Sunteți pe pagina 1din 7

1806 memoria ethnologica nr.

18 - 19 ianuarie - iunie 2006 (An VI)

4834 Colecþia prof. PÃULINA ALBU


Mândruþ inimã de câne,
Obiceiuri legate de naºtere în ªomcuta Mare
Nu-mi pare rãu dupã tine,
Numa-tâta-mi pare rãu
Dupã dulce somnu meu Obiceiurile legate de naºtere sunt dominate de ceremonialuri privind
Care io nu l-am durnit integrarea noului nãscut în destinul sãu pãmântesc. Naºterea ca început
Când cu tine m-am iubdit. al vieþii reprezintã un moment important al trecerii dintr-o lume în alta,
Care io nu-l mai durneam de intrare în lumea albã.
Când cu tine mã iubdeam. Ca în majoritatea satelor chiorene, ºi la ªomcuta s-au pãstrat unele
practici legate de pregãtirea femeii pentru a avea copii, legate de
4835 anumite interdicþii ce se impun gravidei, legate de naºtere ºi obiceiuri de
integrare. Orice familie este preocupatã de la început sã aibã copii
Cãrãruºe cu cãrãri, pentru cã o casã fãrã copii nu e întreagã, iar agoniseala are cui rãmâne.
Tânãrã-s cu supãrãri. Se credea cã sarcina femeii e un semn bun pentru colectivitate ºi, cu cât
Cãrãruºe cu cãrare, sunt mai multe femei însãrcinate, cu atât va fi mai bine. Vedeau în cei ce
Tânãrã-s cu supãrare. vor veni o siguranþã pentru viitorul satului, o garanþie cã nu se va risipi
ceea ce au fãurit, având cine sã le ducã mai departe munca, credinþa,
(Codrea Ana, Berbeºti) tradiþia. În momentul când femeia ºtie cã va fi mamã, este obligatã sã-i
înºtiinþeze pe cei din jur, pentru cã dacã acest fapt este þinut secret,
copilul ce se va naºte ar putea sã fie mut. (Ioan Buda, ªomcuta Mare, 1992).
Viitoarea mamã e de la început preocupatã de sexul viitorului urmaº ºi
majoritatea opteazã la prima sarcinã pentru fecior pentru a duce numele
familiei mai departe, pentru a fi de ajutor în gospodãrie (ºtiut fiind
faptul cã fetele se duc). În perioada de graviditate, femeia avea mare
grijã sã nu piardã copilul. De aceea i se impuneau unele interdicþii: sã
nu ridice greutãþi, sã nu dea apã cuiva pentru cã nu va putea naºte pânã
nu va veni persoana respectivã sã-i dea sã bea apã din pumn, sã nu se
uite la mort sau sã nu punã mâna pe sicriu, ca sã nu fie copilul galben ca
mortul, sã nu se mire de cineva urât sau infirm, ca sã nu nascã un
monstru. Nu are voie sã poarte flori ca sã nu aibã copilul semne pe corp,
4836 sau dacã o face, sã-ºi aminteascã mereu cã e grea, nu are voie sã
mãnânce ou cu douã gãlbenuºuri sau fructe gemene ca sã nu aibã
Batã-te focu, urât, gemeni, sã nu poarte inel, mãrgele, pentru a naºte uºor. (Pãulina Bozga,
Cum mi-ai fo’ rânduluit ªomcuta Mare, 1992) Toþi au grijã ca gravidei sã i se dea tot ce are poftã
Sã mâncãm noi dintr-un blid pentru cã asta cere copilul. Dacã vecina gãteºte ceva ce bãnuieºte cã ar
Sã lucrãm într-un pãmânt! stârni pofta femeii însãrcinate îi duce ºi ei pentru a nu pierde. Se spune
cã atunci când o gospodinã face plãcintã ºi pe uliþã trece o gravidã ºi nu
4837 o serveºte i se arde ºurþul. Despre cine suporta uºor sarcina se spunea
cã va naºte uºor. În legãturã cu naºterile dificile se spunea cã sunt
Cucu care mi-o cântat pedepse sau blesteme. Dacã nu pânã foarte demult femeile nãºteau
N-ar cânta altu ºohan. acasã, acum acest eveniment se petrece la maternitate, unde femeia e
Mi-o cântat mie de ducã supravegheatã de personal specializat. Când naºterea se petrecea acasã,
ªi mândrii de jale lungã. era solicitatã o femeie din sat priceputã sau moaºã pusã, al cãrei ajutor
era strict de specialitate. Ca sã nascã mai uºor, femeia se plimba prin
4838
casã ºi mãtura (ca sã nascã la fel de uºor cum mãturã), sã bea apã de pe
ou, sã nascã la fel de uºor cum ouã gãina. Dacã naºterea era mai grea,
Batã-te focu, nãcaz,
familia se aduna în camera alãturatã ºi spunea rugãciuni, i se fãcea
De tânãr la tine-am tras.
De-oi mai trage ºi azi-varã,
arborele cu plante ºi flori de câmp. Trãia pânã nu demult un bãtrân, moº
Mai bine sã mor astarã Nemeº, care se pricepea sã aline suferinþa folosind un praf provenit de
Cu capu la mândra-n poalã. la mana sãcãrii. (Achim Alexandru, ªomcuta Mare, 1992)
Când m-o fãcut mama me
Fost-o nor ºi ploaie gre
Pântru-ace trãiesc aºe.
Nu lãsa lucru de azi pã mâine.
memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie -iunie 2006 (An VI) 1807

