CAIET DE CÂNTECE

AMINTIRE CU HAIDUCI
Vali Sterian

În codrul verde nu se mai pierde

Nu se mai vede urmă de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra călare-a vreunui haiduc
Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducilor?
La drumul mare nu mai apare
Să mai omoare câte-un ciocoi
Să ia toţi banii pentru ţăranii,
Pentru sărmanii plini de nevoi
Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducïlor?
 MIORIȚA
 
Pe-un picior de plai
Pe-o gură de răi
Iată vin în cale
Se cobor la vale
 
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei
Unu-i moldovan,unu-i ungurean și-unu îi vrâncean
 
Refren: ei se sfatuira
Că l-apus de soare
Că să mi-l omoare
Pe cel moldovan x2
 
c-are oi mai multe
mândre și cornute
cai mai învățați
și câini mai bărbați
 
oiță bârsana
de ești năzdrăvana
și de-o fi să mor,tu să le spui lor
că să mă îngroape,pe-aici pe aproape.
 
Refren : în strungă de oi
să fiu tot cu voi
în dosul stânii
că să-mi aud câinii.
 
Refren: ei s-au sfătuit
și l-au omorât
pe cel moldovan
că-i mai ortoman.
 
Refren: și-are oi mai multe
mândre și cornute
cai mai învățați
și câini mai bărbați.
 
 ANDRII POPA
                            Mircea Baniciu

Cine trece-n valea seacă

Cu hangerul fără teacă
Și cu pieptul dezvelit
Andrii Popa cel vestit
Andrii Popa cel vestit
Șapte ani cu voinicie
Și-a bătut joc de domnie
Și tot pradă ne-ncetat
Andrii Popa, hoț bărbat
Andrii Popa, hoț bărbat
E haiduc și e vestit
Andrii Popa cel voinic
E haiduc și e vestit
Andrii Popa cel voinic
Zi și noapte tot călare
Trage bir din drumul mare
Și din țară, puște tot
Fug neferii cât ce pot
Fug neferii cât ce pot
Căci el are-o pușcă plină
Cu trei glonti la rădăcina
Și-are-un murg de patru ani
Care muscă din dușmani
Care muscă din dușmani
E haiduc și e vestit
Andrii Popa cel voinic
E haiduc…
PĂMÂNTUL DEOCAMDATĂ
Mircea Vintilă

Timpul vieţii ni-i scurt

Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţi doar din ce au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşii scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburaţi
Pân' la cer va urcaţi
Pe spinări de noi sclavi.
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
Bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele
Voi ce-n lună plecaţi
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitaţi c-aveţi fraţi
Pe planetă flamanzi
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând
Voi degeaba zburaţi
Când cei subdezvoltaţi
Se târăsc pe pământ
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
Bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi si stele.
Lumea-i plina de răni
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi.
Findcă naşteţi copii
Apăraţi-i…
EMINESCU PENTRU SUFLETUL MEU
 
Pribeag pe meleaguri străine
Departe de codrii verzi,izvoare ,carpați
Cu greu îmi astampar într-o carte
Dorul de mama,de tată,de frați
 
Refren : Eminescu,pentru sufletul meu
Eminescu,pentru limba română
Eminescu pentru cântecul meu
Eminescu,pentru patria mumă
 
Deodată sunt o floare albastră
Plopii față soț,luceafăr rătăcit
Doi ochi desenați pe fereastră
Deodată sunt un tei îndrăgostit
 
Și parcă văd într-o carte-o filă albă
O mâna din cer desenează pe ea
O linie șerpuită-n drum spre casă
Un contur cât inima mea
 
Deodată mă visez sub clar de luna
Sub lebădă ce spune „noapte bună”
Eminescu pentru inima mea
Eminescu pentru-a fi împreună
 COSMA RĂCOARE
Evandro Rossetti

Noapte fluidă a tinereţilor

Cosma Răcoare saltă în şa
Sperie-n goană somnul ereţilor
Cosma Răcoare. inima mea .

Negre răchitile-ncearcă să zboare

Ca noaptea asta ce va zbura
După fierbintea, aprinsa vâltoare
Cosma Răcoare, inima mea .

Doamna-l aşteaptă-n iatac cu hangerul

Pieptu-i e greu şi privirea i-e grea
Trece prin pâcle, sfâşie cerul
Cosma Răcoare, inima mea .

Spune năframo, spune oglindo,

Tropotu-i aspru când va-nceta
Caută dragostea, nebănuind-o
Cosma Răcoare, inima mea .

Iată-l ajunge, zăvoarele-s sparte ,

Cade hangerul sunând pe podea ,
Căci peste viaţă şi peste moarte
Cosma Răcoare, inima mea.

Doamna-şi îndoaie braţele pline ,

Cosma Răcoare saltă în şa ,
Trece spre zările zilei senine ,
Cosma Răcoare, inima mea.
ÎN FEREASTRA DESPRE MARE
Mihai Eminescu

În fereastra despre mare

Stă copila cea de crai
Fundul mării, fundul mării
Fură chipul ei bălai.

Iar pescarul trece-n luntre

Și în ape vecinic cată
Fundul mării, fundul mării,
Ah! demult un chip i-arată.

„Spre castel vrodată ochii

N-am întors și totuși plâng
Fundul mării, fundul mării
Mă atrage în adânc."
 LACUL
Mihai Eminescu

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Și eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,

Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;

Să plutim cuprinși de farmec

Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foșnească,
Undoioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic

În zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.
 DACII LIBERI
Focul Viu

1. Coboară dacii liberi din columnă

Prin bărbi și plete șuieră un vânt
Aduc cu ei sărutul libertății
Și-al permanenței ce răsună-n cânt

R: Când auzi de chiu și vai

Puneți șeile pe cai
Să cântăm în vechiul grai
Țurai, șurai și no hai

2. Se aude tropotul de cal în noapte

Printre păduri stinghere și pustii
Vuiește prin galopul ce-l stârnește
Iubirea de moșie și de fii

3.Suntem urmași de daci și suntem liberi

Căci libertatea ne-a fost crudul dor
Murind am rupt în veacuri mii de lanțuri
Ce ne-au robit mereu de-atâtea ori

4.Lăsăm să treacă peste noi durerea

Și focul ce se-ncinge peste timp
Căliți de-atâta ură și robie
Strigăm că libertatea-i lucru sfânt.
 ADUCERI AMINTE
Focul viu

1.Bunicu-mi spunea că pe raze

Putem să urcăm pân”la cer
Tu mori într-o mască de gaze
Eu mor într-un vechi submarin
Și cât ne rugam să mai ningă
De sănii făceam mereu rost
Tu mori sub beton de-adăpost
Eu mor într-o strâmbă carlingă.

