SF Vasile Cel Mare Epistole

SFÂNTUL VASILE CEL MARE
Epistole
Editura Basilica a Patriarhiei Române
PATRIARHIA ROMÂNA

Epistole
COLECȚIA
PĂRINȚI ȘI SCRIITORI BISERICEȘTI
INIȚIATĂ ÎN ANUL 1977 DE PATRIARHUL
IUSTIN (f 1986)
ȘI RELUATĂ, ÎN SERIE NOUĂ, ÎN ANUL 2007
CU BINECUVÂNTAREA PREAFERICITULUI PĂRINTE
DANIEL
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
COMISIA PATRISTICĂ
Președinte: DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; Vicepreședinți: CIPRJAN,
Episcop Vicar Patriarhal; Prof. univ. dr. Emilian POPESCU; Membri: Prof. univ. dr.
Fiorica BECHET; Pr. prof. univ. dr? Constantin COMAN; Prof. univ. dr, Ioana CQȘTA;
Prof. univ, dr, Traian DiacenEseuj Prqf, univ, dr, Nicoiae^Șerban TANASOCAI Lșgț,
univ, dr, Bogdan Tătaru CAZABANI Prof, univ, dr, Tudor Tfqwn Secretarii Lecț, univ,
dr, Adrian MARINESCU, dr, Dienișie (P©i!earp) PAirvuteiu
y \PJNTI Ș! SCRHTOj
BISERICEȘTI
3
Ep istole
Traducere din limba greacă,
introducere și note de Pr. TEODOR BODOGAE
Ediție revăzută de TUDOR TEOTEOI
Carte tipărită cu binecuvântarea
Preafericitului Părinte
DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Editura BaslUm a Patriarhiei Române
București. 2010
Corectură: Mircea Adrian BĂICULESCU Tehnoredactare: Aurelia DROANĂ
Viziune grafică: Maria COMAN
Tipografia Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă Consilier Patriarhal - Preot
Vaier ULICAN
Carte tipărită cu sprijinul financiar al Parohiei Krezulescu din București condusă de Pr.
prof. dr. Vasile Răducă
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României VASILE CEL MARE, sfânt (329-
379)
Epistole / Sfântul Vasiie cel Mare; trad. din lb. greacă, introd. și note de Pr. Teodor
Bodogae; ed. rev. de Tudor Teoteoi. - București: Basilica, 2010.
ISBN 978-606-8141-08-4
L Bodogae, Teodor (trad.)
II. Teoteoi, Tudor (ed.)
227.9.07
© - Editura Basilica a Patriarhiei Române
ISBN 978-606-8141-08-4
NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI
Volumul de față este dedicat Corespondenței Sfântului Vasile cel Mare, latură dintre
cele mai reprezentative ale bogatei moșteniri culturale și duhovnicești a marelui părinte
capadocian al Bisericii creștine și primul dintre cei Trei Ierarhi pe care lumea ortodoxă îi
serbează în chip neîntrerupt din veacul al XI-lea până astăzi, la fiecare dată de 30 ianuarie.
Această Corespondență este importantă nu numai pentru teologi, ci și pentru istorici, în
egală măsură, oferind valoroase informații cu privire la trecutul îndepărtat al creștinismului
din părțile noastre, ca și la alte aspecte ce ilustrează avatarurile prin care trecea romanitatea
orientală atunci. Fie și numai aceste considerații sunt suficiente pentru a justifica reeditarea
unui asemenea model epistolar la mai puțin de un sfert de veac de la prima lui ediție
românească sistematică și, s-ar putea spune, integrală.
Dincolo de utilitatea prezentului demers, această reeditare se dorește a fi și un omagiu
postum adus strădaniilor meritorii, pline de râvnă și erudite depuse de realizatorul primei
ediții la care ne referim. Este vorba de regretatul Părinte Profesor Teodor Bodogae (1911-
1994), lucrător harnic pe ogorul teologic și istoric deopotrivă, fin și avizat cunoscător al
diverselor fațete ale limbii grecești, ca și al intenselor relații eclesiastice româno-grecești
din trecut, în special al legăturilor multiple și variate pe care strămoșii noștri le-au
întreținut cu Muntele Athos, direcție de cercetare continuată prin valoroase realizări chiar
în ultimele decenii și în vremea din urmă. Teza sa de doctorat privitoare la Ajutoarele
românești la mănăstirile din Sfântul Munte Athos, susținută în 1938 la Facultatea de
Teologie din Cernăuți și tipărită apoi la Sibiu, a revăzut lumina tiparului la Editura
„Paralela 45”, în anul 2003.
Nu era necesară, la început, o expunere biografică asupra Sfântului Vasile cel Mare,
întrucât ea există la voi. 1 din colecția P.S.B., reluată recent și unde este reprodus, în
virtutea unei logici similare cu a noastră, textul regretatului Dumitru Fecioru la prima
ediție de Omilii și cuvântări. A fost lăsat
deci și de către noi neschimbat „Studiul introductiv” de la prima ediție, considerând în
6 măsură că el își păstrează pe deplin valoarea,
egală actualitatea și mai ales utilitatea pentru
cititorii Corespondenței, care găsesc în paginile introductive o expunere metodică și

sistematică a tematicilor acesteia, în funcție de preocupările și de faptele esențiale din viața
autorului capadocian și a persoanelor mai importante cu care el s-a aflat în corespondență,
făcute de cel mai bun cunoscător al acesteia, nimeni altul decât chiar traducătorul ei în
limba română. Ne-am permis doar ușoare corecturi, cu neînsemnate modificări, iar în
câteva cazuri chiar scurtarea unor fraze prea lungi, pentru a spori cursivitatea lecturii,
precum și unul sau două adaosuri, pentru stricta actualizare a informației. '
Același ultim deziderat a fost avut în vedere și la Bibliografia selectivă întocmită de
editor la prima ediție, din care nu am scos nimic, adăugând în schimb foarte puține titluri
de lucrări apărute între timp (în cea mai mare parte a lor), inclusiv de volume publicate la
noi în țară, pentru ca orice cititor să dispună de o strictă informare asupra vastei
bibliografii de specialitate, aflând în primul rând unde s-o poată căuta. Adaosurile făcute
de noi la Bibliografie sau în notele alcătuite tot de T. Bodogae la textul Scrisorilor au fost
trecute de regulă între paranteze unghiulare, de genul < >. Menționăm că între notele la
Corespondență întocmite de regretatul traducător și editor român și cele ale lui Yves
Courtonne, editorul textului grec al acesteia, însoțit de traducerea ei franceză justapusă,
există o oarecare legătură, dar și o considerabilă independență. Trimiterile, inclusiv la
textele biblice, sunt bogate, uneori chiar mai numeroase în traducerea română, decât în
ediția franceză. Nu am indicat în niciun fel modificările pe care le-am adus textului primei
traduceri. Pe alocuri substanțiale, acestea pot fi însă observate de către oricine dorește să
compare ambele versiuni, urmărindu-le textul în paralel.
Misiunea noastră principală a fost aceea de a revedea traducerea anterioară în ceea ce
privește fidelitatea față de textul grec, exactitatea, coerența exprimării și cursivitatea
stilului. Numeroasele intervenții făcute de noi la această traducere, începând de la
neînsemnate scăpări de litere până la propoziții sau fraze pe alocuri cam lungi, au izvorât
din dorința de a face întregul text cât mai plăcut la citire, clar, inteligibil, ușor de parcurs și
util atât marelui public, cât și specialiștilor, fie ei istorici sau teologi deopotrivă. Am
considerat că în acest mod nu micșorăm întru nimic meritele traducerii anterioare, ci,
dimpotrivă, le punem mai bine în evidență, împreună cu tot parfumul limbii române care se
degajă din ea, o limbă care nu este nici învechită, nici foarte modernă, ci cât mai aproape
de spiritul cumpănit al vechilor cazanii ori al cronicarilor, ca și al marilor creatori ai
limbajului nostru literar și de specialitate. Faptul acesta a fost facilitat și de cunoașterea
unor mai vechi traduceri românești ale unora din aceste scrisori de către regretatul autor al
acestei transpuneri românești integrale a lor. întrucât la scrisoarea nr. 8 lipsea traducerea
ultimului capitol (al XII-lea), am efectuat noi această traducere și am adăugat-o în ediția de
față.
Sfântul Vasile se referă adeseori la sine însuși folosind pluralul maiestății. Părintele
Bodogae a folosit în multe asemenea cazuri persoana I-a singular în traducere, soluție cât
se poate de logică, dar nu și fidelă versiunii grecești originale; am considerat deci mai
indicat ca în aceste situații să readucem traducerea la plural, în spiritul menționatei
fidelități.
Desemnând consubstanțialitatea, epitetul de o ființă apare scris de multe ori separat,
dar și într-un singur cuvânt în „Studiul introductiv”, deoarece în literatura teologică se mai
întâlnește și substantivizat ca deoființime. Am lăsat însă neschimbată forma indicțion (în
scrisoarea 54), deși mai corect ar fi femininul indicțiune.
O chestiune încă nerezolvată în limba română este aceea a unei redări corecte,
consecvente și unitare a numelor proprii de origine greacă
NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI 7 sau preluate prin filieră
grecească. Am lăsat ca atare forma Vasile (nu Vasilie), dar Grigorie (nu Grigore), precum
și Atarvios, în loc de Atarhios, sau Inochentie, chiar în eventualitatea că ar putea fi vorba
de papa Inocențiu I (402-417); episcopul din scrisoarea 81 e Inochentie în titlu, dar
Inocențiu în note. Considerând în schimb că forme precum Iezechiil ori Cârmii provin
dintr-un respect exagerat al traducătorului față de pronunția neogreacă, le-am corectat în
Iezechiel, respectiv Cârmei, având în vedere și faptul că, spre exemplu, un ordin monastic
apusean nu poate fi numit „carmilit”, în loc de „carmelit”. în chip similar, susținem că
forma Capadocia e mai românească decât Capa- dochia. Tot pentru respectarea
principiului fonetic de redare a numelor proprii în limba română, am consimțit, în chip
tacit cel mai adesea, la forme precum Ancira, Cezareea ori liana, în loc de Ankyra,
Kaisareia (sau Caesarea), repectiv Tyana, cum ar cere ortografia etimologică.
Ultimul aspect asupra căruia mai stăruim privește numeroasele calificative folosite de
Sfântul Vasile la adresa diverșilor destinatari ai epistolelor sale, precum aidesimos (cu
superlativul aidesimotatos), akriheia, aseheia, eleutheria, eulabeia, eusebeia, hemerotes,
hosiotes, kosmiotes, logiotes, megalonoia, me- galophyîa, megalopsychia, orihotis,
philotheos, phronema, phronâsis, semno- prepeia, semnotâs (cu adjectivul superlativ
semnotatos), synesis, tapeinâsis, teleioiâs, theophilestatos, theosebeia, timiotâs, de unde
adjectivul superlativ timiotatos, folosit ulterior din ce în ce mai mult, nu numai în Bizanț,
ci și în lumea grecității post-bizantine. Dacă nu putem pretinde a fi rezolvat definitiv
dificila misiune a traducerii nuanțate a fiecărui termen în parte, ne-am manifestat în
schimb toată deschiderea față de orice sugestie primită și mulțumim acum tuturor
apropiaților pentru orice observație sau remarcă făcută în acest sens ori cu privire la
strădaniile noastre, considerând oricum pă am întreprins câțiva pași în direcția clarificării
acestui spinos deziderat, rămânând ca stăruințe ulterioare să-l rezolve pe deplin, sau cel
puțin mai bine decât am izbutit noi aici.
T.T.
STUDIU INTRODUCTIV
înainte de a fi avut tratate dogmatice, expuneri istorice ori colecții de predici,
Biserica creștină a avut o literatură de gen epistolar. Din cele 27 de cărți ale Noului
Testament, 21 sunt epistole. Prin ele, slujitorii altarelor și mirenii înșiși își desfășurau
activitatea ori își exprimau părerile:, luminând pe semenii lor asupra tuturor
problemelor ivite în decursul timpului. în condițiile de atunci, diaconița Febe, căreia
Sfântul Pavel îi încredințase în Corint înmânarea Epistolei către Romani 1, îndeplinea
aceeași muncă de epistolat, muncă pe care peste 120 de ani o vor îndeplini „robii lui
Hristos", prietenii martirilor din Lyon și Vienne, când îi vor „ întări pe frații lor” din
Asia și Frigia cu istorisirea în chip de epistolă a suferințelor lor mucenicești 2. Tot gen
epistolar a îmbrăcat și în secolul al III-lea literatura de felul „Exortației la martiriu", pe
care marele dascăl Origen o trimitea în anul 235 unor clerici3.
Desigur, la redactarea acestor lucrări autorii lor nu vor fi avut la dispoziție prea mult
timp nici în portul Chenchrea, în veacul I, și nici în Alexandria veacului al IV-lea, unde
Sfântul Atanasie se grăbea să încheie, tot sub formă de epistolă, „ Viața Sfântului
Antonie", când „se apropia vremea plutitului’’4, iar din exilul său nici Sfântul loan
Gură de Aur nu va fi avut nici el prea mult timp să șlefuiască stilul minunatelor sale
„Scrisori către Olimpia”5. în ceea ce privește viața creștinilor din părțile Dunării, se știe
ce importanță deosebită prezintă știrile epistolare în legătură eu moartea martirică a
Sfântului Sava cel înecat în Buzău, despre care vom reproduce și noi câteva mărturii
documentare în cele ce urmează.
Cu excepția lui Isidor Pelusiotul și a lui Nil Sinaitul 6, de la nici un alt scriitor
bisericesc nu ni s-au păstrat atâtea epistole ca de la Sfântul Vasile cel
1 Rom, 16, 1.
2 Textul ei în Actele martirice traduse de Pr. prof. I. Rămureanu, în P.S.B. 11, București, 1982, pp. 61-72.
3 Tradusă de Pr. Prof. C. Galeriu în P.S.B. 8, pp. 351-395. A se vedea și lucrarea lui Pierre Nautin, Lettres et ecrivains chretiens des II-e et Ill-e
siîcles, Paris, 1961.
4 Text în colecția Migne P.G. 26, 835, iar în românește de Ștefan Bezdechi, Bucăți alese din opera Sfântului Atanasie cel Mare, patriarhul
Alexandriei, Cluj, 1925, p. 18.
5 St. Jean Chrysostome, Lettres â Olympia, ed. A. M. Malingrey, „Sources chrătiennes” vol. 103, Paris, 1964.
6 Numărul scrisorilor păstrate de la Isidor Pelusiotul (t 440) depășește cifra de 2000 - M. Balanos, 'Iaiăatpog ό nriXovaitarjQ,
Atena, 1922, p. 17. Aie Sf. Nil Sinaitul trec peste 1050 - Cayre, Patrologie, ed. III, Paris, 1938, vol. I, p. 496.
Mare, pe care le prezentăm acum în traducere românească. Și cu toate că viața lui s-a
10 înainte de a fi împlinit măcar 50 de ani,
frânt așa cum „Istoria bisericească" a lui Eusebiu
de Cezareea ne-a păstrat aproape întreagă memoria primelor trei veacuri creștine, așa
putem spune că cele 366 (resp. 368) de epistole păstrate sub numele Sfântului Vasile n-au
pereche în toată literatura creștină prin mulțimea și varietatea informațiilor privitoare la
viața bisericească în general, la controversele dogmatice, morale, ascetice, canonice, dar
și literare și culturale din acel timp. Personalitatea lui uriașă a fost primul factor care a
contribuit la formarea aproape a unui cult la adresa lui. Frații săi Grigorie și Petru îl
numesc „cel mare" și „sfânt” încă fiind în viață7 8. Retorul Libaniu recunoștea că în
redactarea scrisorilor Vasile se arăta adeseori biruitor8. împăratul Valens și miniștrii lui
au trebuit să dea înapoi atunci când l-au amenințat cu exilul 9, în aceeași situație pimându-
se și guvernatorii când au îndrăznit să-i ceară socoteală în ce scop ridică așezăminte
filantropice10 11.
Dar ceea ce a contribuit și mai mult la creșterea prestigiului deosebit al Sfântului
Vasile pe tărâmul literaturii epistolare a fost admirația marelui său prieten, Grigorie
Teologul, care a și dispus să se multiplice textul scrisorilor sale și să fie prezentate ca
„model al genului”, încât nu va trece poate un veac de la moartea sa și un număr
însemnat din colecția epistolelor sale vor fi deja strânse în volum, care se va îmbogăți cu
timpul.
Desigur că, în vederea acestui scop, s-a vorbit, nu fără temei, de o reală influență a
epistolografiei grecești din epoca sofisticii târzii asupra scriitorilor capadocieni.
Semnificativă este în această privință epistola 51 a Sfântului Grigorie Teologul adresată
unui nepot al său, Nicobul, în care, imitând principiile retoricii unui Gorgias din
dialogurile lui Plafon,, recomanda un scris cu fraze cât mai concise, cât mai clare și
compuse cât mai fermecător și mai elegant. Căci, zicea el, „ cea mai bună și mai reușită
epistolă e cea care va putea convinge în același timp atât pe omul simplu, cât și pe cel
cult, fără să mai fie nevoie de comentarii. Frumusețea frazei nu o dau nici ornamentul și
nici încărcătura podoabei, ci felul în care folosești o sentință, o zicală, o glumă chiar, dar
să le știi doza în așa fel încât să nu abuzezi afectând prin grosolănie, prin risipă de vorbe
ori prin aluzii prea provocatoare. Cea mai mare frumusețe constă în aceea de a nu te
lăuda cu ea”H.
7 Gregorii Nysseni, Opera, voi. VIU, 2: Epistulae, ed. G. Pasquali, Leiden, 1959, pp. 45-46; 85; 88-89; 91.
8 Epist. 338 (în acest volum) etc.
9 Grigorie Teologul, Oratio, 43.
10 Epist. 94 (în acest volum).
11 Migne, P.G. 37, 105.
Or în privința aceasta Sfântul Vasile s-a dovedit un maestru al genului, însuși
Grigorie, care a fost un poet și un scriitor genial, va 11declara într-o altă epistolă:
STUDIU INTRODUCTIV
„ Totdeauna am pus pe Vasile deasupra mea, cu toate că el gândea că lucrurile ar sta
invers. Din respect față de adevăr, totdeauna am pus scrisorile lui înainte, abia pe locul
al doilea lăsând să urmeze ale mele. Doresc să fim mereu puși unul lângă altul fără să
mă dau pe mine drept pildă de cumpătare și de condescendență"12 13 14 15.
în felul acesta, ca prim inițiator al colecției trebuie socotit Sfântul Grigorie Teologul,
același care ne-a salvat și copierea și multiplicarea textului „Filocaliei" (întocmită de
Sfinții Vasile și Grigorie după operele lui Origen) atunci când a cerut episcopului
Teodor din Tiana să înnoiască textul acestei lucrări care „se deteriorase"12. De altfel,
cititorul atent va putea surprinde și din textul mai multor epistole diferite cazuri când
însuși Sfântul Vasile a folosit tahigrafi pentru copierea și răspândirea unora din
scrierile sale, dar și cazuri când colaboratorii mai apropiați (așa cum a fost Amfilohiu de
Iconium) i-au sugerat compunerea unora din aceste scrieri (inclusiv din epistole), ba au
fost cazuri când însuși Sfântul Vasile a trimis spre consultare sau „ recenzare ” unele
din epistolele sale.
La început, colecția întocmită de Nicobul a cuprins, cum era și firesc, epistolele
trimise de Vasile lui Grigorie Teologul, precum și unor rudenii ale sale. Dar e tot așa de
posibil ca să se fi încadrat aici și o serie întreagă din epistolele nesemnate, așa cum
putem vedea destule din cele cuprinse între numerele 291-360. Desigur, va fi jucat un
rol deosebit în creșterea colecției și contactul pe care Sfântul Vasile îl va fi avut cu
retorul Libaniu, probabil și cu Iulian Apostatul. în chipul acesta, unii cercetători sunt de
părere că încă nu va fi trecut un veac de la moartea ierarhului și colecția va fi și ajuns
aproape de completare. La nici 50 de ani după moartea Sfântului Vasile, îl auzim pe
Isidor Pelusiotul exprimându-se despre el cu respect:, numindu-l „ inspirat de
Dumnezeu ”"4. Cei mai cunoscuți codici care conțin epistolele marelui ierarh datează
din sec. X-XII. Aceștia conțin între 200-300 epistole, deci majoritatea absolută a
epistolelor cunoscute azi15.
Să dăm și câteva mostre de exprimare elegantă și concisă de care a dat dovadă
arhiepiscopul Capadociei, care explică pe deplin faima epistolelor sale.
Drept exemplu de concizie, lui Olimpiu, un bogătaș din Neocezareea, vechi prieten al
ierarhului, dar cam leneș la scris, îi adesează un scurt bilet în care-i spune în iarna lui
363-364: „După cum toate produsele își au un anotimp al lor: florile primăvara, grânele
vara și poamele toamna, tot așa un
12 Migne, P.G. 37, 109.

13 Origen, Scrieri alese, voi. II, trad. T. Bodogae, în P.S.B. 7, p. 299.
14 Isidor, Epistole I, 61. Citat după M. Balanos, op. cit, p. 50.
15 Athous Vatopedi 72, Patiniacus 57, Barrocianus 121 și Marcianus 61.
produs al iernii pot fi scrisorile" 16. Altuia îi trimite rândurile următoare: „Dacă
12
există un semn că ești în viață, acela e SFÂNTUL
cuvântul. Cum s-ar putea crede că mai ești
VASILE CEL MARE
pe pământ dacă tu nu vorbești nicicând ? Pune capăt tăcerii, scrie-mi și arată că

mai ești în viața"17 18 19.
Sau altcuiva: „Să știi că-mi ești drag, iată ți-o spun și în scris. Că tu mă urăști, am
înțeles-o din faptul că mă treci sub tăcere. Scrie măcar de acum înainte, iar pe cei care te
iubesc, iubește-i și tu cu un condei, cu cerneală și cu o foiță de hârtie"™.
Alte modele de claritate:
Unui episcop: „Dacă nu ești invitat, te plângi; dacă ești invitat, nu răspunzi la
chemare. Ceea ce s-a întâmplat acum, a doua oară, dovedește că de prima oară te-ai
sennt doar de un pretext ireal. în realitate, k-ai fi venit nici dacă ai fi fost invitat. Drept
aceea, răspunde acum pe loc invitației pe care ți-o fac și nu fi iarăși absurd, căci știi că o
acuzație nouă dă tărie dublă celei vechi, făcând-o și mai neîntemeiată. Mereu îți cer să
mă asculți și pe mine; dacă pe mine nu mă poți vedea., ar fi cu dreptate să nu treci cu
vederea măcar pe sfinții martiri, căci tocmai pentru slujba de pomenire a lor ai fost pus pe
listă. Arată-ți dar bunăvoința atât față de unii din noi, cât și față de ceilalți; dar dacă nici
acest lucru nu-ți convine, atunci fii binevoitor măcar pentru cei mai venerabili, adică față
de martiri’’79.
Iată și o scrisoare plină de delicatețe și eleganță, prin care tânărul ascet Vasile ceartă
pe la anul 360 pe același Olimpiu, care-i mai făcea donații în bani și în alimente: „ Ce-ai
de gând, minunate prietene ? De ce vrei să-mi alungi din casă pe iubita-mi sărăcie, mama
supremei filozofii ? Cred că dacă ar avea grai ți-ar intenta un adevărat proces de
expulzare, spunându-ți: „Iată, eu așa mi-am ales dinainte să conviețuiesc cu Vasile,
pentru că el admiră nu numai pe Zenon filozoful, care, după ce a pierdut totul într-un
naufragiu, n-a scos din gură nici un cuvânt greu, ci doar a exclamat: „Bravo, destinule,
văd că tu mă faci să îmbrac mantaua sărăcăcioasă a filozofului!’’, ci și pe ucenicul său,
Clean, care noaptea săpa fântâni pentru câțiva bănuți, din care să poată trăi, dar și ca să-
și plătească ziua lecțiile de filozofie. Și tot așa nu înceta deloc să admire pe Diogene
pentru faptul că făcea orice numai să nu pretindă de la viață mai mult decât dă natura,
încât într-o zi a aruncat din mână cupa de lut, căci învățase de la un copil că tot așa de
bine se poate bea și când te pleci să-ți iei apă în căușul palmelor. Iată, dar, ce mustrări și
înfruntări ți-ar putea face sora mea., sărăcia, cu care mă obișnuisem în casă și pe care ai
alungat-o acum prin bucatele cu care m-ai încărcat tu. Și ți-aș
16 Epist. 13.
17 Epist. 332.
18 Epist. 330.
19 Epist. 282. Sfântul Vasile căuta să popularizeze cultul unor martiri care au pătimit chinuri și moarte cu vreo 10 ani înainte, pe vremea lui Iulian
Apostatul.
mai putea spune vorbe și mai grele: dacă te mai prind pe aici am să-ți do-
vedesc că traiul ce l-ai pus până acum pe mine seamănă
STUDIU INTRODUCTIV 13
cu luxul sicilienilor și cu
plăcerile sibariților italieni" .
20
Desigur, nu toate epistolele sunt scrise cu aceeași cochetărie. Multe din ele sunt
adevărate tratate cu conținut istoric, ascetic, moral, dogmatic sau canonic. în afară de
ordinea cronologică, în care ni le-au prezentat călugării maurini în secolul al XVIII-lea,
ordine care a rămas în mare aceeași până azi, s-a încercat de către editorii și
traducătorii în greaca modernă21 22 și o clasare a epistolelor după conținutul lor. E
adevărat că această grupare nu e ușor de întocmit și nici deplin eficientă,, întrucât multe
din epistole conțin material diferit. Totuși, pentru a ne da seama în general de cuprinsul
celor 366 de epistole pe care le prezentăm, e bine să încercăm și noi o grupare similară.
Pentru mediul familial și în general despre relațiile cu rudeniile sale Vasile nu ne-a
lăsat, din păcate, informații prea bogate. Vom aminti totuși că în cele patru epistole mari
cu numerele 204, 207, 210 și 223 se descrie:, între altele, foarte pe scurt, atmosfera
religioasă în care a crescut ierarhul și influența binefăcătoare pe care a exercitat-o
asupra lui Sfânta Macrina cea Bătrână. Mai amintim apoi alte trei epistole, care ne
înfățișează un anumit aspect privitor la raporturile Sfântului Vasile cu unele din
rudeniile sale. E vorba de întreita „fraudă” comisă de Grigorie (viitorul episcop de
Nyssa) pentru a-l împăca pe fratele său, ajuns de curând arhiepiscop la Cezareea, cu
bătrânul lor unchi, numit tot Grigorie, care-și avea scaunul de episcop undeva nu
departe de metropola Capadociei. Nu știm care a fost motivul supărării dintre ei, poate
invidia sau lipsa de condescendență față de noul lor superior ori poate și o lipsă de tact
din partea proaspătului arhiepiscop. Oricum, între episcopii sufragani se va fi simțit o
opoziție oarecare față de Vasile, mai ales după ce se dusese zvonul că, prin presiunile
prefectului Modestos din anii 371-372, se auzise că Sfântul Vasile va fi exilat. In această
situație, „naivul’’ frate (Grigorie) plăsmuiește în trei rânduri câte o scrisoare ca venind
din partea unchiului și cerând împăcarea lor. Ne putem închipui reacția Sfântului
Vasile. „Cum să atribui numai naivității tale asemenea fapte ?”, îi scrie el. „înșelăciunea
a fost descoperită abia în clipa când episcopul însuși mi-a spus cu gura lui că nu el a
scris-o. Cefei de minte slabă poate fi aceea cate, după prima și a doua greșeală, îi dă
drumul tot necontrolat și la a treia ? ”. După „săpuneala" aceasta, sfântul totuși
răspunde, încheind scrisoarea adresată fratelui Grigorie22, că se duce bucuros la
întâlnire cu unchiul, căruia (după ruperea gheței) îi scrie două scrisori 23 de
condescendență de
20 Epist. 4.
21 în colecția „"Ελληνες Ποτερες της Εκκλησίας· M. BaoAxio» Έργα”, 3 volume, îngrijite de o echipă de cercetători sub conducerea Prof. P.
Hristu și St. Sakkos, Tesalonic, 1972-1973.
22 Epist. 58.
23 Epist. 59 și 60.
la superior la inferior, exprimându-și bucuria împăcării („dacă păcatele mele
14
sunt cauza celor întâmplate, fie ca din clipa aceasta să înceteze amărăciunea
mea’’); iar în cealaltă epistolă, după ce „de curând” l-a cercetat, îl roagă „să aibă
grijă de el” ca o rudă apropiată ce este.
Despre relațiile cu prietenul Grigorie Teologul ne vorbesc patru epistole: 2, 7, 74 și
71. Cronologic, se pare că prima a fost redactată cea de sub numărul 14, în care îi aduce
aminte prietenului de făgăduința făcută încă îndată după întoarcerea de la Atena, că i se
va alătura în viața de retragere de pe valea Irisului. Celebră este în această epistola 24 25
descrierea locului unde s-a gândit să-și găsească „așezarea pentru toată viața”25. In
altă epistolă26, scrisă credem. în preajma hirotonirii, Sfântul Vassl-e cerea prietenului
său să se „dedice cu totul apărării adevărului creștin”. Era vremea când el lucra la
redactarea tratatului „ Contra lui Eimomiu", prima sa scriere. Cea mai extinsă dintre
epistolele adresate lui Grigorie este cea de sub (numărul 2, care e o adevărată pravilă
sau îndreptar spiritual al monahului care caută să practice „fiiosofia înaltă” a slujirii
integrale a lui Dumnezeu și a omului. Cu epistola 71, redactată în anul 371, încep să se
desprindă deja marile frământări de ordin spiritual și administrativ, epistolă în care
ierarhul nostru cere și mai energic prietenului să nu dea ascultare bătrânului episcop
din Sebasta Armeniei, Eustațiii, care fusese și pentru Vasile unul din organizatorii
monahismului în Asia Mică., dar care alunecase apoi spre orientări ariene; el îi spune
acum: „lasă-i pe oamenii aceștia în treaba lor și vino să lucrăm împreună în lupta care
ne așteaptă”. Era epoca celei mai înfocate persecuții regizate de regimul împăratului
Valens, care nu s-a rușinat să încarce pe o corabie 80 de episcopi care apărau linia
crezului ortodox de la Niceea și să-i înece în mare· 27 28 29. Erau anii când, pentru a se
frânge curajul marelui ierarh din Cezareea Capadociei, care n-a vrut să se plece noilor
curente, i s-a dezmembrat în două arhiepiscopia, pentru a i se slăbi autoritatea, așa cum
ne istorisesc multe din epistolele Sfântului Vasile.
Un mare număr de epistole au conținut amical, de recomandare și de intervenție.
Acestea sunt unele din trăsăturile fundamentale ale caracterului său de mare păstor al
Bisericii, un om de acțiune prin excelență28; aceasta o dovedește felul în care a știut să
vorbească oamenilor și cum s-a priceput să-i atragă spre inițiative bune și mari. Așa
cum a știut folosi ca puțini alții și moștenirea culturii clasice, așa întâlnim în epistolele
sale pagini neîntrecute în care, ca și în așezămintele sale filantropice, știa să vină în
ajutor unor
24 Episț. 14.
25 Epistola era scrisă prin anul 360, când nu era încă nici preot.
26 Episț. 7.
27 Șaorațe, Istoria bisericeascc, IV, 16,
28 Episț, 74-76, P Alland, Bmila de Cuarte, în „Pictionnairp de Thealogie Cațholique"
29II, 444-445,
nedreptățiți sau unor nevoiași, fără să-i jignească pe unii și fără să-i lingu-
șească pe alții.
Iată, de pildă, ce scria unui guvernator al Capadociei:
„ Când ți-am primit epistola am încercat un sentiment straniu: în clipa în care am
pus mâna pe ea aveam senzația că primesc un comunicat oficial și, în timp ce desfăceam
sigiliul de ceară ca să citesc, m-a apucat o teamă ca și cum m-aș fi așteptat la o sentință
de osândire, așa cum primeau spartanii în vremea veche... După ce am citit textul
scrisorii am început să râd de-a binelea, nu numai pentru că nu-mi trimiteai nimic
periculos, dar și pentru că am început să-ți compar scrisoarea cu a unui al doilea
Demostene "29, după care i-a cerut să ia măsuri împotriva unor răufăcători care au
comis furturi pe o moșie a familiei din satul Annisa.
„De ce nu scrii ?" (îl întreabă în altă epistolă 3(1pe sofistul Leonțiu, fost coleg de
școală), căci se știe doar că „un sofist n-are alt lucru decât să scrie ? Mai mult,
pretextând că ți-e lene să pui mâna să scrii, nu ți se va cere nici să scrii pentru că un
altul îți poate lua locul la masa de scris. Nu va fi atunci nevoie nici de limba ta, pentru
că, atunci când ea nu vorbește, va face acest lucru careva din cei apropiați ai tăi. Iar
dacă nimeni din ei nu-i de față, atunci poți sta de vorbă cu tine însuți, dar în orice caz
nu vei tăcea, căci ești doar în același timp și sofist și atic, după cum nici privighetorile
nu mai tac din clipa în care primăvara le tot îndeamnă să cânte ". „Dar acum să vorbesc
despre altceva. Ți-am trimis o lucrare scrisă de mine împotriva lui Eunomiu. Ai putea-o
socoti drept încercare copilărească, ori ceva mai serios decât așa., - vei judeca singur”.
Ii cerea să dea dovadă de spirit critic, „căci mai ales prin aceea se deosebesc prietenii de
lingușitori: unul vorbește numai ce știe că place, pe când celălalt nu ezită să spună și
cuvinte care supără".
Felicitând altădată pe un înalt dregător, cu ocazia intrării lui în slujbă, Sfântul
Vasile cere să fie scutit de dări un bătrân care-și pierduse singurul fecior, rămânând
acum cu grija de a-l hrăni și pe nepotul său în vârstă de abia câțiva ani 30. Se știe că
listele de dări se revizuiau destul de des în Imperiul Bizantin.. „ Presupun, zice ierarhul,
că nu acest mic prunc va ajunge să facă parte din senatorii care vor propune stingerea
dărilor ori vor plăti solda militarilor și nici nu va fi nevoie ca tocmai perii albi ai acestui
nenorocit moșneag să fie din nou necinstiți” (prin astfel de măsuri nedrepte).
Către prefectul Modestos, cel care-l amenințase în anul 371 cu exilul, Sfântul Vasile
adresează în anul următor următoarele rânduri 31: „dacă e chiar mărinimia Ta cea care
mi-a îngăduit să-ți scriu, atunci te rog să acorzi în duhul adevăratei iubiri de oameni
izbăvirea acestei regiuni agricole nenorocite,
3029; Epist. 3.
3Q. Epist. 20.
3 1, Epjsf. 84
31 Epist, 110,
reducând la o cotă acceptabilă obligațiile pe care le au pentru întreținerea
16
armatei locuitorii din regiunea de granițăSFÂNTUL
a munților Taurus
VASILE CEL MARE
Sau un alt fragment : „Aș vrea să-i întreb pe cei care mereu sâcâie urechile Tale
32
loiale: cu ce greșim noi față de cei mai mari dacă ne administrăm singuri bisericile ?
Aducem vreun prejudiciu cuiva când ridicăm Dumnezeului nostru câte un lăcaș de
rugăciuni sau când ridicăm spitale și aziluri pentru străinii sau pentru bolnavii care trec
pe aici ? Sau când facem locuințe pentru infirmieri, pentru medici, adăposturi pentru
animalele de povară, atelierele pentru muncitori și tot ceea ce mintea omenească a putut
născoci pentru menținerea unei vieți onorabile ? ’’.
Alteori intervine să fie redus numărul prea mare de cai sechestrați pentru muncile
publice33 34 35. ț
Prin câteva rânduri, Sfântul Vasile exprimă mulțumiri unei văduve mai înstărite pentru
că i-a împrumutat catârii, folosiți probabil la lucrările așezămintelor filantropice35.
Patrologul J. Quasten a constatat că din cele 366 epistole 72 sunt amicale, iar 66 de
recomandare, deci un număr apreciabil·16,
Un număr de 18 epistole sunt de consolare, de îmbărbătare36. Și cuvântul de consolare
se îndreaptă nu numai în cazuri de pierdere fizică sau deces al unui soț (de pildă cazul cu
pierderea soției lui Nectarie, viitorul arhiepiscop de Constaiitinopol, ep. 4) sau al unui
copil,, ci și de pierdere a unui păstor dintr-o comunitate oarecare. Așa avem cazurile
relatate de epistolele 28 și 29, cu ocazia morții episcopului Musonios din Neocezareea,
respectiv Vasile de Ancira, apoi de epistola 62 pentru episcopia de Pamasos, dar avem și
de îmbărbătare și chemare caldă spre unitate și simțire ortodoxă- așa cum a făcut-o în
epistolele 101, 134, 140, 238, în care deplânge lipsa de unitate sufletească în comunități
fruntașe ca Alexandria (unde Sfântul Atanasie murise la 2 mai 373), ca Antiohia, unde
schisma dura de aproape 40 de ani, Neocezareea și Nicopole, unde spiritul de rivalitate și
dezbinare a adus multă amărăciune în sufletul marelui ierarh, care, cu toată sănătatea lui
șubrezită, căuta să adune, să mângâie, să ridice moralul tuturora.
Nu i-aii scăpat acestui neîntrecut păstor atenții și de genul celei amintite în epistola
206, în care-l mângâie pe episcopul Elpidiu, care-și pierduse un nepot, dar nici fapte ca
acelea din epistolele 256-257, în care caută să-i mângâie pe niște călugări prigoniți de
arieni.
32 Epist. 94, către Ilie, guvernatorul Capadociei,

33 Epist. 303.
34 Epist. 296.
35 Quasten, Initiation aux Peres de l'Eglise, voi. III, Paris, 1963, p. 320. Cele amicale sunt: 1, 3, 4, 7, 12-14, 17, 19-21, 27, 56-58,
63-64, 95, 118, 123-124, 132- 135, 145, 149, 150-158, 162-165, 168, 172-176, 181, 184-186, 192-196, 198, 200-201, 208-210, 232, 241, 252,
254-255, 259, 267-268, 271, 278, 282, 284, 285, 320, 332-334. Cele de recomandare și de intervenție: 3, 15, 31-37, 72-78, 83-88, 96, 104,
108-112, 137, 142-144, 177-180, 271, 273-276, 279-281, 303-319.
36 Num. 5, 6, 28-29, 62, 1)1, 107, 139-140, 206, 227, 238, 256-257, 269, 300 -302.
Fără îndoială că cea mai importantă categorie de epistole sunt cele cu conținut
istoric-documentar,
STUDIU INTRODUCTIV
în care trebuie să încadrăm numeroasele17 scrisori trimise Sfântului
Eusebiu de Samosata, confidentul său cel mai apropiat, căruia îi adresează nu mai puțin
de 22 epistole, apoi lui Meletie de Antiohia, căruia îi adresează șase epistole, lui
Amfilohiu de Iconium, poate cel mai apropiat colaborator nu numai pe tărâm strict
bisericesc, dar și pe cel literar, către care ni s-au păstrat 17 epistole, Sfântului Atanasie
al Alexandriei, căruia i-a scris de 6 ori, lui Diodor din Tars - 2 epistole, Epifanie de
Cipru - o epistolă, Asholiu de Tesalonic, autorităților civile și eclesiastice de la Dunăre,
cărora le-a scris trei epistole, 155, 164, 165 37, spre a nu uita multele epistole în legătură
cu episcopii și credincioșii din Armenia Mică și Pont, locul unde și-a petrecut el
copilăria, față de care se simțea foarte apropiat, dar cu care a și avut multe frământări și
amărăciuni chiar din partea unor vechi colaboratori ai săi, cum au fost Eustațiu de
Sebasta și chiar rudenia sa, episcopul Atanios de Neocezareea; în sfârșit, s-a adresat și
celor mai depărtați, dar care s-au arătat din păcate destul de reci și de distanți: episcopii
din Italia și Galia, cărora le-a cerut (în 7 epistole) concursul pentru a face față asal-
turilor ariene și mai ales a lichida schisma din Antiohia,, care dura de atâtea decenii, din
păcate și din vina lor, căci n-au susținut pe episcopul local (Meletie), ci pe un episcop
apusean (Paulin). Cititorul e rugat să citească și să recitească aceste emoționante apeluri
pentru revenirea la unitate și pace în Biserici, pe care - chiar și când scria unor simpli
soldați38, studenț39, cu- noscuți, dintre ei mari dregători, cum era cornițele Terențiu 40 41 42
43
, marele medic Eustațiu42, dar și călugări și călugăr^ 3, văduve44, agenți fiscali44 45 -,
tuturor Sfântul Vasile căuta să le presare în inimă, într-un veac în care discuțiile teo-
logice ajunseseră o adevărată pasiune, evlavie adevărată, pentru că, după cum zice într-
una din epistole, în loc să se rămână la „teologie", care trebuie să însemneze
preamărirea lui Dumnezeu, interminabilele discuții se transformaseră într-o
„tehnologie"46. Se știe că, nefiind stabilit încă, prin sinod, înțelesul clar al termenilor
„usia" și „ipostasis", acum când episcopul Apo- linarie de Laodiceea insinua
denaturarea doctrinei hristologice, care va frământa mai târziu întreg Răsăritul creștin,
iar rătăcirile lui Eunomiu și
37 Vezi pe larg despre această problematică Emilian Popescu, „Sfinții Vasile cel Mare, Bretanion de Tomis și Martiriul Sfântului Sava
«Gotul»”, în Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1630 de ani (= „Studia Basiliana”), vol. II, Ed. Basilica, București, 2009, pp. 61-78.
38 Epist. 106.
39 Epist. 276, 300.
40 Epist. 99, 105, 214.
41 Epist. 151, 189.
42 Epist. 44-46, 52, 123, 154, 173, 295 etc.
43 Epist. 10, 107, 174, 283 etc.
44 Epist. 88, 142, 284, 285, 299, 312-313.
45 Epist. 90, 2.
Macedonia nu vedeau în Duhul Sfânt mai mult decât o făptură a lui Dumnezeu,
18
strădania impresionantă a marelui Vasile, care în bunătatea lui preconiza
reprimirea în comuniunea Bisericii chiar și a arienilor, care nu înțelegeau toate

implicațiile lui „ omousios ”, dar cu condiția să declare că primesc formula
niceeană, a reușit astfel să pregătească atmosfera de la Sinodul II Ecumenic, deși
atunci el nu avea să mai fie în viață.
Vor răsuna neuitate cuvintele prin care se deplângea situația nenorocită în care
ajunsese Biserica: „năpasta rătăcirii ariene nu se reduce acum doar la două-trei biserici,
ci-și întinde pustiirile ei de la granițele Iliriei și până în Tebaida Egiptului. Trufia
oamenilor care nu mai cunosc frica de Dumnezeu urcă în primele rânduri. Demnitatea
preoțească a dispărut, lipsesc păstorii care să îndrume cu înțelepciune turma lui Hristos,
în vreme ce vânătorii de măriri folosesc banii bolnavilor... sub masca luptei pentru
ortodoxie, mulți își ascund- dușmăniile personale... IU multe locuri, mirenii fug sau sunt
fugăriți din biserici și, printre suspine și lacrimi, înalță afară, pe câmp sau în pustietăți,
mâinile întrebătoare către Dumnezeu ”47.
în astfel de vremuri de restriște, Sfântul Vasile caută și găsește prilejuri să întărească
credința preoților din comunitățile rămase fără păstor, de multe ori chiar și pe a mirenilor
înșiși, îmbărbătându-i cu înflăcărare că ziua biruinței nu va întârzia. Așa se aude cuvântul
din Nord până în orașele de lângă Mare48, în Samosata, Berea, Chalchida și Edesa
Siriei49, în Coloneea, Nicopole, Satala și alte orașe din Armenia Mică și din Pont.
„ Conjur pe orice om temător de Dumnezeu și care așteaptă judecata lui Dumnezeu să nu
se lase dus de învățături străine ”, zicea el intr-o epistolă adresată celor din Sozopole 50.
„Nu vă înecați la mal, mai sunt doar câteva zile până când toate se vor îndepărta "51,
spunea el în alt loc.
Pentru noi, românii, în afară de „Scrisoarea Bisericii din Gotia către Biserica din
Capadocia", care vestea Marelui Vasile modul cum a pătimit Sfântul Sava de la Buzău,
rămân tot atât de mult grăitoare cele patru epis- tole52 care au în vedere stările de lucruri
din Biserica străromână și prin care sfântul spunea: „ Când am văzut pe atlet (= Sfântul
Sava), am fericit pe îndrumătorul lui, pentru că a pregătit pe mulți a lupta, pentru
credință”46 47 48 49 50 51 52 53, căci, mai adaugă el, „m-am îmbogățit sufletește, gustând cu
bucurie cele scrise despre im martir luptător în pământ barbar”54 peste Dunăre.
46 Epist. 92, 2.
47 Epist. 203.
48 Epist. 219-222, 224.
49 Epist. 261 3.
50 Epist. 243.
51 Epist. 154, 155, 164, 165.
52 Epist. 164.
53 Epist. 165.
Ar trebui să stăruim prea mult subliniind în chip deosebit importanța epistolelor la
adâncirea concepției lui moral-ascetice, la precizarea crezului
STUDIU INTRODUCTIV 19 său dogmatic ori la
îndrumările lui hotărâtoare pe tărâm liturgic și canonic.
Cum spunea și în altăparte55· „omul nu-i animal monastic". Chiar dacă a călătorit
peste mări și țări56, trăsătura fundamentală a crezului său ascetic se apropie totuși mai
mult de monahismul sirian, decât de cel egiptean, al lui Pahomie. Mărturisește el însuși
acest lucru atunci când recunoaște în Eustațiu de Sebasta pe primul său îndrumător51.
Chiar și în tratatul său „Către tineri” Sfântul Vasile preconiza o teologie a ascezei. De
aceea, pe bună dreptate, s-a afirmat^ că epistolele 2 și 22 cu multele lor citate biblice
sunt minunate încercări de fundamentare biblică a vederilor lui ascetice. Tot așa ne
învață și alte epistole51). în schimb, față de exagerările lui Eustațiu de Sebasta, care
vedea în monahism o viață dusă numai în retragere eremitică și în rugăciune
(mesalianism), Sfântul Vasile recomandă munca și rugăciunea, departe de linia
anahoretică și legată mai mult de viața socială54 55 56 57 58 59.
Pentru viața liturgică, de mare însemnătate sunt cele relatate îndeosebi în două din
epistolele sale, în care se descrie rânduiala celor șapte laude și a cântării alternative, așa
cum se obișnuia într-o formă destul de avansată pentru veacul al patrulea60 61 62 63.
S-au bucurat de o apreciere rar întâlnită în istoria vieții duhovnicești rânduielile
canonice stabilite de Sfântul Vasile nu numai în cele trei „epistole canonice ”62, care
cuprind sub fonna celor 92 de canoane normele pedagogice și educative care au intrat
în legislația Bisericii Răsăritene, bucurându-se de o apreciere neîntrecută și intrate ca
atare și în viața spirituală a popoarelor ortodoxe64, ci și multe alte epistole care prevăd
norme morale și de drept de o rară disciplină. Merită subliniat, între altele, principiul ca
epitimia sau
54 Migne, P.L. 31,917.

55 Epist. 204, 6.
56 Epist. 223, 2.
57 J. Gribomont, Le monachisme au IV-e siecle, în „Studia Patristica”, II.
58 Epist. 181, 116, 117, 229.
59 A se vedea J. Gribomont, Saint Basile, în „Theologie et la vie monastique”, Paris, 1961, pp. 109-110.
60 Epist. 204, 207.
61 Epist. 188, 199 și 217.
62 Ralli-Potli, Sintagma sfintelor și dumnezeieștilor canoane, vol. I, Atena, 1852 (în lb.
63greacă), îndreptarea Legii, ediția Academiei R.S.R., București, 1962. Pitra, Juris eccles.
64Graecorum historia et monumenta I, Roma, 1864. N. Milaș, Canoanele Bisericii Ortodoxe II, 2 pp. 39-149; K. Bones, Cele trei epistole canonice ale
Sfântului Vasile cel Mare, în „Byz. Zeitschrift”, 1951, pp. 62-78. I. Ivan, Opera canonică a Sfântului Vasile cel Mare și importanța ei pentru unitatea
Bisericii creștine, în voi. „Sfântul Vasile cel Mare”, București, 1980, pp. 355-377, <reeditat în Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1630 de ani, ed. a Il-
a, revăzută, adăugită și îngrijită de Emilian Popescu și Adrian Marinescu (= „Studia Basiliana”, vol. I), Ed. Basilica, București, 2009, pp. 269-287>.
canonul să nu se dea după cantitate, ci după intenția penitentului 64. La fel este
20
apreciată concepția sa superioară despre post65. Patrologul J. Quasten enumera
nu mai puțin de 41 de epistole conținând îndrumări canonice și moral-ascetice66.

în canonul 84 se spune la un moment dat: „ Temându-ne de dreapta judecată și având
mereu înaintea ochilor ziua cea înfricoșată a răsplătirii Domnului, noi nu vrem să pierim
deodată cu cei ce trăiesc în păcate, drept aceea să-i îndrumăm pe toți cei încredințați
nouă..., sârguindu-ne să ne mân- tuim sufletele", un adevăr pe care-1 repetă foarte
adeseori în epistolele sale, care ne oferă astfel cel mai bogat material atât pentru
cunoașterea vieții lui, cât și a multor aspecte din viața spirituală a vremii.
Dintre cele peste 20 de epistole cu conținut dogmatic, - deșitelemente de acest fel
întâlnim în mult mai multe din ele67 . amintim câteva pasaje mai semnificative.
Epistola 9, datând din vremea retragerii la Annisa (anii 361-362), e adresată unui
vechi cunoscut cu numele Maxim Filosoful, căruia îi face o expunere a felului în care s-a
răspândit erezia antitrinitară, și anume din pricina neputinței episcopului Dionisie cel
Mare al Alexandriei (258-268) de a combate erezia lui Sabelios, care spunea că în Sfânta
Treime nu ar fi trei Persoane, ci numai una, care odată ar apărea ca Tată, (= Creatorul),
altă dată ca Fiu (= Mântuitorul), iar altă dată ca Duh Sfânt (- Sfmțitorul). Vrând să
combată acest antitrinitarism modalist, Dionisie a trecut în extrema cealaltă, făcând, zice
Sfântul Vasile, „ca un grădinar care vrând să îndrepteze un pom tânăr crescut strâmb îl
răsucește silit, încât trece tocmai în sens contrar”, făcând aluzie, desigur, la
antitrinitarismul monarhic al lui Pavel de Samo- sata, care confunda ființa cu Persoanele.
Epistola 52 e adresată unor călugărițe pentru a le desluși deosebirea dintre ființă și
Persoane, de aceea li se dau lămuriri în legătură cu termenul „deoființă", insistând și
asupra divinității Duhului Sfânt după formula urmată și în tratatul „ Despre Duhul Sfânt
”, că noi „ trebuie să credem, după cum ne-am botezat și să ne botezăm după cum credem
", afirmând prin aceasta egalitatea ființială a celor trei Persoane treimice.
Epistola 105 adresată fiicelor comitelui Terențiu, care erau diaconițe râvnitoare în
apărarea credinței, vorbește cam tot despre aceleași probleme.
Despre dumnezeirea Duhului Sfânt ne vorbește Sfântul Vasile în multe alte locuri,
accentuând îndeosebi faptul că dacă n-ar fi în El putere dumnezeiască nu s-ar putea
explica în general creșterea și dezvoltarea Bisericii în lume08. 65 66 67 68
65 A se vedea can. 20.

66 Epist. 2, 10, 11, 14, 18, 22-26, 49-65, 83, 85, 97, 106, 112, 115, 116, 173, 174, 182, 183, 219, 220-222, 246, 249, 251,277, 291-299, 366.
67 între ele amintim în chip deosebit cele de sub nr. 8 și 38, deși unii le atribuie fratelui său Grigorie.
68 Epist. 113, 114.
O importanoi deosebâăprezmîe epistola jto5, care este o ntâtourisiru de credință
semnată de mai mulți episcopi, între ei și de Eustațiu cle Sebasta,
STUDIU INTRODUCTIV 21 vechi admirator al lui
Arie și foarte nestatornic în ale credinței, între altele susținând că Duhul Sfânt ar fi
numai făptură, nu Dumnezeu.
Dar cele mai importante sunt cele 4 epistole adresate Sfântului Amfi- lohiu de
Iconium69, în care Sfântul Vasile răspunde la o serie întreagă de întrebări de ordin
apologetic, moral și dogmatic. Astfel: despre puterea de cunoaștere a rațiunii omenești,
despre ființa și energiile divine, despre ființă și ipostas, despre cunoaștere și credință,
despre destin și Providență, despre egalitatea ființială a Persoanelor divine.
Din atenția deosebită pe care o purta monahilor, Sfântul Vasile trimite asceților de
sub îndrumarea sa70 o lungă scrisoare, în care le atrage atenția să nu se încreadă în
calomniile care circulau la adresa lui, e drept și din pricină că nu propovăduiau corect
credința despre deoființimea Fiului și a Duhului Sfânt cu Tatăl, dar poate și mai mult
din pricina intrigilor și a intereselor aprsonalp, încât au încercat să introducă și doi
spioni printre călugării din așezământul Sfântului Vasile, care apoi au fost demascați ca
reprezentând o acțiune nedemnă a episcopului Eustațiu.
O altă înscenace aeeemnă U acastui Eustațiu site ΐηνίηΜίπα OPUSS Sfântului Vasile
că ar întreține relații cu Apclίιâriν și ar susține chiar învățături ale acestuia, întrucât ar
exista și unele dovezi scrise pe care Eustațiu le-a și multiplicat, răspândindu-le printre
cei prezenți la întruniri! Amărât peste măsură, marele ierarh răspunde mai întâi într-o
lungă epistolă adresată direct lui71, dar în același timp, plângându-se de „lipsa de bună
credință" și de duplicitatea acestui om, revine în multe din epistole asupra aeνu- tor
„relații" care ar fi existat între el și Apclinarie. Mai târziu, Sfântul Vasile a cerut să se
aducă de față dovada originală a ueriucrii, care de fapt era mimai o copie falsificată. In
al doilea rând, el recunoaște că acelui
om înainte cu 20-25 de ani, dae numai o ucriucarν conținând simple salutări, fără să fi
uuuțieut vreodată vreuna din „îevățăturilν stricate" ale acestui eretic. Dar înscenarea se
vede că avusese un ecou destul de puternic între contemporani, încât mulți dintre
corespondenți, episcopi, călugări, preoți ori simpli laici îi puneau întrebări în legătură cu
acest lucru722. Istă ce declară el în seriucarea către preotul Geiiethlios: „Niciodată până
acum nu m-a chemat nimeni vreme de atâția ani să mă judece că aș fi siuțimit așa ceva.
N-am scris, nu aprob astfel de rătăciri (ca ale lui Apolinarie) și le anate- matizez chiar,
pentru că el confundă ipostasele ca și Sabellos"73.
69 Epist. 233-236.
70 Epist. 226.
71 Epist. 223. Istoricul Socrate (Ist. bis. I, 3, 14) afirmă că unii spun că Eustațiu ar 11 autorul Au·cνtίec.)n-ului Sfântului Vasile.
N-am putut avea la îndemână studiile lui J. Gribomont, Hiatoire du texte des Ascetigues de Saint Basile, Louvain, 1953.
72 Epist. 129, 131, 224, 244, 263, 265.
73 Epist. 224.
în general, cum am mai amintit, Sfântul Vasile a luat asupra sa, începând cu anul
22
morții Sfântului Atanasie (2 mai 373), SFÂNTUL
rolul de conducător al apărătorilor Crezului
VASILE CEL MARE
ortodox stabilit la Niceea, încercând să adune într-im front unic toate grupările
separate ale Bisericii. Din păcate, reacțiunea atingea etapa maximă de prigoană.
Grigorie de Nyssa, fratele Sfântului Vasile, urma să fie și el arestat 74 75. Marcel
deAncira, unul din vechii apărători ai Crezului niceean, a greșit, îmbrățișând păreri
apropiate de cele ale lui Sabelios și Apolinarie. Epistolele 243 și 263 descriu ultimele
încercări disperate ale Sfântului Vasile către papa Damasus și către episcopii apuseni
de a obține ajutor de la ei. Sinodul de la Cizic, din anul 376, agravase și mai mult situa-
ția. Precipitarea evenimentelor a adus și moartea lui Valens în anul 378,, fapt care
însemna rechemarea din exil a tuturor episcopilor în frunte cu Eusebiu de Samosata,
căruia Sfântul Vasile i-a asigurat și acolo, în Tracia, unde fusese surghiunit, trimiterea
regulată a corespondenței15.
Peste toate amărăciunile îndurate, nu trebuie să uităm opera calitativă, sprijinită cu
tot entuziasmul de Sfântul Vasile. Scrisorile 27 și 31 ne informează despre activitatea
lui în timpul foametei din anul 368. Intr-o epistolă, el îl invită pe Sfântul Amfilohiu de
Iconium să-i viziteze azilul de săraci 76, iar din alte epistole77 aflăm că și la țară hoi-
episcopii săi (episcopii de la țară) organizaseră astfel de așezăminte de binefacere 78.
Astfel de lucrări îl ajutau pe sfânt să-și uite accentele de mizantropie 79 80 sau de
susceptibilitate exagerată de care dădea uneori dovadă., poate din pricina sănătății lui
greu încercate, dar desigur și din cauza nimicniciei contemporanilor.
De altfel, va rămâne pentru totdeauna strădania sa pilduitoare de ajutorare, de
apărare și de ocrotire a intereselor tuturor celor ce-l solicitau. In această categorie se
grupează cele mai multe din epistolele sale, pe care cititorul ar fi bine să le aibă sub
ochi în mod deosebit, spre a înțelege mai ușor de ce acest sfânt ierarh a primit, încă de
pe când era în trup, supranumele de „cel Mare". De aceea găsim potrivit de a înșira^
chiar și numai cu numărul aceste epistole: 15, 32-33, 35-37, 73, 83-85, 88, 96, 104, 107-
111, 142, 143, 147-149,177-180, 273-276, 280, 281, 284-299, 303, 305-309, 311-313,315-
319.
Nu vom avea deplin rotunjită personalitatea Sfântului Vasile dacă nu vom lua în
atentă considerare munca sa de disciplinare a clerului și, în general, de îmbunătățire a
moralității tuturor credincioșilor încredințați lui spre păstorire. Clasice au rămas
cuvintele lui prin care combate simonia: „Mi s-a umplut sufletul de durere aflând acest
lucru care nu părea de crezut. Dacă
74 Epist. 100, 225, 237.