Copiii familiei erau duºi de acasã, la neamuri sau vecini ca sã nu vadã


chinurile mamei. Femeii ce trebuia sã nascã i se desfãceau nodurile de 4839
la îmbrãcãminte, fiindcã acestea puteau constitui obstacole care sã
împiedice naºterea. În cartea sa, James George Frazer susþine cã Batã-te, mândrã, pã tine
despletirea pãrului ca sã nascã mai uºor e o practicã întâlnitã la mai Câte m-o bãtut pã mine.
multe popoare. Colectivitatea din care face parte femeia îºi impume Nu te batã alte cele
anumite restricþii: sã o îmbie cu mâncare, fructe, ca sã nu-i stea gândul Numa gândurile mele,
ºi sã-ºi piardã copilul. Dacã naºterea era foarte dificilã, familia chema Cã þ-or si bugãt de grele.
nouã vãduve ca sã facã ruga vãduvelor, în care timp moaºa o punea pe
femeie sã stea deasupra unui vas cu apã fiartã, îi înfãºura mijlocul cu 4840
ºtergare încãlzite. La naºtere, femeia era asistatã de moaºa de coºarcã,
moaºa ce îndeplineºte ºi celelalte obiceiuri, legate de integrarea în Atâta-s de supãrat
colectivitate a noului nãscut. Chiar dacã naºterea are loc acum la Cât-mi ceru de-nnorat,
Când îi voia de plouat.
maternitate, moaºa de coºarcã este cea care se ocupã de mamã ºi copil
Ploaie, ploaie, ºi tu ploi
în primele zile. Multã vreme, aºa cum tinerii îi aveau naºi la cununie
ªi pãmântu de la oi.
pe cei care i-au botezat ºi lucrul acesta se continuã de-a lungul
generaþiilor, ºi aceastã cinste de moaºã se transmitea din generaþie în
(Tepei Vasilie Rãdiºan,
generaþie, fiind consideratã legãtura stabilitã între moaºã ºi nepoatã Crãceºti)
asemeni unei înrudiri de sânge. Familiile respective se considerau
neamuri. Moaºa ducea nepoatei mâncare în primele trei zile dupã 4841
naºtere, iar acum primele zile dupã ce vine de la maternitate.
Când femeile De-ar ºti pruncu când sã
nãºteau acasã, naºte
moaºa primea Câte rãle l-or mai paºte
copilul, îi tãia N-ar mai suge þâþã dulce
cordonul D-ar muri ºi-n rai s-ar duce.
ombilical ºi-l
lega cu fir de 4842
mãtase, lucru
ce cerea o Hai, bade, la noi de mas,
anume Numa sângur-am rãmas.
pricepere, deci, Zinã bade, zinã, zinã,
nu orice Cã te-oi aºtepta cu cinã.
femeie putea fi -Io mândrã la tin-aº me
moaºã. Dupã Gura unde mi-a mâne?
legarea -Pã perinã lâng-a me.
buricului la Clopu unde sã mi-l pui?
câteva zile, La fereastã am un cui
Anume pã sama lui.
când acesta
cãdea, mama îl
(Paul Maria a lui Buha,
lua, îl pãstra,
Crãceºti)
mai târziu
ducându-l în 4843
târg unde îl
arunca în Spune-mi, maic-adevãrat
Foto: Colecþia F. Sãteanu, Portret de copil
mulþime Apa-n care m-ai scãldat
pentru ca noul nãscut sã fie bine vãzut în colectivitate. Moaºa era cea Unde focu-o-ai þâpat?
care-l pregãtea încã din prima zi sã fie creºtin, fãcându-i semnul crucii -În grãdina ce cu cepe
pe faþã. Moaºa era cea care-l spãla pe copil mai întâi cu apã rece, sã nu Sã mã iubea’ multe fete.
fie leneº, sã fie aspru ºi sã sã umble dupã lucru. În stratu cu cepele
Sã mã iubea’ fetele.

