educaţiei
- sa-şi formeze deprinderi 1. Organizarea cercetării
elementare de scris-citit muzical şi a) Formularea temei (a problemei de
să distingă cele mai importante cercetat), care trebuie să respecte mai multe
genuri; condiţii:
- să cunoască şi să aprecieze  să aibă caracter original; să fie de
tezaurul muzicii populare; actualitate sau de perspectivă;
- să-şi cultive sensibilitatea pentru  prin rezolvare să
frumos şi capacitatea de-al crea şi contribuie la ameliorări sau la progresul
integra ca pe un act esenţial al teoretic sau practic;
vieţii spirituale;  să fie aleasă cu rigurozitate şi să fie
- sa-şi cultive prin activitatea de precis delimitată;
educaţie muzicală trăsături de  să fie importantă sub aspect teoretic
caracter şi de comportament sau practic;
moral;  să fie integrată într-un domeniu mai
Avantajele faţă de vechile programe: larg teoretico-metodologic;
- aşezarea educaţiei muzicale pe
 să servească unor
temeliile solide ale tradiţiei
priorităţi teoretico-metodologic sau practico-
româneşti;
aplicative;
- familiarizarea cu genurile
reprezentative ale muzicii;  să poată fi verificată în situaţii
- formarea unor competenţe şi educaţionale;
atitudini esenţiale pentru  să asigure cunoaşterea
dezvoltare personalităţii; ştiinţifică a fenomenului educaţional şi să
- structurarea obiectivelor în cele propună soluţii de ameliorare a lui.
3 mari planuri cu construcţie b) Documentarea şi elaborarea
piramidală: obiectivele cadru , de instrumentelor de cercetare
referinţă şi operaţionale;  precizarea
- introducerea conţinuturilor bibliografiei şi a surselor
legate de muzica bisericească; de documentare;
- abordări tematice  utilizarea metodelor de
interdisciplinare; documentare: lectura ştiinţifică, fişe-conspect,
Principalele obiective au schimbat accentul pe pe probleme, fişe de idei şi de citate respectând

29
receptarea, pe audierea muzicii şi pe integrarea aparatul ştiinţific (autorul, anul, denumirea
valorilor muzicii între marile valori lucrării, editura, paginile etc.);
reprezentative ale culturii generale, apte să  elaborarea
contribuie la dezvoltarea personalităţii umane instrumentelor de cercetare: teste iniţiale, teste
prin cultivarea sensibilităţii, imaginaţiei, finale, proiecte didactice experimentale,
creativităţii şi a unor capacităţi de interpretare a grafice, diagrame etc.
muzicii.
c) Elaborarea proiectului de
PLANIFICĂRILE CALENDARISTICE cercetare;
Reprezintă documente administrative şcolare d) Formularea ipotezei generale şi
care reflectă interpretarea programei şcolare de parţiale;
fiecare cadru didactic. e) Precizarea obiectivelor pe baza
Principalele elemente din programă alcătuiesc ipotezelor, respectând mai multe cerinţe:
planificările calendaristice, documente  ipoteza să
administrative ce organizează conţinuturile pe anticipeze soluţia sau
unităţi de învăţare, pe lecţii, cărora li se soluţiile;
asociază unităţile de timp.  să fie corect
Planificările semestriale sunt alcătuite din cele formulată şi să se bazeze
trei componente ale subiectului: pe date reale;
- piesa propusă spre analiză şi  să dirijeze
învăţare; întregul proces de
- piesa pentru audiţie; cercetare;
- problema teoretică aferentă;  să poată fi
Activităţile de învăţare au în vedere formele completată pe parcursul
concrete de realizare a obiectivelor, care trebuie cercetării;
să ţină cont de particularităţile de vârstă ale
 să fie verificabilă
elevilor (emisia, respiraţia, dicţia, etc.).
în procesul educaţional;
Următoarele rubrici ale planificării sunt pentru
obiectivele de referinţă, formele de evaluare şi  să poată fi
datele calendaristice. confirmată prin cercetare.
Elaborarea planificării calendaristice se poate f) Precizarea metodologiei cercetării:
realiza după citirea pe orizontală a programei:  stabilirea etapelor de
obiective cadru, obiective de referinţă, dublate cercetare: preexperimentală (de constatare),
de competenţe specifice, conţinuturile etapa experimentală şi finală;
disciplinei, activităţile de învăţare şi  fixarea metodelor de
standardele de performanţă. cercetare, a tehnicilor şi
Descriptorii de performanţă permit verificarea mijloacelor;

30
realizării obiectivelor prin cele trei nivele  precizarea eşantionului
exprimate în calificative apoi în note. de elevi şi a echipei de
cercetare;
 stabilirea variabilelor
MANUALELE ŞCOLARE independente şi
Una dintre formele de concretizare a programei dependente;
şcolare, o reprezintă manualele, documente  fixarea modalităţilor de
curriculare. experimentare şi de
Manualele necesită nu numai cunoaşterea culegere a datelor.
deplină a specialităţii abordate, dar şi a unor 2. Desfăşurarea cercetării pe etape
probleme de psihologie şi didactică a şi aplicarea proiectului
disciplinei.  etapa
Manualele trebuie: preexperimentală, când se aplică testele iniţiale
- să cuprindă informaţii, pentru a constata nivelul de la care începe
cunoştinţe, dar mai ales material cercetarea;
muzical reprezentativ din cele mai  etapa experimentală,
diferite tipuri de muzică din când se aplică instrumentele de cercetare
creaţia naţională şi universală; (proiecte didactice etc.);
- să stimuleze interesele şi
 etapa finală când se
motivaţia şcolară;
aplică teste finale.
Manualele sunt de două feluri:
3. Finalizarea cercetării prin:
- unice; - trimite la cunoaşterea
exactă a ceea ce ar trebui să înveţe  analiza,
toţi elevii dintr-o ţară, interpretarea şi sintetizarea
presupunând că aceştia nu se datelor experimentale;
deosebesc cu nimic între ei şi se  compararea rezultatelor
vor dezvolta identic; obţinute prin experimentare, cu clasa de control
- alternative;- pornesc de la şi a rezultatelor obţinute prin tehnica rotaţiei
premisa că nici profesorii şi nici grupelor (de control şi experimentare);
elevii nu sunt şi nu pot devenii  verificarea
identici. ipotezei generale şi a
Printre autorii de manuale în şcoala românească ipotezelor parţiale;
din perioada interbelică, se numără cei mai  confruntarea rezultatelor
iluştrii muzicieni ai timpului: George Breazul, cercetării cu obiectivele acesteia, rezultate din
Ctin Brăiloiu, Sabin Drăgoi, Dimitrie Cuclin, ipoteza generală;
etc.  elaborarea unei lucrări
Toate manualele reflectă programa şcolară în ştiinţifice care să cuprindă: tema, motivarea

31
totalitatea ei, urmărind organizarea materialului alegerii acesteia, scopul cercetării, metodologia
şi selecţionarea mijloacelor concrete (cântece, cercetării (capitole, subcapitole), concluzii şi
piese), diferind de la un autor la altul. bibliografia;
Ele stimulează iniţiativa şi creativitatea,  implementarea
educatorii având libertatea să înlocuiască cercetării şi evaluarea
anumite piese cu altele mai apropiate de rezultatelor.
orizontul concret al elevilor. Clasificarea metodelor şi tehnicilor de
Avantajele net superioare ale manualelor cercetare:
alternative:  lectura ştiinţifică;
- confirmă existenţa alternativei  rezumatul;
educaţionale;  conspectul;
- stimulează interpretările;  metoda observaţiei;
- extind plaja conţinuturilor;
 metoda studiului de caz;
- selectează şi pun în valoare în
mod creator elementele teoretice;  analiza produselor activităţii
Unele manuale se adresează educatorilor, şcolare;
numindu-se „Manualul Profesorului”.  experimentul pedagogic;
 eşantionarea;
PRINCPIUL REALIZĂRII ESTETICE  metoda testelor;
Acest principiu este specific educaţiei  interviul şi chestionarele scrise;
muzicale.  metoda analizei psihopedagogice
O lucrare muzicală influenţează universul a datelor experimentale;
spiritual al omului în formele sale cele mai  metoda scărilor de opinii şi
complexe şi mai profunde: dispoziţii şi stări atitudini.
sufleteşti, emoţii, gusturi artistice, etc. [Link] ştiinţifică este consemnată în fişe pe
El are în vedere cultivarea unor însuşiri psihice probleme şi subprobleme care cuprind: autorul,
legate de afectivitate, atenţie, voinţă, titlul lucrării, locul apariţiei, anul, editura şi
imaginaţie, memorie şi a unor aptitudini ţinând pagina. Fişele sunt de mai multe tipuri: fişe de
de dezvoltarea auzului, a simţului ritmic, idei, de citate şi de sinteză, care cuprind şi
armonic, etc. judecăţi de evaluare a ideilor.
Educatorul trebuie să aibă în vedere permanent 2. Rezumatul simplu, de adnotare sau
caracterul emoţional, atrăgător al disciplinei şi informativ, conţine ideile de bază dintr-o
rolul deosebit al muzicii pentru dezvoltarea lucrare.
sensibilităţii, afectivităţii, imaginaţiei şi [Link] ca formă mai complexă de
fanteziei. rezumat, alături de referat, recenzie şi sinteză
Educaţia estetică este cunoscută încă din sunt de asemenea folosite pentru informarea şi
antichitatea elenă „pentru corp avem documentarea ştiinţifică.

32
gimnastică, iar pentru suflet, muzica”. 4. Metoda observaţiei este utilizată pe scară
Renaşterea repune la locul cuvenit educaţia largă pentru investigare şi culegere a datelor
estetică, reînviind vechile concepţii eline şi experimentale, respectându-se unele cerinţe:
romane care au fost umbrite în arta medievală formularea unui scop precis al observării,
creştină. alcătuirea unui plan de observare, înregistrarea
Componentele educaţiei estetice: gustul şi fidelă a datelor (video, audio sau clasică),
judecata estetică, idealul estetic şi convingerile clasificarea, compararea, raportarea şi
estetice, toate generând atitudine estetică. interpretarea datelor. Observarea poate fi
Gustul estetic - este reprezentat de capacitatea spontană, ştiinţifică, de explorare şi de
de reacţie spontană a omului, printr-un experimentare.
sentiment de satisfacţie sau insatisfacţie faţă de 5. Metoda studiului de caz cuprinde:
o lucrare artistică. El este rezultatul educaţiei.  prezentarea cazului;
Judecata estetică se formează pe temelia  analiza cazului;
gustului în timp, ca urmare a descoperirii de noi  propunerea de soluţii şi testarea
sensuri şi semnificaţii ale artei, conducând la acestora;
judecata de valoare.  aplicarea soluţiei mai eficiente.
Idealul estetic reprezintă un ansamblu de 6. Analiza produselor activităţii şcolare care
principii şi norme care direcţionează atitudinea sunt: planificări, proiecte didactice, cataloage,
estetică a unei naţiuni, categorii sociale sau a lucrări efectuate de elevi la disciplinele
unei epoci. opţionale.
Sentimentele şi convingerile estetice se 7. Experimentul pedagogic constă în măsurarea
concretizează în trăiri, emoţii şi idei efectului produs ca urmare a introducerii unuia
călăuzitoare determinate de contactul cu sau mai multor factori experimentali – spre
frumosul. exemplu: introducerea instruirii cu calculatorul.
Aceste componente ale educaţiei estetice se Experimentul se desfăşoară folosind mai multe
regăsesc pe toate planurile obiectivelor tehnici: tehnica grupului, pe care se
disciplinei. experimentează, tehnica grupelor paralele
Ele urmăresc ambele niveluri ale domeniului: (experimentală şi de control), având
- cel informativ – teoretic, aproximativ acelaşi nivel de cunoştinţe şi
constând din cunoştinţe, priceperi, tehnica rotaţiei factorilor, când grupa de control
deprinderi necesare în activitatea devine grupă experimentală, iar aceasta grupă
interpretativă şi de receptare; de control.
- cel formativ – aplicativ, 8. Eşantionarea reprezintă alegerea unui număr
constând în comuniunea psihică de subiecţi din populaţia şcolară ce urmează a
cu o anumită lucrare muzicală. fi supuşi experimentării sau controlului
Planul interpretativ ţinteşte cântarea expresivă, cercetării. În aceste cazuri, se foloseşte numai
frumoasă şi trăită, iar audiţiile trebuie să eşantionul experimental, testându-se înainte de
33
reflecte bogăţia de idei exprimate în forme experimentare, situaţia la care se porneşte.
specifice. 9. Metoda testelor. Testul este o probă precis
Descifrarea mesajului artistic al lucrărilor determinată, ce implică o temă sau un grup de
audiate are un rol deosebit în educaţia muzicală sarcini. Aplicând testul la un eşantion (grup de
şi estetică, în declanşarea unor trăiri emoţionale referinţă) obţinem etalonul, sau tabelul de
şi în detectarea valorilor autentice. notare, care este o scară cu repere numerice.
Atmosfera de religiozitate a cântărilor În funcţie de ceea ce măsurăm, întâlnim teste
bisericeşti invită la reflecţie şi sfinţenie şi pedagogice (de cunoştinţe, deprinderi, abilităţi),
permite intrarea în comuniune cu Divinitatea. teste psihologice şi sociometrice, care măsoară
relaţiile interpersonale din grup. Cerinţele unui
METODE DIDACTICE SPECIFICE test sunt: validitatea (să poată măsura ceea ce
ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE ne propunem), etalonarea, pentru a corespunde
MUZICALĂ vârstei sau clasei de elevi testată),
Metodica este o ramură a pedagogiei care standardizarea, adică aplicarea şi corectarea
studiază principiile şi metodele de predare uniformă pentru toţi subiecţii, să permită
proprii fiecărei discipline. exprimarea rezultatelor în unităţi de măsură şi
Principalele metode de predare sunt: să folosească notarea dihotomică (răspuns
- demonstrarea; corect sau greşit). Punctajul general al unui test
- explicarea; rezultă din totalul punctelor obţinute la itemii
- conversaţia sau dialogul; care-l compun.
- redescoperirea; 10. Interviul şi chestionarele scrise,
- algoritmizarea; convorbirea individuală sau în grup, ancheta
Ele urmăresc realizarea parametrilor procesului psihopedagogică şi studiul documentelor
de învăţământ în forma sa complexă: şcolare constituie tehnici eficiente pentru
Predare – învăţare – evaluare. culegerea şi interpretarea datelor necesare
Metodele de învăţare: cercetării pedagogice. În aceste cazuri, se
- exerciţiul; precizează problema de cercetat, eşantionul şi
- studiul cu manualul; indicatorii la care ne raportăm răspunsurile.
- jocul didactic – principala 11. Metoda analizei psihopedagogice a datelor
metodă de creativitate; experimentale, prin clasificarea şi ordonarea
Tipuri de comunicare: acestora, folosind calculul statistic, curbele
- metode de comunicare statistice de mărime, de distribuţie şi de
verbală:expunerea şi explicaţia; corelaţie, al cărei coeficient exprimă gradul de
- metode interogative: conversaţia legătură între şiruri de măsuri corespunzătoare
sau dialogul şi conversaţia – spre exemplu, între inteligenţă şi randamentul
euristică (descoperirea prin şcolar s-a constat că există un coeficient de
întrebări); corelaţie de 0,50.

