FOLCLORUL ROMÂNESC

Creaţii artistice literare, muzicale, coregrafice

FOLCLORISTICA
Ştiinţa care studiază aceste ramuri artistice
 TRĂSĂTURILE SPECIFICE
FOLCLORULUI:
 Oralitatea - transmiterea prin viu grai, fără o formă scrisă - variaţia

 Anonimatul - actul de creaţie are caracter colectiv; fiecare individ

contribuie la crearea unei noi variante - memoria colectivă

 Evoluţie foarte lentă - păstrarea tradiţiei timp îndelungat

 Funcţii: utilitare, legătura cu vechi credinţe şi ritualuri

 Sincretismul ancestral: vers, muzică, mişcare - unitate

 Caracter naţional: parte integrantă a culturii naţionale a fiecărei etnii

Perspectiva cercetării folclorice
 Secolul al XVIII - XIX -lea - interes pentru folclor

 Secolul XX - primele culegeri de folclor

 Perioada interbelică - cercetare instituţionalizată

 După al doilea Război Mondial - înfiinţarea

Institutelor de Folclor
 FAZELE CERCETĂRII FOLCLORULUI
MUZICAL

 Pregătirea prealabilă: informaţii despre zona

cercetată, folosirea chestionarelor pentru informatori,
colaborarea dintre specialişti

 Munca de arhivă: catalogare, transcriere, analiză

 Valorificarea: ştiinţifică, artistică, didactică

VERSUL POPULAR ROMÂNESC
 Sistemul fonologic – în limba română, toate silabele sunt scurte și de obicei egale ca durată,
spre deosebire de elina veche, latină, germană, maghiară, care au silabe diferite cantitativ

 Ritmul vorbirii se bazează pe alternanța silabelor egale ca durată, dar accentuate sau
neaccentuate

 Accentul în limba română este de intensitate și dinamic sau expirator și nu are un loc precis.
◦ Accente descendente, sincopate, ascendente
 Versul este un șir de cuvinte ce alcătuiesc un întreg!
 Versul popular recitat - orațiile de nuntă, urări de plugușor, formule magice, descântece,
proverbe, zicători, strigături

 Versul popular cântat - accentele sunt metrice și ele pot să coincidă sau nu cu cel din
vorbirea obișnuită. Este o structură ritmico-metrică riguroasă, bazată pe repetarea unui picior metric, numit piric.
 Consecințe
◦ Accentul metric coincide cu cel al cuvintelor
◦ Accentul metric poate desființa accentul dinamic (nu corespunde cu
cel al cuvintelor)
◦ În scandare, un cuvânt poate avea două accente.
TIPURI DE VERS

VERS TRIPODIC

VERS TETRAPODIC
 TIPURI DE VERSURI
 Vers tripodic acatalectic  Vers tetrapodic acatalectic
(6 silabe) (8 silabe)
Pe vale, pe vale Ferească-te sfântul soare
Spre soare răsare
De primar și de jendare
 Vers tripodic catalectic
 Vers tetrapodic catalectic
(5 silabe)
(7 silabe)
Mă luai, luai
Jos pe lângă râu Pe drumul Feleacului
Merg carele Iancului
Amestecul versurilor de tip diferit (tripodic cu tetrapodic) este rar întâlnit; sub aspect
improvizatoric, îl întâlnim în balade și bocete:
Să-mi pui fluieraș de os
Să-mi cânte duios
Să-mi pui fluieraș de fag
Să-mi cânte cu drag

Versuri tripodice Versuri tetrapodice

Elemente care apar în timpul cântării

 Completarea de silabe

 Silabe supranumerare

 Eliziunea de silabe

 Refrenul de sprijin

 Interjecţia
Completarea de silabe
 Melodiile sunt structurate pe măsura versului plin de 6 sau 8 silabe. Completările de silabe sunt
aplicate la variantele catalectice ale versurilor tripodice sau tetrapodice, pe timpul neaccentuat al
ultimului picior metric.
Regularităţi:
 când versul se sfârşeşte cu o consoană, i se adaugă o vocală

u Colo sus și mi mai în susu

î Neamțule nu țî păcatî
o Coborât-a, coborât-o
ui Colo susu mai din susui
ă Rămâi maică sănătoasă

 când versul se sfârşeşte cu i semivocalic, acesta formează un diftong cu vocala u

iu Plecat-or în zoriu
ii Jos pe prundu mării

 vocala u și i se desprinde ca silabă de completare

Ce stai, june, nu te-nsori
Mulțumim lui Dumnezeu

 - silabe de completare, după orice fel de terminaţie

 măi
 mă
 of
Silabe supranumerare
 Prin silabe supranumerare (a nu se confunda cu silabele de completare sau
silabele parazite) se înţeleg silabele care apar la sfârşitul unui rând melodic
sau chiar în interiorul versului tetrapodic, la sfârşitul emistihului întâi.

 Aceste silabe supranumerare se adaugă nu numai la entitatea versului, ci şi

la cea a refrenului, respectiv şi pe refrenul de sprijin posterior, de obicei, pe
următoarele silabe: me, mi, mă, ia, li.
Eliziunea de silabe
 Eliziunea de la sfârşitul versului - apocopă - apare în timpul cântării, atunci
când structura muzicală cere o încheiere tare

De la noi de peste va
Este-un nuc şi frunză na'

 Eliziune aplicată cu scopul de a sublinia cadenţa anumitor rânduri din strofă:

Ie-ţi mireasă zîua bună

Ie-ţi mireasă zîua bun'
Refrenul de sprijin
 Refrenul de sprijin este alcătuit din 2 silabe sau 3 silabe şi îl întâlnim ataşat
doar la structurile tripodice, rezultând un rând melodic amplificat (6+2 sau
6+3) ce formează o entitate melodică. Din punct de vedere ritmic aduce o
completare la şirul ritmic respectiv, neinfluenţând categoria metrică.
 În funcţie de locul pe care îl ocupă în cadrul rândului melodic, există
◦ refren de sprijin anterior (la începutul rândului melodic)
◦ refren de sprijin posterior ( la sfârşitul rândului melodic)
Interjecția
 Dimensiunea strofei muzicale poate fi lărgită cu motive melodice cântate pe
1-4 silabe de interjecţie, intercalate între rânduri sau la începutul strofei
 În unele zone din Transilvania, interjecţiile se cântă pe ample melisme, care
aproape echivalează cu un rând melodic.