Franz Schubert

(n. 31 ianuarie 1797 , Himmelpfortgrund, Viena, Austria – d. 19

noiembrie 1828 , Viena, Imperiul Austriac)
Născut la Viena în 1797, Franz Schubert a excelat în toate genurile
muzicale, dar, având peste 600 de lieduri la activ, artistul s-a dovedit a
fi, de departe, cel mai creativ compozitor din istoria muzicii în ceea ce
privește melodiile frumoase. A transformat poeme în muzică, cum ar
fi Der Erlkönig (Regele Ielelor) și Gretchen am Spinnrade (Gretchen
la roata rotativă) de Goethe, iar cântecele sale au avut mereu un
puternic substrat încărcat de mister, de lumină și întuneric, pe care
nimeni nu pare să îl fi avut înainte.
Dintre piese se remarcă mai ales Marele duet. Acesta dă
impresia de simfonie, şi Fantezia în fa minor.
Chiar dacă a trăit doar 31 de ani, ca orice geniu, Schubert a scris
sute de lieduri, simfonii, uverturi, cvartete, sonate, misse, piese corale
şi lucrări pentru teatru muzical.
Peste 700 de lieduri, pe versuri de Müller, Goethe, Schiller,
Heine, Mayrhofer şi Rellstab, dintre care se disting două cicluri:
Frumoasă morăriţă şi Călătorie de iarnă; 9 simfonii (între care
celebra Simfonie nr.8 – Neterminată), Serenadă şi Ave Maria.
 Robert Schumann

(n. 8 iunie 1810 , Zwickau, Q1366141, Regatul Saxoniei – d. 29

iulie 1856 , Endenich, Rhine Province, Regatul Prusiei)
A fost deopotrivă un geniu și un spirit chinuit de maladii
mintale, al cărui sfârșit într-un ospiciu a influențat multă vreme, din
nefericire și în bună măsură pe nedrept, percepția asupra muzicii sale
splendide și de o mare sensibilitate. Personificarea geniului romantic,
extrem de talentat și inspirat dar și cu o biografie tragică, Robert
Schumann (1810-1856) a dat profunzime și nuanțe romantismului și a
creat muzici de o copleșitoare sensibilitate. Printre altele a fost un
maestru al lied-urilor, gen muzical pe care l-a îmbogățit ca nimeni
altul și pentru care s-a inspirat din textele unor celebri poeți germani.
Compoziții: Simfonia a IV-a, Simfonia nr. 1, Carnaval,
Concertul pentru pian, Concertul pentru violoncel etc.
 Frédéric Chopin

(n. 22 februarie 1810, Żelazowa Wola, Ducatul Varșoviei – d. 17

octombrie 1849 Paris, A Doua Republică Franceză)
Având un suflet sensibil și nobil, Frederic Chopin a fost un artist
romantic tipic; compozițiile sale cu o tonalitate personală au avut un
efect determinant aproape o jumătate de secol asupra stilului
interpretativ al concertelor de pian, acestea fiind preferate și azi în
programele de concerte.
Chopin a compus aproape numai piese pentru pian (are două
concerte pentu pian și orchestră cu instrumentație făcută de
el:concertele pentru pian și orchestră în fa minor și mi minor). Opera
sa se compune printre altele din:2 fantezii muzicale, 27 de studii, 26
de preludii, 17 poloneze, 58 de mazurci, 17 valsuri, 21 de nocturne, 4
balade, 4 scherzouri, 4 improntu-uri. Mazurcile, valsurile și
polonezele compuse încă în Polonia sunt de fapt dansuri stilizate.
Mazurcile sunt lirice și intime, iar valsurile sunt compoziții sclipitare
destinate saloanelor. Nu este greu de observat inspirația lor patriotică
în unele piese compuse în străinătate.
 Felix Mendelssohn Bartholdy

(n. 3 februarie 1809, Hamburg, Germania – d. 4 noiembrie 1847,

Leipzig, Confederația Germană)
A fost un compozitor și dirijor german, de origine evreiască, care a
activat în perioada de început a romantismului. Lucrările sale includ
simfonii, concerte, oratorii, piese pentru pian și muzică de cameră.
După o lungă perioadă de relativă denigrare, originalitatea sa creativă
a fost reevaluată și, în sfârșit, recunoscută.
Într-o viață scurtă, de numai 38 de ani, a scris 121 de lucrări în
toate genurile, vădind în clasicismul construcțiilor o imaginație vie,
un lirism pitoresc. Respectul formelor clasice tradiționale este ecoul
educație sale îngrijite și firii sale sobre, reținute, fără excesele
romanticilor.
Dar creația să reflectă și o atitudine romantică, generată de
imaginația sa poetică, de delicatețea să sufletească și de sensibilitatea
la frumosul naturii.
Mendelssonhn a scris comedie: “Visul unei nopți de vară”, lucrări
simfonice și concertante: simfonia-cantata “Lobgesang”, “Simfonia
Reforma”, “Scoțiană” și “Italiană”, uverturi: “Hebridele”, “Marea
liniștită” etc.
 Piotr Ilici Ceaikovski

(n. 7 mai 1840, Votkinsk, Rusia - d. 6 noiembrie 1893, Sankt

Petersburg, Rusia)
Piotr Ilici Ceaikovski a fost primul compozitor rus a cărui muzică
a câştigat un prestigiu internaţional. Faima sa a crescut o dată cu
apariţiile sale în calitate de dirijor invitat în cadrul concertelor
susţinute în Europa şi SUA. În cadrul creaţiilor artistului intră
simfonii, concerte, opere, muzică de cameră, precum şi vestitele
compoziţii muzicale destinate teatrelor de balet. Multe dintre aceste
lucrări continuă şi astăzi să facă parte din repertoriul clasic al multor
concerte populare şi teatre muzicale din întreaga lume.
Compoziții: Lacul lebedelor, Piano Concerto no. 1, Simfonia nr.
6, Uvertura 1812, Dama de pică etc.
 Johannes Brahms

(n. 7 mai 1833, Hamburg, Confederația Germană– d. 3 aprilie 1897,

Viena, Austro-Ungaria)
A fost un compozitor romantic german, care a trăit cea mai
mare parte a vieţii sale în Austria, la Viena.
Brahms a fost considerat de către mulţi „succesorul” lui
Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow
drept a zecea a lui Beethoven (supranume folosit şi astăzi).
Brahms a compus un număr de opere importante pentru
orchestră, inclusiv patru simfonii, două concerte pentru pian, un
concert pentru vioară, un dublu concert pentru vioară şi violoncel şi
ampla lucrare corală Un recviem german (Ein deutsches Requiem).
Ultimul dintre acestea se remarcă prin a nu fi un recviem tradiţional,
liturgic (Missa pro defunctis), ci un ansamblu de texte pe care Brahms
le-a ales din Biblia lui Luther. De asemenea, Brahms a fost un
compozitor prolific în forma temă cu variaţiuni, compunând
remarcabilele Variaţiuni şi Fugă după o temă de Haendel, Variaţiunile
Paganini şi Variaţiuni după o temă de Joseph Haydn, alături de cicluri
mai puţin cunoscute de alte variaţiuni.