(Tupiþa Gheorghe, Crãceºti)

Nu lãsa sita veche pântru una nouã.


1808 memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie - iunie 2006 (An VI)

4844 Tot ei îi revenea sarcina ciupãitului în primele zile. Pentru primul ciupãit
trebuia folositã apa dintr-un izvor sau fântânã foarte curatã, se încãlzea
Mãi mândrule, rujã albã. într-un vas nou. Baia se fãcea într-o coveþicã de rãchitã care poartã apoi
Du-mã-n lume de þi-s dragã. numele de ciupã. În apa în care se scaldã pruncul se pune un ban de
De þi-s dragã, du-mã-n lume, argint, ca sã fie curat ca argintul ºi bogat; o urzicã – sã fie aspru ºi cu
ªi de þi-s urâtã-mi spune. spor de lucru; ou ca sã fie rotunjor ºi grãsuþ; aghiazmã ca sã nu se
De þi-s dragã du-m-acasã, apropie duhurile rele. În prezent pun doar aghiazma ºi banul.
De þi-s urâtã, mã lasã. Dupã scaldã, moaºa îl înfãºa în scutece fãcute din haine mai vechi ale
pãrinþilor: dacã era bãiat scutecele erau fãcute din haine de ale tatãlui;
4845 dacã era fatã, acestea se fãceau din hainele mamei. Se fãceau scutece
numai din îmbrãcãmintea pãrþii superioare a corpului. Peste scutece
Ardã-te focu, pãdure
copilul era înfãºat legat de mâini ºi de picioare (cu panglica cu care s-au
Netãiatã de sãcure.
cununat pãrinþii lui). Era înfãºat destul de strâns la început, mai ales la
De s-ar face drum pân tine
Sã zie mândru la mine.
picioare, ca sã n-aibã picioarele strâmbe ºi sã creascã drept. (Clara Peter,
ªomcuta Mare, 1992)
De s-ar face drum ºi ºes
Dupã ce este îmbrãcat, e aºezat într-o perinuþã specialã, împodobitã cu
Sã zie mândru mai des.
dantele ºi pus la loc de cinste pe masã, ca sã fie om de frunte. Pe urmã
era aºezat în leagãn fãcut din lemn de paltin în care se puneau paie de
4846
ovãz care erau mai moi, un cearºaf drept, iar la cap perinuþã nu prea
Când îs tare supãratã plinã, ca sã creascã drept.
Ies afarã, ºãd pã ºatrã. La capul copilului, în leagãn se punea o carte de rugãciuni, ca acestuia
Cu ochii mã uit la nor, sã-i placã învãþãtura ºi sã-l apere de duhurile rele; un fir de busuioc sã-i
Lãcrãmile-mi curg izvor. aducã noroc; ºi leagãnul era stropit cu aghiazmã.
Cu ochii mã uit la stele, La mânã i se lega un fir roºu ºi un bãnuþ, ca sã nu se lege deochiul ºi
Lacrãmile-mi mãrg vâlcele. alte rele de copil.
Ca sã aibã glas (sã ºtie cânta frumos), când i se dãdea întâia oarã sã bea
4847 apã, i se dãdea din clopoþel.
Dupã ce copilul era aºezat, moaºa ºi soacra sau mama lãuzei fãceau
Mândruþ cu drãguþe trii, curat ºi stropeau casa cu aghiazmã; iar locu pruncului se îngropa în loc
N-ai unde mere-a cosi. neumblat.
Nu-i cosi di pã cojoc, Apa de la primul ciupãit, ca de altfel ºi de la celelalte, era aruncatã între
Nici pã struþu de la clop. flori, ca faþa sã fie frumoasã ºi plãcutã ca florile, sau, dacã era bãiat, se
Nu-i cosã di pã pieptar, arunca la rãdãcina unui oltoan, ca feciorul sã creascã drept ca oltoanul.
Nici pã roituri, cã þi-s mari. Timp de trei zile, moaºa de coºarcã se ocupa de copilul nou nãscut ºi de
mama lui. Mamei îi aducea horincã îndulcitã ºi mâncare: supã de gãinã,
4848 fripturã ºi coptãturã (cozonac, pancove). Nu lipsea din coºarca moaºei
nici ceaiul de chiminoc, un bun calmant atât pentru durerile mamei cât
Astã varã ce-o trecut ºi pentru colicile copilului. Pentru copil, ceaiul de chimimoc era prima
Dus-am dor de mândru mult.
hranã pânã când mama avea lapte. Tot ce ducea moaºa era aºezat într-o
D-amu la vara ce zine
coºarcã de nuiele de rãchitã.
Duce-u-a ºi el de mine.
Dupã trei zile de la naºtere, femeia ºi copilul erau lãsaþi în grija
familliei, iar la plecare moaºa îi lasa copilului somnul ºi þâþa, luând de
4849
pe hainele sale un fir sau o scamã neapãrat albã. Este obligatoriu ca
Mãi mândrule, mã-ta ta aceasta sã fie albã, ca sã aibã copilul somn liniºtit ºi sã sugã lapte bun ºi
Nu poate be nici mânca curat. Toþi cei ce vor intra în casã ca sã vadã copilul, pânã când acesta
De grijã cã mi-i lua. va avea ºase sãptãmâni, vor face la fel (îi vor lãsa la plecare somnul ºi
Spune-i, mândruþ, mâne-ta þâþa). Dacã cineva uita sã facã acest lucru ºi se întâmpla sã plângã
Sã mãnânce ºi sã beie copilul, atunci persoana trebuia sã se întoarcã din drum pentru a lãsa
Cã io nu þ-oi si femeie. somnul. Dupã trei zile, lãuza putea fi vizitatã de cei apropiaþi, de vecine
ºi prietene, dar nu era potrivit ca femeile ce nu erau curate sã se apropie
4850

