Pe Arges in gios La loc de grindis, A duoa zi iar,

Pe un mal frumos, La verde-alunis? A tria zi iar,

Negru-Voda trece - Ba, doamne,-am vazut, A patra zi iar
Cu tovarasi zece: Pe unde-am trecut, Lucra in zadar!
Noua mesteri mari, Un zid parasit Domnul se mira
Calfe si zidari Si neispravit. S-apoi ii mustra,
Si Manoli - zece, Cinii, cum il vad, S-apoi se-ncrunta
Care-i si intrece. La el se rapad Si-i ameninta
Merg cu toti pe cale Si latra-a pustiu Sa-i puie de vii
Sa aleaga-n vale Si urla-a mortiu. Chiar in temelii!
Loc de monastire Cit il auzea, Mesterii cei mari,
Si de pomenire. Domnu-nveselea Calfe si zidari
Iata cum mergea Si curind pleca, Tremura lucrind,
Ca-n drum agiungea Spre zid apuca Lucra tremurind
Pe-un biet ciobanas Cu noua zidari, Zi lunga de vara,
Din fluier doinas, Noua mesteri mari Ziua pin-in seara;
Si cum il videa, Si Manoli - zece, Iar Manoli sta,
Domnul ii zicea: Care-i si intrece. Nici ca mai lucra,
- Mindre ciobanas - Iata zidul meu! Ci mi se culca
Din fluier doinas, Aici aleg eu Si un vis visa,
Pe Arges in sus Loc de monastire Apoi se scula
Cu turma te-ai dus, Si de pomenire. S-astfel cuvinta:
Pe Arges in gios Deci voi, mesteri mari, - Noua mesteri mari,
Cu turma ai fost. Calfe si zidari, Calfe si zidari,
Nu cumv-ai vazut, Curind va siliti Stiti ce am visat
Pe unde-ai trecut, Lucrul de-l porniti De cind m-am culcat?
Un zid parasit Ca sa-mi radicati, O sopta de sus
Si neispravit, Aici sa-mi durati Aievea mi-a spus
Monastire nalta Ca orice-am lucra,
Cum n-a mai fost alta, Noaptea s-a surpa
Ca v-oi da averi, Pin-om hotari
V-oi face boieri,
Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar in temelii!
Mesterii grabea,
Sfarile-ntindea,
Locul masura,
Santuri largi sapa
Si mereu lucra,
Zidul radica,
Dar orice lucra,
Noaptea se surpa!
In zid de-a zidi "Da, Doamne, pe lume Mult inveselea
Cea-ntai sotioara, O ploaie cu spume, Daca o videa,
Cea-ntai sorioara Sa faca piraie, Iar Manea turba,
Care s-a ivi Sa curga siroaie, Mindra-si saruta,
Mini in zori de zi, Apele sa creasca, In brate-o lua,
Aducind bucate Mindra sa-mi opreasca, Pe schele-o urca,
La sot ori la frate. S-o opreasca-n vale, Pe zid o punea
Deci daca vroiti S-o-noarca din cale!" Si, glumind, zicea:
Ca sa ispraviti Domnul se-ndura, _ Stai, mindruta mea,
Sfinta monastire Ruga-i asculta, Nu te sparia,
Pentru pomenire, Norii aduna, Ca vrem sa glumim
Noi sa ne-apucam Ceriu-ntuneca. Si sa te zidim!
Cu toti sa giuram Si curgea deodata Ana se-ncredea
Si sa ne legam Ploaie spumegata Si vesel ridea.
Taina s-o pastram. Ce face piraie Iar Manea ofta
S-orice sotioara Si imfla siroaie. Si se apuca
Orice sorioara, Dar oricit cadea, Zidul de zidit,
Mini in zori de zi Mindra n-o oprea, Visul de-mplinit.
Intai s-o ivi, Ci ea tot venea Zidul se suia
Pe ea s-o jertfim, Si s-apropia. Si o cuprindea
In zid s-o zidim! Manea mi-o videa, Pin' la gleznisoare,
Iata,-n zori de zi, Inima-i plingea, Pin' la pulpisoare.