75 Epist. 141,223, 239, 268.
76 Epist. 175.
77 Epist. 162, 163, 164.
78 Epist. 53, 54.
79 Epist. 244.
80 Y. Courtonne, op. cit., I, XI-XII.
după ce va primi scrisoarea mea va mai săvârși vreunul asemenea fapte,
acela va trebui să fie îndepărtat de la altar, căutându-și23loc altundeva" 81.
STUDIU INTRODUCTIV
Ne putem închipui cum vor fi sunat în urechile multora cuvinte ca acestea: „Mult
mă întristează faptul că de acum canoanele Părinților au ajuns să fie trecute cu
vederea”, scrie el horepiscopilor. „Săcurățiți în întregime Biserica, scoțând din sânul ei
pe cei nevrednici, iar în viitor să nu primiți decât pe cei vrednici”82 83 84.
Cam atât am crezut necesar să spicuim din mulțimea epistolelor sale, spre a înțelege
de ce au zis mulți din cei care i-au apreciat scrisul că epistolele formează, „fără îndoială,
partea cea mai importantă a activității literare a Sfântului Vasile”85 86; pentru că, în
fond, în ciuda „neîndrăznelii și timidității tipice ”84 de care vorbește într-o scrisoare,
oricât de mult s-ar scrie despre viața și opera acestui om, totuși ai impresia că n-ai spus
destul și că mereu rămân și alte lucruri care ar trebui spuse.
Despre limba epistolelor Sfântului Vasile s-a scris cu elogii. Cu toate că se întâlnesc
în scrisul său și unele expresii forțate, unele din ele cuprinzând expresii compuse din 2-4
cuvinte87 88 sau unele provincialisme, totuși, „dintre toate operele, corespondența sa a
fost cea mai îngrijită și, prin urmare, și cea mai citită”86.
Pe lângă laudele pe care i le-au adus dintre contemporani Sfântul Grigorie de
Nazianz și marele retor Libaniu, amintim cele spuse de patriarhul Fotie8 89: „în toate
scrierile sale Vasile e excelent: abil în mânuirea stilului curat, clar și just, cu un cuvânt
demn de tribuna și de catedra cea mai clasică. Atunci când e vorba de ordinea și de
curăția gândurilor, el strălucește în primul rând, nimeni nu-1 întrece: vrea să convingă,
e plăcut, sclipitor, stilul e curgător, spontan. In așa măsură convinge stilul. De aceea,
cine ar lua ca model predicile sau scrisorile lui, unul ca acela, în caz că nu-i de tot
ignorant, n-ar mai avea nevoie nici de Demostene, nici de Platon Ceea ce-i mai
important decât totul, după cum el însuși declara, este faptul că nu scria ca să se afișeze,
ci ca să zidească sufletește88.
Nu-i de mirare că un polihistor ca Erasmus de Rotterdam îl socotea cel mai mare
cuvântător al antichității creștine189, iar un Cassiodor găsea în scrisul lui cea mai reușită
încercare de reînviere a stilului antic atticizant90.
81 Epist. 53.
82 Epist. 54.
83 M. Balanos, Patrologia, Atena, 1930, p. 301.
84 Epist. 48.
85 Epist. 135. Dacă există și destule pagini cu perioade lungi de fraze retorice, în schimb nu i se poate tăgădui sinceritatea și buna credință.
86 în pref. ed. din Basel a scrierilor sale.
87 A se vedea, de pildă, în epistolele 40 și 365 câteva specimene de acest fel.
88 A. Puech, Histoire de la litterature grecque chretienne, Paris, îîî (Par, 1930).
89 Fotie, Biblioteca, cod 141 și 143, Migne, P. L. 103, 310, 420-421.
90 Instilutiones, Migne, P.L. 70, 1110.
Un contemporan de al nostru subliniază și el că „taina scrisului lui a constat tocmai în
24
faptul că a îmbrăcat adevărul veșnic alSFÂNTUL
creștinătății în haina frumoasă a limbajului
VASILE CEL MARE
clasic" . Și totuși hotărârea unanimă a creștinătății, care a ridicat pe vremea lui Alexie
91
Comnenul (1081-1118) la treaptă de cinstire și de sfințenie deosebită vrednicia Sfinților

Trei Ierarhi, a fost faptul că în ceea ce-l privea pe el și-a pus „toatăputerea pentru
reclădirea Bisericii lui Dumnezeu ", cum mărturisea adeseori în epistolele sale.
E drept că în colecția scrisorilor sale sunt unele care au fost atribuite altor scriitori.
Totuși noi am tradus întreaga colecție de 366 epistole, așa cum se află ele în ediția Migne
și în cea publicată de Yves Courtonne, semnalând, desigur, în locul respectiv care dintre
epistole au fost socotite neautentice sau apocrife. Iată, după o publicație recentă 92, lista
acestor epistole: 8, 10, 16, 39-45; 47, 50, 81, 166-167, 169-171, 189, 197, 2; 321, 347-
360, 365-368 și probabil 46.
Mulțumind Bunului Dumnezeu pentru bucuria de a putea prezenta cititorilor noștri
cuvântul atât de ziditor al scrierilor marelui ierarh din Ceza- reea Capadociei, rog din
toată inima pe acest mare sfânt să-mi fie împreună rugător către Cel de Sus pentru
eventualele neajunsuri ale unei lucrări atât de grele, iar Preafericiților noștri Patriarhi le
adresez cu acest prilej întregul meu omagiu de gratitudine pentru posibilitatea de a putea
evoca în limbajul lui duhul de mare îndrumător și de mare dascăl al celui care a fost
Sfântul Vasile cel Mare.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Ediții
1. Veneția, 1499, sub îngrijirea cunoscutului umanist Aldo Manutius (se publicau doar
44 epistole, între ele și cele 22 din corespondența cu Libaniu).
2. Hagenait (Alsacia), 1528, editor Vincent Obsopocus (cuprinde 59 epistole și 59 ale
Sf. Grigorie Teologul).
3. Basel, 1552 (reeditate Veneția, 1536, și aceeași Basel, 1551), îngrijită de Ie- ronim
Frobenius și cu prefață de Erasmus de Roterdam (cuprindea 99 epistole).
4. Paris, 1618 (reed. 1638), îngrijită de Frontou le Duc și CI. Morel, cuprindea 214
epistole cunoscute anterior sub numele Sf. Vasile și Grigorie Teologul, la care se adaugă
alte 214 ale Sfântului Vasile. Textul epistolelor a fost confruntat și cu câteva variante ma-
nuscrise. In 1679 apare la Paris sub îngrijirea lui Fr. Combefis o ediție și mai îngrijită.
5. Paris, 1729-1730, sub îngrijirea călugărilor benedictini din ordinul Sf. Maur
țimiurini), J. Garnier și Pr. Maran, care publică de altfel întreaga operă a Sfântului Vasile
în trei volume (corespondența se află în volumul III). Textul a fost controlat
91 St. Papadopulos, Mersul gândirii teologice a Sf. Vasile, în „Mitrop. Ardealului”, 1979.
92 P. F. Fedwick, .4 Commentary of Gregory of Nyssa ou the 3H-th Lefter of Basil of Caesareea, în „Orientalia Christiana
Periodica”, Roma, 1978, p. 32. Acest autor numără 368 de epistole atribuite Sfântului Vasile, între ele aflându-se și una scrisă pe
papirus.
întrucât nu-i ușor să deduci unde se foloseau în epistole formele pluralului de politețe și cel maiestativ am căutat o formulă
intermediară, mai apropiată cititorului de azi. Altfel, era greu să alegi între trei astfel de termeni folosiți într-o singură epistolă icf. ep.
143).
după 9 variante manuscrise și constituie o operă într-adevăr meritorie. Au
6.
fost publicate 365 de epistole în text paralel grec-latin și25cu multe note critice. Până
STUDIU INTRODUCTIV
astăzi a rămas în mare parte neschimbată cronologia epistolelor, în trei mari grupe:
1) înainte de episcopat (1-46);
2) din timpul episcopatului (47-291);
3) cu dată necunoscută și unele dubioase (292-366).
Ediția maurină a fost reeditată numai cu text latin la Veneția, 1750-1751, la Bergamo
în 1793 și la Paris în 1835-1840. Cu text grec-latin a mai fost reeditată ediția maurină în
1839 la Paris de L. de Sinner, iar în 1857 de colecția Migne, Pstrologia graνes, vol. 32,
col. 219-1114, care a mai sporit cu una numărul epistolelor (366).
7. hi sec. sX s-a exprimatadeseori dorințadn a se raeditaoea io ecriticăa epi stolelor
Sfântului Vasile. S-a realizat acest lucru prin reeditarea unora dintre epistole, iar pentru
toată colecția notăm trei eOiții:
a) Yves Courtonne, Saint Bsaile, Lνttrνa, 3 volume, Paris, 1957, 1961, 1966.
b) R. Y, Deferrari-Mc. Gurie, Saint Bsail, the Lνitνra, 4 volume Londra - Csm- bridge
(Mass.), 1950-1953.
c) Έλλτ^ς Πατέadς της Έκκλησής- M. BroXeiou, 'Έργα I-TO, ed. P. Hristu - St.
Sekkos, V. Psevrenga și T. Zisis, Tesatornc, 1972-1973 (cu traducere paralelă în greaca
modernă).
Traduceri
1. Germane: BaailUâ, samtliche Wei-ke, Rempten, 1838-1842.
Bauililis, samtliche Werke, ausgewâhlte Brie/e (97) hrg. V. Grone, Rempten, 1881.
Bibliothek der Kirchenvăter, 46, 4: A. Stegman, Rempten, 1925. W. D. Hsus- chiel0,
Stuttgart, 1973.
2. Engleze: B. JacRson, A. Select Libeaiy of Nieene and Pcut-Nicνeν Fathers of the
Chriatiae Church, ed. P. Scheff and H. Wace, Buffelo anO New York, 1866-1900.
Reeditată în „Grand Reai0s”, 1952, etc. ser, 2, vol. 8 (1895), pp- 109-327; R. De- ferrari,
op. cit,, A. C. Way, în „The Fathers of the Church”, ed. R, J. Deferrari, New York, J947,
13 (1951), 28 (1955).
3. Franceze: Yves Courtonne, Lρttrνa, 3 vol., Paris, 1957-1966.
Cărți și studii93
<Allsr0, P., Ssint Basile, ed. a VH-e, Paris, 1929>
AmsnO, Dom DSVÎC, aa.ιai dime histoire critique des editionu geeνraleu grνcquνa et
grνeo-latieeu de St. Bsailν, Louvain, 1940-1946.
Baôs, M. S., Pstrologia, Atena, 1930 (în lb. greacă).
Ber0dnhdWdr, O., Gesc/dclite der altkiechlicher Literatur, vol. III, Freiburg, 1923.
Bdeeieres M., La tradition 11x11111.^1^ de la coereupondanee de St. Basile, OxforO,
1923.
93 N-avcm prdtdcpid ee a preaenla ce inaorcnnfie dibiiografϊcg completă le c omenUmîle fiecărei epistole am mai le0icet deseori unele Cate
bibllogrefîne necesare. Aici amintim doar câteva .scrieri mai cunoscute. A se veCee și bibliografie mai bogată la volumul prim al „Scrierilor” Sfântului Vasile.
<Le care se poate adăuga bibllografie româedaenă întocmită de Ioana Smeu (pp. 429-454 din voi. „Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1600 Ce ani de la
săvârșirea se", București, EIBMBOR, 1980), completată recent Ce către Adrian Merledenu, inclusiv cu bibliografie străină, în Sfântul Vasile cel Mare.
închinare la 1630 de ani, ed. îngrijită Ce Emilien Popescu și Adrian Meriedscu (= „Studie Baeillane”, vol. II), Ed. Be.silice, București, 2009, pp. 210/218-
236>.
Bodogae, T., Corespondența Sfântului Vasile cel Mare și strădania sa pentru unitatea
26Bisericii creștine, în volumul „Sfântul SFÂNTUL
Vasile VASILE
cel Mare. Închinare la 1600 de ani de la
CEL MARE
săvârșirea sa”, 1980.

Bonis, K., Cele trei epistole canonice ale Sf Vasile către Amfilohiu, în „Byzantinis- che
Zeitschrift”, 1951, Munchen, pp. 62-78 (în lb. greacă).
Cavallin, A., Studien zu den Briefen des hl, Basilius, Lund, 1944.
Coman, I. Gh., Patrologia, București, 1956,
Courtonne, Y., Saint Basile et rHellenisme, Paris, 1934.
Draseke, J., Apollinarius von Laodiceea, Leipzig, 1892.
Emst. V., Basilius des Grossen Verkehr mit den Occidentalen, în „Zeitschrift fur
Kirchengeschichte”, 10/1896, pp. 626-664.
<Fedwick, P.J., The Church and the Charisma of Leadership in Basil of Caesarea,
Toronto, Pontifical Institute of Medieval Studies, 1979>.
Fialon, E., Etude historique et litteraire sur St. Basile, Paris, 1869.
Gribomont, J., Le monachisme au IV-e siecle en Asie Mineure de Gangres au mes-
salinisme, în „Studia Patristica”, II, Berlin, 1957.
Hristou, P., Vasile cel Mare, Epistole, în seria „Părinții greci ai Bisericii”, vol. I-III,
Tesalonic, 1972-1973 (în lb. greacă).
Laube, A., De litterarum Libanii et Basilii commercio, Breslau, 1913.
Loofs, F., Eustatius von Sebaste und die Chronologie der Basiliusbriefe, Halle, 1898.
<Louth A., The Cappadocians, in „The Cambridge History of Early Christian Litera-
ture”, edited by Fr. Young, L. Ayres, A. Louth, Cambridge University Press, 2004>.
Maas, P., Der Briefivechsel zwischen Basilius und Libanius, în „Sitzungsberichte der
preuss. Akademie d.W., Phil. hist. Klausse.”, Berlin, 1912.
Martin, V., Essai sur les lettres de St. Basile le Grand, Nantes, 1865.
Melcher, R., Der achte Brief des Basilius ein Werk des Evagrius Ponticus, Munster, i. W.,
1923.
<Moreschini, CI., Norelli, E., Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine, (traducere
românească), vol. I-II, Iași, Ed. Polirom, 2001-2004>.
<Pouchet, J.R., Les 366 lettres de Saint Basile, în „Studia Patristica”, 27, Leuven
(Louvain), 1993>.
Quasten, J., Initiation aux Peres de l'Eglise, III, Paris, 1963.
<Rousseau, Ph., Basil of Caesareea, Berkeley, Univ. of California Press, 1994>. Rudberg,
S. Y., Etudes sur la tradition manuscrite de St. Basile, Upsala, 1953.
Seeck, O., Die Brieie Libanius zeitlich geordnet, în „T. U”, 30 (Leipzig, 1906), pp. 30-34;
468-47 1.
Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1600 de ani de la săvârșirea sa, București, 1980 (cu
20 de studii diferite).
Sfântul Vasile, Arhiepiscopul Cezareii Capadochiei (329-379), traducere de Iosif,
Mitropolit Primat, București, 1898.
<Studia Basiliana (= Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1630 de ani), vol. I-III, ed.
îngrijită de Emilian Popescu și Adrian Marinescu, tipărită cu binecuvântarea
Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Basilica,
București, 2009 (cu bibliografia utilizată de toate studiile publicate în cele trei
volume)>.
Truecker, B., Politische und sozial-geschichtliche Studien zu den Basiliusbriefen, Bonn,
1961.
Volker, H., Basilius, Epistel 366 und Clemens Alexandrimts, în rev. „Vigiliae chris-
tianae”, Leiden, 1953, pp. 23-26.
SCRISORI DATÂND ÎNAINTE DE EPISCOPAT
EPISTOLA 1
Către Eustațiu, filosoful*
Scrisă prin anul 356
îmi pierdusem deja nădejdea din pricina nedreptăților sorții, datorită cărora a
apărut mereu câte o piedică în calea întâlnirii noastre, dar, într-un chip minunat, tu
mi-ai redat entuziasmul și m-ai mângâiat prin scrisoarea trimisă. Ajunsesem aproape
să mă întreb dacă nu cumva e drept ceea ce spun adeseori cei mai mulți oameni, că
există o necesitate și un destin care dirijează treburile noastre, atât cele mărunte, cât și
cele mai importante, și că noi oamenii nu suntem stăpâni pe nimic. Or, în caz că
lucrurile nu stau chiar așa, atunci nu cumva un noroc oarecare rânduiește parcă toată
viața omului ? Vei înțelege mai bine și rostul acestor gânduri când vei afla pricinile
care m-au adus aici.
Părăsisem Atena disprețuind stările de lucruri de acolo din pricina renu- melui ce-1
aveai ca filosof. Am trecut în grabă prin orașul așezat pe malurile Helespontului1, așa
cum nici un Odiseu n-a făcut-o ca să scape de cântecele fermecate ale sirenelor 94 95 96. Și
Asia Mică mi-a stârnit multă admirație, eram însă grăbit s-ajung în metropola acestei
provincii97. De îndată ce am ajuns acasă, te-am căutat ca pe tot ce aveam mai de preț,
dar nu te-am putut găsi, pentru că mi s-au ivit multe și variate piedici. Căci se vede c-a
fost un destin necruțător să mă îmbolnăvesc, iar din pricina aceasta să stau departe de
tine, și astfel să nu pot veni împreună cu tine când a fost vorba să pleci prin Orient, iar
când, în sfârșit, după nenumărate oboseli, am ajuns în Siria, s-a întâmplat să nu mă pot
întâlni cu filosoful meu, care plecase între timp în Egipt. Și iarăși am fost nevoit să
pornesc la drum, de astă dată spre Egipt, „un drum lung și greu”, cum zice poetul 98,
dar nici aici n-am găsit pe cine căutam.
94* Filozof păgân ăgmi ratde Sfântul Vasile atât da ntudi, încât chiâr și după întoarcereasa din călătoriile pe la locașurile mănăstirești din Orient
dorea să-l revadă. J. Gribomont (Eustațiu de Sebasta și călătoriile tânărului Vasile din Cesareea, în „Revue d'hist. eccles., 1959) îl identifică pe acest
Eustațiu cu viitorul episcop de Sebasta, cu care va avea destule conflicte, dar cu care se va împăca până la urmă. De la el a luat unele sugestii în privința
vieții monahale, dar a și combătut orientarea acestuia îngustă și potrivnică societății. <Este identic cu Eustathius 1 din PLRE (v. Infra, scris. nr. 76, n. 1),
p. 310, s.v., unde scrisoarea e datată în anul 357>.
95Coastanriaopol.
96 Odiseea, M 158.
97 Cezareea CapaUa^).
98 Odiseea, D 483.
Atât Se nefericit mă simțeam în dorințe mea, încât îmi venee ori să apuc drumul spre
Persia30 și să mă afund în căutarea ta cât mei SFÂNTUL
departeVASILE
cu putință
CEL MARE „prin ținuturile barbarilor”
(căci Ce bună seamă că și până acolo ajunseseși, etât de mare era răutatea Siavolului), ori,
dacă nu, să rămân sici, în țara Iui Alexandru, ceea ce s-a și întâmplat. De altfel, se pare că
dacă aș fi renunțat să te caut, așa cum se ține mielul credincios Se păstorul lui, tu te-ei fi
încumetat săi treci până și dincolo Se pădurea Nyssei Sin India99, iar Sacă s-ar fi găsit pe
pământ vreun colț mei îndepărtat, tu te-ai fi rătăcit și până acolo ? 100 101 Dar Se ce atâtea vorbe
?
Ca să încheiem, acum când și tu trăiești în aceeași țară cu mine, se vede că nu mi-s fost
Sat să mă reîntâlnesc cu tine, fiind împiedicat Se îndelungate suferințe. Și dacă și de acum
înainte aceste boli vor fi tot atât de grele, atunci nici măcar iarne nu voi putea s-o reîntâlnesc
pe înțelepciunea Ta. Nu sunt oere toate acestea niște isprăvi ale destinului, cum te exprimai
tu însuți ? Nu sunt ele un fel Se fatalitate ? Astfel Se nepotriviri n-au întrecut oare până și
legendele poeților privitoare la Tantal ? Dar, cum spuneam mai adineauri, acum mă simt mai
bine datorită epistolei Tale și Se acum nici nu mai stărui în vechile mele păreri. Eu spun că
trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu atunci când ne face părtași la bunătățile Sale, Sar
nu trebuie să ne supărăm nici când El nu ni le dăruiește îndată. Așe și noi, în caz că îngăduie
să ne reîntâlnim unul cu altul, să vedem în acest lucru Binele cel mai mare 102, precum și
plăcerea cea mai aleasă, Sar dacă El amână reîntâlnirea noastră, atunci să suferim această
durere cu blândețe și răbdare pentru că, fără îndoială, El ne rânduiește treburile mult mai
bine decât sm putea s-o facem noi înșine.
EPISTOLA 2
Către prietenul Odgone (Teologul) *
(din timpul retragerii, anul 360-361)
I
Ți-am recunoscut scrisoarea eșa cum recunoști îndată pe copiii prietenilor, a căror
înfățișare seamănă leit cu aceea a părinților lor; intr-adevăr, ține de felul tău tipic de
judecată afirmația făcută înainte de a ști ceva despre modul în care viețuim și suntem
organizați aici, anume că frumusețea acestui peisaj 103 104 105 106 107 n-ar putea fi un imbold
serios, în stare să-ți provoace o astfel de stare sufletească, încât să dorești să vii aici cu
noi. Se vede că în socotelile tale toate cele pământești sunt nimic în comparație cu
fericirea făgăduită <de Evanghelie>.
Mi-e rușine oarecum și mie să descriu cu amănuntul ceea ce fee ziua și noaptea în
aceste locuri retrase. E drept că am părăsit viața de oraș, socotind-o prilej pentru tot
felul de răutăți. Dar pe mine însumi n-am reușit încă să mă părăsesc. Dimpotrivă, am
ajuns asemenea celor ce călătoresc pe mare, care, din pricina neobișnuitei în ale
navigației, devin neliniștiți, simțind că-i apucă răul de mare, sunt prost dispuși din
pricina legănării corăbiei, văzându-se zguduiți când dintr-o parte, când din alta, motiv
99 Oreș în Pakistanul Ce azi, socotit Se cei vechi petria lui Dloeleoe.

100 Ficțiune literară folosită Se Sfântul Vasile spre e arăta dorul său după viața monahală.
101 După mitologie greacă, rege al Frigiei, osândit la forme și sete veșnică pentru vina Ce a-și fi .servit propriul său fiu la un ospăț dat zeilor.
102 Frumoasă încheiere cu referire la Binele cel mei mare Supă ce a început smintind Se credința în destin. J. Gribomont, Euutsthν le Philcscphν et IVH
vcyagνu du jeime Basile de Cestii-ee, în „Rev. Chist. dncl.”, 1959, pp· 115-124.
* Poate loemai fîindcf ne de<sseddox peofupd fn ^-1^61^^111 m ÎUtt^dStit cei doi mori părinți s-au iubit și .s-eu întregit, iar până Ia urmă au format un
cuplu ideel, nu numei pe băncile universității Sin Atene, ci și mai târziu, în viață.
103 An^sa, actuala Suaisa, la marginea Neocezareii, la 8-10 stadii de satul Ibora, pe malul râului Iris.
104Sincer și modest, Sfântul Vasile vrea să-l câștige pe Grigorie și printr-o susținută ironie.
105 Mt. 16, 24.
106<hesychia, noțiune sortită unui destin special în spiritualitatea bizantină^
107Desigur, Sfântul Vasile nu condamnă căsătoria. Aici se are în vedere ruperea de „duhul lumii”, care într-ua fel e normativă pentru toți
creștinii, nu numai pentru monahi.
pentru care ei urcă într-o barcă ori într-o luntre, dar și atunci îi apucă răul și amețeala,
pentru că greața și crizele de ficat i-au însoțit peste tot.
EPISTOLE 31
Cam printr-o astfel de stare sufletească trec și eu, întrucât pretutindeni port încă
încuibate în mine patimi, care continuu mă tulbură, așa că din toată această schimnicie
și retragere în singurătate încă n-am dobândit aproape nimic deosebit0.
în orice caz, din câte ar trebui să facem și prin care ne-am putea învrednici să
pășim pe urmele Celui care ne-a arătat calea mântuirii atunci când ne-a zis: „Oricine
vrea să vină după Mine, acela să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze
Mie”n, cele mai importante sunt următoarele.
II
Mai întâi suntem datori să ne păstrăm cugetul în liniște12, care e ca un ochi. După
cum ochiul, care se rotește în continuu când într-o parte, când într-alta, întorcându-se
odată în sus, altădată în jos, nu e în stare să vadă limpede ce se află în fața lui, ci
trebuie mai întâi să-și fixeze privirea spre obiectul pe care vrem să-l cercetăm, tot așa
nici mintea omului nu-i în stare să vadă limpede adevărul atunci când ea este asaltată
de nesfârșite griji lumești. Pe cel care încă nu-i unit prin legătura căsătoriei^ îl tulbură
[adeseori] furia patimilor, pofte greu de potolit și tot felul de dorințe trupești
primejdioase, pe câtă vreme pe cel care trăiește în legătură familială îl ia în primire un
alt vârtej de griji; dacăi n-are copii, le va duce dorul; dacă are, îl neliniștesc grijile
pentru creșterea lor, pentru supravegherea soției, pentru întreținerea casei, îndrumarea
slugilor, pierderile la contracte, certurile cu vecinii, neplăcerile de la tribunale, frica de
faliment în comerț, munca până la extenuare în agricultură.
Fiecare zi posomorăște sufletul cu câte o supărare nouă, pe când nopțile, care preiau
îngrijorările zilelor, amăgesc și mai mult cugetele cu nălucirile lor vinovate. Față de toate
acestea există numai o singură scăpare: să te desparți cu totul de grijile lumești. Dar
despărțirea de lume nu înseamnă pur și simplu plecare trupească din mijlocul ei, ci rupere
sufletească de poftele trupești în așa măsură, încât să nu simți dorul de a trăi în oraș, de a
avea casă, avere, prieteni, proprietate personală, mijloace proprii de trai, pofta de a face co-
merț, de a apărea la întruniri publice, de a nu te mai dori știutor ê învățături omenești, fiind
în schimb gata să primești în inimă îndrumări izvorâte din învățătura dumnezeiască. Căci
pregătirea inimii însemnează tocmai dezvățul de obișnuințele rele, care puseseră până atunci
stăpânire pe ea. Nici pe tăblița de ceară nu poți scrie dacă n-ai șters de pe ea ceea ce a fost
scris acolo înainte, dar nici în suflet nu se pot întipări învățăturile dumnezeiești dacă nu s-au
scos din el mai întâi prejudecățile obișnuinței. De aceea, în vederea acestui scop, retragerea
noastră aici, în singurătate, ne este de cel mai mare folos, pentru că potolește patimile, dând
minții prilejul de a le stârpi cu totul din suflet. Căci, după cum fiarele sălbatice sunt ușor de
stăpânit dacă le dezmierdăm, tot așa și dorințele puternice, cum sunt poftele, mâniile,
temerile și mâhnirile, aceste rele care înveninează sufletul, pot fi potolite prin viață trăită în
liniște, în loc să le ațâțăm și să le aprindem mai tare prin tulburare neîncetată, astfel biruindu-
le mai ușor prin puterea minții. Cu o condiție: să fie locul măcar așa cum este al nostru de
aici, rupt de orice contact cu lumea, încât asceza continuă să nu fie întreruptă prin nimic
exterior14.
Deprinderea evlaviei hrănește sufletul cu gândiri cerești. Și ce lucru poate fi mai fericit
decât să imiți aici, pe pământ, cetele îngerilor, care îndeamnă la rugăciune încă din revărsatul
zorilor și preamăresc pe Făcătorul lumii în laude și în cântece, iar după ce soarele a ajuns să
strălucească, să pornești la muncă însoțit pretutindeni de rugăciuni, garnisind munca prin
imnuri de laudă, așa cum ai da gust mâncărurilor atunci când pui în ele sare <și mirodenii> ?
Căci mângâierea imnurilor ne revarsă în suflet într-adevăr o stare de adâncă seninătate și
voioșie.
32 SFÂNTUL VASILE CEL MARE
Așadar, liniștea este începutul curățirii108 109. Când ai liniște sufletească, atunci nici limba
nu mai discută despre lucruri omenești, nici ochii nu se mai răsucesc să surprindă culorile
frumoase ori simetria organismelor trupești, după cum nici auzul nu tulbură puterea
sufletului prin ascultarea cântecelor compuse anume ca să placă sau prin vorbe ale
oamenilor ușuratici sau înfumurați, lucruri care se știe că au putere deosebită de a
slăbănogi trezvia sufletească. Căci mintea care nu se împrăștie spre cele din afară și n-o
ia razna prin simțuri spre lucruri omenești se întoarce acasă și se ridică prin puterile
sale ca să cugete la cele dumnezeiești. Și cu cât e mai pătrunsă și mai luminată de acea
frumusețe, cu atâta își uită parcă și de cele trecătoare și nu mai dă prea mult pe hrană,
nici nu se îngrijorează de îmbrăcăminte, ci, liberă de griji pământești, își îndreaptă
întreaga râvnă spre dobândirea bunătăților celor veșnice, nevoindu-se numai după
înțelepciune și bărbăție, după dreptate și cumpătare110 111, precum și după celelalte
virtuți care izvorăsc din acestea și care dau apoi putința creștinului să-și îndeplinească
toate datoriile vieții.
III
Dar calea de căpetenie pentru descoperirea adevărului mântuitor este cercetarea
Sfintelor Scripturi inspirate de Dumnezeu, pentru că în ele ni s-au transmis atât
poruncile privitoare la faptele noastre, cât și viețile fericiților bărbați care stau în fața
noastră, vrednice de a fi imitate ca niște icoane vii ale viețuirii în Dumnezeu. Și astfel,
în orice parte simte fiecare creștin că-i lipsește ceva, aici își află, ca într-o farmacie de
obște, leacul potrivit pentru boala lui, bineînțeles, dacă va fi hotărât să-și urmeze
modelul.
De pildă, dacă îndrăgește cineva fecioria, citește adeseori istoria lui losif 1 învățând
din faptele lui cum să se păstreze curat, și anume nu numai să se înfrâneze de la
plăcerile trupești, ci și cum să stăruiască mai mult în virtute. Bărbăția o poate învăța de
la Iov, care nu numai când viața i s-a schimbat cu totul, încât într-o clipită din bogat a
ajuns sărac și din tată a mulți copii să nu mai aibă nici unul, a rămas neclintit,
păstrându-și tot timpul neîncovoiată credința sufletului său, n-a cârtit de mânie nici
atunci când prietenii veniți să-l mângâie l-au luat în râs și i-au sporit prin aceasta și
mai mult durerea. Și iarăși, dacă chibzuiește cineva cum ar fi cu putință ca în același
timp să fie și blând și mărinimos, încât și de mânie să se folosească prin blândețe ca de
o unealtă împotriva răutății oamenilor, atunci îl va afla pe David curajos în faptele lui
războinice, dar blând și stăpânit în răspunsurile față de dușmani. Tot așa a fost și
Moise, care cu grea mânie și-a ridicat întreaga lui statură împotriva tuturor celor care
au păcătuit față de Dumnezeu, dar când a fost vorba de învinuirile care i s-au adus, el a
răbdat toate cu seninătate sufle
108 în fond, Sfântul Vasile nu predica fuga de lume, de societate, ci în primul rând ancorarea în activism. Cf. R. Truecker, Politische a.
sozialgeschichtliche Studien -u der Basiliusbrieien (Diss. Frankfurt, 1960), Bonn, 1961. Dem. Savramis, Theologie und Gesellschait, Munchen, 1971.
109 Ησυχία și revenirea în sine (enâveipt eiq oeauxov) vor fi doi piloni de bază în spiritualitatea răsăriteană vreme de peste 1000 de ani, culminând cu
isihasmul.
110 E vorba de virtuțile cardinale, ci' P. S. Timotei Lugojanul, Sairitualitatνa Sfântului Vasile, în volumul „Sfântul Vasile cel Mare”, București,
19S0, p. 105 ș.u.
111 istoria lui losif, așa cum ne-o descriu imnele și sinaxarul Săptămânii Patimilor, e foarte apropiată de cugetarea Sfântului Vasile.
tească. Și peste tot, așa cum pictorii, care zugrăvesc icoanele după model, își
îndreaptă
EPISTOLE
încontinuu privirile spre original ca să-i poată prinde
33 aidoma trăsăturile, tot
așa și cel ce vrea să se desăvârșească în toate felurile trebuie să privească la viețile
acestor sfinți ca la niște statui vii și lucrătoare și să-și însușească bunătățile lor,
urmându-le întocmai exemplul prin imitare.
IV
Dar și rugăciunile, care însoțesc citirile biblice, fac sufletul mai întinerit și mai
îmbunătățit, pe măsură ce acesta se simte mai plin de dorul după Dumnezeu. Căci rugăciunea
cu adevărat bună este aceea care face să se înfiripeze în suflet o concepție clară despre
Dumnezeu, iar sălășluirea lui Dumnezeu în noi constă tocmai în a-L avea pe El temeinicit în
gând. Numai atunci devenim temple ale Duhului, când gândirea statornică la El nu se mai
lasă întreruptă de grijile pământești și când cugetul nu se lasă tulburat de patimi trecătoare.
Cel ce iubește pe Dumnezeu lasă totul de-o parte și se retrage în el, alungând orice patimă
care-1 ațâță spre necumpătare și săvârșind fapte care duc la virtute.
Și mai întâi de toate trebuie să ne străduim să nu folosim cuvintele în chip neînțelept, să
nu punem întrebări în chip arțăgos, nici să răspundem cu aroganță, să nu întrerupem pe om
când acesta povestește ceva folositor, nici să nu intervenim forțat peste alții; așadar, să
păstrăm măsură atât la vorbe, cât și la ascultare. Să nu ne fie rușine să ne mai cultivăm, dar
nici să nu ținem învățătura numai pentru noi, fiind invidioși când și alții ar vrea să învețe,
asemănându-ne cu femeile desfrânate care prezintă pe copiii altora ca și cum ar fi ai lor, ci să
recunoaștem deschis cine este părintele cuvintelor respective. Să preferăm și o intonație
naturală în vorbire, care să nu pună în situație neplăcută pe cel mai slab de ureche, dar nici să
nu-1 supere prin grăire prea tare, să examinăm mai întâi în noi înșine ce avem de spus și abia
după aceea să ne exprimăm. Să nu fim morocănoși în discuții, ci atrăgători în vorbire, dar să
nu căutăm să folosim un anume grai ușuratic, ci să păstrăm farmecul povețelor binevoitoare.
Chiar și când suntem siliți să mustrăm, de fiecare dată să ne ferim de a fi grosolani, pentru că
numai dacă ai dat dovadă mai întâi tu însuți că ești modest și smerit, numai atunci te vei
putea apropia ușor de cel care are nevoie de îndreptare. Căci adeseori ne este de folos acest
fel de pedepsire întrebuințat de proorocul care, atunci când David a greșit, n-a pronunțat el
însuși sentința la condamnare^, ci a făcut apel la o altă persoană, pe care a făcut-o ca
judecător al propriului său păcat, pronunțând dinainte pedeapsa care ar fi căzut pe el, nefiind
în măsură să reproșeze nimic celui care i-a reprobat fapta comisă.
18. // Reg. 12,1-14.
VI
Unui
34 suflet smerit și retras îi stă bine o privire serioasă
SFÂNTUL VASILE CELșiMARE
îndreptată numai spre pământ,
o ținută mai puțin pretențioasă, o pieptănătură nu exagerat de îngrijită, o îmbrăcăminte mai
modestă, încât ceea ce se vede la cei aflați în situația de a ține doliu să apară la noi ca ceva
nesilit. Rasa să fie strânsă ușor cu o centură pe corp, brâul să nu stea deasupra coapselor,
pentru a nu-1 asemăna pe călugăr femeilor, dar nici să nu fie prea liber, încât haina să apară
încrețită, căci aceasta ar fi semn de moleșire. Nici umbletul să nu fie prea tărăgănat, ca și
cum ar da dovadă de slăbănogire a sufletului, dar nici să nu fie prea grăbit sau prea pompos,
ceea ce ar trăda o răscolitoare agitație lăuntrică. Rostul îmbrăcămintei este unul singur, acela
de a acoperi trupul după necesitate, atât iama, cât și vara, dar la haine nu trebuie căutate nici
culori înflorite, nici țesături fine și moi, pentru că, dacă ar umbla cineva în primul rând după
haine și culori deschise, ar da pe față dorul după înfrumusețare, ca femeile care, de dragul
modei, își boiesc obrajii și părul cu sulemeneală străină. Dar și grosimea țesăturii trebuie să
fie de așa fel încât să nu trebuiască să mai fie luată peste ea încă o a doua îmbrăcăminte
pentru a ține mai cald celui ce o poartă. în același timp, și încălțămintea trebuie să fie din
material ieftin, dar lucrată în așa fel încât să corespundă întru totul necesității.
Desigur, dacă în privința îmbrăcămintei se cade să ne mărginim Ia strictul necesar, tot
astfel și când e vorba de hrană, e de ajuns pentru întreținere pâinea, iar pentru sete, apa, pe
lângă care se va adăuga consumarea diferitelor legume pentru menținerea vigorii trupești, în
măsura în care sunt necesare. La masă nu trebuie să se vadă că mâncăm cu lăcomie, ci să
păstrăm tot timpul stăpânire de sine, seninătate și cumpătare în toate, nelăsând nici atunci
cugetul să rătăcească departe de Dumnezeu, ci și din prilejul gustării alimentelor și din felul
în care e alcătuit organismul, pe care îl hrănim, să facem prilej de preamărire a lui
Dumnezeu, întrucât până și din multele soiuri de bucate lăsate pentru întreținerea trupului
omenesc se poate vedea că ele au fost lăsate de Ziditorul tuturor lucrurilor. înainte de a ne
așeza la masă, se cade să înălțăm sufletul către Dumnezeu, rugându-L să ne învrednicească
de darurile Lui atât în prezent, cât și pentru cele ce ni le rezervă în viitor. După prânz trebuie
să ridicăm iarăși cugetele către Dumnezeu spre a-I mulțumi pentru toate darurile primite și
spre a-I implora bunătatea pentru cele pe care ni le-a făgăduit. Trebuie să se rânduiască
pentru masă o anumită oră, aceeași în fiecare zi, din 24 de ore ale zilei; numai această oră să
fie închinată grijii de trup, în timp ce pe celelalte ascetul trebuie să le dăruiască nevoințelor
duhovnicești.
Somnurile să fie și ele ușoare și scurte, în consonanță cu hrana mai ușoară care s-a
consumat, însă vor exista și întreruperi, din când în când, pentru a se ocupa sufletul cu marile
probleme ale mântuirii. Pentru că lăsarea în grija unui somn greu, atunci când toate
mădularele sunt istovite de oboseală și când ușor pot cădea pradă nălucirilor celor mai
nebunatice, îi duce pe cei
aSormiți în felul acesta la moarte zilnică. Ceea ce este răsăritul soarelui pentru
ceilelți oameni, aceea este miezul nopții pentru cei cere se
EPISTOLE 35 nevoiesc în evlavie, căci
atunci acer liniște nocturnă odihnește sufletul în chip deosebit, pentru că atunci nici
ochii, nici urechile nu transmit în inimă semnale vătămătoare, ci cugetul întreg
comunică numai cu Dumnezeu, iar îmbunătăț^Cu-se pe sine prin rememorarea
păcatelor săvârșite și fixându-și reguli pentru ocolirea răului, cere Ce la Dumnezeu
sy^rgis pentru desăvârșirea celor cere se străduiesc în acest sens1 9.
EPISTOLA 3
Către CsndiCian*
Scrisă pe la anul 360
Când ți-am primit epistola am încercat un sentiment straniu: în clipa în care am pus mâna
pe ea am avut senzația că primesc un comunicat oficial, iar în timp ce desfăceam sigiliul Ce
ceară cs să citesc, m-a apucat o teamă cs și cum ar fi trebuit să mă aștept ls o sentință de
osândire112 113, așa cum primeau spartanii în vremea veche. După ce sm Sat însă la o parte
pielea din jurul sulului și em citit textul scrisorii până IS capăt, am începui să râd Se-e
bineles, nu numai pentru că nu-mi trimiteai nimic periculos, Sar și pentru că sm început să-ți
compar scrisoarea cu e unui sl Ooiles Ddmoetdne· Căci ecel mare orator, cu torte că organiza
o sSevărată orchestră Ce dansatori și flautiști, totuși nu mai voia să fie numit DdmosSdnd, ci
Soer un dirijor oarecare114! Or, în calitatea Te de guvernator, Tu conduci mai multe zeci de
mii de supuși decât orchestre andluia· Și iată nu mi-ai scris sub formă de poruncă, ci într-un
mod cu totul familiar, dar, în același timp, n-ai uitat deloc nici Ce râvna pentru bunele
exprimări ca un fel Ce Platon115 care, în „Republice” Iui, cere cs și
112 S. Y. Rudberg a studiat (Etudes sur la tradition mamscrite de Saint Basile, Upsala, 1953) această epistolă pe baza a 123 de variante manuscrise,
socotind-o ca una din cele mai complete scrieri ale sale în privința concepției lui ascetice și morale. Parțial, această epistolă e cuprinsă și în Vechile
rinditeli ale vieții monahale (după ediția rusă a episcopului Teofan, apărută la Moscova în 1892), editura mănăstirii Dobrușa, 1929, pp. 243-248.
* Candidian eraguvarnutor nl Capadociei. Ca iii ara l-a cunoscut și pe Sl'. Grigorie Teologul (Migne, P.G. 37, 36-41). -^Despre acest personaj, v. și
PLRE (cd. hifra, scris. 76, n. 1), pp. 178-179, s.v. Candidiagus 2>.
113 Χκυτώ?.ΐ) era inițial „un băț de o anumită gae.slme, care seavec spaatagllea să asigure secretul unor mesaje publice, ca sentințele sau ordinele
trimise de efori τegerallloa plecați în expediție. Acesta putea fi citit numai după ce era înfășurat pe un băț de aceeași dimensiune. Cuvântul „scital” a
ajuns să însemne însuși mesajul trimis”. (ancίcloaνdia civilizației grecești, în românește de Ioana și Sorin Stați, București, 1970, pp. 482-483).
114 ΗΙ^ΤΟΙ, ύ χcpηγcn, era dirijorul care conducea și instrui- pe cheltuială proprie corul, care însoțea sub forma unei „opinii publice”
desfășurarea unei acțiuni teatrale. aneiclop. civili-, gr, p. 281.
115 Platon, Republica, partea IlI-a, 496 D. (Bd. Noico-Crețio, pp. 291-293).
atunci când treburile sunt amenințate de furtună și de grindină, să ne păstrăm
sufletul
36 liniștit și adăpostit ca după un zid de întărire,
SFÂNTUL VASILE CEL nelă.sându-1
MARE pradă nici unei
patimi, cel puțin atât cât ne stă fiecăruia în putere. Astfel de isprăvi sunt cele mai
mari și mai minunate pentru oamenii capabili, deși, dacă le judeci după viața pe care
o duc, ele nu sunt în sine ceva chiar atât de ieșit din comun. Acum însă ascultă un
caz cu adevărat extraordinar, care era să dea peste mine.
Un om de nimic, din cei care trăiesc pe moșia noastră de la Arnisa, după ce a auzit
că ne-a murit omul de serviciu, fără să spună că ar fi avut vreun contract și fără să fi
venit să mă caute, da116 și fără să se fi plâns pentru ceva de mine, fără să-mi fi cerut
ceva din ceea ce și așa aveam de gând să-i fac parte - și fără să mă fi amenințat că-și
face dreptate dacă nu i s-ar fi dat nimic -, la un moment dat, însoțindu-se cu încă vreo
câțiva tot așa de nebunatici ca el, a atacat casa și a început să snopească în bătăi pe
femeile care purtau grijă acolo de gospodăria noastră și, după ce au forțat intrările, au
luat tot ce au găsit, însușin- du-și nu numai ce credea el că ar constitui partea lui, ci a
îndemnat și pe ceilalți să fure și ei tot ce voiau. Față de toate acestea, ca să nu fim lăsați
în ultimul hal de părăsire și pentru ca să nu apărem în fața tuturor că am ajuns pradă
oricui, dovedește-ți, Te rog, interesul ce ni l-ai arătat totdeauna în toate împrejurările.
Numai atcas'i cred că am putea scăpa de griji, dacă am fi luați sub energica Ta purtare
de grijă. Am fi mulțumiți dacă numitului i s-ar da o pedeapsă, și anume să fie arestat de
autoritățile comunale și să fie osândit și trimis pentru o vreme oarecare în temniță.
Asta n-ar constitui numai o mică satisfacție pentru câte am pătimit, ci ar constitui și un
fel de învățătură pentru viitor.
EPISTOLA 4
Către Olimpiu*
Scrisă între anii 360-361
Ce-ai de gând, minunate prietene ? De ce-mi alungi din casă iubita-mi sărăcie,
mama supremei filozofii ? Cred că dacă ar avea grai, ^ϊ^ϊη> ți-ar intenta un adevărat
proces cu expulzare nedreaptă, spunându-ți: „Iată, eu așa mi-am ales dinainte să
conviețuiesc împreună cu Vasile, pentru că el admiră nu numai pe Zenon Filozoful,
care, după ce a pierdut totul nitr-un naufragiu, n-a scos din gură nici un cuvânt greu, ci
a exclamat doar: «Bravo destinule, văd că tu mă faci să îmbrac mantaua sărăcăcioasă a
filozofului !»24, ci și pe ucenicul său, Cleanthes, care [noaptea] săpa fântâni pentru câțiva
bănuți, din care să poată și trăi, dar și să-și plătească [ziua] lecțiile dascălilor, Și tot așa nu
înceta deloc să-l admire pe Diogene2", pentru faptul că făcea orice numai să nu pretindă de
la viață mai mult decât îi dădea natura, încât a aruncat din mână cupa de lut, căci învățase de
la un copil că tot așa de bine se poate bea și atunci când te pleci să-ți iei apă în căușul
palmelor”.
Iată dar ce fel de mustrări și de înfruntări ți-ar putea face sora mea, sărăcia, cu care mă
obișnuisem în casă și pe care ai alungat-o acum prin marea ta dărnicie, adăugând și o altă
amenințare, cum că: „Dacă te mai prind pe-aici, am să-ți dovedesc că traiul ce l-ai dus până
116 Olimpiu mp um tnrtnrίh tăre tsinritra mtinaș don tțunî și anmenle f>entruaspciji m„exae- rieața asceților”, a tinerilor Vasile și Grigorie.
Vasile îl dojenește blând.
23. Naufragiul lui Zen™ (336-263 î.d.Hr.), îatemeia■torul stoicismului, pare a fi fost un fapt real, zice comentatorul lui. Diogene Lαartios, Despre
viefile și doctrinele filosiiiilor, trad. Bal mus, comentarii Ar. Frcakiaat București, 1963, pp. 330 și 657.
24. ^βών^ era mantaua groasă (mai scurtă decât ioanιov). Era haina tipică a lui Socrate și a filozofilor·. Cf, Baasalar-Schaaklt Griech.-deutsch.
Worterbnch, Leiozig-Berlia, 1911 s.v.
25. Despre Cleanthes, săpătorul de fântâni, D. Laertios, art. cit., VII, V, p. 373; și despre felul cum a băut Diogene apă, ibid. p. 304.
26. Filozof cinic, contemporan cu Alexandru Macedon.
27. Orașul Sybaris a fost întemeiat în sec. al VlII-lea î.d.Hr., pe țărmul vestic al golfului Tarent, de niște coloniști greci. Din pricina fertilității solului,
cetățenii orașului trăiau în lux și desfrâu, cf. Enciclop. civiliz.. gr., 504.
acum seamănă cu luxul sicilienilor și cu plăcerile sibariților italieni27. Și pentru aceasta să
știi căEPISTOLE
am să mă apăr cu propriile mele mijloace, cum numai eu 37 știu !”
Cam atâta despre sărăcia mea. încolo, m-am bucurat auzind/că ai început deja să faci un
tratament. Doresc să-și facă efectul, căci, în fond, ceea ce ar prinde mai bine sufletului tău
curat ar fi tocmai un organism pentru care nu ar trebui să-ți mai faci nici o îngrijorare.
EPISTOLA 5
Scrisoare de mângâiere adresată lui Nectarie117
Scrisă pe Ia 359
N-au trecut nici trei sau patru zile de când am auzit despre nenorocirea ireparabilă care a
dat peste tine, dar am stat încă la îndoială, pentru că cel care mi-a transmis această știre tristă
nu-mi putea da amănunte despre felul cum s-au întâmplat lucrurile, iar pentru că nu eram
dispus să admit ceea ce nici n-aș fi crezut că poate fi adevărat, am așteptat până ce am primit
o epistolă de la episcopul locului, care mi-a confirmat îngrozitoarea veste. Ce nevoie ar mai
fi să-ți spun cât de mult m-a îndurerat și câte lacrimi am vărsat pentru asta ? Căci, într-
adevăr, cine ar putea avea așa o inimă de piatră sau ar fi cu totul în afara firii omenești, încât
să suporte întâmplarea cu indiferență ori să treacă prin astfel de împrejurări fiind doar puțin
afectat ? Moștenitorul unei case strălucite, reazemul familiei, nădejdea patriei, vlăstarul unor
părinți evlavioși, care a fost rodul atâtor rugăciuni, a plecat, fiind răpit din brațele tatălui său
în floarea vârstei. Ce inimă, de-ar fi ea tare ca diamantul, n-ar înmuia-o de tot ? Drept aceea,
nu-i de mirare că această pierdere m-e atiee în chipul cel mai profund și pe mine, cere m-em
apropiat de tine din tortă inime încă Ce la început atât Ce mult, încât bucuriile și durerile tale
erau și bucuriile și durerile mele. Pe cât se păree până acum că prea puțin te-eu încercat
necazurile, acum dintr-o dată, prin pizma diavolului, ți-a dispărut tortă tragerea Ce inimă și
toată voioșia Cin casă, ier în locul lor am băget Ce seamă că torte s-su îmbrăcat în negru. De
aceea, chiar dacă am vrea să plângem pentru cele întâmplate și să lăcrimăm, tot nu ne-ar
ajunge viațr întreagă, ba nici dacă toți cunoscuta noștri rr plânge împreună cu noi, tot n-ar fi
în stare să egaleze cu tristețea lor această suferință. Și chiar valurile râurilor de s-ar
transforme în lacrimi, nici ele n-er putea să plângă îndeajuns durerea pe cere am încercat^8.
Dar dacă rm vrea scum să punem în lumină Carul pe care Dumnezeu ni I-r pus în inimi,
rCică acer judecată înțeleaptă, cere e în stare să păstreze în sufletele noastre măsura
adevărată atât în clipele de fericire, cât și în cele Se întristare, și care ne ve aduce mereu
aminte de câte sm văzut și de câte sm auzit, vom înțelege că această viață e mai mult durere
și neputință. Cu toate acestea, cei ce credem în Hrietos nu trebuie să ne întristăm pentru cei
ce mor, ce și cei ce n-au nădejdea în înviere 118 119, căci numei prin răbdare îndelungă vom
dobândi mari cununi Ce mărire în preajma Celui care S-e luptet și Se luptă încă împreună cu
noi, încât numai Sacă vom îngădui acestui cuget lăuntric să ne șoptească fără încetare acest
adevăr al nostru, poate că numai atunci vom putea afla o alinare cât de mică.
Drept aceea, Te rog, ce pe un bun luptător ce ești, să primești ce cuget împăcat ,și cu
tărie această lovitură grea și să nu îngenunchezi, lăsându-te copleșit de întristare, lăsânSu-Ți
sufletul năpădit Ce ea. Să fii convins că, iedi- ferent dacă motivele celor rânduite de
Dumnezeu nu Ie prinepdm, totuși răs- plățile cere ni se rânduiesc Ce către Cel înțelept, Care
ne iubește, Ie vom gusta odată și oSetă, chiar Oscă până atunci vom avea și de răbdat multe
dureri. Pentru că EI știe ce și cum să rânduiască fiecăruia Cin ceea ce-i este Se folos și
117 Admirator al Sfăn tSlui Vauile, Nee,arie pare a fi un a și aceeași persoană cu ă iiturvi arhiepiscop al CcntnatiacacIυlui (381-397). P. Hristu, ari. cit., III,
pp. 442-443.
118Procedeu literar folosit adeseori de scriitorii cepsCocidni eSăpeți la școlile culturii greno-romsed, hiperbola (seu folosirea de expresii exagerate spre e
impresiona) e întâlnită msi ales în Psuiupile epice ale aghiogeafiei din sec. IV. H. Detaê, Les asuuicpu des martyrs et les ge/tres litiersires, Peris, 1921, p. 237
ș.u.
119 / Tes. 4, 13.
motivul pentru care limitele vieții sunt atât Ce inegale pentru noi, <oame- eil>· Căci, într-
adevăr,
38 există unele cruze neînțelese Ce noi, SFÂNTUL
oamenii; deCEL
VASILE ceMARE
anume unii pleacă Ce sici msi
devreme, pe când elții sunt lăsați să se chinuie timp mai îndelungat în această vieță plină de
Sureri ? De aceea, pentru toate trebuie să preamărim iubirea Lui de oameni și să nu ne
pierdem nădejdea, sCunânCu-nd aminte Se acea adâncă și vestită vorbă rostită Ce marele
luptător care a fost Iov, când a văzut Ia o cină cum i s-eu prăpădit cei zece copii și când s zis:
„Domnul a Sat, Domnul a luat, cum I-e plăcut Domnului, așa s-a făcut”120 121 122 123. Să
săvârșim și în viața noastră această minune. Poate că aceasta-i și plata Dreptului
Judecător pentru cei care se fac vrednici de astfel de isprăvi. Să zici dar: „N-am
pierdut pe fiul nostru, ci l-am dăruit Celui ce ni l-a dat. Viața lui nu s-a nimicit, ci a fost
schimbată cu una mai bună. Nu l-a astupat glia pe dragul nostru băiat, ci l-a primit
cerul în lăcașurile lui. Să mai avem puțină răbdare și ne vom regăsi iarăși cu cel dorit.
Chiar dacă el a ajuns mai repede la capătul drumului, până la urmă toți vom parcurge
aceeași cale și pe toți ne așteaptă același sălaș”51.
Numai de ne-am asemăna și noi cu acest fiu al nostru în curățenia virtuții, încât să
ne învrednicim și noi de o odihnă atât de fericită, pe cât de nevinovată e și viața
pruncilor care petrec cu Hristos !
EPISTOLA 6
Către soția lui Nectarie
I
Mă gândisem să nu rup tăcerea în fața decenței Tale, socotind că, întocmai cum la
un ochi inflamat cea mai ușoară atingere provoacă iritare, tot așa și în sufletul lovit de
adâncă mâhnire, cuvântul, oricât ar încerca el să aducă vreo mângâiere, s-ar putea ca
oricum să provoace tulburare când intervine în astfel de clipe zbuciumate. Dar pentru
că mi-am dat seama că e vorba de o femeie creștină-3-, educată în cele sfinte încă de
multă vreme, și care a trecut prin multe în viață, n-am crezut c-ar fi bine să lipsesc de
la datoria mea. Știu ce-i în sufletul mamelor și, mai ales când mi-aduc aminte de
purtările dumi- tale bune și blânde față de toată lumea, îmi închipui cât de mare
trebuie să-ți fie suferința în actualele împrejurări. Ai pierdut un fiu pe care-1 fericeau
toate mamele cât timp a trăit, fiu cum și-ar fi dorit să fie și copiii lor, iar când el a
murit au plâns cu toatele, ca și când și-ar fi îngropat propriul lor copil. Moartea lui a
rănit inima a două patrii, pe a noastră, a celor din Capadocia, ca și pe a celor din
Cilicia-33. Deodată cu el s-a și stins un neam mare și vestii, ca și când un cutremur i-ar
fi năruit temelia de susținere.
O, ce fatală ispravă ai făcut, diavole124, ce groaznică nenorocire ai adus ! O tu,
pământiile ! Ce te-a făcut să îngădui o astfel de pătimire ? Cred că și soarele s-ar fi
îngrozit, dacă ar fi avut simțire, de o așa priveliște tristă. Și ce-ar putea spune cel care
ar exprima durerile, pe care deznădejdea unui astfel de suflet ar încerca s-o spună ?
II
Dar, după cum am învățat din Evanghelie, nimic din câte se întâmplă nu-i să nu fi
fost cuprins în purtarea de grijă a Providenței, pentru că nici o vrabie nu piere fără
120 Iov, 1 21. Același citat și în epist. nr. 2.

