Constantin Brâncuși-personalitate creativă

Constantin Brâncuși s-a născut la 19

februarie 1876, la Hobița, Gorj, fiind al
șaselea copil. Copilăria sa a fost marcată
de dese plecări de acasă și de lungi ani de
ucenicie în diferite ateliere.

Urmează Școala de Arte și Meserii în

Craiova în perioada 1894-1898 și absolvă
Școala de bellearte din București în 1902.
În timpul studenției în 1898, lucrarea sa
„Bustul lui Vitellius” obține „mențiune
onorabilă”, „Cap al lui Laocoon” din 1900
obține medalia de bronz, iar studiu din
1901 câștigă medalia de argin, între 1900
și 1902 cu ajutorul doctorului Dimitrie
Gerota, realizează Ecorșeu, un studiu
pentru reprezentarea corpului omenesc,
lucrare căreia i se atribuie o medalie de
bronz.

Pentru că este inspirat și atras de opera lui Auguste Rodin, alege să plece pe jos
la Paris. Deși alege o cale atât de anevoioasă, Constantin Brâncuși își împlinește
visul de a ajunge la Paris. Faptul că decide să plece pe jos la Paris dă dovadă că
este o persoană perseverentă, cu o voință puternică, încăpățânată, dornică să-și
atingă scopurile propuse.

Aici lucreză la atelierele multor sculptori printre care și celebrul Rodin, cunoscut
drept părintele „sculpturii moderne”, doar că pleacă după câteva luni spunând
„Nimic nu crește la umbra copacilor mari”. Așadar, alege să își urmeze propriul
drum și propriile idei în sculptură.

Constantin Brâncuşi nu a fost doar unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, ci
şi un mare gânditor. Se dovedește a fi creativ și ajunge la un stil propriu
îmbinând influența artei populare de la Hobița cu dimensiunea umană a
sculpturii lui Rodin.

El a fost cel care a introdus filosofia în sculptură, susținând că „sculptorul este

un gânditor, iar nu un fotograf al unor aparenţe derizorii, multiforme şi
contradictorii”.
Constantin Brâncuși devine, după un parcurs atât de lung și plin de piedici, un
reprezentant de seamă al modernismului în cultură.

Cele mai cunoscute lucrări sunt: Domnișoara Pogany (1912-1933), Sărut

(1907), Rugăciune (1910), Pasarea in vazduh (1923), Coloana fără sfârșit
(1918), Poarta sărutului (1937), Masa tăcerii (1937). Multe dintre acestea sunt
sculptate la Paris. Multe dintre ele sunt expuse în muzeul dedicat lui în acel oraș
(pentru că în timpul comunismului statul roman a refuzat lucrările și obiectele
din atelier lăsate de sculptor moștenire României), excepție făcând cele trei
lucrări de la Târgu-Jiu atât de bine cunoscute de orice român.

Lucrările sale au la bază aceeași moștenire culturală care l-a inspirat chiar și în
lucrarile de la Paris. În Masa tăcerii se pot identifica simbolurile solare, iar în
Coloana fără sfarșit echilibrul este redat prin perfecțiunea geometrică a
formelor. Constantin Brancuși este considerat un pionier al abstracționismului în
sculptura, lucrările sale impresionând prin modul în care artistul a folosit
materialul și prin eleganța vizuală a lucrării finale.

În concluzie, Constantin Brâncuși a fost un sculptor român cu contribuții

covârșitoare la îmbogățirea limbajului șă viziunii plastice în sculptura
contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei
Române.