A doua școală vieneză

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, mintea umană a trecut
prin unul dintre acele momente grațioase caracterizate de mutații profunde în toate domeniile.
Aceste schimbări au fost atât de radicale încât efectele lor nu s-au simțit la momentul respectiv,
ci au fost resimțite ani mai târziu.

Prin publicarea în 1908 a lucrării lui Arnold Schoenberg, ”Cartea grădinilor suspendate”.
Vechiul concept de tonalitate este înlocuit, cu forme și construcții muzicale disonante.

Arnold Schoenberg

Despre compozitor:

S-a născut la Viena pe 13 septembrie 1874. Nimic nu anunța genialitatea muzicianului

care a primit o educație muzicală destul de sumară și la vârsta de opt ani a început să cânte la
vioară așa cum cântau toți copiii din familiile vieneze înstărite Primii lui profesori au fost Bach și
Mozart, au urmat apoi Beethoven, Brahms și Wagne . ”Sunt conservator silit să devin radical”.
(Spune Schoenberg)

Muzica lui Arnold Schoenberg:

Începuturile muzicale ale lui Schoenberg stau sub semnul lui Wagner și al lui Mahler.
Publicul deja începuse să-l considere un subversiv. ”Noaptea transfigurată” care a avut premiera
în 1903 a provocat un mare scandal deși azi este considerată drept esența postromantismului. A
continuat cu poemul simfonic ”Pelleas și Melisande” și cu oratoriul ”Gurrelieder”. În 1903,
revine la Viena după ce fusese plecat vreme de doi ani la Berlin și începe să predea Printre primii
lui elevi au fost Anton Webern și Alan Berg, cei care îi vor continua opera și cărora le va rămâne
părinte spiritual pentru totdeauna.
 Cu timpul, muzica lui Schoenberg a început să se detașeze de conceptele uriașe
orchestrale din primele lucrări și să devină mai aforistică, compactă și disonantă.

Muzica lui Schoenberg era stranie la acea vreme, inaccesibilă publicului și de aceea a fost
primită cu multă ostilitate. Chiar și în anii 1960, când muzica lui și a lui Webern era la apogeu în
rândul compozitorilor, era rar cântată. Deși la început Schoenberg a crezut că stilul său va fi
adoptat de majoritatea confraților săi, mai târziu se va mulțumi doar să fie recunoscut și
respectat.

Semnificația lui Schoenberg:

Schoenberg a fost un pionier în utilizarea tehnicii pe douăsprezece tonuri, sau în serie,

care a renunțat la cadrul tonal tradițional al muzicii bazate pe structuri cheie clar definite, pentru
a oferi tuturor celor douăsprezece note ale scalei o proeminență egală. Deși o mare parte din
muzica sa a fost primită fie cu neînțelegere, fie cu ostilitate totală în timpul vieții sale, influența
lui Schoenberg asupra direcției muzicii secolului al XX-lea poate fi cu greu supraestimată.

Lucrări importante:

 Opere: Erwartung , Moses und Aron

 Coral: Gurrelieder , Un supraviețuitor din Varșovia

 Orchestrală: Simfonia de cameră nr. 1, Cinci piese orchestrale op. 16, Variaţiuni pentru
orchestră op. 31

 Cameră: Cvartetul de coarde nr. 2, Serenada pentru ansamblu cameral op. 24

 Vocal solo: Pierrot lunaire op. 21

 Pian solo: Cinci piese pentru pian op. 23, Suită pentru pian op. 25

Compozitorul Arnold Schoenberg a fost figura principală în așa-numita „A doua școală

vieneză”, o mișcare expresionistă care i-a inclus în special pe elevii săi Alban Berg și Anton
Webern.
 

Alban Berg

Despre compozitor:

Ca și Schoenberg, Alban Berg își trage seva din tradiția germană, însă e mult mai
romantic decât acesta, lucrările lui amintind de postromantici, de Wagner și de Mahler. Fiul
Johhanei și al lui Conrad Berg s-a născut pe 9 februarie 1885, la Viena. N-a studiat prea multă
muzică înainte să ajungă studentul lui Schoenberg.  După ce a fost inițiat în armonie și
contrapunct  de acesta, din 1906 începe să se ocupe doar de studiul muzicii.

Alban Berg  a făcut parte din cercul  elitei artiștilor vienezi. În cercul studenților lui
Schoenberg, Berg și-a prezentat prima interpretare publică în toamna anului 1907: Sonata pentru
pian (publicată în 1908). Au urmat Four Songs (1909) și String Quartet (1910), fiecare puternic
influențat de idoli muzicali ai tânărului compozitor, Gustav Mahler și Richard Wagner .

Muzica lui Alban Berg :

Lucrările puternice și complexe ale lui Berg se bazează dintr-o gamă largă de resurse
muzicale, dar sunt modelate în principal de câteva tehnici centrale: utilizarea unui expresionism
cromatic complex, care aproape ascunde, dar rămâne de fapt în cadrul tonalității tradiționale;
reformarea formelor muzicale clasice cu conținut atonal, adică abandonarea structurii tonale
tradiționale dependente de un ton de importanță centrală; și o manipulare abilă a abordării pe 12
tonuri dezvoltată de Schoenberg ca metodă de structurare a muzicii atonale. Berg s-a ocupat de
noul mediu atât de abil încât moștenirea clasică a compozițiilor sale nu este ștearsă, justificând
astfel termenul aplicat frecvent lui: „clasicist al muzicii moderne”.