121 Piuturh, Eticele 113C.
122 Deși tonul acestei epistole intitulate „cea de mângâiere” diferă de al celei anterioare, totuși e cald, impresionant. P. Hristu (uri, cit. îî, 349)
crede că soția lui Nectarie ar fi fost originară din Cezareea și că Sfântul Vasile va fi cunoscut pe ambii soți de la Constantinopol, unde Nectarie ar fi fost
retor.
123 Patria lui Nectarie.
124 Fac. 2, 17.
știrea Tatălui ceresc35, încât tot ce se întâmplă e după voia Celui ce ne-a creat. Căci
voinței lui Dumnezeu cine-i poate sta împotrivă ? Să privim
EPISTOLE 39 dar cu înțelegere tot ce se
întâmplă, pentru că, dacă ne-am ridica împotriva celor rânduite de sus, n-am aduce
nici o îndreptare celor întâmplate, iar pe deasupra ne mai pierdem și pe noi înșine. Să
nu ne ridicăm dar împotriva dreptei judecăți a lui Dumnezeu, pentru că suntem prea
neștiutori ca să controlăm judecățile cele negrăite ale Lui. Acum ai bunul prilej de a lua
ca pildă de răbdare soarta mucenicilor. Mama Macabeilor a știut de moartea celor
șapte fii ai ei36, dar n-a plâns, nici n-a vărsat sânge nedemn, ci prin rcgăsicaile ei de
mulțumire către Dumnezeu, în ceasul în care i-a văzut desfăcându-se de legăturile
trupului prin foc, prin sabie și prin chinuri cumplite, a ajuns bine- plăcută lui
Dumnezeu, iar în fața oamenilor a rămas neuitată. Mare e suferința, mărturisesc și eu,
dar mari sunt și răsplățile pe care le dobândesc de la Domnul cei ce le suferă.
Din clipa în care ai ajuns mamă, ți-ai văzut copilul și I-ai mulțumit lui Dumnezeu,
c'red că n-ai uitat totuși c'ă el e muritor și că ai adus pe lume tot un muritor. Iar în
cazul acesta, ce-ți pare așa de straniu că a încetat din viață un muritor ? Vei zice: m-a
întristat că acest lucru s-a întâmplat prea devreme. Pare necunoscut ceea ce nu-i
binevenit și asta pentru că nu știm să distingem ceea ce e în folosul sufletelor noastre și
aisi nu putem să hotărâm termene flxe în viața omenească. Arcasa-ți ochii praruriadeai
în jur, unde locuiești, și vei înțelege că toate c'ele văzute sunt muritoare, că toate sunt
supuse stricăciunii. Privește cerul de deasupra Ta; odată și odată și el va dispărea. υί$-
^ la soare: nici el nu va rămâne în veci. Toate stelele, toate vietățile uscatului și ale
mărilor, toate minunățiile de pe lume, pământul însuși, toate sunt pieri- toare, de la o
vreme nici una nu va mai exista. Cugetarea la toate acestea să aducă, așadar, o
mângâiere pentru tot ce s-a întâmplat la voi ! Nu măsura durerea în ea însăși, pentru că
atunci îți va părea cu neputință de îndurat, ci, doar dacă o pui în cântar alături de toate
celelalte lucruri omenești, abia αruasi vei găsi și în ea vreo mângâiere; mai presus de
toate acestea, ți-aș souae un lucru și mai important: cruță întristarea soțului tău,
mângâiați-vă unul pe altiM ! 125 126
Nu îngreuia peste măsură suferința, măcinându-te îa nesfârșit în tânguire ! în genere,
nu cred că există motiv care să ne poată mângâia deplin, dar tot așa cred că la o
întristare cum este cea de față ne trebuie și rugăciune.
Doresc deci ca însuși Domnul, apropiindu-Se de inima Ta, să-ți aprindă cu putere
negrăită o lumină în suflet spre gânduri mai bune și spre a regăsi înlăuntrul tău
motivele mângâierii.
EPISTOLA 7
Către prietenul său, Grigorie (Teologul)
N-am uitat niciodată, mai ales când scriam unui om luminat ca tine3 ?, că până și cea
mai precisă definiție e mult mai neputincioasă decât gândirea celui ce vorbește și decât
curiozitatea celui ce cugetă. Aceasta/pentru că, în mod firesc, cuvântul nu poate fi în
stare să redea toată adâncimea ideilor. Și atunci, dacă puterea noastră de gândire e
slabă, iar și mai neajutorată decât ea e puterea de exprimare a limbii, oare la ce altceva
va trebui să ne așteptăm de pe urma spuselor noastre, decât la scuza că suntem prea
săraci în cuvinte ? Desigur însă că acest lucru n-ar putea constitui o pricină pentru care
să ne putem opri vreodată de a mai cerceta și întreba, căci ar fi o adevărată trădare
dacă nu ne-am sili să punem la îndemâna tuturor celor ce-L iubesc pe Dumnezeu
125 Mt. 10, 29.
126 II Mac. 7, 1, 20.
răspunsurile teologice cele mai potrivite. Dar fie că aceste îndrumări sunt destul de
clare,40fie că mai au nevoie de lămuriri, eleSFÂNTULmai pot fiCEL
VASILE totuși
MARE îmbunătățite atunci când
împrejurările o cer. Deocamdată îți pun la inimă, așa cum te-am mai rugat și altădată:
să te dedici cu totul apărării adevărului creștin și, cu avântul pe care Dumnezeu ți l-a
sădit în cuget, să ajuți la consolidarea poziției corecte a învățăturii, căci nu trebuie să
ne mărginim doar la aceste țeluri, fără a mai nădăjdui spre nimic altceva, căci fiind și
așa cu mult mai slabi decât s-ar crede, mai multă primejdie aducem învățăturii creștine
prin slăbiciunea cuvântului nostru, decât adăugind mult prea puțina noastră vigoare
pentru apărarea adevărului.
37. La ezitarea rapetară aSf. G riforir Teologel de u s eha turî îotrru îi frl snf îl ltul,
arareori a formulat Sfântul Vasile argumente mai hotărâtoare ca în această scurtă

epistolă. Era epoca în care își arăta influența sa primejdioasă erezia lui Eunomie, care
voia să refacă întreg sistemul argumentărilor ariene în denaturarea învățăturii despre
eroființimeu Persoanelor Sfintei Treimi. Dacă și așa - zice Sfântul Vasile - omul nu
poate cunoaște adâncul tainelor din pricina sărăciei cuvintelor, atunci măcar puținul
cât îl putem face, să-l facem. Așa s-a născut prima lucrare a Sfântului Vasile, tratatul
Contra lui Eunomie, pe carr-i va completa apoi fratele său, Sf. Gpigorir de Nyssa. Știa
el, Sfântul Vasile, de ce era nevoie să mobilizeze gândirea și condeiul neîntrecut al
prietenului său: „îți pun la inimă, așa cum te-am rugat și altădată, să te dedici cu totul
apărării adevărului creștin”. Și știm cât de salvatoare vor fi cele cinci cuvântări
teologice ale Sf. Grigorie Teologul.
EPISTOLA 8
Către locuitorii Sin Cezar^r, pentru a-și justifica retragerea*
I
M-am întrebat, mirându-mă adeseori, cu ce v-em putut supăra și cum v-ați putut lăsa
ΡΗ^ΙΟ Ce smerenia mes, un om atât de mic și Ce neînsemnat, care poate că n-ere nimic
plăcut, în sfârșit, Ce ce m-ați îndemnat, făcând amintire de patria mea și Se prietenie, ca și
cum v-ați fi silit prin dragoste părintească să readuceți le voi niște transfugi oarecare. Cât mă
privește, eu recunosc că am fost un transfug, fapt pe care nu I-sș putea tăgădui, dar pri- dne o
veți afle îndetă dacă vreți. Am rămas atunci foerte mirat de un lucru neprevăzut, asemeni
celor rămași răniți masiv de niște zvonuri neașteptate, sșa încât nu mi-em mai putut stăpâni
gândurile și am luat-o la sănătoasa, adă- postindu-mă destul timp undeva departe Se voi, dar
de Ia o vreme parcă mi s-a furișat în suflet un dor după învățăturile cele dumnezeiești și după
filozofia Ior. Căci mă întrebam; cum mi-aș putee stăpâni păcatul cere sălășluiește în mine ?
Cum mi-aș putee câștiga și eu un Laban^, cere să mă ocrotească de prigoana Iui Esau127 128 129
și să mă deprindă în cea mai înaltă filozofie ? Der întrucât, cu ajutorul Iui Dumnezeu, mi-em
etins pe cât a fost cu putință acest scop, prin faptul că am găsit acest „vas ales” 130 131 132 și
această fântână adâncă, vreau să spun pe Grigorie41, gura Iui Hrietos, mai lăseți-ne puțină
vreme, vă cerem și vă rugăm, nu pentru că am fi îndrăgit viața de prin orașe (căci nu uit că
prin asemenea obișnuințe prinde în cursă cel rău pe oameni), ci pentru că ne gândim că
întâlnirea cu cei sfinți ne este Ce cel mai mare folos. Din vorbirea cât de modestă despre
127* Epistolp de fsțo e cuă ri nsă numai în codicelo Padid-nae stîp. gr.P020 din 0eSi al XI-Se a. Adresantii nu pot fi locuitorii Cdeendei· Nici stilul nu
pare e fi el Sfântului Vaxile· De aceea, mulți cercetători o etripuie lui Evagrie Ponticul. R. Melcher, Der achte Brief des BssIliuu ein Werk des Evagrius
Ponticus, Muesten, 1923. Totu.și, îndeosebi pasajele privind apărarea divinității Duhului Sfânt sunt tratate în mod similar și în alte epistole ale Sfântului Vs.sild·
128 Unchiul lui Isco^ (Fac., cap. 29).
129Acest frate msi mere sI lui Iecop îl urmăree pe aceste pentru că reușise să-i ie dreptul Se întâi născut. (Fac., cap. 27).
130 Fap. 9, 15.
131 Grigorie Teologul.
132 Popor dușman sl evreilor.
sfintele învățături și din ascultarea lor cât mei deasă ne putem obișnui cât mei mult cu
contemplarea,
EPISTOLE
Se cere nu știu cum m-sș putea lipsi. Deci, în41privința noastră, astfel stau
lucrurile.
II
Der, o dumnezeieștii mei și prea iubiții mei, păziți-vă Se păstorii filis- tdniIor4 2, ce nu
cumva fără să băgați de seamă să vă astupe izvorrele și să vă
tulbure curăția cunoștințelor privitoare la credință ! Iată ce pun ei mereu la inimă:
să nu42 luminați cu ajutorul dumnezeieștilorSFÂNTUL
Scripturi
VASILEsufletele
CEL MARE mai plăpânde și să nu
strâmbați adevărul cu ajutorul înțelepciunii din afară ! Cel care introduce în credința
noastră noțiuni de felul lui „nenăscut” și „născut” 133 134 135 136 137 și care învață
dogmatizând că a fost o vreme când Cel din veci nu exista, ca Acela care există prin
firea Lui și e mereu Tată, că Duhul Sfânt nu-i veșnic44, unul ca acela nu-i oare un fel
de filistean ? El este invidios pe oile Patriarhului nostru45, pentru ca ele să nu bea
din apa curată ce țâșnește spre viața de veci46 și să nu-și atragă asupra lor vestirea
proorocului: „Pe Mine, Izvorul apei celei vii, M-au părăsit și și-au săpat fântâni
sparte, care nu pot ține apă”47, fiind deci necesar să mărturisim cum că Tatăl e
Dumnezeu, Fiul e Dumnezeu și Duhul Sfânt e Dumnezeu, după cum ne-au învățat
dumnezeieștile cuvinte și cei care au scos din ele cea mai înalță înțelepciune. Iar
celor care ne aruncă în față învinuirea că ne-am închinat la trei dumnezei să li se
spună așa: noi recunoaștem numai Un singur Dumnezeu, dar pe El nu-L înțelegem
numeric, ci după fire. într-adevăr, tot ceea ce se spune despre unul ca număr, acela
nu-i unul în realitate și nici simplu de la natură, căci Dumnezeu e recunoscut de toți
ca simplu și necompus. Așadar, Dumnezeu nu-i unul ca număr. Iar ceea ce spun,
așa este. Spun, de pildă, că lumea este numericește numai una, dar nu una prin fire,
după cum nici simplă nu este, într-un fel cel puțin, într-adevăr, noi o împărțim după
elementele care o compun, în fier, apă, aer și pământ. La rândul său și despre om
se spune că-i unul numericește. Căci zicem adeseori „un om”. Dar, într-un anumit
fel, acest om nu-i ceva simplu, întrucât e format din trup și din suflet. Tot așa și
despre înger vom spune că-i unul ca număr, dar prin firea lui el nu-i nici unul și nici
simplu, întrucât ne reprezentăm ipostasul îngerului ca fiind o ființă însoțită de
sfințenie.
Or, dacă nimic din ceea ce este unul ca număr nu-i unul prin fire, dacă ceea ce este unul
prin fire și simplu nu-i unul ca număr și dacă zicem că Dumnezeu e Unul prin fire, atunci
cum ne pot ei atribui numărul, pe câtă vreme noi îl excludem cu totul din această fericită și
spirituală natură 7 într-adevăr, numărul ține de cantitate și cantitatea e adaos la firea
corporală, căci numărul ține de firea corporală. Or noi am crezut dintotdeauna că Domnul
este Creatorul trupurilor. Tocmai de aceea orice număr designează lucruri a căror soartă este
să aibă o fire materială și delimitată; faptul că ceva este unic e o caracteristică a substanței
simple și de neînțeles. Așadar, cel care admite că Fiul lui Dumnezeu sau Duhul Sfânt sunt
număr ori creatură, unul ca acela introduce în Ei, fără să vrea, o fire materială și delimitată.
Și numesc „delimitată” nu
133 Temă frecventă în scrierile Sfântului Vasile, mai ales în tratatul Contra lui Eiinomie.
134 Teme în lupta andariană.
135 Aluzie la Hristos, Păstorul cel bun (In. 10, 11).
136 în. 4, 19; Ier. 2, 13.
137 ier. 2, 13.
numai firea cuprinsă într-un anumit spațiu, ci și pe cea înțeleasă de preștiința
CeluiEPISTOLE
care trebuia să-l aducă pe om din nimic la viață, lucru 43 care poate fi ușor de
înțeles chiar și prin știință. Deci, orice ființă sfântă, care are o fire delimitată și are o
sfințenie dobândită, poate fi bănuită că ar putea înclina spre rău. însă Fiul și Duhul
Sfânt sunt Ei înșiși izvor de sfințenie, prin care orice făptură cugetătoare se poate
sfinți pe măsura virtuții sale138.
îîî
Or, potrivit învățăturii celei drepte, noi nu spunem nici că Fiul Se aseamănă cu
Tatăl139, nici că nu Se aseamănă, căci atât primul, cât și cel de-al doilea din acești
termeni sunt deopotrivă de imposibili. înrr-aeevăr, noțiunile „asemănător” ori
„nrutemănăror” se atribuie unor calități. Recunoscând identitatea naturii, noi admitem
deoființimea și pentru Dumnezeire nu admitem ideea de compus pentru că Cel care,
după ființă, este Dumnezeu și Tată a născut pe Cel care, după ființă, este Dumnezeu și
Fiu. Acest fapt este cel care ne îngăduie să evidențiem consubstanțialitatea sau
deoființimea. înn-adevăr, Cel care, potrivit substanței sau ființei Sale, este Dumnezeu,
Acela este deo- ființă cu Cel care, după ființă, este Dumnezeu, întrucât și omul e numit
uneori dumnezeu, de pildă: „Eu am zis: Dumnezei sunteți” 140 141. Chiar și demonul este
numit dumnezeu, de pildă: „căci toți dumnezeii neamurilor sunt leoll”5i. însă aceia
sunt numiți așa printr-un favor, pe când aceștia, printr-o minciună. Singur Dumnezeu
este Dumnezeu după ființă sau după substanță. îar când spun „singur”, subliniez
tocmai ființa lui Dumnezeu, substanța cea sfântă și necreată. într-adevăr, cuvântul
„singur” se mai folosește și în legătură cu un om oarecare și în legătură cu firea luată în
chip absolut și în general; despre un om oarecare, cum am spune, de pildă, despre
Pavel, care „a fost răpit singur până la al treilea cer și a auzit cuvinte de nespus, pe
care nu-i slobod omului a le grăi”142 143 144 145; despre fire în general, așa cum a spus
David: „Omul, ca iarba sunt zilele lui”53. Aici nu se are în vedere un anume om, ci
firea omenească în general. Căci, nur-adevăr, orice om e trecător și muritor. Tot așa
credem că au fost rostite tot în legătură cu firea: „Cel care singur are nemurirea”54 și
„Unuia înțeleptului Dumnezeu’^5 sau „Nimeni nu este bun decât Unul Dumnezeu”.
îetn-aSdvăr, cuvântul „unul” denotă același lucru ce și „singur’^ 6. Și „El singur este Cel ce
întinde cerurile’^7. La fel „să te temi Se Domnul Dumnezeul tău și numai Lui sa-I
slujești’”146 147 148 149 150 .și „nu este Dumnezeu în sferă Se Mine’^ 9. Cuvintele „unul” și
„singur” sunt spuse Se Dumnezeu în Scriptură nu pentru a-L deosebi Se Fiul ori Se Duhul
Sfânt, ci împotriva celor care nu sunt dumnezei și care nu sunt numiți eșa decât în chip
mincinos. De pildă: „și eu lepădat de Ia ei pe dumnezeii cei străini și au început să slujească
numei Dom- nului”6t). Și au îndepărtat fiii lui Israel bselii .și tufișurile Astmlei și eu început
să slujească numai Domnului”151 152. Și iarăși, Pavel: „căci deși sunt unii numiți dumnezei, fie
138 A se vedea A. Grillmeier, Le Christ dans lu ti-adition chretienne. Paris, 1965, p. 330 .și urm.
139 Se cunosc variantele ereziei ariene: omiusieni, omei, anomei. A se vedea Nicolae Chilăr, Istoria creștinismului, voi. îI, Trinilas, îași, 2000. p. 1 1
ș.u.
140 Ps. 81,6.
141 Ps. 95, 5.
142 II Cor. 12, 2-4.
143 Ps. 102, 15.
144 / Tim. 6, 16.
145 Rom. 16 27.
146 Lc. 18, 19.
147 Iov 9, 8.
148 Deut. 6, 13.
149 Deut. 30, 2.
15060 i Jiu. 10, 16.
151 / Reg. 7, 4.
152 I Cor. 8, 5-i>.
în aer, fie pe pământ, totu.și pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Cere sunt toate,
prin Care
44 sunt toate’’^. SFÂNTUL VASILE CEL MARE
Dar noi ne întrebăm aici de ce, după ce e zis „un singur Dumnezeu”, nu s-a mulțumit cu
acest cuvânt (noi em spus că expresia „singuri^și cuvântul „unul”, etunci când e vorba de
Dumnezeu, arată natura) și de ce e adăugat cuvântul „Tatăl”, specificând și „Hristos” ? Eu
bănuiesc că Pavel, vasul alegerii, a crezut că nu era destul să vestească numai că Fiul este
Dumnezeu .și Duhul Sfânt este Dumnezeu, ceea ce a arătat prin expresia „un Dumnezeu”,
Secă nu arăta prin adaosul „Tatăl, Se ls Care vin torte”, Oscă n-er fi desemnat prin
mențiunea Domnului, Cuvântul, Cel prin Care sunt torte, și Oscă prin adaosul „Iisus Hristos”
n-ar fi descoperit întruparea, dacă n-ar fi pus sub ochi patima și dacă n-ar fi arătat cu claritate
învierea. Or, expresia „Iisus Hnietoe” ne descoperă tocmai astfel Se idei. De aceea, înainte
de patimă, Domnul e refuzat cs să fie anunțat ca Iisus Hristos și obligă pe ucenici să nu
spună nimănui că El este tocmai Iisus Hristoe 153 154 155· Intr-adevăr, Supă ce Și-a împlinit
misiunea, adică după învierea din morți și după înălțeree la ceruri, abis atunci I s-a propus să
dea ucenicilor încredințarea că El este cu adevărat Iisus Hristos. Aceste-i înțelesul pasajului
următor: „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevăret și pe Hristoe, pe Care L-ai
trimis’^. Și tot așa, Se la același Apostol: „credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine” 65.
Pretutindeni cugetul nostru e asigurat prin Duhul Sfânt, ca nu cumve, mergând spre o
realitate, să ne înOepărtăm Se cealaltă, ca OdSicânCu-nd teologiei să nu disprețuim planul
dumnezeiesc al mântuirii și pentru ca, în neîncrederea noastră, să nu ajungem ls impietate.
IV
Cuvintele dumnezeieștii Scripturi, pe care dușmanii le mânuiesc, defor- mându-le
după cugetul lor propriu, și pe care ni le pun în seamă spre pierderea măririi Fiului Cel
^^-^8^, să le examinăm în același fel și, după putințele noastre, să le explicăm înțelesul.
Și, mai întâi, să ne legăm de expresia „Eu viez pentru Tatăl”156 157 158 159. Catr-adevărt
acest cuvânt e una din săgețile trimise spre cer de cei care se slujesc de ea îarr-ca chip
nevrednic. Dar aici textul nu are în vedere viața de dinainte de veci, după cum cred eu
(dintre toate ființele care sunt vii din pricina altcuiva, nimeni nu poate fi viu prin el
însuși, după cum cel care a fost încălzit de altul nu poate fi el căldura însăși; or Domnul
nostru a zis: „Eu sunt viața”67), ci această viață care s-a petrecut în trup și în acest
timp pe care L-a trăit din pricina Tatălui. înrr-adevărt prin voința Lui a venit să Se
sălășluiască în viața oamenilor; și n-a zis: „Eu am trăit din cauza Tatălui”, ci „Eu
trăiesc din cauza Tatălui”, cu specificarea că acțiunea se petrece la timpul prezent. S-ar
putea spune că vorbește și despre viața pe care o trăiește Hristos, având în Sine
cuvântul lui Dumnezeu.
Iar că acest lucru vrea să ni-1 spună, vom arăta în cele ce urmează. „Și cel ce Mă
mănâncă pe Mine va trăi prin Mine”68. într-adevă^r, noi mâncăm Trupul Său și bem
Sângele Său, făcându-ne participand (prin întrupare și viață sensibilă) ai Cuvântului și
ai înțelepciunii. El a numit „trup” și „sânge” toată petrecerea Lui taiaΐsă și a descoperit
învățătura alcătuită din cunoștințe practice, firește și teologice, care hrănește în același
timp sufletul, pregă- tindu-1 încă de pe acum la contemplarea realității. Probabil că
acest lucru îl descoperă textul.
V
153 Ml. 16, 20.
154 In. 17, 3.
155 In. 14, 1.
156 In. 6, 57.
15767 . In. 11 25.
158 In. 6, 57.
159 In. 14, 28. <Pe aceeași temă, o vie dispută a avut loc și în Bizanțul Comnaailor>.
Dar iarăși „Tatăl este mai mare decât Mine”69. Făpturile cele nerecunoscătoare,
neamurile
EPISTOLE
diavolului, s-au servit și de acest text. Or, eu cred45cu tărie că și aceste cuvinte
arată că Fiul e deoființă cu Tatăl. Catr-adevart comparațiile știu că se fac din capul
locului, între lucruri de aceeași natură. Zicem, de pildă, despre un înger că e mai mare
decât alt înger, un om mai drept decât alt om, o pasăre mai rapidă decât altă pasăre.
Dacă deci comparațiile se fac între lucruri din aceeași specie și dacă prin comparație
Tatăl a fost mai mare decât Fiul, atcasi Fiul e deoființă cu Tatăl.
Dar poate că mai e și altă idee ascunsă în acest text. Ce mirare ar fi dacă s-ar
recunoaște că Tatăl e mai mare decât El, din moment ce El e Fiu și S-a făcut trup,
întrucât a fost văzut inferior îngerilor ca mărire și oamenilor ca înfățișare ? „Micșoratu-
L-ni, spune Scriptura, pe Dânsul cu puțin față de în- geri” 160. Și iarăși: „pe Cel ce, scurtă
vreme, a fost pus mai prejos de îngeri”161 162 163 164 165. Și apoi: „și L-am văzut pe El și n-avea
nici chip, nici frumusețe chipul Lui necinstit și mai sfârșit decât al tuturor oamenilor”"^. El a
răbdat toate înjosirile din pricina marii Lui bunătăți față de lucrarea Sa, pentru ca să găsească
oaia pierdută și s-o mântuiască, s-o reintegreze în turmă și să-l readucă sănătos în patria sa pe
omul coborât de la Ierusalim la ^hon și care din pricina aceasta căzuse între tâlhari7 3. Nu
cumva ereticul îl va învinui și în legătură cu leagănul, prin care atunci când încă nu se slujea
de puterea minții era hrănit de Cuvânt, și-L va osândi oare din cauza sărăciei, pentru că Fiul
testerului n-a avut nici măcar bucuria să aibă un pat ? Acesta-i motivul că Fiul e mai mic
decât Tatăl ! El a murit pentru tine ca să te mântuiască din pierzania morții și să te facă să ai
parte de o viață cerească. Aceasta-i ca și cum l-ai învinui pe un doctor pentru că se apleacă
spre suferințele bolnavilor, luând parte la mirosul greu al bolii, spre a-i vindeca pe cei
încercați de suferințe.
VI
Din pricina ta, El nu cunoaște nici ceasul și nici ziua judecății și totuși nimic nu scapă
adevăratei înțelepciuni, căci toate au fost făcute prin Ea. De altfel, niciodată n-a fost om care
să știe tot ce a făcut. Numai că El rânduiește în felul acesta lucrurile, din pricina
neputincioșiei tale, pentru ca aceia care au greșit să nu cadă în deznădejde din prlcinn
scurtimii sorocului, ca și cum n-ar mai rămâne timp pentru căință, și pentru ca și cei care duc
luptă grea împotriva puterii dușmane să nu plece de la locul lor din pricina lungimii timpului.
De altfel, nu-i cruță nici pe unii, nici pe alții prin ignoranța Sa prefăcută: pentru unul
prescurtează sorocul din cauza luptei lui viteze, pe când altuia îi rezervă un prilej de pocăință
din pricina păcatelor lui. Oricum, după ce S-a socotit în Evanghelii cu cei care nu știu' 4, din
cauza - cum am zis - a slăbiciunii numărului mare, în Faptele Apostolilor, ca și cum El ar sta
de vorbă cu cei desăvârșiți, zice făcând excepție cu El însuși: „nu este al vostru a ști anii sau
vremite pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa” 7-5. Așadar, să admitem că aceste vorbe, pe
temeiul atacului de mai înainte, ar fi fost un răspuns cam prea scurt. De aceea trebuie
cercetată cea mai înaltă însemnare C acestui text și bătut la poarta științei ca să văd în ce chip
l-aș putea trezi pe stăpânul casei, care să dea pâini duhovnicești celor care le cei; pentru că pe
prieteni și pe frați ne grăbim să-i ospătăm.
VII
Sfinții ucenici ai Mântuitorului, după ce au ajuns până dincolo de contemplare,
atâta cât e ea cu putință la oameni, și după ce au fost curățiți prin cuvântul lui Hristos,
160 Ps. 8, 6.
1617 i. Evr. 2, 9.
16212. Is. 53, 2-3 (ed. 1914).
163 Le. 10, 30-34.
164 Mc. 13, 32.
165 Fap. 1,7.
urmăresc sfârșitul și sunt nerăbdători să cunoască fericirea din urmă, ceea ce însuși
Domnul46 nostru a spus, că nici îngerii și nici El VASILE
SFÂNTUL nu știu. El numește „zi” înțelegerea
CEL MARE
deplină și exactă a planurilor lui Dumnezeu, iar „ceas” numește contemplarea a ceea ce
este singur și unic, a cărui știință o atribuie numai singur Tatălui. Presupun deci că
Dumnezeu aceea a zis că știe ce, de fapt, există; și aceea nu știe, ce nici nu există. Cnrr-
adavart Dumnezeu a zis că dreptatea și înțelepciunea le cunoaște, pentru că, prin na-
tura Sa, El este însăși dreptatea și înțelepciunea, în schimb spune că nu cunoaște
nedreptatea și răutatea, căci El, Dumnezeu, Cel care ne-a creat, nu este nici nedreptate
și nici răutate. Dacă deci se spune despre Dumnezeu că știe despre Sine că este ceea ce
de fapt este, precum și că nu știe ceea ce nu este, și dacă Domnul nostru nu este -
potrivit ideii de întrupare și unui învățământ cât de sumar - ultimul bine ce s-ar putea
dori, arcnsi Domnul nostru nu cunoaște sfârșitul și nici fericirea cea mai de pe urmă.
Căci se spune; „nici îngerii nu ȘIÎU”76, adică nici contemplarea care este în ei, aΐsi
temeiurile slujirii lor nu sunt ultimul bine ce s-ar putea dori. tar-adevăr, cunoașterea
acestor lucruri este grosolană în comparație cu cea față către față. „Singur Tatăl știe”,
ni se spune, pentru că El e sfârșitul și extrema dorință. Când nu mai cunoaștem pe
Dumnezeu ca prin oglindă ori în ghΐsΐtcră77, ci când ne vom împărtăși din El direct și
fără intermediar, atunci și noi vom ajunge la ultima țintă. Dar Domnul nostru încă este
sfârșitul și extrema fericire potrivit conceptului despre Cuvânt. Căci ce zice Evanghelia
? „Și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”166 167 168 169.
El numește „Cnviare” trecerea de la cunoașterea materială la cea aemate- rială, iar
„ziua cea de apoi”, cunoașterea după care nu mai este alta. Atunci cugetul nostru e
îmboldit și ridicat la o înălțime fericită, când contemplează singura și unica fericire a
Cuvântului. însă, întrucât cugetarea noastră, care se îngroșase prin lipirea ei de
pământ, care-i amestecată cu noroi și aeputia- sirasă de a se stabili pe o cunoaștere
directă, din această pricină fiind dusă parcă de mână de frumusețile înrudite ale
trupului său, ea se orientează după lucrările Creatorului și de acum învață să sesizeze
cauzele după efecte pentru ca - fiind de acum crescut cât de puțin - să aibă cândva
puterea de a se apropia direct chiar de Dumnezeire. Cred că în acest înțeles a fost rostit
acel cuvânt „Tatăl mai mare decât Mine asre”79, precum și „nu este al Meu a da, ci se
va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu” 170. hni-adevăr, și aici avem o
mutare pe cere Hrietoe o face din împărăția Lui spre Cel cere e Dumnezeu și Tată pentru că e
pârgă, iar nu sfârșit, Supă o învățătură mai sumară, cum em spus și mai înainte, .și cere a fost
spusă ca din partea noastră, iar nu ca din parter Fiului Iui Dumnezeu însuși. Și ca să
dovedească cum că așa stau lucrurile, Ie îetrdPerda Apostolilor din Fapte: „Doamne, oare în
acest timp vei așeza Tu la Ioc împărăție lui Israel ?”, le răspunde: „nu este al vostru a ști anii
sau vremurile pe cere Tetăl le-e pus întru stăpânirea Se”8·; cu alte cuvinte, nu celor care s-au
legat de trup și de sânge le e dată cunoașterea unei astfel de împărății. O astfel Oe
contemplare Tetăl e pus-o în stăpânirea Se proprie, prin „stăpânire” înțelegând pe cei eflați
sub puterea Lui, iar „proprii” pe cei în cere necunoașterea lucrurilor inferioare n-sre nici o
parte. Cât despre „anii și vremurile”, să nu ți Ie închipui prea sensibil, ci ca pe niște intervale
Se cunoaștere eduse Oe soarele cei înțelegător.
Dar trebuie să ducem până la capăt această rugăciune s Stăpânului. Căci, în realitate,
Iisus este Cel care S-s rugat: „Să-le și lor să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu
166 Mc. 13, 32.
16711. i Coi: 13, 12.
168 în. 6, 40.
169 In. 14, 28.
170 Mt. 20, 23.
întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una”82. întrucât Dumnezeu este Unul, Oscă vine în
fiecare, atunci face din toți unul singur, atunci numărul piere prin
EPISTOLE 47 sosirea unității. în ceea ce
mă privește, m-am apropiat de acest text ca un sI doilea Eseu. Da, dacă cineva poate vorbi
mai pine sau Oscă porte să răspundă mai creștinește Ia o astfel de întrebare, să spună .și să
răspundă, iar Domnul îl va răsplăti în locul meu. Eu nu știu ce-i invidia, pentru că nu prin
dorința de rivalitste, nici prin mărire deșartă am venit la acest examen al cuvintelor inspirate,
ci Oin dorințe Se e fi folositor fraților, pentru ca să nu dăm impresia că vasele Se pământ,
care cuprind comoara lui Dumnezeu, er fi căzut pe mâns unor oameni cu inime Se piatră,
niște netăisți-împrejur, care se întrarmesză Ooer cu o înțelepciune nebună.
VIII
Mai mult, potrivit Pildelor înțeleptului Solomon, cuvântul e luat început după cum stă
scris: „Domnul m-e zidit la începutul lucrărilor Lui” 171 172 173. Mei e numit început al căilor
evanghelice, cere ne duc spre împărăție cerurilor, nu prin niște creaturi Supă ființă, ci face
Orum Supă planul dumnezeiesc, căci cuvintele „a fi fost făcut” sau „a fi fost creat” su același
înțeles. El a fost menit să fie cale, ușă, păstor, înger, oaie, mare preot și apostol: torte aceste
numiri sunt Sate Supă o anumită considerație sau Supă sita. Și ce ar mei putea spune ereticul
în legătură cu Dumnezeul Cel nesupus .și Care „S-a făcut păcat pentru noi” ? Căci, într-
adevăr, așa scrie: „iar când toate vor fi supuse Lui, atunci și Fiul însuși se va supune Celui ce
I-a supus Lui toate”174 175 176 177. Nu te temi de Dumnezeu, omule, că din pricina ta El e numit
„nesupus” ? își însușește supunerea și din opoziția față de virtute e numit El însuși nesupus.
Tot în acest înțeles C grăit într-o zi, pe când era prigonit: „Saule, Saule, pentru ce Mă pri-
gonești ?”85, pe vremea când acesta alerga spre Damasc cu gândul să ducă legați pe ucenicii
lui Hristos. BC se mai numește și gol, dacă vreunul dintre frați e gol: „gol am fost și M-ați
îmbrăcat”^. Când cineva e în temniță, Se socoate El însuși întemnițat, căci El S-a încărcat cu
neputințele noastre și C purtat slăbiciunile noastre. Iar una din aceste slăbiciuni este
neascultarea: și pe ea a luat-o asupra Lui. De aceea, greutățile care s-cu ivit Mântuitorul Și ie
însușește, ia asupra Lui suferințele noastre în virtutec acestei comuniuni prin care petrece cu
noi.
IX
Dcr și cuvintele „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine”87, dușmanii Domnului le icu ca
să încurce mințile celor care îi ascultă. După părerea mec, și acest text ne dă să înțelegem
tocmai faptul că Fiul este de aceeași ființă cu Tatăl. Și de fapt, dacă fiecare făptură
cugetătoare poate face cevc prin ec însăși pentru că cre libertatea să se decidă pentru mai rău
ori pentru mai bine, pe când Fiul nu poate face așa ceva, însemnează că El nu-i făptură. Or,
dacă nu-i făptură, urmează că-i deoființă cu Tatăl. Mai mult, nici o făptură nu poate face tot
ce vrea. Or Fiul a făcut tot ce a vrut în cer și pe pământ, așadcr Fiul nu-i o făptură. Și mai
mult, toate făpturile ori sunt alcătuite cu ajutorul contrariilor, ori sunt în stare să primească
aceste contrarii. Or, Fiul e dreptatea însăși și e nematerial. Deci Fiul nu-i o creatură, iar dacă
nu-i una dintre acelea, atunci e deoA^ă cu Tatăl.
X
Acest examen al textelor propuse pe ccre I-am făcut este destul când luăm în considerare
puterile noastre. Ca să nu mci întârziem, să ne mtocrcem cuvântul spre cei ccre se
împotrivesc Duhului Sfânt, cc să mișcorăm în ei orice gând trufaș ccre se ridică împotriva
171 Fap. 1, 6-7.
172 In. 17, 21.
173 Pi: 8, 22.
17484.1 Cor. 15, 28.
175 Fap. 9, 4.
176 Mi. 25, 36.
177 In. 5, 29.
cunoașterii lui Dumnezeu. Tu zici că Duhul Sfânt e o crectură. Dar orice creatură e roabă a
Creatorului
48 ei. Scriptura spune: „toate sunt slujitoare Ție”
SFÂNTUL VASILE
178
. Iar dacă e roabă, ea are și o
CEL MARE
sfințenie câștigată; și tot cel ce are o sfințenie câștigată e susceptibil de o înclinare spre rău.
Or, Duhul Sfânt - Care e sfânt prin ființa Lui - e numit „izvor de sfințenie”. Așadar, El nu-i o
creatură, căci era deoființă cu Dumnezeu. Și spune-mi, cum poți tu numi rob pe Cel care prin
Botez te scapă din robie ? Căci zice Scriptura: „Legea duhului vieții în Hristos Iisus m-a
eliberat de legea păcatului”^. De aceea tu nu vei mai îndrăzni să zici că ființa Lui e supusă
schimbării, dacă te uiți la natura puterii potrivnice, care a căzut ca un fulger din cer și a căzut
de la viața cea adevărată pentru că avusese numai o sfințenie câștigată, așa încât schimbarea
a venit de la sine, ca un semn rău. De aceea, atunci când s-a prăbușit din unitate și și-a
pierdut vrednicia de înger, ființa lui s-a schimbat în diavol, pentru că se stinsese și starea lui
primordială și fericită și se aprinsese în el această putere vrăjmașă.
Iar dacă mai zice că Duhul Sfânt e creatură, prin aceasta vrea să ne dea să înțelegem că
firea Lui e mărginită. Dar atunci cum ar mai sta în picioare acest cuvânt: „Duhul lui
Dumnezeu umple lumea”179 180 181 182 și altul „Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la fața
Ta unde voi fugi ?”91. Dar se pare că el nici nu mai recunoaște ceea ce e simplu după firea
sa. Or, dacă Duhul Sfânt nu-i simplu, atunci e alcătuit din ființă și din sfințenie. Cel ce se
prezintă în felul acesta, acela e compus. Și atunci cine va fi atât de nebun să spună că Duhul
Sfânt e compus și nu e deoființă cu Tatăl și cu Fiul tocmai din pricina acestei simplități ?
XI
Dacă în acest cuvânt ni se cere să ne îndreptăm, să înaintăm spre probleme mai
importante și să ni se ceară să le discutăm, atunci să privim de acum cât se poate mai mult
spre puterea dumnezeiască a Duhului Sfânt. în Sfânta Scriptură am aflat trei creații
deosebite: una și cea dintâi e aducerea din neființă la ființă; a doua e schimbarea din mai rău
în mai bine, iar a treia este învierea din morți. Or, în aceste creații mereu vei afla pe Duhul
Sfânt colaborator al Tatălui și al Fiului. Ce zice David despre ceruri când acestea au fost
chemate la viață ? „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și cu duhul gurii Lui toată
puterea lor”92. Iar omul se știe că a fost creat din nou prin Botez: „dacă este cineva în
Hristos, este făptură nouă”183 184; și: „mergând învățați toate neamurile, botezându-le în
numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”94. Vezi, așadar, că și aici Duhul Sfânt e de
față împreună cu Tatăl și cu Fiul.
Și ce vei mai spune despre învierea din morți, odotă ce noi vom fi dispărut și ne vom
fi întors în pământul din core am fost luoți ? Căci „pământ” suntem numiți și în el vom
merge, întrucât „va trimite Duhul Său și se vor zidi și va înnoi foța pămâgtului” 9-ι Iar
ceea ce Pavel a numit înviere, Dovid a numit înnoire. Să ascultăm din nou pe cel ccre a
fost răpit până la al treilea cer. Ce zice el ? „Voi sunteți templu al Duhului Sfânt, Care
este în voi”96. însă orice templu este templu al lui Dumnezeu, ior dacă noi suntem
templu al Duhului Sfânt, urmează că Duhul Sfânt este Dumnezeu. îgta-adevăa,
„Ziditorul a toote este Dumnezeu”185 186 187. Or, dacă suntem templu al Duhului Sfânt pe
motivul că Lui ne închinăm și sălășluiește în noi, vom recunoaște că El e Dumnezeu.
178 Ps. 118, 91.

