Genuri muzicale noi aparute in Perioada Romantica

Dei termenul de romantism, se aplic atunci cnd vorbim de muzic n perioada

aproximativ de la 1820 pn n jurul anului 1900, aplicarea contemporan a termenului de
romantic pentru muzic, nu coincide cu aceast interpretare modern. n 1810 E.T.A.
Hoffmann i-a numit pe Mozart, Haydn i Beethoven cei trei compozitori romantici
i Ludwig Spohr a folosit termenul de bun stil romantic pentru pri din Simfonia a V-a a lui
Beethoven. Din punct de vedere tehnic, Mozart i Haydn sunt considera i compozitori clasici,
i dup cele mai multe standarde, Beethoven reprezint nceputul perioadei romantismului
muzical. nceputul secolului al XX-lea, datorit faptului c sensul s-a rupt decisiv de trecutul
muzical, a dus la faptul c secolul al XIX-lea se numete "Era romantic", i se utilizeaz n
muzic n sens enciclopedic. Contrastele i emoiile sporite ale micrii literare
germane Sturm und Drang par a fi un precursor al romanului gotic, sau elementele sngeroase
ale unora dintre operele din perioada revoluiei franceze. Libretul lui Lorenzo Da Ponte scris
pentru Mozart prin muzica elocvent transmite un nou sens al individualitii i a libertii.
Generaia romantic l-a privit pe Beethoven, ca artistul lor ideal i eroic, care a dedicat mai
nti o simfonie Consulului Bonaparte, campion al libertii, ca apoi s-l conteste pe
mpratul Napoleon, retrgndu-i dedicaia simfoniei Eroica.

n cultura muzicii contemporane, muzicianul romantic a urmat o carier public, n

funcie de sensibilitatea audienei provenind din clasa de mijloc, lucru mult mai frecvent dect
s fie patronat de un aristocrat al curilor imperiale, aa cum a fost cazul cu muzicienii i
compozitorii perioadelor anterioare. Noua generaie de muzicieni a creat virtuozi, care n
calitatea lor de persoane publice i fceau carier ca soliti, mergnd n turnee de concerte ca
de exemplu Paganini i Liszt, iar dirijorii au nceput s apar ca figuri importante, de a cror
abilitate de interpretare a muzicii tot mai complexe depindea n mare msur calitatea redrii.

Niccol Paganini

Principali reprezentani ai romantismului n muzic:

Robert Schumann, romantism poetic

Johannes Brahms
 Frdric Chopin

Hector Berlioz

Carl Maria von Weber

Franz Liszt

Richard Wagner

Piotr Ilici Ceaikovski

Genuri muzicale noi aparute in Perioada Romantica:

Mazurca:

Dans de origine poloneza, specific unui grup etnic mazurii. Melodia este in masura
ternara, avant drept caracteristica mutarea accentelor de pe timpul tare pe timpi slabi. Din
secolul XVII, Mazurca se raspandeste in toata in toata Europa; este introdusa in muzica de
balet, in opera si in muzica instrumentala si orchestrala[9].

Mazurcile lui Chopin sunt patrunse de asemenea de sentimente patriotice, desi intr-un sens
diferit in comparatie cu polonezele. Intonatia mazurcilor poloneze este strans legata de arta
populara, reflecta aspecte specifice din viata oamenilor polonezi. Muzicologul sovietic V. V.
Pashalov a aratat ca mazurcile lui Chopin s-au dezvoltat din dansurile populare poloneze:
mazur-ul, kuiawiac-ul si oberec-ul. Ritmurile acestora au patruns in mazurcile lui Chopin
imprimandu-le un caracter cu adevarat popular. Dupa caracterul lor si continutul pe care-l
dezvaluie, ele pot fi usor impartite in trei grupe. Unele par niste schite cu subiecte din viata de
toate zilele. Sonoritati de instrumente populare atat de firesc armonizate, precum si veselia lor
naiva toate acestea trezesc in imaginatia ascultatorului un taboul pasnic al vietii de la tara.

Sunt si mazurci care il transporta pe ascultator in atmosfera frenetica a balului. In sfarsit,

grupul cel mai amplu al mazurcilor lui Chopin il constituie poemele lirice, uneori dramatice,
izvorate direct din ritmurile si dansurile populare. Ele sunt foarte variate, dezvaluind cele mai
diferite laturi ale lumii sufletesti a omului. In ritmurile mazurcii scrie academicianul
Asafiev sunt impletite aici dumele tipic slave, triste, de o melodicitate plastica; dincoace
compozitorul atinge limitele unei melancolii sumbre. Deodata vezi soarele, lumina, freamatul
vietii, adierea campiilor, dansului, iar in mijlocul veseliei, un nor trecand umbreste albastrul
cerului si in melodia mazurcii apare o umbra de durere. Asafiev aude aici maretia durerii
sufletului chopinian si continutul tragic allegendelor populare. Printre asemenea poeme lirice
putem cita mazurcile in sol diez minor, op. 33 si do diez minor, op. 30.