34
 - metode de comunicare scrisă: 12. Metoda scărilor de opinii şi atitudini, în
rezumate, comentarii, extragerea care rezultatele se distribuie pe o scară cu mai
esenţialului dintr-un text, etc.; multe intervale. De exemplu, opinii sau
- metode de explorare : atitudini: corecte, incorecte, mai puţin corecte
experimentul; etc. Rezultatele la învăţătură la o clasă pot fi
- metode de acţiune: lucrările de distribuite pe o scară cu 4 intervale de câte 5
laborator, metoda prioectelor; puncte fiecare sau pe o scară de calificative:
Fiecare disciplină are metode proprii. Cele mai foarte bine, bine, suficient, insuficient.
importante metode folosite în educaţia Instituţiile implicate în cercetarea educaţională
muzicală sunt: exerciţiul, demonstrarea, sunt:
explicarea, conversaţia, jocul didactic.  Institutul de Ştiinţe ale educaţiei –
Metodele se adaptează în funcţie de mai mulţi Bucureşti;
factori:  Universităţile prin departamentele
1. nivelul intelectual şi muzical al elevilor: de cercetare şi catedrele;
a).în etapa oral intuitivă domină  Învăţământul preuniversitar
demonstrarea şi exerciţiile îmbinate (cadrele didactice din învăţământul
cu jocuri; preuniversitar care, pentru obţinerea gradului
b).la clasele superioare se extinde didactic I, sunt obligaţi să elaboreze o lucrare
metoda exerciţiilor pentru formarea metodico-ştiinţifică).
unor deprinderi interpretative şi de Investiţiile sunt efectuate de către M.E.C.,
receptare; Banca Mondială şi de către Uniunea Europeană
2. după tipurile de lecţii: prin diferite programe, în vederea realizării
a).de comunicare – de predare; reformei în învăţământul românesc.
b).de fixare şi recapitulare; Dintre temele prioritare cităm: reforma
c).de evaluare; curriculară, elaborarea programelor şi a
3. după momentele în care se folosesc în manualelor alternative pe baza unei concepţii
lecţie: didactice moderne, managementul educaţional,
- metoda exerciţiilor pentru formarea şi informatizarea învăţământului, formarea
consolidarea unor deprinderi; formatorilor, evaluarea în procesul de
- audiţiile sunt însoţite de explicaţii, învăţământ etc.
demonstraţii;
- momentele de consolidare şi evaluare sunt Managementul clasei de elevi: concept,
dominate de conversaţie; problematica socială, psihologică,
normativă, operaţională
şi inovatoare (+ 4. Dirigintele şi dirigenţia,
roluri şi strategii de intervenţie, formare,
evaluare)
35
 - formarea integrală şi armonioasă a
personalităţii elevilor sub aspect intelectual,
profesional, moral – civic, estetic şi fizic se
realizează atât în procesul de învăţământ, cât şi
în cadrul orelor educative, organizate de către
METODA EXERCIŢIILOR diriginţi;
Este cea mai importantă metodă utilizată în - Activitatea profesională ca diriginte reprezintă
educaţia muzicală, ea asigurând formarea o muncă de conducere;
priceperilor şi deprinderilor muzicale de - Atribuţii:
interpretare şi înţelegere a esenţei lucrărilor • conceperea şi asigurarea orelor de dirigenţie
muzicale. (obiective, tematică, desfăşurare);
Metoda exerciţiilor asigură realizarea celor • crearea atmosferei psihosociale şi de studiu în
patru obiective ale educaţiei muzicale: clasă;
- interpretarea unor lucrări sau • cooperearea cu toţi profesorii clasei;
fragmente de lucrări muzicale; • organizarea de vizite şi excursii;
- receptarea limbajului muzical şi • sprijinirea elevilor la învăţătură;
a conţinutului unor lucrări • cooperarea cu familia;
valoroase din literatura muzicală • contribuţia la orientarea şcolară şi
universală şi naţională; profesională a elevilor;
- cunoaşterea elementelor de • organizarea şi realizarea activităţilor în afara
limbaj muzical ca temelie pentru clasei;
activităţile interpretative şi de • întocmirea fişei psihopedagogice;
receptare a muzicii; • acordarea notei la purtare;
- cultivarea sensibilităţii, a • „educatorul activ” al clasei.
fanteziei, imaginaţiei şi
creativităţii; 1. Conceptul de evaluare. Masurare,
Clasificarea exerciţiilor: apreciere, decizie. Integrarea
[Link]ă apartenenţa elementelor muzicale de evaluarii in proceesul de invatamant.
bază ce trebuie exersate: Evaluarea rezultatelor muncii scolare
- exerciţii melodice: de citire evidentiaza valoarea, nivelul, performantele si
melodică, de intonare, de eficienta eforturilor depuse de toti factorii
recunoaştere şi scriere a educationali si randamentul muncii de invatare.
intervalelor,etc.; Randamentul muncii scolare e evidentiat de
- exerciţii ritmice : de citire rezultatele calitative la invatare ale elevilor.
ritmică, de recunoaştere şi de Randamentul scolar include evaluarea
scriere a unor valori de note şi rezultatelor obtinute sub toate laturile
formule ritmice, de tactare; personalitatii elevului, ca si ale intregului

36
- exerciţii polifonico – armonice: proces instructiv–educativ al institutiei scolare,
de cântare cu ison sau canon; inclusiv eficienta pregatirii si invatamantului
- exerciţii pentru descoperirea şi in plan social.
aplicarea nuanţelor şi tempo- Randamentul scolar priveste succesele si
urilor; insuccesele scolare.!
- exerciţii de recunoaştere a Succesele scolare includ:
timbrurilor vocale şi - procent relativ mare de
instrumentale; promovabilitate, cu note bune
- exerciţii de compartimentare a si foarte bune ( 7-10) ;
discursului muzical în unităţi - rezultatele practice de
sintactice; calitate si eficienta capacitatii
- exerciţii pentru cultivarea vocii intelectuale, moral–cetatenesti
şi pentru dezvoltarea auzului si profesionale ale elevilor de
muzical – se efectuează sub formă nivel ridicat si in concordanta
de exerciţii speciale vocalize cu cerintele contemporane
având ca principal scop formarea (adaptabilitate, creativitate),
unor deprinderi de respiraţie, respectand disciplinele
emisie corectă omogenizare, invatarii scolare, integrarea
supleţe, dezvoltare a ambitusului socio- profesionala eficienta si
vocal; imediat dupa absolvirea
- exerciţii de solfegiere şi dictare institutiei de invatamant.
orală sau scrisă – sunt cele mai
complexe din activitatea
educaţională, antrenând vocea, Insuccesele scolare includ in general
simţul melodic, ritmic şi motric; urmatoarele: numar mare de corigente, numar
sunt două tipuri de solfegiere : mare de repetenti, de exmatriculati, de
a).prin imitarea cântării model a abandonuri scolare, numar mare de elevi
educatorului; sanctionati, multe note sub 5 in timpul anului
• solfegiere scolar, integrarea socio – profesionala slaba etc.
a propriu – Conditii ale unui randamentul scolar bun:
zisă – - nivelul si calitatea
descifrarea continutului invatare ;
unui cântec, - calitatea pregatirii
ajungând la profesionale;
interpretare - calitatea metodelor si
expresivă; mijloacelor de predare–
- exerciţii de cultivare a memoriei invatare;

37
 muzicale; - motivatia invatarii;
- exerciţii de caligrafie şi - modul de organizare a
ortografie muzicală – urmăresc timpului liber al elevilor;
formarea deprinderilor de scris - calitatea relatiei
muzical îngrijit şi corect; profesor-elev ;
- jocuri didactice muzicale pentru - existenta conditiilor de
stimularea creativităţii, fanteziei, studiu (laboratoare, cabinete,
imaginaţiei pentru obţinerea biblioteci, material didactic) ;
performanţelor muzicale - calitatea influentei
interpretative; educatiei, ale factorilor
1. după complexitatea problemelor: educatori (familie, mass-
- exerciţii simple; media, organizatii de tineret ) ;
- exerciţii complexe: exerciţii - sanatatea elevilor ;
melodico-ritmice, de executare şi - calitatea evaluarii
recunoaştere a unor unităţi cunostintelor ;
sintactice Evaluarea este actul didactic complex integrat
2. după locul lor în lecţie : procesului sw predare-invatare, care asigura
- exerciţii introductive evidentierea cantitatii cunostintelor dobandite
pregătitoare (se folosesc în si valoarea lor, nivelul, performantele si
momentul organizatoric al eficienta acestora la un moment dat (in mod
lecţiilor); curent, periodic, final). Ofera solutii de
- exerciţii de bază pentru perfectionare a actului de predare–invatare.
formarea şi consolidarea unor Presupune doua momente distincte: masurarea
deprinderi (se folosesc în si aprecierea rezultatelor scolare.
momentele de predare şi fixare a Din partea profesorilor examinatori se cer
cunoştinţelor şi deprinderilor); urmatoarele calitati:
- exerciţii recapitulative sau de - pricepere ;
sinteză; - corectitudine ;
3. după importanţa şi rolul lor în lecţie: - obiectivitate ;
- exerciţii principale şi secundare - responsabilitate ;
(cu rol auxiliar în lecţie); Evaluarea didactică are 3 momente:
4. după obiectivul prioritar urmărit : a) măsurarea consecinţelor instruirii,
- exerciţii de memorare după auz; constă în atribuirea unor simboluri menite să
- exerciţii de interpretare vocală; cuantifice achiziţionarea unor comportamente
- exerciţii de caligrafie şi de către elevi;
ortografie muzicală; b) aprecierea – semnifică emiterea
- de intonare şi aplicare a unor judecăţi de valoare privitor la un

38
 elementelor de limbaj muzical; comportament observabil raportat la un cadru
- de dezvoltare a creativităţii şi de referinţă;
imaginaţiei; c) decizia prelungeşte actul aprecierii
- de identificare a unor elemente într-o notă, caracterizare, şi recomandă măsuri
cunoscute anterior; de ameliorare a activităţii didactice ulterioare.
- de descoperire a unor elemente A evalua rezultate şcolare înseamnă a
noi; determina măsura în care obiectivele programei
Metoda exerciţiilor se îmbină în activităţile de instruire au fost atinse, precum şi eficienţa
practice cu cea a demonstrării, a explicării, cu metodei de predare – învăţare folosite.
jocul didactic, fiind cea mai importantă pentru Rezultatele şcolare sunt: cunoştinţe, abilităţi,
palierul interpretativ. dezvoltarea proceselor intelectuale.
Condiţii ce se cer respectate de către educator Docimologia – ştiinţa care se ocupă cu studiul
în aplicarea corespunzătoare a metodei examenelor concursurilor şi notării.
exerciţiilor: Scopul evaluării este de a perfecţiona procesul
- selectarea sau construirea celor educaţional.
mai adecvate şi eficiente exerciţii COMPONENTELE EVALUĂRII:
în funcţie de accesibilitatea - controlul (verificarea);
elevilor şi de obiectivele urmărite; - aprecierea;
- explicarea scopului, a - notarea;
obiectivelor activităţilor şi de Măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare se
modul de realizare a exerciţiilor; face prin raportare la obiectivele
- exerciţiile trebuie să slujească (competenţele), conţinuturile, metodele şi
însuşirea unor valoroase creaţii mijloacele de învăţare folosite.
muzicale;
- ierarhizarea metodică a
elementelor din exerciţiile cu Funcţiile evaluării
respectarea traseelor:de la Evaluarea iniţială (examene de admitere,
cunoscut la necunoscut, de la uşor teste iniţiale ) are ca funcţii dominante:
la greu; - prognostică; (feed-
- respectarea sistematică a back);
exerciţiilor pentru asigurarea - diagnostică;
trăiniciei deprinderilor vizate; Funcţia prognostică – informează despre
- manifestarea unei atitudini de acele însuşiri ale elevului pe care se pune
înţelegere, de bunăvoinţă şi de accentul în activitatea educativă, viitoare.
răbdare faţă de elevi; Funcţia diagnostică – urmăreşte stabilirea
- folosirea unei mari diversităţi a punctelor slabe din pregătirea elevilor ce
modalităţilor de lucru: intonarea urmează a fi supusă intervenţiei