R: În numele cui ne urâm

În numele cui ne-omorâm
Eu vreau pace, tu vrei pace
El vrea pace, ea vrea pace
Noi vrem pace, voi vreți pace
Însă pacea nu se face
Nu se face cu război
Ci cu oamenii din noi.

2.Ține minte, aveam și-o bunică

Ziua torcea în pridvor
Tu tremuri pe-o mină de frică
Eu tremur și vreau să te-omor
Iubeai nebunește o fată
Ceva mă rugai să-i compun
Tu mori într-un lagăr nebun
Eu mor pe-o sârmă ghimpată.

3. Ține minte plecarea din zori

În urmă lăsasem cătunul
Tu tragi dinspre mare cu tunul
Eu trag nuclear dintre nori
Acum c-am visat rând pe rând
Destul cu aduceri aminte
Tu ești o cenușă fierbinte
Eu sunt o cenușă fierbinte.
 VÂNARE DE VÂNT
Florian Pitiș

Câte drumuri un om ar avea de făcut,

Până să se considere om?
Câte mări pescărușii mai au văzut,
Pân-ajung la nisip pentru somn?
Câte bombe vor mai sfârteca mii de vieți,
Până să le interzicem pe veci?
RĂSPUNSUL PRIETENI E VÂNARE DE VÂNT,
Răspunsu-i vânare de vânt.

Câti ani poate un munte în lume trăi,

Până marea să-l spele într-o zi?
Și câți oameni pot viețui
Până liberi permis le va fi?
RĂSPUNSUL PRIETENI E VÂNARE DE VÂNT,
Răspunsu-i vânare de vânt.
De câte ori omu-n sus va privi
Până cerul să-l vadă-ndeajuns?
Și căte urechi necesare-i vor fi,
Ca să audă al lumilor plăns?
Câți mai au de murit ca s-aflăm în sfârșit,
Că oameni prea mulți au murit?
RĂSPUNSUL PRIETENI E VÂNARE DE VÂNT,
Răspunsu-i vânare de vânt.
 HAIDE MAMĂ, HAIDE TATĂ
Adrian Păunescu

Haide mamă, haide tată,

Mai priviți-vă o dată
Și pe urmă, dacă-i bine,
Să mă faceți tot pe mine.

Mi-ați dat suflet, mi-ați dat nume,

De când sunt și eu pe lume,
Mi-ați dat multe și de toate,
Dar și zbucium peste poate.

Haide mamă, haide mamă, hai

Niște liniște să-mi dai,
Haide tată, haide tată, hai
Niște liniște să-mi dai.
(bis)

Haide mamă, haide tată,

Mai clădiți-mă o dată,
Fără nume și avere
Numai liniște v-aș cere.

Nu-mi ajunge tot ce este,

Caut veșnic o poveste,
Un ochi râde, altul plânge,
Pe-amândoi vă port pe sânge.

Haide mamă, haide mamă, hai

Niște liniște să-mi dai,
Haide tată, haide tată, hai
Niște liniște să-mi dai.
(bis)
 CIREȘUL

                                    Adrian Păunescu

 
Nu-i loc pentru iubire pe pământ
Ofelia pe ape s-a-necat
Actorii joacă-n Hamlet rolul sfânt
Sub zodia fatalului păcat
Veneam din țară-n țară-nspre a mea
Și undeva, nici nu mai știu precis
Un vameș îmi ucise poze ta
Iubirea e un lucru interzis

R: E un cireș, e un cireș
Cireș sublim, cireș sublim
Care ne-așteaptă să-i fim hoți
Să-l jefuim - noi, voi, ei, toți

2. Dar tu, iubirea mea, poți să și mori

Eu te păstrez întreagă, ochi și nervi
Degeaba te tot vând neguțători
Sclavia lor n-ai vreme s-o observi
De gen neutru e acest destin
Care pe oameni vrea să-i țînă reci
Dar noi în masculin și feminin
Ne împărțim, ne-o împărți în veci

3. Iubirea-i o anexă pentru mulți

Rulotă unei vesele mașini
Dar noi, salbateci, tineri și desculți
Ne vom iubi trecând prin foc și spini
Iubirea nu e târgul indecent
În care dăm ce ni se da-napoi
Legalizati în orice parlament
Această conspirație în doi
 DACII LIBERI
Adrian Păunescu

Noi n-am avut nevoie

Să luam adeverinţe
Că vieţuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost şi vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.

La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.

Această dăm de ştire,

De sub pământul nostru,
Urmaşilor în care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-şi
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urmă drum.

Numiţi şi ţara noastră

Cu numele ei dacic
Iubiţi pe nou veniţii
După atâţia ani,
Dar veşnic ţineţi minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Şi altfel de romani.

Noi am rămas în glie

Şi devenim pădure,
Şi devenim recolte,
Să vă hrănim pe voi,
Şi temelia ţării
S-o întărim cu oase
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.
 RUGĂ PENTRU PĂRINȚI
Adrian Păunescu

Enigmatici și cuminți
Terminându-și rostul lor
Lângă noi se sting și mor
Dragii noștri, dragi părinți.
Cheamă-i doamne înapoi
Că așa au dus-o prost
Și fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au ffăcut

Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poți întârzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viața lor
Ale fiilor eroi
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinții care mor.