179 Rom. 8, 2.
180 înt. Sol. I, 7.
181 Ps. 138. 7.
182 Ps. 32, 6.
183 îî Coi: 5, 17.
184 Ml. 28, 19.
185 Ps. 103, 31.
186 I Con 6, 19.
187 Evn 3, 4.
„Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui singur să-I slujești”9 188 189. Iar dacă nu
admitem cuvântul „Dumnezeu”, atunci să ne învețe ce vrea 49să însemne acest cuvânt. El
EPISTOLE
S-a numit Dumnezeu tocmai pentru că El a așezat și pentru că vede de toate lucrurile.
Or, dacă e numit Dumnezeu pentru că a așezat și privește spre toate lucrurile și dacă
Duhul cunoaște tot ce este de la Dumnezeu, după cum și duhul core este în noi cunoaște
ce e ol nostru, atunci Duhul Sfânt e Dumnezeu. Mai mult, dacă „sabia Duhului este
cuvântul lui Dumgezeu”99, atunci urmează că Duhul Sfânt este Dumnezeu. înta-
adevăa, sabia se ține de Cel după ccre e numit și cuvântul. Iar dacă e numit și „dreapta
Tatălui”, „dreapta Domnului m-o înălțat, dreapta Domnului a făcut putere” 190 și
„Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, pe vrăjmași i-a sfărâmat” 191 192 și dacă Duhul Sfânt e
degetul lui Dumnezeu, potrivit cuvântului: „iar dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot
pe demoni”1°3 sau, ceea ce scrie în altă Evonghelie, „Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe
demoni”193, atunci Duhul Sfânt este de aceeași ființă cu Tatăl și cu Fiul.
XII
<Ajungă pentru acest moment ceec ce noi am spus despre adorata și Sfânta Treime,
căci nu e posibil să extindem acum dezbaterea cu privire la eo. Primind, așadar,
semințele de la smerenia Nocstră, v-ați cultivat un spic copt pentru o recoltă bogată,
întrucât, după cum știți, ni se cere talantul la <un asemenea capital>. Eu am această
înca-deae în Dumnezeu, că veți produce treizeci, șaizeci și o sută de așarG, datorită
curăției vieții voastre. „Fericiți cei curați cu inima, căci aceia-L vor vedea pe
Dumnezeu”194. Și să nu credeți, fraților, că împărăția cerurilor este altceva decât conștiința
adevărată a realităților, conștiință pe care Sfintele Scripturi o mai numesc și fericire. Iar dacă
„împărăția cerurilor este înăuntrul nostru”195 196, iar în privința omului interior nu există nimic
care să se constituie în contemplare, împărăția cerurilor ar fi atunci contemplare. Lucrurilor
cărora acum noi nu le percepem decât umbrele, întocmai ca într-o oglindă, mai apoi,
îndepărtând acest trup de pământ și îmbrăcând un altul, nestricăcios și nemuritor, vom
ajunge să le privim arhetipurile. Le vom vedea dacă ne vom cârmui propria viață în chip
drept și vom avea grijă de dreapta credință, condiții fără de care nimeni nu-L va vedea pe
Domnul. „înțelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean și nu sălășluiește în trupul supus
păcatului”K)6. Și nimeni să nu protesteze că neștiind pe cele aflate la nivelul percepției
imediate, tu ne faci filosofie despre materia incorporală și absolut imaterială. Căci socotesc
absolut deplasat ca simțurile noastre să se umple fără vreo piedică de propria lor materie, iar
spiritul să fie ținut la distanță de propria sa atribuție. Căci, după cum simțirea este a lucru-
rilor sensibile, tot așa și spiritul este posesorul celor spirituale. în același timp, trebuie spus
că Dumnezeu, Ziditorul nostru, a făcut ca judecățile naturale să nu aibă nevoie de a fi
învățate. Căci nimeni nu predă cum să fie învățate culorile sau figurile, nici auzul zgomotelor
sau vocilor, nici mirosul vaporilor frumos sau urât mirositori, nici gustul sucurilor și
siropurilor, nici atingerea corpurilor moi sau tari, calde sau reci. Cu atât mai mult nimeni n-
ar învăța spiritul cum să se ocupe de lucrurile inteligibile. Și după cum, dacă simțurile suferă
de ceva, ele nu au nevoie decât să fie îngrijite pentru a-și îndeplini cu ușurință propria lor
atribuție, tot așa și spiritul, înlănțuit de carne și plin de imaginile care provin de la ea, are
nevoie de o credință și de un mod de viață drept, care-i pregătesc picioarele ca pe acelea ale
188 Mt. 4, 10.
189 Ef. 6, 17.
190 Ps. 117, 16.
191 leș. 15, 6.
192 Lc. 11, 20.
193 Mt. 12, 28.
194 Mi. 5, 8.
195 Le. 17,21.
196 înf. Sol. 1, 4.
unui cerb și care-1 poartă pe acesta spre înălțimi197. Este chiar sfatul ce ni-I dă înțeleptul
Solomon:
50 uneori, el ne-o propune pe furnică1° 198
, excelenta
SFÂNTUL VASILE CEL MARE lucrătoare, iar prin ea ne
recomandă calea activă; alteori, <ne propune> lucrarea pe care harnica albină o produce
odată cu ceara199, iar prin ea sugerează contemplarea naturală, la care este implicată doctrina
Sfintei Treimi, dacă se confirmă faptul că prin sprijinul frumuseții creaturilor este contemplat
în chip analog Ziditorul Care le-a dat naștere. Dar aducând mulțumiri Tatălui, Fiului și
Duhului Sfânt, să punem punct scrisorii noastre, pentru că orice justă măsură e excelentă,
cum spune proverbul>.
EPISTOLA 9
Către Maxim, filosoful
361/362
I
Intr-adevăr, cuvintele sunt un fel de icoane cle sufletului. Așa te-am recunoscut și pe
tine, cu ajutorul scrisorii, recunoscând, cum se spune, leul după ghicre110, și m-cm bucurat
când am aflat că nu te arăți cu lenevie fcță de „cel dintâi și cel mai mare dintre bunuri:
iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele” 11! Ca semn al celei de-a doua, socot
prietenia ce mi-o arăți, iar pentru cea dintâi, râvna pe care o ai pentru dobândirea cunoștinței
celei dumnezeiești. Că totul se cuprinde în aceste două feluri de iubiri e un lucru cunoscut de
orice ucenic al lui Hristos.
II
Scrierile lui Dicnisie1 2, pe care le cauți, au ajuns până lc noi, și încă în număr mcre; în
1
schimb, acum nu le am la dispoziție, de aceea n-am putut să ți le trimit. Cât despre mine, iată
ce cred despre ele: nu toate scrierile acestui bărbat sunt de admirat, iar unele sunt de-a
dreptul de condamnat. Această nelegiuire ccre se răspândește acum pretutindeni, cu clte
cuvinte cec a âsemănării, este, după cât pot ști, cea dintâi care a pus în oameni semințele
acestei faimoase impietăți a cnomeilor. Icr pricinc răspândirii ei cred că nu stă atât în
rătăcirea cugetării, cât mci ales în dorința hotărâtă cu care Dicnisin a vrut să combată pe
Sabeliu200 201 202 203. Pe el l-aș compara cu un grădinar ccre vrea să îndrepte un pom tânăr
crescut strâmb și pe care-1 răsucește în mod silit în partea opusă, dar, răsucindu-1 prec tare,
pomul se îndepărtează de creșterea lui firească și crește în sens contrar·. Cam așc cevc cred
că s-c întâmplat și cu acest om: în lupta sa necruțătoare pe ccre c dus-o împotrivc libianului
Sabeliu, Dionisin a ajuns fără voie la răul opus, tocmai din dorul exagerat de c-1 cinsti mai
mult. I-ar fi fost destul să crcte că Tctăl și Fiul nu sunt o singură persocnă și, în felul acesta,
ar fi câștigat biruința împotrivc blasfemiatorului; dar acest om, vrând să câștige o biruință și
mai strălucitoare și mai deplină, nu admite numci o deosebire între ipostase, ci și o diferență
de substcnță, de grade în putere și o inegclitate de mărire. Și astfel, în urma acestei greșeli, el
a ajuns să schimbe un rău cu alt rău, îndepărtându-se de justețea credinței. Și tot din pricinc
aceasta el se contrazice adeseori în scrierile scle: o dată înlătură expresia „Oeoființă”, Sin
pricina celui nat■e-1 folosise în chip greșit, ca să arate că nu acceptă trei postase, sită dată îl
admite, atunci când scrie omoni- mului'14 său, luându-i apărarea. Mai mult, chiar și când e
vorba Se Duhul Sfânt, el a evitat expresiile care se potrivesc foarte puțin unui om care
trăiește după Duh și prin care a privat Divinitstea Se o cinstire cere I se cuvine, coborând-O
întrucâtva și punând-0 în rândul făpturilor create și menite doar slujirii. Acesta-i, așadar,
197 Ps. 17, 36.
198 Pi: 6, 6.
199 Eccl. 11, 3.
200 Lucian de Sumosaru, Hermotim sau Despre secte, 34.
201 Ml. 22, 38.
202 Elev al lui Origen, Dionisir cel Mare a fost arhiepiscop al Alexandriei între anii 248-264.
203 Sabeliu, eretic untirrinitur notoriu, care confunda Persoanele Treimii.
omul.
EPISTOLE
III 51
Cât despre mine, dacă ar trebui să-mi spun și eu părerea, accept expresia „asemănător ca
ființă” dacă se pun înaintea ei și cuvintele „cu totul”, dacă e înțeleasă ca „Ceofϊieță”, desigur
în înțelesul sănătos ai acestei expresii „deo- fiieță”· Așa au cugetat și Părinții de la Niceea
atunci când, numind pe Fiul Cei Unul-Născut „Lumină Sin lumină, Dumnezeu sOevărat Oin
Dumnezeu adevărat” și recunoscându-I și site însușiri Oe acest fel, ls urmă I-au adăugat și
termenul „Odofϊlnță”· După cum nu-i cu putință ca cineva să-și închipuie c-ar exista vreo
deosebire între lumină și lumină, între adevăr și adevăr, tot sșa nu se poate concepe deosebire
între ființa Celui Unui-Născut și între cea s Tatălui, Sin Care S-e născut. Dacă înțelege
cineva lucrurile în acest fei, atunci și eu accept expresia sșe cum am spus. Der dacă nu
înțelege să lege cuvântul „cu totul” de „asemănător ca ființă”, cum au procedat .și cei Sin
Constan- tinopol115, atunci mă îndoiesc asupra acestei expresii, întrucât socot că prin ea se
micșorează mărirea care trebuie recunoscută Fiului Cel Unul-Născut, Și, Se fapt, noi
obișnuim să întrebuințăm adeseori termenul „asemănător” chiar și pentru imaginile mai puțin
clare și mai îndepărtate Se origineleie lor. Or, eu folosesc cuvântul „Seoființă” tocmai pentru
că prin ea nu se mei porte ajunge la vreun înțeles bănuitor ssu înșelător. Dar de ce nu vrei să
ne faci o vizită Tu însuți, Oragul meu, pentru ce să stăm de vorbă personal despre aceste lu-
cruri și să nu lăsăm pe seama unor litere neînsuflețite lucruri Oe o valoare atât de mare, cu
etât msi mult cu cât nici nu m-sm hotărât să fsc cunoscute în public sceste păreri sle mele ?
Dar să nu-mi spui și Tu ceea ce i-a spus .și Dio- gene lui Alexandru cel Mare 204 205 206, că
adică tot atât Se departe e drumul Se ls Tine până aici, cât și Oe sici până la Tine ! Pentru că
Sin pricina suferinței puțin lipsește ca să nu fiu ținut mereu în același ioc, ca și cum aș fi un
copac ținut Se rădăcinile lui, ca să nu msi spun și aceea că socot că trăirea retrasă este una
Sin cele mai msri binefaceri. în schimb, tu, Supă cât mi se spune, ești sănătos .și, ce unul
care ei ajuns să fii .și un fei Oe cetățean sl lumii întregi, dreptatea er impune ce Tu să vii sici,
așa cum te-ai duce tocmai în țare ts. Și dacă într-adevăr un om activ ca tine e familiarizat cu
popoarele și cu orașele, unde-ți arăți prin pilda proprie faptele care îndeamnă la virtute, în
schimb, pentru contemplare și pentru lucrări duhovnicești, prin care ne legăm de Dumnezeu,
gândește cât de prețios ajutor ne este liniștea ! Or, în retragerea noastră, noi cultivăm tocmai
această bogată și nesfârșită liniște1^, desigur în unire cu Cel care ne-a hărăzit-o, cu
Dumnezeu. Și dacă trebuie neapărat să ne arătăm cât mai respectuoși față de cei mai mari și
să fim disprețuiți ca unii care suntem aplecați până la pământ, scrie-ne cel puțin Tu și alte
scrisori, că prin aceasta ne faci și mai mare bucurie.
EPISTOLA 10
Unei văduve
Scrisă în timpul retragerii
Iată ce șiretlic folosesc cei care vor să prindă porumbei: după ce au prins unul, îl
îmblânzesc până într-atâta, încât pasărea vine și se așază în palma omului și se hrănește de
acolo. Atunci i se ung aripile cu ulei bine mirositor și apoi i se dă drumul să zboare liber spre
stolul celorlalți porumbei. Buna mireasmă a acestui ulei face întreg acest stol sălbatic
proprietate a stăpânului porumbelului celui îmblânzit, întrucât se lasă și ele atrase de cel care
miroase bine și astfel intră și ele în colivie.
De ce credeți că mi-am început scrisoarea tocmai cu această istorioară ? Pentru că,
204 Dionisie, popă ci Romei (258-268), care scrisese și el împotriva lui S-belim
205 E vorba de sinodul din 360, condus de partida omeHor, care susțineau doar o „cse- mănαae" generală o Persoanelor treimice.
206 Diogene Laeatlcs, Viața,
prinzând pe fiul tău, Dionisie, cel numit altădată Diomide 207 208 209, și un- gându-i cu parfum
dumnezeiesc
52 aripile sufletului, l-am trimis distincției Tale,CELpentru
SFÂNTUL VASILE MARE ca și Tu să-ți iei zborul și
să ajungi la cuibul pe care l-a pregătit cel despre care ți-am vorbit. Dacă voi ajunge să văd
aceste lucruri atâta vreme cât mai sunt încă în viață, dacă-mi va fi dat să văd pe distincția Ta
înălțată într-o viață și mai îmbunătățită, voi avea nevoie de mai multe persoane demne de
Dumnezeu, pentru a-I acorda cinstea care I se cuvine119
EPISTOLA 11
Fără adresă, unui arintna
Scrisă în retragere
După ce am petrecut cu darul lui Dumnezeu ziuc cea sfântă, împreună cu fiii noștri, și am
prăznuit o adevărată sărbătoare închinată Domnului, în semn de copleșitoare dragoste față de
El, i-am trimis mai departe, deplin sănătoși, Nobleței Tale, rugându-L pe Iubitorul de oameni
Dumnezeu să le hărăzească un înger de pace, ocrotitor și însoțitor la drum și să Te găsească
deplin sănătos și într-o stare de pace desăvârșită, așa încât oriunde ai fi, slujind Domnului și
aducându-I mulțumiri, să ne bucuri câtă vreme vom mai fi în lumea aceasta prin cele ce ne
vor fi date să le auzim despre tine.
Și dacă Bunul Dumnezeu îți vc ajuta să scapi cât mci repede de îngrijorările prin care
treci ccum, Te rog să nu socotești altceva mai prețios decât petrecerea Ta la noi. Pentru că nu
cred că vei găsi oameni ccre să-Ți arate atâta dragoste și atâta prețuire ca noi. Drept aceea, în
timpul cât durează această despărțire, învrednicește-ne de mângâierea scrisorilor Tale la
orice prilej ccre Ți se ivește120.
EPISTOLA 12
Către Olimpiu210 211
(362-364)
Dacă până nu demult abia-mi sedai câte ceva, acum văd că nu mai scrii deloc, căci
zgârcenia ta la scris pare c face așa de mare progres, încât cu timpul pare c se transforma
într-un mutism deplin. Intoarce-te mai bine la obiceiurile dinainte și nu-ți voi mai reproșa
nici dacă-mi scrii laconic, cum făceau spartanii. Dimpotrivă, oricât de scurte ar fi scrisorile
ce-mi vei trimite, ele vor fi mărturia unei mcri afecțiuni, pe ccre o voi prețui în mod deosebit,
numai să-mi scrii.
EPISTOLA 13
Către Olimpiu
Scrisă în vremea retragerii lc Agnisα, prin a. 361
După cum toate produsele își au un enotimp ai ior: fioriie primăvara, grânele vera și
poemele toamna, tot sșe un fel de produs ai iernii pot fi Sis- cureurile121·
EPISTOLA 14
207 P. Hristu (op. cit. III, 376), îl identifică, credem, greșit pe acest Maxim Filozoful cu Maxim Cinicul, prieten al Sfântului Vasile și al Sfântului Grigorie
Teologul, dar care a jucat un rol funest în viața Sf. Ioan Hrisostomul,
208 Cunoscut erou din ciclul troian, rege în Argos.
209 O altă ficțiune literară, prin care autorul știa să mângâie și să sugereze cu finețe retragerea spre monahism sau spre opera de caritate.
Editorul epistolelor Sf. Grigorie de Nyssa, G. Pasquali f Gregarii Nvsseni Epistulae, editio altera, în colecția „Gregorii Nysseni”, Opera, voi. VIII, pars II,
Leiden, 1959) observă că același text este întâlnit și în epistola 21 a Sf. Grigorie de Nyssa, adresată lui Avlavios, de aceea contestă paternitatea Sfântului Vasile
asupra acestei epistole (pp. 68-70, 73). Avlavios pare a fi fost sofist (Gr. Naz. Epist. 233), hirotonit mai târziu episcop de Niceea. Varianta din Grigorie de Nyssa
are Diogene în loc de Dionisie. A se vedea și I. Opelt (Die duftgesalbte Taube als Lockvogel, în „Jahrbuch fur Antike und Christentum”, Munster, W, 1958, pp.
109-111), care tăgăduiește și el paternitatea Sfântului Vasile asupra acestei epistole.
210in model do atregeuf aiscretăspre strădanii]euăiirgărerti. reântul Vatuie sa găe-
duU la mănăstire pentru câteva zile pe fiii unui prieten (în gcpigoape îi numește „fiii noștri”), iar acum invită pe tatăl lor să treacă pe Ia mănăstire. P.
von der Muehli, (Basilius U. cler letzle Brief Epikurs, în „Museum Helveticum”, 1955, 47-49) află că începutul îst. 11 amintește pe Epicur.
211 Același Otimpir,care-] aopieșiee rIigdatăpe S fân -ul^îtile as baruri aruriei. 4), era acum ocupat peste măsură cu agricultura. El îi va rămâne
atașat sufletește și mai târziu, ierrretVeeu-gr mereu de activitatea sfântului (cf. Epist. 131, 211), care, cu o erosebirS atenție, știa să-l țină apropiat de
sufletul lui.
Către paiGtGgul 6Π^Ϊ- (Teologul)
EPISTOLE
Scrisă în anul 360 53
I
Fratele meu, □rigorie, îmi scrieesd Se multă vreme că vree să mă viziteze^ 2, adăugând
că și tu ei fi iuet aceeași hotărâre, dar, știindu-te greu de convins, ca unul care deseori m-am
înșelat, și fiind pe drept și peste măsură Se ocupat, n-am mai putut să te aștept, căci a trebuit
să mă duc în Pont, unde, într-o pună zi, dacă Dumnezeu va vrea-o, voi pune cepăt
drumețiilor mele. Căci, după ce cu mare greutate a trebuit să renunț Îs deșarteie speranțe pe
cere mi le pusesem în tine seu, ca să precizez și mai mult, Supă ce am renunțat ia visuri (căci
am admis pe cel cere a spus că speranțele sunt visuri ele oamenilor treji), am plecat în Pont,
ca să-mi fac o așezare potrivită pentru toată viața212 213 214. Acolo mi-a arătat Dumnezeu un loc
cere se potrivește cu felul meu Se viață, ajungând astfel să văd în realitate în fsțe ochilor mei
ceea ce Oe multe ori mă obișnuisem să plănuiesc în gând în clipele Se răgaz ,și de odihnă..
II
Există acolo un munte înait, acoperit Se o pădure deasă și udat în parter nordică de ape
răcoroase și limpezi. La poalele lui se întinde o câmpie lină, sdăpetă continuu Se apele cere
se preling Sin munte. O pădure care a crescut parcă de ls sine jur-împrejurul acestei câmpii,
Pogetă în erPori varisți și Se
212 Epistola nr. 13 este poote cea mai scurtă din câte ne-o lăsat Sfântul Vasile.
213 E vorba de Galτcrle de Nyssa.
214 Dezamăgit că și episcopul Di-mos al Cezoreei C-padociei semnase o formulă ari
ană, Sfântul Vasile (care între timp fusese hirotonit diacon) se retrage lo Annisa, în Pont. Aici făgăduiseră cei doi Grigcrie (de Nysso și Teologul) că vor
veni și ei. Fostul coleg de la Atena îi declarase în scris (apiutι 53 Miτge, P.G. 37, 102) că va îmbrățișa aceeași viață de retragere mănăstirească. Dor el tot
amâna acest pas. Uneori propunea (ep. 98) ca loc de aetaaτere o prăpastie de lângă Arionz. Sfântul Vasile descria cu entuziasm regiunea Angiseiι
Fragmentar, descrierea e cuprinsă și în Vechile rândueli ale vieții monahale, Mănăstirea 1929, p. 242.
<Ceurtcnge (Saint Basile, Lνttreu, I, p. 43, n. 1) consideră că ezitările lui Griτorie Teologul în această privință pot fi explicate și prin atașamentul său față
de domeniul de lo Arionz^
toate speciile, înconjoară câmpia ca un zid. Nici insula nimfei Calipso, pe care
Homer 54 o lăuda 4, parcă mai mult decât SFÂNTUL
12
pe celelalte, pentru frumusețea ei, nu se
VASILE CEL MARE
poate compara cu acest loc. Dar puțin lipsește acestui loc ca să fie cu adevărat ca o
insulă, pentru că din toate părțile este mărginit. Căci de-o parte și de alta se cască
două prăpăstii adânci, iar în față un torent mare de apă țâșnește dintr-o stâncă,
formând apoi el însuși un zid continuu și greu de trecut. Muntele se întinde de-a
lungul celei de-a patra laturi, împreunându-se cu alte două prăpăstii prin niște stânci
masive în formă de semilună, neîngăduind astfel trecerea nici din spate. Există,
așadar, o singură intrare, acolo unde ne-am făcut sălașul. Propriu-zis, locuința
noastră e în spate, într-un alt defileu de care se sprijină coama principală a unui
masiv muntos, de unde poți avea în față toată întinderea câmpiei și de unde poți
vedea chiar și valurile râulețului care o înconjoară. Cred că nici priveliștea
fermecătoare pe care ți-ar oferi-o fluviul Strymon125 când îl privești pe la Amfipolis
nu te încântă mai mult decât aceasta, căci, prin cursul lui leneș, Strymonul se
hăituiește, ajungând chiar să nu mai semene cu un fluviu, pe când acest râu al
nostru, având curgerea cea mai rapidă din câte cunosc, se rostogolește ca un
sălbatic din pricina stâncilor care-1 gâtuiesc, încât, la un moment dat, se aruncă
furtunos într-o adâncă bulboană, fapt care nu numai că produce o priveliște
excepțional de plăcută atât pentru mine, cât și pentru orice privitor, dar în același
timp și satură îndeajuns pe toți din jur, prin mulțimea nesfârșită de pești care se
adună în vâltorile lui.
Să-ți mai pomenesc și de văzduhul înmiresmat al ținutului și de aerul răcoros de pe valea
râului ? Sunt destui care rămân fermecați de mulțimea florilor ori de ciripitul încântător al
păsărelelor. Eu însă n-am vreme să mă gândesc la așa ceva. Admirația cea mai mare pe care
aș putea-o aduce locurilor acestora este aceea că, fiind în stare să ofere tot felul de bunuri
folositoare vieții, locurile acestea ne dau roadele cele mai plăcute din câte pot exista, și
anume liniștea, aceasta nu numai pentru că aici ești departe de zgomotul orașelor, ci mai ales
pentru că ele nu lasă pe nici un călător să treacă pe aici, în afară de cei care vin și ne ajută la
vânat. Căci să nu uit! în afară de alte bunătăți, ținutul acesta este și foarte bogat în animale
sălbatice, nu atât în lupi sau urși - Doamne ferește ! -, cât mai ales în cirezi întregi de cerbi și
căprioare, iepuri, care-și află aici din destul hrana, și tot felul de alte asemenea animale126.
înțelegi dar în ce primejdie ar fi căzut prostul de mine dacă aș fi acceptat să schimb acest
loc cu Tibernina, care-i una din văgăunile și prăpăstiile 12 cele mai adânci ale lumii, un fel de
Barathron. 215 216 217 218
215 Homer, Odiseea, I, 51.

216 Strymon (= Struma) izvorăște din masivul Vitoșa de lângă Sofia și se varsă în golful Orfani din Marea Egee.
217 Știm și din Viața Sfintei Macrina (trad. T. Bodogae, Sibiu, 1947, pp. 18-21) că hrana câștigată aici se făcea (ca și pe vremea bunicilor lor) prin
vânătoare.
218 Acolo, lângă Arianz, pe proprietatea lui, îl invitase Sf. Grigorie Teologul pe Sfântul Vasile, spre a trăi în retragere.
Să nu iei în nume de rău că abia apuc să ajung în acele minunate ținuturi ale Pontului!
DupăEPISTOLE
ce a aflat insulele Echinadelor Ionice, nici Alcmeon nu și-c 55 mai continuat drumețiile^ .
8
EPISTOLA 15
Către Arcadie, σcmitnIn vistieriei împărătești219 220
Scrisă în anul 360
Cetățenii metropolei noastre mi-au oferit un serviciu mult mai mare decât cel pe ccre l-au
primit, dându-mi prilejul de a scrie cinstitei Tcle Ilustrități. Căci bunătatea Ta, de pe urma
căreia ei cu primit de la mine această scrisoare, le-a fost evidențiată încă înainte ca eu să Vă
fi scris, datorită blândeței cu ccre ne-ați obișnuit și pe care firea a sădit-o în atitudinea
amabilității Tcle față de toți.
Cât despre mine, eu am socotit c fi de cel mai mcre folos prilejul de a putea scluta în
Tine o bunătate inimitabilă, de aceea îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să încintezi cât mai mult
în c le fi pe plac, ca strălucirea care te înconjoară să sporească și să crească în cșa fel, încât și
noi să rămânem fermecați de ec și să gustăm și noi din bucuria celor miluiți. în sfârșit, să-i
primim cândva pe cei care Ți-au înmânat scrisorile, preamărind și ei alături de toți oamenii
bunătatea Tc, fiind permanent conștient <de faptul> că solia mec pe lângă neîntrecuta Tc
bunătate nu le-a fost deloc inutilă.
EPISTOLA 16
împotriva ereticului Eunomiu*
Cel care afirmă despre cunoașterea lucrurilor că e posibilă va fi urmat oricum o anumită
cale pentru a-și îndruma cugetarea spre cunoașterea acestor realități și, numai după ce se vc
fi deprins să pătrundă în adâncime toate lucrurile de mică importanță, abia atunci se va fi
putut ridicc până la această imaginație comprehensivă, care e mai presus decât orice
judecată.
Să spună Seci cel cere se laudă că a priceput știința ultimelor neeiisăți, să ne explice cum
e alcătuită ființa celei mai mici dintre vidțuitoereid pe care le vedem cu ochiul liber, să ne
spună, eșsOsr, cum e alcătuită ființa unei furnici; dacă viețe ei se menține prin răsuflare și
prin respirație; dacă trupșorul său e divizat prin oase; dacă pe ramificațiile ei sunt fixați nervi
și ligamente; dacă poziția nervilor e dictată de un înveliș Se mușchi și de glande; Sscă
măduva se întinde împreună cu articulațiile spatelui începând din creștetul capului și până la
coadă; dacă prin învelișul membranei nervoase Să ea putere moSrină membrelor care se
mișcă; dacă există și în furnică ficat, iar deasupra lui un vas cu bilă; dacă există rinichi și
inimă, artere, vene, pielițe, pereți; dacă e animel ori Oscă are peri; dacă merge pe un singur
picior ori decă are picioare în formă de degete; cât timp trăiește și în ce chip se înmulțește,
cât timp durează gestsția puiului, Se ce nu torte furnicile umPiă pe jos și nu torte su eripi, Se
ce unele fsc parte Sin viețuitoarele care umblă pe jos, pe când altele zboară prin văzduh. Cei
cere se leuOă că ar cunoaște toate să ne explice mei întâi firea furnicii și abia după aceea să
219AIcmAon min A rgne A fost U mtărit ώ; Ft dii penliu ÎA romouâtde tat ăl -ăula îmieune nul mamei sulr, după cum ne spune tragedia Cei șapte contra
Tebei.
* începând de la Coesraetin cel Mare, conducerea sectorului finanniar particular al împăratului bizaerin era în mâna așa-numitului „comes rerum
âPivutapum” (aceasta bieeîațrlrs raportat la procesul de centralizare crescândă a purrrii împăratului, G. Ostpogopgky, Geschichte des byz. Staates,
ΜΠΑΛΪΑ, 1963, p. 31), în felul acesta înțelegem tonul curtenitor al acestei epistole. <ΟΡΪ?6Α, avea să și ervins preot în anul 364, personajul este idreric cu
Arcadm-s 3 din A.H.M. Joerg, J.R. Martiedalr, J. Momis, The Prosopography ofihe Later Roman Empire (= PLRE), i, (A.D. 260-395), Cumbpiegr
Ueivrr.sity Press, 1971, p. 99, s.v. „Arcadius 3”>.
220 Aici n-avem propriu-zis o epistolă, ci e capitolul X din tratatul Sf. Grigiirte de Ny^sa Contra lui Etmomic, Migne, P.G. XIV, 828. Nu se știe cum
a putut intra acest capitol al Sfântului Grigorir între maeusnrisrle cuprinzând textul epistolelor Sfântului Vasile,
* Retor șî orietep cu nfcntul Vasile, rcest Origen i-a npăaar ân atrin sc cretei™, îmbăr- PătânSu-i pe vremea lui Iulian Apostatul. Pentru aceaste, Sfântul
Vasile îl felicită și-i Pinecu- vinterză .sSrăCreilld·
* Nu știm din alîă parte cine au fost aceste două persoane. Unii cred că au făcut parte dintre monahi. Un lucru este sigur, ei au fost prigoniți pe
vremea împăratului Iulian Apostatul pentru credința lor. Sfântul Vasile îi încurajează în credința lor. <Ca persecutori ai lor apar nu numai demnitari
imperiali, ci și casnici sau familiari aflați în serviciul lor>.
129. Filip. 1 21.
discute despre natura puterii dumnezeiești, care depășește orice înțelegere. Dar dacă tu n-ai
înțeles
56 nici măcar alcătuirea unei Piete furnici, cum VASILE
SFÂNTUL te poți
CELlăuda
MARE că poți cuprinde în mintea
ta puterea cea neînțeleasă a lui Dumnezeu ?
EPISTOLA 17
Către Origde■"
Chiar numai auzinOu-ți cuvintele, êtore Origen>, mă farmeci, iar când îți citesc și
scrisul, trezești în sufletul meu bucurii și mai vii. Multe mulțumiri trebuie să aduc Bunului
Dumnezeu, Cere n-s îngăduit să se întunece adevărul creștin în urme trădării venite oarecum
chier din cercurile cele mei înalte ale Imperiului, și Cere, prin mijlocirea scrierilor Tale, a
apăret Oeplin învățătura cea adevărată. Aceia, într-sSevăir, ca niște cucute, niște măselarițe
ori ca elte buruieni otrăvitoare, după ce au înflorit, în scurtă vreme se vor veșteji, pe când
Ție, drept răsplată pentru cuvântul rostit, îți va hărăzi Domnul ca numele Tău să înflorească
și să rămână tot timpul proaspăt. Drept aceea, să rânduiască Dumnezeu fericire deplină casei
Tale și să reverse binecuvântarea Lui asupra copiilor copiilor Tăi ! Isr pentru acești prunci,
strălucitoare mostre ale bunătății Tale, cere mi-su făcut totdeauna multă plăcere și pe care i-
sm îmbrățișat cu drag, mă voi ruga cs Domnul să reverse asupra lor tot ceea ce părintele Ior
însuși cere în rugăciunile iui.
EPISTOLA 18
Către Macarie și loari221
Scrisă sub Iulian (361-363)
Pentru țărani truda plugăriei nu-i ceva nou, după cum nici pentru marinari furtuna nu-i
ceva neașteptat, tot așa nici pentru negustori sudorile verii nu-s ceva nemaiîntâlnit și,
desigur, nici pentru cei ce au ales să trăiască în chip evlavios tristețea clipei de față nu-i ceva
neprevăzut. La fiecare din îndeletnicirile arătate se întâlnește o oboseală specifică și
cunoscută: nimeni nu-și alege vreuna din aceste îndeletniciri numai de dragul ei, ci pentru ca
să se desfăteze astfel de binefacerile așteptate. Nădejdile care țin și mențin în alcătuirea lor
toată viața omului îl încurajează pe acesta împotriva greutăților din fiecare etapă. Desigur că
există și oameni care se obosesc numai pentru soarta roadelor pământului și care s-au văzut
cu totul înșelați în nădejdile lor; unii ca aceștia n-au cunoscut cu adevărat plăcerea decât în
închipuire. Căci tocmai cei care au văzut faptele corespunzând așteptării lor au avut nevoie
apoi de o nouă nădejde, pentru că cea dintâi s-a scurs și s-a mistuit repede.
De aceea, numai cei care au răbdat oboseala de dragul pietății și al credinței, numai lor
minciuna n-a putut să le nimicească nădejdile, iar sfârșitul nu le-a întinat strădaniile, pentru
că, sigură și statornică, împărăția cerurilor numai pe ei i-a primit.
Drept aceea, nu vă lăsați tulburați de calomnii mincinoase, nici nu vă speriați de
amenințările puternicilor zilei! Râsetele și batjocurile casnicilor voștri să nu vă întristeze, cu
atât mai puțin osândele aduse de oameni, care dau să se înțeleagă că se îngrijorează de voi
ori se prefac, încurajându-vă atâta vreme cât învățătura adevărului va fi apărată de noi.
Dreapta judecată să biruie și să-L roage pe învățătorul credinței, Domnul nostru Iisus
Hristos, ca să ne stea într-ajutor ! îndurată de dragul Lui, suferința e o plăcere, iar moartea un
câștig129.
EPISTOLA 19
Către prietenul Grigorie*
Scrisă cam prin anul 365
Alaltăieri ți-am primit epistola și ți-am recunoscut-o îndată, nu atât după caracterele ei
221 Teologul.
grafice, cât mai ales după stilul în care a fost redactată. Ai scris
docr EPISTOLE
câtevc cuvinte, dar ele spun mult. Nu ți-cm răspuns de îndată 57 pentru că plecasem de
acasă, icr cel ccre mi-o adusese cbia a ajuns s-o predea cuiva din colaboratorii mei și repede
a și plecat. Acum însăi-1 rog pe fratele Petru 130 să-ți transmită felicitările mele, pe de-o
pcrte, pentru că ți-ci făcut datoria de a-mi trimite salutări, iar pe de alta, pentru că mi-ai dat
ocazia să-ți scriu și eu o a doua scrisoare. De bună seamă că redactarea unor astfel de scrisori
laconice, cum sunt cele care-mi vin de la tine, nu produce prea mare oboseclă la citit 222 223 224
225
.
EPISTOLA 20
Către gofigrul Leonțiuf
Scrisă la sfârșitul anului 364 și începutul anului 365
E drept că și eu îți scriu rar, dar scrisorile Tale sunt mult mai rcre decât ale mele, și
aceasta se întâmplă aproape totdeauna când vin la noi mulți din oamenii de pe lc voi. Dccă ai
încredința fiecăruia din aceștia câte o scrisoare, nimic nu m-cr împiedica să am senzația că
mă aflu cu Tine și că Te-aș surprinde cu mine, atât de continuu este numărul celor sosiți de lc
voi la noi. Și atunci, de ce nu scrii ? Se știe docr că un sofist 112 n-are alt lucru decât să scrie.
Mai mult, pretextând că Ți-e lene să pui mâna lc scris, nu Ți se va cere nici să scrii, pentru că
un cltul îți poate lua locul la masc de scris. Nu va fi atunci nevoie nici de limba Ta, pentru că
atunci când ec nu vorbește, va face ccest lucru careva din cei apropiați ai Tăi. Iar dacă
nimeni din ei nu-i de față, ctunci poți sta de vorbă cu Tine însuți, dar în nici un caz nu vei
tăcea, căci ești doar în același timp și sofist și ntiσ133, după cum nici privighetorile nu mai tac
din clipa în care primăvara le tot îndeamnă să cânte.
Pentru mine, multiplele ocupații în cere mă aflu er putea servi ca un fel de scuze pentru
întârzierile snrisoriior, ier pentru că am pierdut eleganța stilului, în urme desei întrebuințări a
limPajuiui popular, e firesc să nu îndrăznesc să mă adresez unui sofist ca Tine, cere, Sscă
rude ceve nevrednic Se înțelepciunea Iui, se tulbură și nu rePOă.
E adevărat că, în ceea ce Te privește, Tu folosești orice ocazie spre a-Ți face auzit glasul
în public, pentru că, din câte cunosc, nimeni nu vorbește o grecească atât Se aleasă ca Tine.
încât n-er fi nici o scuză pentru Tine dacă taci.
Dar să vorbim despre altceva.
Ți-am trimis lucrarea scrisă Se mine contra iui Eunomiu. Ai putes-o socoti drept
încercare copilărească ori ceva mai serios decât așa, - te lss să judeci singur. Căci, dacă în ce
Te privește Tu n-si nevoie să mai fii instruit în doctrine creștină, sper cel puțin să-Ți
foloedsenă drept ermă potrivită împotriva certăreților pe cere-i vei întâlni. Și spun ssts nu ce
și cum m-eș încrede prea muit în lucrarea mes, ci pentru că știu Pine că ești dibaci și capabil
să Te orientezi repede în astfel Oe probleme Sscă ai la îndemână câteva puncte Se orientare.
Decă-ți vor părea mai nereușite decât Te-ai fi așteptat în vreun punct oarecare, să nu stei le
îndoială să mi le semnalezi. Căci mai ales prin aceea se deosebește prietenul Se lingușitor:
222 Viitorul episcop de Sefiasta.
223 Se poate observa dojana fină față de „datoria” cu greu împlinită de ârirtreul de la care se aștepta, desigur, eu numai la scrisoare, ci să vieă
personal alături de el, la Aiaisa, în retragerea duhovnicească, așa cum âromi.sr.sr.
* In epiIloiâ 2t ise 1 pune Lene -iu,ahă daaăe numi t IulianIdeuigur s cor fiicie a copiștilor. Deși de acum Srâerul Vagiir era preot, totuși el găsește
o adevărată plăcere să folosească limbajul retorilor și al sofiștilor, dar nu în sensul că s-ar fi „uitat Lrstr umăr la alții” (cum ni se gLuer în Viafa Sf.
Macrina, p. 17), dar totuși cu geerimeerui unui om superior (rpist. 223). Cât despre curierii atât de deși - de care se amintește la îenrâetui rpigrolri - se
știe că altădată ei lipseau cu totul ori erau greu de găsit.
224 Cuvântul „gofιgr” n-a avut la început nimic peiorativ, dimpotrivă, el se atribuia unui om priceput, în gprciui UAUI profesor de filozofie ori de
retorică. Sofiștii au apărut către mijlocul genoiului al V-lea ΰ^.Ηη îeaiere tinerii primeau doar o învățătură elementară de la un grămătic (scris, citit și
socotit), apoi de la un Luieotrib (care era un fel de profesor de gimnastică) și de la un horeg (care preda muzica). Sofiștii au fost, așa-zicând, primii
profesori de învățământ superior. Ei plecau mereu în ^ΡΑΘΪ, de unde aduceau idei noi, dar și câștigau mult. Cf. Enciclopedia ciu grec, p. 519. N. Balcă,
Istoria filozofiei antice, voi. I, București, 1982, p. 82 ș.e.
225 Caracteristicile arici.smeiui erau: delicatețea, măsura, eleganța, Luritarru stilului. Sfântul Vasile le avea pe toate, cum se va vedea eie textul
lor. Cf. episL 337-338.
unul vorbește numei ce știe că place, pe când celălalt nu să spună și cuvinte care supără.
58 EPISTOLASFÂNTUL21
VASILE CEL MARE
Către sofistul UGCgțiu
Scrisă pe lo 364-365
Se pars că Punul Iulian vree să tragă un profit Sin starea generală a lucrurilor, expIoetânS
situația în scopurile saie proprii. I s-au adus până scum rsclameții și a fost osândit cu tărie,
Sar mai ales în zilele noastre toți ÎI copleșesc cu acuzații. Astăzi însă nu-i vorba atât Ss
restanțe în c'ontriPuții, cât msi eles Se scrisori. Propriu-zis, nu prea știu eu cum e ejuns el
SePitor, pentru că el totdeauna trimitee și primea. Der se pere căi și le Tine e ajuns în deo-
sebită cinste acer feimossă „împătrită pedeapsă” (pentru cei reetențlenl la impozite). De fspt
nici pitagorelciii 34 înșiși n-au cinstit atât Se mult numărul „împătrit”, pe cât îl cinstesc azi
colectorii Oe impozite. CreO totuși că ar fi fost msi firesc ca, în callSaSd Se sofist și
înzestrat cu un atât Oe mere talent oratoric, să fi fost și Tu pus la sechestru Se mine, pentru
a-mi plăti „împătrit” cu scrisorile Tale. Să nu crezi cumva că aș fi supărat scriindu-Ți sșs.
Mi-ai face chiar bucurie nritlcânSu-mă, pentru că sunt sigur că între oamenii buni tot ce
134. La pita-orei gorltiplii cifrei ,^-ΠΙ” atins”itoiau ceva slavo. Dins . Laerț
iao.CiVȘIIι 7, pp. 397-398. Dor nu trebuie uitați nici zcpciii care încasau dările, cerând
adeseori plato împătrită o dărilor. Se folosea în -cest scop chiar și teroarea, cum
relatează pe lo anii 300 scriitorul creștin Lactanțiu. Autorul îl mustră astfel cu
delicatețe pe paieteg. se lucrează produce plăcere, așa că până și supărările și mâniile
sunt un fel de distracție. De multe ori ești mai bucuros văzând pe cineva supărându-se,
decât să stai pe lângă altul care te copleșește numai cu complimente. Așa că să nu
încetezi vreodată de a face reproșuri! Scrisorile, iată cine vor fi acuzatorii noștri; și nici
un cuvânt nu-mi poate fi mai prețios și nici nu-mi poate face mai multă plăcere.
EPISTOLA 22
Despre desăvârșirea vieții călugărești*
I
Din multele lucruri pe care ni le arată Scriptura cea inspirată de Dumnezeu ca trebuind
îndeplinite de cei hotărâți a bineplăcea Lui, am socotit că e nevoie acum să însemnez într-o
scurtă listă numai pe acelea care au fost semnalate deocamdată între voi, iar mărturia pentru
fiecare problemă fiind ușor de găsit, voi lăsa s-o descopere cei obișnuiți cu citirea Scripturii
și care vor putea apoi s-o amintească și altora. Iată-le:
- un creștin trebuie să cugete lucruri vrednice de chemarea cerească și să ducă viață
„vrednică de Evanghelia lui Hristos”135;
- nu-i este îngăduit creștinului să aibă mintea împrăștiată și nici să se lase atras de vreun
lucru departe de amintirea lui Hristos, de vrerile și de judecățile Lui;
- întrucât e superior întru toate celor care s-au îndreptățit după lege, creștinul n-are voie
nici să jure226 227 228 229 230 231 și nici să mintă;
- nu trebuie să defaime nici să hulească^, nici să bată, nici să se răzbune, nici să
răsplătească răul cu rău138 și nici să se mânie^9;
226* La data când scria aceâe cânturi, Sfântul â^^sile eaa prer^ înOtznc^â. Aiea se cupri nd pe scurt principine generale ale marelui ierarh în
legătură cu organizarea vieții călugărești, despre care a ΙΝΙΜ mai amănunțit în Regulile mari și mici. N-am putut avea la îndemână arcdiul lui I. Lazzari,
Aristcitele perduto, Milan, 1938. în parte, epistola 22 e eapeoacaa și în volumul Vechile rândueli ale vieții monahale, pp. 258-262.
227 Filip. 1, 29; Lc. 12, 29.
228 Mt. 5, 34.
229 TU 3, 2; / Tini 1, 13; II Tun. 2, 24.
230 Rom. 12, 19; 17.
231 Mt. 5, 22.
- trebuie să fie răbdător232, orice ar fi să pătimească, și să certe în chip cuviincios pe cel
care îlEPISTOLE
nedreptățește233^ nu însă din dorința de răzbunare, ci ca 59să-l îndrepteze pe fratele său
după porunca Domnului234;
- nu trebuie să spună nimic împotriva unui frate absent, cu scopul de a-1 defăima, lucru
care în fond e calomnie, chicr dacă sunt adevărate cele spuse235 236;
- trebuie să ne întoarcem cu dezgust de la cel care vorbește cu răutate despre un frcte144;
- nu trebuie să grăiești lucruri ușuratice ;
237
- nu trebuie să râzi, nici să-ți placă să se spună glume ;