O caracteristică a activității creatoare a lui Berg a fost modul lent, adesea ezitant, în care
a dat formă finală ideilor muzicale care, în cea mai mare parte, au fost rezultatul unei inspirații
bruște. Această manieră pretențioasă și perfecționistă de a compune explică numărul relativ mic
de lucrări.
 Lucrările sale au o abordare expresionistă a muzicii și chiar și lucrările pur instrumentale
poartă adesea elemente de autobiografie. Muzica lui Berg folosește adesea forme și gesturi
muzicale familiare, oferind astfel un sentiment de familiaritate în ciuda lumii sonore armonice
necunoscute.

Lucrări importante:

Pian :

 Sonata pentru pian, Op.1

 Kammerkonzert (1925) pentru pian, vioară și 13 instrumente de suflat

Camera :

 Cvartet de coarde, op. 3

 Patru piese pentru clarinet și pian, op. 5

 Lyric Suite

Orchestra :

 Trei piese pentru orchestră, op. 6

 Concert pentru vioară

Opera :

 Wozzeck , op. 7 (poate cea mai des interpretată operă de teatru în limbajul atonal)

 Lulu

Vocal :

 Șapte cântece timpurii

 Patru cântece, op. 2

 Cinci cântece orchestrale pe texte de cărți poștale ale lui Peter Altenberg , op. 4
  Der Wein

 Schliesse mir die Augen beide

 Altenberg Lieder

Compozitorul Alban Berg este amintit ca unul dintre membrii de frunte ai așa-numitei „A
doua școli vieneze”, alături de Anton Webern și profesorul lor Arnold Schoenberg.

Anton  von Webern

Despre Anton Webern:

Anton Webern a fost un compozitor și dirijor austriac și un membru de bază al celei de-a
doua școli vieneze. Webern s-a născut la Viena la 3 decembrie 1883 și a murit la Mittersill, lângă
Salzburg, la 15 septembrie 1945. Webern a studiat pianul și violoncelul în copilărie și, de
asemenea, a început să compună de la o vârstă fragedă. 

Webern și Berg l-au ajutat adesea pe Schoenberg în pregătirea pieselor de interpretare și a

aranjamentelor pentru pian ale lucrărilor sale și, de asemenea, au promovat puternic munca
profesorului și mentorului lor.

Webern a ocupat mai multe posturi de dirijor în timpul vieții sale, deși doar pentru
perioade scurte, deoarece dorea să se angajeze în compoziție. În anii 1920 a început să compună
folosind tehnica în douăsprezece tonuri – o tehnică de compoziție pe care Schoenberg o
introdusese în cercul său apropiat de elevi – care a marcat o etapă importantă în cariera
sa. Webern a dezvoltat și rafinat această tehnică, deși lucrările sale prezentaseră deja trăsături de
atonalitate încă din 1908 prin lipsa semnăturilor cheie.

Muzica lui Anton Webern:

 Webern a exemplificat o grijă deosebită pentru detalii, chiar și strictețe, în compozițiile
sale muzicale în toate elementele compoziționale (formă, textură, dinamică, efecte speciale etc.).
Lucrările sale se caracterizează și prin concizia lor. El a favorizat, de asemenea, extremele de
dinamică în lucrările sale, folosind adesea indicația ppp (care indică pianissimo possibile , sau
cât mai liniștit posibil) și a folosit efecte speciale extinse în lucrările sale. El este, de asemenea,
cunoscut pentru utilizarea inventiva a instrumentației prin distribuirea tonurilor succesive într-o
singură melodie la diferite instrumente, creând astfel o mare varietate de culori și texturi.
Interesul său pentru culoarea tonurilor este, de asemenea, exemplificat în scrisul său pentru
combinații instrumentale neobișnuite.

Muzica timpurie a lui Webern a fost în stilul expresionismului. Mai târziu a scris folosind
sistemul celor douăsprezece tonuri. Îi plăcea să folosească note foarte înalte și foarte joase,
precum și tăceri în muzica sa. Deși majoritatea pieselor sale erau foarte scurte, fiecare notă a fost
planificată cu atenție.

Lucrări importante:

În afară de câteva lucrări orchestrale, Webern a compus în principal muzică de cameră

vocală și instrumentală. Nu a scris operă și a scris o singură simfonie. A fost preponderent un
compozitor vocal, scriind numeroase cântece pentru voce solo și pian sau alt acompaniament
instrumental. Cele mai cunoscute compoziții instrumentale ale sale includ:

 Passacaglia, op.1
 Șase piese pentru mare orchestră, op. 6
 Cinci piese pentru orchestră, op.10
 Trei piese mici pentru violoncel și pian, op.11
 Simfonie, op.21
 Concert pentru nouă instrumente, op.24
 Variațiuni pentru pian, op.27
 Cvartetul de coarde, op.28
 Variațiuni pentru orchestră, op.30
 Deși muzica lui Webern nu a primit prea multă recunoaștere în timpul vieții sale,
interesul pentru muzica sa a crescut după moartea sa și a influențat mulți compozitori de mai
târziu, precum Luigi Dallapiccola, Karlheinz Stockhausen și Pierre Boulez.

BIBLIOGRAFIE

 Arnold Schoenberg | Biblioteca Britanică (www-bl-uk.translate.goog)

 https://www-britannica-com.translate.goog/biography/Arnold-Schoenberg
 Biography (www-schoenberg-at.translate.goog)
 https://www.atheneum.ca/?q=create-texte-cenaclu-208
 https://www-britannica-com.translate.goog/biography/Alban-Berg
 https://www-bl-uk.translate.goog/people/alban-berg?
_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
 Alban Berg (Compozitor) - Scurtă biografie (www-bach--cantatas-
com.translate.goog)
 Anton Webern | Biblioteca Britanică (www-bl-uk.translate.goog)

 Anton Webern - Wikipedia (de-m-wikipedia-org.translate.goog)