Ia priviți-i cum se duc

Ia priviți-i cum se sting
Lumânări în cuib de cuc
Parcă tac și parcă ning.
Plini de boli și suferinți
Ne întoarcem în pământ
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiați-i pe părinți.

E pământul tot mai greu

Despărțirea-i tot mai grea
Sărut mâna, tatăl meu!
Sărut mâna, mama mea!
Dar de ce priviți așa
Fata mea și fiul meu
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc și eu.

Sărut mâna, tatăl meu!

Sărut mâna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetița mea!
Tatăl meu, Băiatul meu,
Mama mea, fetița mea!
 AMOR CUBIST
Adrian Păunescu

La margini te chem,
Să fugim undeva,
Că şi sufletul meu
E o mahala.

Să mergem într-o seară departe-n mahalale

Şi noaptea să ne lege cu negurile ei,
Şă-ţi dau îmbrăţişarea, mai vrei sau nu mai vrei,
Şi eu să cad în focul îmbrăţişării tale.

Ai vrea să fie iarnă, ai vrea să fie toamnă,

Ai vrea ca liliacul să înfloarească brusc,
Să-ţi fiu arheologul, tu - vasul meu etrusc,
Ai vrea să fie o vreme ce nu ştii ce înseamnă.

Dar hai în mahalale ţinându-ne de mână,

Pe străzi cu becuri stranii de-un galben-violet,
Când picură cişmele, pe lângă un bufet
Cu firma povârnită şi preţuri la-ndemână.

Paralelipipedic trăim în nopţi egale,

Iubirea noastră moare într-un oraş cubist,
S-o inventăm întreagă, cât eşti, cât mai exist,
Îmbracă-te aiurea şi hai în mahalale.
 LADY IN BLACK
Iris

Era-ntr-o dimineață,
O albă dimineață,
A apărut, cu părul ei,
În vântul iernii, nins,
Eu n-am știut de unde
Și cum de m-a găsit,
În noaptea gândurilor sumbre,
În mine-a răsărit.

Bernie:
She asked me name my foe then,
I said the need within some men,
To fight and kill their brothers,
Without thought of love or God,
And I begged her give me horses,
To trample down my enemies,
So eager was this passion
To devour this waste of life.

Ah ah ah ......

Bernie:
But she wouldn”t think of battle that
Reduces men to animals,
So easy to begin
And impossible to end.

Cristi:
Privește lumea cu ochii vii,
Din dragoste ai să re-nvii,
S-a întors din viață și-a plecat,
Lăsând un gând curat.
Ah ah ah ...............

Cristi:
Era-ntr-o dimineață,
O albă dimineață.
A apărut, cu părul ei,
În vântul iernii nins.

Bernie:
And I know not how she found me
For in darkness I was walking
And destruction lay around me,
From a fight I could not win
Ah, ah, ah ........... .
TRECEȚI BATALIOANE ROMÂNE CARPAȚII

Un cântec istoric ne-aduce aminte

Că frații în veci vor fi frați!!
Un cântec de luptă bătrân ca Unirea
Voi compatrioți ascultați:

Treceți batalioane române Carpații

La arme cu frunze și flori,
V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații
Cu inima la trecători.

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă

Nădejdea e numai la noi!
Sărută-ți copile părintii și frații
Și-apoi să mergem la război

'Nainte, 'nainte spre Marea Unire,

Hotarul nedrept să-l zdrobim.
Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropăm de vii.

Nu săbii făcură Unirea, ci inimi!

Spre Alba cu toții mergeam;
Toți oamenii țării semnau întregirea
Voința întregului neam

Cu toții eram regimente române

Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria mumă
Ne-a fost cel mai drept ideal

Aceasta-i povestea Ardealului nostru

Și-a neamului nostru viteaz,
Istoria-ntreagă cu lupte și jertfe
Trăiește-n unirea de azi!

Dreptatea și pacea veghează Carpații

Și țara e frunze și flori,
A noastră izbânda, ai noștri sunt frații;
Trăiască în veci trei culori!

Vrem liniște-n țară și pace în lume,

Dar dacă-ar veni vreun blestem,
Carpații și frații sări-vor ca unul
Urmând comandantul suprem!

Treceți batalioane române Carpații

La arme cu frunze și flori,
V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații
Cu inima la trecători.
 IMNUL ARDEALULUI
Emilian Onciu

R: Nu-i român cel ce nu simte

Ca pe propriul crez moral
Cele trei cuvinte sfinte:
Mamă, tată și Ardeal. X2

1. Dac-avem în vine sânge

Îi suntem datori total
Maica Horie – încă plânge
Crește iarba în Ardeal.

2. O clopotniță se-ngână
Cu un nechezat de cal
Cântă stelele –n fântână
Nasc româncele-n Ardeal.

R:

3. Primăvară, zi de Paște
Ce-i real, e ireal
Fiul Sfânt aici se naște
Dumnezeu e în Ardeal.

R:

4. Prin vteazul întregirii

Urcă-n calendar fatal
Ziua mare a Unirii
România-e-n Ardeal.

R:

5. Țară iar în nedreptate

Și ???? ilegal
Ca soluție la toate
Trece Iancu prin Ardeal.
 FATĂ VERDE
Phoenix

Fată verde cu părul pădure

Fată verde cu părul pădure
Simți cum privirea lor vrea să re fure.

Refren:
Noaptea-n ei țese ie
Zburătorii ca să vie
Noaptea-n ei țese ie
Nimeni urma să le-o știe.

Fată verde ei te sărută

Cu privirea lor cea mută
Ochii negrii, ochi te țigani.

Refren:

Umezi sunt de dor

Și-al lor vis plin de zbor
Noaptea ei se scaldă
În sclipiri ca de salbă...
În scilpiri ca de salbă....

Fată verde cu părul pădure

Fată verde cu părul pădure
Simți cum privirea lor vrea să re fure.

