Monastirea Argeşului - Balade Populare

Pe Arges in gios Iar de nu, apoi Taina s-o pastram. Domnul se-ndura,
Pe un mal frumos, V-oi zidi pe voi, S-orice sotioara Ruga-i asculta
Negru-Voda trece V-oi zidi de vii Orice sorioara, Si sufla un vint,
Cu tovarasi zece: Chiar in temelii! Mini in zori de zi Un vint pre pamint,
Noua mesteri mari, Mesterii grabea, Intai s-o ivi, Paltini ca-ndoia,
Calfe si zidari Sfarile-ntindea, Pe ea s-o jertfim, Brazi ca despoia,
Si Manoli - zece, Locul masura, In zid s-o zidim! Muntii rasturna,
Care-i si intrece. Santuri largi sapa Iata, -n zori de zi, Iara pe Ana
Merg cu toti pe cale Si mereu lucra, Manea se trezi Nici c-o inturna!
Sa aleaga-n vale Zidul radica, S-apoi se sui Ea mereu venea,
Loc de monastire Dar orice lucra, Pe gard de nuiele, Pe drum sovaia
Si de pomenire. Noaptea se surpa! Si mai sus, pe schele, Si s-apropia
Iata cum mergea A duoa zi iar, Si-n cimp se uita, Si, amar de ea,
Ca-n drum agiungea A tria zi iar, Drumul cerceta. Iata c-agiungea!
Pe-un biet ciobanas A patra zi iar Cind, vai, ce zarea? Mesterii cei mari,
Din fluier doinas, Lucra in zadar! Cine ca venea? Calfe si zidari
Si cum il videa, Domnul se mira Sotioara lui, Mult inveselea
Domnul ii zicea: S-apoi ii mustra, Floarea cimpului! Daca o videa,
- Mindre ciobanas S-apoi se-ncrunta Ea s-apropia Iar Manea turba,
Din fluier doinas, Si-i ameninta Si ii aducea Mindra-si saruta,
Pe Arges in sus Sa-i puie de vii Prinz de mincatura, In brate-o lua,
Cu turma te-ai dus, Chiar in temelii! Vin de bautura. Pe schele-o urca,
Pe Arges in gios Mesterii cei mari, Cit el o zarea, Pe zid o punea
Cu turma ai fost. Calfe si zidari Inima-i sarea, Si, glumind, zicea:
Nu cumv-ai vazut, Tremura lucrind, In genuchi cadea _ Stai, mindruta mea,
Pe unde-ai trecut, Lucra tremurind Si plingind zicea: Nu te sparia,
Un zid parasit Zi lunga de vara, "Da, Doamne, pe lume Ca vrem sa glumim
Si neispravit, Ziua pin-in seara; O ploaie cu spume, Si sa te zidim!
La loc de grindis, Iar Manoli sta, Sa faca piraie, Ana se-ncredea
La verde-alunis? Nici ca mai lucra, Sa curga siroaie, Si vesel ridea.
- Ba, doamne, -am vazut, Ci mi se culca Apele sa creasca, Iar Manea ofta
Pe unde-am trecut, Si un vis visa, Mindra sa-mi opreasca, Si se apuca
Un zid parasit Apoi se scula S-o opreasca-n vale, Zidul de zidit,
Si neispravit. S-astfel cuvinta: S-o-noarca din cale! " Visul de-mplinit.
Cinii, cum il vad, - Noua mesteri mari, Domnul se-ndura, Zidul se suia
La el se rapad Calfe si zidari, Ruga-i asculta, Si o cuprindea
Si latra-a pustiu Stiti ce am visat Norii aduna, Pin' la gleznisoare,
Si urla-a mortiu. De cind m-am culcat? Ceriu-ntuneca. Pin' la pulpisoare.
Cit il auzea, O sopta de sus Si curgea deodata Iar ea, vai de ea,
Domnu-nveselea Aievea mi-a spus Ploaie spumegata Nici ca mai ridea,
Si curind pleca, Ca orice-am lucra, Ce face piraie Ci mereu zicea:
Spre zid apuca Noaptea s-a surpa Si imfla siroaie. - Manoli, Manoli,
Cu noua zidari, Pin-om hotari Dar oricit cadea, Mestere Manoli!