39
 pe scară a sunetului unui cântec, ameliorative.
intonare fără tactare, citire ritmică; Evaluarea continuă (ascultarea la fiecare
- alternarea intonării în gând cu lecţie, extemporalul, verificările practice
cea vocală pentru dezvoltarea curente ) are drept funcţii proprii ale
memoriei; activităţii în general.
- alternarea cântării în grup cu cea Funcţia de feed-back şi cea ameliorativă
individuală; sunt caracteristice evaluării.
- explicarea unor greşeli în Evaluarea finală include probele de
vederea evitării lor; verificare periodică şi finale (tezele, sau
- evitarea stereotipiei, a examenele finale).
plictisului, a monotoniei; O altă enumerare a funcţiilor evaluării:
[Link]ţii ce se cer respectate de către cel - funcţia educativă –
educat: urmăreşte stimularea obţinerii de
- înţelegerea scopului, a necesităţii, a performanţe superioare în pregătirea
conţinutului şi a modului de realizare a elevilor;
exerciţiilor; - funcţia selectivă – asigură
- exersarea voită, perseverentă a clasificarea elevilor sub aspect
exerciţiilor; valoric, asigurând recompensare
- dezvoltarea autocontrolului; elevilor (burse, premii);
Exerciţiile trebuie să devină mijloace de - funcţia diagnostică sau
învăţare a cântecelor şi fragmentelor din lucrări prognostică – funcţia diagnostică
celebre. evidenţiază valoarea, nivelul şi
performanţele elevului la un moment
dat, iar cea prognostică prevede
valoarea, nivelul şi performanţele ce
METODA DEMONSTRĂRII ar putea să le obţină elevul în
perioada următoare;
Demonstrarea este o metodă de bază în - funcţia de feed-back – are rol
educaţia muzicală, având la bază o sursă în optimizarea procesului de predare-
intuitivă. învăţare;
Metoda constă în prezentarea intuitivă sau - funcţia social-economică –
descoperirea de către elevi, dirijaţi de educator evidenţiază eficienţa învăţării în plan
pentru a argumenta practic, elementele socio-economic;
muzicale. Forme de evaluare a rezultatelor şi
Cântarea sau audierea reprezintă în anumite progreselor şcolare
cazuri demonstrare. Didactica tradiţională a consacrat
Demonstrarea are în vedere multiple forme de următoarele tehnici de evaluare:

40
intuiţie: auditivă, vizuală şi motrică. Exemplu : - tehnici de evaluare
învăţarea gamei, prin analiza auditivă şi vizuală curentă (ascultarea la fiecare
a elementelor ei definitorii: tonica, modul, lecţie);
tonuri – semitonuri, arpegiul; - tehnici de verificare
Toate aceste elemente trebuie demonstrate periodică (tezele);
auditiv – prin intonare şi vizual – prin scrierea - tehnici de verificare cu
şi citirea gamei. caracter global
Demonstrarea: (bacalaureatul);
- demonstrare auditivă – arătarea La aceste tehnici măsurarea este însoţită de
modului de executare a unui semn notă.
de alteraţie asupra notei înaintea Didactica modernă grupează aceste tehnici:
căreia e scris; - evaluarea iniţială;
- demonstrare vizuală – prin - evaluarea continuă;
citirea sau scrierea notelor sau - evaluarea finală;
forma în care se prezintă măsura Clasificarea formelor de evaluare
de 5/8; a) după perioada de studiu :
- demonstrarea prin gesturi – - evaluarea iniţială se
practicată mai ales în faza oral – realizează la începerea unei
intuitivă, când elevii pot fi ajutaţi noi etape de studiu, pentru a
în direcţia în care evoluează se cunoaşte de unde se va
melodia prin gesturile mâinii, în porni. Se foloseşte baremul
sus sau jos; minimal (ex. testul
- demonstrare mixtă – reuneşte docimologic, concursuri);
precedentele demonstrări; - evaluarea continuă
Demonstrarea poate fi directă sau indirectă. (curentă, de progres) asigură
Recomandabilă este demonstraţia directă, pregătirea sistematică şi
educatorul urmând să devină cel mai cunoscut continuă, nu se programează
interpret care oferă elevilor săi, modele vii de şi nu se anunţă dinainte (ex.
interpretare. ascultarea curentă);
Demonstrarea poate fi utilizată în oricare dintre - evaluarea finală –
momentele lecţiei, precedând sau urmând verifică întreaga materie
explicaţiei. care a fost studiată. Reuşita
Asocierea demonstrării cu celelalte metode se şcolară se materializează
poate sintetiza astfel: prin promovări, iar
- demonstrare – explicare; insuccesul şcolar prin
- explicare – demonstrare; corigenţă, repetenţie (ex.
- demonstrare – explicare – examenul );

41
 demonstrare; b) după procedeele de efectuare a
- demonstrare – conversaţie; evaluării:
- demonstrare – exerciţii; - evaluarea orală –
Reguli în aplicarea metodei: dezavantajată de apariţia
- demonstrarea porneşte de la inhibiţiei şi intimidării.
perceperea auditivă realizată la Avantaj pentru profesor:se
momentul pregătirii explicaţiei; pot pune mai multe întrebări
- găsirea momentului optim de elevilor, i se pot pune
însuşire a noutăţii; întrebări ajutătoare.
- demonstrarea trebuie să fie - Evaluarea scrisă –
clară, cât mai bogată, mai precisă elevul nu este tracasat, există
şi mai variată, antrenând mai baremuri şi punctaje;
multe simţuri; - Evaluarea practică;
- educatorul trebuie să fie atent la - Evaluarea prin examen
pericolul teoretizării; – asigură promovarea unei
ciclu de învăţământ (ex.
METODA EXPLICĂRII SAU examen de capacitate,
EXPLICAŢIILOR bacalaureat);
Metoda face parte din categoria metodelor - Evaluarea prin concurs
expozitive, de comunicare în formă orală, – examen de selecţie a
alături de povestire, descriere, expunere, valorilor, se ierarhizează
prelegere, instructaj. competenţe în funcţie de
Explicaţia concisă, lapidară şi colorată este numărul de locuri (ex.
întrebuinţată la toate ciclurile şcolare. concursul de admitere
Nu trebuie să se abuzeze de ea, fiind pentru ocuparea locurilor
caracterizată de monotonie, iar elevii sunt vacante);
interesaţi să descopere singuri, să cânte cât mai
multe piese.
Această metodă are cerinţe specifice:
respectarea caracterului ştiinţific, claritatea şi
precizia, orânduirea logică şi convingătoare,
concentrarea asupra esenţialului.

METODA CONVERSAŢIEI,
CONVORBIRII, DIALOGULUI
Lecţiile moderne se desfăşoară sub forma unor
dialoguri în care educatorul întreabă şi elevii

42
răspund, educatorul dirijând activităţile de
învăţare. Metoda este practică, mai ales in
momentul de verificare a lecţiei precedente şi
în pregătirea aperceptivă.
Se cunosc două tipuri de conversaţie didactică:
- catehetică – constă în
reproducerea de către elevi a
cunoştinţelor acumulate anterior;
- euristică sau conversaţie
socratică – prin care elevii ajung
singuri la descoperirea unor
elemente noi, fiind conduşi cu
abilitate de către educator;
Conţinutul conversaţiei diferă în funcţie de
nivelul elevilor.
Metoda îşi găseşte o aplicare deosebită în
lecţiile recapitulative, premergătoare celor de
evaluare. Pentru a spori eficienţa metodei,
întrebările formulate trebuie să fie simple,
clare, concise, să se refere la tema lecţiei şi să
stimuleze dorinţa elevilor de a –şi lărgi
cunoaştere.
După o funcţia pe care o îndeplinesc în lecţie se
pot distinge următoarele tipuri de conversaţii:
- introductivă – înlesneşte
pregătirea psihologică sau
aperceptivă pentru însuşirea noilor
elemente informative sau
formative;
- de fixare şi consolidare – în
vederea unei trainice sistematizări
a ideilor, cunoştinţelor importante;
- de comunicare – se practică în
timpul comunicării noilor
cunoştinţe, în situaţiile în care
elevii observă, analizează anumite
exemple concrete;

43
 - de verificare, aplicare şi
evaluare a unor cunoştinţe şi
deprinderi, vizând punerea în
practică a noilor elemente;
- finală – vizează concluziile de la
sfârşitul unor activităţi complexe;
Cerinţele metodei:
- întrebările educatorului trebuie
să fie simple, concise, clare şi
precise;
- răspunsurile elevilor trebuie să
corespundă întrebării atât din
punct de vedere al conţinutului cât
şi al formei de exprimare, să fie
complete;
- multe răspunsuri trebuie asociate
cu demonstraţii practice,
aplicative;
- aprecierea răspunsurilor trebuie
să fie obiectivă să ţină seama de
calitatea lor şi dificultatea
întrebărilor;

METODA EURISTICĂ, A
DESCOPERIRII, A REDESCOPERIRII
Metoda constă în aducerea elevilor în situaţia
de a descoperi singuri, pe baza reactualizării
experienţei şi capacităţilor individuale, anumite
elemente accesibile, cunoscute lor dar
prezentate într-un alt context intelectual.
Metoda contribuie la dezvoltarea proceselor
psihice cognitive legate de percepţie,
reprezentare, gândire, memorie dar şi
voliţionale şi atitudinale.

44
JOCUL DIDACTIC MUZICAL
Este o metodă cu mari beneficii în educaţia
muzicală, mai ales la clasele mici, cu elevi în a
căror activitate, jocul ocupă un rol important.
Jocul muzical înlesneşte dezvoltarea unor
facultăţi latente privind auzul muzical,
memoria, simţul ritmic, vocea şi apropierea
copiilor de muzică fără efort.
Clasificarea jocurilor didactice muzicale după
obiectivul prioritar urmărit:
- de formare a unor deprinderi şi
capacităţi specifice: jocuri
melodice, ritmice, pentru
recunoaşterea nuanţelor,
timbrurilor, pentru disocierea
timbrurilor vocale şi
instrumentale;
- de socializare prin activităţi
muzicale: solidarizare în vederea
atingerii unor obiective comune,
de acceptare a regulilor muncii în
comun, formarea spiritului de
echipă;
- de cultivare a creativităţii,
fanteziei şi imaginaţiei:loto
muzical, rebus pe teme muzical,
găsirea unor ilustraţii muzicale la
anumite texte literare;
Tipuri de jocuri didactice pentru educaţia
muzicală:
- cele pentru intonare justă;
- pentru construirea şi executarea
unor formule ritmice;
- pentru însuşirea elementelor de
expresie şi diferenţierea
timbrurilor muzicale;
- jocuri spectacol;

45
Jocurile muzicale pot fi axate pe cântece şi
piese instrumentale, pe audiţii sau pe exerciţii.
Avantajele jocului muzical:
- contribuţia la depăşirea
timidităţii;
- formarea spiritului de echipă;

ALGORITMIZAREA
Considerată de unii pedagogi ca metodă, de
alţii ca procedeu sau strategie, algoritmizarea
are o importanţă deosebită în educaţia
muzicală, ea impunându – se în special în
activitatea interpretativă şi în cea de receptare.
Solfegierea reprezintă un exemplu de
algoritmizarea cu dublu sens:
- didactic – educatorul
descompune elementele melodice,
ritmice, de arhitectură pe care le
realizează în etape şi în final în
forma complexă;
- al învăţării – parcurgerea pe
secvenţe a algoritmilor ordonaţi în
mod logic şi încorporaţi în final
(solfegiul);
Metoda algoritmizării aplicată la solfegiere
cuprinde următoarele secvenţe:
- anunţarea titlului lucrării, a
compozitorului, a textierului,

46
 prezentarea câtorva date despre
tematica lucrării, stilul, epoca;
- pentru a se evita solfegierea prin
imitaţie, se va trece direct la
citirea metro – ritmică, cu întreaga
clasă pe grupuri, individual;
- se va realiza apoi intonarea
melodică în forma solmizaţiei
relative;
- se trece la solfegierea propriu –
zisă pe unităţi sintactice specifice
piesei: de factură populară –
rânduri melodice; de factură cultă
– pe motive sau fraze muzicale
depinzând de nivelul elevilor;
- se reliefează principalele
elemente de expresivitate ;
- se prezintă o interpretare o
interpretare model (educator,
audio);
- se trag concluziile;
Algoritmizarea favorizează înţelegerea corectă
a modului de formare a unor deprinderi
muzicale, găsirea unor soluţii eficiente şi rapide
ca modalităţi de concretizare a muzicii.

INTERDEPENDENŢA METODELOR
Metodele didactice nu acţionează izolat, ci ele
formează o unitate consecventă.
Lecţiile sunt rezultatul îmbinării ansamblului
de principii şi metode adecvate la specificul
disciplinei, a subiectului şi a colectivului de
elevi.

