Foaie de cicoare, La gură d-argea.

În prunduţ de mare Cu dânsa vorbea,

Iată că-mi răsare Frumos c-o-ntreba,
Puternicul soare. Din gură-i zicea:
Dar el nu-mi răsare, - Ileană, Ileană,
Ci va să se-nsoare; Ileană Simzeană,
Că mi-a tot umblat Doamna florilor
Lumea-n lung şi-n lat, Ş-a garoafelor,
Ţara Românească Sora Soarelui,
Şi Moldovenească Spuma laptelui,
Lungiş, Ţeşi şi-nchindiseşti,
Curmeziş, Fir verde-mpleteşti
Măre, nouă ai, Şi mi te zoreşti
Tot pe nouă cai; Cămăşi să-mi găteşti,
Patru-a ciumpăvit, Şi mi te grăbeşti
Cinci a omorât Să te logodeşti;
Şi tot n-a găsit Că io mi-am umblat
Potrivă să-i fie Lumea-n lung şi-n lat,
Vro dalbă soţie; Ţara Românească
Făr' de mi-a găsit Şi Moldovenească
Şi mi-a nemerit, Lungiş,
La nouă argele, Curmeziş,
Nouă feciorele, Măre, nouă ai,
În prunduţ de mare, Tot pe nouă cai;
Pe unde răsare. Patru-am ciumpăvit,
Soarele şi luna Cinci am omorât
A mai mitică, Şi nu mi-am găsit
Ca o floricică, Potrivă prin lume
În mijloc şedea, Afară de tine.
La lucru lucra, Ileana
Pe toate-ntrecea; Simzeana,
Că ea tot ţesea. Doamna florilor
Ţesea, -nchindisea, Ş-a garoafelor,
Şi ea se numea Sora Soarelui,
Ileana Spuma laptelui,
Simzeana, Ea, dac-auzea,
Doamna florilor Din gură-i grăia:
Ş-a garoafelor, - Puternice soare,
Sora Soarelui, Eşti puternic mare,
Spuma laptelui. Dar ia spune-mi: Oare
Soare răsărea, Und-s-a mai văzut
Şi Soare-mi venea Şi s-a cunoscut,
Und' s-a auzit Şi oţel,
Şi s-a pomenit Pân' la naltul cer.
Să ia sor' pe frate Dar el ce-mi făcea?
Şi frate pe sor'? Pe pod că-mi trecea,
De mi-ei arăta, Pe scară suia,
Atunci te-oi lua, Pe scară
Atunci, nici atunci! Uşoară,
Unde-o auzea, Pe scară de fier,
Soarele-mi ofta În cuie d-oţel,
Şi iar o-ntreba, Pân' la naltul cer.
Şi iar o ruga, Şi, de-mi ajungea,
Şi iar o-mbiia, Unde se ducea?
Pân' ce Ileana Tot la moş Adam
Din gură-i grăia: Şi la maica Iova.
- Io că te-oi lua, Ei, de mi-l vedeau,
Cum zici dumneata, Nainte-i ieşeau;
Viteaz dacă-i fi Din gură-i grăiau;
Şi te-i bizui - O, preasfinte Soare,
De mi-ei isprăvi: Puternice mare,
Pod pe Marea Neagră, Ce-mi călătoreşti,
De fier De ne ispiteşti?
Şi oţel, La ce te gândeşti
Iar la cap de pod, Şi la ce pofteşti?
