Antonio Lucio Vivaldi

Orban Alex
IX- a A
Antonio Lucio Vivaldi a fost un compozitor italian, de
profesie preot catolic. Este considerat drept cel mai de seamă
reprezentant al barocului muzical venețian. A murit ca urmare
a unei îmbolnăviri subite și a fost înmormântat în cimitirul din
dreptul Porții Carintiei (Kärtnertor) din Viena, pe locul în care
se află în prezent clădirea centrală a Universității Tehnice din
Viena.
S-a născut în urma mariajului dintre Giovanni Battista Vivaldi, violonist în
orchestra Domului San Marco, și a Camillei Calicchio.
Îmbrățișând de timpuriu calea preoției, Antonio Vivaldi a fost supranumit și Il Prete
Rosso (Preotul Roșu), datorită culorii părului său (moștenit de la tatăl său). Primul
nucleu al familiei Vivaldi, despre care există referințe documentare certe, a ajuns la
Veneția în prima jumătate a anului 1665. Bunicul Agostino, fusese brutar sau croitor
și murise la Brescia, probabil în 1665 sau 1666. Bunica Margherita, părăsise acest
oraș fie cu puțin înainte, fie după moartea soțului ei și era însoțită de cei doi fii ai
lor, Agostino (în vârstă de 21 de ani) și Giovanni Battista (de 11 ani). Cel din urmă
avea să devină în 1678, tatăl compozitorului Antonio Vivaldi.
Adolescentul Antonio a primit tonsura la 15 ani și a fost hirotonit preot la vârsta de
25 de ani.
Importanța creației lui instrumentale, simbolizată ideal de seria celor patru concerte
inspirate de cele patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a știut să respingă
structura de concerto grosso a lui Corelli, pentru a impune foarte repede forma mai
scurtă (între opt și zece) a concertului cu solist în doar trei mișcări simetrice
(repede-lent-repede). Solist el însuși, Vivaldi, practica cu mare naturalețe această
formă concertantă, atunci când sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe
punctul de a-și face apariția.

Înzestrat cu un auz excepțional, virtuoz curajos care improviza cu plăcere și dirijor celebru
(unul dintre primii din istorie), Vivaldi și-a consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a
unor noi combinații ritmice și armonice și a unor îmbinări imprevizibile de instrumente,
conferind un rol de prim-plan personajelor noi, destinate a-și face un loc în orchestră,
precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fără a uita oboiul și nici flautul, pe care
le trata întotdeauna într-o manieră foarte personală, și chiar alte instrumente încă mai
marginale, ca mandolina sau trompeta. Din practicile de la San Marco, a moștenit atracția
pentru a face să dialogheze mai multe "coruri" de instrumente.

• https://www.youtube.com/watch?v=b2v5iOTbRLk
Anul 1716, in care a scris si interpretat atatea lucrari dramatice, este unul din anii cei mai
rodnici din cariera marelui muzician, care pe masura ce trec anii devine tot mai productiv.

In anii 1724-1725 nu figureaza inscris cu regularitate in registrul de socoteli de la Pietà, ceea

ce ne face sa banuim ca a lipsit din Venetia, iar intre anii 1725-1735 nu se mai gaseste nicio
mentiune despre Vivaldi.

La 5 august 1735, prin deliberarea consiliului de conducere de la Pietà, Vivaldi era primit ca
dirijor cu un salariu de 100 de ducati pe an si cu obligatia sa nu mai plece, cum facuse in
anii trecuti.

Ultimele insemnari din registrul de la Pietà, din august 1740, contin lichidarea totala si
definitiva a drepturilor banesti ale marelui compozitor. Se despartea inca o data de
institutia de care fusese legat un timp mai lung de jumatate din viata sa, unde avea sa
formeze elevi, sa intretina o orchestra si sa compuna pentru concertele publice pe care
asezamantul le oferea duminica.

A plecat si a fost uitat. Aproape doua sute de ani nu s-a stiut cand si unde a decedat.
Abia in anul 1938, s-a aflat ca a murit singur si in mizerie, la Viena, si a fost inmormantat in
ziua de 28 iulie 1741, in cimitirul Spitalului pentru saraci, care tine de parohia Sfantul
Stefan.
Bibliografie:

-https://ro.wikipedia.org/wiki/Antonio_Vivaldi

https://www.societateamuzicala.ro/societateaculturala/vivaldi-antonio-vivaldi