METODICA DEZVOLTĂRII
CAPACITĂŢILOR INTERPRETATIVE

47
Noţiunea de interpretare – a reda prin mijloace
adecvate conţinutul unei opere muzicale.
Interpretarea presupune participarea
intelectuală şi afectivă a interpretului la
dezvăluirea şi transmiterea sensurilor lucrărilor
muzicale.
În ultima vreme s-a conturat opţiunea unor
profesori, care ignoră prioritatea interpretării
vocale în activităţile educaţionale, încercând să
o substituie interpretării instrumentale.
Muzica instrumentală şi-a găsit o reprezentare
corespunzătoare în activitatea didactică,
profesorii şi învăţătorii având posibilitatea să-şi
iniţieze elevii în domeniul instrumental prin
cercurile specifice instrumentale.
A înlocui interpretarea vocală cu cea
instrumentală în educaţia copiilor români
este un atentat la tradiţia foarte veche a
cântării vocale, dominată de cele două
puternice filoane ale culturii noastre vocale –
muzica populară şi muzica bisericească
străbună.
Este cunoscut faptul că muzica bizantină,
practicată în ţările de rit ortodox, printre care şi
România, este eminamente vocală şi nu poate fi
interpretată instrumental.
Educaţia muzicală din principalele ţări
occidentale acordă prioritate interpretării
vocale, recomandând şi practica instrumentală
ca formă complementară celei vocale.
O altă problemă legată de interpretare priveşte
modalitatea de realizare a acestui obiectiv:
învăţarea de cântece prin solfegiere sau după
auz – în ciclul primar este total neglijată
educaţia muzicală, astfel devine iluzorie
formarea de solfegişti din elevii şcolii generale.
Educaţia muzicală nu trebuie redusă la

48
învăţarea exclusiv orală, cu excepţia perioadei
intuitiv – orale din primele clase primare,
deoarece se ştie că elementele de limbaj,
abordate chiar la modul de iniţiere generală
sunt piloni de bază ai interpretării expresive şi a
receptării corespunzătoare a unor valori
reprezentative ale culturii muzicale.
Oralitatea folosită cu succes şi la predarea
limbii şi literaturii române şi a altor limbi
străine are trei faze importante:
- perceperea mesajului oral;
- înţelegerea mesajului (la nivelul
unor unităţi sintactice şi
morfologice);
- receptarea mesajului artistic;
Oralitatea pregăteşte şi precede învăţarea
notaţiei, elementele de limbaj muzical fiind
familiare elevilor.
Practica vocală urmăreşte cultivarea vocii şi
auzului, formarea deprinderilor de cântare
expresivă după auz, după notaţie muzicală şi
însuşirea unui bogat şi divers repertoriu de
cântece şi piese accesibile interpretării
vocale:
- păstrează întâietatea în educaţia
muzicală;
- una dintre cele mai vechi
activităţi artistice;
- reprezintă cel mai direct drum
spre înţelegerea muzicii;
- prin intermediul ei elevii pot
devenii interpreţi, producători de
valori muzicale;
- formarea deprinderilor
interpretative, de a cânta corect şi
expresiv, alcătuiesc împreună cu
cele de cultivare a aptitudinilor

49
 muzicale şi cu cele de aplicare în
practică a elementelor de limbaj,
un adevărat complex educaţional;
Cultivarea vocii:
- rămâne o obligaţie pentru
educator;
- de realizarea ei depind
interpretările expresive,
individuale şi în grup;
- se realizează în funcţie de gradul
de antrenare a elevilor în formaţii
artistice şcolare;
- se porneşte de la premisa că
orice voce este educabilă;
- vocea reprezintă cel mai
perfecţionat instrument muzical;
- vocea copilului are un timbru
argintiu, luminos;
- ea evoluează în întindere şi în
profunzime, apreciindu – se că la
12 -14 ani ajunge la forma
specifică, urmând perioada
mutaţiei când se trece spre
maturitate vocii.
Cultivarea vocii se realizează prin diferite
exerciţii de : respiraţie, dicţie, emisie, intonaţie,
frazare.
Toate au un scop precis, cunoscut şi de către
elevi:justeţea intonaţie, claritate, omogenitatea,
flexibilitatea, emisia naturală, obişnuindu-i pe
elevi cu respiraţia costo-diafragmatică.
În exerciţiile de dicţie se va urmări pronunţia
corespunzătoare a cuvintelor (evitând cântarea
nazală, lăbărţată, deschisă) şi în mod special a
consoanelor finale şi a celor de la începutul
frazelor muzicale prin sincronizarea atacului.
Elevii trebuie deprinşi cu emisie clară, suplă şi

50
elastică.
Extinderea ambitusului vocal:
- se realizează în general de la
sine;
- se urmăreşte realizarea unor
voci maleabile şi uniforme pe
toată întinderea;
- crearea unor voci cultivate
pentru activităţi interpretative
superioare;
Educarea auzului muzical :
- una dintre cele mai importante
componente ale educaţiei
muzicale;
- se realizează în strânsă corelaţie
cu celelalte componente;
- trebuie începută la vârste
fragede;
- trebuie să se ţină seama de
particularităţile individuale, de
vârstă de medii diferite şi de
particularităţile aptitudinale;
Dezvoltarea capacităţilor interpretative:
- constituie ţinta finală a acestui
obiectiv;
- se concretizează în interpretarea
corectă, artistică şi expresivă;
- practica vocală îşi propune să
urmărească dezvoltarea
aptitudinilor de a cânta îngrijit,
formarea capacităţilor şi
deprinderilor reproductiv –
interpretative;
Însuşirea unui Repertoriu de cântece –
piesele învăţate de elevi trebuie să
îndeplinească numite condiţii esenţiale, să
aibă mai multe valenţe:

51
 - axiologică – piesele trebuie să
reprezinte valori autentice;
- estetică – piesele propuse
trebuie să aibă o încărcătură
artistică şi estetică deosebită,
contribuind la dezvoltarea
sensibilităţii;
- psihologică – cântecele învăţate
urmăresc dezvoltarea funcţiilor
psihologice şi oferă condiţii pentru
afirmarea aptitudinilor şi
talentelor;
- morală – conţinutul şi
interpretarea repertoriului abordat
de elevi au în vedere dezvoltarea
simţului social al responsabilităţii
şi cultivarea sentimentelor morale;
- educativă – repertoriul propus
are în vedre valenţe educaţionale
multiple;
- didactic – exemplele vor fi alese
în funcţie de problemele concrete
de limbaj muzical;
Interpretarea reprezintă un liant tuturor
obiectivelor.

ETAPELE ÎNVĂŢĂRII UNEI NOI PIESE

MUZICALE.
- prezentarea cântecului nou;
- momentul apropierii elevului de
cântecul nou şi de familiarizarea
cu conţinutul lui;
- expunerea sumară cuprinzând
titlul, compozitorul, activitatea şi
locul său în istoria muzicii, date
despre autorul versurilor şi genul
căruia aparţine lucrarea;

52
 Interpretarea model:
- este de făcută de educator sub
formă integrală în condiţii de
concert;
- poate fi prezentată şi sub forma
unei înregistrări pe bandă audio
sau video;
Analiza cântecului nou:
- prezentarea conţinutului de idei
prin comentarea testului poetic şi
prin analiza muzicală: elemente de
structură, caracteristici ale
melodiei, destinaţia piesei;
- analiza porneşte de la
prezentarea concisă a celor doi
autori, poetul şi compozitorul,
evidenţiindu-se elementele
specifice prin care poezia a
devenit cântec;
- analiza conţinutului literar,
invitându-i pe elevi să găsească
echivalenţe în exprimarea
muzicală şi reliefând încărcătura
lui emoţională;
- se realizează delimitarea
unităţilor arhitectonice, scoţând în
relief anumite elemente de limbaj
muzical;
Învăţarea propriu – zisă:
- trasee melodice tradiţionale
pentru însuşirea orală cât şi pentru
cea prin solfegiere;
- învăţarea pe unităţi arhitectonice
condiţionate de specificul lucrării:
muzică populară, bisericească, de
factură cultă sau uşoară;
- după caz se recită ritmic

53
 versurile pentru a nu crea
probleme în învăţarea melodiei;
- se va însuşi melodia primei
unităţi sintactice după modelul
oferit de educator sau prin
solfegiere, apoi cea secundă care
se va asambla cu prima;
- se va insista asupra pasajelor cu
dificultăţi care se vor învăţa
separat;
- modalităţile de repetare pentru
însuşire pot alterna: individual, în
grupuri diferite, cu întregul
colectiv, etc.;
Interpretarea artistică :
- reprezintă finalitatea activităţii şi
oferă indicii asupra nivelului atins;
- în această etapă se oglindesc
toate componentele practicii
interpretative;
- pentru sporirea responsabilităţii
şi a interesului elevilor se pot
utiliza metode diferite: cântarea în
lanţ, cântarea pe roluri;
Nu toate piesele învăţate ating stadiul
superior al interpretării.
Recomandări:
- unele piese vor fi doar
executate, solfegiate, cântate,
învăţate oral;
- pe parcursul lecţiei trebuie
asigurată o ambianţă plăcută;
Practica instrumentală:
- o poate completa pe cea vocală
fără a o substitui;
- devine o alternativă condiţionată
de mai mulţi factori;

54
 - procurarea de către elevi a
instrumentelor muzicale necesare;
- cunoaşterea instrumentului
muzical de către profesor;
- dublarea în anumite condiţii a
activităţilor specifice şcolilor de
muzică sau cercurilor artistice de
palatele şi cluburile copiilor;

METODICA DEZVOLTĂRII
CAPACITĂŢILOR DE RECEPTARE A
MUZICII ŞI DE ÎNSUŞIRE A
ELEMENTELOR ESENŢIALE ALE
CULTURII MUZICALE
Dezvoltarea capacităţilor de receptare a muzicii
reprezintă unul dintre principalele obiective ale
educaţiei ,muzicale.
Obiectivul urmează să înlesnească elevilor
înţelegerea frumosului muzical şi integrarea
acestuia în propria viaţă, în comportamente
morale, sociale, culturale.
Ori ce copil este apt să – şi cultive dispoziţiile
pentru înţelegerea conştientă a unor lucrări
muzicale accesibile.
Acest obiectiv se concretizează în înţelegerea
muzicii, care este un proces complex, senzorial,
cognitiv, emoţional şi voliţional şi se realizează
în primul rând prin audiţii muzicale.
Se disting trei tipuri de receptivitate:
- senzorială – cuprinzând senzaţii,
memorie psihologică;
- auditivă – cuprinzând nevoi,
dorinţe, emoţii, memorie
interioară, imaginaţie;
- mentală – numită şi inteligenţă
auditivă, incluzând comparaţii,
judecăţi, memorie intelectuală,

55
 conştiinţă sonoră;
Receptarea presupune înţelegerea muzicii.
Educatorii trebuie sa-i înveţe pe copii cum să se
familiarizeze, cum să trăiască opera de artă,
cum să o asculte, cum să –şi poată justifica
emoţia.
Este vorba despre formarea unor deprinderi
specifice de înţelegere a limbajului muzical,
elevii urmând să fie deprinşi să asculte, să
descifreze sensuri, să reflecteze şi să fie
creativi.
MARIO DELLI PONTI, pianist şi muzicolog
italian, a lansat ideea existenţei celei de a trei
urechi, a sufletului, care îl ajută pe om să treacă
dincolo de aparenţa sunetelor, pentru a percepe
mesajele unor lucrări muzicale.
Emisfera dreaptă deţine centru muzicii, oferind
elemente pentru aprecierea muzicală şi pentru
perceperea şi redarea ritmului şi a melodiei,
imaginaţiei, fanteziei.
Calitatea inteligenţei unei persoane depinde de
numărul de conexiuni între emisfere.
Cea de a treia ureche este cea prin care se
asigură percepţia sunetelor muzicii.
Muzica vorbeşte prin intermediul psihicului
celui ce o ascultă, ea având condensate în
structurile ei gândurile şi sentimentele
compozitorului (mesajul muzical), potenţate şi
explicitate prin efortul interpretului.
Receptarea nu se transformă în cunoaştere
decât prin intermediul unor judecăţi şi criterii
de valorizare.
Receptarea presupune comunicarea dintre
compozitor şi auditor.
Educaţia muzicală este îngreunată din cauza
gustului estetic cu care vin copii la şcoală,
acesta nefiind de bună calitate.

56
Muzica trebuie trăită şi de aceea este necesar
să-i învăţăm pe copii să trăiască prin contactul
direct cu aceasta.
Premisele dezvoltării capacităţilor de receptare
sunt proiectate în etapa preşcolară când copiii
sunt obişnuiţi cu cele trei mari genuri de
muzică:
- marşul;
- cântecul de joc;
- cântecul vocal;
Concepţia porneşte de la basmul că
PĂMÂNTUL se sprijină pe trei balene, în etapa
preşcolară elevii fiind deprinşi să distingă, prin
învăţarea şi audierea unor piese reprezentative,
pe cele trei balene – genuri muzicale.
Ele vor deveni în timp pilonii pe care se poate
construi parcurgerea prin audiţii organizate
metodic, a unei vaste literaturi muzicale.
Drumul dezvoltării capacităţii de receptare
trebuie să aibă un mers gradat de la cunoscut la
necunoscut, care începe de la a-i învăţa pe elevi
să asculte, să audă conştient şi să descopere
legătura dintre titlul şi conţinutul unei piese
muzicale audiate.
Însuşirea anumitor motive, teme şi tronsoane
muzicale se poate face prin solfegiere şi prin
învăţarea după auz.
Recunoaşterea în audiţii a unor elemente de
limbaj muzical cuprinse în fragmente înlesneşte
procesul de receptare a muzicii.
Principala activitate prin care se realizează
dezvoltarea capacităţii de receptare a muzicii o
constituie audiţia.
Deosebiri între ascultare şi audiţie:
- ascultarea se rezumă la
sonorităţile înconjurătoare, care nu
necesită procese intelectuale;

57
 - audierea – proces intelectual
complex, cognitiv, dirijat şi cu
mari beneficii cognitive;
Sunt trei tipuri generale de ascultare în
domeniul educaţiei muzicale:
- ascultare pasivă – fără
participare verbală sau non-
verbală;
- ascultare activă – practicată de
elevi de la vârste mici;
- ascultare empatică – implicând
înţelegerea şi simţirea celui care
transmite mesajul;
Principiile metodei audiţiei:
- dezvoltarea capacităţii elevilor
de a descoperi în timpul audiţiilor,
anumite caracteristici ale unor
lucrări: mijloace de expresie,
arhitectonică, ritm;
- deducerea unor caracteristici
generale ale unei forme, ale unui
gen, pe baza deducţiilor
formulate;
- familiarizarea elevilor cu diferite
elemente de limbaj muzical, prin
intermediul audiţiilor;
În practica muzicală se disting mai multe tipuri
de audiţie:
- audiţia care precede momentul
învăţării unui cântec;
- audierea interpretărilor proprii
sau ale colegilor;
- audierea unei piese
asemănătoare cu cea însuşită,
având drept scop recunoaşterea
unor elemente de limbaj însuşite;
- audiţie în funcţie de scopul

