Antonio Lucio Vivaldi, născut la 4 martie 1678 la Venezia
și decedat la 28 iulie 1748 în Viena, a fost un compozitor italian, de profesie preot catolic. Este considerat drept cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical venețian. Îmbrăţişând de timpuriu calea preoţiei, Antonio Vivaldi a fost supranumit şi Il Prete Rosso (Preotul Roşu), datorită culorii părului său (moştenire probabil genetică). Primul nucleu al familiei Vivaldi, despre care există referinţe documentare certe, a ajuns la Veneţia în prima jumătate a anului 1665 . În anul 1699 este admis, în calitate de violinist, la capela ducală de la San Marco. Paralel cu activitatea și studiile muzicale din cadrul acestei capele, Antonio urma într-unul din seminariile Patriarhiei, studiile pregătitoare pentru cariera de preot. La 23 martie 1703, când a fost hirotonisit preot, era un muzician deplin format, avand diverse lucrări în manuscris, care nu vor întârzia să vadă lumina tiparului. Importanța creației lui instrumentale, simbolizată ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a știut să respingă structura de concerto grosso a lui Corelli, pentru a impune foarte repede forma mai scurtă (între opt și zece) a concertului cu solist în doar trei mișcări simetrice (repede- lent-repede). Solist el însuși, Vivaldi, practica cu mare naturalețe această formă concertantă, atunci când sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de a- și face apariția. Înzestrat cu un auz excepțional, virtuoz curajos care improviza cu plăcere și dirijor celebru (unul dintre primii din istorie), Vivaldi și-a consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinații ritmice și armonice și a unor îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi, destinate a- și face un loc în orchestră, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fără a uita oboiul și nici flautul, pe care le trata întotdeauna într-o manieră foarte personală, și chiar alte instrumente încă mai marginale, ca mandolina sau trompeta. A murit la Viena la 28 iulie 1741, ca urmare a unei îmbolnăviri subite (inflamaţie internă) şi a fost înmormântat în cimitirul spitalului. Compoziții celebre: Ottone in villa, Feraspe, La Cetra, Il Pastor Fido, Nerone fatto Cesare și multe altele. Sitografie: Antonio Vivaldi - Wikipedia, Societatea Culturala (societateamuzicala.ro)