Vrea-u-ar relele sã mor,


Sã rãmâie mândru lor.
Cine vrea mult, n-are nimic.
memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie -iunie 2006 (An VI) 1809

de copil, ca sã nu-l spurce, ori dacã intrã la el sã-ºi aducã aminte, ca sã Mândru lor nu le rãmâne
nu se întâmple ceva copilului. Cã de mor îl duc cu mine.
(Aurica Achim, ªomcuta Mare, 1992) Îmi fac copârºeu de nuc,
Timp de ºase sãptãmâni apa de ciupãit se aruncã în acelaºi loc, pentru ªi-n pãmânt cu mine-l duc.
ca viitorul cetãþean sã fie statornic, iar locul trebuie sã fie curat ºi Îi fac copârºeu de fag,
neumblat, pentru ca sã nu-i calce nimeni norocul. În aceeaºi perioadã, ªi-n pãmânt cu mine-l bag.
scutecele copilului nu vor fi lãsate afarã dupã apusul soarelui, ca sã nu Pã mormânt sã-mi puie flori,
se apropie de ele duhurile rele ºi sã-i fure somnul. ª-acolo-mi trebe feciori.
Mama copilului nu avea voie sã iasã din curte în timpul primelor ºase Pã pãmânt sã-mi puie struþ,
sãptãmâni de viaþã a copilului, pentru cã nu este curatã. Nu mergea la ª-acolo-mi trebe drãguþ.
fântânã, ca sã nu spurce apa, nici în livadã ca sã nu se usuce ºi sã nu
rodeascã pomii. Ca sã aibã lapte pentru copil, mama trebuia sã bea ea
însãºi mult lapte ºi sã mãnânce mãlai cu ceapã. Dacã se întâmpla sã-ºi
piardã laptele, da copilului sã sugã în timpul slujbei religioase peste
pragul casei ca sã i se întoarcã laptele.
Cea mai mare grijã a mamei în primele sãptãmâni de viaþã a copilului,
era sã nu-l lase deloc singur, ca sã nu i-l schimbe sau sã i-l
fure Pãdureana.
Dacã totuºi mama era nevoitã sã-l lase singur, punea alãturi o panã de
gâscã sau de gãinã (sã nu se lege relele de copil, cum nu se leagã apa
de panã); o carte de rugãciuni, care nu lasã sã se apropie necuratul.
Dacã copilul se îmbolnãvea, se încerca vindecarea sa cu ajutorul
descântecelor de deochi, de plâns rãu, de spãriet, de celtin. Când
copilul se trezea brusc din somn ºi plângea speriat i se descânta
de spãriet:

Un spãriet, doi spãrieþi 4851


Trei spãrieþi, patru spãrieþi
Cinci spãrieþi, ºase spãrieþi Tãt aºe-o zâs oarecine:
ªapte spãrieþi, opt spãrieþi Nu-s, fã horile de tine!
Nouã spãrieþi, Io le-am învãþat lucrând,
Tu spãrietoare mare, Nu-n crâjmã cu mândru
Tu fugi mai tare. bând.
Cã pã (numele) l-o aflat Le-am învãþat a lucra,
Nu-n crâjmã bând cu badea.
Spãrietu’ cel mare:
Pân trântitu’ uºilor,
4852
Pân gânditu’ cânilor
Pân mneunatu’ mâþãlor. Mãi mândrule,
Eu bine alege-le-oi Floare-albastrã,
Din creierii capului, Puie-te mã-ta-n fereastã,
Din faþa obrazului, Nime sã nu te ibdeascã
Din gene, din sprâncene, Numa cât te-am iubit eu
Sã rãmâie (numele) Sã sie pã traiu tãu.
Curat ºi luminat Numa cât te-am strâns în
Sã doarmã, sã sã hodineascã braþã
Pânã mâni sã nu sã trezeascã Sã sie p-a ta viaþã!

De la Florica Dragoº, ªomcuta Mare, 1992 4853


Bãtrânii povestesc cã mai demult unui copil care a avut baiul cel rãu i
s-a schimbat numele de copil cu un nume de animal (urs, lup), ca boala Dusu-i mândru la Ghiºãu
Sã vândã doruþu meu.
Mândru nu ºti preþui
Doru meu cât ar plãti.
Doru meu plãte doi boi,
Cine catã, aflã.
1810 memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie - iunie 2006 (An VI)