Refren:
MICA ȚIGANIADĂ
Phoenix
 Trec țigani pe drum, Foc ardea.
Drumu-i plin de fum, Că mulți ani s-au scurs
Fumu-i plin de scrum, De când el s-a dus
Foc ardea! Cu un pui de urs
Vai țigani, țigani, Pe un drum.
Gipsies și gitani, Cu belciug și lanț,
Fără cer și ani, Fără nici un șfanț,
Trec pe drum! Spre un târg bizant
Țigănie, rai Foc ardea.
Rai care erai
Caravan serai Zaiafet acum,
Acadea. Lăutari duium,
Raiul meu beteag, Numai tu nicicum,
De pe alt meleag Giacardea.
Cât îmi ești de drag, Noaptea de-ar veni,
Nu știu cum. Pe pământul gri,
De ne-ar adormi,
Trec țigani prin colb Orișicum.
Colbul este orb, O, dar azi, dar azi,
Orbul e un corb, Ceru-i de atlaz,
Giacardea. Soarele-n extaz.
Cade seara-n câmp, Ei se duc la pas
Soarele-i scalâmb, Spre un alt popas,
Cortul este strâmb, Șatra de pripas.
Foc ardea. Până nu-i mai vezi,
Fac țiganii foc, Până nu-i mai crezi
Focu-i la mijloc, Și din ochi îi pierzi.
Fete cu ghioc. Printre ceturi verzi,
Și cu cărți de joc, Ceturi de livezi,
Hai noroc, noroc, Vezi că nu-i mai vezi.
Vino la soroc.
Giacardea, cardea,
Vino să-ți ghicesc, Gialino mura,
Cărțile vorbesc Gialino mura,
Și nu ne mințesc, Gialino mura,
Giacardea. Gialino mura,
Fata de caro, Gialino mura,
Sub cer indigo, Gia mura, mura,
Să-ți spun încotro. Ce mișto....
 MAMA, MAMA
Phoenix

Acum o zi îmi spune mama

Că nu mai sunt copil,
Că ar fi timpul să fac ceva
Să fiu și eu util.
Nu știu de ce nu mă-nțelegeți,
Nu am crescut destul.
Mama, mama,
Ce vrei cu mine?

De dimineață tata-mi spune,

Când nici nu m-am trezit,
Că ar fi timpul să îmi schimb viața
Să mu fiu parazit.
Nu știu de ce nu mă-nțelegeți,
Nu am crescut destul.
Mama, mama,
Ce vrei cu mine?

Întreaga casă e în picioare,

Vor să mă facă om.
De luni de zile-nghit morala
Și mă prefac că dorm.
De mâine foaia voi întoarce
Și-am să le fac pe plac.
Mama, mama,
Asta-am să fac.
 RÂPA
Cântec de munte

La marginea pantei abrupte,

La un han s-a oprit un străin,
Era trist și avea hainele rupte,
Și pe masa o cană cu vin.

Un străin ce-nconjoară [azi] pământul,

Stai la mine, rămâi doar un ceas,
Să te întorci înapoi nu mai ai unde,
Înainte să mergi ți-a mai rămas.

Mi-amintesc de o vară fierbinte,

De-o pădure cu muguri pe ram,
Mi-amintesc de prieteni și de iubită,
Și de-o casă cu mama la geam.

Am ajuns la un han pe o stâncă,

Să-mi înec tot amarul nu pot,
Și mă-ntreb dacă apa e-adâncă
Să mă-nec azi cu jale cu tot.

Mi-a răspuns ridicându-se agale

Avea ochii plini de lacrimi și dor:
„Mulțumesc pentru vinul măriei tale,
Eu mă duc azi la râpă să mor…”

Acum plâng, și nimeni n-aude,

Trec printre oameni, socot,
Înainte să merg nu am unde,
Înapoi să mă-ntorc n-are rost…
POVESTEA OMULUI CĂZUT DIN VIS

Vreau să fac un lucru pentru omul

Care a căzut din vis
Să nu-l fac să joace teatru
Şi să spună tot ce a văzut

Este omul care spune

Tot ce se petrece-n lume
Şi ce simte fără remuşcări

Ea e fata care-n viaţă

A căzut ca din minune
Să-mi trezească simţăminte noi

Nu mai eşti tu acelaşi om

Pe care eu l-am cunoscut

Simple coincidenţe ne-au unit

Şi-n floarea stâncii
A căzut o lacrimă de-a ei
Părăsită de obrazul care
Tremura sub ochii mei

E un vis pe care lumea

L-a avut mereu în calea ei
E un vis care a scos-o
Pentru-un timp mai lung din vraja ei
 PRIMUL CER, MĂICUȚA
                               Fuego
 

Cum aș putea cândva, măicuța

Cum aș putea a te uită
Când primul cer văzut de mine
Sunt ochii tăi, privirea ta
Când ale tale brațe scumpe
Mi-au fost și primul căpătai
Și cea mai dragă jucărie
Cu care m-am jucat întâi
Cum aș putea să-ți mulțumesc
Măicuța mea
Cuvinte mari ce nu găsesc
Măicuța mea eșți aerul curat
Și cerul înstelat
Tu eșți pământul meu,
Măicuța mea
Că dulce foc din slăvi creșține
Coboară chipul tău… ce joc
Măicuța mea te am pe ține
Păcat ar fi să-ți spună că n-am noroc
Eșți primul gând al vieții mele
Ce veșnic mă va mângâia
Frumoasă-i viață lângă ține
Și tu frumoasă lângă ea
Cum aș putea să-ți mulțumesc
Măicuța mea
Cuvinte mari ce nu găsesc
Măicuța mea eșți aerul curat
Și cerul înstelat
Tu eșți pământul meu,
Măicuța mea.
 A FOST ODATĂ
                                   Mihai Mărgineanu
 