238
- nu se cade să spui deșertăciuni, îngăduind vorbăria goclă, ccre nu folosește nimic nici
celor ccre ascultă239, nici trebuințelor zilnice cle omului, dcr nu sunt plăcute nici lui
Dumnezeu. Chiar și cei ce lucrează să se îngrijească pe cât se poate să lucreze în liniște,
spunând vorbe bune celor care cu ajuns să le fie încredințcți, să folosească cu bună rânduială
învățătura de zidire c credinței, ca nu cumva să se supere Duhul Sfânt al lui Dumnezeu240.
- nu trebuie ca cineva care vine în urma altora să-și ia curajul să se apropie de unul dintre
frați sau să-i vorbească înainte ca cceic ccre cu fost însărcincți să vegheze lc buna orânduială
să cerceteze cum îi plcce lui Dumnezeu spre folosul obștesc al tuturora;
nu trebuie să ne robim vinului241 și nici să fim pofticioși după mâncăruri cu came 242, pe
scurt spus să nu căutăm plăcere nici în mâncare și nici în băutură, căci cel ce se luptă
duhovnicește este cumpătat în toate.
Din câte ne-cu fost date fiecăruia spre folosul nostru, nimeni n-ar trebui să socoată că ar
fi ceva al lui propriu24351 și nici să-l depoziteze, în schimb trebuie s-avem grijă de toate, ca
nimic să nu se disprețuiască din ceea ce se va fi putut aruncc scu pune de o pcrte, fiind atenți
și convinși că e avutul lui Dumnezeu.
Nimeni nu cre voie să se facă stăpân pe sine însuși, ci în cșc fel să cugete și să lucreze, cc
și cum am fi fost predați de Dumnezeu în robie fraților de aceeași credință^ 244, și, în general,
fieccre să rămână în rândul cetei lui24553.
II
Nu trebuie să murmurăm și nici să oftăm pentru că ne-cr lipsi cele necesare, dar nu
246
trebuie nici să ne plângem că ne obosește munca, pentru că în fiecare caz judecata o fac cei
încredințați cu autoritatea corespunzătoare.
Nu se cade să se audă strigăte, nici să ai vreo atitudine ori vreun gest în care să se resimtă
pornirea sau distracția unui cuget care nu mai are conștiința deplină că Dumnezeu e de
față155.
Intonarea glasului nu trebuie să se facă mai mult decât e nevoie.
Nu trebuie să răspundem ori să-i facem cuiva ceva în ciudă ori cu dispreț, ci în orice
împrejurare să se arate altora măsură și respect^.
Nu trebuie să se facă semn cu ochiul în chip viclean, nici nu trebuie avută altă atitudine
232 lacob 5, 8.
233 77 2, 15.
234 Mt. 18, 15.
235 // Cor 12, 20; /Pt. 2, 1.
236 IPt. 3, 16-17; lacob 4, 11.
237 Ef 5, 4.
238 Lc. 6, 21; lacob 4, 9.
239 Ef. 4, 29.
240 Ef 4, 30; I Tun. 1, 4.
241 Tit 2, 3.
242 Rom. 14,21.
243 Fap. 4, 32.
244 i Cor. 9, 19.
245Cor. 15, 23.
246Cor. 10, 10.
sau gest care ar putea întrista ori batjocori pe frate247 248 249.
Nu60 trebuie să cauți să te îmbraci numaidecât cu VASILE
SFÂNTUL haineCEL
mai frumoase ori să umbli numai
MARE
în încălțăminte frumoasă, așa ceva denotă ușurătate 8. 250
Nu trebuie să cheltuiești mai mult decât e necesar, nici să faci lux, așa ceva înseamnă
abuz.
Nu trebuie să umbli după onoruri ori s-aștepți să ți se dea întâietate251. Fiecare trebuie să
cinstească pe altul mai mult decât pe sine însuși252®3. N-ai voie să fii nesupus253.
N-ai voie să mănânci dacă nu muncești 2542, ci chiar și când ești ocupat cu una din
lucrările a cărei execuție ai vrea să fie desăvârșită, și în astfel de cazuri trebuie, pentru
mărirea lui Hristos, să te sforțezi să lucrezi după puterile tale255.
Fiecare trebuie să-și isprăvească lucrarea sa cu înțelegere și siguranță așa cum au
aprobat-o mai marii săi, chiar și când e vorba de mâncare ori de băutură, cu convingerea că
totul trebuie făcut pentru mărirea lui Dumnezeu256.
Nu trebuie să treci de la un lucru la altul fără aprobarea celor însărcinați de regulament cu
problemele respective, afară de cazul când ai fost chemat pe neașteptate de o nevoie oarecare
în ajutorul cuiva căruia îi lipsesc puterile.
Fiecare e dator să stea la locul unde a fost rânduit, fără să treacă peste granițele lui dacă
ar vrea să înceapă lucruri care nu i-au fost încredințate, afară doar de cazul în care cei cărora
li s-a încredințat această grijă socot că cineva ar putea avea nevoie de ajutor.
Nimeni nu are voie să fie aflat că umblă dintr-un atelier într-altul.
Nimeni n-are voie să facă ceva din duh de gelozie sau de rivalitate.
III
Nu trebuie să ieviCiszi Puna faimă a altuia^, nici să te bucuri CS metehnele eitnuiva·
în dragostea Se Hrietos, trebuie să ne mâhnim și să ne întristăm Se neajunsurile fratelui,
precum și să ne bucurăm de izbânzile Iui257 258 259 260 261.
Nu trebuie să rămânem nepăsători față de cei cere greșesc^ și eini să-i sproPăm tăcând.
Când cerți pe cineva fă-o cu tortă Crsgostss1 68, mânat fiind Oe teema față de Dumnezeu
și cu gândul de e schimba pe cei cere a gnsîit169·
Cel cere este certat sau Plamst trePuie să primească acest lucru cu toată inime, știind că
foiosui său se eflă în <aneastă> îndreptare.
în csz că cineva s acuzat, nu-i voie ca OS față fiind acuzatul sau alții să contrazică
acuzatorul, ci, dacă unuia î s-ar părse că acuza s nedreaptă, scsis să se adreseze în particular
acuzatorului și să-l convingă ori să se iase convins.
Trebuie ca fiscare, ps cât îi ajută puterile, să potolească pe cei care ers ceve împotriva lui.
Nu trebuie să porți ură pe cel cers ți-a greșit și cars vrea să ss pocăiască, ci să-l isrți din
inimă^0.
247 Ef 4. 31.
248 Rom. 12, 10; I Pi. 2, 17.
249 Rom. 14, 10.
250 în general, Sfântul Vasile recomandă simplitate în traiul monahilor. A se vedea epistola 2.
251 Mc. 9, 35.
252 Filip. 2, 3.
253 Tit 1, 10.
254 IITes. 3, 10.
255 ITes.4, 11.
256 / Cor. 10, 31.
257] 65./ Cor. 13,6.
166.1 COR 12, 26
258 / Tun. 5, 20.
259 II Hm. 4, 2.
260 Iacob 5, 20.
261 II Cor. 2, 7.
TrePuie ca acela cars zice că se căisște Os păcat nu numai să fie pătruns ds remușcări fsță
ds cssa cs a greșit, ci .și să facă fapte vrednice de pocăință262 263 264
EPISTOLE 61 .
265
Dacă cel care s fost pedepsit pentru primele grsșsli și e fost socotit vrednic de iertare
greșește din nou, scsla își pregătește o juOscată de mânis mai grsa decât cea dintâi17-.
TrePuie ca omui cere și după prima și după a doua pedeapsă stăruie în păcatul său să fie
ssmnalst superiorului său, în caz că observă că ss nușinssză s-auSă ds mustrările mai
multora. Dscă nici sșa nu vrsa să ss îndepărteze, să fis scos ca o sminteală și să fie socotit „ca
un păgân și vemeș”173, pentru siguranța celor care observă cu râvnă ascultarea, potrivit celor
scrise: „cânO cad acsia, drepții se umpiu ds frică”^ 4. Dar ps un astfel de om trebuie să-l și
deplângem, întrucât e un mădular rupt din trupul nostru.
Nu trebuie ca soarele să apună peste mânia fratelui175, ca nu cumva să vină noaptea și să
ne despartă pe unul de altul și să fie acest lucru pentru ziua judecății o ccuză de neînlăturat.
Nu trebuie să așteptăm un anumit prilej cc să ne îndreptăm, pentru că nu suntem siguri pe
ziua de mâine11(>, întrucât mulți din cei care-și făcuseră astfel de planuri n-cu mai trăit până a
douc zi.
Nu trebuie să te lași înșelat de ghiftuirea pântecului, din ccre provin vedenii de noapte.
Nu trebuie să ne apucăm de vreun lucru de ccre nu suntem în stare și nici să trecem
marginile necesarului, după cum spune Apostolul: „cvând hrană și îmbrăcăminte, cu acestea
vom fi îndestulați”^, pentru că belșugul care depășește strictul necesar seamănă a lăcomie,
icr lăcomia e cc un fel de închinare la idoliI78.
Nu trebuie să fim iubitori de arginți și nici să strângem cc să cumpărăm lucruri
nefolositoare și de care n-avem nevoie^9.
Cel care vrec să se apropie de Dumnezeu trebuie să îmbrățișeze sărăcia sub toate
aspectele ei și să aibă gândul ațintit spre frica de Dumnezeu, după spusa Scripturii:
„străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecățile Tale m-am temut” 180.
Să vă dea Dumnezeu să primiți cele spuse cu deplină convingere și să arătați pentru slcvc
lui Dumnezeu roade vrednice de Duh cu bunăvoință c lui Dumnezeu și cu sprijinul
Domnului nostru Iisus Hristos. Amin^L
EPISTOLA 23
Recomandări unui călugări
Scrisă IA timp ce era numai preot în Crzupeeu
Un om oarecare, osândind - cum zice el - deșertăciunea vieții acesteia, convins că
plăcerile veacului își găsesc încă de aici de pe pământ pieirec, întrucât ele nu pregătesc decât
o hrană c focului veșnic și că de altfel și trecerea lor este repede, a venit să mă ccute, vrând
să se despartă de această viață nefericită și vrednică de plâns, să se lase de plăcerile cărnii și
să intre 266 267 268 269 270 271 272 de acum înainte în calea care duce la lăcașurile Domnului. Dacă s-
a lăsat condus în chip firesc de dorința după o viețuire cu adevărat fericită și dacă a dobândit
în sufletul său dragostea cea bună și de laudă, iubind pe Dumnezeu „din toată inima, cu toată
262171 Lc 3, 8.
263Π2.Ι Cor. 10, 26.
264 Mt. 18, 16-17.
265 Pr. 29, 16 (ed. 1914).
266 Ef. 4, 26.
267 Mt. 24, 44; Lc. 12, 40.
268Tim. 6, 8.
269 Col. 3, 5.
270 Mc. 10, 23; Lc. 18, 24.
271 Ps. 118, 120.
272 După cum se vede, epistola de față e o foeeumretupr scpiLtupigrină a pregătirii ascetice și călugărești preconizate de Sfântul Vasile. Nu poți
admira îndestul curăția gufirrrugcă și dăruirea totală pe care le recomandă cu atâta căldură Sfântul Vasile celor eemini după desăvârșire.
* Deși D adresadvorbe drun anuAttcălugnă, rcsirognra defuțe e UIS apui ρεΜη^Α^ călugării die Poet și nuâriedr sfaturi pentru cei care vor să
devină călugări.
puterea și din tot cugetul”^, atunci mai trebuie să i se arate din partea cuvioșiei Tale și
greutățile
62 și asprimile „căii celei strâmte șiSFÂNTUL
înguste”183
VASILE CELși să se întărească el însuși în
MARE
nădejdea bunătăților pe care nu le vede acum, ci pe care făgăduințele Domnului le țin pe
seama celor care vor fi vrednici de ele.
Drept aceea, scrîindu-ți aceste rânduri, rog incomparabila Ta desăvârșire, cea în Hristos,
ca ea să prindă forme și în acel om, aducându-i-se la îndeplinire ruperea de viața lumească,
dacă se poate fără să faci pomenire de mine, ci numai din dorul ca să fie bineplăcut
Domnului și să-și însușească elementele de bază ale credinței, așa cum au fost ele hotărâte de
Sfinții Părinți și cum au fost alcătuite și în scris. Mai departe, să i se pună în fața ochilor tot
ceea ce ține de aspra disciplină ascetică și așa să fie îndrumat în viață, apoi să ia asupră-și și
legământul că va îndura greutățile luptei pentru dreapta evlavie și că va duce bucuros jugul
blând al Domnului^4 și, în sfârșit, că va viețui după pilda Celui care, „bogat fiind, a sărăcit
pentru noi” 185, luând asupră-Și trup și avântându-Se potrivit țintei pe care o urmărea spre
răsplata chemării de sus, ca să dobândească favoarea Domnului.
Eu l-am amânat pentru mai târziu, cu toată râvna pe care o are de a lua aici cununa
dragostei celei după Dumnezeu, întrucât doream ca împreună cu Cuvioșia Ta să-l ungem în
vederea unor astfel de lupte și să-i dăm ca dascăl pe unul dintre voi, tocmai pe cel pe care l-
ar fi cerut el, ca să-l deprindă deplin și ca să facem din el, după dorința lui vie și fericită, un
luptător încercat, în stare să rănească și să culce la pământ pe căpetenia întunericului și,
împreună cu el, și pe duhurile răutății cu care avem de luptat, după cum ne spune Apostolul^.
Cu alte cuvinte, ceea ce voisem să fac cu tine, dragostea ta în Hristos s-o aducă la îndeplinire
și fără mine'87.
EPISTOLA 24
Către Atanasie, tatăl episcopului Atanasie
Ca viața omului să scape de calomnii e unul din lucrurile cele mai grele, să nu spun din
cele mai imposibile; eu cel puțin sunt convins de acest lucru și cred 273 274 275 276 277 278
273Lc. 10,27.
274Mt. 7, 13.
275Mi. 1129.
276II Cor. 8, 9.
277Ef 6, 12.
278Epistola e reprodusă și în Vechile rânduieli ale vieții monahale, ed. cit., pp. 255- 256. Se vede că Sfântul Vasile nu primea prea ușor pe oricine în
monahism.
că niti Punătetee Ta nu ss îndoiește de acest adevăr. Der ca să nu-ți psss deloc
nici de csi cers csrn prin sită măruntă lucrurile și eini ds
EPISTOLE 63 cei nsne ) ce să ns facă
necazuri, pândesc orics greșeală a noastră, sșe ceve s cu putință mei elss celor
nand-si duc viațe cu înțelepciune și al căror scop este numai trăirea virtuoasă.
Cât despre mins, să nu mă crezi stât de ușuratic și ds credul, încât eș admite fără control
observațiile răutăcioass ele primului vdeit188· Căci mi-aduc aminte ds porunca sfântă, cere ne
csrs să nu luăm amints le orics zvon de- șert189. Și cu toate acestea, chiar și Tu, care practici
oratorie279 280 281 282 283, spui că csls ce ss văd sunt semne ele celor nevăzute. Or, istă cere e
modeste mes părers. (Să nu te superi din prinine aceasta, întrucât și eu mă exprim ca un
dascăl, pentru că tocmai „pe csie slePe și nePuns als lumii”19 1 le-e ales Dumnezeu și de sle
Se slujește ce să facă parte de mântuire csior cs o ceută). Așadar, cess cs spun și cesa cs
sfătuiesc aceasta e: să fim cu grijă în tot ce grăim și tot cs facem trebuie săvârșit cu atenție
pentru ca, după porunca apostolească, să nu dăm nici o sminteală^ întru nimic. Căci eu cred,
într-ssleYăr, că un bărbat a asudat mult până e ajuns să cunoască învățăturile creștine, încât
să trezească vâlvă asupre mulțimilor și orașelor, căutând să-i ajungă în virtute ps strămoși,
încât viațe lui să fie detă ca pildă Oe virtute.
Ds aceea, îndrumările pe cars vrei să le dai acum fiilor tăi nu trebuie să le prezinți în
cuvinte, căci e muită vreme de când îi înveți, întrucât ești doar tatăl lor, așa încât nu trebuie
să ei față ds si numai atenția firească, pe csrs o erată și visțuitoereie necuvântătoare față Oe
puii lor, după cum ei spus-o tu însuți și după cum o știm din expsrisnță, ci sști dator să ls
arăți o dragoste și mai fierbinte, printr-o sforțare de voință libsră, cu stât mai muit cu cât îți
vezi dotați copiii cu niște calități care-i fac vrednici ds rugăciunile părinților. De altfel, nu-î
nsvoie să încerci să mă convingi despre acest lucru: ajunge mărturia faptelor. Totuși, nu vs fi
nepotrivit s-o punem și pe sceesta în intsrssul adevărului: nu fratele Timotei horeplsnopul e
cel care mi-s transmis acsste zvonuri, căci nici din grei viu și nici din csea ce mi-e scris nu ss
vsde să fi purtat astfel de povești lungi sau scurte despre tine și cere să semene a fi
calomnioase. De acess, dacă nu tăgăduiesc că aș fi auzit spunându-ss ceva în acest sens,
atunci pot spune csl puțin că nu Timotsi este csi care a scornit împotriva Te acests calomnii.
în orice caz, când le vom auzi, Oscă nu fecsm altceva, vom face măcar cssa cs a făcut
Alexandru (cel Mare, n.tr.): vom ține una din csle Oouă urechi astupate pentru csl ps care-1
calomniază284.
279 Bătrânul Aton-sie, tatăl episcopului de Anciro, auzind că Sfântul Vasile știe de unele calomnii în legătură cu felul cum și-o educat el copiii,
cere sfântului să-i spună de unde știe acest lucru. Sfântul Vasile îi răspunde, osigui^ăn^L^-^1 că nu Timotei hcaeplscoful or fi cel care i-c spus -șa cevaι
în fond, nu vorbele contează, ci faptele, zice sfântul.
280 leș. 23, 1.
281 Bătrânul At-nasie fusese retor, poate cunoscut cu Sf. Vasile din vremea studiilor.
282 / Cor I, 27.
283 II Cor 6,3.
284 Plutarh, Viețile paralele; Viața lui Alexandru 42, 2 în trad. rom. voi. III, 401.
EPISTOLA 25
64 Către Araanaΐa, SFÂNTUL
episcopul Ahsΐeaΐ
VASILE CEL MARE
I
Câțiva din cei care au venit de la Ancira ne-au spus - și sunt mulți aceștia, încât nu-i ușor
nici să-i număr, în orice caz toți sunt de aceeași părere - că Tu, preaiubite frate, (nu știu cum
s-o spun mai puțin grav) vorbești despre mine în cuvinte nu prea de laudă și nu în modul
cuviincios cu care ne obișnuisem^285. Oricum, te informez că pe mine nu mă mai
impresionează deloc purtările oamenilor, oricât de neașteptată ar fi schimbarea oricărora
dintre ei, pentru că am învățat de multă vreme să cunosc slăbiciunea firii omenești și
nestatornicia ei. De aceea nu dau prea mult pe faptul că între noi au intervenit, într-un fel sau
altul, unele neajunsuri și în locul stimei de care mă bucuram până acum mi se adresează
batjocuri și jigniri. Dar ceea ce din prima clipă mi-a părut straniu și monstruos a fost faptul
că tocmai Tu ești cel care te-ai pornit atât de cumplit împotriva mea, încât nu numai că te-ai
umplut de ură și de mânie, ci încă mă și ameninți, după cum m-au informat câțiva din cei
care te-au auzii!
Ca să-ți spun drept, am râs din toată inima când am auzit de amenințările Tale. Aș fi,
într-adevăr, prea copilăros dacă m-aș teme de astfel de sperieturi. Dar ceea ce mi s-a părut
îngrozitor și vrednic de toată îngrijorarea e faptul că integritatea ta morală, despre care
credeam că va fi și pentru alții un reazim în credință, iar pentru Biserică o mângâiere, care va
rodi ca o sămânță a unei vechi și adevărate iubiri (cum am cunoscut-o), a ajuns în ultima
vreme să decadă atât de jos, încât la tine calomniile lansate de orice trecător trag mai greu la
cântar decât o îndelungată și verificată prietenie, cum a fost cea pe care o aveam noi doi. Or
acum văd că fără nici un temei te lași pradă celor mai grele bănuieli și absurdități. Ce zic de
bănuieli ? Cine poartă mânie și e în stare să amenințe, cum mi se pare c-o faci tu, acela dă
dovadă de ură pornită din convingere clară și incontestabilă.
II
Dar, cum am mai spus-o, să punem vina pe vremurile grele de azi. Căci ce oboseală ar fi
fost, minunatule, dacă ceea ce ai fi vrut să discuți numai cu mine ai fi spus-o într-o epistolă
sau chiar să mă fi chemat până la tine ? Și dacă, într-adevăr, ai vrut să-ți exprimi o părere
proprie, iar mânia ta, greu de potolit, nu mci suferea amânare, atunci putnci face uz, ca ajutor
al gândurilor tale, de trimiterea până lc mine c unuia din cei mci devotați și mai discreți
prieteni pe care îi ai. Acum însă, cui dintre cei care m-au vizitat, indiferent cu ce probleme,
nu i-ai împuiat urechile cu învinuirec că eu aș scrie și aș născoci fel de fel de lucruri
respingătoare ? Pentru că mai cles cei care repetă cuvânt cu cuvânt din spusele tale
mărturisesc că acestc ți-e limbajul.
Pe mine însă, cu toate că m-a chinuit mult atitudinea aceasta, nimic nu mă poate scocte
din nedumerirea creată. Bc am ajuns până acolo, încât să cred următoarele: nu întâmplător un
eretic oarecare, cc să semneze prin înșelăciune numele meu pe vreo operă a lui, ți-c pătat
dreapta credință și te-a îndemnat să cfirmi acel cuvânt ? Pentru că, de bună secmă, nu vei
putea îndrăzni să spui că acea expresie jignitoare ai luat-o din scrierea mec îndreptată
împotriva celor ce au avut curajul să spună că Fiul lui Dumnezeu n-crn nici o asemănare
ființială cu Dumnezeu-Tctăl^, precum și împotrivc acelora care hulesc Duhul Sfânt, spunând
că n făptură sau creatură. De aceea, ca unul care c dus încinte mcri și grele lupte pentru
apărarea ortodoxiei, m-ai scoate din încurcătură dacă mi-ci comunica, fără rezervă, ccrn c
285Fiu al uum cu opeâ nume iCnsareeaîe ssαvosbtt înepi«oep nr. 24), acest
Atnaαaia îl acuza pe Sfântul Vasile de lipsă de ortodoxie, motiv paatrc care acesta-i c-ere socoteală, mcstrâadu-1. Nu se știe precis de ce-1 acuza Atαnnaie
pe Sfântul Vasile. Probabil pentru că recomanda primirea în comuniune a aeieaΐlnr care doreau să revină la ortodoxia aiceeană. Cf. epistl 204.
fost motivul ccrn te-a îndemnat să acrți ctâtc mânie pe mine ?
EPISTOLE
EPISTOLA 26 65
Către Cezarie, fratele lui Grigorie (Teotogot)4
Scrisă în cnul 368
Se cuvine să mulțumim lui Dumnezeu, Ccie Și-a arătat minunile și prin tine, pentru că te-
a izbăvit de o astfel de moarte, spre bucuria atât c patriei, cât și a noastră. Prin urmare, ceea
ce rămâne de învățat aici este să nu ne arătăm nemulțumitori și nevrednici de această
binefacere ctât de mcie, ci, dimpotrivă, trebuie ca, pe cât putem, să vestim tainele lui
Dumnezeu și să-I preamărim iubirea de oameni, pe care am cunoscut-o, pe care să ne-o
exprimăm nu numai prin cuvinte, ci fiecare din noi să se convingă așa ca și tine acum, când
vedem că Dumnezeu este Cel ce săvârșește minuni prin noi.
195, Adeseori i^^îne Svântul Vnsîle aaupea SUPSÎ proGiemo. Tratată Contra
luiEunoiniu c fost scris încă aria cnii 364-365.
* Cezarie, fiatelf Cf. Grigeriă oăcuse stadie ΐεπιεΜ^β de mecîcină ic Aleaeo-
diia, ajungând medic cl împăraților Ccastcațlυ și Iulian Apostatul. Pe vremea lui Valnns c
fost numit trezorier imperial în Nlcnea· Aici l-c surprins cutremurul din 10 oct. 368, care i-c
distrus parte din agonisita Iui. Văzând în salvarea sc un gest cl Providenței, GI s-a retras din
serviciu, rămânând „doctor fără dn arginți”. A primit botezul în ^2^2, unde moare Ic
începutul Iui icn. 369. încintn dn a muri, a lăsat aria testament toată cverna dărccilor. în afară
dn cuvintele de mângâiere adrnsatn de Sfântul Vasiln în această epistolă și în cnc cu nr. 32,
știri mai bogate despre ni sn păstrează dn lc frctnln său, ccrn i-c compus și un panegiric.
Ts îndemnăm dar ca de scum încolo să servești și mai muit iui Dumnezeu, eporieCu-ți
într-una respectul feță ds Ei și înaintând astfel în desăvârșire, încât să ajungi monom
înțelept^6 ei vieții, ps cars ne-e încredințat-o bunătatea iui Dumnezeu. Pentru că, dacă tuturor
ni s-a det poruncă să ne înfățișăm ps noi iui Dumnezeu ca înviați din morți^, cu atât mei mult
s-a dat acsiora care s-au ridicat ds ia porțils morții. Și eceestă poruncă se poete împlini, cred
eu, dacă ns vom hotărî să avem totdeauna aceiași cuget pe cere i-em avut în timpul
primejdiei.
Pentru că o astfel de împrejurare^8 ne-a convins și mai muit de deșertăciunea vieții
omenești și de faptul că nimic din csis omenești nu sunt statornice sau durabile, întrucât se
schimbă foarte ușor. Fără eini o îndoială că și în mine s-e produs o oerscare părers de rău
pentru csie cs s-eu întâmplat șl em făgăduit în repetate rânduri că, dacă voi fi salvat, voi sluji
lui Dumnezeu și voi fi cât mai atent cu mine însumi. Or Oscă, într-adevăr, primejdie
iminentă a morții mi-a provocat sstfei de gânduri, cred că din clips acsee și în sufletul Tău se
vor fi iscat astfel de socoteli, căci suntem făcuți răspunzători pentru plate datoriei obligatorii.
Aceste lucruri mi-em iuat îndrăzneela să ls emieteen desăvârșirii Tele, ca să exprim
bucurie că te-ai împărtășit de derul lui Dumnezeu, ps de aită parte, ca o grijă pentru viitor.
Stă ie dispoziția Ta să primești cu bucurie și cu plăcere cuvintele msIe, cum obișnuiei să faci
când discutam împreună, față către față.
EPISTOLA 27
Către Eêbû, episcopul Semoeetdlot286 287:
286Mt. 25, 14-23.
197. Rom. m 13 .
198. Aluzie lo primejdia cutremurului din care a scăpat.
287 Eusebiu de osau Asoumosala) s-tose cunoscm de Sfântul Vasule îacă dn prin
anii 358-359, când ajunsese și în părțile Siriei ca să se necsmegteze în legătură cu crτ-giz-aaa vieții mănăstirești. Se pare că Eusebiu l-ar fi și ajutat pe
sfânt să urce pe scaunul Cezareei (cf. epist. 47). Cei peste 200 km care despărțeau resenigtele lor nu i-au Cfait a păstra cele mai strânse legături și moi
târziu, aș- încât, cu excepția episteleloa trimise lui Amfilohie de Icogium, cele moi multe epistola păstrate de la Sfântul Vasile sunt cele -dresate lui
Eusebiu, care o fost ca un fel de duhovnic al Sfântului Vasile. Om de o ortodoxie neclintită, Essebis o avut parte și de un exil de 4 ani (între anii 374-378)
în Tracia, i-r după ηΜη-ο împăratului Valens, când s-o întors din exil, Eusebiu o murit, fligd ucis de niște fanotici. Epistola de față, redactată în anul 368,
Scrisă în -nul 368
CânO
66 cu ajutorul iui Dumnezeu și ei rugăciunilor Taie
SFÂNTUL VASILE CEL păreem
MARE că mă refac puțin după
boaiă și după ce-mi adunasem toate forțele să mă îecdrăve-
descrie asprimea iamii ogatoliegG, .ΟΙ ne l-să să înțelegem că, fiind ocupat peste măsură cu seceta ur- motă de foamete (când o făcut minuni de ajutorare
o celor îgfomet-tis, n-o putut să-l cerceteze.
nesc, iată că a dat iama peste mine, închizându-mă în casă și obligându-mă să
rămân pe loc. Dar, chiar dacă iama ar fi mai ușoară de îndurat
EPISTOLE 67 decât de obicei, totuși
a fost destulă ca să-mi ia orice posibilitate nu numai de a mai călători pe toată
durata ei, ci și de a risca să scot măcar nasul afară din cameră. Totuși, pentru mine
bucuria de a mă învrednici să stau în relații de corespondență cu Cuvioșia Ta e un
mare avantaj, iar asta îmi dă putere încă de pe acum prin nădejdea răspunsurilor pe
care mi le vei da. Dacă vremea ne-ar lăsa, dacă viața ne-ar hărăzi încă puțin timp
liber și foametea nu m-ar împiedica să plec la drum, prin rugăciunile Tale repede aș
împlini ceea ce dorim amândoi și, întâlnindu-te la căminul nostru, vom putea atunci
savura cu răgaz din marile comori ale înțelepciunii Tale.
EPISTOLA 28
Cuvânt de mângâiere adresat Bisericii dm Nansazneaan288
I
Cele întâmplate la voi cereau desigur să fiu și eu acolo, atât pentru a arăta împreună cu
voi, care i-ați fost foarte apropiați, ultima cinstire răposatului episcop <Musonios>, cel atât
de drag vouă, cât și pentru a exprima regretul pentru pierderea lui în împrejurări atât de
apăsătoare și pentru a lua împreună cu voi hotărârile necesare. Dar întrucât multe sunt cele
care au împiedicat întâlnirea noastră, a rămas să luăm legătură prin scris, pentru a face față
stării de azi a lucrurilor.
Desigur că n-aș putea cuprinde într-o singură epistolă minunatele calități ale răposatului,
a cărui pierdere ireparabilă a dat peste noi, iar pe de altă parte, nu găsesc momentul potrivit
să înșir multele lui realizări, întrucât acum sufletele noastre sunt copleșite de durere. Căci
care din faptele lui a putut fi de valoare atât de mică încât să o fi scăpat din memorie sau care
să fi putut fi trecută cu vederea ? Nu le putem numi pe toate și deodată, iar dacă am aminti pe
câteva numai, am greși față de adevăr.
A plecat dintre noi un om1" care și-a întrecut în chip izbitor contemporanii prin toate
bunele sale însușiri: bastion al patriei, podoabă a Bisericilor, „stâlp și întărire a adevărului’^ 0,
temei al credinței în Hristos, siguranță pentru ai săi, luptător neînfricat împotriva dușmanilor,
paznic al așezămintelor
288 Pe lângă Viata VfîiUei Maeriiia, scrisă de sf. Griforir go Nydsa, impresionante evocăn despre N^cârea și Annisa ne dă Sfântul Vasile în marile sale
epistole 204,207, 208, 210, 223. în epistola de față el mângâie pe credincioșii din ôcâre^ pentru pierderea vrednicului episcop Musonios.
199. Sfântul Vasile compară pe Musonios cu Sf. Grigorie Taumaturgul, a cărui influență asupra Armeniei și Pontului a fost hotărâtoare.
200. / Tim. 3, 15.
201. Len 26, 10.
202.1 Tes. 4, 13.
203. Să fi bănui tăiau t-s âAtîn ISC aă fic slef ua ΜΑ- vmUnicddpnemelrrιtoruisePlVgfl ales tocmai ua bătrâa înăcrit și îarSit, Atarvie, care, deși
rudă cu Sfântul Vasile, totuși va face jocul arienilor ?
204. Ss observă sici o oerscars incoerență în gândirea autorului, cf. Y. op. cit., I, p. 68.
205. NdrcscaJ·sr fusese dietrueă în rnul 344 Os un cutremur.
206. Filip. 3, 2; Fap. 20, 29.
207. Moartea episcopului lor, Atahasie, care a avut loc îa anul 368.
208.1 Tun. 3, 15.
209. Deși fusese ales de o partidă de temiarieni îe sinodul dia Coegtuatieopoi țiaut îa a. 360, totuși Ataaugir a ținut eparhia îe unitate și Sfântul
Vasile îl respecta. îa rLisroiu sa marele ierarh îi mângâie, crrâaee-ie să rămână uniți. A se vedea și epistolele 24 și 25.
210. Filip. 1, 23.
211. Ps. 1017.
212. A se vedea epistola 27, prima pe care Sfântul Vasilr o trimisese lui Eutebiu.
213. Scriind această epistolă plină de emoție, Sfântul Vasile avea 40 de ani.
214. Musoniu și Atanasie, despre care ni se vorbește în epistolele 28 și 29.
215. întrucât foametea din anul 368 nu se sfârșise încă, Sfântul Vasile se scuză că nu poate pleca din oraș să cerceteze pe clericul ipatie, care-i este chiar
rudă de sânge. în schimb, înțelegând că boala lui Ipatie lasă puține șanse de vindecare, Sfântul Vasile recomandă asistență duhovnicească prin rugăciuni, la care e
bine să fie chemați și alți credincioși.
părintești, dușmcn cl inovațiilor, exprimând prin înfățișarea sa vechiul chip ai
Bisericii
68 și modelând, parcă după o icoanăSFÂNTUL sfântă, vechea
VASILE rânduiclă c Bisericii în așa
CEL MARE
măsură, încât cei care au trăit cu ni să creadă că au trăit împreună cu părinții de mai
bine dn acum 200 de ani, care străluceau pe atunci ca niște luceferi. Astfel, acest
om n-a suferit nici dacă ci fi venit de Ia ei și nici de la alții vreo născociie nouă în
problemele credinței, ci, după cuvântul binecuvântat ci lui Moisn, c știut să scoată
din adâncul inimii sain comocrc cea mci bună, înfățișându-ae „vechiul cc nou șî noul
ca vechi”201.
în întrunirile cu cei de aceeași chemare nu s-a socotit vrednic de locul cei dintâi după
vârstă, în schimb îi întiecnc pe toți prin bătrânețea înțelepciunii sale, unde cu toții apreciau că
el era pe locul cei dintâi. Nimeni nu va pune în discuție Ia ce folosea această comportare a
Iui, dacă vc arunca privirile spre voi. Căci, întă-adevăr, voi sunteți singurii din câți cunosc
sau dintre foarte puținii caie, în mijlocul unei astfel de furtuni și al unui astfel de uragcn, ați
dus vicță liniștită tocmci datorită direcțini sănătoase date de acest înțelept cârmaci. Voi n-ați
fost atinși nici de amețeala furtunilor eretice, în starn să aducă ușor catastrofa și aaυfragieren
sufletelor ccre ușor își pinrd cumpătul. Și dă, Doamne, cc ccești creștini să nu fie niciodată
atinși, căci Tu ai fost Cel ce ai dat demult robului Tău Grigorin (Taumaturgul, a·tă·), cel carn
de lc început c pus bczeie acestei Biserici, darul unei liniști atât de îndelungate ! Și aceasta să
nu vă părăsească nici în vremurile de astăzi și să nu plângeți ori să lăsați pradă durerii
această tradiție, dând astfel prilej dușmanilor care vă pândesc să-și împlinească scopul. Iar
dacă suntem oricum nevoiți acum să plângem - fapt pe carn nu-1 recomand, pentru ca să nu
ne asemănăm prin aceasta celor ce n-au nădejde202 -, dacă credeți de bine, atunci adunându-
vă parcă într-un cor funebru, sub bagheta noului vostru conducător203, plângeți fără bocete,
armonios, împreună cu nl, ceie întâmplate.
II
Cu toate că omul pe care-1 deplângem n-a ajuns până la adânci bătrâneți, totuși, dacă SG
are în vedere timpul în ccre c condus Biserica voastră, atunci ei n-a avut viață chiar atât de
scurtă. Cu trupul n-a cultivat decât relații strict necesare, pentru c arăta cât e de mare puterea
lui sufletească în mijlocul suferințelor. Pocte că-mi veți da dreptate că pentru el timpul va
aduce cu sine un spor de simpatie și un adaos de iubire, în Ioc să fin prilej de scârbă, și veți
simți astfel și mai mult golul lăsat, ccnvlagându-vă înșivă, cu cât veți gustc mai mult din
binefacerile ps cere ie-a lăsat el, că pentru oamenii nredienioși până și umbra unui simplu
muritor își ers vrednicia si.
Și er fi de dorit ca să fis chiar mulți dintre voi cere nutresc această părere, căci eu nu spun
că trePuie să disprețuim ps om, ci vă dau sfat chiar să deplângeți pe răposat, der după
cuviință. Așa încât, din tot cssa cs s-er putse spune despre doiiui omenesc, nimic nu-mi
scapă. Doar că acum nu trebuie să mai auzim iimPs cers asurzește urechile ca un ocsan; în
schimb, adâncurile inimii, pe care nimeni nu ls putuse înțelege până atunci, zboeră și se pierd
ce un vis, în măsura cel puțin în care această inimă s-sr adrsss exclusiv oamenilor trupești.
Cine e fost în stare ca ei să prevadă viitorul ? Cins s avut un caracter atât de statornic șl de
fsrm ca el, în stare să pătrundă în aceiași timp lucrurile mal repede decât fulgerul ?
Sărmană cetate Neocecareea, care ds atâtea ori ei fost încercată de tot felul ds calamități,
dar cere niciodată n-ai fost ca ecum atât ds păgubită până în măduvă! Acum ți s-e veștejit cse
mai falnică podoabă? Biserice a amuțit, adunările sunt în doliu, sfântul sieedriu își deplânge
căpetenie, tainicele cuvinte eis Scripturii își așteaptă exegetul, copiii pe părintele ior, bătrânii
pe cei de o vârstă cu sl, marii dregători pe conducătorul Ior, poporul ps întâi- stătătorul, cei
nevoiași pe hrănitorul Ior; toți îi chsamă cu csle mai dragi nume și fiscere-și exprimă în
dursree proprie regretul lui personal.
Der cum de ss iasă răpit cuvântul meu de duioșia iecrlmiior69? Oers n-ar fi mai Pine să ne
EPISTOLE
înțelegem și să ns recâștigăm stăpânirea de slns ? Să nu privim msi bine spre Părintele nostru
el tuturora, Care, după cs a îngăduit fiecăruia dintre sfinții Săi să-și slujească propria
generație, i-a rechemat la Sine ps fiecare la timpul potrivit ? Acum ar fl momentul să vă
aduceți aminte de vorPsIe pe cere vi ie adrese, când în cadrul slujbelor nu înceta să vă facă
atențl206: „păziți-vă de câini! Păzlți-vă de lucrătorii cei răi, căci sunt mulți câini”. Și ce zic
câini ? Mai mult decât atât, sunt „lupi răpitori”, cere-și ascund viclenie sub blană de oaie,
sfădind turma iui Hristos de pretutindeni. Să ns ferim dar de ei, punându-ne sub paza unul
păstor treaz ! E de datoria voastră să vă cereți ecum un păstor bun, fsriedu-vă inimile curate
de orice ceartă șl ds orice pizmă. E lucrarea Domnului să vi-1 rânduiască, Ei Cers, începând
ds ia Grigorie, mersle ocrotitor al Bisericii voastre, și până Ie răposatul Musonioe, v-e
rânduit pe toți păstorii, unul după eltui, așe cum ei pune în ordine una lângă aite pietrele
prsțiosse, ca ps un dar mlnunet al preafrumoasei Sele Biserici. De acsea, să nu ne pierdem
nădejdea că nu vom mai primi păstori ! Domnul îi cunoaște pe ai Săi șl ns poate Oa ps unii la
care nici nu ne așteptăm.
III
Voiam de mult să pun capăt cuvântului meu, dar durerea inimii nu mi-a îngăduit-o. Vă
conjur deci, în numele PăeințiIer, al dreptei credințe și în numele răposatului, să vă înălțați
sufletește. Fiecare să facă din ceea ce-i strădanie generală problema sa personală și să fie
încredințat că participă el cel dintâi la succesul ori la eșecul de obște. Nu procedați cum fac
mulți din cei ce lasă în seama vecinului grija de interesele comunității, pentru ca pe urmă,
din pricină că n-a dat aproape nici o însemnătate lucrurilor importante, să ajungeți, fără nici o
îndoială, uneltele propriei voastre nenorociri din pricina neglijenței voastre.
Primiți dar cu drag sfaturi, fie c-o faceți din simpatie că vă vin de la un vecin, fie din
comuniune de sentimente față de oameni care au aceleași cuvinte, fie - și în acest caz e cel
mai adevărat - pentru că vor să asculte de legea dragostei și să se ferească de primejdia
tăcerii și a nepăsării. S-aveți convingerea că sunteți mândria noastră, așa cum și noi suntem
lauda voastră Ia ziua Domnului, încât, după ce veți primi pe noul vostru păstor, ori să fim și
noi mai strâns uniți cu voi, prin legătura dragostei, ori dacă nu, atunci să știți că mergem spre
dezbinare totală. Să dea Dumnezeu să nu se întâmple așa ceva și cu ajutorul Lui cred că nu
se va întâmpla, iar cu aceasta n-aș vrea să mai spun nici un cuvânt nesocotit:.
în schimb, vreau să știți că și dacă din pricina unor anumite idei preconcepute n-am
ajuns, cum mi-a confirmat-o el însuși, să colaborez mai strâns cu răposatul la pacificarea
Bisericilor, totuși iau martor pe Dumnezeu și pe cei care au trecut prin aceleași încercări ca
mine, că niciodată n-am uitat să mă pun de acord cu răposatul în problemele de doctrină și
să-l chem totdeauna părtaș la lupte împotriva ereticilor.
EPISTOLA 29
Cnhanlαrneia, sarea Biserica âin Ancim
Scrisă în aaul 368, îasaourul anului 369
Uluirea provocată de trista veste a nenorocirii întâmplate207 m-a silit să păstrez tăcere
multă vreme. După ce mi-am mai revenit întrucâtva din mutismul pe care l-am îndurat,
asemeni celor ale căror urechi au fost zdruncinate de o puternică descărcare de trăznet, mă
văd silit acum să gem din pricina celor întâmplate și să vă trimit, printre lacrimi, această
epistolă nu ca să vă consolez - căci ce cuvinte ar putea vindeca asemenea unui doctor o
durere atât de mare ? -, ci ca să vă arăt, pe această cale, în măsura în care pot, cât de mult mi-
a îndurerat inima această întâmplare. Aș avea nevoie acum de tânguirea unui Ieremia și a
altora dintre acei fericiți bărbați care au dat glas plânsului cu prilejul unor astfel de
nenorociri.
70 A căzut ue om care, îelp-aeevsp,SFÂNTULs-a dovedit „stâlp
VASILE CEL MARE și temelie adevărului” ^
21
sau, mai bine spus, el însuși a fost răpit de la eoi, murâeeu-se la viața cea preafericită. îe
schimb, eu mică este primejdia de a vedea căzând deodată cu el ue mare eumăr209,
acum când acest sprijin le-a fost luat, și astfel urâciunile sufletești ale ueora din ei să se
facă văzute. închisă e acum gura care grăită îndrăzneț și drept și de pe a căror buze au
zburat multe valuri de cuvinte cu har pentru zidirea sufletească a fraților. Plecat-au
sfaturile ueei mieți care viețuia cu adevărat îe Dumnezeu.
Oh, de câte ori (îeviAuieeu-mă pe mine însumi) mi-a venit îe minte să mS supăr pe
acest om pentru că, fiind stăpânit în întregime de dorul de a pleca dintre noi și de „a fi
cu Hpitres”2iθ, a dorit „mai curând să rămână îe trup” de dracul nostru ! Cui îi vom
mai încredința de acum grijile Bisericii ? Pe cine să luăm părtaș la supărări, pe cine
părtaș la bucurii ? Oh, tmcurătate cu adevărat înfricoșătoare și tristă ! Cât de mult ne
asemănăm cu pelicanul din pustie |211 Dar de bună seamă că membrii Bisericii, care
fuseseră până acum uniți între ei intr-o singură simțire și într-o comoeiuAr strânsă sub
îndrumarea acelui conducător, ca și cum ar fi fost doar ue singur suflet, sunt păziți și
pe mai departe statornic prin legătura păcii, trăind toți îe aceeași atmosferă du-
hovnicească, așa încât, cu ajutorul lui Dumnezeu, ei vor fi mereu păziți ca tS rămână
eezguduite și hotărâte faptele acelui suflet sfânt, fapte și hotărâri pe care le săvârșise
pentru Bisericile lui Dumnezeu. E de la sine înțeles că eu-i mică nici lupta care trebuie
dusă pentru a împiedica unele certuri și neînțelegeri, cum au fost cele ivite cu prilejul
alegerii celui răposat, și astfel să se zădărnicească tot ce s-a ridicat cu atâta trudă.
EPISTOLA 30
Către Eusebiu, episcopul SnmosntelcI
Scrisă îa aaul 368/369
Dacă aș fi descris pe rând, una după alta, toate cauzele care m-au reținut aici până
acum, oricât de mult aș scrie cuvioșiei Tale, ar fi trebuit să compun istorii nesfârșite și
lungi. Las deoparte îmbolnăvirile care s-au ținut lanț, asprimea iernilor, precum și
presiunea ocupațiilor, pentru că toate acestea geer lucruri cunoscute și pentru că au
fost aduse la cunoștință încă de mai înainte Desăvârșirii Tale212 . Acuma însă mi-am
pierdut și acea ultimă mângâiere pe care am mai avut-o în viață, pe mama, și încă din
pricina păcatelor mele. Și să nu-mi iei în râs faptul că mă plâng încă, la vârsta mea, c-am
rămas orfan, și să mă ierți că n-am puterea să îndur ușor despărțirea de un suflet, asemenea
căruia cu greu aș găsi altui, căci nu văd altul cu care să se poată asemăna213.
Acum iar a dat boala peste mine, iar m-am întins în pat, simțindu-mă ca și când aș avea
ultima putere și așteptându-mi parcă în orice clipă sfârșitul inevitabil.
Situația Bisericilor este și ea cam așa cum se simte organismul meu și nu văd de nicăieri
vreo nădejde de mai bine, întrucât treburile merg tot mai prost. Nu de mult Nredezaerra și
Ancira au hotărât și au reușit să-și pună urmași după episcopii plecați (din viață, n.tr.)214.
Până în clipa de față Bisericile lor stau liniștite. E adevărat că nici cei care au complotat n-au
reușit până acum să facă vreo greutate pe potriva cugetului și a răutății lor, fapt pe care eu îl
atribui intervențiilor Tale în folosul Bisericilor. De aceea, nici să nu obosești rugându-te și
mijlocind pentru Biserici ajutorul lui Dumnezeu. Transmiteți calde salutări celor ce s-au
învrednicit să slujească împreună cu Sfinția Ta.
EPISTOLA 31
Cărre episcopul Evaavnhα
Foametea încă nu s-a sfârșit și de aceea rămânerea mea în oraș e necesară atât la
împărțirea
EPISTOLE
proviziilor, cât și pentru mângâierea celor sinistrați215.
71 Pentru aceea n-aș putea să
stau mai mult într-ajutor respectabilului frate Ipatie, pe care nu întâmplător obișnuiesc să-l
numesc „frate”, ci din pricina rudeniei firești care există între noi, întrucât suntem din același
sânge.
De unde provine cauza neputinței lui nu poate îl necunoscut vredniciei Tale. Mă
întristează însă faptul că pentru el s-a exclus orice nădejde de ușurare, întrucât cei care au
darul medicinii nu permit aplicarea, în cazul lui, a unui tratament obișnuit. De aceea face
apel iarăși la ajutorul propriilor voastre rugăciuni. Te rugăm, așadar, să-i arăți ocrotirea
obișnuită, atât pe temeiul dragostei pe care o ai față de cei suferinzi, cât și pe temeiul
mijlocirii mele proprii pentru el. Dacă se poate mai cheamă lângă Tine și alți frați rvIavieși,
în așa fel încât toate aceste rugăciuni să se săvârșească în fața Ta, iar dacă acest lucru nu se
poate, atunci fă-mi plăcerea și împărtășește această dorință, măcar în scris, fraților de care
am pomenit.
EPISTOLA 32
Cătrs magistratul Sofronis
Scrisă în rnul 369
Ars și el parte de binefacerile timpului în care trăim, preoluPitul nostru frate în Hastes,
episcopul Grigorie216· Sufsră întru adevăr șl ei ca și toți csi- lelți insulte venite una după alta
ca din esnin· Oameni care nu se tem de Dumnezeu șl cere mei sunt porte în același timp și
mânați ds patimi mari îl năpăs- tuisen spunând, chipurile, că stât timp cât s fost în viață
doctorul Cezerie ar fi luat bani de la ei.
Pentru Grigorie nu-i mers lucru pierderea banilor, pentru că a învățat de multă vreme să-l
disprețuiască, ci îl supără altceva ! Grigorie și tatăl său (episcopul Os Nazlanz, n.tr.) n-au
ajuns să ie Oscât foarte puține din lucrurile mortului, psntru că els încăpuseră pe mâinile
oamenilor lui Oe serviciu șl ele unora e căror purtare nu se deosebește ds cea a unor slugi.
Atât unii, cât și ceilalți și-au împărțit între si tot cs a fost mal de valoare, nemellăsând
adevărațllor moștenitori decât foarte puține lucruri. Aceștia, convinși că puținul cs ie-s rămes
nu mai ers îngreuiat ds nici o ipotecă, au împărțit repede totul la săraci, etât pentru că rșe
crsOsau si, cât șl pentru că aceasta fusese șl Oorința răposatului, întrucât, în clipe în care își
dăduse sfârșitul, Cezarie2^ scrisese: „vreau ce tot ce rămâns după mine să fis împărțit ls
săraci”, lucru ps care executorii testamentului l-au și făcut. Numai că acum se află de o perte
sărăcia călugărului creștin, iar de ceaieltă, afacerea bănească e negustorului.
în această situație m-sm gândit să prezint problema înaintea distinsei Tale Punăvoințs,
psntru ca să cinstești pe acest om, pe care-1 cunoști ds etâta vreme, și ca să preamărești ps
Dumnezeu, Csl ce primește de Pune toate câte se foc Os către robii Lui, dsr prdemărindu-ne
în acest fel și ps noi înșine, csrs ne numărăm între prietenii Tăi. 289 290
TG rog dcr să spui și comitelui Tezcuiuiui218 ceie ce trebuie scrise despre Grigorie, icr
pe de cită parte, găsește în marea Ta înțelepciune un mijloc de a-1 scăpa de acești indivizi
obraznici și de aceste încurcături insuportabile.
II
Mai întâi, nu există nimeni din cei ce-1 cunosc pe Grigoiit, cnie să-i bănuiască în stare de
289* SofroSir, Oensinoixtui aseulei eρSsioial era u n fo su coiet cie șg oaSă ci Sfi el ilor Visê și Grigorie, Os acsso nu ne mirăm că eCrssaSd celui dintâi ni
s-eu păstrat 6 epistols, ier celuilalt
290 (saietoldld: nr. 21, 29, 37 și 39). Notăm că sra originar Cin Cdcarsse Copadocisi. Nu .știm câtă vreme .și-a putut menține postul Cs prefect el capitalsi
(corespunzător celui ds „prasisc- tus UrPi” ds le Rome), crset doar în rnul 359; cf. L. Brehisr, Les institutions byzantines. Peris, 1970, p. 86. După cum .știm Sin
daieS· 26, Cscerid, fratele Sf Grigoris Teologul, lă-sass prin testament tortă aversa pentru săraci. Acum rpar „creditori” prse mulți. Ss cere intervenția lui Sofronis,
etât Sin prrtda Sfântului Grigorie (spieS· 29), cât și r Sfântului Vreils·
216. Ps atunci Grigorie Teologul nu fusese încă hirosonleis episcop. Aici pers a Oi intervenit vreun copist, rtribuinOu-i ps nedrept acest titlu.
217. El a murit le începutul rnului 369.
acea necinste și să creadă că de dragul banilor ei s-ar preta Ia asemenea lucruri219· De aici și
posibilitatea
72 de a proba cinstea iui. El e în stare să VASILE
SFÂNTUL dăruiască bucuros statului tot ce a mai
CEL MARE
rămas din bunurile fratelui său, Cezarie, mci întâi, aGntru ca acestea să se păstrezn mal sigur,
iar în ai doilea rând, pentru ca cvocatul Tezaurului să trateze cu 11X11^$ și să le ceară
dovezi, întrucât acești oameni ai noștri sunt incapabili de asemenea târguri murdare. E ușor
pentru înțelepciunea Ta să TG convingi că, în măsura în care a fost posibil, nimeni nu a
plecat fără să fi primit din ce a cerut, dar pe de altă parte, fiecare n luat din ce c vrut, ba cei
mai mulți regretau că n-au cerut mai muit de In început. Așa se și explică înmulțirea
calomniatorilor; iuându-te unui după altui, fiecare din ei veneau cu noi și noi pretenții, ncu-
zându-se că n-nu luct destui.
Drept aceea, o rugăm pe Onorabilitatea Ta să pui capăt ccnstor uneltiri, să IG zăgăzuinști,
cum se zăgăzuiește un torent, și să curmi desfășurarea răului. Știi singur cum să rezolvi
problema, fără să aștepți să Te învățăm noi, căci, nGcuaoscâad aproape nimic din experiența
vieții, hnbcr n-cvem cum cr fi cu ccle să fim scoși din cauză. Să ne fii, așadar, și sfetnic și
protector, găsind singur, cu înțelepciunea Tn, și modul snIvărli220·
EPISTOLA 33
Către Aburgios291 292
Cine e în stare cc Tine să prețuiască o veche prietenie, să respecte virtutea și să SG
întristeze dimpreună cu cei aflați în suferință ? Drept aceea, întrucât preaiubitul de
Dumnezeu ai nostru frate întru Hristos, episcopul Grigorie (de Nazianz), a dat peste niște
încurcături de nesuferit și cu totul contrare caracterului lui, am crezut că cel mai bun lucru
este să apelăm la patronajul Tău și să găsim la Tine o cale să scăpăm din necazuri. într-
adevăr, e o insuportabilă nenorocire să trebuiască să se trateze negustorește cu un om care
din fire și prin dispoziții e cu totul străin de așa ceva și să vrei să drri bani de la el, sărac cum
e, să-l târăști prin tribunale și să cauți să câștigi acolo, pentru el, bunăvoința opiniei publice,
după ce el de mult se decisese să-și petreacă toată viața în liniștea mănăstirii. Așadar, fie că
crezi că e mai bine să vorbești cu cornițele Trezoreriei (ministrul de finanțe, n.tr.), fie că
preferi să te adresezi altora, noi lăsăm problema în seama înțelepciunii Tale.
EPISTOLA 34
Către Eusebiu, episcop de Samosata
Scrisă în anul 369 ori ia începutul lui 370
291Echivalent cu Ministrul de Finanțe.
219. Fire dn poet, intelectual fin și cu vicță de sfânt, Giigorin era cu totul străin de oricn combinații bănești, cu atât mci puțin dn afaceri dubioase.
220. Se știe că Grigorie Teologul a intervenit atât lc Sotronie, cât și ic niți demnitari aGa- tiu rezolvarea acestor probleme (epist. 24).
292 Aburgios, strateg ăl Gizaetulul, era got Ce oridiecI ian mama .CÎ, naυaeσșicnc. Șl lut i s-n adresat Sfântul Vasile în repetate rânduri, între cltele și în
rezolvarea încurcăturilor legate de moștenirea lăsată de Chnsnrin (na^st· 32). Tot lui îi mci sunt adresate și ealstclnln nr. 75, 147, 198 și 30-4. Uneori el avea
misiunea de a aproviziona armata, alteori pe cec de a trata cu triburi străine (cf. P. Hrittu, a.c, II, 231).
221. După moartea episcopului Silvan, credincioșii din Tarsul Ciliciei n-au reușit să se mențină unitari, așa încât arienii profită și reușesc să aleagă pe un
candidat de-a! lor. Totuși, mulți credincioși din Tars vor păstra legătura cu Sfântul Vasile. A se vedea, între altele, epist. 113, 114, 244 etc.
222. Când scria aceste rânduri, Sfântul Vasile era numai preot. Prietenia lui cu Eusebiu a durat toată viața. Se știe că Eusebiu a fost pentru Sfântul Vasile nu
numai confidentul cel mai bun, ci și omul care va sfârși ca martir pentru statornicia sa de caracter. A se vedea epist. 48, 95, 98, 100, 127, 145, 162, 198, dar mai
ales 237, 239 și 268.
* Fost colet de studii din vrem ea -ime-etii, așa c um ne mană -i -pi st. 20șî 21, Leon țiu onț acum crs.știn, dar practico retorico mai defartăι într-un
stil plin ds curtoazie, Sfântul Vasile îi cers să vină într-ajutca unui o-aec-ae tânăr, care se vădă că avea neplăceri cu impozitele.
223. 0 nouă ctôure er intrGentiaa-ire-aln usut iunu dnam iner finιaaciaΓi De rs tă d -tăe vorba de f-mili- doicii care-1 alăptase chior pe Sfântul
Vasile și căreia i-au fost impuse impozite prea mari.
224. <Sub numene dm îndesis. existent .și tn aceaslă eeΓisιearet ocret tpă cscel ă dteplașS aici s-e menținut de-c iungui întregii istorii bizantine, în perioada
PcleolcglIor fiind prezentă în documentele ariviscern Ie vicțe rurală și ca apograpliike exisusis [Fr. DϋlsGrt Beitriige zur Ges- chichte der byzuntinischeii
Fϊrarzveιr\·alttmg, LGlpzig-BGIIla, Ed. Teutoni, 1927, p. 79 și 81; Idem, AHS den Schatzkammern des Heiligen Berges, I (Texlbend), MiinchGa, 1948, doc.
66/67, r. 1, p, 194; Jccguns LGÎOIS, Actes d'Esphiginenou (col. „Archivns dn iOta”, VI), Peris, 1973, doc. nr. 24 (al aIOtcsυlul Isenc, ωίί 1353-1356, pe când
mitropolit ei ThesseIcaicυIυi era Sf. Grigcrin PelnmnSt mGațicaeS în text), p. 151, r. 2]>.
* Probabio ccbi ecăbti de preotul Deraler deepre cape probapn cC s-a ăorbi t oi m episioia 36 și cere era singurul fiu ai doicii ηι^^^1 alăptase pe Sfântul
Vasile. Intervenție privește scutire de impozite.
Cum aș putea să nu vorbesc despre situația prezentă a Bisericii, iar dacă nu pot îndura așa
ceva,EPISTOLE
atunci cum aș putea găsi temeiuri sigure care să explice evenimentele,
73 încât glasul meu
să nu semene numai cu o tânguire, ci de-a dreptul cu un bocet, care să constituie pe deplin o
mărturie despre gravitatea situației ? Ne-a părăsit și Tarsul221. Și ceea ce-i mai grav nu-i
numai atâta, cu toate că și aceasta e ceva de nesuportat; există ceva și mai rău decât aceasta,
și anume faptul că un oraș atât de mare, cu o poziție atât de favorabilă, încât prin Tars se face
legătura atât cu cei din Isauria, cât și cu capa- docienii și cu sirienii, a fost dat piririi ca
urmare a nebuniei unuia sau a doi oameni, în timp ce Tu te afli acum în lipsuri, stai de vorbă
și vă uitați unul la altul. De aceea, socot că cel mai bun mijloc ar fi să ne însușim metoda
doctorilor (vezi la câte exemple ne duc suferințele care dau peste noi). Doctorii, când văd că
mărimea suferinței devine insuportabilă, recurg la potolirea durerilor prin medicamente. De
aceea, să ne rugăm și noi ca să aflăm vreun calmant și pentru sufletele noastre, ca să nu ne
apuce dureri de nesuferit.
Dar oricum, cu toate că ne aflăm într-o astfel de mizerie, avem totuși o mângâiere, aceea
de a ridica privirile spre blândețea și bunătatea Ta și să potolim astfel tristețea sufletului prin
privirea și amintirea Ta222. Căci așa cum se întâmplă cu ochii - atunci când vreodată privim
obiecte foarte strălucitoare, ochii se odihnesc dacă ss întorc din nou spre culoarea aiPastră
sau verde tot așa și în sufletele noastre smintirea PlânOețli și a ordinii e ca un fei de stingere
plăcută, care îndepărtează orice senzație dureroasă, mal eies când ținem seemă că Tu țl-el
făcut toată Oetorle câtă ere Oe așteptat de la Tins. Prin faptele Taie ai dovedit, ps de-o parte,
că nu s-o pierdut nimic din prlniea Ta, dacă judecăm blns lucrurile, iar ps de sită parte, țl-el
câștigat Oe la Dumnezeu o msrs răsplată prin râvna Ta spre bins.
Fls ce Domnul să Ts țină pentru noi șl psntru Bisericile Lui, sprs binele vieții șl spre
îndreptersa noastră șl să mă învrednicești iarăși de favorul de a Te reîntâlni.
EPISTOLA 35
Fără odresă, pentru Leonțlu"
înainte de episcopat
Țl-em scris în legătură cu multe proPisme cere mă letdreeeu, dar să știi că-țl voi scrie și
despre mei multe. Nu-i cu putință să nu mol existe oameni săraci, Ser nu-i cu putință nici ca
să refuzăm să-l ajutăm. Șl totuși nu există om cere să-mi fls moi apropiat, nici care să fie mal
în stare să mă consoleze prin toate favorurile, cum este preastimatul frote Lsonțiu. Foiosește-
te ds caso lui ca șl cum m-oi găsi în sa ps mlns însumi, desigur nu în această sără cie în care
mă aflu ocum cu Dumnezeu, cl căpătuit cu o oarecare îndestulare și cu moșii lo țoră. Se
veOs, într-adevăr, că Tu nu m-ai sărăci, cl ml-al păstra neatinse svsrile ds acum, sau mi-al
spori șl mal mult îndeesulareo· Acest lucru Te rugăm să-i faci la cosa Se cers vorbesc, cea a
omului acestuia. Răsplata pentru toate oceste fapte Puns va fi cea ps cars o Sau Oe oPlcsl: o
rugăciune adresată lui Dumnezeu Cel sfânt pentru oboseala pe care ți-o Sol, omuie de-
săvârșit, care preîntâmpini cererile oamenilor ajunși în lipsuri.
EPISTOLA 36
Fără adresă, pentru cerere ds ajutor
înainte de episcopat
Preotul Sin acest sat e cunoscut, cred, ds multă vrsme Nobleței Tsle, pentru că a crescut
deodată cu mlne223. Ce ar trebui Sar să spun moi mult ce să-țl trezesc bunătatea și să ajungi
să-l fii binevoitor și să-i vii într-ajutor în
greutățile pe ccre ie are ? Dacă-i drept că mă iubești, după cum știu într-ade- văr
că mă 74 iubești, e sigur că vei dovedi ntâtaSFÂNTUL
înțelegere caMARE
VASILE CEL să ușurezi din toctă puterea
pe cei pe care îi socot ce și cum ci fi vorba de mine însumi. Și ce cer în fond ? Să
rămână acest preot cu vechea impunere de impozit. Intr-ndnvăr, el nu te dă înapoi
de la nici o oboseală cn să ne stea într-ajutor și să nn îngăduie să trăim, pentru că,
după cum știi, noi n-avem nici o nvere personclă și nn mulțumim doar cu ofrcndn dn-
aie prietenilor și aie rudelor noastre. Socoate ccsa acestui frate ce și cum ar fi casc
mec sau mci curând c Ta, ici pentru binefacerea ce i-o vei arăta, Dumnezeu îți vn dn
Ție, cnsei Taie și întregii Taie familii tă-ți păstrezi toate înlesnirile Lui. Să știi că țin
fonrte muit ca acest om să nu sufere nici o păgubire, nici măcar din pricina acestei
echivalențe (a impozitului, n. tr,)224.
EPISTOLA 37
Fără cdrnsă, aGatIυ un fost coleg dn șσccla■''
înainte dn episcopat
Să știi că nu mă pren încântă mulțimea scritorilor ! Silit și pentru că nu mci pot îndura
stingheriren celor care mă caută mereu, îmi vine ϋη^ΐ să strig. Cu tonte acnstec scriu,
nnputându-mi închipui clt mod de a mă scăpa dn ni decât aceia dn a ie predn scrisori pn care
ie cnr cu fiecare prilej. De aceea mi-n tnnmă ca nu cumva, fiind mulți curieri, fratele ncnstn
să fie socotit docr un oarecare. Mărturisesc că în țarc mna am mulți prieteni și rude și că din
pricina ncestei chemări, în carn ne-c așezat Dumnezeu, cm fost pus în rândul părinților. Dcr
acesta fiind singurul fiu al doicii care m-c hrănit și pe minn, Te rog cn ncea casă, în ccie cm
fost crescut, să rămână scutită dn dări, pentru ca nu cumvc prezențe Ta, carn, de citfel, s-a
dovedit binefăcătoare pentru toți, să fie pentru ni o pricină de supărare. Și pentru că și ncum
sunt hrănit tot în aceeași casă, pentru că n-am nici o altă avere personală, ci mă mulțumesc
cu mici daruri de la cni cere-mi sunt dragi, îți cnr să cruți această cnsă în cern am fost
crescut, pentiu ca în felul acesta să aibă și ni din cn trăi. Pentru nceasta
să dea Dumnezeu să Te învrednicești de odihna cea veșnică ! Vreau, totodată,
ca vrednicia
EPISTOLE
Ta să cunoască cel mai curat adevăr: cei mai 75 mulți dintre robii acestui
om au venit la noi, acesta e prețul cu care părinții au plătit-o pe doica mea. Și acest
preț nu-i un simplu dar, ci-i un uzufruct viager. De aceea, dacă s-ar întâmpla vreun
necaz, s-ar putea ca ei să fie trimiși înapoi și atunci eu însumi voi fi supus pe altă
cale la impozite și la executori.
EPISTOLA 38
Către fratele Grigorie, despre deosebirea dintre ființă și ipostas293
Scrisă prin anii 369-370
I
întrucât în dogmele noastre tainice mulți nu fac nici o deosebire între ființă, care e
comună, și între ideea despre ipostase sau persoane, care sunt diferite, din pricină că le
confundă una cu cealaltă, gândindu-se c-ar fi indiferent dacă spui ființă ori persoană (de unde
se și întâmplă că unii din cei care admit astfel de lucruri, fără să le cerceteze, vorbesc de un
singur ipostas atunci când vorbesc de o singură ființă; și invers, pe temeiul aceleiași aprobări,
cei care acceptă cele trei ipostase cugetă că au drept și ei să vorbească de împărțirea ființei
după același număr), în urma acestui fapt, pentru ca să nu ți se întâmple același lucru, am
făcut pentru tine un scurt extras rezumativ al problemei. Iată, spre a le explica în câteva
cuvinte, care e înțelesul acestor termeni:
II
Dintre toate numirile întrebuințate numeric pentru mai multe lucruri diferite, unele au o
însemnătate întrucâtva mai generală, de pildă cuvântul „om”. Csi care a folosit-o, orătânO cu
ajutorul acestui cuvânt ființa comună, prin acest cuvânt si n-o deosebit Oe ceilalți pe un om
anumit, cei csrs or fi recunoscut prrpriu-zle prin această numire. Căci, intr-adevăr, Petru nu-l
mai „om” Sscât Andrei, decât Ioan ori decât IacoP. Deci, cesa ce s-a specificat în mod
generic, referindu-ss la toate ființele clasate sub acest nume, trebuie să se împartă într-o
subdiviziune care ne ajută să cunoaștem nu ps „om” în generai, ci, special pe Petru sau pe
Ioan. în acslsșl timp, celelalte numiri au o vo- losrs demonstrativă mai deosebită, datorită
căreia nu comunitatea naturii se are în veders în ceea ce s-o specificat, ci o însușire
deosebitoare a unui obiect oareceri, însușire ps cers dacă o judecăm în eo însăși, n-ars nimic
comun cu ceea cs-i Se aceeași natură, ds pildă cu Psvsi ori cu Timotei. O ostfel ds numire nu
ss mol raportează la comunitatea Se natură, cl, Osossblnd Oe semnificația colectivă o
noțiune cloră a unor anumite oPiscte definite, o prezintă cu ajutorul numelor. Când, așadar,
293 Editorii mrusmi ubservă er ăccăsta epis^dă spaăe îp roțî crdicic aicônnnși care cuprind epistolele Sfântului Vasile. Ei își întemeiază părerile
lor și pe faptul că epistola a fost citată și âe actele Smolului IV Ecumenic (Mansi, Conc. Coli. 7, 464). Baedenhawer crede însă că această citare se referă la
eoiat. 125. Mai nou însă au apărut o aaeia de studii sαea neagă paternitatea Sfântului Vasile, atribuind-o fratelui său, Grigneie, între altele pe motivul că
termenii ouata și •ήι^στασις au fost utilizați mai ales de Sfântul Geignria (A. Cavallin, Studieri zu den Briefen des hi. Basilius, Lund, 1944, iar mai recent
R. Hubner, Gregor v. Nyssa als Verfasser der sog. Epist. 38 des Basilius, în „Epaktaaia”, J. Damelou, Paris, 1971, pp. 462-490). Cer- satătnriΐ sunt
împărțiți, Hamack susține uneori pe Vasile, altanei pe Grigneia ca autor. Se știe că teπniaologitl dogmatică nu era încă stabilită definitiv. Dar faptic,
Sfântul Vasile, susține și în epist. 214, 3-4 idei similare cu cele de aici, folosind în loc de btroaTia^ termenul πponωπ(n paatec cele trei Persoane treΐmise.
Oricum ar sta lucrurile, „epistola 38 e capitală pentru toată analiza teologică a caondocienilnr”, zice A. Geillmeiae, Le Christ dans la tradition chretienne,
Paris, 1973, p. 331. Chiar dacă epistola vorbește adeseori de „comunitatea de aceatahță” în loc de „ființă”, totuși ea e clar opusă „proprietăților
deosebitoare”, deci persoanelor, sau, cu alte cuvinte, „ipoataacl este suma îhaceieiloe apacΐfica fiecărei persoane”, dovadă că peia asaaata epistolă s-a
adus o serioasă snhtrieuția la presizneaa dogmei hristolngΐsa.
225. în text: eμocuciotι
226. Cu -căstă ultime cuvinte autorul îl pregătsstă pe cititor asupra miezului temei tratate: pe de o p-ată, ființa comună tuturor celor trei Peascage
taigit-ră, ior pe de altă p-rts, persoana sau ipostasul Oi-cărsi-.
227. Iov 11: „Era odată un om pe sαra-1 chema Iov”.
228.1 COI·. 12, 11.
229. In. 13.
230. Col. 1 17.
231. „Lumină din Lumină”, cum sn spusese Ic Sinodul I Ecumenic.
232. Expresie dns întâlnită și la OrlsGa·
233. După cum se poate observe și din cite epistole, Sfântul Vesiie folosește expresii și ίmaglal origincln, plasticn și aIlaG de nuanțe.
Sol oameni sau chiar mai mulți sunt lusți împreună, Se pildă Pavsl, Slivon și Timotei, șl
căutăm 76 o definiție a ființei umane, atunci nu SFÂNTUL
vom mai daCELo MARE
VASILE definiție specială psntru Pavel,
aita psntru Silvan șl alto pentru Tlmossl, cl termenii cars ne vor ajuta să iOeetiflcăm pe Povsl
ss vor potrivi și psntru ceilalți, cars sunt între el ds scseași fllnță225, psntru că sunt
spsciOicsțl prin ocsssși Osfmițle a substanței. în schimb, după ce ns-am lămurit asupra
însușirilor comune, voi căuta să isu în considsrore însușirile specifice prin cers se SsosePsște
unul Se cslăialt, definiția potrivită pentru a cunoaște un iucru, oricare ar fi el, nu ss vs mal
potrivi deplin cu cea dată de oricare alto, chiar Oscă ss întâmplă ca să aibă cu sa câteva
puncte nomune2-o·
III
Susținem, așadar, următorul lucru: cesa ce-l specificat într-un chip propriu s arătat prin
cuvântul „larsSas”· într-sSevăir, când spui „om” îți intră în ureche - prin epsciOln'arsa
nedefinită a acestui cuvânt - o idee cam împrăștiată, sstfsl încât, Oscă natura s indicată cu
ajutorul ο^ί^,Ι numiri, cesa cs ss suP- înțslsgs șl cors-i indicst propriu-zis prin numele său
nu-l speclficot. Dimpotrivă, când spui Pavsl, atunci arăți tocmai ființa indicată prin acest
nums. Acesta-l ipostasul: nu noțiunea nedefinită s substsnțsi, care nu găsește nici o stabilitate
în urma comunității lucrului specificat, cl scsa noțiune cars Oeli- mltssză șl OefmsșSs ceea
cs-i comun șl nehotărât într-un enume obiect determinat cu ajutorul însușirilor sals proarii· E
un procedeu asemănător cu cel ps cars Scriptura oPișnuisște să-l întrspuințezs în multe
locuri, în special în istoria lui Iov. întrucât sa trsPula să descris suferinței, Iul, a amintit mai
întâi ceea ce avea comun și cu ceilalți - și a zis „om”; apoi îndată l-a deosebit prin ceea ce
avea specific, adăugând cuvântul „oarecaee”227. Descrierea substanței sale, care în ochii
Scripturii nu avea nici un folos pentru scopul propus în istorisirea sa, l-a trecut cu vederea,
pe când pe acest cuvânt „oarecare” îl caracterizează cu ajutorul unor semne particulare,
arătând locul, însușirile caracterului și tot ce s-a putut aduna din afară și care trebuia să
deosebească acest personaj și să-l depărteze de însemnarea comună, pentru ca descrierea
celui despre care ne informa istoria să fie clară în toate privințele, grație numelui, locului,
însușirilor sufletești proprii, precum și însușirilor exterioare pe care le putem lega de
persoana respectivă. Dacă ea ne-ar fi dat o definiție a substanței sau a ființei, nu s-ar fi făcut
nici o specificare despre ceea ce s-a spus privitor la persoană. Ar fi fost vorba de aceeași
definiție și pentru Baldad de Sauchita, Sofar din Mineea și ceilalți de care se face pomenire.
Așadar, principiul deosebirii, pe care ai recunoscut-o, în cazul nostru, dintre ființă și
ipostas, dacă-1 transpui ca să-l aplici la dogmele divine nu te vei înșela. Tot ceea ce gândirea
ta îți poate sugera în legătură cu modul de existență al Tatălui (și e cu neputință ca mintea să
se bazeze pe vreo idee subordonată din cauza convingerii pe care o avem că această existență
e mai presus decât orice cugetare) vei putea să cugeți atât despre Fiul, cât și despre Duhul
Sfânt. într-adevăr, noțiunile de „necreat” și de „neînțeles” sunt unice și sunt aceleași atât
pentru Tatăl și pentru Fiul, cât și pentru Duhul Sfânt, pentru că nu-i adevărat că Unul ar fi
mai de neînțeles și mai necreat și că Altul ar fi mai puțin. Și întrucât în Sfânta Treime
deosebirea dintre Persoane se face ținând seama de notele proprii ale fiecăreia din ele, tot așa
stau lucrurile și când considerăm ceea ce e comun tuturor celor trei Persoane, de pildă, când
vorbesc de o ființă necreată sau care e mai presus de orice înțelegere sau orice altceva
asemănător, nu o vom concepe global pentru ca să deosebim ceea ce-i particular; vom căuta
numai semnele care ne vor îngădui să distingem clar și fără confuzie noțiunea despre fiecare
persoană de cea a persoanelor considerate global.
IV
Iată și modul în care mi se pare potrivit să căutăm principiul acestei deosebiri. Tot ce
primim ca bun din partea puterii dumnezeiești zicem că-i lucrarea acestui har care lucrează
totul EPISTOLE
în toți, cum zice apostolul: „și toate acestea le lucrează unul
77 și același Duh, împărțind
fiecăruia deosebit, după cum voiește”228.
întrebându-ne dacă bunurile care urmează a fi împărtășite celor vrednici provin numai de
la Duhul Sfânt, suntem îndemnați în același timp de Sfânta Scriptură să credem că autorul și
cauza împărțirii bunurilor pe care Duhul le lucrează în noi este numai Dumnezeu-Fiul Cel
Unul-Născut. Căci „toate prin
El s-au făcut”229 și „prin EI sunt așezntn tontn”230, după cum ne-a învățat însăși
Sfânta78 Scriptură. Și iarăși, ori dn câte ori nn ridicăm
SFÂNTUL până
VASILE CEL MAREIa această iden, duși fiind
de mânc unui iasaircs de sus, înțelegem că toctn luCTuriin nu fost ndusn lc viață din
nimic, der că ele nu dn fincaie dată vin de Ic aceGcși putere fără început, ci mai
presus de toctn există o Putere ccin subzistă fără să fi fost născută vreodată, fiind
fără început și ccre-i cauza cauzei a tot cn există. Căci, înti-adevăr, din Tatăl Se
nnște Fiui, prin Care au fost făcute toate și dn Care n subînțeles inseparabil și Duhul
Sfânt, căci nu poți ajunge să tn gândești Ia Fiui, fără să fi fost mai întâi luminat de
Duhul. Deci, întIurât Duhul Sfânt, din Ccre izvorăște α^η crecțini oricn împăițirn dn
bunuri, n în strânsă legătură pe dn o parte cu Fiui, cu Care îi și concepem în chip
imediat, dai pe de altă parte e strâns legat și de Tatăl (Carn e cauza Lui, căci din EI
pur- cedn), judecând-o după ipcstns, însușirea proprie a Duhului îl situează în urma
Fiului și împreună cu Fiui, dar ființa Și-a iuat-o prin purreeGrG de Ia Tatăl. Căci Fiui
e Cnl ccin face cunoscut și pe Duhul Cel purcnzător din Tatăl, ca unui Cere, fiind
singur născut în chip unic, a ieșit strălucind ca o lumină din Lumina cea nenăscυtă-
3It nșa încât, potrivit acestei însușiri distinctive, Ei nu SG confundă nici cu Tatăl, nici
cu Duhul Sfânt, ci Sn recunoaște singur după însușirea de carn am vorbit.
Cât despre Dumnezeu Cei pestn toctn232, EI este singurul Ccre nie ce semn distinctiv și
întrucâtva privilegiat al ipcstatuiui Său pe acnln dn c fi Tetă și dn n nu subzista prin efectul
nici unei cauze și cc atare, datorită acestei însușiri, este și El cunoscut îatr-ua chip cu totul
deosebit. Din pricina aceasta, în comunitatea dn substanță declarăm că nu se împacă și nu se
transmit semnele distinctive care se întâlnesc în Sfânta Treime și prin caie se încheagă
particularitatea PGrtoanGlcr ccin nn-cu fost transmise în credință: fiecare Persoană n
înțeleasă în chip diferit, datorită semnelor distinctive particulare, în așa fel încât, cu ajutorul
acestor însușiri dn ccin am amintit, sn ponte descoperi ceea ce separă ipostasein între ele.
Pentru faptul că Dumnezeirea n nesfârșită, neînțeleasă, necrectă, nemărginită de nimic și
pentru toate atributele dn aceiași fel, nu există nici o diferență între ființa cna dătătoare de
viață (mă gândesc la cnc a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt), ci putem rcnsidGra că între
Persoanei. divine există un fel dn comuniune continuă și indivizibilă. Ier observațiile carn nn
ajută să înțelegem măreție uneia sau alteia dintre Persoanele pn carn credința Ie admite în
Sfânta Treime nn vor îngădui să mci observăm că nu-i nici o eGctGblrG pentru Tatăl, Fiul și
Duhul Sfânt atunci când căutăm să Le vedem mărirea233, fără cn să existe între Tatăl, Fiul și
Duhul Sfânt nici un interval
unde cugetul or înainta în goi. într-sdevăr, nu-l nimic care să se introducă întrs
csie EPISTOLE
trsi Persoane, nici oltceva cere ar subzista alături Se 79 ființa Cumnsceisenă și
cere să se poată împărți în chip intim prin mtsrpunereo vreunul element străin, nici
vreun intervoi fără consistență cars să producă o absență în armonia intimă a
substanței divine șl care să strlcs armonie prin intercalaree vidului. Cl, când ns
gândim la Tatăl, atunci îi concepem în El însuși, cuprinzând în același timp și pe Fiul
prin reflexie, iar cânO îl concepem ps Acesta, atunci nu ns despărțim nici Oe Duhul
Sfânt, ci în chip logic și Ssodstă, potrivit ființei, țl 7o reprezinți în sa însăși, concepută
în așa fel încât să fie numai una credința în ceie trsi Persoane. Când zicem doar
Duhul, prin această mărturisire înțelegem în aceiași timp ps CsI al cărui Duh este. Șl
fiindcă Acesta e Duhul lui Hrietoe, El vine ds Ia Dumnezeu, cum zice Povsi 294 295 296:
căci după cum atunci când prinzi uns Sin morgmlis unui stejar, automat o tragi șl ps
csalaită, tot sșa când tragi Duh, cum zice proorocul 2^, prin El tragi în acsisșl timp și
ps Fiul și ps Tatăi. Dacă înțsisgl cu adevărat pe Flui, îi vsi vsdsa din amândouă
părțile, Ei va aducs, ps de-o parts, pe Tatăi și din cealaltă ps Duhul Său pro priu. într-
adevăr, Csi cars s msreu în Tatăl, Aceia nu va putea fi rupt Ss Tatăl și nu va fi
niciodată despărțit Se Duhul Său, Cars lucreoză totul în toți. Și tot sșa, dacă primești
ps Tatăl, prin puterss Lui primești în acslași timp șl ps Fiui și pe Duhul, psntru că nu-i
cu putință în nici un fei să-țl închipui o întrerupere sau o împărțirs în așa fei încât Flui
să fie cugetat fără Tatăl sau ca Duhul să fie despărțit de Fiul, cl concepi în aceiași
timp în El o comunitate șl o deosebire negrăită și cumva neînțeleasă, fără ca
deosebirea ipoetseslor să rupă contieuitateo ființei, fără ce această comunitate de
substanță să ellmlns particularitatea semnelor Oietlnntive· Și să nu te miri Oscă
zicem că Același s în aceiași timp și unit și despărțit, căci Se fapt concepem, ca într-
o ghlcltură, un fdi Se despărțire unită și o unire despărțită. Dscă nu ascultăm scsostă
cuvântare în duh ds dispută ori în scop ds calomnie, otuncl ss poate găsi ceva
similar chiar și în obiectele noastre sensibile.
V
Primește cuvintele mels ca pe o pildă .șl ce pe o umbră2 36 a realității, nu ca realitatea
însăși a lucrurilor, căci nu-l posibil să vezi aOaptându-ss perfect, csse cs am amintit în aceste
exemple, ls scopul pentru care s-au folosit ele. Cum vom putsa spune, dor, că ceea cs estd în
același timp .șl despărțit șl împreunat porte fi dedus Sin analogia lucrurilor care aparțin
simțurilor noastre ? Desigur că ai contemplat, unsori, primăvara strălucirea curcubeului, ocel
arc Oe ps cer, ps cere limbajul zilnic l-a numit iris. Cunoscătorii în materie spun că el se
formează de fiscars dată cânO o anumită umiditate s-a unit șl s-a
294 Rom. 8, 9.
295 Ps. 118, 13 (cd. 1914).
296 Ev:: 10, 1.
amestecat cu aerul, când puterea vântului strânge și schimbă în ploaie umezeala
din văzduh,
80 care se îngroașă și se face SFÂNTUL
ca un VASILE
nor. CEL
Iată cum se spune că se face
MARE
curcubeul. Când razele soarelui au pătruns oblic în partea îndesată și opacă a
norilor care acoperă văzduhul și după ce au imprimat direct cercul lor într-un nor
oarecare, atunci se întâmplă ca lumina să se întoarcă așa zicând și să revină spre
ea însăși, pentru că strălucirea lui se reflectă din partea umedă și strălucitoare pe
fața opusă.
întrucât stihiile firii sunt prezente în vibrațiile luminoase ale razelor solare în așa-fel încât
căzând pe o suprafață netedă ele se reflectă acolo, iar, pe de altă parte, figura pe care o
descriu este rotundă, imprimându-se prin mijlocirea acelor raze pe partea umedă și netedă a
văzduhului, urmează că și văzduhul învecinat cu norul e cuprins de lucirea luminoasă după
formarea cercului seIar237. Or, în sinea ei, această lucire e în același timp și continuă și
împărțită, căci, având într-un fel multe culori și multe aspecte, ea se amestecă cu ea însăși în
chip nevăzut prin florile variate ale culorii ei, răpind ochilor, fără ca să observe nimeni,
întâlnirea unora cu altele, a părților a căror culoare e diferită, în așa fel încât n-ai putea
descoperi vreo regiune intermediară între albastru și roșu, cea care amestecă prin ea însăși și
care desparte diversitatea acestor culori sau cea care se află între roșu și purpuriu sau între
această culoare și cea gălbuie a chihlimbarului. Lucirile multicolore și variate ale acestor
raze, când le vezi clipind de departe, răpesc ochilor posibilitatea de a distinge modul cum s-
au unit unele cu altele, așa încât nu te lasă să spui până unde merge roșul sau verdele din
curcubeu și de unde încep să nu mai fie aceste culori pe care le vezi în această luminăție
înflorită și strălucitoare.
După cum dar în pilda noastră deosebim clar diferențele culorilor fără însă să se poată
sesiza cu simțurile unde se desparte una de alta, tot așa ai putea privi, prin analogie, și
dogmele creștine, pe de o parte, însușirile ipos- taselor, întocmai ca oricare din florile care
apar în curcubeu, strălucesc în fiecare din Persoanele pe care credința le admite în Sfânta
Treime; pe de altă parte, cât privește felul în care ni se prezintă ființa, nu poți face nici o
deosebire între ele, în schimb în comunitatea de substanță însușirile distinctive strălucesc în
fiecare Persoană. Potrivit pildei amintite, și acolo unde ființa care răspândește acea strălucire
multicoloră era numai una: cea reflectată de razele solare, dar floarea care se vedea avea mai
multe aspecte. Așadar, chiar și prin creație, mintea ne învață să nu ne lăsăm tulburați fără
motiv de judecățile asupra dogmei, atunci când - aplecați asupra acestei probleme dificile -
suntem duși de vârtej înaintea asentimentului ce trebuie dat ideilor pe care le exprimăm.
După cum pentru obiectele văzute de ochii noștri experiența s-a dovedit totdeauna mai bună
decât explicarea rațională a cauzelor, tot așa și pentru dogmele care ne depășesc, credința e
mai bună decât perceperea prin
237. Nu puteπîcearoșeSfant ulâi Vusîie dercriaaacnuincmai cmai ΙΠΪ:) amădutoi Ϊ^Ι
sc produce curcubeul.
rațioacmnatG, atunci când învață atât despre ceea cn-i separat într-o Persoană, cât și atunci
când EPISTOLE
vorbim despre cnva unit în aceeași ființă. întrucât cm vorbit,
81 pn dn o paitn, dn ceva
comun în Sfânta Treime, iar pe dn aită pcrtn, și de ceva carn n specific sau jjarticulci', mintea
ne spune că ceea cn-i comun se referă lc ființă, pe când ipostnsui seu persoane n semnul
picariυ c ceea ce-i spGrifîr sau partirular238·
Vi
Dar s-ar putea credn că învățătura pe carn am expus-o în legătură cu ipcstαsul sau
pnrsoana nu s-ar împăca cu ceea cn cugeta apostolul atunci când scrie dnsprn Domnul
(=Fiul) că n „strălucirea siavni și chipul ființei iui Dumnezeu’^. Or, dacă am învățat că
ipostnsui e suma însușirilor specifice fiecărei persoane și dacă admitem că în Tatăi există
ceva carn n socotit în chip particular și prin carn e recunoscut numai Ei singur, tot așa avnm
aceeași credință și când vorbim despre Fiui Cnl Unul-Născut, α^^ϊ dn ce în acest pasaj
numele ipostasului n atribuit dn Scriptură numai Tatălui și dn ce zice ea că Fiui nste chipul
Ființei Scie, cnrcrtGrizct prin semne specifice, ini nu prin cnie cie Tatălui ? Dacă ipostcsul
nste semnul particular ci fiecărei pnrsocnn și dacă admitem că proprietatea specifică Tntăiui
nste nașterea, pn când Fiui nstn descris prin proprietățile specifice ale Tntăiui, atunci nu mci
rămâne Tatălui ca însușire principală decât să sn spună despre El că-i nnnăscut, desigur dacă
existența Fiului Cei Unul-Născut s-a caracterizat tocmai prin însușirea specifică a Tatălui.
VII
Or nu, eu spun că vorbirea apostolului vizează aici un alt scop, și tocmai pentru că
apostolul își fixnsn privirea asupra ncnstuia, dn aceea s-c servit dn aceste cuvinte:
„strălucirea slavei și chip ci ființei”. Dacă-ți faci din acest scop o idee exactă, atunci nu vni
întâlni nimic potrivnic ia cnln cn am zis, ci vei vedea că vorbirea lui a fost condusă de un
gând cu totul deosebit. Cuvântul apostolului nu s-c făcut ca să deosebești Pnrsocnnln unele
de altele prin notele lor specifice, ci pentru ca să înțelegi realitatea ca pe o continuitate și
intimitatea legăturilor Fiului cu Tatăi. Așa cum n-n spus: „Ei, Care fiind mărirea Tatălui”
(dar totuși n Adevărul) și a lăsat deoparte ccnst lucru, fiind un lucru admis, tot așa vrând să
ne învețe să nu nn gândim ia o cită formă de mărire pentru Tatăi și alta pentru Fiui, nl a
definit mărirea Fiului Cnl Unul-Născut ca strălucire a măririi Tatălui însuși și îndeamnă
cugntarnc să împrnune pe
238. Formulare clară: ființa r crea cr-i comua îe Sfânta Treime, ipogtagul e cera cr-i
par- ricuiup sau SLrnific Persoanelor Sfintri Treimi.

