Monastirea Argesului (Vasile

Alecsandri)
Ca-n drum Un zid parasit
agiungea
Si neispravit.
Pe-un biet
ciobanas Cinii, cum il vad,

Din fluier doinas, La el se rapad

Si cum il videa, Si latra-a pustiu

Domnul ii zicea: Si urla-a mortiu.

- Mindre ciobanas Cit il auzea,

Din fluier doinas, Domnu-nveselea

Pe Arges in gios
Pe Arges in sus Si curind pleca,
Pe un mal frumos,
Cu turma te-ai Spre zid apuca
Negru-Voda trece
dus, Cu noua zidari,
Cu tovarasi zece:
Pe Arges in gios Noua mesteri mari
Noua mesteri
mari, Cu turma ai fost. Si Manoli - zece,
Calfe si zidari Nu cumv-ai vazut, Care-i si intrece.
Si Manoli - zece, Pe unde-ai trecut, - Iata zidul meu!
Care-i si intrece. Un zid parasit Aici aleg eu
Merg cu toti pe Si neispravit, Loc de monastire
cale
La loc de grindis, Si de pomenire.
Sa aleaga-n vale
La verde-alunis? Deci voi, mesteri
Loc de monastire mari,
- Ba, doamne,-am
Si de pomenire. vazut, Calfe si zidari,
Iata cum mergea Pe unde-am Curind va siliti
trecut,
Lucrul de-l porniti

1
Ca sa-mi radicati, S-apoi se-ncrunta Noaptea s-a surpa
Aici sa-mi durati Si-i ameninta Pin-om hotari
Monastire nalta Sa-i puie de vii In zid de-a zidi
Cum n-a mai fost Chiar in temelii! Cea-ntai sotioara,
alta,
Mesterii cei mari, Cea-ntai sorioara
Ca v-oi da averi,
Calfe si zidari Care s-a ivi
V-oi face boieri,
Tremura lucrind, Mini in zori de zi,
Iar de nu, apoi
Lucra tremurind Aducind bucate
V-oi zidi pe voi,
Zi lunga de vara, La sot ori la frate.
V-oi zidi de vii
Ziua pin-in seara; Deci daca vroiti
Chiar in temelii!
Iar Manoli sta, Ca sa ispraviti
Mesterii grabea,
Nici ca mai lucra, Sfinta monastire
Sfarile-ntindea,
Ci mi se culca Pentru pomenire,
Locul masura,
Si un vis visa, Noi sa ne-apucam
Santuri largi sapa
Apoi se scula Cu toti sa giuram
Si mereu lucra,
S-astfel cuvinta: Si sa ne legam
Zidul radica,
- Noua mesteri Taina s-o pastram.
Dar orice lucra, mari,
S-orice sotioara
Noaptea se surpa! Calfe si zidari,
Orice sorioara,
A duoa zi iar, Stiti ce am visat
Mini in zori de zi
A tria zi iar, De cind m-am
culcat? Intai s-o ivi,
A patra zi iar
O sopta de sus Pe ea s-o jertfim,
Lucra in zadar!
Aievea mi-a spus In zid s-o zidim!
Domnul se mira
Ca orice-am lucra, Iata,-n zori de zi,
S-apoi ii mustra,
Manea se trezi
2
 S-apoi se sui Apele sa creasca, Brazii sa-i
despoaie,
Pe gard de nuiele, Mindra sa-mi
opreasca, Paltini sa indoaie,
Si mai sus, pe
schele, S-o opreasca-n Muntii sa
vale, rastoarne,
Si-n cimp se uita,
S-o-noarca din Mindra sa-mi
Drumul cerceta. cale!" intoarne,
Cind, vai, ce Domnul se-ndura, Sa mi-ontoarne-n
zarea? cale,
Ruga-i asculta,
Cine ca venea? S-o duca devale!"
Norii aduna,
Sotioara lui, Domnul se-ndura,
Ceriu-ntuneca.
Floarea cimpului! Ruga-i asculta
Si curgea deodata
Ea s-apropia Si sufla un vint,
Ploaie spumegata
Si ii aducea Un vint pre
Ce face piraie pamint,
Prinz de
mincatura, Si imfla siroaie. Paltini ca-ndoia,
Vin de bautura. Dar oricit cadea, Brazi ca despoia,
Cit el o zarea, Mindra n-o oprea, Muntii rasturna,
Inima-i sarea, Ci ea tot venea Iara pe Ana
In genuchi cadea Si s-apropia. Nici c-o inturna!
Si plingind zicea: Manea mi-o videa, Ea mereu venea,
"Da, Doamne, pe Inima-i plingea, Pe drum sovaia
lume
Si iar se-nchina, Si s-apropia
O ploaie cu
spume, Si iar se ruga: Si, amar de ea,
Sa faca piraie, "Sufla, Doamne,- Iata c-agiungea!
un vint,
Sa curga siroaie, Mesterii cei mari,
Sufla-l pe pamint,