 
A fost odat-un vis frumos, un vis frumos
Cu un băiat și-o fată,
A fost un vis cam dureros, cam dureros,
De te rănesc mă iartă.
A fost un vis născut în munți, născut în munți,
Crescut la o cabană,
Umbrit de brazi înalți, carunti, înalți, carunti,
Ce astăzi se destramă.
Voi ce va destrămați, ușor va destrămați,
Voi, vise pe poteci (pe poteci)
În amintirea munților, a munților
Să dainuim pe veci, să dainuim
Di-dim di da-di-dăm-di-dăm
Di-da-di-dăm di da di da-di-dăm
Oooo
Da=di-dim di da-di-dăm-di-dăm
Di-da-di-dăm di da di da-di-dăm
Da-dăm-dăm dăm
A fost odat-un vis…
BASARABIE FRUMOASĂ

Basarabie frumoasă,
Pregătește-te, mireasă,
Îți aducem pețitor, pețitor,
Sfântul nostru tricolor,
Îți aducem pețitor, pețitor,
Sfântul nostru tricolor.
Basarabie română,
Hai să dăm mână cu mână,
Îți aducem pețitor, pețitor,
Sfântul nostru tricolor,
Îți aducem pețitor, pețitor,
Sfântul nostru tricolor.

Basarabie măreață,
A sosit și ziua noastră,
Îți aducem pețitor, pețitor,
Sfântul nostru tricolor,
Îți aducem pețitor, pețitor,
Sfântul nostru tricolor.

Îți aducem pețitor, pețitor,

Sfântul nostru tricolor,
Îți aducem pețitor, pețitor,
Sfântul nostru tricolor.
 CUVÂNTUL LUI ROATĂ CĂTRE DIVAN
                                                           Valeriu Penișoară
 
1. Eu fac merele și vinul,
Ar pământul an de an,
Știu ce gust are pelinul,
Nu-s boier, ci sunt țăran.
Aduc florile-n livada,
Ciocarliile în lan,
Îmi port dorul prin balada
Iar acum pe la Divan.
 
R:Cobora cerul pe ape
Ion Roată când vorbea,
Se trăgeau munții aproape,
Dunărea vorbea și ea.
Și zvâcni codrul că pară,
Grâul tresări din somn.
Strigă Roată: "Vrem cu țară,
Noi îl vrem pe Cuza domn!"
 
2. Port aici cuvânt de cremeni
Despre muncă și dreptate,
Viață țării e asemeni
Inimii ce veșnic bate.
Voi, boieri! Voi, gospodari!
Cum cireșii în grădina
După iarnă dau lăstari,
Birui-vom spre lumina.
 RIDICA-VOI OCHII MEI

Ridica-voi ochii mei la ceruri,

De unde va veni, ajutorul meu
Ajutorul meu de la Domnul
Cel ce a făcut cerul și pământul.

Întru Tine, eu mi-am pus nădejdea

Să nu ma depărtezi de la fața Ta,
Doamne, Doamne, Sfinte Doamne,
Glasul meu auzi când mă rog eu Ție

Către Domnul, pașii mei voi duce

Și Legea Lui va fi îndreptarea mea
Aliluia, Aliluia, Aliluia
Slavă Ție Doamne.
 SUNTEM ROMÂNI MEREU
Suntem români mereu
La bine și la rău,
Români de două mii de ani,
Noi am trăit ca frații
Alături cu Carpații
Și nam dus lipsă de dușmani!
Noi am trăit ca frații
Alături cu Carpații
Și n-am dus lipsă de dușmani!
Suntem români mereu
La bine și la rău,
Români de două mii de ani,
Noi am trăit ca frații
Alături de Carpații
Și n-am dus lipsă de dușmani!
Noi am trăit ca frații
Alături de Carpații
Și n-am dus lipsă de dușmani!
Refren: X2
Dumnezeu de sus,
Loc-aici L-a pus.
Cu dealuri, cu munți, cu șes,
Cu văi și cu lunci,
Și cu ape dulci
Dumnezeu ni L-a ales.
Românie mare
Privește către soare,
Că lăcrimează cineva
O pasăre rănită,
Cu forța și rănită,
E sora Basarabia.
Azur
O pasăre rănită,
Cu forța și rănită,
E sora Basarabia.
Refren : X2
Ardeal de peste munți
Pe tine te vor mulți
Tu ești al nostru, nu al lor.
Ardeal inima-mi spune
Al nostru vei rămâne
Ardeal ești al românilor!
Ardeal inima-mi spune
Al nostru vei rămâne
Ardeal ești al românilor!
Refren: X2
Noi vrem acest pământ,
Nu vrem nimic mai mult,
Nu dorim răul altuia....
Avem ce nu au alții,
Hai să trăim ca frații,
Și să iubim România!
Avem ce nu au alții,
Hai să trăim ca frații,
Și să iubim România!
Refrean : X3
Dumnezeu ni L-a ales!
Dumnezeu ni L-a ales!
Dumnezeu ni L-a ales!
PENTRU TINE, MAMĂ DRAGĂ

Реntru tіnе, mаmа drаgа

Міі dе ѕtеlе-аm аdunаt
Са ѕа lumіnеzе-n nоарtе
Сhірul tаu сеl mіnunаt

Аm luаt flоrі mісі dіn grаdіnа

Ѕі lе-аm рrеѕаrаt іn рrаg
Zесі dе rаzе dе lumіnа
Ті lе-аm оfеrіt сu drаg

Lumеа tоаtа-аm рrеѕсhіmbаt-о

Іn frumоѕ mаrgаrіtаt
Реntru tіnе, drаgа mаmа
Са ѕа tі lе-оfеr іn dаr

Dаса tі-аm grеѕіt vrеоdаtа

Маmа, ѕа mа іеrtі аѕ vrеа
Сu рrіvіrеа tа blајіnа
Іnсаlzеѕtе-mі іnіmа

Fа-mа mаmа ѕ-аtіng nоrіі

Dа-mі dіn bunаtаtеа tа
Vrеаu ѕа ѕtіu се-і fеrісіrеа
Numаі рrіn іubіrеа tа
 FATA REA
Ada Milea

Taci, că ești rea

Taci, că ești urâtă,
Taci, că la învățătură ai fost bâtă,
Taci, că ești leneșă și nesimțită,
Puteți zice orice, că sunt obișnuită.