Cam d-o mânăstite, Şi el răspundea,
Chip de pomenire, Din gură zicea:
Chip de cununie, - Iaca, moş Adam,
Să-mi placă şi mie, Şi cu maică Iovo,
C-o scară de fier Mie mi-a venit
Pân' la naltul cer! Vremea de-nsoţit,
Puternicul Soare, Şi eu c-am umblat
Ca puternic mare, Lumea-n lung şi-n lat,
Unde-o auzea, Ţara Românească
Bine că-i părea. Şi Moldovenească
În palme-mi bătea Lungiş,
Şi pod se făcea; Curmeziş,
La cap - mânăstire, Şi tot n-am găsit
Chip de pomenire; Potrivă să-mi fie
Şi iar mai bătea, Vro dalbă soţie;
Scară se-ntindea, Făr' de mi-am găsit
O scară La gură d-argea
Uşoară, Numai pe sor-mea,
De fier Sor-mea Ileana,
Ileana Simzeana, Şi tot mai erea,
Doamna florilor Şi tot mai vedea:
Ş-a garoafelor! Femei cuvioase,
Atunci moş Adam Măicuţe duioase,
Şi cu moaşa Iova, Fecioare curate,
Unde-l auzea, Ucişi în dreptate,
Rău că le părea, Oşti de biruinţă
Soarelui zicea: Şi soţi cu credinţă.
- Preasfinţite Soare, Dar tot mai erea
Puternice mare, Şi tot mai vedea,
Unde-ai auzit Puţin de mergea;
Ş-ai mai pomenit, Printre rămurele,
Unde-ai cunoscut, Dalbe păsărele
Unde-ai mai văzut Cânta-n versurele,
Să ia sor' pe frate Şi nu prea cânta,
Şi frate pe sor', Ci se gongănea,
Că cin' n-o lua Din gură-mi zicea:
Raiul c-o d-avea, "Ferice, ferice,
Iar cine-o lua Ferice de noi,
În iad c-o intra. De părinţii noştri
Soar'le se uita, https://Versuri.ro/w/3427
Din ochi căuta, Care ne-au făcut,
Nimic nu grăia; Care ne-au născut
Iar moşul Adam Şi ne-au botezat
Şi cu moaşa Iova Şi ne-au creştinat,
De mână-l luau, Că dac-or trăi,
La rai mi-l duceau, Săraci n-or mai fi! "
Rai că-i arătau, De tot ce vedea
Şi de ce vedea, Bine că-i părea
Bine că-i părea: Şi se mulţumea.
Numai mese-ntinse, Afar' de-mi ieşea,
Cu făclii aprinse, Iarăşi moş Adam
Cu pahare pline, Şi cu moaşa Iova
În cântece line; Chieile lua,
Jur-prejur de mese La iad îl ducea,
Stau în cete dese Iadul descuia,
Sfinţi şi mucenici, În iad îl băga
Mai mari şi mai mici, Şi de ce-mi vedea
O sută şi cinci; Păr i se zbârlea:
Iar mai jos de ei, Că-n focuri ardea,
Sfinţi mai mărunţei, Greu se văieta
O sută şi trei. Hoţi şi călcători,
Răi cârmuitori, Doamna florilor
Şi nurori pizmaşe, Ş-a garoafelor,
Şi soacre trufaşe, Sora Soarelui,
Fii necuvincioşi, Spuma laptelui,
Preoţi mincinoşi. Daca-l auzea
Afar' când ieşea, Şi daca-mi vedea
Soar'le ce-mi vedea? Că tot nu scăpa,
Un pom ofilit, Ea tot mai cerca,
Un pom cătrănit; Din gură-i zicea:
Printre rămurele, - Frate, frăţioare,
Nişte păsărele Puternice Soare,
Cânta-n versurele, Spune mie: Oare
Dar nu prea cânta, Cine-a cunoscut,
Ci se văieta, Cine-a mai văzut,
Din gură grăia: Cine-a auzit,
"Vai şi vai de noi, Cine-a pomenit
De părinţii noştri Să ia sor' pe frate
Care ne-au făcut, Şi frate pe sor'?
Care ne-au născut, Dar io te-oi lua
Că ei ne-au lăsat, Viteaz dacă-i fi
Nu ne-au botezat, Şi te-i bizui
Nu ne-au creştinat, Până-n zori de zi
Şi d-or mai trăi, Mie să-mi croieşti
Tot săraci c-or fi, Şi să-mi isprăveşti
Greu s-or pedepsi! " Peste Marea Neagră
De tot se vedea Un pod de aramă,
Mult rău că-i părea, Să nu-l bagi în seamă,
Nu se mulţămea. Iar la cap de pod,
Foaie, foicea, Cam d-o mânăstire,
Soar' le ce-mi făcea? Chip de pomenire,
De câte vedea Chip de cununie,
Nu se-ndupleca, Să-mi placă şi mie.
