Andrii Popa
Cine trece-n valea seaca
Cu hangeru fara teaca
Si cu pieptul dezvelit
Andrii Popa cel vestit
Andrii Popa cel vestit.
Sapte ani cu voinicie
Si-a batut joc de domnie
Si tot prada neincetat
Andrii Popa hot barbat.
E haiduc si e vestit
Andrii Popa cel voinic.
E haiduc si e vestit
Andrii Popa cel voinic.
Zi si noapte tot calare
Trage bir din drumu mare
Si din tara peste tot
Fug neferii cat ce pot
Fug neferii cu ce pot.
Plase anti polen si praf?
Caci el are-o pusca plina
Cu trei glonti la radacina
Si are un murg de patru ani
Care musca din dusmani.
E haiduc si e vestit
Andrii Popa cel voinic.
E haiduc si e vestit
Andrii Popa cel voinic.
E haiduc si e vestit
Andrii Popa cel voinic.
Si are frati de cruce sapte
Ce au supt sangele cu lapte
Si nu-i pasa de nimic
Andrii Popa cel voinic
Andrii Popa cel voinic.
E haiduc si e vestit
Andrii Popa cel voinic.
 Mugur de fluier

Imi simt sufletul Hei, hei, verde e iarba,

Mugur de fluier, Soarele-i sus pe cer!
Ce-a doinit Soarele-i sus pe cer!
Cantec cu suier. Hei, hei, dusa e iarna,
Pentru zilele Cu dintii ei de fier!.
Ce-au fost trecute
Pentru noptile Hei, hei, verde e iarba,
Negre si slute. Soarele-i sus pe cer!
Soarele-i sus pe cer!
Am pornit Soarele-i sus pe cer!
Cu roua-n picioare Hei, hei, dusa e iarna,
Ca sa cant Cu dintii ei de fier!
Un cantec de soare
Pentru zilele zilele..
Ce au sa vie..
Pentru noptile noptile..
Cu iasomie..

Freamatul apelor
Si fosnetul codrilor,
Plase anti polen si praf?

In el se intalnesc
Si sufletu-mi incalzesc.
 Pădure nebuna

1. O vară întreagă m-a ţinut pădurea

Cu faţa în iarbă şi cu gândul aiurea
Iar acum, toamna, la plecare
Se tânguie că mă rup din inima ei şi o doare

R: Pădure, pădure nebună

În fiecare noapte cu lună
Voi rătăci fără ţintă agale
Ca o frunză mânată de vânt pe potecile tale

2. În fiecare noapte de iarnă

Umbra mea albă va veni să se-aştearnă
Ca o ursoaică cu puii ucişi
La umbra stejarilor prădaţi de frunziş

3. În fiecare dimineaţă
Uneori ca o umbră, alteori ca o ceaţă
Ca o negură sau ca o brumă
Voi veni, voi veni, nu te mai tângui, pădure nebună
 Amintire cu haiduci

1. In codru verde nu se mai pierde

Nu se mai vede urma de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra calare a vreunui haiduc.

2. Unde s-au dus, cand au apus

Anii de sus ai gloriei lor
Unde-s pistoalele unde-s pumnalele
Caii si flintele haiducilor.

R: Lai, lai, lai.......

Plase anti polen si praf?

3. La drumul mare nu mai apare

Sa mai omoare cat-un ciocoi
Sa-i ia toti banii pentru taranii
Pentru sarmanii plini de nevoi.

4. Unde s-au dus, cand au apus

Anii de sus ai gloriei lor
Unde-s pistoalele unde-s pumnalele
Caii si flintele haiducilor
 Phoenix – mama, mama

Acum o zi imi spune mama

Ca nu mai sunt copil,
Ca ar fi timpul sa fac ceva
Sa fiu si eu util.
Nu stiu de ce nu ma-ntelegeti,
Nu am crescut destul.

Mama, mama,
Ce viata aspra!

De dimineata tata-mi spune,

Cand nici nu m-am trezit,
Ca ar fi timpul sa imi schimb viata
Sa nu fiu parazit.
Nu stiu de ce nu ma-ntelegeti,
Nu am crescut destul.
Mama, mama,
Ce viata aspra!

Intreaga casa e in picioare,

Vor sa ma faca om.
De luni de zile-nghit morala
Si ma prefac ca dorm.
Nu stiu de ce imi vor toti raul,
Nu le-am facut nimic.
Mama, mama,
Ce viata aspra!
 Nebun de alb
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna Și te iubesc cu milă și cu groază
De când mă simt tot mai bogat de tine Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Și-mi stau pe tâmple soarele și luna Ca un nebun de alb ce capturează
Acum mi-e cel mai rău și cel mai bine. Regina neagră pentru veșnicie.

Și uite, n-are cine s ne-ajute Și te iubesc cu milă și cu groază

Abia-și mai ţine lumea ale sale Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Și-ntr-un perete alb de muze mute Ca un nebun de alb ce capturează
Nebunii negri caută o cale Regina neagră pentru veșnicie

Și te iubesc cu milă și cu groază Mi-e dor de tine și îţi caut chipul

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie În fiecare margine a firii
Ca un nebun de alb ce capturează În podul palmei dacă iau nisipul
Regina neagră pentru veșnicie. Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Și te iubesc cu milă și cu groază I-aud prin bătălii din vreme-n vreme

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie Ostașii gărzii tale ţi se-nchină
Ca un nebun de alb ce capturează Iubita mea cu foarte mari probleme
Regina neagră pentru veșnicie Cu chip slavon și nume de regină

Prin gări descreierate accidente Și te iubesc cu milă și cu groază

Mărfare triste vin în miezul verii Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca un nebun de alb ce capturează
Ca să te apropii și ca să te sperii. Regina neagră pentru veșnicie

Jur împrejur priveliști aberante

Copii fragili ducând părinţi în spate
Bătrâni cu sănii gri de os pe pante
Și albastroși venind spre zări uscate