58
 urmărit şi forma în care se
desfăşoară: prezentarea cu
caracter pregătitor, prezentarea
directă, în care elevul trebuie să
descopere singur un anumit
element, urmat de comentariu;
Momente importante ale audiţiei:
- introducerea – îndeplineşte rolul
de a-i pregăti pe elevi pentru
această activitate;
- audiţia propriu – zisă;
Metodele cele adesea folosite în momentul
pregătitor sunt: explicaţia şi conversaţia.
În cele mai frecvente cazuri trebuie anunţat
titlul lucrării, autorul, şi interpretul.
Audierea propriu – zisă echivalează cu
depistarea imaginilor muzicale cuprinse în
lucrarea propusă.
Aprecierea artistică ne dă măsura culturii
muzicale a elevilor, a atitudinii lor faţă de
muzică în general, faţă de valorile culturale ca
parte a vieţii spirituale.
Ţinta audiţiei rămâne contactul direct cu
muzica, cu autenticele valori ale acestei arte şi
formarea unor deprinderi superioare de
receptare şi de formare a unei concepţii
estetice.
Repertoriul audiţiilor şcolare este foarte
divers, depinzând în primul rând de ciclul
şcolar.
În ciclul primar domină cântecele cu structuri
simple, jocurile populare, cântecele din
folclorul copiilor.
Ciclul gimnazial – repertoriul reprezintă
melodii populare, principalele specii folclorice
(doina, balada, cântecul propriu – zis cântecul
de joc), piese de factură cultă(lied – ul, opera,

59
opereta, baletul, concertul), cântări de referinţă
din muzica bisericească, piese adecvate de
muzică uşoară şi divertisment.
Ciclul liceal – marea creaţie de factură cultă
europeană şi românească.
Importante pentru reuşita audiţiilor
şcolare rămân accesibilitatea pieselor propuse,
valoarea lor incontestabilă, dezvoltarea
interesului elevilor pentru abordarea
repertorială.
Timpul destinat audierii – se porneşte de la
câteva minute în clasele primare, până la 10
minute la sfârşitul acestui ciclu.
Pe măsură dezvoltării capacităţilor şi
deprinderilor necesare receptării aceste spaţiu
va creşte cu fiecare clasă gimnazială şi liceală.
Pedagogia românească este în favoarea
integrării educaţiei muzicale în cultura generală
deoarece ea este parte componentă de bază a
culturii generale.
Dezvoltarea capacităţilor de receptare este
strâns legată de procesul de culturalizare
muzicală al elevilor şi are un rol deosebit în
dinamizarea gândirii şi simţirii lor.

60
 METODICA REALIZĂRII
OBIECTIVULUI PRIVIND
CUNOAŞTEREA ŞI UTILIZAREA
ELEMENTELOR DE BAZĂ ALE
LIMBAJULUI MUZICAL
În ultima vreme a fost acceptată existenţa a
patru limbaje specifice:
- uzual;
- poetic;
- ştiinţific;
- muzical;
Clasificarea a eliminat, pe nedrept, limbajul
plastic şi coregrafic care nu se aseamănă cu
niciunul din cele patru, operând cu culori şi
forme în primul caz şi cu gesturi şi mişcări în al
doilea caz şi întrunind toate condiţiile de
comunicare ale celorlalte.
Limbajul muzical este considerat cel mai
internaţional dintre ele şi rezultă din infinitele
combinaţii ale relaţiilor dintre sunete generând
melodica, ritmul, dinamica, tempo –ul, timbrul,
armonia, structura arhitectonică.
Există două niveluri diferite de cunoaştere a
acestor două elemente de limbaj condiţionate
:statul profesionist al auditorului; integrarea
unor elemente muzicale în cultura generală;
Elementele de limbaj trebuie transformate în
pretexte pentru dezvoltarea capacităţilor de
receptare şi interpretative.
Cele două limbaje muzical şi plastic sunt
universale şi nu se limitează la descrieri
concrete – apanajul limbajului ştiinţific sau
uzual – ci surprind mai ales stări, dispoziţii,
trăiri sufleteşti ale creatorilor, pe care auditoriul
le descoperă şi le receptează.
O mare eficienţă în deprinderea cu elementele
limbajului muzical o dovedesc lucrările

61
muzicale descriptive, programatice, care redau
elemente onomatopeice (Beethoven),
neastâmpărul mărilor (Debussy ,
Enescu ),neobişnuitul peşterilor şi a altor
fenomene ale naturii în lucrări programatice,
etc.
Cunoaşterea elementelor de limbaj este
modalitatea apropierii de înţelesurile lucrărilor
muzicale.
Notaţia muzicală – forma concretă şi complexă
de reprezentare a elementelor de limbaj, a cărei
cunoaştere îşi are partea ei de contribuţie la
realizarea componentelor celor două obiective:
interpretarea şi receptarea, precum şi la
cultivarea sensibilităţii, a imaginaţiei, fanteziei
şi creativităţii, respectiv, la dezvoltarea auzului,
a intonaţiei, a simţului ritmic, la cultivarea
muzicii şi a memoriei muzicale.
Notaţia reprezintă un sistem specific de
exprimare prin speciale ale limbajului muzical.
Cunoaşterea notaţiei şi a elementelor de scris –
citit muzical necesită o activitate îndelungată
pentru că ea presupune:
- formarea deprinderilor de
solfegiere;
- dezvoltarea auzului, a simţului
ritmic, melodic şi armonic;
- elevul trebuie să deprindă
„ urechea ” să audă, să asculte şi
să descifreze;
Elevul trebuie deprins să opereze conştient cu
elementele de limbaj muzical, atât în activitatea
interpretativă cât şi în cea de receptare.
Ciclul primar:
- bazat pe elementele intuitive din
perioada premergătoare notaţiei
muzicale;

62
 - se limitează la cunoaşterea
sunetelor, din gamele do major şi
la minor, abordate după principiul
modalismului, propriu folclorului
copiilor.
- Intervale de ton şi semiton;
- Principalele valori de note
(pătrimi, doimi, optimi);
- Nuanţele de bază;
- Cei mai frecvenţi termeni de
mişcare;
- Forme strofice cu refren din
cântecele cele mai simple;
Ciclul gimnazial.
- ar trebui să reia ca formă
concentrică elementele de limbaj
muzical din cel primar,
- în clasa a V-a elevii revin asupra
elementelor melodice adăugând
cunoaşterea sunetelor (re, mi, fa,
sol din octava a doua) şi sunetele
si, la, sol din octava mică;
- în clasa a VI –a vor aborda
semnele de alteraţie, tonalităţile cu
o alteraţie la cheie;
- în clasa a VII – a tonalităţi cu
două alteraţii la cheie;
- se pot studia scările şi modurile
specifice muzicii populare în
lecţiile rezervate folclorului
muzical;
Domeniul metroritmic:
- clasa a V-a – valori şi pauze de
şaisprezecimi şi note întregi;
- formule rezultate din apariţia
punctului de prelungire, grupate în
măsurile de 2/4, ¾, 4/4;

63
 - formule anacruzice;
- clasa a VI-a – se adaugă formule
ritmice cu contratimp şi sincopă;
- clasa a VII-a – se abordează
trioletul, măsura de 6/8 ;5/8;
Tempoul şi dinamica:
- se reiau în clasa a V-a cu
precizările nuanţelor uniforme;
- clasa a VI-a se îmbogăţesc cu
elemente de accelerare, diminuare
progresivă a intensităţii;
Cunoaşterea timbrurilor muzicale:
- porneşte de la prima clasă
gimnazială, de la distingerea
vocilor de copii, de femei, de
bărbaţi şi a principalelor familii de
instrumente;
- clasa a VI –a – se face
diferenţierea sonorităţilor corului
de voci egale cu cele ale corului
mixt şi ale instrumentelor
orchestrei de muzică simfonică;
- clasa a VII-a – sonorităţile
specifice tarafului ţi orchestrei de
muzică populară şi uşoară;
- clasa a VIII-a – sonorităţile
orchestrei simfonice;
IDENTIFICAREA ELEMENTELOR DE
SRTUCTURĂ ARHITECTONICĂ
- repetă în forme intuitive pe cele
ale ciclului anterior şi se
completează cu cele pentru
identificarea intuitivă a rândului
melodic din cântecele populare;
- anul superior – identificarea
temei muzicale, a formelor simple
monopartite, bipartite şi tripartite

64
 de tipul A –B –A;
- clasa a VII – a - recunoaşterea
elementelor componente ale
operei, operetei şi baletului şi
diferenţierea formei fixe de cea
liberă din muzica românească;
Şi programele şcolare de clasa a IX – a reiau în
mod concentric o bună parte a elementelor de
limbaj şi adaugă altele noi cum ar fi:
- procedee componistice;
- raporturile dintre polifonie şi
armonie;
- sincretismul artelor;
- genurile muzicale renaşcentiste
şi din perioada barocului muzical
(misa, motetul, madrigalul, suita,
concerto groso);
În programa pentru clasa a X-a se renunţă la
cele patru obiective, existente în clasa a IX –a,
educaţia muzicală rezumându –se la:
- receptarea şi analiza unei
varietăţi de creţii muzicale;
- folosirea interpretării muzicale
ca modalitate de exprimare
artistică;
- folosirea altor limbaje pentru
redarea imaginii muzicale
receptate;
Concluzie:
- cunoaşterea elementelor de
limbaj nu constituie un scop în
sine, ci se subordonează celorlalte
obiective;
- scris – cititul muzical se
abordează din perspectiva
utilizării lui în procese complexe
de receptare şi interpretare;

65
 -
DEZVOLTAREA SIMŢULUI MELODIC;

Muzicienii au evidenţiat rolul deosebit al

melodiei, ea fiind recunoscută ca cel mai
expresiv element şi având o excepţională
încărcătură emoţională.

Melodia după cuvinte greceşti cântec şi cântare

este definită de teoreticieni ca fiind factorul
primordial al expresiei artistice şi în acelaşi
timp definitoriu al muzicii.
Ea constituie primul element de limbaj muzical
al actualei programe de educaţie muzicală cu
subcomponentele ei:
- sunete muzicale;
- formule melodice;
- intervale, scări pentatonice;
- moduri populare;
- alteraţii;
- tonalităţi majore şi minore;
- îmbinarea cu textul literar;
- semnificaţiile estetice ale unor
formule melodice;
Simţul melodic apare din fragedă copilărie,
locul cel mai important îl deţine jocul însoţit de
cântece foarte simple din punct de vedere
ritmic şi melodic.
Simţul muzical se dezvoltă în forme organizate,
activităţile muzicale din grădiniţe şi din clasele
primare având acest obiectiv prioritar.

PRINCIPALELE ACTIVITĂŢI PENTRU

DEZVOLTAREA SIMŢULUI MELODIC:
- debutează cu exerciţii de
diferenţiere a anumitor înălţimi ale

66
sunetelor (sunete înalte, joase,
mijlocii), cu cele de percepere a
mersului melodic (sunete repetate,
ascendente, descendente alăturate
sau depărtate) şi continuă cu
exerciţiile şi cântecele în scări
pentatonice, în moduri şi
tonalităţi;
- intonarea justă a înălţimilor ce
generează melodia şi trecerea la
elemente de notaţie muzicală,
trebuie precedată de exerciţiile
care vizează dezvoltarea
capacităţilor elevilor de a repeta şi
de a reda raporturile de înălţime;
- printre procedeele cele mai
cunoscute folosite în această etapă
este fonomimia (indicarea prin
şapte gesturi şi poziţii diferit ale
mâinii a celor şapte sunete ale
gamei do major);
- George Breazul a găsit o soluţie
ingenioasă şi plastică: desenarea
unor valuri corespunzătoare
mersului melodiei;
- Elementele ajutătoare ale
simţului melodic sunt
instrumentele muzicale jucării,
acordate sau cu caracter didactic,
clopoţei care redau fiecare din
cele opt sunete ale gamei;
- Alături de cântece un rol
important îl au pentru formarea
simţului melodic exerciţiile
melodice derivate din acestea, ele
au în vedere intervale, scări,
moduri populare, semne de

67
 alteraţie, urmărind în general patru
procese : recunoaşterea,
explicarea, intonarea,
reprezentarea grafică;

ETAPELE ÎNVĂŢĂRII
[Link] premergătoare notaţiei:
- baza activităţii pentru formarea deprinderilor
melodice o constituie cântecele şi exerciţiile
desprinse din ele, pregătind însuşirea scris
cititului muzical;
- elevii disting trei categorii de sunete (acute,
medii, grave,) precum şi sunetele
instrumentelor muzicale (familii);
- stabilirea sensurilor melodice reprezentate
prin mişcări ale mâinii drepte: orizontale pentru
sunete repetate, ascendente pentru intervale
suitoare, descendente pentru intervale
coborâtoare;
- principalele obiective ale acestei etape sunt:
dezvoltarea auzului, a vocii, a memoriei;
formarea primelor deprinderi muzicale;
cultivarea interesului pentru activităţi muzicale;
2. etapa învăţării notaţiei muzicale:
- începe cu portativul, cheia sol;
- învăţarea notelor muzicale;
- se continuă cu gama şi arpegiul;
- tonalităţi cu alteraţii constitutive;
- în ciclul gimnazial problemele legate de
melodie se dezvoltă concentric, se reiau
sunetele învăţate în clasele primare, se adaugă
alteraţiile şi celelalte elemente prezentate;