3
 Calfe si zidari Iar ea, vai de ea, - Manoli, Manoli,
Mult inveselea Nici ca mai ridea, Mestere Manoli!
Daca o videa, Ci mereu zicea: Zidul rau ma
stringe
Iar Manea turba, - Manoli, Manoli,
Titisoara-mi
Mindra-si saruta, Mestere Manoli! plinge,
In brate-o lua, Agiunga-ti de Copilasu-mi
saga, fringe!
Pe schele-o urca,
Ca nu-i buna, Manoli turba
Pe zid o punea draga.
Si, glumind, zicea: Si mereu lucra.
Manoli, Manoli,
_ Stai, mindruta Zidul se suia
Mestere Manoli!
mea, Si o cuprindea
Zidul rau ma
Nu te sparia, stringe, Pin' la costisoare,
Ca vrem sa Trupusoru-mi Pin' la titisoare,
glumim fringe!
Pin' la buzisoare,
Si sa te zidim! Iar Manea tacea
Pin' la ochisori,
Ana se-ncredea Si mereu zidea;
Incit , vai de ea,
Si vesel ridea. Zidul se suia
Nu se mai videa,
Iar Manea ofta Si o cuprindea
Ci se auzea
Si se apuca Pin' la gleznisoare,
Din zid ca zicea:
Zidul de zidit, Pin' la pulpisoare,
- Manoli, Manoli,
Visul de-mplinit. Pin' la costisoare,
Mestere Manoli!
Zidul se suia Pin' la titisoare.
Zidul rau ma
Si o cuprindea Dar ea, vai de ea, stringe,
Pin' la gleznisoare, Tot mereu plingea Viata mi se stinge!
Pin' la pulpisoare. Si mereu zicea:

4
Pe Arges in gios, Si mult mai Scari sa le ridice,
frumoasa?
Pe un mal frumos Iar pe cei zidari,
Iar cei mesteri
Negru-voda vine mari, Zece mesteri
mari,
Ca sa se inchine Calfe si zidari,
Sa mi-i
La cea monastire, Cum sta pe paraseasca,
Falnica zidire, grindis,
Ca sa putrezeasca
Monastire nalta, Sus pe coperis,
Colo pe grindis,
Cum n-a mai fost Vesel se mindrea
Sus pe coperis.
alta. S-apoi raspundea:
Mesterii gindea
Domnul o privea - Ca noi, mesteri
mari, Si ei isi facea
Si se-nveselea
Calfe si zidari, Aripi zburatoare
Si astfel graia:
Altii nici ca sint De sindrili usoare.
- Voi, mesteri
zidari, Pe acest pamint! Apoi le-ntindea
Zece mesteri Afla ca noi stim Si-n vazduh sarea,
mari,
Oricind sa zidim Dar pe loc cadea,
Spuneti-mi cu
drept, Alta monastire Si unde pica,

Cu mina pe pept, Pentru pomenire, Trupu-si despica.

De-aveti mesterie Mult mai Iar bietul Manoli,

luminoasa Mesterul Manoli,
Ca sa-mi faceti
mie Si mult mai Cind se incerca
frumoasa!
Alta monastire De-a se arunca,
Domnu-i asculta
Pentru pomenire, Iata c-auzea
Si pe ginduri sta,
Mult mai Din zid ca iesea
luminoasa Apoi poruncea
Un glas nadusit,
Schelele sa strice,

5
Un glas mult iubit, Copilasu-mi De pe coperis,
fringe,
Care greu gemea Mort bietul cadea!
Viata mi se stinge!
Si mereu zicea: Iar unde cadea
Cum o auzea,
- Manoli, Manoli, Ce se mai facea?
Manea se pierdea,
Mestere Manoli! O fintina lina,
Ochi-i se-nvelea;
Zidul rau ma Cu apa putina,
stringe, Lumea se-ntorcea,
Cu apa sarata,
Titisoara-mi Norii se-nvirtea,
plinge, Cu lacrimi udata!
Si de pe grindis,

6
 Monastirea Argeului este o balad popular
aparinnd folclorului romnesc care dezvolt unul dintre miturile
eseniale ale folclorului romnesc, i anume mitul estetic.