Noua mesteri mari In zid de-a zidi Mindra n-o oprea, Agiunga-ti de saga,
Si Manoli - zece, Cea-ntai sotioara, Ci ea tot venea Ca nu-i buna, draga.
Care-i si intrece. Cea-ntai sorioara Si s-apropia. Manoli, Manoli,
- Iata zidul meu! Care s-a ivi Manea mi-o videa, Mestere Manoli!
Aici aleg eu Mini in zori de zi, Inima-i plingea, Zidul rau ma stringe,
Loc de monastire Aducind bucate Si iar se-nchina, Trupusoru-mi fringe!
Si de pomenire. La sot ori la frate. Si iar se ruga: Iar Manea tacea
Deci voi, mesteri mari, Deci daca vroiti "Sufla, Doamne, -un vint, Si mereu zidea;
Calfe si zidari, Ca sa ispraviti Sufla-l pe pamint, Zidul se suia
Curind va siliti Sfinta monastire Brazii sa-i despoaie, Si o cuprindea
Lucrul de-l porniti Pentru pomenire, Paltini sa indoaie, Pin' la gleznisoare,
Ca sa-mi radicati, Noi sa ne-apucam https://www.versuri.ro/w/ Pin' la pulpisoare,
Aici sa-mi durati Cu toti sa giuram x327 Pin' la costisoare,
Monastire nalta Si sa ne legam Muntii sa rastoarne, Pin' la titisoare.
Cum n-a mai fost alta, Mindra sa-mi intoarne, Dar ea, vai de ea,
Ca v-oi da averi, Tot mereu plingea
V-oi face boieri, Sa mi-ontoarne-n cale, Si mereu zicea:
- Manoli, Manoli, S-o duca devale! "
Mestere Manoli! Schelele sa strice,
Zidul rau ma stringe Scari sa le ridice,
Titisoara-mi plinge, Iar pe cei zidari,
Copilasu-mi fringe! Zece mesteri mari,
Manoli turba Sa mi-i paraseasca,
Si mereu lucra. Ca sa putrezeasca
Zidul se suia Colo pe grindis,
Si o cuprindea Sus pe coperis.
Pin' la costisoare, Mesterii gindea
Pin' la titisoare, Si ei isi facea
Pin' la buzisoare, Aripi zburatoare
Pin' la ochisori, De sindrili usoare.
Incit, vai de ea, Apoi le-ntindea
Nu se mai videa, Si-n vazduh sarea,
Ci se auzea Dar pe loc cadea,
Din zid ca zicea: Si unde pica,
- Manoli, Manoli, Trupu-si despica.
Mestere Manoli! Iar bietul Manoli,
Zidul rau ma stringe, Mesterul Manoli,
Viata mi se stinge!. Cind se incerca
De-a se arunca,
Pe Arges in gios, Iata c-auzea
Pe un mal frumos Din zid ca iesea
Negru-voda vine Un glas nadusit,
Ca sa se inchine Un glas mult iubit,
La cea monastire, Care greu gemea
Falnica zidire, Si mereu zicea:
Monastire nalta, - Manoli, Manoli,
Cum n-a mai fost alta. Mestere Manoli!
Domnul o privea Zidul rau ma stringe,
Si se-nveselea Titisoara-mi plinge,
Si astfel graia: Copilasu-mi fringe,
- Voi, mesteri zidari, Viata mi se stinge!
Zece mesteri mari, Cum o auzea,
Spuneti-mi cu drept, Manea se pierdea,
Cu mina pe pept, Ochi-i se-nvelea;
De-aveti mesterie Lumea se-ntorcea,
Ca sa-mi faceti mie Norii se-nvirtea,
Alta monastire Si de pe grindis,
Pentru pomenire, De pe coperis,
Mult mai luminoasa Mort bietul cadea!
Si mult mai frumoasa? Iar unde cadea
Iar cei mesteri mari, Ce se mai facea?
Calfe si zidari, O fintina lina,
Cum sta pe grindis, Cu apa putina,
Sus pe coperis, Cu apa sarata,
Vesel se mindrea Cu lacrimi udata!
S-apoi raspundea:
- Ca noi, mesteri mari,
Calfe si zidari,
Altii nici ca sint
Pe acest pamint!
Afla ca noi stim
Oricind sa zidim
Alta monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasa
Si mult mai frumoasa!
Domnu-i asculta
Si pe ginduri sta,
Apoi poruncea