Nu, nu mai vreau să fiu rea,

Niciodată n-am vrut,
Dar altfel n-am putut,
Așa m-am născut.

Vreau să fiu bună și eu,

Să mi se zică:
„Ce bună ești, fată !”
Să fiu lăudată
Măcar o dată.

Eu îs rea cu ei fiindcă ei îs răi cu mine,

Dracu' să-i ia de vecini !
Dracu' să le ia de vecine !
Nici n-apuc să încerc să mă port mai bine
Că mă enervez când văd cum râd de mine.

Ea se poartă așa de când eram eu mică,

La început îmi era doar frică.
Așa ne-am obișnuit.
N-am nicio șansă să mă port diferit.

Taci, că ești rea

Taci, că ești urâtă,
Taci, că la învățătură ai fost bâtă,
Taci, că ești leneșă și nesimțită,
Puteți zice orice, că sunt obișnuită.

Nu, nu mai vreau să fiu rea,

Niciodată n-am vrut,
Dar altfel n-am putut,
Așa m-am născut.

Vreau să fiu bună și eu,

Să mi se zică:
„Ce bună ești, fată !”
Să mi se zică:
„Ce bună ești, fată !”
Să mi se zică:
„Ce bună ești, fată !”
 Să fiu lăudată
Măcar o dată.

PĂDURE NEBUNĂ
Ursul Trubadur

O vară-ntreagă m-a ținut pădurea

Cu fața în iarbă și cu gândul aiurea
Iar acum toamna, la plecare
Se tânguie că mă rup din inima ei și o doare

R: Pădure, pădure nebună

În fiecare noapte cu lună
Voi rătăci fără țintă agale
Ca o frunză mânată de vânt pe potecile tale.

În fiecare noapte de iarnă

Umbra mea albă va veni să se-aștearnă
Ca o ursoaică cu puii uciși
La umbra stejarilor prădați de frunziș.

În fiecare dimineață
Uneori ca o umbră, alteori ca o ceață
Ca o negură sau ca o brumă
Voi veni, voi veni, nu te mai tângui, pădure nebună.

Refren
 COPACI FĂRĂ PĂDURE
Tatiana Stepa

În povestea copacilor goi

Scârţâind într-o singură uşă
Este vorba de noi amândoi,
Este vorba de foc şi cenuşă
Doi copaci, fără frunze, pe drum
După cum îi priveşte înaltul
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul
Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară?
Nu ştie iarna să se îndure
De noi copacii fără pădure?
Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară?
Nu ştie iarna să se îndure
De noi copacii fără pădure?
Toată vara au fost numai ploi
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii pe nori
Cade ultima frunză spre ele
În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe
Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară?
Nu ştie…
 COLIND DE PAȘTI
Tatiana Stepa

Lumina primăverii urcă

Peste eroare și păcat,
Acum treziți-vă cu toții:
Hristos a înviat!
Nu vă mai temeți nici de moarte,
Nici de minciuna cu prisos!
De Paște proclamați iubirea:
A înviat Hristos!
Rx2: Ceea ce simțim
În noi luminos
E Ființa Lui,
A înviat Hristos!
Duc ouă roșii-n mâini creștinii
Și câte-un ou încondeiat,
A înviat întreaga fire,
Hristos a înviat!
După războaie nesfârșite
Să punem astăzi arma jos.
Măcar de Paști să fie pace,
A înviat Hristos!
Rx2: Ceea ce simțim
În noi luminos
E Ființa Lui,
A înviat Hristos!
A fost o iarnă mult prea lungă
Din care am ieștit treptat,
Spre-a nu gusta această veste
Hristos a înviat!
Din noaptea lumii suferinde
Chiar melcii coarnele și-au scos,
Se cântă psalmi, se-aud colinde,
Se-ntoarce pruncul la părinte
Și e lumină pe morminte
Conform voinței sfinte:
A înviat Hristos!
Rx2: Ceea ce simțim
În noi luminos
E Ființa Lui,
A înviat Hristos!
 ȘI TOTUȘI EXISTĂ IUBIRE
Și totuși e stare de veghe
Și totuși murim repetat
Și totuși mai cred în pereche
Și totuși ceva s-a-ntâmplat.
Pretenții nu am de la lume
În pat întuneric și tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem,
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem (X2)
Motoarele lumii sunt stinse
Rețele pe căi au căzut
Un mare pustiu necuprins e
Trezește-le tu cu-n sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femee
Cu plozi scriși în numele meu.
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem,
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem (X2)
Tatiana Stepa
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoși
Se ceartă-ntre ele Biserici
Făcându-și acelaș reproș.
Și tu și iubirea există
Și moartea există în ea
Îmi place mai mult cănd sunt tristă
Tristețea de fapt e a ta.
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem,
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem (X2)
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer
Tu ești în puterile mele
Deși inchiziții te cer
Ce spun se aude aiurea
Mă-torc la silaba dintâi
Prăvăl peste tine pădurea
Adio, adică rămâi.
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem,
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem (X2)
 DĂ, DOAMNE, IARNĂ
Tatiana Stepa