Subiectul este generat de o superstiie potrivit creia, pentru

a rezista, orice construcie trebuie s aib zidit n temelii o fiin.
Monastirea Argeului este n acelai timp balada i legend.
Este o balald deoarece se construiete ntr-un poem narativ, cu
elemente descriptiv-lirice, care dezvolt un subiect fantastic, se
prezint un erou de excepie, cu un destin impresionant. Este o
legend ntruct explic, n viziune popular, apariia unui
monument de arhitectur: biserica mnstirii de la Curtea de
Arge , zidit sub porunca lui Neagoe Basarab ntre anii 1512 i
1517. Balada este o mbinarea ingenioas a unsprezece motive
folclorice, distribuite pe parcursul celor cinci momente ale
aciunii.
 Pe scurt, n balad e vorba de Negru Vod care trece
mpreun cu cei zece meteri zidari, dintre care cel mai priceput
este Manole i caut un loc pentru mnstire. Este, n esen, un
mit al creaiei, un ritual de construcie, pentru c orice altar,
mnstire, lca sfnt, nlate nu sunt altceva dect imitri
microscopice ale creaiei. El nu caut un loc pur i simplu, ci caut
de fapt un zid de mnstire care n-a fost terminat. n general,
cnd se nal un lca de cult, spaiul care nainte era considerat
pustiu, haotic, capt o organizare, este ordonat (cf. Mircea
Eliade, Sacrul i profanul). Negru Vod nu caut un loc neted, un
spaiu pustiu pe care s-l organizeze, ci caut un zid neterminat
amnunt problematic. Ceea ce n-a fost terminat presupune
intervenia unei fore malefice. Cnd l gsesc i meterii ncep s
zideasc n continuare, tot ce lucreaz ziua se drm n timpul
nopii. Manole are ntr-o noapte un vis n care i se spune c
trebuie s fie zidit o persoan la temelie, pentru ca zidul s
rmn n picioare. Zidul trebuie nsufleit concepie animist,
potrivit creia nimic nu dinuie dac nu are suflet. Manole le
mprtete visul colegilor de breasl, decid s sacrifice prima
persoan care va veni a doua zi cu mncare, se nimerete s fie
Ana, Manole cere intervenia supranatural n trei rnduri ca s o
mpiedice s ajung la el. Ana nu se oprete din drum, e zidit
mpreun cu copilul care plnge probabil era deja nscut iar
mnstirea se poate isprvi. Manole i meterii sunt abandonai
de Negru Vod pe un alt zid nalt pe care ncepuser s-l
construiasc tot pentru el, i fac aripi cu care zboar i mor care
pe unde contaminare cu mitul lui Icar. Numai Manole moare
lng zidul mnstirii, aproape de soia i copilul ngropai de vii.
Pe locul unde moare, se formeaz o fntn. El li s-a alturat n
moarte celor dragi.

