Oratoriul

Oratoriul este o lucrare muzical-dramatică de scenă, de mari dimensiuni, în general cu

conținut religios, ce acoperă 4 secole (sec. XVII-XX). Esența acestui gen constă în expunerea
unui discurs muzical vocal-instrumental complex, care deși dramatic, nu utiliza expresia
teatrală, scenografie, costume, gestică (teatru muzical fără teatralitate). Oratoriul este o
compozițiea dramatică sacră, dar neliturgică, în care subiectul biblic este reprezentat sub
formă de recitativ, arioso, arie, ansambluri instrumentale și de soliști, cor, de un narator sau
testo.
Etimologie: Numele de oratoriu provine din latină „oratio”, ce înseamnă „rugăciune”,
iar „oratorio” înseamnă „sală de rugăciune”, adică locul de întâlnire a enoriașilor și anume
„Congregazione dell oratorio”, loc unde membrii parohiei se adunau pentru aa se ruga și a
cânta cântece de laudă.
Oratoriul își are originea în Renașterea târzie și în Barocul incipient, moment în care
crește intereseul față de de montările textelor dramatice sau narative.
Oratoriul italian: Ca gen s-a cristalizat pe baza unor experiențe de dramatizare a
textelor spirituale în Italia sec. XVI.. Primii mari scriitori de oratorii au fost: Orlando di
Lasso, Palestrina, Cavallieri, Luca Marenzio.
Tipologiile oratoriului: În perioada aniilor 1650-1720 oratoiul era denumit: oratorio.
Componimento sacro, cantata musicale, dialogo, drama sacro, etc. La mijlocul sec. XVII s-
au dezvoltat 2 tipuri de oratorii: oratorio latino (pe text latin) și oratorio volgare (pe text
italian). Acestea nu erau genuri diferite și un singur gen în două limbi diferite.
Oratoriul francez: oratoriul a cunoscut popularitatea pentru o perioadă relativ scurtă,
comparativ cu celelalte țări. Lucrări precum dialogurile spirituale ale lui Henry Durmont sau
Istoriile sacre de Marc-Atoine Charpentier, nu au fost urmate decăt cu jumătate de secol mai
târziu de oratoriile lui Jean Mondonvilla.
Oratoriul german: a fost instrodul odată cu opera tot de către compozitorii italieni. În a
doua jumatate a sec. XVII cel mai important dintre compozitorii care compun în acest gen
este Henrich Schutz, fiind autorul oratoriilor Istoria nașterii lui Iisus și Oratoriul de Crăciun.
Alți compozitori din această perioadă sunt cei precum Erasmus Kindermann, Andreas
Hammersschmidt, Johann Rosenmuller, Kaspar Forster. Cei care aduc o contribuție
înfloritoare acestui gen în a doua jumătate a sec. XVIII sunt: Georg Keiser, Johann
Mattherson și Johann Adolf Hasse. Dar lucrările cele mai importante sunt cele a lui Johann
Sebastian Bahc și Georg Friedrich Handel.
Reprezentanți ai evoluției oratoriului sunt: Philipo Neri, Emilio Cavalieri, Giacomo
Carissimi și Alessandro Scarlatti.