68
- însuşirea conştientă a intervalelor constituie o
sarcină importantă pentru dezvoltarea simţului
melodic, dar şi cheia principală a interpretării şi
înţelegerii elementelor de limbaj muzical;
recunoaşterea lor începe din clasa a V-a cu o
abordarea sistematică şi practică; etapa
următoare o reprezintă intonarea lor;
- probleme deosebite ridică abordarea
tonalităţii; această noţiune va fi abordată mai
târziu pentru a putea fi înţeles rostul tonicii;
practica recomandă folosirea la început doar a
noţiunii de gamă şi a cele de tonică;
- înţelegerea corectă a construcţiei gamelor do
major şi la minor, a caracteristicilor lor, a
asemănărilor şi deosebirilor dintre ele,
reprezintă o temelie solidă pentru abordarea
celorlalte tonalităţi;
- analiza gamei se va realiza din punct de
vedere sonor dar şi grafic, scrisă pe tablă şi în
caietele elevilor pentru a fi descoperite
elementele caracteristice: tonica, terţ, tonuri,
semitonuri;
- analiza comparată a gamelor do major şi la
minor va ajuta la înţelegerea paralelismului, la
relaţia de înrudire – game relative – folosind
aceleaşi sunete dar organizate altfel în funcţie
de tonică; -
- trecerea la celelalte tonalităţi se poate realiza
prin mai multe procedee;
- dezvoltarea simţului melodic trebuie să aibă
în vedere şi scările şi modurile populare care
vor fi prezentate ca o altă modalitate de
extindere a repertoriului de cântece, de
cunoaştere a patrimoniului nostru folcloric;
- modurile populare preexistă tonalităţilor şi
formează un sistem propriu numit sistem
modal;

69
- un procedeu caracteristic dezvoltării
deprinderii de a solfegia îl constituie intonarea
melodică a unei piese noi, care are dificultăţi
intonaţionale, fără a ţine seama de ritmul ei;-
aceasta este o fază superioară a exerciţiilor de
intonaţie şi precede solfegierea;

DEZVOLTAREA SIMŢULUI RITMIC

Ritmul reprezintă unul dintre elementele de
bază ale muzicii, uni cercetători considerând că
ar fi apărut înaintea melodiei.
Euritmia, ca mişcare pentru educaţia artistică,
ia naştere în anul 1924, pornind de la mişcările
invizibile care sunt la originea expresiei
muzicale.
Fazele dezvoltării simţului ritmic:
.a În etapa oral – intuitivă având ca
activităţi specifice:
- perceperea ritmului din cântecul
audiat însoţit de bătăi din palme
sau de diferite instrumente ;
- recunoaşterea principalelor
durate ale sunetelor;
- aplicarea lor în exerciţii şi în
cântece;
Cele mai simple exerciţii prin care elevii iau
cunoştinţă cu elementele ritmice prin
intermediul audierii sau învăţării unui cântec,
se realizează prin următoarele activităţi:
- recitarea ritmică a textelor
cântecelor – activitatea apropiată
de folclorul copiilor;

70
 - sesizarea şi reprezentarea prin
gesturi a duratelor lungi şi scurte;
- executarea unor bătăi ritmice
corespunzătoare duratelor
sunetelor după modelul dat de
educator;
- distingerea duratelor de un timp,
½ timp şi de doi timpi;
Metodic aceste exerciţii se realizează în cazul
măsurilor de patru timpi, prin următoarele
secvenţe realizate prin raportarea lor la etalonul
de timp:
- executarea de către educator a
unei succesiuni de patru timpi pe
care elevii le repetă precizându –le
numărul;
- educatorul execută o succesiune
de opt optimi, însoţite de bătăi din
palme, marcând timpul şi care
sunt repetate de elevi, sesizând
numărul sunetelor şi duratele de
jumătate de timp;
- educatorul execută o succesiune
de două doimi însoţite de bătăi din
palme, marcând timpul şi sesizând
numărul sunetelor şi durata
fiecăruia;
- se face apoi prezentarea orală a
denumirilor duratelor de pătrimi şi
optimi;
Intuirea corectă a accentelor din vorbire şi din
recitare constituie un suport important pentru
perceperea grupărilor ritmice mai dificile
pentru copii, cum ar fi formulele ce cuprind
pătrime cu punct urmată de optime, grupările
de optime cu două şaisprezecimi şi formulele
inverse, ea urmând să fie continuată în

71
gimnaziu cu formulele ritmice cuprinzând
sincope, contratimpi, triolete, etc.
Perioada notaţiei .
- învăţarea valorilor de note,
încadrarea în măsuri, tactarea lor –
cilul primar;
- anacruze, sincope, contratimpi,
măsuri cu valoare dominată de
timp optimea, diviziuni
excepţionale, ritmul nemăsurat
specific muzicii bisericeşti şi
doinei – ciclul gimnazial;

FAZELE SUPERIOARE ALE PERIOADEI

NOTAŢIEI

A. reprezentarea grafică a duratei cu

următoarele momente:
- sesizarea duratei în funcţie de
timpul muzical;
- prezentarea semnului duratei şi
scrierea lui pe tablă şi în caietele
personale de către elevi;
- denumirea semnelor de durată:
pătrime,optime, etc.
B. studierea şi însuşirea practică a
măsurilor care sunt denumite după
unitatea de bază - timpul muzical –
ele antrenând următoarea activitate,
tactarea.
PRINCIPALELE ELEMENTE
RITMICE STUDIATE:
- valorile de note şi pauzele
corespunzătoare;
- măsurile simple şi compuse;

72
 - semnele de prelungire şi
prescurtare a duratelor;
- ritmul liber şi măsurat;
- măsurile simple şi compuse
abordate în ordinea:2/4, ¾, 4/4,
4/2, 3/8, 4/8, 6/8, 5/8; aceste
elemente vor fi însuşite prin
intermediul proceselor
intelectuale: perceperea,
recunoaşterea, explicarea,
executarea;

Măsurile se abordează :
- cântarea de către educator a
exemplului muzical scris pe tablă;
- repetarea exemplului de către
elev de câte ori este nevoie pentru
descoperirea succesiunii sunetelor
accentuate;
- despărţirea notelor prin bare de
măsură scrise în faţa celor
accentuate;
- definirea de către educator a
noutăţii;
- se precizează denumirea corectă
a măsurii care defineşte conţinutul
unui fragment cuprins între două
bare de măsură;
- se precizează prezenţa
numărului de timpi ai măsurii şi
deosebirea între timpii accentuaţi
şi neaccentuaţi;
- se reia intonarea exemplului
însoţite de marcarea sunetelor
accentuate cu bătăi din palmă şi
apoi de tactare;
Ordinea în care se predau elevilor

73
 valorile de note:
- pătrimile;
- optimile;
- doimile;
- combinaţii dintre aceste valori;
- şaisprezecimile;
- nota întreagă;
În fazele incipiente se vor utiliza numai
exerciţii şi cântece folosind primele valori de
note învăţate, pătrimi şi optimi, adăugându – se
apoi doimea.
Valorile de note întregi vor fi însuşite mai uşor
după ce elevii se vor deprinde cu doimile şi
doimile cu punct.
Urmează formulele care utilizează pătrimea cu
punct şi optimea.
După ce elevii îşi însuşesc conştient valorile de
note, se trece la organizarea succesiunii metrice
pe baza accentelor, la gruparea în măsuri şi la
tactarea acestora.
Formulele ritmice, cuprinzând sincope şi
contratimpi, se abordează prin intuire şi se
continuă cu executarea, scrierea şi
recunoaşterea lor în piesele propuse spre
audiţie.
Metodica însuşirii formulelor ritmice deosebite
cuprinzând sincope, contratimpi, triolet,
cuprinde următoarele momente:
- sesizarea noii formule în piesele
cântate de către educator;
- extragerea formulei
caracteristice şi realizarea unor
exerciţii cu formulele obişnuite şi
cu cele cuprinzând elementul nou;
- explicarea formulei inedite prin
procedee auditive;
- aplicarea noilor formule în

74
 diferite cântece;
Fazele formării deprinderilor de tactare a
măsurilor:
- se execută mai multe exerciţii de
tactare, fără intonare, apoi cu
notele din gamă sau din arpegiu,
cu valori diferite;
- se defineşte tactarea – indicarea
prin gesturi a timpilor unei
măsuri;
-

FORMAREA DEPRINDERILOR DE
SOLFEGIERE
Forma superioară de utilizare a scris – cititului,
îmbinând elemente melodice şi ritmice, o
constituie solfegierea.
Ea reprezintă drumul de la semnele grafice la
melodie, fiind un stadiu superior al celei mai
complexe deprinderi intelectuale, dar şi pentru
receptarea muzicii ajutându-l pe auditor să
descopere imagini muzicale diferite.
Obiectivul principal al solfegierii în şcoala de
cultură generală îl constituie dezvoltarea
posibilităţilor de studiere practică şi de
receptare a unei lucrări muzicale valoroase.
Faza oral – intuitivă are un rol deosebit în
educaţia muzicală.
Notaţia muzicală este abordată începând cu
clasa a III – a .
Copiii trebuie să aibă la începutul activităţii de
învăţare a notaţiei o pregătire aperceptivă
similară cu cea din exprimarea verbală pe baza
căreia se învaţă scrisul.
Disciplina ar avea de câştigat dacă învăţarea

75
notaţiei s-ar devansa cu o clasă în care să se
combine cele două modalităţi de abordare oral
– intuitivă şi scrisă, prin deplasarea unor
elemente simple de scris – citit, din clasa II-a.
Absolvenţii clasei a IV-a nu ştiu notele şi sunt
privaţi de bucuria de a se manifesta prin cântec
fiind lipsiţi de deprinderile elementare de cânt.
Etapele descifrării unei melodii prin solfegiere
sunt în mare parte comune cu cele ale învăţării
unei cântec după auz, dar apar şi unele
specifice.
Cele comune sunt: prezentarea datelor generale
ale piesei, interpretarea ei cu expresivitate.
Cele specifice : citirea şi intonarea notelor,
citirea ritmică, citirea melodico – ritmică,
solfegierea model.
Se recomandă încheierea activităţii cu
solfegierea expresivă.
Pentru fixarea şi consolidarea solfegiului
învăţat, cântec sau fragment dintr-o lucrare se
practică:
- descompunerea în unităţi
sintactice (perioade, fraze,
rânduri) şi solfegierea lor în altă
ordine decât cea din piesă;
- alternarea solfegierii în colectiv
cu cea în grup, în lanţ, individual;
Pentru a nu căpăta un statut asemănător celui
din şcolile şi liceele de muzică, este necesar ca
ponderea solfegiilor să fie cât mai redusă,
deoarece timpul nu permite atingerea unor
performanţe iar rolul disciplinei este acela de a-
i oferi elevului deschideri spre receptarea unor
capodopere ale muzicii româneşti şi universale.
La câţiva ani după terminarea şcolii, elevii nu
mai pot solfegia nici exemplele învăţate,
nicidecum să poată descifra lucrări noi.

76
Dumitru Kiriac susţine renunţarea la
solfegierea sterilă în favoarea melodiilor
populare româneşti, a cântărilor bisericeşti şi a
exemplelor din creaţia universală.

FORMAREA SIMŢULUI ARMONIC ŞI

POLIFONIC

Formele primare de armonie şi polifonie sunt:

cântarea însoţită de ison sau de hang şi canonul.
Isonul este întâlnit atât în cântările bisericeşti
unde cântările sunt însoţite de un sunet lung pe
sunetul de bază al glasului, cât şi în cea
populară – hangul formă simplă de
acompaniament realizată de obicei prin
imitarea cobzei.
Canonul reprezintă o formă evoluată, iar la
clasele mici se transformă în joc.
Cântarea în canon sporeşte solidaritate de grup,
voinţa de succes şi de însuşire temeinică a
piesei muzicale (reuşita canonului depinde
direct de însuşirea perfectă a melodiei), se
dezvoltă simţul muzical al elevilor în toate
componentele sale: armonic, polifonic,
melodic, ritmic.
Cântarea în canon parcurge mai multe etape:
- învăţarea corespunzătoare a
cântecului cu întregul colectiv;
- organizarea grupelor, urmată de
interpretarea melodie de către
fiecare grup;
- cântarea în canon, cea de a doua
grupă pornind la comanda
propunătorului;
Succesul cântării depinde de măsura în care
elevii şi-au însuşit melodia şi de nivelul
dezvoltării lor muzicale.

77
FORMAREA DEPRINDERILOR DE A
DESCOPERI ŞI FOLOSI ELEMENTELE
DE EXPRESIE

Dinamica este arta de a utiliza în compoziţie şi

în interpretare, elementele de intensitate sonoră
cele mai adecvate pentru a da expresie şi sens
mesajului artistic.
Tempo-ul – parcurgere metronomică realizată
de interpret pe baza factorilor componistici şi a
contribuţiei sale personale în tălmăcirea operei
de artă.

Ele devin conţinuturi de mare importanţă în

planul educaţie muzicale, se însuşesc prin
exerciţii de percepere a principalelor nuanţe şi
mişcări şi se exersează pe piesele studiate.
Primele deprinderi de utilizare a nuanţelor şi
tempo-ului se formează în clasele primare.
Formele preferate în abordarea nuanţelor s-au
dovedit cele de imitare a ecoului.
Se adaugă cântecele de leagăn cu sonorităţi
reduse şi marşurile pentru intensităţi sporite.
Practica a evidenţiat confuzia pe care o fac unii
copii între a cânta încet şi cânta rar.
Însuşirea celor două conţinuturi ale limbajului
muzical sunt un bun prilej de a-i obişnui pe
elevi să depăşească faza cântării stridente şi
foarte rapide.
Ţinta finală o constituie cântarea nuanţată şi
expresivă.