Tipul de valori care care interactioneaza in subiectul

baladei Monastirea Argesului:
-Religioase (destinaia cldirii ce urmeaz s fie construit,
alegerea
locului pentru construcie, visul lui Manole), estetice (dorina de a
realiza o
creaie fr precedent), morale (loialitatea meterilor fa de
Manole,
respectarea jurmntului, uciderea Anei), biologice (ameninarea
cu
moartea, abandonarea meterilor pe acoperiul mnstirii),
afective
(dragostea lui Manole fa de Ana, ndrjirea Anei de a ajunge cu
mncarea
la Manole, ataamentul Anei fa de copil), juridice (autoritatea
domnitorului
fa de meteri) etc.
Dei este prezentat ca insuflat de ctre Dumnezeu, visul lui
Manole
contrazice etica cretin, att cea veterotestamentar (s nu
ucizi) ct i
cea neotestamentar (iubete-i aproapele).
Interpretare simbolic i mitic :
Dei interpretarea mitic i cea simbolic sunt convergente
n ce privete
modul de a depi conflictele valorice ale subiectului baladei,
mutnd
semnificaia textului n alt plan, ntre cele dou strategii
hermeneutice
exist diferene notabile. n vreme ce interpretarea mitic pune n
eviden o ordine prestabilit a existenei, care las n urm
tririle la scar omeneasc, pentru a urca naraiunea nspre un
scenariu cosmic,
interpretarea simbolic, dimpotriv, reliefeaz aspectele
psihologice ale
baladei.
Aciunea se desfoar nu n baza unor motivri magice, ci
relevnd
conflicte sufleteti. Nu se mai ndeplinete cu resemnare un rit a
crui
fatalitate este nediscutabil, ci se zbucium meterul ntre dorina
de a
nfptui o oper mrea i sacrificarea soiei iubite. n acest
zbucium,
piedicile pe care le cere s-i fie scoase n cale apar ca nite probe
ale
dragostei lui, iar nvingerea lor ca o dovad a devotamentului ei.
Prin ele
cntecul (versiunea arhaic a motivului jertfirii), face saltul de la
forma
strveche, de ilustrare a credinei superstiioase, la forma eroic.
Meterul Manole din balada popular, individualizat
insuficient de creatorul popular, capt cu adevrat identitate n
drama blagian, acolo unde este prezentat permanent ca avnd o
personalitate dual, conflictual. El are o logic impecabil i o
viziunea exact, surprinde lucid paradoxul care l va consuma:

Jertfa aceasta de nenchipuit cine-o cere ? Din lumin,

Dumnezeu nu poate s-o cear, fiindc e jertf de snge, din
adncimi, putere necurate nu pot s-o cear, fiindc jertfa e
mpotriva lor.

Universul obsesional al meterului Manole este dominat de

cifre. n balad numrul magic este prezent n versurile de
nceput:

Cu tovari zece:
Nou meteri mari
i Manole zece
Care-i i ntrece

Drama valorific la un alt nivel, att cifrele multiplu de trei (ase

i nou), ct i cifra magic apte. Numrul este i el, asemenea
lui Manole, natur dual ireconciliabil. Pe de o parte, cifra
reprezint msura lucrurilor, raiunea, logica, exactitatea, dar, n
aceeai msur, i alchimia subtil a universului pe care l
ocupm. Prin cifr se realizeaz contactul direct, nemijlocit, cu
Originarul, cifra este purttoare de mesaje. Fiecare cifr este, de
fapt, reactualizare i activare de Arhetipuri.

Alegerea meterilor, la care balada popular nu face referire, este

un proces deloc ntmpltor, cci Manole mrturisete:

Din patru stihii v-am adunat

 Patru este o cifr, de asemenea dual; ea reactiveaz
coexistena panic, uneori fratern, ntre Frtate i Nefrtate,
trimite direct ctre bogumilism.

Semnificaiile simbolice ale lui patru fac trimitere n mod

esenial la ptrat i la cruce. El e semn de soliditate, de
plenitudine, de universalitate. Cifra patru este cifra perfeciunii
divine, dar, atenie, patru este i cifr tabu: cele patru litere care
formeaz numele lui Dumnezeu (YHVH), sau tetragram, care nu
trebuie niciodat pronunat.

n balada popular, construirea monastirii este mai puin un

act al voinei umane i mai mult un act ce ine de predestinare (n
fond, existena zidului prsit este dovada cert c monstirea
trebuie i va fi construit independent de voina creatorului
uman). n drama blagian, ns, biserica este, n egal msur,
edificiu terestru ce poate satisface orgoliul meterilor, dar i
spaiu sacru ce, o dat ridicat, i va devora i ncorpora creatorul.
De aici necesitatea meterilor adui din cele patru zri, patru
oferind, n acelai timp, certitudinea existenei perfeciunii divine,
dar i riscul pe care l implic ptrunderea ntr-un teritoriu interzis.

n Monastirea Argeului, spaiul sacral exist i fiineaz a

priori, aa cum am vzut, prin intermediul zidului prsit, a priori,
meterii ndeplinind finalmente o formalitate. Acesta este i
principalul motiv pentru care n balad actanii nu au structuri
veritabil tragice, semnnd mai degrab cu eroii antichitii greci,
anulai ca personalitate de ideea c sunt supui unui Destin
implacabil. Blaga reactiveaz ns un alt Arhetip menit a fi
catalizator pentru contiina creatoare a meterului. Manole, ca i
meterii si, vede biserica i poart acest prototip ideal nluntrul
contiinei vreme de apte ani.