239. Evr. 1, 3. Aici Sfântul Vasile construiește o argumentare fără trag, îerpunâr îe
Epigt către Evrei e vorba au de Persoana Turăiui, ci dr fiiața divinității.

Fiul cu Tatăl Supă pilda luminii· într-adevăr, după cum strălucirea vine Ss la flacără fără ca
lucrarea sl să ss producă în urma flăcării, cî flacăra lucește în același timp în care strălucește
și iumlns, tot așa vrsa șl apostolul ca Fiul să fie conceput ca venind din Tatăl, fără ca vrso
întlnOere sau vreun interval să despartă ps Csl Unul-Născut Oe existența Tatălui, vrând
astfel ca OeoOată cu cauza să Ois conceput șl Csl care provins Sin sa.
în scslași fsl, ce și cum ar interpreta cugetarea Se sSleesurl· el msi adaugă: „șl chipul
ființei” și cu ajutorul exemplelor scoass Sin trupuri, el ns Sucs Os mână șl la cunoașterea
lucrurilor nevăzute. Intr-adevăr, trupul ss cuprinde cumva șl în chia· dor unul este înțslssul
chipului și aitul csi ai trupului, ior definiție cs s-ar Oa unuia Sin aceste Oouă cuvinte nu s-or
potrivi cu cea o celuilalt; totuși, cu toate căi minteo poate facs deosebire între chip și între
trup, ființa nu admite această deosebirs, cl ie conceps împreună, unui cu altul. Așs crede
apostolul că or trsbui să cugetăm. Cu toate că Soctrlns credinței învață că Oeossblrsa Slntrs
lpoetsee s clară și SistienSă, totuși s<* nu ns arată că Fiul Cel Unul-Născut or Oi mal puțin
unit cu Tatăl șl prin cuvintele rostits constituie un trup împreună cu Ei și aceasta nu psntru că
Csl Unul-Născut
82 n-or fi El însuși ipoetas sporte, cl pentru
SFÂNTUL VASILE că
CELnu admlts nici un IntsrmsOiar în
MARE
unirsa Lui cu Tatăl. Istă cum, dacă privim atent cu ochii sufletului caracterul Fiului Csl
Unul-Născut, ajungem șl ia înțelegsres ipostasului Tatălui, nu că însușirile avute în vsdsre s-
or schimbe ori s-ar contopi ce și cum om prssupune fie în Tatăl colitstea Ss născut, fie în Fiul
ps csa Os nenăscut, psntru că nu-l posibil Oscă îi Osspărțlm ps Unui Os Celălalt s-o concepi
singură și prin sa însăși însușirea cars rămâns. Ds fapt, s cu nsputlnță ca pronunțând numele
Fiului să nu ajungi să înțslsgi și pe Tatăl, căci prin relație scsostă numire desemnează în
același timp șl ps Tatăl.
VIII
Așadar, întrucât „Cel ce s văzut pe Fiul veOs .șl pe Totăl” 24°, cum zice Mântuitorul în
Evanghelie, pentru acest motiv apostolul zics că Fiul Csl Unul-Născut estd chipul ființei
Tatălui. Iar ca să ss facă și mol ușor Se înțeles acest gând, voi moi lua șl alte exprssli als
apostolului, în csre ns spune că El e „chipul lui Dumnezeu Cslul nevăzut’^· șl tot sșo și
chipul bunătății Lui, nu pentru că chipul e diferit Ss modelul Lui, atunci când avsm în vedsrs
caracterul Lui nevăzut ori atotPun, ci pentru ca să ss dovedească cum că El dstd același lucru
ca .și modelul, chior dacă El sste altceva. Nici nu ni s-ar fi păstrat noțiunea chipului Sscă si
n-ar cuprinde în sl șl asemănarea expresă șl neschlmbobilă. Deci, dacă înțslsgsm frumusețea
chipului, ajungem în același timp și la înțelegerea modelului, iar Oscă noi concepem rațional
cam ce poate fi făptura Fiului, atunci implicit Seducem .și pscstsa ființei paterne: prin Acela
240. In. 14, 9.
241. In. 1, 15. îl vedem pe Acesta. Aceasta nu-i ca și cum am vedea în chipul conturat
calitatea de nenăscut a Tatălui (în realitate aceasta ar fi exact același lucru, nu ceva
diferit), ci ai recunoaște Frumusețea nenăscută în Frumusețea născută. După cum,
adică, uitându-se cineva într-o oglindă curată ar vedea reflectân- du-se în ea
contururile acelei ființe și ar recunoaște astfel chipul celui reprezentat acolo, tot astfel,
dacă cunoaștem pe Fiul, recunoaștem în inima Lui și pecetea Persoanei paterne prin
cunoașterea Fiului. într-adevăr, toate cele care aparțin Tatălui le putem vedea oglindite
în Fiul, întrucât Fiul rămâne întreg în Tatăl și, în același timp, El are pe Tatăl întreg în
Sine însuși242. De aceea, ipostasul Fiului e într-un fel făptura și înfățișarea care ar
permite recunoașterea Tatălui, iar ipostasul Tatălui e recunoscut sub forma Fiului, deși
atributele pe care le știm în Ei rămân spre deosebirea netă a ipestasurilor.
EPISTOLA 39
<împăratul> Iulian către Vasile
Proverbul spune: „Tu nu vei declara război”, la care eu aș adăuga aceste cuvinte din
comedie: „O, ce vestitor al unor cuvinte de aur !”. Ei bine, arată-te prin fapte și grăbește-te să
vii la mine, căci vei veni așa cum merge un prieten la alt prieten. Ocupațiile obștești și
nesfârșite ale conducerii par - e adevărat - povară pentru cei care și le îndeplinesc ca pe un
lucru de puțină importanță, dar pentru cei care le înțeleg așa cum se cuvine sunt convins că
ele își au rostul lor bine judecat și în stare de a aduce cele mai bune rezultate. De aceea îmi
pot lua un răgaz ca să mă pot și odihni, dar fără să neglijez nimic din datoriile mele.
Legăturile pe care le avem unii cu alții nu-s însoțite de prefăcătorii specifice curților
împărătești, de care cred că Te-ai izbit și tu destul până acum și care pun în laudele pe care le
inspiră o ură atât de mare cum n-ai dori-o nici celor mai răi dușmani, ci - întrucât cu
înțelegerea cuvenită ne mai îndreptăm unii altora greșelile și ne mai aruncăm câte o dojană
de fiecare dată când trebuie -, nu arătăm unii altora mai puțină dragoste decât țin laolaltă
prietenii cei mai uniți. Pe această cale, lăsând la o parte invidia, pot munci serios chiar și în
vremea concediului, după cum și când am revenit la muncă pot ocoli oboseala, dar și să
dormEPISTOLE
fără teamă, întrucât e lucru firesc că, odată trezit, eu nu-s83mai treaz pentru mine decât
pentru toți ceilalți.
Poate că-Ți par vorbe goale și fleacuri cele cu care Te-am obosit sub imperiul unui
sentiment ușuratic (mă aprob pe mine însumi ca un al doilea Asti- damas), dar toate acestea
le-am scris numai ca să Te conving că prezența Ta va fi folositoare pentru noi, pentru că va fi
aceea a unui om iscusit, care nu va
242. In. 14, 11.
* Nici unul ΪΪ)^ sercatătoeiΐ sarinei nu socot autentică această epistolă. De altfel, îa
aΐsi unul dia soaΐciΐ care scoriad aoΐstolala Sfântului Vasile ea au e cuprinsă. Textul a
fost reoro- aca după colecția Migae. Persoana căreia îi este adresată această epistolă nu
este Sfântul Vasile cel Mare.
iăsa să sn aiαIea ceva din această ocazie favorabilă. Grăbește-Tn, der, cum ți-am spus, ca să
Te poți84 folosi și de poșta auCiică· După cn SFÂNTUL
vei fi petrecut cu mine atâta vremn cât îți va
VASILE CEL MARE
plăcea, vei merge escortat, în mod cuviincios, de oamenii mni acolo unde vni voi.
EPISTOLA 40
împăiatul Iulian către Vasile
Numai ca să-ți dovedesc seninătatea și iubirea de oameni sădite în mine încă din
copilărie, i-cm adus până acum în puterea mec pn toți cni carn locuiesc sub soare. Iată, dar,
că toate neamurile CcrbcrG până Ia țărmurile Oceanului au venit să-mi aducă eciuri· Și tot
așa și sngndarÎi243, pn cere i-a hrănit ținutul Dunării, acești oameni cu diferite înfățișări
frumoase (:) cu forme pure, dni care n-au aspect omenesc, ci cu un exterior sălbatic, până și
ei sn rostogolesc lc picioarele mnie și-mi făgăduiesc că vor facn tot ce va fi pn plncui
domniei mnle244. Și nu mă mulțumesc numai cu atâta, ci trebuie să ajung cât mai repede și
în Persla, să înfiâng și pn Sapor, ncnl nepot ai Iui Dcrius, sillndu-1 să-mi plătească tribut, iai
deodată cu ei va trebui să pustiesc și ținuturile inzilOT și ain scracnnlIor, oCligândυ-i să mă
recunoască stăpân și să-mi plătească și el Sribut245· Ier Tu, cu înțelepciunea Tc pretinzi că
ai întrecut și puterea lor, căci de când ci spus că Te-ai îmbrăcat în evlavie, Ți-ai luat
obrăznicia să răspândești zvonul că nu m-am făcut nevrednic de Imperiul Roman. Te faci că
nu știi ? Doar e iucru cunoscut că eu sunt urmașul prea puternicului împărat Constans.
Dar cu toate că asemenea lucruri ml-au fost spuse despre tine, totuși nu mă depărtez nici
acum dn sentimentele dn prietenie față de tine, acelea pe care Tu și cu mine, încă de pn
atunci când nram tlnnri, ie-am împărtășit unui față dn celălalt. Și iată că acum, în blândețea
sufletului meu, îți poruncesc ca să-ml trimiți 1000 de livre de cur, cu ocazia trecerii meie
prin Cnzarnen, întrucât sunt nevoit să plec pentru războiul cu perșii.
Așadar, despre aurui dn carn cm vorbit să faci socoteala, pune suma pn cântar și trimite-
ml-o prin unui din credincioșii Tăi cei mni aproplați, firește după ce vel fi sigilat sacii cu
inGlui Tău. Deci, deși suntem în întârziere, vc veni o zi cu mal muită blândețe aGntrυ Tine
în urma sumelor trimise, căci sunt
243. Poctn sadαgGri1t trib barbci din Scitic Minor, de ccre pomenește IcIdanGSt Fontes
Historiae Daco-Romanae, II, București, 1970, p. 429.

244. Nici un cercetător nu a admis autenticitatea epistolei acesteia șl a celei următoare. Eln
figurează totuși în muitn din manuscrisele carn cuprind epistolele Sfântului Vaslin, ρrcCa-
bil ce „exerciții de școală” cin unor copiști cern cu vrut să pună în lumină atât aspectul
religios ci celor doi reprezentanți tipici ci creștinismului și aăgân1smulu1t der și ci
mceαIuIuί de scris epistolar antic. Dn fapt, ambele Ga1stciG sunt lipsite cu totul de valoare
literară. Dar ceea ce repugnă mai mult sunt anaotrίVίr1iG șl contradicțiile intemn cie
epistolelor. O dată sn vorbește dn „obrăznicie” Sfântului Vaslin, cita dată de „bunătatea” iul
Iulian. $1 apoi suma imensă dn cur, de unde s-o dna Vaslin ?
245. Acest text nu apare în ed. CcυrtoaaG·
gats să nimicesc cu totul orașul CszaruÎul246, răsturnând operele de srtă rlOl- cate acolo,
zidindEPISTOLE
în scel loc temple și altare șl silind pe locuitorii ei să 85 Oea ascultare împăratului
romanilor șl să nu ss mai ridice altele.
EPISTOLA 41
Vsslie către împăratul Iuilsn
I
Ds sstă dată sunt mici isprăvile sorții și cu totul deplorabile faptele Oe vitejie ps care ls-al
Sus nu împotriva msa, ci împotriva Te însuți. încât mă privește, mă cutremur ori Se câte ori
mă gânOssc cum oi îmPrăcat purpura împărătească și cum capul Tău cei necinstit ss
împodobește cu coroană, podoabă cers, nefilnd însoțită Se bunătots, schimbă chemarea
împărătssscă nu în onoare, ci în neclnets247·
De altfel, nimeni n-a judscst vreodată lucrurile în mod mal ridicol Sscât o faci Tu: Supă
ce Te-ai ridicat și ai ajuns ls cee moi înaltă demnitate, unOe diavolii, cars disprețuiesc șl
urăsc Pinele, Ts-au dus lo atâta nesăbuință, încât să Te crezi superior nu numol oricăror
făpturi, Te semețești scum să Ts ridici chior șl împotriva iui Dumnezeu, ba mal sl acum
curajul să înfrunți și Biserica, maica eoossră· a tuturor, prin aceea că-mi pui în vedere mls,
celui mal neînsemnat dintre oameni, să-ți trimit nu mal puțin Oe 1000 ds ilvre de sur. Povara
scsstul aur, oricât Oe grea ar fi sa, nu mi-a încremenit însă cugetul, cl m-s făcut doar să vărs
lacrimi amare psntru pierdsrsa Ta248 muit prea rapidă. Mă gândssm într-sdsvăr ls timpul
când învățăm amândoi literaturo frumoasă șl cum parcurgssm împreună Scripturile csls
insplrots Ss Dumnezeu249: ps atunci nimic nu-ți scăpa, Sar ozl nu moi ol nici o măsură,
pentru că o mânOrls bolnăvicioasă a pus stăpânire pe Tine. Știai bine că nlcioOată eu n-am
suferit Ss pofta nesătulă Supă bogății, .și iotă că ozl îmi csrl să-Ți trimit 1000 Os livrs de
aur ! Poate vei binevoi să mă cruți, prsa bunuis, pentru că eu atâteo rezerve Oe hrană am,
încât, dacă am sts să Îs consumăm, atunci nici nouă nu ns ajung. Ls noi măiestrls bucătarilor
nu mal are Se lucru, cuțitul ior n-a msi Ost prin corne Ss mult. Csls mai Pune bucate sunt le
noi clorPsle cu zarzavaturi altsrnats cu o pâins foarts ordinară și cu câteva înghițituri Se vin
slab, psntru ca nu cumva, speriate Ss lăcomie simțurile să se pună în lucrare într-o dorlnțăi
Ss eepotoÎit250·
246. în text „orașul Cezarului” desemnează Cezorsea CoaaCrcidi·
247. Cu atât moi puțin ss pot împăca ieeultsls grosolane Sin scsastă epistolă cu măsura și
eleganța Ss cars știm că SăSdo totCsouea dovadă Sfântul Vaslld.

248. Un răeauee Semn Os cugetarea Sfântului Vasile.
249. Să fi fost doar un simplu orsifinis literar psntru o încurca mai mult conștiința
Apostatului ori vor fi parcurs csi Soi într-aSevăr împreună și citirea Scripturilor Sfinte pe
când .ss aflau în Atena ? Nu ss postd ști.
250. Ddears austsriSatda rscomonOată Os Sfântul Vasile în cercurile monehols Ss lo
Aimise o ss vedea sici .și mai .sus. saieS· 22.

II
Lausus, vestitul Tău tribun, cel pe oare soarta l-a rânduit să se pună în slujba unor lucrări
serioase, mi-a făcut cunoscut că o femeie oarecare a pătruns la Luminăția Ta pentru că-și
pierduse un fiu care a murit otrăvit cu came de pește, fapt pentru care Tu ai dat un decret ca
să nu mai existe pești nicăieri, iar unde se vor mai găsi, să fie nimiciți toți, iar în felul acesta
n-ar mai fi rămas în viață decât cei folosiți la „lupta” împotriva fiarelor răufăcătoare, Acest
decret, chiar dacă l-ai dat pe dreptate, mi-a părut lucru ciudat, într-adevăr, se știe că un
asemenea gest provoacă râsul: Tu încerci să vindeci cu niște leacuri neînsemnate cele mai
grele dureri care pot provoca răni. Pentru că ai îndrăznit să-L înfrunți pe Dumnezeu, în zadar
Te arăți că porți grijă de văduve și de orfani25 1. Gestul cel dintâi e nebun și primejdios, cel
de al 86doilea denotă un om milos și cuminte. SFÂNTUL
Dacă mie îmi
VASILE CELvine
MARE greu să dau lecții și să mă
împotrivesc unui împărat, pentru că sunt doar un simplu particular, cu atât mai greu va fi
pentru Tine când vei ajunge să dai socoteală înaintea lui Dumnezeu. Căci pe cine ai putea
găsi ca mijlocitor între Dumnezeu și om ? Ceea ce ai citit, se vede că n-ai înțeles, căci dacă ai
fi înțeles, desigur că n-ai fi cendamnat252.
EPISTOLA 42
Către Hilon, ucenicul său297 298
Scrisă înainte de episcopat
I
Am să mă fac pentru tine, veritabilul meu frate, pricinuitor al lucrării de mântuire, dacă
vei primi cu bucurie sfat de la mine pentru ceea ce ți se cuvine să faci, cu deosebire pentru
cele la care însuți m-ai rugat să te sfătuiesc. Căci pentru a se încumeta să purceadă la viață
singuratică mulți vor fi îndrăznit, dar poate că puțini sunt cei care s-au și nevoit s-o ducă la
îndeplinire așa cum se cuvine. Oricum, pentru ca să ajungi ia o astfel dn îndeplinire nu-1
destul numai s-o fi plănuit, cl CCÎC sfârșitul îți poete da deplin câștigul nevoințelor. De
acGna, nu-i dn așteptat nici un folos dn la cnl ce nu sn grăbesc spre ținta rânduită, ccie
mărginesc docr ic început toată viețuirea monahicească, dar cn nstn mai de râs este faptul că
ei leapădă chiai hotărârea iuată, lucru pentru ccie aGcrGștinii îi învinuiesc de lipsă dn
bărbăție șl de nGstatorniciG253· Despre unii ca aceștia zice Domnul: „Cine dintre voi, vrând
să zidească un turn, nu stă mci întâi și-și face socoteala cheltuielii, cu ce să-i isprăvească ?
Ca nu cumva, punâaeu-i temelia și ^putând să-l termine, toți cnl care vor vedea să înceapă a-
1 lua în râs, zicând: Acest om c început să zidească, dar n-c putut 1sprăv1”254.
Drept aceea, după un astfel dn început se cade să urmeze și târgυința dn c înainta în bine.
Pavel, acel prea viteaz luptător, nevrând ce noi să rămânem docr lc faptele noastre bune din
trecut, ci ca în fiecare zl să înaintăm cu spor în drumul nostru spre Μκ, zice: „uitând ceea cn
sunt în urma mea și tinzând ia cele ώ^ί^η, alerg la țintă, ic răsplata dumanzGGștii chemări
dn sus”255.
Așc este toată viața omenească: na nu se îndestulează cu cele trecute, ci se hrănește mai
puțin din trecut, cât mai ales din vllto^ 56. Căci cn folosește omului sațlui pn cere pântecul lui
i-c cunoscut ieri, dacă astăzi, f■lămâazίae din nou, nu găsește hrană pentru n se sătura ?
Tot așa nici sufletul n-ere nici un folos după fapte bună de ieri dacă în ziua dn nzi ei s-c
iăsat de lucrarea dreptății. Căci zicn Scriptura: „Cum te vol afla, cșa te vol judnca”257.
II
Deșartă este dar osteneala celui drept și de nGnruzat nstn și obiceiul păcătosului dacă
după eie urmează o schimbare: aGntrυ aceia, dacă se trece de ia mei Μίκ lc mai rău, pentru
ncestc, de la mal rău spre mal bine. Putem asculta acest adevăr și dn ic Ieznchlei, cere ne
297Ce rost are aici episodul cu peștii ? Pentru promovarea sănătății publice amenințate de un caz de intoxicare era oare potrivit să se evoce pretenția
împăratului cu cele 1000 livre de aur ? O oarecare noimă are, desigur, punerea în cântar a celor două teze, a împăratului și a Sfântului Vasile, dar problema e stufos
prezentată. Desigur, scrisoarea e apocrifă.
252. Aluzie la decizia lui Iulian: „am citit și am condamnat”, cu care osândea orice rân- duială creștină. Acest text nu apare în ed. Co^Lonne.
298 Dintre manuscrinele care cuprind ερήΕΐε^βΙε ofenUSui Vusiie aceas tă rcsisoadr s-a eăs- trat numai în codicele Parisimus 967 din sec. al XlV-lea, pe
care benedictinii maurini nu-^1 cunoșteau atunci când au publicat textul care a fost reprodus și în colecția Migne. Unii cercetă tori o atribuie Sf. Nil de An^ra (sec.
al V-lea). Astfel, Migne, P.O. 29, 54. C. Holl, Amphi- lochius von Ikonium, Tubingen, 1904, p. 14. în românește epistola a circulat adeseori. Astfel, în Vasile cel
Mare și Grigorie Bogoslovul: Cuvinte, București, 1826, pp. 110-112, apoi Vechile rândueli ale vieții monahale. Mănăstirea Debeeșa, 1929, pp. 263-270.
253. E firească zeflemeaua cu cern păgânii priveau această „omorâre a mădularelor care sunt pe pământ” (Coi. 3, 5) pn carn o prnrcnίzau monahii.
254. Lc. 14, 28-30.
255. Filip. 3, 13-14.
256. în fond, oricare creștin (nu numai călugărul) vc fi judecat după starea sufletească din clipa mcrț11t dovadă că tâlharul dn pn cruce c putut fi primit în
Ral în ultimul ceas ai vieții. Lc. 23, 43.
257. Lc. 19, 22.
258. le-. 18, 24.
învață ca și cum ar fi de față însuși Domnul, când zlcn: „chiar șl dreptul dacă se va abate de
la celna sa și se vn purta cu nedreptate, toate faptele iui bune87nu se vor pomeni; șl pentru
EPISTOLE
nelegiuirea sa, pe care a făcut-o, va muri în păcat’’258. Aceiași iucru îl spune șl pentru
păcătos: „cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea sa șl face judecată șl dreptate, își
întoarce sufletul său la viață”259· Unde au rămas atâtea osteneli ale lui Moise, sluga
Domnului, când împotrivirea sa Se o nlipă260 l-a oprit Se io intrardo în pământul făgăduinței
? Cs s-o ales Ss mergerea Iui Ghebos la Eiiedi261, când din pricina iubirii Se argint șl-a atras
asupră-șl lspra ? Ce foios s avut Solomon Oin atâta noian Os ^,^^0^262 șl ce o câștigat Sin
sceea că șl-a îndreptat întâi cugetul spre Dumnezeu, Oscă mai târziu potima iul nebunească
după femsl263 l-a făcut să cadă în idolatrie ? Dar nici pe dreptul David rătăclrsa csa Ss o
clipă nu l-o lăsat neosânClt Sin pricina greșelii Iui față Ss femeie lui Urls2 64. Pentru cel care
vrea să ducă o viață după Dumnezeu ar Oi destul să pomenim căderea iul Iuda Ss Io bine la
rău: Supă cs otâția ani a fost ucenic oi iui Hr^ms, el a vândut pe un preț Se nimic pe Domnul,
iar pentru rcsaste șl-o agonisit spânzuram. Așadar, acest lucru să-țl Ois țis Pine cunoscut,
frate, că nu cei care începe bine este desăvârșit, ci cei care sfârșește Pine, acesta este bine
încredințat și plăcut înaintea iui Dumnezeu. De acsea, frote, „nu Sa somn ochilor tăi, nici
dormitare genelor tole, ca să ts mântuiești ce o căprioară Sin cursa vânătorului și ca o pasăre
Sin lațul lui”265. Gândeșts-te că ai să trscl printre curse și al să umbli ps vârful unui zid înalt,
Se unde nu fără primejdie poate cădss oricine. Așadar, nu te avânta prss devreme spre
culmile nsvoinței, nu te încrede orbește în tins însuți, pentru ca, nsfilnd încă destui de iscusit,
să nu cozi Se la înălțimea nevoieței· Că mai bine este să înaintezi în Pins puțin câts puțin 299
300 301 302 303 304 305 306
. Să ts lepezi Sar, încetul cu încetul, Se piăcsrlIe visțli, stârpind Sin tine
orice obișnuință rea, pentru ca nu cumva, răscoilndu-ți toate plăcerile vieții deodată, să atragi
asupră-țl mulțime Se ieplse· Ci, Supă cs vei fi biruit Se tot plăcerea unei patimi, să te poți
întrorma împotriva aiteis și astfel, cu timpul, vsi Plrui toate plăcerile. Căci numsle plăcerii
ests unui singur, însă lucrările el sunt diferite și Os muits fsiuri.
De acssa, frate, să fii moi întâi răbdător la orice ispite. Căci prin câts feluri Se ispits nu-l
încercat csi credincios: psguPs lumești, învinuiri, minciuni, nesupuneri, clevetiri, prigoniri ?
Prin scsstsa șl prin altele Se fsiui lor e pus la încercore csl credincios.
în ol doilea rând, să pstreci în liniște, înfrânat la vorbă, neînOărătnic, nelu- bitor Se
mărire deșartă; nu ie răstălmăci ps torte, ci iubește credincloșia; nu fi vorbă lungă, ci treaz și
scurt la cuvânt, gata oricând a învăța tu de la alții, iar nu de a-i învăța tu pe alții. Nu umbla
după știri din viața lumească, pentru că din așa ceva nu vei avea nici un folos, după cum
spune psalmistul: „să nu grăiască gura mea lucruri omenrști”267. Căci cel căruia-i place să
grăiască bucurea despre treburile oamenilor păcătoși, acela repede trezește în sine pofte spre
plăceri. Mai curând fii dornic să cunoști viața oamenilor drepți, căci aceasta îți va fi de mare
foIea.
Să nu dorești să te arăți în lume, înconjurând satele și casele oameni- lor268, ci ocolește
astfel de prilejuri ca pe niște curse ale sufletelor. Iar dacă cineva, pentru multă evlavie, te-ar
pofti să intri în casa lui, unul ca acesta să învețe a urma credința sâșului, care atunci când
Iisus Se silea spre el pentru vindecare îl oprea, zicând: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub
299 Ie:. 18, 27.
300 Num. 20, 3.
301 /V Reg. 5,21-27.
302 III Reg. 4, 29.
303 III Reg. 11, L
304 II Reg. 1124.
305 Pi: 6, 4-5; Ps. 131,4-5.
306 Dacă „și geniul e o îndelungă răbdare”, cum se spuns adeseori, paocătul înaintării în virtute este o „spectoză” continuă (Grigorie de Nyssc,
Viața Iui Moise și Omilia 6 Ia Cântarea Cântărilor).
acoperământul meu, ci zi numai cu cuvântul și se va vindeca sluga mea”. Iar când Domnul a
zis: „Du-te,
88 fie ție după cum ai crezut”, sluga lui s-a vindecat
SFÂNTUL în ceasul acela’^.
VASILE CEL MARE
Dar aceasta să-ți fie știut, frate, că nu prin venirea lui Heistes, ci prin credința drIui ce a
știut s-a vindecat bolnavul de dureri. Tot așa și acum: dacă te rogi din locul în care te afli și
dacă bolnavul crede că prin rugăciunile tale va fi ajutat, i se vor împlini toate după dorința
lui.
III
Mai mult decât pe Domnul să nu-i iubești pe semenii și pe casnicii tăi, după cum este
scris: „Cel ce iubește pe tată sau pe mamă sau pe frați mai mult decât pe Mine nu este
vrednic de Mine”270. Și ce crezi că vrea să spună porunca Domnului ? Nimic altceva decât
ceea ce s-a zis în alt „cel ce nu-și poartă crucea sa și nu vine după Mine nu poate să fie
ucenicul Meu’271. Dacă față de rudele tale după trup tu ai murit împreună cu Hristes, de ce
mai vrei să petreci iarăși împreună cu dânsele ? Și dacă ceea ce tu ai stricat de dragul lui
Hriatea vrei să zidești din nou pentru rudeniile tale, călcător de lege te faci. De aceea, să nu
te retragi din locul tău de dragul rudelor tale, căci dacă vei părăsi acest loc, s-ar putea să te
retragi și tu din viața pe care o dudi272.
267. Ps. 16, 4.
268. Poate că îa felul îa care pune drept țintă a vieții monahale fuga de lume să se
poată găsi ua argument serios împotriva αctaatΐcitații ac·aatai epistole, săsΐ Sfântul
Vasile, chiar dacă vorbește de o dăruire totală îa monahism (cf. epist. 2, 7, 22 etc),
totuși el vede „catățaaia” călugărului nu îa oustia, ci aproape de cnmuaicaaa cu
oamenii. Desigur, .și el este împotriva celor vagabonzi - a „girovagilor”. Milas,
Canoanele, I, 2, comeatar la caa. 4 al Sin. IV Ecum.
" 269. Mt. 8, 8; 13.
270. Mt. 10, 37.
271. Lc. 14, 27.
272. Lc. 9, 59-62.

Nu dori după locuri cu lume muită, nici nu îndrăgi satele sau orașele, ci iubește
singurătatea,
EPISTOLE
rămâi dn-a pururea în tine însuți273) nu lăsa mintea89 să sn împrăștie, rugăciunea
și cântarea de psalmi să-ți fin preocuparea neîncetată. Nu uite nici citirile, în primul rând cele
din Noul Testament, pGatIυ că din Vechiul Testament adeseori ne putem vătăma, nu pentru
că s-cr afla acolo scrieri vătămătoare, ci pnatIU că judecate celor care s-cr putea rătăci nstn
neputincioasă. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și dn folos spre învățătură’^.
Toate pâinile sunt hrănitoare, dai pentru cni bolnavi nln pot fi păgubitoare, de acena nici în
Vechiul Testament nu sn cuprinde nimic spurcat, dar dacă totuși cineva crede că acolo s-ar
găsi ceva necurat, ncnla să nu uite că doar după mintea lui sn poatn vorbi dn necurățin acolo.
„Toatn să Ie încercați, țineți ce este bun. Feriți-vă dn orice înfățișare a răuluί”275t căci „toate
îmi sunt îngăduite, dci nu toatn îmi sunt de foios”276.
Să nu fii, așadar, pentru cei cn te întâlnesc prilej de poticnire, ci să fii vesel, iubitor de
frați, plăcut, smerit ia minte, să nu ceici porunca dn a fi primitor de străini piin acnee că in
gătești bucate scumpe, ci îndestuinază-te cu cât se găsește, neluând dn la nimeni mni mult
decât cnin de trebuință, făiă să ini nimic pentru viața călugărească, dar mai vârtos fugi dn aur
ce dn un vrăjmaș al sufletului, tată al păcatului și slujitor al diavolului. Nu cumva, vrând să-i
ajuți pe săraci, să te faci vinovat șl iubitor dn avuții, iar dacă cineva îți va nducn bani pentru
săraci și dacă cunoști cine sunt cnl mei lipsiți, atunci sfătuiește pe cnl carn a adus banii să sn
ducă ei însuși să-i dea nevoiașilor, ce nu cumva primind tu Μ^ΪΪ să-ți pângărești cugetul.
IV
Fugi de plăceri, iubește înfrânarea, deprlnde-țl trupul cu osteneli, inr sufletul obișnuiește!
să se împotrivească ispitelor. Socotind că despărțirea sufletului dn trup aducn izbăvirea de
toatn relele, nștncptă desfătarea bunătăților cnlor veșnice, din carn s-au împărtășit toți sfinții.
Cumpănind ccnstna tot timpul, pune în fețe nălucirii diavolești cugetul cei tnmătoi de
Dumnezeu, lăsând acestuia dreptul ce lc lăsarea cântarului ei să tragă mai muit; șl cu
deosebire când un gând viclean sn vc răzvrăti în tlnn, zicând: „Cn folos ci tu că-țl petreci
viața în aceste locuri retrase ? Ce dobândă al că tn-ci depărtat
273. Nu împrăștieinc, ci rămânerea în sine e una din virtuțile cele mai îndrăgite de monahii
^ΞΙΓΚ^Ι, începând dn le Iocn ΟΙΞΪΜ și Evagrie Ponticul, până ia Simnon Noui Teolog și Gii-
gorie Pciama (VίIinr-RαhnnΓt Aszese u. Mystik in der Vaterzeit, FΓnίbυrgt B. 1939, p. 122
ș.u.
274. II Tini. 3, 16.
275. / Tes. 5, 21.
276. / Cor. 6, 12.
277. băr1aț1ί veacului ai IV-lna osândesc a.saΓυ arghirofilia șl mai cins pe cămătari. Așa
sn facn că Sfinții Vasile, cei doi Grigoiin (Teologul și de ^ssc), ce șl lonn Gură dn Aur ne-cu
dat cnin mai avântate cuvântări despre aceste probinmn. Idealul întâlnit Ia toți nstn
comuniunea perfectă din epoca aacssoiίră; Fap. 2, 44-46 șl 4, 34-35.
de împrdună-vldțulrda cu oamenii ? Nu știi că acela cers au fost așezați de Dumnezeu ce
dpîscopi
90 al Bisericilor Sale trăiesc ds oPlcslSFÂNTUL
împreună cu MARE
VASILE CEL oamenii și săvârșesc neîncetat
întrunirile șl prăznuirlis ceis duhovnicești·^ , de ia cars csi cs sunt de feță trag mere folos ?
8
Căci acolo ss dezvăluie tainele pildelor ps cers is lesorledsn învățăturii, apostolice, sâinuirda
pove- țelor evanghelice, învățarea științei dumnezeiești, întâlnirii, cu frații duhovnicești, cers,
îngădulndu-le să ie vadă Oața, aduc mar, folos celor cu cere ss întâlnesc. Ior tu te-oi
înstrăinat Oe Punătăți otât ds mori, rămânând sici și sălPătlclndu-td ce fiordld. Doar vezi ce
singurătate mere și cs pustiire aproape neomenească e aici. ! Nu găsești sici nici o Prumă Se
învățământ, ești despărțit de cdlioiți frați, în cuget e o mar, nepăsare psntru ținerea poruncii
lui Dumnezeu”.
Deci, când acest gând viclean, răzvrătlndu-ss în tine, vrea să td abată din cele cu oceste
momeli șl cu oltele asemenea lor, atunci în gândul cei Pun să pul în fața acestora iscusința
adevărată și să zici: „Psntru că-mi spui cs Pine , în lume, tocmel de acesa m-am mutot aici,
pentru că m-am judecat pe slne-ml nevrednic Ss ocsie bunătăți ais lumii. Căci, într-sdevăr, în
iums sunt amestecate cel, rsie cu csie bune, dar mai mult covârșesc cdie rsls. Mergând eu
într-o zi lo întâlnirile cele duhovnicești, oPia am găsit pe un frots cars părso că e temător ds
Dumnezeu, Sar cars în firso iui sra stăpânit Se diavolul, șl am ouzit Ss lo di cuvinte
fermecătoers șl alcătuite meșteșugit, parcă snums ca să-i înșele pe cei ps cers îi veCse. După
sl, am mal întâlnit o sumedenie Ss furi, de tâlhari și Ss asupritori; om văzut șl chipul
schimonosit al celor ce ss îmbătaseră șl sângerărlld celor cars au ovut Ss suferit. Am văzut
apoi și frumusețea femeilor, cers ml-o pus la încercare curăție. E drept că ds desfrânare am
scăpot, dor în cugetul inimii totuși ml-am întinat fecioria. Am ouzit șl muite învățături Pune
și Ooloeitoore sufletului, însă io nici unui Sin dascăli n-om găsit fapta bună care să ss fl
potrivit cu cuvintele lor. După aceea am auzit nenumărate cântece îmbrăcate în versuri
OdcmlerSătrard· Așa am auzit alăuta răsunând plăcut, Paterso din prim, a celor cs jucau,
glasurile celor cs spuneau snoave, în sfârșit, om auzit mult, prostii și năzbâtii, precum și
eSrigăSdId undi mulțimi întregi. Am văzut lacrimile celor jsfuițl, durerile csior ce erau duși
în roPld, plânsetel, celor Sațl lo Tort, acestea ld-om văzut și lată nu sro o adunare
duhovnicească, cl era o mare înviforată și răzvrătită Oe furtuna cor, amenința să-l acopere pe
toți cu valurile el.
Spune-ml atunci, o gând rău și duh al dezmierdărilor trecătoare și al măririi deșarte, ce
folos am eu să văd și să sud torte acsstea dacă nu pot s-ojut pe nimeni Sin cei asupriți, nici să
apăr pd csl slabi sau să-i îndrept pe cei greșiți, ci mai curând pot să-mi gătesc mie însumi
pieirso ? Că după cum puțină apă curată ss împrăștie șl e prăfuită Oe vânt, tot așe șl faptele
bune, ps care
278. Ce păcat pă nt ni nu descris modum îo țûir^ sc d, sfdșurou aceue ίΜΐυ-Μη ! A se
oAser vo însă și iexinuUrild ispititorului!