Imparte Doamne cu mine durerea

Din lacrima care te striga
Si da-mi alinarea si da-mi mangaierea
Imparte cu mine durerea
Imparte Doamne cu mine tacerea
Ce noaptea se lasa pe ploape
Cand somnul sau moartea sunt tot mai aproape
Imparte cu mine tacerea
Da Doamne iarna sa ma adoarma
Sa ma ingroape cu tot cu toamna
Sa cada alba peste destine
Sa nu mai stie nimeni de mine
Imparte Doamne cu mine tradarea
Cu care ma acoperira
Sterge-mi din lacrima chinul si sarea
Imparte cu mine tradarea
Imparte Doamne cu mine minciuna
Zvarlita pe singuratate
Si liniste pune acum peste toate
Imparte cu mine minciuna
Da Doamne iarna sa ma adoarma
Sa ma ingroape cu tot cu toamna
Sa cada alba peste destine
Sa nu mai stie nimeni de mine
Imparte Doamne cu mine iubirea
Risipa ursita risipei
Si…
SPUNE-MI CEVA
Tatiana Stepa
 În noaptea despărțirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Și am venit să-ți spun că te iubesc.
Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de-o lacrimă și cad
Și iar adorm și iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis...
Dac-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie și-un blestem
Din partea ta
Totuși nu știu cum
Pentru atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.......
Spune-mi ceva.......
Și de-atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor
Ce tineri am intrat și cu rost
Și ce bătrâni ieșim din tot ce-a fost.
Nici aripile zboruri nu mai pot
E numai despărțire peste tot
Și se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu și eu.....
Dac-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie și-un blestem
Din partea ta
Totuși nu știu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.........
Spune-mi ceva.........
Dar nu pentru ați spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul
tău
Ci ca să știi în viscolul câinesc
Că plec și mor și plâng și te
iubesc......
Și vreau să-ți dau cu acte înapoi
Dezastrul împărțirilor la doi
Ca să-nțelegi și tu ce-i cuplul frânt
Și cum esă fii singur pe pământ......
Dac-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie și-un blestem
Din partea ta
Totuși nu știu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva......
Spune-mi ceva......
 ȘI TOTUȘI VINE IARNĂ
                                             Tatiana Stepa

E încă verde iarbă pe coline

Și zilele nu s-au scurtat de tot
Și cineva cu-n sac în spate vine
De sus din munți că de la un complot.
 
Porumbul are încă dinți de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Văratec plouă în fiecare noapte
Și greierii mai cânta până mor.
 
Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna
Și tu o știi și o îngâni
Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna
Și vai: suntem bătrâni.
 
Cojoacele n-au coborât din poduri
Iubirile n-au coborât din vis
Se coc gutui în foarte multe moduri
A le muscă e încă interzis.
 
În clăi de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu caută mascul
În aburii de vifor cerul moare
Mai este până la nuntă timp destul.
 
Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna
Și tu o știi și o îngâni
Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna
Și vai: suntem bătrâni.
 IUBIREA DE LUT
Tatiana Stepa

În noaptea asta le îngrop pe toate

La mine-nsuflet și la tine-n gând
Mă biciuie fantome încruntate
În noaptea asta te iubesc în gând.

În noaptea asta eu voi pune foc

La rădăcina celor întâmplate
Am obosit să urlu și să joc
În noaptea asta eu vi pune foc.

R: Va arde iubirea de lut,

Pe tot ce am trăit
Două cruci au crescut : bis

Și anii de iubire îmi sunt săraci

Și frânghia-i subțire și-i pustiu
În noaptea asta n-ai decât să taci
Căci orice ai spune este prea târziu.

Și tare aș vrea să nu mai vreau nimic

Când nu poți să rostești nici da nici nu
Mă înțeapă cruvățul și îmi este frif
În noaptea asta mă ucizi și tu.

Refren: X2

Mai arde pe sfârșite lumânarea

Și în somn probabil că acum mă strigi
Iar eu staula taifas cu disperarea
Că în noaptea asta nu mai ești aici.

În noaptea asta eu voi pune foc

La rădăcina celor întâmplate
Am obosit să urlu și să joc
În noaptea asta eu voi pune foc.
 CĂCIULILII
Cenaclul Flacăra

Taică meu în primărie

Avea dreptul ca să intre
Cu căciula în cap, Obicei de pe moșie
De la moșii și strămoșii mei păstrat.

R: Cu căciulilii pe frunte
Stăm de viacuri , ca un munte
În curbura arcului Carpat
Asta e căciula mea
Și o port cum se purta
Că-i obicei din daci lăsat.

Port căciula pe-o ureche

Și acasă și la nuntă și la oi
După datina străveche
Moștenită și păstrată și pă la noi.

R:

Unii zic să-mi dau căciula,jos din cap,

Spunând adesea că nu-s civilizat,
Poate vor s-o țâu în mână, să mă aplec,
Ca să mă laude că m-am integrat.

Da bă vecine hai la mine,

Te primesc cum pot mai bine
Dar de căciulă mea nu te lega
Asta e căciula mea îi a mea și nu-i a ta
Că-i obicei din viac lăsat.

Cine nu crede să să ducă, la columnă

Să să uite și-o vedea,
Sabia încovoiată, arcul, scutul și căciula
Orice dac le-avea.

R:

Măi copile ia să mă ghine

Ca să ducă obceiul, cînd or crește ai tăi copchii,
O inimă vitează în tine
Sus pă frunte o căciulă ca un dar s-o țîi.

R:

AI, HAI
Doru Stănculescu

N-ar ști nimeni că m-am dus,

Numa' m-or vedea că nu-s.
Sus e cerul, largă-i lumea,
Bine ca-nfrunzit pădurea.
Hai, hai, hai, haidi hai,
Pe sub flori mă legănai.
Sus e cerul, largă-i lumea,
N-ar ști nimeni că m-am dus,
Bine…
 NEBUN DE ALB
Emeric Imre

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna

De când mă simt tot mai bogat de tine
Și-mi stau pe tâmple soarele și luna
Acum mi-e cel mai rău și cel mai bine.
Și uite, n-are cine s ne-ajute
Abia-și mai ţine lumea ale sale
Și-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale
Și te iubesc cu milă și cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veșnicie.
Și te iubesc cu milă și cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veșnicie
Prin gări descreierate accidente
Mărfare triste vin în miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca să te apropii și ca să te sperii.
Jur împrejur priveliști aberante
Copii fragili ducând părinţi în spate
Bătrâni cu sănii gri de os pe pante
Și albastroși venind spre zări uscate
Și te iubesc cu milă și cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veșnicie.
Și te iubesc cu milă și cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veșnicie
Mi-e dor de tine și îţi caut chipul
În fiecare margine a firii
În podul palmei dacă iau nisipul
Simt un inel jucându-se de-a mirii.
I-aud prin bătălii din vreme-n vreme
Ostașii gărzii tale ţi se-nchină
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon și nume de regină
 Și te iubesc cu milă și cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veșnicie

NOAPTE DE UNUL SINGUR

Emeric Imre

Aud un pian prin zăpezi cristaline

Și nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine
Chopin – un concert de pian oarecare
Și calea e lungă și noaptea e mare
De iarnă mă satur, de plânset te saturi
Iubiri între noi în o mie de paturi
Și primăvăratec ninsori mai sfâșie
Voalul miresei în noapte târzie.

