Antonio Vivaldi

PROIECT REALIZAT DE BROTAC ANDREI ȘI APARASCHIȚEI ANDREI

Cine a fost Antonio
Vivaldi?
Antonio Lucio Vivaldi a fost un compozitor
italian, de profesie preot catolic. Este
considerat drept cel mai de seamă
reprezentant al barocului muzical venețian.
A murit ca urmare a unei îmbolnăviri subite
și a fost înmormântat în cimitirul din dreptul
Porții Carintiei (Kärtnertor) din Viena, pe
locul în care se află în prezent clădirea
centrală a Universității Tehnice din Viena.
 Viața lui Antonio Vivaldi
S-a născut în urma mariajului dintre Giovanni Battista Vivaldi,
violonist în orchestra Domului San Marco, și a Camillei Calicchio.
Îmbrățișând de timpuriu calea preoției, Antonio Vivaldi a fost
supranumit și Il Prete Rosso (Preotul Roșu), datorită culorii părului
său (moștenit de la tatăl său). Primul nucleu al familiei Vivaldi,
despre care există referințe documentare certe, a ajuns la Veneția în
prima jumătate a anului 1665. Bunicul Agostino, fusese brutar sau
croitor și murise la Brescia, probabil în 1665 sau 1666. Bunica
Margherita, părăsise acest oraș fie cu puțin înainte, fie după moartea
soțului ei și era insoțită de cei doi fii ai lor, Agostino (în vârstă de 21
de ani) și Giovanni Battista (de 11 ani). Cel din urmă avea să devină
în 1678, tatăl compozitorului Antonio Vivaldi. Adolescentul Antonio
a primit tonsura la 15 ani și a fost hirotonit preot la vârsta de 25 de
ani. Atins de o maladie cronică despre care se presupune că era astm,
Il Prete Rosso s-a îndepărtat cu încetul de îndatoririle sale
ecleziastice începând din 1703, iar din acel moment a putut să se
consacre compoziției și învățământului. Numit profesor (insegnante,
instructor) de vioară la Ospedale della Pietà (așezământ rezervat
orfanelor și fiicelor ilegitime abandonate), în pofida unor întreruperi,
uneori foarte lungi (mai mult de doi ani la Mantova, între 1718 și
1720), Vivaldi avea să rămână fidel acestei funcții până în 1740.
Creații
Importanța creației lui instrumentale, simbolizată ideal de seria celor patru concerte inspirate de
cele patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a știut să respingă structura de concerto
grosso a lui Corelli, pentru a impune foarte repede forma mai scurtă (între opt și zece) a
concertului cu solist în doar trei mișcări simetrice (repede-lent-repede). Solist el însuși, Vivaldi,
practica cu mare naturalețe această formă concertantă, atunci când sonata, simfonia sau cvartetul
erau, de asemenea, pe punctul de a-și face apariția. Înzestrat cu un auz excepțional, virtuoz
curajos care improviza cu plăcere și dirijor celebru (unul dintre primii din istorie), Vivaldi și-a
consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinații ritmice și armonice și a
unor îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi,
destinate a-și face un loc în orchestră, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fără a
uita oboiul și nici flautul, pe care le trata întotdeauna într-o manieră foarte personală, și chiar alte
instrumente încă mai marginale, ca mandolina sau trompeta. Din practicile de la San Marco, a
moștenit atracția pentru a face să dialogheze mai multe "coruri" de instrumente.
“ Nu există cuvinte, numai
muzica există
ANTONIO VIVALDI

Vă mulțumim pentru vizionare!

Surse:
”
https://ro.wikipedia.org/wiki/Antonio_Vivaldi
https://www.diane.ro/2021/03/citatul-zilei-4-martie-antonio-vivaldi.html
https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/antonio-vivaldi-teologul-care-ne-a-lasat-anotimpurile-
42514.html