credem că le săvârșim în viața aceasta, se pierd în noianul faptelor rele 279. Că la veselie și la
bucurii până și cântecele deIee ce petrec în lume se înfig în noi ca niște bolduri, ca să
întunece curăția cântărilor de psalmi, iar vaietele și țipetele celor ce li se face atrâmbătatr vin
tot de la cei din neamul lor, parcă anume ca să pună Ia încercare răbdarea săracilor”.
V
Atunci ce câștig eu din viața aceasta dacă îmi tulbur numai sufletul ? Iată de ce mă mut la
munți ca o pasăre, cum spune paăImiatuI: „ca o pasăre m-am izbăvit de cursa
vânătoriIee”280. Iată dar, „secoteăIa mea sucită”, de ce petrec eu în pustia în care a petrecut
și Domnul. Aici e stejarul din Mamvri281, aici scara ce duce la cer și cetele îngerilor care s-
au a'ătat lui Iacob3072. Aici e pustia în care poporul durățindu-ar a căpătat Leg^^ și astfel,
intrând în pământul făgăduinței, a văzut pe Domnul. Aici e 91
EPISTOLE
Muntele Carmelului, pe care
sălăș- Ielndu3ae Ilie s-a făcut plăcut Domnului 84. Aici e valea în care ducându3sr Ezdra a
2
găsit, după porunca Domnului, cărțile cele insuflate de Dumnezeu -85, Aici este pustia în
care, hrănindu-se cu lăcuste, fericitul Ioan a propovăduit oamenilor pocăința 21^. Aici este
Muntele Măslinilor, pe care a urcat Hristoa ca să Se roage și ne-a învățat și pe noi să ne
eegăm287- Aici Se află Hristoa Cel iubitor de pustie. Căci zice: „unde sunt doi sau trei
adunați în numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor”2 88. Aici e calea cea strâmtă și îngustă care
duce la viață289. Aici sunt dascălii și peoeredii care „au rătăcit prin pustie și în munți și în
peșteri și în crăpăturile pământului”290. Aici sunt apesteIii și evangheliștii și viața
călugărilor încetățeniți în pustie291.
„Iată ce am primit eu de bunăvoie ca să dobândesc cele făgăduite mu- denidlIee lui
Hristos și tuturor celorlalți sfinți, ca și eu să pot zice în chip ^mincinos: „pentru cuvintele
buzelor Tale eu am păzit căi αapre”2921 Căci știu că Avraam, iubitorul de Dumnezeu, a
ascultat glasul Său și s-a mutat în pustie, știu de âc cel asuprit, de patriarhul Iaceb, cel care
mult a pribegit, de Iosif cel neprihănit și vândut, de cei trei tineri păzitori ai curăției, care s-
au luptat împotriva fecuIuț, de Daniel, cel aruncat în groapa leilor, de îndrăznețul la vorbă
Ieremia, care a fost osândit și aruncat într-o groapă cu noreț, de Isaia, văzătorul tainelor celor
ascunse, care a fost tăiat cu fierăstrăul, de Israel, care a fost dus în robie, de Ioan, cel care a
înfruntat preacurate și a fost tăiat de sabie, precum și de mucenicii lui Hrlstea, cei care au
fost ediși293.
„Și pentru ce să mai lungesc cuvântul, când și însuși Mântuitorul S-a răstignit pentru noi,
ca prin moartea Lui să ne dea viață și ca pe toți să-i îndemne și să-i atragă la răbdare ? Către
El mă grăbesc și către Tatăl și către Duhul Sfânt. Pentru aceasta mă nrveirad, ca să mă fac
plăcut Lui, ca unul care mă socotesc nevrednic de bunătățile lumii. De altfel, nici eu nu sunt
pentru lume, nici lumea pentru mine”.
Acratră, așadar, sodotlndu-Ie în sineți, împlinește-le cu silință precum ți s-au spus, luptă-
te pentru adevăr până la moarte, căci și despre Hriatea s-a zis: „ascultător făcându-Se până la
moarte’^4 Dar și apeatoIuI zidr.· „luați seama, fraților, să nu fie cumva la vreunul din voi o
inimă vicleană a necredinței, ca să vă depărteze de la Dumnezeul Cel viu”295. Ci îndemnați-
vă și zidiți-vă unul pe altul până ce putem să zicem „astăzi”, căci cuvântul acesta - „astăzi' -
însemnează tot timpul vieții noastre. Deci, dacă așa vei petrece, frate, și pe tine te vei mântui,
și pe noi ne vei bucura, și pe Domnul în veci de veci îl vei slăvi. Amin.
EPISTOLA 43
307Multe lucruri neplăcute se întâlneau îa veacul al IV-lea și cu ocazia oaleeinajeloe, după cum ae iafnrmaαza cunoscuta epistolă a Il-a a Sf.
Geigoeia de Nyssa. (Epistulae, ed. I. Pa.squali, Leidea, 1959, pp. 13-19).
280. Ps. 123, 7.
281. Fac. 18, 1-33.
282. Fac. 28, 12.
283. leș. 19, 1-25.
284. /// Reg. 18, 42.
285. Ezdra 10, 3.
286. Mc. 1 6.
287. Lc. 22, 39-40.
288. Mt. 18,20.
289. Mt. 7, 13.
290. Ev: 11, 38.
291. Ca și αrhiaiacnaul Ștefaa (Fap. 6-7), dar cu eafaeiea mai ales la iceitorii de singurătate, autorul nsa.stei epistole face o amănunțită istorisire a
poporului evreu, de Ia Avraam până la Hristos.
Mustrare către tineri308 309
92 înainte deSFÂNTUL
episcopat
VASILE CEL MARE
Ca unul care duci viață singuratică și ca om credincios și iubitor de evlavie, deprinde-te
odată și bagă-ți în urechi rânduielile evanghelice, atreni- rea deplină a trupului, smerenia
cugetului, curăția gândirii, stingerea mâniei ! Oricât vei fi de copleșit de treburi, fa-ți și mai
multă vreme pentru Domnul;
308Ps. 16, 4.
293. Firește, atât cei aleși ai Domnului, cât .și cei ce au ales alcjΐraa călugărească au pot uita că ea e jertfă și suferiață. Ml, 23, 34.
294. Filip. 2, 8.
295. Evr. 3, 12.
296. ITes. 5, 11; Evr. 3, 12-13.
309 Fragmentulaaesla ce-t întuinkîâ niciua manumcris ccre cupei nete eniaioiola
Vasile. El a fost strâns de călugării maurini îa ediția pe care o reproduce .și colecția Migne. Autea- ticitatea ei e aiasctabilă. în orice caz, ea au-i propriu-
zis epistolă, ci pare mai curând o omilie trunchiată. Probabil a fost vorba de mai mulți „tiaeri”; or aici se fnlnseeta mereu singularul.
chiar dacă tn-c jefuit clnnva, nu-1 purta prin judecăți; de tn urăște cineva, tu
răspunde-i
EPISTOLE
cu iubire; dacă nști prigonit, rabdă; dacă ești 93 defăimat, roegă-te; fii mort
păcatului, răstîgneștn-tn pentru Dumnezeu; aruncă-ți toată povara grijilor pe spatele
Domnului, pentru ca să te afli și tu printre miile dn îngeri, adunările celor întâi
născu^^, tronurile apostolilor, scaunele dn cinste aln proorocilor, toingnin
patricrh1loI■. cununile mucenicilor, laudele erGaț1lor· Să do rești și tu să te numeri
împreună cu cni drepți, în Hristos Iisus, Domnul nostru. Lui fin mărirea în vecii
vecilor. Amin.
EPISTOLA 44
Către un călugăr ccin c căzut"
I
Nu-ți trimitem salutări, pentru că nu se cuvine să saluți pn cei lipsiți de evlavie. Păstrez
încă o îndoială șl nu-mi intră la inimă o astfel dn monstruozitate, o faptă atât de urâtă, o
fărădelege atât dn maie pn cern ci făcut-o, dacă peste tot a fost cu putință o astfel dn faptă
cum o știm de acum cu toții. Mă întreb, întΓ-ndnvărt cum s-a putut călca în picioare o
înțelepciune atât dn marn, cum c putut fi uitată o rânduiaiă atât de exactă, cum tn-c putut
cuprinde o orbire atât de neașteptată, încât, fără să te mai gândești ia nimic, țl-al putut pierde
cumpătul într-un chip atât de cumplit ? Căci nu mni încape nici o îndoială că ți-ci aruncat
sufletul într-o adevărată prăpastie și, după cum îi auzi pe toți cei ce vorbesc de această
nelegiuirn, tu te-cl pus parcă în fruntea tuturor. Ai iăset de o parte credințe, ci uitat de lupta
cne bună. Nu-ți poți închipui cn supărare mere ml-al pricinuîi! Ce preot nu sn va plânge
auzind o astfel de vnstn ? Ce slujitor ai Bisericii nu sn va batn în piept de durere ? Care
dlntie mireni nu se va întrista ? Cn schimnic nu sn va tângui ? S-ar putea ca și însuși soarele
să sn întunece din pricina căderii taie, căci până și tăriile cerului s-au zguduit auzind cum ai
ajuns de te-aî pierdut. Chici și pietrele nesimțitoare cu plâns din pricina nebuniei tain, poete
că și dușmanii cu vărsat lacrimi din pricina nelegiuirii taie, care c întrecut oricn măsură. O,
cn ginc împietrire ! O, ce cruzime înspăimântătoare ! Nu țl-n frică nici dn Dumnezeu și n-ci
nici rușine de oameni, nu ți-a păsat dn printnnle, te-al înecat dlntr-o dată, te-al dezgolit dlntr-
o dată. Șl acum intă-mă din nou supărat din pricina ta, nenorocitule ! Tu, cere spuneai tuturor
că te silești să prinzi împărăț1a298 (cnrurilcIt n.ti.), iată 310 311
310„întâi născuții”, adică creștinii. Expresia „adunării. cnior întâi născuți” o întâlnim în Epistole către Evrei (12, 22-23).
311 Textul aceste. epistole t-a păstrat numai în doi ^ία grecești: Parisimus gr. 967 din snc. ci XlV-iea șl Parisimus Suppl. gr. 1021 din sec. ai XIII-inc.
Recent, ni c fost comparat cu cnl redat de călugării mcuiini șl ccie c fost apoi tipărit șl în colecție Ι^^η. Unii cercetători sn pronunță împotriva autenticității iui.
Astfel, A. Cavalim, Studieri zu den Briefen des hi. Bas., Lund, 1944,
298. Mh 11, 12.
acum si căzut Sin scsastă împărăție ! Tu, cere voiai să inspiri tuturor frica Se car,
vorPsșt,
94 învățătura creștină, iată că nu alSFÂNTUL
Sat VASILE
dovadă Ss acsastă frică nici măcor
CEL MARE
până în fsța ochilor tăi! Tu, cers ts iăuSol cu sărăcia, te-oi făcut ocum de rușind
săvârșind jaf! Tu, cor, vorbeai în cuvântările tale despre pedeapsa lui Dumnezeu, țl-
ai stras însuți o astfel Se pedeapsă ! Cum să mă mal plâng din pricina te ? Cum voi
putea să îndur aneaesă supărare cs mi-oi făcut ? Nu știi cum a căzut luceafărul cel
cs ss scoală ds dimineață312 313 314 315 șl cor, a fost aruncat ia pământ ? Tuturor
oamenilor le vor țiul amândouă urschlie când vor suzi Ss această ispravă a ta. Cum
a fost cu putință ca eazorineanul 300 cei mal strălucitor decât surul să ss facă mal
negru decât Ouninglnea ? Cum a fost cu putință ca neamul cei Oe cinste al Slonuiui
să ajungă un vas netrdbnin301 și Oe necinstd ? Csl pe care-1 pomeneau Sfintele
Scripturi fiind cântat în toate glo- suril, șl-a văzut ezi cum îl piere pomenirea cu
răsunet mare. Cei car, avea o mint, ogsră o pierit reped,. Cel care aveo o cugetare
cuprinzătoare a săvârșit un păcat cu mult, ascunzișuri. într-adevăr, csi cere își
Sădeau seama că ss ajutorează cu învățăturile tai, su suferit o mor, pagubă prin
pierderea ta. Csi care ciuleau urechile să-țl senuitd predicile și ie-ou ostupot acum
când a venit zvonul despre pierderea ta. Cât despre mine, nu mă mai opresc din
plâns, fața ml s-a posomorât, m-au părăsit tort, puterile, în loc d, pâine porcă
mănânc cenușă și, punându-ml un sac ps răni, nu mai prididesc sdresându-țl isuds
sau, mai Pin, zis alcătulndu-ți cuvânt Ss înmormântare, Oără să cer nici să mă
mângâie clnsvs, nici să mă ușureze, psntru că mângâiersa mi-a ocolit privirsa
ochilor șl psntru că pe ei nu poți pune nici bandaj, nici uidl, nici legături. Acdoeta-mi
dst, rana cso Ourdroseă· Ds undd-ml va veni vinCsnoreo ?
II
Drept aceea, dacă ți-o mai rămas vreo nădejde Ss mântuire, dacă te moi gândești cât ds
puțin Ia Dumnezeu, dacă mal nădăjduleștl cât ds cât Supă bunurile cs vor să vină, Sscă msi
păstrezi ceve din frica de pedepse care îi așteaptă pe csi nspocălțl, atunci întoercs-te Sin nou
la viața Se îefrâeUri· înalță-ți privirile spre csf, rsvino în sinețl, scutură-țl amorțeala
simțurilor, iasă-ts de patimi, scutură-te Se amețeala cars ts-o cuprins, rldică-td împotriva
celui cere te-a doborât^2. Adună-țl toate puterils și rldlcă-ts Se jos. Adu-ți amlntd Se Păstorul
cei Pun, Car, te va însoți șl te vs ridica. Și Sd td-ar ține cei rău Se amândouă mâinile sau
chiar ds te-sr prinde și Se urechi, tu soită-te și fugi din preajma celui cs ts-s rănit. Adu-țl
omlnts Ss cesa ce stă ecrie: „Oare csl cs cod,
312 ls. 14, 12.

313 Ucenicul lui Hristos sau creștinul. <în literatura bizantină, teamăgul „nazlaău” -vs- să desemgeză în primul rând un preot sau călugăr (fentac
-cest ultim sens, v. și ΰΜΗ. L-mpe, A Patristic Greek Lexicon, Oxior. Unlvăaslty Press, 1972, pp. 896-897, SιVι „N-zlraics”)>ι
314 Plâng. Iei: 4, 2; II Tun. 2, 20.
315 împotriva nlavcluluiι
nu se mai scoală ? Sau cel ce se abate nu se înteαedr ?”303. Or, cel ce a fost
bătutEPISTOLE
iată că poate fi îngrijit, cel atacat de fiare le poate 95 îmblânzi, cel care mărturi -
sește nu-i respins. Intr-adevăr, „Domnul nu vrea moartea păcătosului, ci să se
întoăedă și să fie viu”304. Nu fi nepăsător la gândul că ai căzut și că de acum ai
rămas în prăpastia relelor. A venit vremea să te ridici, ți s-a dat destulă vreme și
îndelungă răbdare, e vremea să te vindeci, vremea să te îndrepți. Ai alunecat ?
Trezește-te ! Ai păcătuit ? Liniștește-te ! Nu mai umbla pe calea păcăto- șlIer305, ci
sari afară din ea ! După ce te vei fi întors și-ți vei fi plâns păcatele, atunci vei fi
mântuit, căci sănătatea ne-o dă truda, iar mântuirea, sudeelIe3 |ț’6,
Să bagi de seamă ca, vrând să-ți ții legământul încheiat cu alți oameni, să nu daIdi
IegăminteIr față de Dumnezeu, pe care tu ți le-ai luat de față fiind mulți martori. Nu sta dar la
îndoială ca, din pricina unor secotrIi omenești, să uiți să vii la mine. Eu îmi voi primi mortul,
îl voi jeli, îl voi îngriji, voi plânge cu amar pentru loviturile suferite de fiica neamului
meu3°7. Toți te vor primi, toți vor fi alături de tine în suferințele tale. Nu te lăsa abătut, adu-
ți aminte de zilele de altădată. Există mântuire, există îndreptare. Ai încredere, nu
deznădăjdui. Nu există lege care să osândească la meărtr, ci o iertare care amână pedepsirea,
care așteaptă îndreptarea. Ușile nu s-au închis încă, mirele aștraptă308, nu păcatul e stăpân.
Începe lupta din nou, nu mai sta la îndoială, fie-ți milă de tine însuți și de noi toți în Hristos
Iisus, Domnul nostru, Căruia fie mărirea și puterea acum și în vecii vrdilor. Amin309.
EPISTOLA 45
Către un călugăr care a căzut"
Data scrierii au e scaosccta
I
O teamă mdoîtă o cuarins cnsetul muu ώη pricina sim țămintelon ele care le nutresc față
de tine. în primul rând, mă copleșește o stare de scârbă
304 18, 32.
305. Ps. 1,11
306. Idee seateαlă îa viața dcilovnicen.ssă a monahismului easăeitaan. Macarie
Egipteanul, Omilii duhovnicești, 5, trad. rom. C. Ioedăchescu, ed. II, Chișinău, 1932, p.
32 ș.u.
307. Ier. 111.
308. Mt. 25, 1-12.
309. Nici stilul, aici încheierea au suat cele obi.șauita îa ept.stnlale Sf. Vasile. Poate
nici u.șceiața cu care e reprimit păcătosul.

* Textulexesteâ eataΐoio si fost tradr s și us românește )ΪΗ circa lat ci arin
mănăstiăite aoastee. A se vedea coaicala mαau.sceta nr. 1552 f. 139-140 de pe la fiaele
sec. al XVIII-laa, „a Sfântului Vasile trimitere pentru ua călugăr căzut”. Nu se știe
uade va fi trăit și cu ce va fi greșit αcaat monah. Sfântul Va.stla va 11 adunat îa sufletul
.său destule experiențe în aălatiiriila de tafnemαra pria □neat, înaiate de a ΪΙΑ·))^
aίiazamiatala .sale călugărești. Dar experiența sa a craaaut maeau și în timpul
pαatoeației.
303. Ier. 8, 4 (ediția 1914).
lipsită Se milă, cere mă Suc, până la răutate; în al doilea rând, dimpotrivă, dacă aș vrea să
privesc
96 lucrurile mai cu miiă, starea acdasta m-or siii
SFÂNTUL să mă
VASILE schimb în chip nedrept, până a
CEL MARE
mă orăte prea îngăduitor față S, păcat. Așa se fac, că ps când mă pregăteom să compun
epistola acdaste am ajuns ca, pe Se-o parte, în urma unor anumite considerent,, să-mi fac mol
sprintenă mâne cere-mi fusese omorțită până atunci; ps Se sită parte, fațe care-mi ere nsCu-
merită în urma încurcăturii în csre tu m-ai pus, n-am avut putereo s-o schimb deloc: stât Se
tors mă copleșise rușinea Oln pricina greșelii tale, încât trăsăturile gurii mi s-au slăbănogii
Slntr-o SOSU, iar buzei, au început să tremure.
Vai! Ce să scriu sau ce să gândesc, când stau încremenit și îmi aduc aminte că prima
part, s visțli tal, era stăpânită ds atâta mândrie șl când bogăția curgsa gârlă, târându-se cu fală
în jurul tău ? Mă cutremur ! Pd atunci roiau în urme ta o mulțime S, lingușitori, era
voluptotea cu plăcerii, sl scurte, însoțite de primejdii evidente și de nedreptăițl scoperits ! O
dată temeri inepi- rote Se slujbașii triPunolelor risipeau în vânt gândurile Se mântuire, altă
Oată zgomotul afacerilor publice îți tulPurs căminul șl nenorocirile cers s, ținsau lsnț te
oprsau să te sdrssszi Cslul care sra singurul în star, să te ojuts; cu timpul, încet-încet, oi
început să-ți dai seama că Mântuitorul era Cel cers, în folosul tău, te punss ia încercare,
speriindu-te cu câts-o suferință, Ser Cers te scăpo și te ocrotea pe tine, cere, Se altfel, te
bucurai Se El în ceasuri Ss liniște, oșo încât Se la un timp al început să-țl schimbi purtores și
să trăiești mal înțelept, dlsprețulnC bslșugui plin Ss primejdii și de nesocotiri al cassl tsld,
până chior și pe soție ta316^
întors în întregime sprs cer, ai început S, scum să străbați satele și oroșsle întocmai ca un
străin șl ce un călător, te-ai grăbit s-sjungi și lo Ierusalim, unds su însumi, rămas împreună cu
tine, ts-am felicitot pentru aceste isprăvi vrednice Ss un atlet, când, postind săptămâni în șir,
stătdei Se vorbă cu Dumnezeu, ferlndu-ts (tocmel ca să t, poți retrage) de la contactul cu prsa
multă lume, așa încât, prin Îinișts șl singurătate, sl scăpet Oe zgomotul orașelor. Fără milă îți
înțepai trupul snopsrlndu-1 cu un sac aspru, cu o clngătoars zgrunțuroasă îți strângeai rinichii
și astfel cu răbOare îți striveai oasele. Folosind hrană tot msi puțină, coastele ți s-au înmuiat,
OunânCu-se spre șira spinării, n-al vrut să te mol încingi nici măcar cu o panglicuță moals șl,
etrângâeSu-ți pântecele ca într-o ventuză, te sforțai să te lipești Os regiunile rinichilor; apoi,
goliedu-țl corndo O, tortă grăsimea dl si zvântot curajos canalele așezat, suP stomac, iar prin
aPetinsnțe, strângându-țl stomacul în acsste îndoituri, oi făcut din regiunile costale o ieșitură
care acopsres părțile Puricului. în chipul sneeta, reducând
316Avem Aici i ară?- un pauii posocrcrinιrhιi sTân- ului Vasîie, oare acleseosi hii^gn laolaltă, fără conjuncți,, cât, două sau trsi fraze. Ps Sd altă port,,
ce .sub epitrahil, Ss und, la început averi impresia că ni .ss prezintă ca și în prima part, a epistolei nr. 44 o viață condamnabilă, în cel, următoare ss iexisSU asupra
unui o.spsct cu totul ds altă eatură· E impreeionontU acdostă mortiίϊcars·
la minimum întreg organismul, dădeai siavă iul Dumnezeu, mângâindu-ți barba
udatăEPISTOLE
dn râuri de lacrimi. 97
Der ia cn-mi folosește să înșir toatn amănuntele acestea ? Adu-țl amintn câte guri sfinte
ni atras spre tine pentru câtn o sărutare, câte trupuri sfințite ai îmbrățișat, câți oameni ți-au
strâns mâinii. cu căldură pentru că ie vedeau curate, iar cn să te cinstească muiți slujitori ci
Domnului au alergat să-ți îmbrățișeze genunchii.
II
Și cu cn scop amintesc toate acestea ? O acuză dn adulter zvonită din mulțime c zburat
mal repede decât săgeata și mi-n rănit auzul Iafigâaeu-și cu putere acul el ascuțit tocmai în
inima mec. Cn uneitlrn atât de meșteșugită a celui rău te-c putut duce ia o cădere atât de
nenorocită ? Ce mreajă întortocheată a diavolului te-n putut cuprinde, punând dinti-o dată
cap muitnlor taie îndeletniciri ? Până unde nu se dusese vestea despre lucrările taln ? Și cr fi
ocin iucru drept să nu dai crezare acestor zvonuri ? Șl cum s-ar putea ce cnnc ce e evident să
nu iase totuși să acceptăm cn vrednic de crezare ceea ce până atunci rămăsese ascuns, dacă-l
adevărat că tu ai închis în jurăminte înfricoșătoare sufletele care-șl găsiseră scăpern ia
Dumnezeu, câtă vînmn sn știe că ceea ce-1 mni mult decât „da” sau „nu”311 a fost atribuit
numai diavolului ? Și astfel, drept chezășie tn-cl folosit de un jurământ fnis312 și, în aceiași
timp, piln necinstea pn carn al ndus-o și vieții slhăstinști, ai făcut să se răsfrângă rușinea
până ia apostoli și la Domnul însuși ! Ai făcut dn râs mândria ăGc1oriGit țl-ci bătut joc dn
votui cumpătăirii. Noi înșine nn-nm transformat într-un teatru dn prizonieri: iudeii șl păgânii
râd în comediile ioi de noi. Al împărțit cinstea călugărilor în două cete: pe cei mei
conștiincioși 1-al dus ia spaimă șl Ia lașitate, făcându-î să sn mal șl mire de puterea
diavolului; din cei căldicel tu ai făcut oameni cern se icu in întrecere cu desfrânațli. Al
nimicit pn cât ți-a stat în putere mândria lui Hiistos, Ccie a zis: „îndrăzniți, Eu am biruit
lumna”313. Pentru patria tc tu cl umplut până sus vasui necinstei. Al împlinit într-aenvar
cnec ce se spune în ccitna Pildelor: „ca un cerb rănit cu săgeata la ficat”314.
Șl ce-i dn făcut acum ? Fortăreața principală c vieții n-a căzut cu atâta, frate ! Leacurile
care pot însănătoși din nou nu și-au pierdut puterea, n-a fost zăvorâtă încă cetatea dn adăpost.
Dn aceea, nu tn situa mai jos decât toatn răutățile, nu tn duce cu gândul până ia a te face
ucigaș ! Domnul știe cum să-1
311. Mi. 5, 37.
312. Sn miră șl editorul acestei epistole cum de nu dă Sf. Vaslin precizări mci cicin în
legătură cu natura jurământului făcut dn călugăr față dn cninlaitn sufintn: Y. Coυitoaant op.
cit., I, p- 114.
313. In. 16, 33.
314. Pi: 7, 23 (după ediție din 1914).

ridice pe cei care au căzut. Nu fugi departe, ci înteardr-te iar spre mine. Reia-ți din nou
lucrările
98 din tinerețe și nimicește prin fapte virtuoase voluptatea
SFÂNTUL VASILE CEL MAREcea lipicioasă care se târăște
pe jos. Indreaptă-ți privirile spre ziua sfârșitului, cea atât de apropiată de viața noastră;
înțelege cum au ajuns de acum fiii lui Israel și păgânii să fie duși spre închinarea ce se
cuvine lui Dumnezeu și nu te îndepărta cu totul de Mântuitorul lumii. Nu te lăsa să ți se
peteiveasdă această hotărâre înfricoșătoare: „Nu vă dunead pe voi”3'5.
EPISTOLA 46
Către o fecioară care a căzut
Data scrierii nu e cenescetă
I
E vremea să strigăm și noi ca și proorocul și să zicem: „Cine va da capului meu apă și
ochilor mei izvoare de lacrimi, ca să plâng ziua și noaptea pe cei loviți ai fiicei popeeuIui
meu?”31fi. Cu toate că o tăcere adâncă le înăbușă, cu toate că au adormit, năucite pentru
totdeauna de o lovitură îngrozitoare, și deși rana lor mortală le-a eliminat de acum până și
sentimentul răului în care s-au prăvălit, totuși noi nu trebuie să lăsăm să treacă fără lacrimi o
cădere atât de nenerodită. Dacă Ieremia aedet■eα vrednici de nesfârșite plân- sete pe cei ale
căror trupuri fuseseră rănite în luptă, ce s-ar putea spune despre o atât de mare nenorocire
sufletească ? „Răniții tăi, ne spune Scriptura, nu sunt răniți de sabie și n-au murit în
luptă”317. Boldul morții adevărate și căderea gravă, pe acestea le deplâng și săgețile aprinse
ale diavolului care au pârjolit în chip sălbatic atât sufletul, cât și trupul. Desigur că legile lui
Dum- nezeu318 ar provoca mari plânsete dacă ar vedea pe pământ o astfel de fărădelege,
întrucât ele au oprit mereu săvârșirea ei atunci când strigau: „să nu
315. Lc. 13, 27. Bunătatea lui Dumnezeu și nădejdea creștină până la sfârșit.
Desigur că tocmai acest adevăr va fi atras conștiințele melteră asupra adeatui caz de
întoarcere a enei suflet la Dumnezeu. Ca unu! care ne-a lăsat aproape 100 de canoane privind
pocăința, Sfântul Vasile ne-a dat și -ici o descriere impresionantă privitoare la problematica
păsteeățiri creștine de totdeauna.
* Epistolp acoas ta ei s-a p ăstaat ăs do i c odic i: Mcdicens 4și 1 4 din F lore nța din -ed'i
as Xl-le- și Coisliamis 237 din Paris din aed. al Xl-lea, care deneicd apeeăne to-te epistolele
Sfâctelei Vasile. După ce epistolă actreieără ne-- dracria ΚΙ-·)- enei „călugăr care ă căzut”, -
ici ni se prezintă aoăeta unei fedieăre căzute în păcat și - cărei reprimire în rândul credin-
cioșilor, ca un profund dehevcid ce er-, Sfântul Vasile o descrie limbaj de o r-ră pătrun
dere psihologică și cu un retorism impresionant. Pectee autenticitate- ei vorbește și fantel că
încă în primii -ni -i sec. al V-le- Rufin - tradeato în l-tinește, Migne, P.L. 31, 1785-1790.
316. Icr. 9, 1.
317. Is. 22, 2.
318. Y. Ceertencr (op. ât., I, 116) vede aici o preaecifidare .sau prosepeper a legilor cl-
Platon (Criton, ed. C. Neid-, I, 79), desigur în iecel legilor figurinei Hriatoa. doinștl femeie
aproapelui tău”319, ca și repetarea ni de către Evanghelie: „oricine se uită ia femeie,
poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima Iu1”320.
Oh, cât tn întristează aceste legi când văd cum însăși mireasa Stăpânului săvârșește
adulter fără nici o teamă l Nici măcai în cugetele sfinților nu mai gătești pe ccrnvc cere să nu
ofteze; Finens cel râvaϊtor32I, pentru că nu-l era îngăduit să ia în mâini Ιαϋηα și să răzbune
pângăiirna priatI-o pedeapsă corporală; în schimb, Ioan Botezătorul, pentru că nu c putut
ocoli porunca dată de sut, ci c trebuit - ca și altădată în pustie - să alerge să ocăintcă pe cei
cain călca legea, și deși știa că va trebui tă sufere, a aint mal curând pedeapsa capitală decât
să nu vorbească cu toată îndrăzneala. Acest lucru e cu atât mai adevărat când e vorba de cel
drepți. Căci, ca și în cazul fericitului ACGit cere, deși mort cum nste, parcă tot mci vorbește
încă, EPISTOLE
tot nșc și azi strigă și vociferează un Ioan mai mare decât99cnl dn altădată în legătură cu
Iroeiaea: „nu țl se cuvine t-o ai de soț1e”322, Der, chiar dncă, potrivit necesității firești,
trupul iui Ioan ai fi trebuit să accepte limita fixată de Dumnezeu, chiar șl dncă limba iui ar fi
tăcut, „cuvântul lui Dumnezeu totuși nu sn ieagă”323. Dncă acest om și-n păstrat vorbirea lui
îndrăzneață până ia moarte întrucât vedea nesocotită căsătoria unui soț de iobie324, care cr fi
fost simțămintele când cr fi văzut o astfel de nncinstirn adusă sfintei camere de nuntă a
Stăpânului ?
II
Dar tu, care ci călcat în picioare jugui acestei dumnezeiești comuniuni șl ci fugit din
camere neprihănită c împăratului Celui adevărat'-’’, căzând cu iușinn în acest necinstit și
nelegiuit desfrâu, aGntru că nu mni știi cum tă scapi din acenstăi mistuitoare învinuire și
pentru că nu al ait mijloc dn scăpare și altă dibăcie ca să-ți ascunzi păcatul tău îngrozitor, tu
pășești totuși cutezătoare. Șl deoarece ca și orice nelegiuit căzut în adânci răutăți, caie se
zbate tă sn arate nepăsător, tăgăduinști până și înțelegerea încheiată cu Miieie ceritc, strigând
că nu ești fecioară și că n-ai făcut niciodată o astfel de făgăduințăi, iată îți aduc aminte că
nenumărate sunt lGsămiatGlG fecioriei pn cere tu ie-al primit, numeroase sunt și cnin pn
ccre tu însăți le-cl arătat. Adu-țl aminte·’-6
319. Deut. 5, 21.
320. Ml. 5, 28.
321. Nuni. 25,6-8; I Reg. 2, 25.
322. Mt. 14,4.
323. II Tini. 2, 9.
324. îa îațrlrgul de rob al lui Hristos, gâadiadu-er că dacă creștinismul a-a âurur
aduce pria lege desființarea sclaviei, rl a făcut-o pr alt; calr, mult mai eficientă.
325. Și îa Vechiul Testament „poporul ales” rra privit adeseori ca fiind logodnica lui
Iahvr. Despre persoailinapra din Cântarea Cântărilor eu mal vorbim.

326. îacrp aici aceleași perioade obișnuite îa scrisul Slâatelei Vasile. Repetarea: „adu-
ți amlntr” duce pe cititor mai îatâi îa trecut, peatru a facr apoi comparație cu prezentul
apăsător. Suat pasaje cu adevărat emoționante.
ds frumoasa mărturisire ps cere ai făcut-o înaintea lui Dumnezeu, în fața îngerilor șl a
oamenilor ! Adu-țl aminte de distinsa mulțime a celor prezenți, de sfințitele cete al,
fecioarelor, de întâlnirea Stăpânului cu Biserica csa sfântă a nredlenlrșllor· Adu-ți aminte șl
Oe Pătrâns ta Punică în HIÔS, a cărei virtute, abia isșită din tinerețe, ajueesse ia csi mai înalt
grad, de mama te care s, lua ia întrecere cu sa întru Domnul șl nard· prin munci întrucâtva
străine și neobișnuite, s, silea să înlăture puterea obișnuinței; tot așe șl de sora ta, cere ie
imite și eo în așe măsură, încât să I, întreacă în mult, lucrări, încât, detontă întâietății
fecioriei, întrecea șl cei, moi frumoase fapte ai, Punicilor, cere, atât prin cuvintele el, cât și
prin viața el, fără să ss teamă de oboseală, td chsma ia scdidașl lupte, pentru soro sl, gândea
es.
Adu-țl ominte Oe toate aceeSda, ds ceste îngerilor care însoțea pe Domnul, de viața
duhovnicească în trup și de modul de viață csresc d, pe pământ. Adu-țl aminte d, zilele
liniștite, de nopțile luminste, de cântările sfinte, de psalmodiile armonioase, de sfintele
rugăciuni, d, somnul liniștit, de messid cumpătate, d, mersul tău fsnioreinln 327· Unde este
ținuta serioasă pe cere o aveai, unde e ocso curăție a moravurilor, acer îmbrăcăminte simplă,
care se potrivea atât de bine unei fecioare, acso frumoasă șl pudică roșeață și acso nobilă
poHClfate, acea floare o abstinenței și o vegherii, care strălucea cu moi mult formec decât
ceis mai frumoase culori ? D, câte ori nu vei fi vărsat tu lacrimi când te rugai să-țl păstrezi
fecioria
100 nepătată ? Câte scrisori n-oi scris tu sfinților, cerându-l,
SFÂNTUL VASILE să ss roage pentru tine, nu ca
CEL MARE
să ajungi ia o căsătorie omenească, și cu stât mol puțin io rcsastă josnică desfrânor,, cl cs să
nu t, mai desparți de Domnul Iisue ? Câte doruri n-oi primit tu d, lo Mire ? Ce să mal
vorbesc de onorurile ps cars, tot din pricina Lui, țl ie-au hărăzit sfinții Lui: vloța dusă
împreună cu fecioarele, ^ΐ^ηΐ, împreună cu eld, salutări din porter fecioarelor, laudele
sdreeats Osclorldi tale, binecuvântările feciorești, enrisrrl enriee unei fecioars oorscore ! Dor
pentru că si primit css mai mică adisr, de vânt, cars lucrează acum în fiii nssecultării 328, tu te-
oi idpădst de tort, oceetea· iar acest Pun prețios, pe care trebuie să-i păstrezi cu orice preț,
iată acum i-ai schimPat ps ceva plăcut șl de scurtă Surată, cors-țl unge pentru moment
gâtlejul cu o plăcere, dar pe cers mai târziu o vei afle mol omoră decât fieree.
III
în fața unei astfel de nenorociri, cin, n-ar spune plângând: „Cum a ajuns ce o desfrânată
cstateo cea credlnciossu”329 a Slonulul ? Cum nu vo spuns însuși Domnul unuie din cel care
umblă acum cu duhul iui Ieremla330: ați
327. Idee similară și în spist. 204.
328. Ef. 2, 2.
329. ls. 121.
330. Ier. 18, 12.
auzit ce <lucniri peste măsură de urâcloaar> - făcut fecioara lui Israel ?. „Și te voi logodi pe
tine mie întru dreptate și întru judecată și întru milă și întru îndurări”, cum i--m făgăduit prin
proorocul Osea331, D-r ea s-a îndrăgostit de niște străini și, pe când încă trăi-m eu, soțul ei,
e- se dempertă ca o adulteră și nu se teme să se de- -ltui bărbat. Și ce -r spune cel c-re o
conduce- pe cea logodită, dumnezeiescul și fericitul Pavel, atât cel vechi, cât și cel nee332,
d-torită învățăturii căruia, lăsând și tu casa părintească, te-ăi unit cu Domnul ? Oare n-ar
spune oric-re din ei în urma unei nenorociri atât de m-ri: „frică de c-re m-am temut - venit
asupra me- și de ce m-am aprri-t, acee- m-- întâm- pinaf’333 și „Eu te-am Iegedțc unui
simplu bărb-t, ca să te înfățișez lui Hristoa fecie-eă nrprihămtă”334 ? Mereu mă teme-m că
într-un fel sau altul, aș- cum - amăgit-o șarpele pe Eva, prin viclenia lui, să nu ți se spurce
într-e zi și cugetele tale335. I-tă de ce mă sile-m prin nenumărate sforțări să stăpânesc
tulburările patimilor tale și prin nenumărate griji și vegheri să păzesc mireasa Domnului.
Mereu îți dradri-m cu amănunte viața femeii nemăritate și-ți explicam că singură ea, femei-
nemăritată, po-te purta grijă de lucrurile Stăpânului, ca să fie sfântă cu trupul și cu duhul336,
îți arătam vrednici- fecioriei și, nemin<utte templu al lui Dumnezeu, îți dădeam parcă aripi,
ețdldânde-tr spre Iisus prin focul dorinței; în sfârșit, prin teama de primejdie, îți vene-m
întrtajuter c- să te împiedic să cazi, zicând „de va stric- cineva templul lui Dumnezeu, îl v-
strică Dumnezeu pe el’337.
Mai adăugam și siguranța rugăciunilor în nădejde- că trupul, sufletul și minte- t- ar pute-
fi încă păste-tr neatinse și nepângărite în vedere- venirii Domnului nostru Iisus Hristes. D-r
nu, în zadar m--m obosit: acest rău pentru tine și -m-r pentru mine - fost sfârșitul tuturor
adeater dulci strădanii, aș- încât n--m -vut încotro și - trebuit să plâng tocm-i din pricina celei
prnteu care -r fi trebuit să mă bucur.
Iată, așad-r, că te--i lăs-t -măgită de șarpe m-i cumplit decât Ev-. Și nu num-i cugetul ți s-
a întunecat, ci și trupul ți s-a tulbur-t. Ceea ce-1 face pe -cest trup să tremure, chiar dacă ezit
s-o spun, dar nici nu pot tăcea (paedă mi s-a -prins un foc în o-se, slăbesc din toate și nu mă
pot ține pe pidleare), e f-ptul că ai luat mădularele lui Hristos c- să faci din ele mădulare ale
unei deafeânate338. Acest- e nu num-i răul cel mare, care întrece orice cemn-eαțir.
331. Os. 2, 21-22.
332. Sa fie o -luzie l- P-vel Eremitul, pe domn-ră cu P-vel 101
AρoateIeI ?
EPISTOLE
333. Iov 3, 25.
334. II Cor. 112.
335. // Cor. 11, 3.
336.1 Cor. 7, 34.

337. / Cor. 3, 17.
338. / Coi-. 6, 15.
El reprezintă o cutezanță cu totui nouă339 în viețe oamenilor: „Treceți în ostroavele

Hetimuiui și vedeți; și în Chidar trimiteți și socotiți foarte și vedeți dn s-au făcut uneie ca
acestea. Dn și-au schimbat vrnun popor dumnezeii săi, deși acela nu sunt dumnezei’^. însă,
fecioara și-a schimbat mărirea pe o rușine. Ceiui c rămas încremenit, iar pământul c fost
cuprins dn un cutremur și mai înfricoșat. Nu mci poți ttc ia îndoială, ca să nu zici împreună
cu Domnul: „două lucruri rele a făcut poporul Mnu: M-c părăsit pn Mine, Mirele cni
adevărat și sfânt ci sufletelor curate, și s-c dat în mâna unui desfrânat nelegiuit și nedrept,
cere strică și trup șl suflet. Așa s-a despărțit și ea de Dumnezeu, Mântuitorul ei, făcând
mădulcrnin ni roabe ale necurățiel și fără- dGlGgii”341. Pn Mine M-a uitat și s-a dus ic
iubitul n1342.
IV
Mci binn ci fi fost pnntiu ni ce moara învârtită dn un măgar să-i fi fost pusă lui dn gât șl
să-l fi aruncat în marn, decât să smintească o fecioară c Stăpânuluϊ33173· Ce rob nerușinat ai
ajunge până la atâta nebunie, încât să se urce în patul stăpânului său ? Cn tâihnr s-ai iăsc dus
de o prostie atât dn mare, încât să pună mâna pe darurile aduse lui Dumnezeu, nu pe niște
obiecte neînsuflețite, cl pe niște trupuri vii în cein sălășluiește un suflet făcut după chipul lui
Dumnezeu ? De cine s-a mal auzit altădată spunându-se ca tocmai în mijlocul unui oinș și în
piină amiază să fi avut îndrăzneala să deseneze formele unor porci necurați pe chipul unui
împărat ? Dacă cineva nGciastGștG căsătorie unui CIICCS, el nttn det moiții fără milă, în
prezența c doi-trei martori. Cu o pedeapsă oare dn câtn ori mci mern crezi că vc fi judecat cel
cern va fi călcat ic picioarele Fluiul iui Dumnezeu pângărindu-I mireasa, cere sn unise cu El
piin ăăgăduϊnțn344, batjocorind duhul fecioriei ? Numai că na n fost cea ccie l-c dorit, zice
ei, nu fără voia el m-am atins de na. Fiind lipsită de rușine, cne desfrânată s-a înnebunit după
frumusețea iui Iosif, însă nebunia unni nerușinate n-a putut birui virtutea acestui bărbat
nevinovat și, cu toatn că a pus mâinile pe ni, totuși nu i-c putut sili ia aningiuirn- - Oi, în
cazul acesteia, ec c fost cec cern i-c hotărât, pentru că nu mei ere fecioară, șl dacă ei n-cr fi
vrut, ea totuși s-nr fi pângărit cu altui. - Mai trebuia, zice Scriptura, ca Fiul Omului să fie
vândut, nar voi acelui om prin care este vândut; sminteala trebuie să vină, .ΟΙ vai
omului aceluia prin care vine smigteala34-.
V
Și atunci, „oare csl ce cane nu se moi scoală, ior cel ce rătăcește drumul nu se moi
îgtoaace”34ύ ? De ce s-a îndepărtat fecioora intr-un chip otât de neaușegat, ea care
auzise pe Hristos, Mirele ei, zicând prin gura lui Ι-Ι-ΙΙΟ: „După ce a făcut te-tă acestea
317cAlci nstn prefigurată mentalitatea generală a lumii creștine medievale, mai cu

seamă a lumii bizantine, pentru ccie orice înnoire ori noutate reprezenta un luciu 1ncccGatcCiI, cern tradiția^
340. Ier. 2, 10-11 (nd. 1914).
341. Cf. Ier. 2, 13; Rom. 6, 19.
342. Os. 2, 13.
343. Mt. 18, 6; Lc. 17, 2.
344. Evr. 10, 28-29.
i-am zis: îgteaace-te la Mine ! Dar nu s-a întors”318 319 320 321 322 323 324 325. „Aunu mai este
balsam
102 în Galaan ? Au nu mai este SFÂNTUL VASILE CEL MARE
-colo doctor ? De ce nar nu se vindecă fiica pepoaului Meu ?”348. Desigur că în Sfânta
Scriptură vei mai găsi mult ajutor împotriva răului tău, multe leacuri ccre să ducă de
la pieiae la mulțumiră; tainele care înconjoară moartea și învierea, cuvintele nespaă
judecata cea îgfricoșăto-ae și penepsăle veșnice, învățăturile despre pocăință și despre
iertarea păcatelor, tot atâtea pilde despre înnaeptaaă - drahma, oaia, fiul care și-a
mâncat -verile cu femeile desfrânate, care era piărnut și s-a aflat, era mort și a îgve-
t349.
Să folosim aceste pilde co -jutoa împotriva răului nostru și faeg sle să ne vindecăm
și sufletul. închipuie-ți judecata și ziua csa din urmă, căci tu nu vei fi singura care vei
trăi veșnic: groaza, înăbușirea, ceasul morții, sentința dumnezeiască gat- să ss
pronunțe, îngerii care -le-rgă, sufletul în tot meniul acesta tulburat îngrozitOT,
măcinat tot timpul de biciul unei cenștiegță a păcatului și cars se întoarce cu j-le spre
^ΟΈΙΪΙ- de pe pământ și cu necesitatea neînduplecată a acestui drum lung3-0ι
închipuie-ți în cugetul tău tabloul ultimului deznodământ ol vieții universale, când Fiul
lui Dumnezeu va veni întru mărire cu sfinții Săi îngeri, căci „vo veni și nu va tăcea”3-1,
iar când va veni, va veni să judece viii și morții, să dea fiecăruia după faptele lui; când
trâmbița de pe celălalt tărâm va scoate un sunet put-mic și îngrozitor și-i va trezi pe cai
ce norm ds la începutul veacurilor; o vor lua înainte cei ce au făcut binele, pentru
înviersa vieții, iar csi cs au făcut rele, spre învierea osânneaii3- 2ι Anu-ți aminte de
vedenia dumnezeiască a lui Daniel, cum ne înfățișează el Judecata: „am privit, zice el,
până când au fost așezate scaune și S-a așezat Csl vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era
albă ca zăpada, iar părul οο^Ιώ
Său, curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc, roțile lui, foc arzător. Un râu de foc se
vărsa și ieșea din el; mii de mii îi -lcjaac șt miriade de mieiαae stăteau maratea Luî!
Juaacatnecl S-a așezat, iar cărțile au fost desahiaa”3 3263. Binele, ca și răul, ceea ae-i
vădit, ca și ceea ce-i ascuns, faptele, ca și gândurile, toate se aascnperă aihte-n dată cu
claritate ca să fie auzite de toți, îngeri și oameni, în această aa-aopaeire, ce se alege de
aai care au trăit în răutăți ? Unde se va ascunde asa-t suflet care se va arăta, cnte-o
alΐpită, plin de rușine privieΐloe atâtor spectatori ? Cu ce fel de trup vei suferi aaeate
nesfârșite lovituri de biai, acolo unde e un foc ce au se stinge, un vierme razechătne,
care au moare, prăpăstii adânci, întunecate și înfricoșătoare, plânsete amare, urlete de
durere nemaiauzite, gemete și scrâșniri de dinți, ΐϋ relele au mai au sfârșit ? De aceareα
nu te poți mântui niai după moarte și nu axΐată ntct o năsancΐee sau vicleșug care să
ajute pe cineva să scape de aceste nemiloase pedepse.
318 Mc. 14, 21; MÎ. 18, 7.

319 Iei: 8, 4.
320 Ier. 3, 7.
321 Iei. 8, 22.
322 Lc. 15,4-7; 9-10; 11-32.
323 Descridreo fricii prin cers trece sufletul în ceasul morții celei păcuSoosd, precum și o înfricoșătoarei Judecăți noeesisuid uns din paginile cel, mai
emoționante ale ecrieuÎui Sfântului Vaelld·
324 Ps. 49, 3.
325 In. 5, 29.
326Dan. 7, 9-10.
354. Ps. 94, 6.
355. Is. 118.
356. Mt. 9, 12-13.
357. De reținut cum știe Sfântul V-sile să -rate -nrenieir- lui Dumnezeu față de om. Nu degeaba el este între cei mai em-ciști Părinți ai Bisericii.
Filantropia .sublini-tă de el rar și-găsit o exprimare mai deplină și mai înălțătoare c- în rugăciune- pe care ne-- lă.sal-o în Liturghia sa, în timpul Axieculei.
VI
ȘiEPISTOLE
totuși acum e pn-ibilă o fugă. Și câtă vreme e posibilă, 103 să ne ridicăm dm căderea
noastră și să nu ne pierdem orice nădejde pentru noi dra alΐpa în care știm cum să ne
ferim de răutăți. Heisto- a venit în lume tocmai ca să mântuiască pe cei păaătoeΐ:
„Veniți să ne închinăm și să cădem în genunchi înaintea Lui și să plângem înaintea
Domnului’^5'1. Căci, când ne cheamă la întoarcere, cuvântul strigă, răsună. □ cale a
mântuirii totuși există dacă o dorim. Moartea și-a înghițit prada, pentec că ea a fost cea
mai tare, dar, să știi bine, Dumnezeu a șters toate lacrimile de pe fața celor ce se
pocăiesc.
Domnul este credincios înti-u toate cuvintele Sale. El nu minte arunsi când zice: „De
vor fi păcatele voastre cum e câemâzul, ca zăpada le voi albi, și de vor fi ca purpura, ca
lâna albă le voi face”355. Marele Doctor al sufletelor e gata să vindece ȘÎ răul tău.
Cuvintele sunt 0^^ de însăși gura Lui, izvor de dulceață și de mântuire, atunci când a
zis: „nu cei sănătoși au nevoie de aoa- tor, ci cei bolnavi, că n-am venit să chem pe cei
drepți, ci pe cei păcătoși la pocătnță”3 56. Mântuitorul vrea să te curățească de rana ta
cea dureroasă și să arate lumina după întuneric. Păstorul cel bun te caută, după ce a
lăsat oile care nu se rătăsi-eea. Dacă tu te redai pe tine ție-ți, El nu va mai sta la
îndoială și acest Iubitor al oamesilnr357 nu Se va da înapoi de a te lua pe umerii Lui,
fericit că a găsit ocia cea pierdută. Tatăl stă și așteaptă întoarcerea ta din rătăcire. Vino
numai, iai pe când încă vni fi departe, El vc alerga și sn va cruncn pe grumajil tăi și, cu o
strângere printGnGascăt va îmbrățișa cnna ce căința curățise deja ! El vc îmbrăca în haine
dintâi un suflet cere t-a dezbrăcat dn omul cel vechi și dn faptele lui, va pune un inel în
mâinile care t-au spălat de sângele morții și va încălța picioarele care s-au întors acum de pe
calea cea rec dn diagui chemării ic Evanghelia păcii. Va înștiința pe ai Săi, îngeri și oameni,
că aceasta e ziua bucuriei și a veseliei, prăznuind în tot felul mântuirea ta. Căci zicn:
„Adevărat zic vouă: va fi mci muită bucurie pGatIU un păcătos caie sn întoarce” 3’8. Ier dacă
vreunui din cel ccie se cred în picioare se va plânge că te-c primit prea repedn, acest bun
Păstor va răspunde în iocul tău și vc zice: „trebuie însă să ne bucurăm și tă ne veselim,
pGatrυ că această fiică c Mea moartă n fost și a înviat, pierdută n fost și s-c aflat”359
358. Lc. 15, 7.
359. Lc. 15, 32.