R: Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere

Și restul e numai Chopin și tăcere
Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere.

Se-aud ciudățenii și fiare în noapte

Și ninge himere și ninge cu șoapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie
De tine – aceea ce n-a fost să fie,
Iar dacă ai fi dintr-o dată cu mine
Mi-ar fi totul altfel și nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case
Și cerul a fum și-a păcate miroase.

R:

Pendula ca ștreangul de moarte e gata

Se mișcă de parcă mă strânge cravata
Mă târâi pe coate, te caut pe pernă
Și noi ce spuneam că iubirea eternă
Și uite ce grabnic se-arată și trece
Și sângele-n rana lovită e rece
Aud un pian, un Chopn de departe
De parcă n-ai parte, de prcă n-ai parte.

R:

Așa cum aud când ești dusă departe

Bufnește-un pian prin ulucile sparte
Și-o lună roșcată însângeră plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot să te-aproprii
Și cad în genunchi lângă focul ce moare
Și vreau să-l întreb de mai e vreo scăpare
Și el îmi răspunde cu-n sclipat spre ușă
Și-mi lasă în palme o caldă cenușă.

R:

TELEFON PESTE MOARTE

Walter Ghicolescu

În lumea numelor străine

Mă simt și eu un străinez,
Iau telefonul lângă mine
Și n-am ce număr să formez.

Trăiesc, fără speranță, drama

Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata și de mama,
Dar nu au număr la mormânt.

R: Pot să fiu omul bun, fiul plin de virtuți

Tot n-am unde să-i sun, pe părinții pierduți,
După cât mi-e de dor și la cum i-am iubit
Cred că numărul lor este plus infinit.

De convorbiri cu ei sunt gata

Și în necunoscut mă zbat,
Îi sun pe mama și pe tata,
Dar crucea sună ocupat.

Au numere secrete parcă

Și aparatul n-are ton,
Deodată aflu și tresar că
Nici moartea n-are telefon.

R:

Mi-e dor de voi părinți din moarte,

Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Și uit că ați plecat departe
Și n-aveți roaming sub pământ.

Formez un număr oarecare,

Întreb precipitat de voi,
Dar uit că mort e cel ce moare
Și nu mai vine înapoi.

R:
Și vai de-atâta timp încoace,
Vă chem și-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desființat de mult.
 Și dacă o să ținem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte
Pe-un număr de interior.

R:X2

CUPRINS

1. AMINTIRE CU HAIDUCI, Vali Sterian

2. MIORITA
3. ANDRII POPA, Mircea Baniciu
4. PĂMÂNTUL DEOCAMDATĂ, Mircea Vintilă
5. EMINESCU PENTRU SUFLETUL MEU
6. COSMA RĂCOARE, Evandro Rossetti
7. ÎN FEREASTRA DESPRE MARE , Mihai Eminescu
8. LACUL, Mihai Eminescu
9. DACII LIBERI, Focul Viu
10. ADUCERI AMINTE, Focul viu
11. VÂNARE DE VÂNT, Florian Pitiș
12. HAIDE MAMĂ, HAIDE TATĂ, Adrian Păunescu
13. CIREȘUL, Adrian Paunescu
14. DACII LIBERI, Adrian Păunescu
15. AMOR CUBIST, Adrian Păunescu
16. RUGĂ PENTRU PĂRINȚI, Adrian Păunescu
17. LADY IN BLACK, Iris
18. TRECEȚI BATALIOANE ROMÂNE CARPAȚII
19. IMNUL ARDEALULUI, Emilian Onciu
20. FATĂ VERDE, Phoenix
21. MICA ȚIGANIADĂ, Phoenix
22. MAMA, MAMA, Phoenix
23. RÂPA, Cântec de munte
24. POVESTEA OMULUI CĂZUT DIN VIS
25. PRIMUL CER, MĂICUȚA, Fuego
26. A FOST ODATĂ, Mihai Mărgineanu
27. BASARABIE FRUMOASĂ
28. CUVÂNTUL LUI ROATĂ CĂTRE DIVAN, Valeriu Penișoară
29. RIDICA-VOI OCHII MEI
30. SUNTEM ROMÂNI MEREU, Azur
31. PENTRU TINE, MAMĂ DRAGĂ
32. FATA REA, Ada Milea
33. PĂDURE NEBUNĂ, Ursul Trubadur
34. COPACI FĂRĂ PĂDURE, Tatiana Stepa
35. COLND DE PAȘTI, Tatiana Stepa
36. ȘI TOTUȘI EXISTĂ IUBIRE, Tatiana Stepa
37. DĂ, DOAMNE, IARNĂ, Tatiana Stepa
38. SPUNE-MI CEVA, Tatiana Stepa
39. ȘI TOTUȘI VINE IARNA, Tatiana Stepa
40. IUBIREA DE LUT, Tatiana Stepa
41. CĂCIULILII, Cenaclul Flacăra
42. AI, HAI,Doru Stănculescu
43. NEBUN DE ALB, Emeric Imre
44. NOAPTE DE UNUL SINGUR, Emeric Imre
45. TELEFON PESTE MOARTE, Walter Ghicolescu

Respect, recunoștință și considerație

pentru dascălul, dirigintele și prietenul meu.

Semnat : un părinte