Adã-l, bade, înapoi. sã treacã, iar în alt caz s-au fãcut rugãciuni pe cãmaºa cu care a fost
Doru-meu plãte doi bani, îmbrãcat copilul, apoi aceasta a fost aruncatã peste casã, ca împreunã cu
Coatã, bade, sã mi-l dai. ea sã arunce boala.
Dacã s-a întâmplat ca unei femei sã-i moarã mai mulþi copii (n-a avut
4854 noroc la ei), ultimul nãscut era vândut unei femei care a avut noroc la
copii sãnãtoºi. Îl dãdea pe fereastrã ºi spunea: Vând pruncul la........ca sã
Avut-am ºi io mai an fie al ei ºi sã trãiascã. (Florica Blaga de 68 de ani, mamã a cinci copii
Un siruþ de mãieran, spune cã ea a cumpãrat astfel un copil). Cea care-l cumpãra îi schimba
Drãgucior de bocotan. numele ºi-l dãdea mamei, ºi de atunci toþi cei din familie ºi dinafara ei îi
ªiruþu s-o veºtezât spuneau noul nume.
Bocotanu l-am urât.
Când copilul avea ºase sãptãmâni, mama îl ducea la bisericã (copilul
ªi siruþu s-o uscat,
fusese botezat în intervalul celor ºase sãptãmâni). Mamei i se face
Bocotanu l-am lãsat.
molitva, dupã care poate sã iasã din curte pentru cã este curatã trupeºte
4855
ºi sufleteºte ºi-ºi poate relua activitatea normalã.
În cazurile în care copilul la naºtere era slab ºi pãrinþii se temeau cã va
Pânã-i mândru dus de-acasã muri atunci moaºa îl închinã botezului, ca sã nu moarã nebotezat ºi sã
Nu-mi pot lãsa gura arsã. nu se facã strigoi. Moaºa îi dãdea numele de Ion, dacã era bãiat, ºi
Pânã-i mândru ducãtori Maria, dacã era fatã, ºi chiar dacã dupã închinare copilul murea, el nu
Nu mã pot lãsa sã mori devenea strigoi, ci intra în ceata îngerilor. Când îl închina botezului
Cu plin satu de feciori. moaºa spunea: De eºti prunc sã fii Ion, De eºti fatã sã fii Mãrie, Te
închin cu cuvântul meu ºi al lui Dumnezeu. Apoi îl stropea cu
4856 aghiazmã. (Clara Peter, ªomcuta Mare, 1992)
Botezul este momentul de cea mai mare sãrbãtoare din tot ceremonialul
Auzât-am, mândruluþ naºterii ºi are loc pe parcursul primelor ºase sãptãmâni de viaþã ale
Face-þi mã-ta legãnuþ copilului, fãrã a avea o datã fixã. Se fãcea la bisericã unde copilul era
Sã te legene pe tine însoþit de moaºã,
Sã nu zii sara la mine. nãnaºã ºi de tatãl
Leagãnu þi-l ardã focu, lui. Moaºa era
Io þi-s partea ºi norocu. cea care-l ducea
Leagãnu þi-l ardã para, la botez ºi tot ea
Io þi-s partea ºi tigneala. îl þinea în braþe
Bine mi-i cu doi drãguþi, în timpul primei
Ca la prunc în legãnuþ. pãrþi a botezului,
Când cu unu mã sfãdesc,
apoi îl lua
Cu cela bine trãiesc.
nãnaºa, care în
Când îi unu ca dracu,
timpul botezului
Cela-mi stâmpãrã doru.
þine o lumânare
4857 împodobitã în
mânã, lumânare
Hai, mândrule, sã fugim, ce arde în timpul
Prin pãdurea de mãlin botezului.
Foto: Colecþia F. Sãteanu, Portret de copil
De cocon sã ne ferim. Nãnaºa avea
Cã coconii-s mincinoºi datoria de a-ºi îmbrãca finul (fina) cu primele hãinuþe care trebuie sã fie
ªi ne-or spune cãt-a noºti. neapãrat noi. Pe lângã scutecele de trebuinþã, nãnaºa trebuia sã ducã ºi o
Cã coconii-s fãrã minte bucatã de pânzã nouã (cam doi metri) din care i se cosea copilului prima
ªi ne-or scoate la cuvinte. cãmaºã. Aceasta se numea cruºmã.
Spre sfârºitul slujbei religioase a botezului, nãnaºa trebuia sã rosteascã
(Nãstafe, Cãlineºti) cu voce tare Credeul. Nu era spre lauda ei dacã se încurca ºi trebuia sã o
ajute preotul. La întoarcerea spre casã, copilul era dus în braþe de cãtre
nãnaºã, care nu avea voie sã vorbeascã cu nimeni, ca sã nu fie copilul
4858

Treci, dorule Obcina,


ªi despicã pãdurea
Foamea-i cea mai bunã socãciþã.
memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie -iunie 2006 (An VI) 1811