Ci, măre, -mi pleca, Puternicul Soare,
Ci, măre, -mi zbura Ca puternic mare,
La gură d-argea, Unde-o auzea,
Tot la soră-sea, Bine că-i părea
Şi iar o-ntreba, 'N palme că-mi bătea,
Şi iar o ruga, Podul se-ntindea,
Şi iar o-mbiia Un pod de aramă,
Pe dânsa s-o ia. De nu-l bagi în seamă,
Ileana Şi d-o mânăstire,
Simzeana, Chip de pomenire.
Când le isprăvea, Mirele-nainte,
La ea se ducea, Mireasa d-a stânga!
De mân-o lua, Puternicul Soare,
La pod c-o ducea, Puternic şi mare,
La pod c-ajungea, De mân-o lăsa,
La pod de aramă, Nainte-i trecea,
De nu-l bagi în seamă, Iar ea, vai de ea,
Şi, pod când trecea, Aşea de-mi vedea,
Pod că zornăia, Cruce că-şi făcea,
Pod se cletina, În mare sărea
Că n-a mai văzut, Şi mi se-neca.
Nici n-a cunoscut, Domnul se-ndura,
Că n-a auzit, Mreană c-o făcea.
Nici n-a pomenit Soarele-mi vedea
Să ia sor' pe frate Şi îmărmurea,
Şi frate pe sor'. Şi se văieta,
Floare, ş-o lalea, Năvodari chema,
Podul când trecea, Năvod aducea
Pe pod când mergea Şi-n mare-l băga;
Către mânăstire Mulţi galbeni că da
Pentru pomenire Să-i scoaţă dalba.
Şi la cununie Luptă ce-mi lupta
Să-i fie soţie, În deşert erea,
Ileana Că ei n-o găsea
Simzeana, Şi n-o mai prindea;
Doamna florilor Făr' de... ce-mi scotea
Ş-a garoafelor, Şi-n năvod trăgea?
Sora Soarelui, O mreană de mare
Spuma laptelui, Cu solzii de zare.
Din gură-i zicea Pe mal d-o scotea,
Ş-astfel grăia: Pe mal d-o zvârlea,
- Frate, frăţioare, Sfinţi din cer vedea,
Puternice Soare, Jos se scobora,
Ia mai spune-mi: Oare 'N palme c-o lua
Und' s-a mai văzut Şi mi-o curăţa,
Şi s-a cunoscut, Şi mi-o tot freca,
Und' s-a auzit Solzii de-i cădea,
Şi s-a pomenit Şi-n cer mi-o zvârlea.
Mirele d-a dreapta, Colo, moş Adam
Mireasa-nainte? Şi cu maica Iova,
Ci mi-a fost ş-o fi Unde mi-o vedea,
Şi s-o pomeni Ei, măre, că-mi sta
De mi-o sclivisea,
Nume că-i dedea,
Lună mi-o chema.
Iar ea, vai de ea,
Măre, -ngenunchea,
Lacrămi că vărsa,
Pe Domnul ruga.
Domn c-o auzea,
Domn c-o asculta,
Din gură-mi grăia
Şi mi-i osândea:
"Lumea cât o fi
Şi s-o pomeni,
Nu vă-ţi întâlni
Nici noapte, nici zi;
Soare când o sta
Către răsărit,
Luna s-o vedea
Tot către sfârşit;
Luna d-o luci
Către răsărit,
Soarele mi-o fi
Tot către sfinţit! "
Şi d-atunci se trase,
Şi d-atunci rămase,
Lumea cât o fi
Şi s-o pomeni,
Că ei se gonesc
Şi nu se-ntâlnesc:
Lună când luceşte,
Soarele sfinţeşte;
Soare când răsare,
Luna intră-n mare.