In mazurci, Chopin a facut sinteza a trei tipuri ale dansului popular polon si anume: mazurca
sau mazurek, kuiawiak si oberta sau oberek. Si daca spiritual mazurcei, compozitorul l-a
asimilat odatacu laptele si limba materna in ambianta satului natal, Zelazowa-Wola, el s-a
impregnate de caracteristicile ritmice si melodice ale kuiawiakului in anii adolescentei, cand a
petrecut o neuitata vacanta in satul unui coleg, originar din Safarnia,regiunea Kuiaw,
considerata patria acestei forme tipice a muzicii populare polone.

Mazurca, kuiawiak si oberek, in egala masura cantata si dansate se aseamana sub rapot
metric dar difera sub raportul ritmului si al distribuirii accentelor. Ele exprima la fel de
pregnant duiosia, dorul sau chinul ca si izbucnirile de bucurie si avantul exuberant.

Valsul:

Ital., valzero; germ.,Walzer; franc., valse

Aparut in a doua jumatate a secolului XVIII ca dans orasenesc, avand radacini si filiatiuni in
unele dansuri populare din Austria si Geramnia, s-a extins si capata o larga raspandire in mai
toata lumea.

Valsul in creatia lui Chopin este o lucrare pentru pian, destinata salii de concert in care in
afara de masura ternara ce amiteste de muzica insotitoare a dansului, constructia melodica si
armonica ii confera particularitatile si o apropie de muzica cu program.

Masura de 3/4 , tempoul potrivit, o melodica cantabila si expresiva sunt elemente Chopin a
fost atras in mod deosebit de inca o forma a dansului valsul care au determinat ca incepand
din secolul XIX sa apara un numar impresionant de valsuri, unele devenite celebre si cantata
cu success si astazi. Este vorba de acele tipuri ce contin o succesiune de melodii contrastante,
cuprinzand si un trio si da Capo pentru a se face trecerea spre coda; se pastreaza inalterabil
masura de 3/4 (desi exista rare exceptii, celebre), cu o factura de acompaniament simpla (un
bas urmat de doua acorduri pe timpii doi si trei).

Nu este vorba de valsul dansant ci de valsul ca piesa de concert. La fel ca mazurcile, valsurile
lui Chopin sunt foarte variate. Unele te incanta prin stralucitul effect al virtuozatatii
pianistice, altele, prin eleganta lor subtila, iar cele mai originale si mai importante valsuri te
subjuga prin lirismul lor cald, prin poezia lor inaltatoare si prin minunata cantilena pur
chopiniana.

Domeniul muzicii de salon capata, prin valsuri, o consistenta ce adauga aspectului de

eleganta un fin parfum romantic. Uneori de o stralucire de giuvaer (cum sunt Valsurile op.18
si op.34), alteori impregnate de o sensibilitate melancolica (Vals in La bemol major, op.69,
subtitulate Despartires), aceste frumoase miniaturi completeaza imaginea stilului chopinian
care, in mare parte, desi isi pastreaza caracterul national, se integrase ambiantei pariziene.
Sunt lucrarile poate cele mai apropiate de ceea ce Fetis numise muzica de pianist, exceland in
etalarea unei virtuozitati spectaculoase, dar intotdeauna insotite de o maiestrie incomparabila
a nuantelor si echilibrului proportiilor, ce innobileaza aspectul de mondenitate al acestui dans.

Impromptul:

Franc.; lat., in promptu = pe negandite

Piesa instrumentala (pentru pian, pian si vioara etc.) de mici proportii, cu un continut
variat, avand de obicei o structura specifica liedului (bipartite, tripartit). Desi are caracter de
improvizatie, este o piesa elaborata in toate elementele ei. A fost folosit atat ca muzica de
scena in unele piese de teatru franceze, cat si ca tema pentru variatiuni.

La hotarul dintre formele mari si cele mici din creatia lui Chopin, se afla Impromptu-urile.
Acestea se deosebesc de forma scherzoului, prin faptul ca aici predomina imagini duioase,
luminoase, stari sufletesti linistite. Cel mai cunoscut si in mod neindoielnic cel mai valoros,
este Impromptu al 2-lea, in fa diez major, care, dupa toate informatiile, ar fi inspirat de
imaginea unei mame ce sta aplecata asupra leaganului copilului sau si-si adoarme odorul
cantandu-i. Mama se gandeste la viitorul unicului ei fiu si in fata ochilor ii apare tabloul
luptelor pentru patrie, la care participa fiul ei. Dupa cum se vede, Chopin a fost inspirit si
aici de o profunda idee patriotica.

Preluand de la Schubert si John Field idea pieselor fanteziste care nu au un cadru fix al
formei, Chopin creaza in Impromturi si Nocturne un tip special de poezie romantica ce
alatura naratiunii momente de reverie. Dimensiunile, chiar daca sunt variabile, acopera aici o
mai mare suprafata decat in miniature, compozitorul inclinand spre o dezvoltare a
materialului muzical inlauntrul fiecarei sectiuni. Cele patru Imprompuri apar legate printr-o
conceptie asupra interfetelor intre momente de virtuozitate si idei melodice lirice, ce se
desfasoara dupa o aparenta inspiratie improvizatorica prin care razbate uneori o tematica ce-si
precizeaza contururile (in melodiile initiale ale op. 24 si op. 51nsau in caracterul de Poloneza
al celei de a doua idei din op. 36) dincolo de arabescurile fioriturilor pianistice.