Cifra apte apare n momentele de maxim dramatism ale

textului. Nu ntmplator pentru c simbolistica sa ne duce cu
gndul ctre concentrarea forelor universului, ea activeaz
energii iniial haotice, apoi ordonatoare . Universul haotic, febril i
incoerent al crui prizonier este Manole se afl la apogeu n
momentul n care n text se invoc cifra apte, apoi, urmnd
paradigma fireasc a oricrui Arhetip al Creaiei, Haosul e nlocuit
de Ordine, cci:

orice teritoriu ocupat n scopul de a fi locuit sau utilizat ca spaiu

vital este n prealabil transformat din Haos n Cosmos.

O alt cifr simbolic valorificat de Blaga n drama sa este

cifra trei cu cei doi multipli ai ei: ase i nou. Meterii sunt nou,
acela care este ntotdeauna susceptibil este al aselea meter, iar
n momentul n care meterul se hotrte asupra necesitii
jertfei umane, i promite lui Vod, prin solul acestuia, c va
termina biserica n trei zile:

i dup toate astea, fgduieti lui Vod biserica. n trei zile

Trei este cifra perfeciunii, fiind, de asemenea, nvestit cu

simboluri cretine, lucru deloc de neglijat, dac inem cont de
faptul c ea este invocat ca termen final pentru ridicarea unei
biserici. Ca de altfel toate cifrele simbolice folosite n drama
blagian, treiul reactiveaz i el un Arhetip al Creatiei originare.
Cci biserica va fi complet doar privit ca expresie cretin a
unei triniti imposibil de disociat.

Demn de remarcat este existena unui spaiu i a unui timp

alternativ al dramei, niciodat afirmat plenar, dar puternic sugerat
prin cifre. Avem un spaiu i un timp terestru, n care meterii i
triesc, fiecare n felul su, dramele individuale, dar nu poate fi
negat nici existena i fiinarea permanent a unei alte
dimensiuni, a Originarului, ale crui coordonate sunt schiate de
paralele evidente cu textul Bibliei. Biserica se zidete n plan
terestru, dar numai dup ce i n msura n care se obine acordul
unei fore care nu face parte din dimensiunea terestr, ritualul
zidirii recompune, la un alt nivel, ritualul despririi de lume.

n definitiv, i Iisus Hristos spune c va zidi templele n trei

zile i acest lucru i va fi reproat n momentul crucificrii, la fel
cum i va fi reproat i lui Manole:

Tu, Cel ce drmi templul i n trei zile l zideti, mntuiete-

Te pe Tine nsui! (Matei, 27: 40)

i:

i dup toate astea fgduieti lui Vod biserica. n trei

zile. Parc am tri n veacul minunilor. De ce-ai fgduit
metere ? (Mesterul Manole)
 n ritualurile de nmormntare romneti defunctul este
lsat, nainte de nhumare, trei zile n lumea pe care mai apoi o va
prsi fizic, la fel cum i Iisus va nvia tot la trei zile dup
crucificare. n aceste trei zile se realizeaz credibil comunicarea
dintre dou dimensiuni, guvernate de legiti diferite,
comunicarea cu un univers n care raionalul este nlocuit de
gestul cu valoare arhetipal.

Primul dintre multiplii de trei, ase, este la rndul su o cifr

prezent n dram. Cel care, asemenea apostolului Pavel, are
ntotdeauna dubii cu privire la sinceritatea jurmntului pe care
Manole l face, este ntotdeauna al aselea meter. El pune la
ndoial moralitatea lui Manole, ndoial pe care o va transmite i
celorlali.

Zborul exprim o dorin de sublimare, de cutare a unei

armonii interioare, de depire a conflictelor. Voina de a-i afirma
puterea n cer nu face dect s compenseze sentimentul
neputinei de pe pmnt. Exist ceva infantil n dorina omului de
a cuceri spaii astrale prin zbor, or, dovedete incapacitatea
acestei societi de a-i rezolva propriile probleme.

Ca simbol al libertii, poate fi interpretat i ncercarea lui

Manole de a cobor de pe acoperiul bisericii cu aripi de indrili
uoare.