78
FORMAREA DEPRINDERILOR DE A
DISTINGE TIMBRUL CA ELEMENT DE
LIMBAJ MUZICAL

Ca element distinctiv de limbaj muzical,

timbrul sau culoarea oferă educaţiei muzicale
premise importante pentru receptarea muzicii.
Se porneşte de la distingerea timbrurilor
vocale de cele instrumentale, pregătind accesul
spre genurile vocale, corale, instrumentale,
orchestrale, vocal – simfonice.

FORMAREA DEPRINDERILOR DE A
ANALIZA STRUCTURA
ARHITECTONICĂ A UNEI PIESE
MUZICALE ŞI DE A O FOLOSI CA
ELEMENT DE RECEPTARE
Educaţia muzicală foloseşte unităţi sintactice:
motive, fraze muzicale, rânduri melodice,
strofe, etc.
Formarea deprinderilor specifice pentru acest
obiectiv începe de la clasele mici, atât în cadrul
activităţilor de interpretare, cât şi al celor de
receptare, primele audiţii având ca principal
material cântece cu structuri uşor de
recunoscut.
Structurile arhitectonice simple ale cântecelor
populare sunt elemente de referinţă pentru
înţelegerea formelor strofice ale cântecului de
factură cultă.
Drumul spre forma cuplet-refren deschide calea

79
către înţelegerea formei de rondo şi a celei de
lied bipartit şi tripartit.
Elevii trebuie deprinşi să distingă refrenul
caracteristic muzicii populare, dar şi celui de
factură cultă.
Formarea deprinderilor de a analiza structura
arhitectonică a unei piese muzicale se va
extinde la clasele gimnaziale şi liceale spre
genurile ample, operă, balet, sonată, concert.
Recunoaşterea motivelor, propoziţiilor, temelor
muzicale vor servi la recunoaşterea discursului
muzical amplu: sonată, concert, simfonie.
La liceu apar formele polifonice, în special
fuga cu elementele ei componente:
- expoziţia;
- dezvoltarea;
- reexpoziţia;
Fuga bitematică anticipă forma de sonată
bitematică.
Pentru a gusta din frumuseţile muzicii este
necesar ca elevul să aibă cunoştinţă de structura
arhitectonică şi estetică a acestei arte.

FORMAREA DEPRINDERILOR DE
SCRIS MUZICAL
Educaţia muzicală are obligaţia de a-i învăţa pe
elevi scris – cititul muzical:
- deprinderile de a consemna în
notaţie muzicală anumite
fragmente, cântece, piese
muzicale (elevul reprezintă în
scris ceea ce se exprimă în
vorbire);
- deprinderile de a scrie corect
caligrafic din punct de vedere
muzical anumite exerciţii sau
piese;

80
Scrisul are avantajul de a-i apropia mai mult pe
copii de muzică.
Ortografia muzicală are o importanţă deosebită
în dezvoltarea deprinderilor de solfegiere, în
fazele primare elevii scriind sub note numele
lor.
Scrisul trebuie să deservească scris – cititul
muzical, şi ambele, însuşirea unui repertoriu
valoros şi semnificativ.

ELEMENTE METODICE PENTRU

CULTIVAREA SENSIBILITĂŢII, A
IMAGINAŢIEI, FANTEZIEI ŞI A
CREATIVITĂŢII MUZICALE.
Vechile metodici recunosc faptul că muzica
este o artă a afectelor şi a emoţiilor şi îşi
propun să trateze muzica sub dublul ei aspect,
de artă şi ştiinţă.
Educaţia muzicală îşi propune nu numai
instruirea ci şi sensibilizarea elevilor prin
contactul cu valorile reprezentative ale artei –
muzicale şi prin cultivarea emoţiilor şi
sentimentelor care îmbogăţesc viaţa spirituală
şi o înnobilează.
George Breazul ne descrie o parte a
obiectivelor educaţiei muzicale fiind valabile
pentru toate ciclurile şcolare:

81
 - de a trezi şi stimula creativitatea
copiilor;
- de a –i dezvolta şi înnobila prin
împărtăşirea frumosului muzical,
emotivitatea şi fantezia;
- de a contribui la desăvârşirea
educaţiei estetice, morale, sociale
şi naţionale şi la formarea
personalităţii;
Mulţi pedagogi semnalează greşeala unor
profesori constând în accentuarea excesivă a
laturii instructive, neglijând latura esenţială:
sensibilitatea, gustul şi bucuria frumosului
artistic.
Înălţarea sufletească prin ascultarea muzicii
religioase nu se traduce numai prin bucurie şi
purificare, ci şi prin efectul înălţător pentru
spiritul nostru.
Muzica are un rol modelator prin aportul ei la
împlinirea personalităţii, la dezvoltarea
capacităţii de apreciere pe criterii valorice, care
privesc actul de creaţie şi interpretativ.
Pentru noua pedagogie artistică, Ion Gagim
stabileşte zece puncte de reper privind latura
sensibilităţii, a fanteziei, a emoţiilor artistice, a
imaginaţiei, în esenţă a influenţei muzicii
asupra psihicului uman:
1. întâietatea factorului empţional în
raport cu cel raţional în procesul de
însuşire a muzicii ;
2. dominaţia factorului artistic în raport
cu cel tehnic, orice activitate muzical
didactică cu elevii (cânt, audiţie);
3. prezenţa pasiunii a interesului şi a
bucuriei de a face muzică sub
formele propuse de educator;
4. prezenţa trăirilor estetice, spirituale,

82
 căutările permanente ale sufletului;
5. colorarea, înveşmântarea metodelor,
formelor, procedeelor instructiv –
educative în vesmânt artistic –
emoţional;
6. prezenţa elementului creaţie în orice
activitate muzicală a elevului;
7. dezvoltarea aptitudinilor muzicale, a
auzului, a sensibilităţii şi
receptivităţii, a gândirii muzicale, a
imaginaţiei artistice;
8. prezenţa unui contact viu, emoţional,
între profesor şi elevi;
9. predominaţia aspectului muzical
educativ în raport cu cel muzical –
instructiv;
10. prioritatea metodelor de instruire
intuitive în raport cu cele raţionale;

Formele cele mai explicite prin care se

concretizează obiectivul dezvoltării
sensibilităţii sunt:
- interpretarea corespunzătoare,
afectivă a unor piese muzicale;
- aprecierea unor lucrări valoroase
interpretate sau audiate;
- dezvoltarea unor criterii de
judecată estetică;
Cultivarea spiritului creativ este una dintre
principalele obligaţii ale şcolii.
Cultivarea creativităţii:
- potrivirea unor formule ritmice
pe anumite versuri;
- inventarea de melodii simple pe

83
 texte recomandate;
- găsirea tonicii unui fragment
muzical;
- realizarea unor variaţiuni ale
unei teme date;
- modificarea unor teme muzicale;
- pregătirea unui spectacol
artistic;
Metode pentru cultivarea creativităţii muzicale:
- conversaţia, dialogul profesor –
elev;
- dialogul cântat între doi elevi;
- transformarea unor cântece;
Creativitatea trebuie extinsă şi spre activitatea
interpretativă.
Imaginaţia rămâne un proces psihic care se
educă şi autoeducă.

EVALUAREA ACTIVITĂŢILOR DE
EDUCAŢIE MUZICALĂ
Prin evaluare se înţelege măsurarea şi
aprecierea rezultatelor obţinute de elevi într-o
anumită perioadă.
Evaluarea urmăreşte în general
aprecierea gradului de însuşire de către elevi a
anumitor cunoştinţe şi deprinderi însuşite în
cadrul unei discipline şcolare, ţintind măsurarea
competenţelor concretizate în ceea ce poate să
facă elevul cu ceea ce ştie.
Evaluarea trebuie să aibă în vedere:
competenţe, capacităţi, abilităţi şi atitudini
84
concretizate în conţinutul răspunsurilor, modul
de prezentare, precizia informaţiilor.
Evaluarea se impune la sfârşitul fiecărei
secvenţe a activităţii didactice: lecţie, capitol,
semestru, an şcolar.
Funcţiile principale ale evaluării:
- diagnostică: are în vedere
lacunele şi posibilitatea de
înlăturare a acestora;
- de prognosticare - anticipă
viitoarele performanţe şi slujesc
orientării şcolare ulterioare;
- de selecţie – clasifică şi
ierarhizează elevii în funcţie de
rezultatele şcolare;
- de certificare – consemnează
cunoştinţele şi competenţele
elevilor la sfârşitul unei etape
şcolare;
Prin evaluare în educaţia muzicală, deşi
disciplina are aspecte ce nu pot fi măsurate,
ţinând de sfera spirituală, se urmăreşte
măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor,
deprinderilor şi atitudinilor muzicale, artistice
şi culturale.
Pe baza eficienţei activităţii didactice şi
de atingere a obiectivelor proiectate se decide
acordarea unei note, care reprezintă nivelul
acestora la diferiţi elevi din acelaşi colectiv
şcolar.
Notarea îndeplineşte următoarele tipuri
de funcţii:
1. sociale – concretizate în calitatea
pregătirii generale a elevilor care
ajung la absolvire;
2. pedagogice;
3. de clasificare a elevilor;
85
 4. de control a procesului de
învăţământ;
5. de orientare profesională;
În educaţia muzicală evaluarea
deplasează accentul de pe cunoştinţe pe
deprinderi şi capacităţi, dar poate fi completată
cu apreciere orală şi încurajare verbală.
Există două tipuri de evaluare:
1. continuă, numită permanentă sau
formativă care urmăreşte
verificarea pe secvenţe mici a
însuşirilor, cunoştinţelor şi
deprinderilor;
2. sumativă sau cumulativă,
semestrială, anuală – realizată la
intervale mai mari de timp, de
obicei la sfârşitul unor secvenţe
de timp: semestru, an şcolar;
Evaluarea continuă urmăreşte verificarea pas cu
pas a învăţării şi vizează toţi elevii, putând
constata deficienţele ce pot fi remediate din
mers.
Se bazează în primul rând pe probele
practice, măsurând nivelul însuşirii
cunoştinţelor şi deprinderilor.
Evaluarea sumativă este de două feluri:
- iniţială – are în vedere stadiul de
pregătire al elevului la începutul
unui capitol, ciclu şcolar;
- sumativă propriu – zisă de
verificare periodică a
conţinuturilor unei etape mai mari
de învăţare (semestru, an şcolar).
Se practică la sfârşitul semestrelor
şi este precedată de reactualizare
conţinuturilor propuse într-o lecţie
precedentă pentru evaluare.
86
Pentru aprecierea nivelului atins în realizarea
obiectivelor se utilizează şi probe scrise:
- recunoaşterea unor piese
învăţate sau audiate;
- delimitarea unităţilor sintactice
ale unei piese scrise;
- recunoaşterea unor elemente de
limbaj (tempo, nuanţe, măsuri);
- încadrarea unor piese învăţate în
grupe asemănătoare;
- descoperirea unor asemănări şi
deosebiri dintre genuri şi forme
muzicale (colinde, doine, operă);
Obiectivele aprecierii trebuie să corespundă
tuturor planurilor dezvoltării
personalităţii:cognitiv, afectiv, al deprinderilor
şi capacităţilor.
Cele mai întrebuinţate metode şi procedee de
evaluare pentru educaţia muzicală sunt: orale,
scrise, practice.
Probele scrise în educaţia muzicală se limitează
la elemente teoretice sunt rar întrebuinţate de
obicei la sfârşitul unui semestru sau capitol,
desfăşurându – se prin extemporale anunţate.
Probele orale sunt frecvente şi permit
verificarea prin sondaj atât a exemplelor
muzicale cât şi a elementelor de limbaj, însoţite
de anumite exerciţii.
Probele practice sunt cele mai eficiente şi
frecvente în activitatea de educaţie muzicală,
constând din verificarea deprinderilor practice
însuşite.
Evaluarea muzicii apelează la metode clasice:
- însuşirea cunoştinţelor muzicale;
- însuşirea deprinderilor practice
şi dezvoltarea capacităţilor de
interpretare şi receptare a muzicii;

87
 - însuşirea unui repertoriu de
lucrări muzicale valoroase;
- posibilitatea de aplicare a
cunoştinţelor teoretice în practică;
- nivelul dezvoltării aptitudinilor
muzicale: auzul, vocea, memoria,
simţul ritmic;
Pentru asigurarea reuşitei noilor forme de
evaluare trebuie introduse în fiecare lecţie
probele specifice, matricele de evaluare,
descriptorii de performanţă.
Documentele curriculare pentru educaţia
muzicală stipulează standarde curriculare de
performanţă pe cele patru obiective, avându-se
în vedere lărgirea paletei repertoriale
interpretative şi de receptare.
Matricele de evaluare şi descriptorii de
performanţă se bazează pe obiective şi
urmăresc cele patru paliere: interpretare,
receptare, cunoaşterea elementelor de limbaj,
cultivarea sensibilităţii, fanteziei, imaginaţiei şi
creativităţii.
Fiecare dintre cele patru obiective se formează
pe trei nivele, corespunzătoare celor trei
calificative, convertibile în şase note de
promovare.
Probele de evaluare pentru educaţia muzicală
urmăresc să cuantifice:
- gradul de realizare a obiectivelor
prevăzute în programă;
- nivelul formării deprinderilor şi
competenţelor muzicale
concentrate în matricele şi
descriptorii de performanţă,
prevăzute de programa clasei
respective;
- stadiul însuşirii conţinuturilor

88
 stipulate de programa clasei
respective;
Evaluarea permanentă, realizabilă în momentul
specific al fiecărei lecţii, va avea în vedere
activităţile diverse ale orei precedente: temele
realizate independent, lucrările muzicale
propuse în lecţia anterioară pentru însuşire prin
interpretare sau prin audiţie.
Principala metodă utilizată în evaluarea
continuă şi cea sumativă este cea a
conversaţiei, cu condiţiile ei specifice:
adresarea întrebării întregului colectiv de elevi,
acordarea timpului de gândire şi de formulare a
răspunsului, numirea elevului, aprecierea
răspunsului prin note sau prin alte mijloace de
evaluare.
Lecţiile de evaluare sunt precedate de cele
recapitulative în care este derulat principalul
material însuşit pe parcursul semestrului.
Evaluarea scrisă poate avea în vedere în special
recunoaşterea audiţiilor prezentate anterior:
numele compozitorului, titlul piesei, caracterul
şi tematica lucrării.
Evaluarea se încheie cu note comunicate
elevilor, împreună cu justificarea lor.

