ANTONIO VIVALDI

1678- 1741
Viata

Antonio Lucio Vivaldi este un

mare compozitor si muzician
venetian. S-a născut in 4 martie
1678 ,la Veneţia ,loc in care si-a
petrecut cea mai mare parte a
vietii.Tatăl său l-a invatat să cânte
la vioara si atunci a inceput
pasiunea sa pentru muzica.

Gravură din epocă

 Antonio a continuat să studieze
acest instrument chiar si dupa ce a
devenit preot .Era cunoscut ce ,,
preotul rosu ‘’ pentru ca avea parul
roscat .Dupa o vreme ,el s-a
imbolnavit de astm

Antonio Vivaldi a scris şi un număr de

90 de opere, precum:
Ottone in villa (1713)
Orlando finto pazzo (1714)
Nerone fatto Cesare (1715)
L'incoronazione di Dario (1716)
Montezuma (1733)
Feraspe (1739)
Muzică sacră, vocală şi corală (mise, psalmi,
antifoane, imnuri, cânturi, motete, oratorii, arii,
cantate, serenade)

Numărul lucrărilor vivaldiene este

impresionant de mare, dar dintre toate
genurile se impune oncertul instrumental,
pentru care compozitorul a avut o
predilecție și în care el este considerat un
adevarat "deschizător de drumuri" .
Cocertele sale se remarcă prin
echilibrul formei, vivacitatea ritmului
în părțile sale rapide, lirism,
nostalgie, dar, în special prin
varietatea și eleganța temelor
concepute.

Antonio Vivaldi este un prim compozitor care se

preocupă de culoarea, timbrul sau specificitatea
melodică a fiecărui instrument și de dispunerea lor
atât în desfășurarea lucrării, cât și în spațiu, în
momentul interpretării.
Antonio Vivaldi, Cantata In Lode de Monseñor
da Bagni Obispo de Mantova, c.27 r
Antonio Vivaldi a exercitat prin creaţia sa instrumentală
o influenţă puternică în dezvoltarea ulterioară a muzicii
concertante, în clasicismul vienez, prin reprezentanţii
săi cei mai de seamă : Haydn, Mozart şi Beethoven.
Cuceririle vivaldiene în
domeniul creaţiei
instrumentale nu au avut
un impact doar asupra
genurilor cărora acestea li
se adresau în mod direct
(respectiv concertelor sau
sonatelor) ci și asupra
muzicii baroce în
ansamblul ei, încât pe
bună dreptate se poate
vorbi despre un anume
spirit concertant vivaldian
care a revoluţionat şi a
animat întreaga creativitate
muzicală barocă veneţiană
şi europeană.
 oboiul

Considerant extravagant pentru acea vreme, Antonio a fost

violonist, improvizator și unul dintre primii dirijori.
El este cel care a
îndrăznit să aducă:
aducă mandolina

fagotul

flautul
vioară
 violoncelul

orga
în orchestra simfonică și a utilizat pentru prima dată coruri de
instrumente cu efecte de ecou.
Începând din anul 1703, Antonio
Vivaldi s-a consacrat compoziției și
pedagogiei. Mai întii devine maestru
de muzică la ,,l'Ospitale della Pieta”,
unul dintre internatele construite de
stat ce adăposteau și educau copiii
părăsiți, care erau găsiți pe sub
poduri sau pe treptele bisericilor
Veneției. Acești copii, în majoritatea
fete, erau pregătiți să deprindă
anumite profesii pentru a putea să se
integreze în viața socială.
Indeletnicirea principală pe care o
practicau copiii de la ,,l'Ospitalle
della Pieta” era muzica, socotind
după cele două concerte
săptămânale care se dădeau în
aceste orfelinate, după spectacolele
de operă și după calitatea artistică a
activității lor.
 Vivaldi trebuia să scrie lunar câte două lucrări noi, în afara celor compuse
curent, pentru nevoile predării. Așa se explică numărul imens de lucrări
compuse de Vivaldi: peste 550 de concerte grosso și instrumentale
(cunoscute) care au fost răspândite prin manuscrise sau prin tipărire,
devenind modele pentru toți compozitorii epocii.

În pofida gloriei sale, Antonio Vivaldi se

stinge la Viena, în anul 1741, sărac și
neștiut. Ulterior, uitarea acoperă creația
acestui merituos muzician. Abia în
secolul nostru, începând din 1913,
cercetătorul Marc Pincherle a reușit să
scoată la lumină lucrările sale
instrumentale, reașezându-l în galeria
celor mai mari compozitori ai barocului
italian.