0

1
Antonio
Vivaldi
 Viață lui Antonio Vivaldi
Antonio Vivaldi s-a născut pe 4 martie 1678 în Veneția, Italia. Tatăl său, Giovanni Battista Vivaldi, era
un violonist talentat la Basilica San Marco, iar acest lucru a influențat pasiunea lui Antonio pentru
muzică încă din copilărie.La vârsta de 15 ani, Vivaldi a început să studieze pentru a deveni preot și s-a
înscris la Seminarul Redemptorist din Veneția. În timpul studiilor sale religioase, și-a perfecționat
abilitățile muzicale sub îndrumarea mentorului său, Giovanni Legrenzi, un compozitor renumit al
vremii. Cu toate acestea, sănătatea precară a lui Vivaldi l-a determinat să abandoneze cariera religioasă
și să se dedice complet muzicii.

În 1703, Vivaldi a fost numit maestru de vioară la Ospedale della Pietà, o instituție de caritate pentru fete
orfane din Veneția. Aici, el a compus multe dintre celebrele sale concerte pentru vioară și alte instrumente,
precum și opere și muzică vocală. Popularitatea sa a crescut rapid în timpul vieții, iar muzica sa a fost
interpretată și apreciată în întreaga Europă.În afară de muzica sa, Vivaldi a fost cunoscut și pentru abilitățile
sale de viorist și de dirijor. El a călătorit pe tot parcursul Europei, dirijând și interpretând propriile sale lucrări
în fața unor audiențe entuziaste. Cu toate acestea, spre sfârșitul vieții sale, popularitatea sa a scăzut,.
 Deși Vivaldi a fost relativ uitat pentru o perioadă de timp după
moartea sa, în secolul al XX-lea muzica sa a fost redescoperită și
apreciată din nou, consolidându-și astfel locul în canonul muzical
clasic. Astăzi, el este considerat unul dintre cei mai mari
compozitori baroci (preclasici) și este adesea asociat cu celebrul
său concert pentru vioară și orchestră în La minor, cunoscut sub
numele de "Cele patru anotimpuri".
Între 1735-1738, a devenit maestru de capelă, a susţinut
concerte realizând performanţe deosebite. A întreprins turnee
în oraşele Italiei şi în Europa centrală. În 1740, s-a stabilit la
Viena, unde a murit după un an, la 28 iulie 1741, în
singurătate şi sărăcie.

Timp de un secol, opera sa a fost dată uitării, iar publicarea

integrală a acesteia a avut loc abia după anul 1930.
Creații
Importanța creației lui instrumentale, simbolizată ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele
patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a știut să respingă structura de concerto grosso a lui
Corelli, pentru a impune foarte repede forma mai scurtă (între opt și zece) a concertului cu solist în doar
trei mișcări simetrice (repede-lent-repede). Solist el însuși, Vivaldi, practica cu mare naturalețe această
formă concertantă, atunci când sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de a-și face
apariția.

Înzestrat cu un auz excepțional, virtuoz curajos care improviza cu plăcere și dirijor celebru (unul dintre primii
din istorie), Vivaldi și-a consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinații ritmice și
armonice și a unor îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi,
destinate a-și face un loc în orchestră, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fără a uita oboiul
și nici flautul, pe care le trata întotdeauna într-o manieră foarte personală, și chiar alte instrumente încă mai
marginale, ca mandolina sau trompeta. Din practicile de la San Marco, a moștenit atracția pentru a face să
dialogheze mai multe "coruri" de instrumente.
Vivaldi este unanim considerat a fi compozitorul care a dat cea mai mare strălucire genului numit
concerto, în perioada barocului. De altfel, o analiză în grilă concerto a întregii creații vivaldiene, ar
putea constitui argumentul principal al ideii spiritului concertant care traversează de la un capăt la
altul nu numai creația sa instrumentală, dar și cea de scenă sau religioasă.
Dezvoltându-se la fel ca și sonata, în tipurile da chiesa și da camera, concertul baroc
italian a fost alcătuit la început ca o suită din cinci părți, apoi s-a redus la trei-patru,
după care, la începutul sec. al XVIII-lea, s-a stabilizat la trei părți, având ca model
tiparul uverturii italiene. Partea întâi și a treia, vor fi mișcări repezi sau moderate,
cuprinzând o serie de expoziții, fie complete, fie parțiale ale unei teme (de multe ori
fiind vorba despre expoziții duble sau în stil fugat), în tonalități diferite, legate între ele
prin divertismente, iar uneori partea a treia este compusă în formă de rondo. Partea din
mijloc va fi, dimpotrivă, lentă, de formă
 Creațiile lui Antonio Vivaldi :

1. Laice 2.Religioase
concerte pentru Mise(Gloria in excelsis
vioară( ,,Anotimpurile”), Deo”), psalmi (“Nisi
opere(,,Orlando finto Dominus”), antifoane,
pazzo”,Ottone in villa”), oratorii(“Juditha triumphans
sonate, orchestra. devicta Holofernis barbarie”),
motete, arii, serenade.
Cele mai populare creații ale lui
"Stabat Mater" -
Este o lucrare sacră pentru soliști, cor
și orchestră, care este foarte apreciată
pentru emoția și expresivitatea sa.
"L'estro Armonico"
Este o colecție de 12 concerte
pentru diferite combinații de viori
și alte instrumente, care a fost
foarte influentă în perioada
barocă.
"La Stravaganza"
Este o altă colecție de concerte
pentru viori și orchestră, renumită
pentru virtuozitatea sa și inovațiile
stilistice.
"La Cetra"
o serie de concerte pentru viori și
alte instrumente, care
demonstrează abilitățile
compozitorului în compunerea
pentru diverse ansambluri
instrumentale.
Mulțumim
pentru atenție!
Proiect realizat de :
Pantilimon Sorin
Panciu Alexandra
Miu Alexandru
Fătu Eduard