Legenda "Monastirea Argesului dezolta ideea ca frumusetea

zidirii, originalitatea creatiei se fundamenteaza pe jertfe.
 Ana reprezinta motivul femeii destinate sacrificiului, scena
sosirii la zidurile manastirii impresionand printr-o incarcatura
dramatica sfasietoare, realizata prin antiteza dintre zbuciumul
sufletesc al lui Manole si gesturile lui tandre, care amplifica
simtamantul iubirii: "Iar Manea turba, / Mandra-si saruta, / In
brate-o lua / Pe schele-o urca, /Pe zid o punea /si, glumind, zicea: /
- Stai, mandruta'mea, / Nu te speria, /Ca vrem sa glumim / si sa te
zidim!". Ana este aleasa de autorul anonim pentru
sacrificiulinchinat creatiei datorita calitatilor ei superioare -
loialitatea si increderea nemarginita fata de Manole - reiesita din
referirea directa a poetului anonim: "Ana se-ncredea / si vessel
radea". In plan stilistic, dramatismul scenei este amplificat de
monorima de tip fern in in,in -a, -ea, dand senzatia acustica de
vaiet, de tanguire rascolitoare, sfasietoare, iar profunzimea
dragostei este sugerata de diminutivul "mandruta".Manole
lucreaza frenetic, zidind odata cu Ana propria iubire, fapt exprimat
prin diminutivele repetate obsesiv, "gleznisoare", "pulpisoare",
"costisoare", "tatisoare".Suferinta cumplita a Anei este exprimata
in mod direct prin vorbele ei tanguitoare, care simbolizeaza
motivul zidirii treptate, secventa in care inaltarea bisericii este
dublata acustic de jeluirea gradata a femeii - "Zidul rau ma
strange/ Trupusoru-mi frange" -, precum si de chemarea prin
repetitie: "Manoli, Manoli,/ Mestere Manoli!"

Inocenta, sinceritatea si increderea in sotul ei sunt calitati

care o definesc indirect si reiesite din secventa lirica in care Ana
traieste dureros iluzia jocului. Adanca ei durere sufleteasca este
cauzata de pierderea copilului ce urma sa se nasca, sugerand
indirect si anticipat o puternica dragoste materna: "Copilasu-mi
frange". Chinurile Anei si simpatia autorului anonim sunt
exprimate in mod direct prin repetitia impresionanta a
versurilor:"lar ea, vai de ea! / Nici ca mai radea,/ [...] Dar ea, vai
de ea, / Tot mereu plangea".

In plan metaforic, Ana devine coautor al constructiei unice,

gestul ei de a se lasa zidita simbolizand dragostea profunda
pentru Manole, iar faptul ca reuseste sa treaca probele stihiilor o
defineste, indirect, ca initiata, capabila sa implineasca, impreuna
cu sotul ei, creatia mareata, intrucat sacrificiul este si al ei.
Manastirea se inalta ca rod al dragostei si al jertfei si de aceea va
fi o zidire sfanta unica.

Jertfa Anei nu a fost de ajuns. Pentru ca au nechibzuinta sa

afirme ca ar putea construi o manastire si mai frumoasa,
domnitorul ii lasa sa moara pe acoperis. Incercand a-si depasi
conditia, ca legendarul Icar, isi fac aripi din sindrila, dar nu
reusesc sa zboare, se prabusesc si mor. Glasul mult iubit al Anei il
tulbura pe Manole care intelege ca si-a indeplinit menirea
creatoare. Pentru el in viata de aici nu mai exista fericire si nici
dragoste. De aceea pleacas-o intalneasca pe Ana in singurul mod
care-I mai era posibil- prinmoarte. Pe locul unde se prabuseste
Manole izvoraste o apa, simbol al vietii si al creatiei vesnice.
Puterea stapanului il doboara pe artist, dar creatia lui ramane sa
infrunte veacurile. Prin perfectiunea ei, creatia intra in eternitate
si, o data cu ea, iubirea de viata, de arta.
 (Manastirea Curtea de Arges)

Bibliografie:
1. Chevalier, Jean & Gheerbrant Alain, Dicionar de simboluri, Vol.
1 , Bucureti, Editura Artemis, 1994.
2.Cimpoi, Mihai, Lucian Blaga, paradisiacul, lucifericul, mioriticul.
3.Eliade, Mircea, Mitul eternei rentoarceri, Bucureti, Editura
Univers Enciclopedic, 1999.
4.Mihu, Achim, Lucian Blaga, Mioria cult a spiritualitii
romneti, Bucureti, Editura Viitorul Romnesc, 1995.
5.Pont Humbert, Catherine, Dicionar universal de credine i
simboluri, ed Lucman, Buc. 1998.