Coralul

Muzica coral este o compoziie muzical destinat s fie cntat de mai multe persoane.
Executarea unei astfel de compoziii, precum i grupul de cntrei care execut mpreun o
compoziie muzical poart denumirea de cor.
Muzica coral se clasific n dou categorii distincte:
-fr acompaniament instrumental (a cappella);
-cu acompaniament instrumental.
Corul a cappella (o locuiune n italian nsemnnd ca la capel) este o cntare coral fr
acompaniament instrumental. Termenul provine de la spaiul rezervat unor altare laterale n interiorul
bisericii unde stteau uneori i cntreii. Modelul cntrii corale a cappella a fost muzica compus de
Giovanni Pierluigi da Palestrina, gndit s fie executat n Capela Sixtin, care nu dispunea de o
org. Aceast muzic corespundea nu numai condiiilor acustice ale edificiului ci i principiilor de
simplitate polifonic, slujind inteligibilitii textului, preconizate de Contrareform.
Corul cu acompaniament instrumental se mparte i el n dou categorii:
acompaniat de un singur instrument (de regul orga, n bisericile occidentale);
acompaniat de o orchestr.
De la cuvntul cor i-a luat numele i un gen muzical interpretat de coruri mixte: Coralul. Acesta
este caracterizat prin ritmul nu prea variat n care predomina valorile mari egale (note ntregi, doimile,
ptrimile, optimile). n Evul Mediu acesta era cntat la unison, dar dup Reforma lui Martin Luther
acesta s-a rspndit cntndu-se pe mai multe voci ajungnd s fie preluat i de muzica laic
reprezentat de marii compozitori: Johann Sebastian Bach, Johannes Brahms, Felix Mendelssohn-
Bartholdy, Antonn Dvok, Dmitri ostakovici i alii.

Cantata baroca

Cantata este un gen vocal-instrumental ce cunoaste o mare raspandire in toate tarile. A aparut in
secolul al XVII-lea, pana la mijlocul secolului al XVIII-lea fiind destinata doar unei voci soliste
acompaniate, adaugandu-se ulterior corul. In secolul XVIII, devine un gen muzical principal in cadrul
Bisericii Evanghelice. Structura se amplifica treptat, introducandu-se, alaturi de partile solistice, corul,
aria, arioso, recitativul, acompaniate de orga sau de formatii instrumentale. Miscarile in cantataa se
diferentiaza ajungand la 3-4 parti. Daca in secolul XVII cantata apartinea muzicii de cult folosite in
biserica, ulterior ea va fi interpretata si in salile de concert, in continutul predominant religios va apare
o prezenta tot mai larga a textelor cu caracter laic. J.S.Bach este unul dintre compozitorii care are peste
200 de cantate, in care se poate observa evolutia genului, atat in continut, cat si in forma. Creatia sa
cuprinde cantate religioase(ex. Gott ist mein Knig), cat si laice(Phoebus si Pan, Cantata sateasca,
Cantata cafelei). Contributiile compozitorilor A. Stradella, A. Scarlatti, J.-P. Rameau, D. Buxtehude,
G.P. Telemann, G.F. Hndel raman ca etape importante in evolutia genului.






Oratoriul

Oratoriul gen de muzica vocal-simfonica de ampla dimensiune, care are la baza un libret cu o
desfasurare dramatica, cu un continut religios sau laic. Ca structura si desfasurare, poate fi asemanat
cu opera, doar ca este prezentat fara decor si costume, in biserici sau in salile de concert, chiar daca au
fost si incercari moderne de a pune in scena, sub forma de spectacole, diferite oratorii. Apare cam in
aceeasi perioada cu opera, pe la sfarsitul secolului XVI si inceputul secolului al XVII-lea, in Italia.
Daca opera trateaza subiecte cotidiene, istorice, din viata sociala a oamenilor, oratoriul are la baza
subiecte sacre, preluate din Sfanta Scriptura sau din alte scrieri religioase, scrise in limba latina la
inceput, apoi si in alte limbi. Structura oratoriului contine de obicei o uvertura instrumentala, apoi
variate arii, cantate de solistii vocali, recitative, folosite de obicei pentru a pregati in avans subiectul(
cel care avea partea de recitativ avand rol de ,,povestitor, care spunea ce avea sa se intample mai
departe) si corurile, uneori monumentale si cu menirea de a exprima un sens glorios lucrarii. In mod
frecvent, aparatul instrumental pentru corurile oratoriilor cuprindea timpani si trompete, tocmai pentru
a da un sens maret si expresivitate. Una dintre primele lucrari ale genului a fost La Rappresentazione
di anima e di corpo a lui E.de Cavaliere(1550 1602) si multe altele intre care amintim Messiah de
G.F.Hndel (fiind considerat primul oratoriu scris in limba engleza), Israel in Egypt, Samson, Judas
Maccabeus(tot din creatia lui G.F.Hndel) Oratoriul de Craciun a lui J.S.Bach sau Juditha triumphas
devicta Holofenis Barbarie, singurul oratoriu pastrat al lui A. Vivaldi.