plângãcios. Când ajungeau acasã, nãnaºa intra în prima casã spunând: Nu-mi despica inima
Am dus prunc rãu Cu doru ºi cu jalea!
ªi aduc prunc bun.
Am dus pãgân 4859
ªi aduc creºtin.
Mândruþ, în casã la voi
De la Clara Tibil, ªomcuta Mare, 1992 Mare lege-i pentru noi.
Mã-ta-i pârâºu legii
Numele copilului era ales de cãtre pãrinþii lui, de fraþii mai mari sau Surorile martorii
uneori de cãtre naºã. Fraþii þi-s fiºcarãºii
Cel mai adesea se pãstrau numele din neam (al unui unchi, mãtuºi, al ªi la lege de ne-or da
unuia dintre bunici, sau al unuia dintre pãrinþi – în cazuri mai rare). Ne-or vedea domnii faþa.
Uneori copilul primea numele unor oameni harnici din sat, în speranþa Nu-i mod sã ne despãrþea’
cã noul botezat va fi om vãzut ºi de treabã, la fel cu cel al cãrui nume Nici tatã-tãu, nici mã-ta
îl poartã. Alteori, copiii primeau numele dupã numele sãrbãtorii celei Nici domnii de la Gherla.
Nici mã-ta, nici tatã-tãu,
mai apropiate de naºterea lor. Cele mai frecvente nume de bãieþi sunt:
Nici domnii de la Braºãu!
Ioan, Vasile, Nicolae, Alexandru, iar la fete: Maria, Florica, Ana,
Iuliana. În ultima perioadã sunt mulþi copii ce primesc la botez douã ºi
chiar trei nume. Acum preotul este tot mai des chemat sã boteze acasã.
Amintim ºi faptul cã dupã ceremonialul botezului urmeazã uspãþul la
care participã nu numai pãrinþii ºi pãrinþii sufleteºti (moºoii ºi nãnaºii),
ci ºi alte rudenii, prieteni ºi vecini ai familiei. Acest moment al
ceremonialului se chema datul zadiilor, adicã familia noului nãscut
plãtea copilul moaºei ºi nãnaºei care s-au ocupat de el pânã a intrat
între creºtini. (Aurica Achim, ªomcuta Mare, 1992) De fapt, acest
moment cred cã nu urmãreºte sã plãteascã cu adevãrat ceva, ci mai
degrabã sã sublinieze preþuirea ce o acorda familia pentru efortul celor
pe care-i numesc pãrinþi sufleteºti ai copilului. Darul fãcut moaºei sau
nãnaºei era mai bogat sau mai modest, dupã puterea familiei. La
început se dãdea fie o zadie din cap, fie o zadie dinainte, de unde vine
ºi numele obiceiului Chemarea la uspãþ o face tatãl copilului cu o zi 4860
sau douã înainte. Când musafirii intrã în casã, salutã, înlocuind salutul
obiºnuit cu urarea: Creºtere ºi noroc sã deie Dumnezeu; la care se Floricicã din pom sus
rãspunde: noroc sã deie Dumnezeu. (Pãulina Bozga, ªomcuta Mare, Ne-am iubit, bade,
1992) Când se aºeazã la masã, preotul stã la mijloc, încadrat de moºoi Pe-ascuns.
ºi nãnaºi, iar apoi ceilalþi invitaþi, fãrã a se impune anumite reguli. Cine-a vãzut ºi ne-o spus
La început, preotul rosteºte rugãciunea Tatãl Nostru apoi N-ar ave haznã de boi
Nici de ocolu cu oi
binecuvinteazã bucatele ºi abia pe urmã începe masa, care este foarte
Nici de ocolu cu vaci
bogatã: mai multe feluri de aperitive, supã, fripturã, sarmale, prãjituri,
Cã ne-am fost mândrior
iar ca bãuturi se servesc horincã ºi vin. Nãnaºul ºi moºoiul au câte o
dragi!
sticlã înstruþatã, plinã cu horincã, din care îmbie ºi pe ceilalþi oaspeþi.
În timpul mesei, nãnaºa lua copilul fãrã ºtirea pãrinþilor ºi-l ducea în 4861
camera în care era ospãþul ºi îl juca apoi îi punea în perinuþã darul ei.
Acest gest de a duce copilul între oaspeþi semnifica introducerea lui în Trandafir º-o ruguliþã,
lume, în comunitate, iar din partea comunitãþii, acceptarea noului Ce sã mã fac, mândruliþã,
membru. Cã mi-am pus gându pe tine
Toþi ceilalþi meseni cinsteau copilul, punând darul în perinuþã. ªi nu pot iubi pe nime
În ultima perioadã, la ospãþul botezului se cheamã ºi un staroste care Fãrã, mândruþã, pe tine!
improvizeazã, ca la nuntã, versuri ce aratã ce cadou se oferã noului
nãscut. Urarea ce se face nãnaºelor ºi moºoilor atât de cãtre staroste cât (Traian Slujeriu, Botiza,
Viºeu)

Nu da vrabia din mânã pântru


cioara di pã gard.
1812 memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie - iunie 2006 (An VI)