PRINCIPIILE DIDACTICE PRIVITE DIN

PERSPECTIVA ACTIVITĂŢILOR
SPECIFICE EDUCAŢIEI MUZICALE
Principiile didactice reprezintă reguli de bază,
teze fundamentale, categorii pedagogice de
care trebuie să se ţină seama în proiectarea,
desfăşurarea şi evaluarea activităţilor
educaţionale.
Sunt valabile pentru toate disciplinele şcolare şi
se adaptează specificului fiecăreia dintre ele.
Comenius, celebrul pedagog ceh, stabileşte

89
regula de aur a didacticii în lucrarea sa
„Didactica Magna”, şi anume principiul
intuiţiei, conform căruia totul trebuie perceput
cu ajutorul simţurilor.
Principiul învăţării explicat de Comenius:
„copilul nu trebuie silit să înveţe nimic pe de
rost în afară de ceea ce mintea lui a înţeles bine
”.
Principiul sistematizării constă din mersul de la
concret la abstract, de la uşor la greu, de la
general la particular, care se intersectează cu
cel al accesibilităţii.
Ultimul principiu al lui Comenius este cel al
temeiniciei şi durabilităţii însuşirii
cunoştinţelor şi deprinderilor, realizându – se
prin explicarea clară a elementelor noi,
netrecându – se mai departe până ce nu s-au
fixat bine cunoştinţele şi deprinderile
anterioare.
Educaţia muzicală are un principiu în plus faţă
de celelalte discipline, cel al realizării estetice,
care deosebeşte această disciplină de altele.

PRINCIPIUL INTEGRĂRII TEORIEI

ÎN PRACTICA MUZICALĂ,
SOCIALĂ ŞI ÎN VIAŢĂ

Principiul porneşte de la constatarea că practica

este izvorul teoriei şi capătă o importanţă
sporită în educaţia muzicală sub două aspecte:
- legătura cu practica:muzica este
o disciplină practică, teoria
muzicii fiind subordonată în acest
domeniu al obiectivelor care
privesc interpretarea, receptarea şi

90
 cultivarea sensibilităţii;
- legătura cu viaţa – porneşte de la
faptul că muzica reflectă viaţa şi
face parte din zestrea culturală şi
spirituală a unui om educat;
Îmbinarea teoriei cu practica se realizează în
două moduri:
1. pornind de la teorie la practică;
2. pornind de la practică la teorie;
Practica oferă cadrul favorabil pentru
dezvoltarea auzului muzical, a vocii, a
ambitusului, a memoriei muzicale, a simţului
ritmic şi armonic, a sensibilităţii muzicale şi a
capacităţii de receptare a muzicii.

PRINCIPIUL ACCESIBILITĂŢII ŞI
AL RESPECTĂRII
PARTICULARITĂŢILOR PSIHICE
Principiul accesibilităţii îşi extinde valabilitatea
în toate domeniile de cunoaştere, în cazul
activităţi educaţionale, la toate disciplinele şi
porneşte de la cerinţa respectării capacităţii de
înţelegere a celui educat.
În activitatea de educaţie muzicală putem vorbi
despre mai multe tipuri de accesibilitate:vocală,
interpretativă, melodică, ritmică.
Principiul are în vedere accesibilitatea
complexului, prin descompunerea metodică în
părţi abordabile pentru potenţialul elevului.
Prima modalitate a principiului constă în
trecerea de la uşor la greu (drumul de la
distingerea diferitelor înălţimi sonore până la
descifrarea unei melodii).

91
A doua modalitate o constituie mersul de la
cunoscut la necunoscut.
Respectarea principiului asigură legătura
firească dintre cunoştinţele şi deprinderile
însuşite şi de cele noi, care se clădesc pe cele
anterioare şi devin bază pentru cele viitoare.
Pentru a preveni eventualele depăşiri ale
nivelului de înţelegere sau de însuşire a unor
deprinderi, se prevăd în proiectul didactic
premisele teoretice şi practice ale noilor
conţinuturi.
Se recomandă extragerea noului din contextul
general şi analizarea lui.
Este cunoscută şi metoda aplicării elementelor
noi pe baza celor cunoscute anterior elevilor.
Un rol deosebit în respectarea acestui principiu
îl are momentul aperceptiv al fiecărei lecţii,
care asigură legarea elementelor noi de altele
cunoscute şi care trebuie să trezească interesul
elevilor.
Principiul accesibilităţi este strâns legat de cel
al respectării particularităţilor psihice, de
vârstă, individuale.
Respectarea particularităţilor individuale
porneşte de la dotarea muzicală diferită de la un
elev la altul: voce, auz, simţ ritmic.
Este greşită eliminarea copiilor cu aptitudini
muzicale mai slab dezvoltate din activităţile
obişnuite, ceea ce duce la sentimente de
frustrare şi de inhibare.
Practica a dovedit posibilitatea recuperării unor
asemenea copii.

PRINCIPIUL CORELĂRII OPTIME

DINTRE CONCRET ŞI ABSTRACT,
DINTRE INTUITIV ŞI LOGIC
Principiul intuitiv porneşte de la necesitatea

92
contactului direct cu fenomenul muzical
abordat, deoarece muzica nu se poate însuşi
decât printr-o intuiţie complexă şi profundă.
Activitatea educaţională presupune depăşirea
formelor primare de intuiţie şi trecerea la faze
superioare.
Intuiţia se poate realiza folosind asemănările ţi
deosebirile anumitor fenomene muzicale, ceea
ce poate duce la îmbogăţirea imaginaţiei, a
fanteziei, creativităţii şi la cultivarea
sensibilităţii artistice.
Activităţile de educaţie muzicală includ mai
multe tipuri de intuiţie: auditivă, motrică şi
combinată.
Fiind o artă ce se adresează în primul rând
auzului, muzica mizează pe intuiţia auditivă,
care serveşte receptării, dar şi a descoperirii
unor elemente de limbaj.
Intuiţia auditivă contribuie la dezvoltarea
capacităţii senzoriale a elevilor; are un rol
dominant în toate activităţile de educaţie
muzicală:
- învăţarea unui cântec nou;
- sesizarea unei probleme inedite
într-un cântec(intervale, scări, ton,
semiton, tonalitate);
- intuirea intonaţiei, ritmului,
formei;
- receptarea unei lucrări în formă
integrală sau fragmentară se
realizează tot auditiv;
Intuiţia auditivă o precede pe cea vizuală,
fenomen comun atât activităţii educaţionale cât
şi celei de creaţie.
În activitatea de educaţie muzicală se disting
două priorităţi ale intuiţiei auditive:
- întâi se cântă şi se intuieşte

93
 problema nouă;
- întâi se cântă şi apoi se învaţă
notaţia;
Intuiţia auditivă trebuie să fie însoţită de
explicaţii şi urmată de practica muzicală.
Intuiţia vizuală nu poate fi lipsită de cea
auditivă.
Intuiţia vizuală se realizează prin descoperirea
noutăţii din exemplele muzicale propuse spre
studiere, din planşe realizate de educator,
devenind utilă mai ales în etapa învăţării şi
practicării notaţiei muzicale.
Solfegierea presupune intuiţia auditivă, ea
îmbinând două sau trei tipuri de intuiţie:
vizuală – cea de la care se porneşte, auditivă şi
motrică, rezultând o intuire combinată.
Intuiţia motrică se realizează prin mişcări sau
prin gesturi care au legătură cu problemele
muzicale abordate. Exemplu: în perioada oral –
intuitivă intervalele sunt reprezentate prin
asocierea cu mişcarea mâinii în sus, în jos sau
orizontal.
Intuirea combinată sau mixtă rezultă din
combinarea a două sau trei dintre intuiţii.
Poate fi realizată în două moduri:
- succesivă – de obicei primează
cea auditivă;
- simultană – se realizează după
cea succesivă;
Ion Şerfezi recomandă mai multe tipuri de
succesiuni ale intuirii combinate:
1. pentru elemente melodice: intuire auditivă
– vizuală – motrică;
2. pentru elemente ritmice: intuire auditivă –
motrică – vizuală;
Pentru respectarea vârstei copiilor sunt sugerate
succesiunile:

94
 1. pentru etapa preşcolară şi şcolară mică:
intuire auditivă – motrică – vizuală;
2. pentru etapa gimnazială şi liceală: intuire
auditivă – vizuală – motrică;
Intuiţia înlesneşte accesul dinspre concret şi
abstract, ţinta finală a educaţiei muzicale fiind
dezvoltarea capacităţilor de receptare a muzicii.

PRINCIPIUL ÎNSUŞIRII CONŞTIENTE ŞI

ACTIVE A CUNOŞTINŢELOR ŞI A
DEPRINDERILOR MUZICALE
Principiul impune depăşirea fazei de învăţare
pe de rost a unor definiţii, reguli, formule,
lucrări, elevul fiind subiectul propriei deveniri.
Pentru educaţia muzicală principiul are o
importanţă deosebită, deoarece numai o
însuşire conştientă şi activă a cunoştinţelor şi
deprinderilor asigură realizarea celor mai
importante obiective ale disciplinei:
dezvoltarea capacităţilor interpretative şi de
receptare a muzicii şi a sensibilităţii, fanteziei,
imaginaţiei şi creativităţii elevilor.
Strategii recomandate:
- înţelegerea scopului şi a
importanţei activităţii propuse
elevilor;
- formarea unor deprinderi de
muncă intelectuală;
- crearea unor stări afective,
optime;
- cultivarea spiritului de
curiozitate, de cercetare;
- organizarea unor activităţi
speciale în care elevii să fie
învăţaţi cum să înveţe şi cum să
obţină un randament maxim;

95
Spre deosebire de alte discipline, la care elevul
este iniţiat doar în şcoală,în domeniul educaţiei
muzicale cadrele didactice au de întâmpinat
rezistenţa faţă de pregătirea muzicală din
familie.
Acest principiu nu este posibil decât printr-o
participare conştientă şi activă, prin cultivarea
interesului viu, prin trezirea unor stări afective
pe baza analizei materialului muzical.
Se impune evitarea învăţării mecanice,
reproductive. Sunt necesare motivaţia învăţării,
cultivarea curiozităţii şi îndrumarea activităţilor
de învăţare.

PRINCIPIUL SISTEMATIZĂRII ŞI
CONTINUITĂŢII
Acest principiu se realizează prin ordonarea
progresivă a cunoştinţelor şi deprinderilor prin
asigurarea sistematizării lor. Această ordonare
este urmărită de programă, care porneşte de la
acela mai simple elemente, în general
cunoscute, urcând concentric spre unele
superioare, dar principiul trebuie respectat la
fiecare lecţie.
Pentru domeniul muzical sistematizarea şi
continuitatea se realizează în două forme:
- în cadrul unei singure lecţii în
care se analizează elemente noi, se
însuşeşte o nouă piesă pe baza
deprinderilor vechi, apelându-se la
exerciţii de intonare, ritmizare;
- pe mai multe lecţii – cum ar fi
cele consacrate sistemului modal
sau tonal, sau despre evoluţia
operei de-a lungul secolelor.
Solfegierea, cea mai complexă activitate

96
muzicală, reprezintă un efort intelectual
sistematizat şi o sinteză a unor deprinderi
simple progresive, realizate printr-o activitate
continuă, gradată cu secvenţe bine stabilite şi
eşalonate sistematic.
Abordarea gradată şi sistematică are în vedere
planul receptării muzicii, asigurând progresul.
O importanţă deosebită o reprezintă premisele
teoretice şi practice ale oricărei activităţi, ele
trebuie precizate în fiecare proiect didactic,
asigurând continuitatea şi sistematizarea
cunoştinţelor şi deprinderilor.

PRINCIPIUL ÎNSUŞIRII TEMEINICE A

CUNOŞTINŢELOR, PRICEPERILOR ŞI
DEPRINDERILOR MUZICALE.
Trăinicia cunoştinţelor şi deprinderilor este
determinată de modul în care au fost însuşite,
aplicate în practică şi repetate sistematic.
Principiul necesită două forme de fixare,
recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor şi
deprinderilor:
- cea curentă a fiecărei lecţii;
- cea periodică la sfârşitul marilor
etape şcolare, semestre, an şcolar
sau încheierea unor capitole;
Un procedeu utilizat pentru respectarea
principiului însuşirii temeinice îl constituie
algoritmizarea, deprindere ce constă în
descompunerea operaţiilor şi realizarea lor în
forme complexe după au fost parcurse etape
preliminare: rezolvarea problemelor melodice,
ritmice, solfegiere, cântare pe cuvinte.
Principiul are o importanţă sporită pentru
devenirea intelectuală şi morală a educatului,
căruia, printr-o însuşire temeinică i se formează
un stil de muncă dominat de ordine,

97
conştiinciozitate şi temeinicie.

98
99