Manea se trezi Si iar se-nchina, Iar ea, vai de ea,
S-apoi se sui Si iar se ruga: Nici ca mai ridea,
Pe gard de nuiele, "Sufla, Doamne,-un vint, Ci mereu zicea:
Si mai sus, pe schele, Sufla-l pe pamint, - Manoli, Manoli,
Si-n cimp se uita, Brazii sa-i despoaie, Mestere Manoli!
Drumul cerceta. Paltini sa indoaie, Agiunga-ti de saga,
Cind, vai, ce zarea? Muntii sa rastoarne, Ca nu-i buna, draga.
Cine ca venea? Mindra sa-mi intoarne, Manoli, Manoli,
Sotioara lui, Sa mi-ontoarne-n cale, Mestere Manoli!
Floarea cimpului! S-o duca devale!" Zidul rau ma stringe,
Ea s-apropia Domnul se-ndura, Trupusoru-mi fringe!
Si ii aducea Ruga-i asculta Iar Manea tacea
Prinz de mincatura, Si sufla un vint, Si mereu zidea;
Vin de bautura. Un vint pre pamint, Zidul se suia
Cit el o zarea, Paltini ca-ndoia, Si o cuprindea
Inima-i sarea, Brazi ca despoia, Pin' la gleznisoare,
In genuchi cadea Muntii rasturna, Pin' la pulpisoare,
Si plingind zicea: Iara pe Ana Pin' la costisoare,
Nici c-o inturna! Pin' la titisoare.
Ea mereu venea, Dar ea, vai de ea,
Pe drum sovaia Tot mereu plingea
Si s-apropia Si mereu zicea:
Si, amar de ea, - Manoli, Manoli,
Iata c-agiungea! Mestere Manoli!
 Mesterii cei mari, Zidul rau ma stringe
Calfe si zidari Titisoara-mi plinge,
Copilasu-mi fringe!
Manoli turba
Si mereu lucra.
Zidul se suia
Si o cuprindea
Pin' la costisoare,
Pin' la titisoare,
Pin' la buzisoare,
Pin' la ochisori,
Pe Arges in gios, Incit , vai de ea,
Pe un mal frumos Nu se mai videa,
Negru-voda vine Cum sta pe grindis, Ci se auzea
Ca sa se inchine Sus pe coperis, Din zid ca zicea:
La cea monastire, Vesel se mindrea - Manoli, Manoli,
Falnica zidire, S-apoi raspundea: Mestere Manoli!
Monastire nalta, - Ca noi, mesteri mari, Zidul rau ma stringe,
Cum n-a mai fost alta. Calfe si zidari, Viata mi se stinge
Domnul o privea Altii nici ca sint
Si se-nveselea Pe acest pamint!
Si astfel graia: Afla ca noi stim
- Voi, mesteri zidari, Oricind sa zidim
Zece mesteri mari, Alta monastire
Spuneti-mi cu drept, Cum o auzea,
Pentru pomenire,
Cu mina pe pept, Manea se pierdea,
Mult mai luminoasa
De-aveti mesterie Ochi-i se-nvelea;
Si mult mai frumoasa!
Ca sa-mi faceti mie Lumea se-ntorcea,
Domnu-i asculta
Alta monastire Norii se-nvirtea,
Si pe ginduri sta,
Pentru pomenire, Si de pe grindis,
Apoi poruncea
Mult mai luminoasa De pe coperis,
Schelele sa strice,
Si mult mai frumoasa? Mort bietul cadea!
Scari sa le ridice,
Iar cei mesteri mari, Iar unde cadea
Iar pe cei zidari,
Calfe si zidari, Ce se mai facea?
Zece mesteri mari,
O fintina lina,
Sa mi-i paraseasca,
Cu apa putina,
Ca sa putrezeasca
Cu apa sarata,
Colo pe grindis,
Cu lacrimi udata!
Sus pe coperis.
Mesterii gindea
Si ei isi facea
Aripi zburatoare
De sindrili usoare.
Apoi le-ntindea
Si-n vazduh sarea,
Dar pe loc cadea,
Si unde pica,
Trupu-si despica.
Iar bietul Manoli,
 Mesterul Manoli,
Cind se incerca
De-a se arunca,
Iata c-auzea
Din zid ca iesea
Un glas nadusit,
Un glas mult iubit,
Care greu gemea
Si mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Mestere Manoli!
Zidul rau ma stringe,
Titisoara-mi plinge,
Copilasu-mi fringe,
Viata mi se stinge!