4862 ºi de cãtre ceilalþi meseni când închinã cu ei este: Nãnaºã mare, moaºã
mare Dumnezeu sã-þi mãreascã cinstea, iar aceºtia rãspund: Deie
Mândru-i ceriu-nsãrinat, Dumnezãu. Când la uspãþ este un staroste, acesta face uz de formulãri
Pe-a mea parte-i înnorat. ca: Nãnaºii cei mari îºi cinstesc finul, Cu niºte haine frumuºele, Sã se
Mândru-i ceriu ºi sãrin, bucure de ele; sau Moºoii îºi cinstesc nepotul, Cu un costumaº frumos,
Pe-a mea parte norii zin. Sã îl poarte sãnãtos. (Alexandru Onea, ªomcuta Mare, 1992)
La sfârºitul mesei, urmeazã rãsplãtirea moaºei ºi a nãnaºei. La început,
(ªerban Vasile al lui Ion, când moaºa era cea care asista naºterea ºi se ocupa în primele zile de
Cãlineºti). mamã ºi de copil, nepoata ei o rãsplãtea cu o ºtergurã cu care-i ºtergea
mâinile dupã ce o spãlase. Aceastã spãlare a mâinilor, purificare, este
4863
obligatorie pentru cã moaºa ºi nãnaºa umblând cu copilul înainte de
botez, au umblat cu lucruri necurate, iar darurile rãsplãtesc usteneala.
Mãi mândrule, puiuþ drag,
Obiceiul de a da zadiile se pãstreazã ºi azi, deºi femeile nasc la
Învaþã-mã ce sã fac.
Eu, mândrã, te-oi învãþa,
maternitate. În obiceiurile legate de naºtere nu întâlnim nimic
Ie-þi hainele ºi haida. spectaculos, dar ele sunt emoþionante ºi pline de semnificaþii. Dupã ce
Eu, mândruþã, te-nvãþ bine, copilul creºtea, era lãsat în grija bãtrânilor familiei care încercau sã
Ie-þi hainele, hai cu mine! suplineascã mai ales lipsa mamei pentru timp mai îndelungat.
4864 Când dupã primele luni de viaþã copilul putea sã stea în picioare, o parte
din timpul zilei era pus în scaun – o mobilã din lemn fãcutã de un
M-o mâncat atâta rãu, meºter din sat, unde copilul era în siguranþã iar bunica putea trebãlui
Câtã frunzã-i pe ªugãu prin bucãtãrie. De mult tact ºi multã rãbdare dãdeau dovadã bãtrânii
ªi scânduri la sirisãu. când copilul era înþãrcat, pregãtindu-i jucãrii ºi mâncãruri care sã-l facã
M-au mâncat atâtea rele sã uite þâþa. Din acelaºi motiv mama trebuia sã lipseascã de acasã o zi ºi
Câte pietre-s pe vâlcele o noapte.
ªi la tãietori surcele. Dupã vârsta de un an, copilul era dus în sat, la bisericã, la evenimentele
la care participa colectivitatea. Din primii ani ai copilãriei, erau obiºnuiþi
4865 cu munca dupã puterile lor. La câmp, unde cei mici erau trimiºi cu vitele
– mai ales bãieþii – practicau anumite jocuri: De-a bica, De-a liþu, De-a
Cine bea apã din Vad masa, jocuri ce necesitau accesorii (Cuþit, bâta, mingea).
Nu mai trage-ntr-al lui sat. Fetele practicau jocuri în cerc:
ªi io-am bãut din ªugãu,
Nu mai trag la satul meu. Hai, Ileanã la poianã
Noi avem castel frumos
4866
Þãranul e pe câmp
Plivit-am o primãvarã în grãdinã.
De mi-i bine într-o zi,
Existã ºi jocuri de copii mixte: Una ºi fuga, De-a mingea-n tãul sau În
Tri ºi patru rãu-mi-i.
De mi-i bine într-o sarã,
casã. Nu rare erau în anii trecuþi certurile între copiii ºomcutenilor ºi cei
Tri ºi patru mi-i rãu iarã. din satele vecine, certuri ce porneau de la poreclele acestora: ºomcutenii
– mâþi, buciumenii – cai, vãlenaºii – pupeze, iedãranii – cuci, finteuºenii
(Duma Vasile 19 ani, – piþiguºi, cioltenii – huhurezii.
Cãlineºti). Sigur cã ºi aceste certuri aveau mai mult un caracter de joacã. Nu se ºtie
când au apãrut poreclele ºi nici cauzele ce le-au determinat apariþia.
4867 S-au transmis de la bãtrâni ºi au fost acceptate.

Jale-i pare codrului


Dupã verde frunza lui.
Da mai jele-mi pare mie
Dup-a me copilãrie.

(Pop Gheorghe,15 ani


Cãlineºti)

A face pã dracu-n patru.