II
SCRISORI DIN TIMPUL EPISCOPATULUI
EPISTOLA 47
Către prldSeeue Grigorld327
„Ο^Ίί vo da mis aripi ca ds porumbel” sau cum s-or putea înnoi bătrânețea mea, ca
să pot trece peste întinderea care mă nesp-ată de Tins, preaiubite, ca să-mi astâmpăr
norul și să istorisesc supărările sufletului și să regăsesc prin Tine o mângâiere ΜΙ-Ο-Ι-
în necazuailă mele ? Inta-anevăa, după mocatea fericitului episcop Eus-bm o mare
teamă m-a copleșit. Cei care pândeau altădată Biserica metropolei noastre și voiau s-o
umple de neghinele eretice nu voiau ei oara să prindă acum un prilej da - smulgă prin
învățăturile lor tulburătoare credința cara fusese semănată cu multă oboseală în
sufletele oamenilor și să nestrome unitatea acestei Biserici ? Tocmai acest lucru l-ou
făcut în multe Biserici2. Insă, când au sosit scrisorile clericilor, cars ne auτau să nu
trecem peste voia lor tocmai într-o clipă atât de grea, am privit în jurul meu și mi-am
anus -minte de dragostea Ta, de credința Ta dreaptă și de râvno pa cara oi depus-o
totneaug- pentru Biserică. Iată de ce l-am trimis pa preaiubitul Eustație, cori-conul, să
facă apel la ogor-bίlitatea Ta și s-o atragă l- toate eforturile anevoioasa împlinite în
folosul Bisericilor, ba chior să o mai adauge și pe cea de azi: să-mi liniștească
bătrânețea întâl- ninnu-se cu ea și să corecteze evlavia dreptei Biserici, dându-i
împreună cu mine (dacă, bmeîgțelăt, voi fi socotit vrednic să particip și eu la această ac-
țiune sănătoasă) un păstor după voi- Domnului 3, care să fia în stare să în- drepteze
poporul său. Eu am în fața ochilor un bărbat, care nu-i necunoscut nici Preasfinției
Tale: dacă suntem socotiți vrednici da a-L dobândi, vom fi câștigat o mare siguranță în
fața lui Dumnezeu și vom săvârși cea mai mare binefacere pentru poporul care ne-a
chemat. Dar, Ta rog de o mie de ^ϊ, lasă la o porta orice șovăială, vino să ne întâlnești și
să previi greutățile anuse de iarnă.
327 PotrivR pnvnrii călugnuÎoa meorinir cane au ediiut eptssrdalx SiSidruSui tâul e, auiorul spistoldi acsxtsio s Grigorie ds Nazioec eseisr, cor, cer,
dpiecsauÎui Eusebiu ds SomoeaSo să eprijied conCidaturo Sfântului Vasil, 1a scaunul dpisnsaoÎ Sin Cszareda 0^00^1,1.
1. Ps. 54, 7.
2. E vorbo Ss ΟΠΪΙΙ, cars încercaseră să pună și în Cezareia un daixcsa orion, așa cum în oprsoas toas, celelalte centre moi imasrtoets·
3. Acest aUeSsr , tocmai Sfântul Vasile, cor, ovso ps atunci 40 ds onl. Cel cors vorbea ds
sro tatăl Sfântului Grigorie Teologul.
4. Vestită nra c.spilmnc Inmiior σcpcdoσ1nan- Sfântul Vasile facn adeseori ccnstn ronstctari-
5. Episcopul Meietln de Aas1oh1c revenise dn curând din cei dn-ci doline surghiun.
6. Arica moderat, uicct în cnui 370 dn împăratul Vciens, fără voie poporului, pn scaunul patriarhal din CoastantiaoaoIt Dnmofd va fi depus în cnui 380 dn
împăiatul Tnodosle cnl Mcrn anntIu că nu crcnptasn Crezul nicnGca·
7. O mică partidă de snmίcriGa1 din Ccaaeoc1at pn ccie Sfântul Vcsiin c știut totuși tă-1 țină ia inspect. După cum reiese din această epistolă (și din altele),
Sfântul Vasile căuta cu râvnă readucerea lc comuniune c crînniloi moderați.
* Nu se .știe unde-și -vea .scaenuI adesl rniacep, cărui- îi mulțumește urările făcute
cu ocazi- alegerii ΪΜΠ eniscen, neemițâcdu3i totod-tă că-i v- comecic- dacă - -fl-t mo-ște de m-rtiri,
8. Ps, 25, 8.
9. Ps. 111,6.
EPISTOLA 48
122 Către Eusnbiu, episcop de Scmosctc
Scrisă în cnui 370 (371)
Abia am reușit să efiu pn cineva ccie să meargă în direcție Cuvioșiei Taie, întrucât aici
oamenii se înspăimântă dn icrnă atât de muit, încât nu îndrăznesc aiσi măcar să-și scoată
nasul din camere lor. Dn fapt, atât dn mult nn-au înecat ninsorile în iama aceastc, încât după
două iuni parcă CCÎC azi nn-cm trezit din culcușurile noastre, atât de adânc ne-cm cufundat
în săinșu- riie noastre4. în orice caz, să mă ierți, căci cunoști și neîndrăzneaic mec tipică șl
mișcarea greoaie c capndoclGnilor, pentru că nu Ți-cm scris mei devreme și n-am ndus ia
cunoștința vnnerabiiîtățiî Taie noutățile privitoare la situația Bisericii din Antiohlc, carn s-a
mucegăit și a degerat de tot, spre a nu-Ți mci spune și altele, despre cere cied că vei fi auzit
de muit, cum n firesc’. întrucât însă nu cred că va fi un lucru obositor pentru Tine nici dacă
Ți-aș spune lucruri cunoscute, Ți-cm trimis epistolele pe cere ln-a adus curierul meu. Atât
despre cceasta.
Constnntinopoiui îi crn de muită vreme ca episcop pe Demofii 6, după cum îți vor fi
comunicat verbal curierii noștri și după cum sigur vc fi eflet Sfinția Te. Cnva uimn de
ortodoxie șl de evlavie sn zvonesc despre ni, eșa am înțeles de ia toți carn vin de pn acolo,
nșa încât chiar șl părțile dezbinate nln Bisericii din capitală sn vor reuni și (sperăm că, n.tr.)
unii din episcopii vecini vor primi unirea.
Ai noștri7 nu s-au arătat a fi peste așteptări, pentru că într-unc din vizitele pn cere mi-au
făcut-o după plecarea Ta au spus și cu făcut muitn lucruri urâte, lei', până in urmă, au plecat
aslgurându-mă că s-au despărțit dn mine. Acum, numai singur Dumnezeu știe dncă situația s-
ai mci putnc îmbunătăți și dncă răutățile vor mai mcnta.
Rnstul Bisericii, piln heiui iui Dumnezeu, se ține bine și se roagă deodată cu venirea
primăverii să Te vadă din nou pe meleagurile noastre șl să se rGIntiaGrGască prin buna Ta
păstorirn. Cât privește sterne organismului meu, ea nu-l mei bună decât m-a obișnuit să fie.
EPISTOLA 49
Către aoΐaanoul Arcadie328
Am mulțumit lut Dumnezeu Celui sfânt că am primit eotatolα Evlaviei Voastre, șt
mă rog șt eu să fiu vrednic de nădejdea pe care V-o puneți în mine. Pentru ctnstaa pe
care mi-o arătați în lui Heistna, doresc și eu ca
pentru aceasta să luați răsplată. Cndeoaeei îmi exprim mulțumirea pentru că,
angajânau-Va să dovediți că sunteți adevărat creștin, eidiaațt aaaă în ainatea numelui
lui Hriatoa, panteu că, cnte-adavăe, „ați iubit eunαauviință a caset Domhului”8, cum
spune Scriptura. Aatfal, V-ați pregătit sălaș ceresc gătit spre odihna celor ce icbeaa
numele lut Heiatns.
Dacă putem gândi că există moaște ale maerieilne, atunci dorim să ne implicăm și
noi îs râvna Vnastea, pentru că, dacă „11^ pomenire vaeniaă va ft dreptul” 9, arunct
poate că șt noi vom fr părtași ai pnmahieit cetet echa, care Vă va ft dăruită de către
Sfântul <ale cărui moaște se vor fi aflând>.
EPISTOLA 50
Către aoiaanocl Ihnahahtta*
328 Nu cuce-.șlrm pe cine .și unde năalerea -cest rniacon· Să fie un- și
cu ce- din rnialela 81 și c-re cere- să î se -sigure o bună .secdrsiunr l- acaeneI episcop-I ? în epistola de f-ță se amintește totuși că Icechentie acriaeae îc-ictr ^-
ΗΜ^Ι
dare-i mulțumește acum. J. Wiîg (Studieri zur Gcsch. dcs Papsts Innozcnz I and dcr Papstwahlcn dcs 5. Jiu., Thol. Quăet-Ischeift Tub., 1902, 388-
439) crede că enial. 50 .și 81 -u fost aceiar de Sf. Io-n Hriaeslem p-pei Inochrclir I (401-417).
10. Lc. 22, 27.
Scrisă I- îccrneleI eniscon-teIei
înEPISTOLE
cine s-ar cădea să se mareadă cet fricoșt șt cOne ΐ-^ putea123 trezi pe cet anmhnrnși,
dacă nu Evlavia Ta, anre ești o întrupare a auvioeiei față de Stăpânul nnateu, ca usul
care mi-ai dat o souă dovadă de desăvârșire în toate și care at primit să te cobori până
la smerenia mea, ca un adevărat ucenic al Celui care a aoua: „Eu sunt în mijlocul
voateu”,0, nu ca un oaapeta, ct „ca unul ce slujește” ? Ai binevoit să se dai dis eucceia
Ta duhovnicească, să ne întărești sufletul cu o prețioasă scrisoare și, ca să zicem așa, să
strângi îs brațele măririi Tale micimea noaatră de anpit. Roagă-te dar - cer αaaat de la
buna Ta tnimă - să ne învrednicim a gusta din ajutorul usui om mare ca Tise și să
primim grei și înțelepciune, ce să îndrăznim o răspunde unui om co Tine, cere ești condus de
Duhul Sfânt, ior întrucât om înțeles că ești prietenul Lui și că Tu îl preamărești înSr-oddvUr·
suntem adânc mulțumitori pentru dro- goetdo Ta stetornlcă și nezdruncinată feță de
Dumnezeu. Mă rog der ca partea mea să fie alături de închinătorii cel adevăroți, printre cere
sune convins că se eflă și desăvârșirea Ta. Cer acest lucru marelui și adevăratului Episcop,
cord o umplut tortă lumea cu minunii, Lui, Domnul <nsstru>·
EPISTOLA 51
Către episcopul Bssporiss
Scrisă în -nul 370 ( ?)
I
Cât crezi că m-em tuibures eufidtsște când om ouzit d, celomnio cu cere mă învinuiau
unii din cel core nu s, tsm ds Judecătorul, Core-l „ve pierde pe Soți cei ce grăiesc minciuni
7”n. Aproape întreoge noapte n-om putut închide ochii după spussie iubirii Toid, într-otâte
ml-o atins trietețse inima. D, fept, zics Ssiomoe, „ceiomnio îl înjosește pe om”12 și nimeni
nu-l atât d, nesimțit să nu-1 dseră sufletul șl să nu s, plece până io pământ când eud, din guri
ușuroSlce minciuni și Pârfeil. Ior noi trebuie să ie trecem pe torte cu vederea șl să îndurăm,
lăsând răzbunereo în grija iul Dumnezeu, Core nu ne vo trece cu vederea, întrucât „cine
grăiește ds rău p, csi sărac îl mânie pe Csi ce i-o făcut ps si”329 330 331 332 333.
De eltfei, csl cers ou compus ensoetă nouă dramă d, defăimare împotriva noastră nu-ți
foc impresia c-er moi crede în Dumnezeu, Cor, o spus că vo trebui să dăm seama în zlus
Judecății până șl d, orice cuvânt deșert ps care-1 rsstim1 4· Spuns-ml dor, l-om onotemotizot
su vreodată ps fericitul episcop Dionlss ?15 Căci așa sunt învinuit. Unde și când ? Cine moi
era d, față acolo ? Ps ce motiv ? Prin simple vorbe sau în scris ? Luându-mă după oltul ori în-
cepând șl încumesându-mă eu însumi io o astfel de îndrăzneală ? Vol, câtă nerușinare din
partea celor core vorbesc cu atâta ușurință toate aceste lucruri ! Cât dispreț feță d, judecățile
lui Dumnezeu ! Afară docă nu cumva - adăugând după închipuirea lor șl această trogeOi, -
vol fl devsnlS cumva nebun într-o Pună zi și atunci nu vol fi știut nici ce grăiesc. Or, după
cât, îmi pot de ssomo, nu știu să fi făcut ori să fi spus oșo ceva, și nici nu evsem d, gânO s-o
foc. în schimb, cese ce știu sigur e faptul că încă din vârsta copilăriei om fost crsscut în
dragoste față de ei șl mă uitam ia el ca la un om minunat, cu înfățișare venerabilă, îArr-
arât de distins, încât să exprime o demnitate sacerdotală îe comportare. După ce am
ajuns la vârsta înțelegerii, l-am cunoscut și după ca- ΙΚΙ^ΙΪ lui sufletești și am avut
bucuria de a-1 cunoaște și anturajul, obtervân- eo-i modul său simplu, noblețea șl
liberulitarea manierelor, precum și celelalte însușiri pozitive ale unui om, cum sunt
329Ps. 5, 7.
330Pr. 29, 23. Sfântul V-sils ss plânge de colcmgillă cclsτilorι
331 Pr. 14, 32.
332Mi. 12, 36.
333 Episcop ol Căz-răGi Cafodoclăi, cors I-o botezot ps Sfântul Vasile. El a murit în -nul 362. După si a urmat Dicgisls, antecesorul Sfântului
Vasile.
bunătatea, beAacovimță și blândețea, chiar strălucirea și deschiderea împreunate cu
distincția.
124 După toate aceste virtuți pe care te-am
SFÂNTUL cunoscut
VASILE CEL MARE la el, eu îl număram între
cei mai aleși și mai reputați prin virtute oameni.
II
Dar tpre sfârșitul vieții - au voi ascunde adevărul - m-am îndurerat nespus de mult,
împreună cu alțl compatriot de-a1 mei, temători de Dumnezeu, pretau că a subscris la
mărturisirea de credință cerută de cri din CoegraAr1eopot, conduși de episcopul
Ghrorghe16. Apoi, ca unul care-i privea cu blândețe și cu îngăduință pe toți, ca ue
părinte îndurător ce era, căzut într-o boală din care va șl muri, m-a chemat înta-o bună
zi și ml-a spus: „ml-r martor Dumnezeu că, deși am consimțit, semnând textul dla
Constantinopol, nicicum au m-am gândit tă aduc vreo știrbire credinței expuse dr
Sfinții Părinți de la Nlcrea șl că nici acum a-am pe inimă altceva decât cera cr s-a
statornicit de la început și mă rog, mal aleg, să eu fiu scos din crata acelor fericiți
eplscopi al celor 318, care au vestit întregii lumi învățătura cea adevărată. Astfel încât
noi, punând capăt oricărei îndoieli a inimii, să revenim la comuniune și să îecrtăm de a
ae mai supăra”.
Acestea au fost legăturile mele cu rl. Dacă spune clerva că m-aș fi făcut vinovat față
de el defăimâaeu-i, să a-o spună slugarnic șl pe ascuns, ci tă aducă lucrurile la iveală,
având curajul să mă îevleuiască eeschis17.
EPISTOLA 52
Unor călugărițe
Scrisă ia începutul episcopatului
I
Pe cât ee-a întristat mai înainte o veste dureroasă care a ajuns la urechile noastre,
pe atât de mult ne-a bucurat episcopul preaiubit al lui Dumnezeu, 334 335 fratele
Besperies18, cu cefe mai bune știri pe c-re ni fe-a dat despre dUvlodiiIr voastre. El mi-a spus
că, slavă Domnului, to-te aceste zvonuri erau doar scornituri afe unor oameni care nu
duneșleau bine adevărul în legătură cu voi. A m-i spus apoi că a desdenrrit chi-r și între voi
niște c-fomnii îndreptate tot împotriva mea și c-re SUCI atât de nelegiuite, cum numai aceia Ie
pot spune, anume cei c-re nu se gândesc că vor da socoteală înainleα Judecăterufui Ia ziu-
dreptei răsplătiri chi-r și pentru fiecare vorbă spusă în deșert.
încât am adus mulțumiri Domnului, vindecat de vătăm-rea -dusă de voi 336 337 338, pe care o
primisem din c-uza dalomniri oamenilor, după ce v-ați dat seama să lepădați opiniile false în
privința mea, dând ascultare asigurărilor date de fr-tele neatru. Căci atunci când și-a exprimat
înainte- voastră părerile, ef a -răt-t că și ale mele erau fa fef.
într-ădevăr, un- și acreadi ne este fa amândoi credință, și aceasta pentru că suntem
moștenitorii -defeeași Părinți, care -u vratil odinioară, f- Κ^^-, m-re- învățătură a dreptei
credințe. Dar dacă toate părțile adratria sunt de preluat fără vreo centeafacere, în schimb
cuvântul „deeflință” a ίeal rău primit de către unii; și mai SUCI și azi din aceia c-re nu vor să-
l primească. Pentru aceasta, pe bună dreptate, i-ăi putea și osândi, dar i-ăi putea judeca și cu
îngăduință. Pentru că - nu urma pe Sfinții Părinți și - nu αdoeda graiului for mai muftă
autoritate decât îți spune propria ta părere, e o atitudine vrednică de condamn-t, întrucât e
334Gheoighe Ccaaeoc1cnuI c fost pus cu slin, dn împăiatul Constantin, crhinplscop în Alexandria. Aici n vorba dn formularul sGm1cI1ca dn Ic Rlmini (359), care
anula credința a1cGGaaă, dar despre caie Dicnlos nu-șl dăduse snamc că cr cuprinde o erezin, dn ccnnc s-c căit, așa cum ne vc spune nici însuși Sfântul Vaslin.
335Desigur, ce. ^-^^-^1 acuzaseră pe Sfântul Vasile de defăimarea binefăcătorului său au făcut acest gest din invidie.
336 Episcop de Celecra, despre care s-ă vorbit în rniatel- 51.
337 Atât din epistol- 51, cât și din cea de față, reiese că Sfântul Vasile nu -vea o părere prea bună despre ținut- morală și lrolegidă - călugărițelor. Trecând
peste unele cuvinte ^1ϋ- ciea.sr la -dres- sa, de c-re se făcuseră vinovate călugărițele, sfântul le explică adevăratul înțeles -1 cuvântului „deeființă”.
338 Eretic -clilricilar, osândit în m-i multe aico-dr între 264-270, pentie că, în eălădire- lui, el aeaținra că Fiul și Duhul Sfânt nu sunt Prese-cr dumnezeiești,
ci niște drealeri ale Tatălui.
plină de înfumurare; dar și a sodoti acest cuvânt ca auanedt numai pentru că a feat respins de
alții, EPISTOLE
o astfel de atitudine s-ăr păre- că te adoalr întrucâtva din 125
învinuirea precedentă. E drept
că episcopii care .s-au Ϊ^Π^Ι din cauza fui Pavef de S-meaal- 0 au -tacal -craată expresie, ae-
2
cetind-o necl-ră. Ei ziceau că termenul „deoființă” ne duce cu gândul în același timp atât I-
ființă, cât și fa cee- ce provine din ființă, aș- încât, od-tă împărțită, ființa dă numirea
„deoființă” și cefor în care a feat împărțită. O asemene- cencrpțir po-te avea o noimă într-o
o-recare măsură atunci când vorbim de bronz și de monedele confecționate din bronz, d-r în
Dumnezeu-Tatăl .și în Dumnezeu-Fiul substanța sau ființa nu-i m-i bătrână decât Ei înșiși,
nici situată deasupra Lor, așa încât Peraeanrlr divine nu pot fi aecetite Un- m-i mare decât
Cealaltă, căci ar fi mai mult decât nelegiuire să cugeți sau să spui așa ceva. îctrt-devăr, ce -r
putea fi mai vechi sau mai bătrân decât Cel nenăscut ? Printr-o astfsl de blasfemie aste
nimicită însăși credința în Tatăl și în Fiul, căci sunt ca și frați cei cars-și iau începutul
dintr-o singură ființă.
II
Și întrucât existau și pe atunci21 unii care ziceau că Fiul a fost anus din neființă la
ființă, pentru a elimina această impietate <Părinții> au adăugat termenul „neofiίgță”ι
Intr-adevăr, unirsa Fiului cu Tatăl s veșnică și continuă. Chior și cuvintele anterioare
arată că aceasta era credința acestor oameni. După cs au spus „Lumină din Lumină” și
după cs au mărturisit că Fiul s „născut, iar nu făcut” din substanța <ori din fnnța>
Tatălui, ei au adăugat la acesta- cuvântul „neoființă”, vrând să -rate prin aceasta că ex-
plicarea core s-ar do cuvântului „Lumină” pentru Tatăl s-ar potrivi și Fiului. Căci
între o lumină adevărată și altă lumină adevărată nu sxistă nici o neossbίreι De acsea,
întrucât Tatăl e o lumină fără început, iar Fiul e o lumină născută, cu alta cuvinte,
întrucât și Unul e lumină și Celălalt e lumină, Părinții -nume au spus „reoființă” pentru
ca să ss vadă că și Unul și Celălalt se bucură de aceeași demnitate a firii; și nu s-a spus
„neofiίgță” ca să se arata că cele nouă Psrsocne sunt între ele ca frații, cum ou gândit
unii, ci neo-recs cauza și ceea ce își ia începutul din eo sunt de -cee-și firs, cu alta
cuvinte sunt „deoființă”.
III
Același termsn corsctsoză și rătăcirea lui Sabelie22, întrucât aceasta desființează
inentitotsa ipostasului și introduce o noțiune perfectă ds persoană. Căci daoființime-
nu-i ceva ce se refer- la sins însuși, ci e o raportare a unei realități către altă realitată.
Prin urmare, el precizează bine și conform cu dreapta credință neosebiaea dintre
ipostase și evidențiază similitudinea firii. Când învățăm deci că Fiul este din ființa
Tatălui, și anume că e născut, ior nu făcut, atunci nu trebuie să ne ducem cu gândul la
niște înțelesuri trupești ala fenomenelor naturale. Căci ființa Tatălui nu a fost
împărțită, așa încât de l- Tatăl să treacă și la Fiul, și nici nu se naște printr-un fel ds
scurgere sau prin producere, așa cum se întâmplă cu pomii când rodesc fructa, ci
chipul nașterii dumnezeiești nu se poate explica și nici înțelege de cugetarea omsne-scă.
E un semn ds cugetare nedemnă și senzuală să asemeni lucrurile veșnice cu cale
staicăcloase și trecătoare și să crezi că
21. în vrsmso Sinodului Cs lo Nicdeo.
22. Eretic Ο^^ΠΙ^ΟΙ ϋ0ο^ (sec ol III-lse), cor, iăaăduio existențe pdreseoÎU o Fiului .șl a
Duhului Sfânt. Pentru sl, ToSăl, Fiul și Duhul Sfânt sune moduri diferite ol, uneia și rcdleiași
Psressed, care, scțiseâeC, scțisesecă o Cotă în celitets ds CrsoSor (= Tatăl), oltă Ostă ce
Mântuitor (= Fiul) șl elsă Oosă co Sflnțitor (= Duhul Sfânt).
Dumnezeu Sn naște așa cum se nasc ființele trupești, câtă vreme în vederea dreptei credințe
trebuie
126să cugetăm cu totul altfel, gândindu-nn că numai
SFÂNTUL ființele
VASILE CEL MARE muritoare se comportă așa,
pn când în cazul lui Dumnezeu Cei nemuritor lucrurile ttau cu totui altfel. Așadar, nici nu
trebuie să tăgăduim nașterea dumnezeiască și nici când contemplăm pe Dumnezeu nu trebuie
să ne întinăm cugetul cu noțiuni materiale.
IV
în același timp, și Duhul Sfânt e socotit a fi de aceeași mărire și cinste alături dn Tatăl și
de Fiul, pentru că șl EI întrece orice creatură, fiind rânduit de Domnul, nșc cum cm fost
învățați de Evanghelia Lui, unde se spune: „Mergând, botezați în numele Tatălui și ai Fiului
și cl Sfântului Duh”23. De ccnea, cine pune pn Duhui înaintea Fiului tau cine crede că El e
mai bătrân decât Tatăl, un astfel de om se împotrivește poruncii date de Dumnezeu șl se
îndepărtează de credințe cna sănătoctă, întrucât nu respectă felul de cinstire pe cere i-a
primit, ci scornește nl însuși un grai nou, ce să fie pe placul oamenilor. Căci dacă socotim că
Duhui n superior Iui Dumnezeu, atunci Ei nu mai n de ia Dumnezeu, în timp ce în Scriptură
se vorbește de „Duhui Cni de lc DumaGZGυ”2 4· Or, dacă Ei nste „de ia Dumnezeu”, atunci
cum ci putea fi El mni bătrân decât Cei de la caie Și-a primit ființa ? Șl ce nebunie mci poate
fp șl acene când, nnfiind decât un singur „nenăscut”, să spună că e altă ființă superioară
Celui nnnăscut ? însă Duhui Sfânt nu-i nici înaintea Fiului Celui Unui-Născut, întrucât nu
există nici un mijlocitor între Fiul și între Tatăl. Pe de altă pnrtn, dacă Duhui nu-i „de la
Dumnezeu” și dacă a venit prin Hristos, atunci Ei nici nu există din cepul Icruluϊ· De aceea,
această înnoire privitoare lc rangul Lui nu înseamnă, nici mei mult, nici mai puțin, decât
nimicirne existenței Scle însăși, o tăgăduire c întregii noastre credințe. Așadar, e un iucru cu
totui nelegiuit șl tă Duhui Sfânt până ia măsura făpturii, dar greșit este și tă-L pui mai presus
decât Fiul ori mal prejos decât Tatăl, atât ca timp, cât și ce rang25,
Acestea tunt, în legătură cu ceea ce m-nm gândit să spun, lămuririle pn care ruvicș1ilG
voastre le doreau, iar dacă Domnul nn va ajuta să nn întâlnim cândva, atunci voi putea spune
mai multe ori voi afla poate șl de la voi vreo informație în plus ic problemele cern ne
prGocupă26·
23. Mt. 28, 19.
24. / Cor. 1, 12.
25. Cc șl în tictctui Despre Duhul Sfânt, Sfântul Vaslin c cdus o contribuție majoră ic for-
mularea învățăturii despre divinitatea celei dn c treia Persoane din Sfânta Treime, tocmai
prin formula simplă dn a crede precum ne botezăm șl dn a nn boteza așa cum credem. '
26. Fără tă jignească, Sfântul Vasile ține să precizeze cu o ironie fină eventualele „noi
informații” dogmatice pe ccin 1 le-ar putea sugera aceste călugărițe.

EPISTOLA 53
EPISTOLE
Catra hneaotaanof: 127
Scrisă 1- îccrpelul rniadep-telui
I
Ciudată e împrejurarea snee m-a făcut să vă sseic, fte șt sumat pentru că a dat
naștere la bănuieli și vorbării, dar, cndansaet, pentru că mt-a umplut sufletul de
aurere, întrucât până acum așa ceva nici nu părea de creziu! De aceea, tot ce vă aaric în
asaastă privință să fie ancotit ca un leac pentec cel aarelși dă seama că a greșit, ca o
măsură preventivă pentru cel care h-a greșit și ca un protest pentru cel nepăsător,
categorie dtn care, de altfel, n-aș dori să facă parte nictunul distre voi.
în fond, aaspre ce aredați că vă voreeac ? Se zvonește că usii dintre voi primesc bant
de la cet hirotoniți, ascunzând acest lucru sub masca evlaviei 27. Și aaeata e us rău și
mai mare, căct când săvârșești un rău aaecia te stlești să-i dai înfățișarea de bine sau de
vrednicie, atunci îți atragi o pedeapsă dublă: fact ceva ce nu se cade, iar ca să
desăvârșești așa ceva ai, cum s-ar spune, drept complice binele. Dacă așa stau luceueile,
să su se mai întâmple de acum încolo astfel de fapte, tar păcătosul să se îndrepteze, căci
celui ce primește eaaplata trebuie să-t spui ceea ce apostolii au apca celut care voia să
dea bani ca să-ei cumpere o participare la Duhul Sfânt: „Basti tăi să fie cu tine spre
pierzare !”339 340 341. Cntr-adavăr, e mai UȘOT păcatul calci care vrea să cumpere din
ignoranță aaeul lui Dumnezeu, decât păcatul celui care-1 visde. Căci există șt vindere,
iar dacă tu vinzi ceea ce ai primit ca ΪΟΙ, vei ft lipsit de harul spiritual, ca și cum te-ai fi
vândut pe tise însuți lui Satas.
<Prin simohie> tu introduci mtca ta negustorte îs luceurila duhovnicești și îs
Biaeetaă, prin care am primit îs gaj Trupul și Sângele lui Hriatoa. Iar acestea n-ar
trebui să se întâmple ! Am să vă spus și de ce șiretenie se folo- ae-s acești oameni: Et
cred că nu pasătuiesa, fitsacă nu primesc banii înainte de hirotonie, ci după [săvârșirea]
aaaataia. Or, a „primt” maaαmnă tot a primi, oricând ar avea loc aaaaată primire.
II
Vă rog deci să vă lipsiți de acest venit sau moi curând ds acest drum core nuca l-
ΊΟ., pentru co nu cumva, îgtinândc-vă mâinile cu astfel de câștiguri, să reveniți
nevrednice de o săvârși Sfintele Taine. lartați-mă, pentru că la încsput nu credeam, dar
după aceea, fiind convins de acest lucru, ameninț. Dacă după ce vo primi scrisoarea
mea va săvârși vreunul asemenea fapte, acel- ss va îndepărta de la altarele de -ici și-și
vo căuta alt loc unde să cumpere și să vândă darul lui Dumnezeu. Căci noi și Bisericile
lui Dumnezeu n-avsm asemenea obiceiuri. Mă voi opri, adăugând un sίnτcr lucra:
numai din cauza lăcomiei se produc astfel de lucruri. Or lăcomia aste rădăcina tuturor
ΙΙ-Ι-Ι^ și se cheamă „închinare la idoli’-9.
Pentru câțiva arginți să nu prețuițl idolii moi mult decât pe ΗΙΪ8^8 ! Nu mal uamațί
pilda lui Iuda, trădându-L din nou, pentru câțiva arginți, pe Cel cars S-o răstignit o
singură dată pentru noi, pentru că atât câmpiile, cât și mâinile celor care primesc astfel
ds roadă, se vor numi Acheldama30.
339* Despre horepiseopi ne porbesc can. 13 A ncira, 8 și 10 și ntiobin, o 5 N ΜϋβΖΜάεη; dae și can. 2, Sin. IV Ec, c-n. 14 Sin. VII Ec. După N. Milaș
(Drcptul bis. Oricittal, București, 1915, p. 326). La ^^Ι netr-e și 5ieetoci preoți la ț-ră, cu timpul .aepr-vrghrae cemai pe n-io5ii de l- ț-ră, nenutând 5ieoteni; pe
urmă, .simpli locțiitori, -poi -u dispărut cu Milaș, Canoanclc, II, 1, p. 17.
340 Primire- bacilee împărtășire- celOT sfinte, în primul rând - hirelociri, - ÎOSI
.sligm-tizată prctre prima o-ră de Sfinții Aneateli, când -u cembălul pe Simon M-gul, c-re voia să cumpere cu b-ni d-rul lui Dumnezeu. De -ici numele „aimonir”,
după ΜΙΛ lui. Simeni- - m-i fost don<-mnată de c-n. 29 ano.sl., de c-n. 2 -1 aic. Calcedon etc. Sfântul Vasile dembatr și el ΙΧΠΙ păc-l (c-n. 90). Notăm că în sec.
al IV-lea nici herepiscenil (—r5ieeeii de la țară) și nici cei de la oraș n-aveau s-l-riu.
341 Faptc 8, 20.
EPISTOLA 54
128 Cătră hOTapiscopi
Scrisă la începutul
Foarte mult mă întristează faptul că deja ds acum canoanelă Părințίler ou ajuns să
fia trecuta cu vedărea, iar orice bună rânduiolă și disciplină să fie alungate din Bίtăricί,
ba mi-e teamă că, încetul pe încetul, găpăsaaea își va facs drum și treburile Bίsealcίί
vor ajunge într-o totală confuzie.
Potrivit unei tradiții încetățenite de mult, nimeni nu putea ajunge slujitor al
Bisericii decât după o foarte amănunțită cercetare. întreaga lor viață ara aspru
controlată, <sufusă unei riguroase cercetrri>, dacă nu cumva erau clevetitori, bețivi,
certăreți sau dispuși să meargă în războaie, dacă își înfrânau patimils tίgărețίlor, încât
să poată excela prin sfințenie, fără de cars nimeni nu va vedea pe Domnu|31.
Iar acest lucru îl cercetau preoții și diaconii care locuiau în apropierea
candidaților32, îl raportau horspiscopilor, core, la rândul lor, după ce luau și avizul
unor martori de încredere, îl comunicau episcopului, după care, în sfârșit, îl treceau pe
slujitor în rândul cslor vrednici de preoțis.
Acum văd că întâi și întâi ați trecut peste noi și, fără măcar să consimțiți ca să fim și
noi înștiințați, v-ați luat asupra voastră toată răspundsreo. După 342 343 344 345
342 Col. 3, 5.
343Mt. 27, 8: preț da sânge, cu cors luda și-o agonisit osândo. Scrisoare- 53 a circulot și în român-șta prin mănăstiri; astfel, în volumul Sf. Ioan
Gură ds Aur: Cuvinte, București, 1829, pp. 133-135 (B^V. II, 1074; 1121) stc.
344 Evr. 12, 14.
345 Aici ss are în Υ-.-Ι- clarul inferior, îndeosebi citeții și ipedlaccgllι
aceea, îe urma neglijenței îe această problemă, ați dat voie preoților șl diaconilor
tă introducă
EPISTOLE
în Biserică pe toți nevrednicii pe care-l 129 doreau ei, fără tă le mai
controleze viața, mânați doar dr ue sentiment pe care-i explică înrudi- rra, prietenia
tau alt motiv de s1mâarie33. Dr acera, cu toate că poți număra îe flecare târg mulți
slujitori, totuși eu-i nici unul din rl vrednic să tr apropie dr altar, după cum
recunoașteți vol înșivă că vă aflați îe mare llptă de oameni din care tă-i puteți alege
pr cel mal buni.
Drci, deoarece vSd că răul a ajuns de nevindecat, mal alet pentru cS cel mal mulți,
din teama dr a au fi înrolați ca soldați, tr înghesuie să intre îe preoție, s-a ajuet la
inovarea <și alterarea> canoanelor Părinților șl vă poruncesc tă-mi trimiteți 11.^
slujitorilor din flecare gat, indicând pentru fiecare de cine a fost îndrumat șl care îl este
viața. Dar tă avrți șl ta vol această listă, ca să sr poată facr comparația între acestea și
între cele pe care ml tr-ațl trimis, așa încât sS au fir îngăduit nimănui tă înscrie, în mod
incorect, pe cine au sr cade. Prin urmare, după primul an al leeicț1oeulu|3 4, dacă există
din aceia carr au fost hirotoniți preoți după prima promovare, aceia să fie scoși afară,
îe rândul mirenilor. Cercetarea situațiri lor să fie îa întregime refăcută de voi șl, dacă
tunt vrednici, votul vostru tă-i admită. Curățiți îe întregime Biserica, scoțând din sânul
el pr cri nevrednici, iar îe viitor cercetați pe cri care guit vrednici șl numai pe rl să-i
primiți. Dar au-l înscrieți înainte dr a al se fi relatat faptul sau tS luați la cunoștință cS
va fi gocer1r laic cel care va fi admis <îe slujirea sucrreerats> fără avizul nostr^5.
EPISTOLA 55
Preotului Grigorie346 347
ScrltS la UenăLUtui episcopatului
Ți-am citit scrisoarea cu toată răbdarea șl m-am mirat de ce, îa loc să-țl aperi cauza
prin fapte, scurt și ușor, ai aleg mai bine o atitudine de condamnat, încercând tă
vindeci, prin cuvântări lungi, niște rele de nevindecat. Nu noi am
346Om al disciplinei, Sfântul Vasile eu putea tolera scăderea nivelului moral al slujitorilor Bisericii.
34. Iadlcțloaui era o perioadă dr 15 ani, introdus; peatru prima oară, îa Imperiul Bizantin, ia 3 sept. 312, dr către Coastaatia cel Mare, iar pe ilale
bisericească, pentru durata păstoririi Sfântului Vasile, primul aa începea ia data de 1 tept. 372 și sr încheia ia 31 aug. 373.
35. Nu degeaba spunea despre Sfântul Vasile ue teolog dr acum câteva ercăai1 că ei a fost îe primul rând ua bărbat cu harul conducerii, ai
disciplinei (P. Altard, Basile’, „Dlct. dr Theol. cath.” 2, 445).
347 Altă metăadnf ain vreAevrceea a unor clarici era c ohubilarua cufeicni sub acoperiș (feminae siibintmductae), lucru carr provoca sminteală îa
rândurile credincioșilor. Preotul Grigorie a ppore.strr, .spueâae că a mrețlaut femela numai pentru ca tă-l îngrijească ia bătrânețe (rl avra 70 de ani,
eeâă uarlr maeutcritr, doar 65 dr ani). Totuși, Sfântul Vatlir a cerut îaerLărturea femeii.
ÎOSI cei dintâi și singurii care să hotărâm, Grigorie, că femeile n-au voie să
conviețuiască
130 sub același acenrrământ cuSFÂNTULbărbații.
VASILECitește
CEL MARE canonul aprobat de Sfinții
noștri Părinți Ia Sinodul din Niceea, care oprește hotărât ca episcopii să ducă viață
cemenă cu femeii^6. Căci celibatul își are onoare- în a trăi cineva complet despărțit
de femei. De aceea, dacă cinev- a făcut legământ că va duce viață virtueαaă, iar, în
schimb, ei trăiește ca și oamenii căaăteriți, acela ne dă să înțelegem că, dacă
uemăredtr cinstea care dunrțn<e în sine și fecioria, totuși ei nu se ferește de - viețui
în necinste.
Ar trebui d-r cu atât m-i ușor să asculți de cererea noastră, cu atât mai mult cu cât afirmi
că ești în afară de orice plăcere teupraacă. Nu cred, înte-adevăr, c- un bărbat de 70 de -ni să
Iocul-acă în chip pătimaș cu o femeie, iar dacă am hotărât ceea ce am hotărât, aceasta nu-i
pentru că s-ar fi săvârșit înlr-αdr- văe vreo faptă eedinoαsă, ci prnlru că am fost învățați de
către apoateI să nu dăm ίeatefui prilej de poticnire sau de amintea1ă37.
Știm că dacă unii se poartă într-un chip ireproșabil într-e astfel de împrejurare, -iții în
schimb vor găsi și într-e astfel de purtare prilej de păcat Iată de ce am hotărât, potrivit
peruncil date de Sfinții Părinți, să te desparți de -ceastă femeie.
Și atunci de ce mai învinuiești pe horepiacen și mai pomenești și de o veche dușmănie ?
De ce mă acuzi că urechile mefe ar fi puse numai a-aadu1tr calomnii, în Ioc să te învinuiești
însuți că nu poți îndura să te lipsești de tovărășia acestei femei ? Alungă-o de 1- tine și
trimite-o Ia mănăstire ! Locui ei să fie -colo, împreună cu ίedieareIr, iar tu Iasă-te slujit de
bărbați „pentru ca din pricina vo-stră numele Iui Dumnezeu să nu fie hulit între neamuri” 348
349 350
. Câtă vreme însă te încăpățânezi să nu faci așa, oricâte mii de lucruri ai pute- scrie, efe
nu-ți vor ajuta fa nimic: vei muri fără rezultat și vei d- seama m-intrα Domnului despre
nepăsarea ta. I-r dacă, fără să te fi îndreptat, vei persista să mai slujești Ia -Itae, vei fi afurisit
de tot pepeeu1, i-r cei care te vor primi vor fi excomunicați de întreaga Biserică.
EPISTOLA 56
Lui Prrgamiea *
Epistolă aceiaă 1- încrpulef eniacon-tufei
Din fire sunt înclinat să uit, iae la αcrαsla se mai adaugă și o mulțime de treburi care
sporesc și ele bo-f- mea cea din fire. De aceea, cu teate că nu-mi aduc aminte să fi primit de
Ia noblețea Ta vreo acriaoare, sunt convins totuși
348 Can. 3 de f- relu-t și de dacoane1e 5 Teul-n și 22-23 de ia Sin. VII Ecumenic.

349 Rom. 14, 13.
350 Rom. 2, 24.
* Prin subn Htăți fofisrice, dac e ldgent combcnate, n-antiă Vnsile scrie ptobanii b-iui fosu coleg de șceg1ă, îndemcându-1 peietrcedtr 1- coeeanocdrcță
regulată.
că ml-ai scris, fapt pentru care nu cred că al Oi putut spune minciuni. Dor Smă
atunci n-am răspuns, nu eu voi fi fost ds vină, ci cei car, 131
EPISTOLE
nu ml-a cerut să-i răspund.
Acum însă pleacă de ia mine sceeetă scrleoers care cuprinde șl o scuză pentru
trecut, dar, în același timp, sa transmite șl un prilej pentru o a doue epistolă. Drept
acsse, și când îmi vel scrie să nu ai sentimentul că si început un nou nure d, snrleori,
ci că Te recompensezi pentru ceea ce sștl dator la scrisoarea de feță. Psntru că, cu
tosts că spisSola mea or fi un răspuns la o scrisoare aeteriosnă· întrucât ea întrece
măsure cu muit mei mult dscât dublă, va sluji totuși ca răspuns și ia cea dintâi
enrisssre·
Vszl Is ce nomplinețli ne silește lenss ? Dar tu, o prssbunuls, să nu mei formulezi în
Oraze scurte snucsțil, în comparați, cu core nu există altele mei meri, întrucât uiteree
pristeelisr și disprețul Pozat pe putsrs le întrece pe Sosts cslelele, la un isc. InSr-aOsvăr· dacă
nu ns iubim unii ps alții, cu Sortă porunca Mântuitorului, noi nu mai avsm sită însușire după
care ns-ar nunssșts ^,^39, iar dscă suntem plini Oe înfumurers, de cugetare deșertă și ds tru-
fie, atunci mintea nl ss întunecă șl nu msi scăpăm ds sub osânda diavolului. Ds rcsea, Oacă
Ts-ai folosit Os acele cuvinte întrucât avssl astfel ds păreri dssprs mine, roagă-Ts să mă las
de răuSaSss ps cars al Păgat-o de seamă în purSărils mele, ier Oscă limba Ta s ajuns, porte
fără să-și fi dat seeme, Îs sstfsl ds cuvinte, să ns mângâiem unul pe celălalt șl să rugăm
PueUSatss Ts să aducă mărturia faptelor.
Șl să știi Pins acsst lucru: nscszul ds scum mi-s slujit drspt prilej psntru a ns face
mol .smeriți. Oricum, numai atunci Ts voi uiSa, când nu vom mai vrsa să ns cunoaștem. Ds
scsea, să nu isși vrsoOaSă cs ocupsțiile Tsls să devină ssmn pentru un anume mod de vloță și
psntru obișnuință Os răutate.
EPISTOLA 57
ΟΉΙΙ- Mălstia, Gfίscofsl Agticheei351 352
Scrisă în toamne anului 371
Dscă Cuvisșio Ta or puSsa să-și dea seama csm cât Oe msre s bucuria cs ns faci ori Oe
câte ori ne scrii, atunci sigur că n-ai lăsa să treacă nici un prilej fără să ns trimiți vrso
epieSslU· bs chior al avsa iOsea să ns trimiți ds fiecare dotă multe enrlssri, nueoecân0
răsplata rszsrvată Oe Stăpânul iubitor ds re- menl pentru curmerea suferințelor sufletești.
Aici toaSe sunt plin, de suferințe, sșa încât singurul nostru refugiu din astfsl Oe eepăsuri ssts
gândul is Cuvloșla Ta, pe care contactul cu npistolGlG Tale, plinG de multă înțelepciune și
hni, îl face mai limpede. De aceea, ori de câte ori punem mâna pe o epistolă de-a Ta, nn
uităm mci întâi cât e de lungă; ea nn este cu atât mai dragă cu cât trece peste mărimea
obișnuită c epistolelor. Apoi, pn mătură ce începem să o citim, ne bucurăm de fiecare cuvânt
pn ccre-1 întâlnim; în schimb, cu cât nn apropiem dn sfârșitul ei, ne întristăm. Astfel încât tot
ce ai spune în scrisori este un lucru bun. Căci Η^Ιη nstn cnl cnin prisoteștG totdeauna dίatI-c
inimă bună.
351In. 13, 35.

352 în calin tca lut de unSSepircop, SfSatul VISH- șîeiIsra șî trimitea .sceisosi tuturor, chiar c cslsr core nu se Punuros că ls-o venit un .superior tânăr·.
Dor dl ținea ωηο^ cu sarttoas Soți Ι,ΓΟΓ^Ϊ timpului, fie din Răsărit, Oi, Cin Aaue· întrucât schisma Cin AetisCio Curs Cs spΓssad 30 Os ΟΙΙ, , lucru firesc ca
legăturii, Sfântului Vasile cu ocssS scaun să fie dintre csls moi .stsSsmins· AndseSs , primo dpietolU odrdestă spicopului MelsSis, cere petrecse în sxil în ținuturile
mueSoses ols Armenisi Mici, dsci oarecum în spΓsaidΓS ds arovleni·s PSIS, und, o copilărie Sfântul Vasile.
40. Cu numele tot Grigorie.
41. Episcop de Ticne, un om foarte ambițios, cere va cauze multe supărări Sfântului Vatiie. A se vedea, de pildă, epistola nr. 121.
42. N-ivlt-le- stratagemei Sfâclofui Grlgerίr a ^Ι-Ι teloșl f- împăcare- unchiului său cu fratele Vasile, cum reiese din uemăle-reIe două eniate1e.
43. Se știe că în același -n (371) -u ÎOSI hleeteniți, oarecum cu sila, cei doi Grône (de Nyssa și Teologul), ca să stea .și mai mult în ajutor Sfântului Vasile
în fenl- împeteis- -riecifer.
44. Pr. 17, 17.
45. Is, 42, 14.
Ier dncă ne vom învrednici, prin rugăciunile Taie, ca atâta vreme cât vom trăi pe pământ
să ne132și întâlnim vreodată fnță către față, ca să iuăm
SFÂNTUL VASILEprin viu grni hrană folositoare din
CEL MARE
învățăturile Tale, atât pentru vințe aceasta, cât și pentru cea viitoare, acest lucru îi vom prețui
ca pe cel mal mere dintre bunuri și-l vom socoti drept semn cl bunăvoinței lui Dumnezeu
față de noi. Și cm și realiza această dorință dncă persoane întru totui iubitoare de frați și de
prea bună calitate nu nn-ci fi reținut, iar pentru a nu le divulga ϊatnația prin scrisoare, am
expus aceste lucruri fratelui Theophicst, pentru cn să lft relateze cu de-amănuntui
Desăvârșirii Taie.
EPISTOLA 58
Către fictele Grigoiin (dn Nyssc)
Scrisă în anui 371
Oare în ce chip să mă bat cu tine prin scrisori ? Cum tn-aș mustra în chip demn de tine,
pentru naivitatea manifestată în toate arίvmțnln ? UpuaG-mϊ, cine cade de trei ori Ia rând în
aceleași curse ? Cine cadn de trni ori în cmeași pinsă ? Nici măcar printre necuvântătoare n-
cl găsi una cern să comită cu ușurință așa cnvc ! Tu ci compus o primă scrisoare și tu singur
mi-ci prezentat-o cc și cum ea cr fi fost scrită de prea venerabilul episcop, unchiul nostru co-
mun40, inducându-mă astfel în eroare pentru motive pe carn eu nu Ie înțeleg. Am primit-o
totuși cc pe o scrisoare a episcopului, deși adusă de tine. De altfel, de cn n-aș fi primit-o ?
Am arătat-o mai multora dintie prietenii mei, fiind copleșit de bucurie, și mulțumeam pentru
aceasta lui Dumnezeu. înșelăciunea c fott descoperită abia în ciipc când episcopul însuși mi-
a spus cu guia lui că nu el c scris-o, fapt care nn-a făcut pe amândoi să ne înroșim de jenă. Aș
fi preferat să se deschidă atunci pământul șl să mă înghită, așc acoperit de necinstea
minciunii șl de necinstea înșelăciunii.
Mci târziu mi s-a adus șl a doua scrisoare trimisă, chipurile, de același episcop, de
astădată prin intermediul slujitorului tău, Asterios. Der nici aceasta n-o trimisese unchiul,
pentru că ei însuși n protestat în fața Prea Venerabilului Antim41, cum mi-a confirmat-o ni
însuși.
După aceea a -nait și a treia sarisoαre, pe cnee mi-a aacS10 us al treilea,
Adamantros.
Cum ar trebui privite scrisorile trimise de tise șt de at tăi ? Aș ft dorit să am tstmă
de ptateă ca să hu-mi mat amintesc stct de cele trecute, dar sict să stmt prezentul,
pehtec ca, cu ochit îs pământ, să toate lnvitcrile ca us aneitoa. Ce fel de miste slabă
poate fi aceea saee, după prima șt după a anca greșeală, nu poate accepta sOmic fără o
atentă cercetare ?
Dacă am saei- așa, am făcut-o cu scopul de a dojeni -tmolttatea ta42, altminteri
convenabilă areetthilrê, dar pe anre în momentul de față s-o aonstaee deloc potrivită;
de aceea, cel puțin pe viitor, să te ferești de a mai face așa ceva, iae pe mine să mă aeuți,
pentru că trebuie să ți-o spus aesahta - îs astfel de anreapohdanța fact impresta usm
slujitor care hu-i vrednic de stci o încredere. Așadar, oriatha ar fi fost autorii
saeisnetloe, fiecăruia t s-a eăapuha după auvit:nța.
Dect, fie că m-ar pus tu dis nou la încercare, fte că ai primit de frecare dată aptstnlα
de la aoi-cop și mi-ai trimis-o, eăspchacl îl at acum. Is orice caz, tu ar trebui să ai alte
preocupări îs vremurile aaeatea, pahtec că tu ești fratele meu, snre nu poate utta
legăturile ferești dintre sot șt anre su poți vedea îs mise us dușman: îhte-adevăe, soi am
intrat mte-o vtață care se mactnă trupul și se ahthuta sufletul îs așa mă-ceă, încât
întrece puterile noastre. Șt pestru că șt tu ai intrat îs acelașt fel de luptă, va trebui de
atct îsathte să-mi stai șt tu îstr-ajutoe șt să oaetiatoi altfel la problemele noastre
<biseriaaeti>43. Scriptura apusa doai că „îs nenorociri prietenul ți-e ca us feate”4+.
Iae dacă, mte-adevăr, respectabiltt apiscnpi acceptă o133
EPISTOLE
îstrevaaare cu mise, atunci
să-mi fixeze us loc șt us timp oeects și aă-mr trimită oamest care să mă învețe. Dar
după cum nu evit să merg să mă îstâlha-a cu unchiul hostru, tot așa, dacă thvitațta nu
se face după procedura ccvahttă, su-t voi da urmare.
EPISTOLA 59
Către chahrcl Geignria
Scrisă în jeroI α^Ιώ 371
„Am tăcut, dai oaie veșnic voi tot tăcea și vot eăbda”45 șt pe mat departe să se
îstăreaaaă împotriva mea pedeapsa issupoetaeilă a tăcerii, făeă ca eu să aaric șt stct
auzinduri pe altul să-mi adreseze o vorbă ? întrucât am ataeutt până acum îs aaaaată
întunecată hotărâre, cred că mi se potrivesc și mte de acum cuvinesl, proorocului:
„RăPOat-am ca femele cere aștssptă să easnU”46· Tot timpul sm drrlt ori întâlnirs, rri
discuțls, dar ss vsOs că, din pricine pă- catslsr msls, ds nimic nu m-sm învrednicit. Intr-
adevăr, nu-mi pot închipui cere să fi, pricine întâmplărilor la cere suntsm mertorl, Oecât că
rămân convins să ispășesc vechile păcat, izvorâte Oln despărțirea de dragostee Ta. Șl dacă
pot folosi acest cuvânt „despărțire” când vorbesc Oe Tine, în înțelesul în cers e cu putință să
S, desparți Oe cineva ca de un prim venit, atunci cu atât mai mult doar, scest cuvânt când mă
gândesc la noi, căci Tu ns-ei fost de ls început ca un al doilea SaSă.
Dor scum păcatul, core mă acoperă ca un nrr gros, m-a făcut să nu mol înțeleg din toate
scsstea nimic, pentru că ținând ssame că, în efară de supărarea pe care mi-o produce acest
fspt, nu se ejunge la nici un rezultst fericit, atunci cum să nu atribui etUrils ds fsță propriilor
meie slăbiciuni ? Șl Sscă păcatele msi, sunt cauza cslrr întâmplate, fie ca din clipa sneasto'sU
încstscs amărăciunsa mea; și dacă în acssstă privință s-e urzit și un complot, atunci intenția
iul s-a împlinit întru tstul, căci nu de scurtă durată^ a fost sceastă pagubă. Ds acesa, fiindcă
nu mal puteam răPOa, lată că om rldlcot eu cel dintâi glasul, rugându-T, să-Țl aduci aminte
și de mins șl 0, Tine, Tu cers, msi mult decât r rudenie sarecsre, tot timpul ml-el fost ca un
protector șl care iuPsști de scum scsse rraș rarscum .șl pentru mine, în lrc să Te înstrăinezi ds
sl din pricina mse.
II
Or, „dacă este vreo mângâiere în Hristos, Os ssts vrso părSășls o duhului, dacă e vrso
voire bună a dragostei, atunci împllnește-ml rugămintea” 353 354 355: puns capăt întristării șl dă-
ml de acum încolo tsmsl de Pucurls, înOrumându-ns Tu însuți ps toți sprs psrfsnțiues, iar nu
mergând ps urmele altuia în lucruri cars nu ss cuvin ! Căci nu s-a recunoscut la nlmsnl o
marcă exterioară care să fls stât Os proprie, precum a fost socreie caracterul ps.șnic șl afabil
al sufletului Tău. S-ar cădea dar ca prin calitățile ps csrs l, el să-i atragi și ps alții .sprs Tine
însuți și să oferi tuturor celor care se apropie de Tins poslbiiitatss de o se umpie d, dulceața
felului Tău ds a fi, cs de mirosul frumos al unul parfum. Căci, chiar dacă șl acum se mai
simte o rarecere împrtrivirs, nu pests muls timp se vrr vedse și roadele păcii. Dar atâta vreme
cât, din pricina dezbinării dintre noi, calomAlilr vor deține primul plan al vieții
<publice>, e necesar ca bănuielile să sporească sprr mal rSu.
De acrra, dacă au-i frumot ca ceilalți să mă ignore, atunci cu atât mai mult eu se
cade acest lucru Respectabilității Tale. Șl dacă greșim înte-o privință oarecare, er
353 Is. 42, 14.

354P. HrisSu (op. cit., 1 93) cred, că supărarea Smers unchi .și nepot vs fi Surse Oror câteva luni. în schimb, cu alt UICCI, ASorvirs, dpiecsa în
Nssnszsrsso, relațiile vor rămâne aprinse SosSă viața, oricâtă ‘4ΓΪ0ΟΙΙ, vo depune Sfântul Va.sild (cf. spiet· 204, 207, 210; până lo urmă acest bătrân înrăit vo
trece ls erezie sopslίseă)·
355 Filip. 2, 1-2.
putem îndrepta dacă ne vom fi atrag reciproc atenția. Dar așa ceva eu-i cu putință
până134eu ar întâlnim. îe schimb, dacă eu am făcut
SFÂNTUL nici
VASILE CELue rău, atunci de ce sunt încă
MARE
urgisit și aetipar1zur ? Iată ce aș spune pentru a mă apăra.
III
Căci ce anume ar poteu tpune despre rle întele Bisericile care n-au nici elr nici un
câștig dr pe urma dezbinărilor noastre mai binr să eu vorbim. Eu nu înrrebeiețrz acest
limbaj ca să mâhnesc și mai mult, ci ca tă pun capăt mâhnirii. Dar, CUVIOȘIU Ta, au
numai că au Ți-a trecut nimic neobservat, ci al putea afla îe cuget posibilitatea dr a
tpune altora lucruri șl mal mari șl mai deosebitr decât ar-am putra noi închipui, pentru
că ai prevăzut pirrderile acestea carr au căzut pentru Biserici, șl știu că tr întristezi mal
mult decât noi, ca unul care al fott învățat de Domnul să au disprețuiește aici măcar
lucrurile cele mal mărunte. Or, astăzi pericolul au te mărginește numai la ua om sau Ia
doi, cl orașe șl popoare întregi au ajuns tS pătimească de pe urma supărărilor dlntrr
oameni. Ce nevoie este tă popularizăm zvonul că aș fi surghiunit dincolo de granițele
țării ?356 S-ar cuveni deci mărinlmlel Tale tă lași altora pofta dr ceartă, ba, dac; t-ar
peteu, sS le-o tcoțl chiar din tuflet șl tă Te ridici Tu însuți deasupra oricăror supărări.
Răzbunarea r o îAteșire a oricărui om ajuns la mânie, dar ca tă ajungi să-Țl îafrâerzl șl
mânia proprie, așa ceva ține numai de Tine șl dr cei carr Țl se aseamănă prin virtute.
Numai acera a-aș spune-o, anume că cri cr se gupărl pe minr, acria aruncă mânia
asupra unui om care au ne-a făcut aici un rSu.
Așadar, fie prin prezența Ta fizicS, fir prin .scrisoare, prin invitația de a Tr vrdea
aici tau îa orice fel vri vol-o, mâagâir-ml sufletal. Dorința mea ar fi ca prin Biserică tă-
șl fac; apariția CUVIOȘIU Ta șl să ne mângâi atât pr noi, cât șl poâerel, atât prin
înfățișarea, cât șl prin cuvintele harului tău. Iar ducă acest lucru este posibil, este șl cri
mal puternic <remrdiu>. Iur dacă uit mijloc țl se pare potrivit, îl acceptăm șl pr
acela357. Te rugăm numai tă ne fuci cunoscut faptul drcls de înțelepciunea Tu.
EPISTOLA 60
Către unchiul Grigorir
Sari-ă îs asul 371
Și până acum era o plăcere când îmi vedeam featele. De ce ae fi altfel, din moment
ce e fiatele meu, și încă ce frate ? Acum de curând, când m-a ceiaatat, m-am bucurat tot
așa de mult, fără să-mt ft scăzut afecțiunea față de el. O, de nu s-ae mat întâmpla
staioaαtă să ajung să-mi uit de fire șt să mă lupt cu cet apropiați ai mei! Is schimb, îs
scfaiϊhțele mele trupești, la aαia se adaugă și destule durert sufletești, am privit ca o
mângâiere prezența aaeatut om, tar -ciisnαiea pe caie mi-a adus-o dis partea
Respectabilității Tale m-a umplut de euauria 51. Căct de mult ttmp doream să vthă,
sumai șt sumai pentru că nu voiam să se mărească șt mat mult istoria chtuseaată a
vrajbei distee două rude apropiate, vrajba urzită spre ecaueia vrăjmașilor noștri, spre
supărarea priatehtloe șt mat ales a lut Dumnezeu, Caee se-a cerut să se tubim între soi,
ca aamh că sustem uaehictt Lut358 359 360. De αaaaa, răspuszâsdu-Ți, mă simt îndatorat să
Te eog să înalți eugastusi pesteu soi, iar pe viitor să poețt geijă de mise ca de o iudă
356întin niteln, unchiul și cel din juiui iui popularizaseră zvonul că - în cmnniațărίIn prefectului Modnstos - Vaslin e surghiunit peste graniță. (!)
357Sfântul Vaslin îșl erată aici dispoziție de a cccnata focile multe lucruri, adică de c fccn imaorscatn concesii, pentru pace în gGanIait pentru pacea
Bisericilor în special. în fapt, eic VOICC de războiul pe ccin 1-1 declaraseră episcopii provinciei sein. Trebuie să-1 IGc'υaoc.ștGm deci meritul de a fi umilit în
fcțc adversarului mândria se rănită. Sacrificiul său a trebuit să fie coa.sίdnIcC1i în acest sens (nota iu. Yves Cou-tonne, op, cit., I, p. 149).
358 Eoiatnla 60 cnsίϊemă primirea unui răapuaa de împăcaie dia oneteα uaahtulct. Sfântul Vaaila eeausnaeta totodată că a fost prea due față de
fratele lui. îs alte aocă apta-
(170 și 171), su va mai voebi daaora „naivitatea”, ci daaoee „nevinovăția” Sfântului Grigneia.
359 In. 13, 35.
360 Aluzie la atΓatngama „fαlaaloe” scrisnri.
apropiată ce-Ți sunt.
Cât despre evenimentele care se petrec acum șt pe135
EPISTOLE
care dts pricina nașttthței
soaatre nu le putem înțelege, m-am hotărât să socot ca adevărat cam ceea ce vei btnevoi
să-mi înfățișezi.
Dar este haaesae ca restul lucrurilor să fie rânduite de maiea Ta minte, în ceea ce
privește timpul cuvenit șt locul potrivit pesteu întâlnirea sna-teă. Așa încât, dacă
Ohneaeilitataα Ta suportă să coboare până la cmiltsțn soaateă șt să ne împărtășeaaaa
vreo vorbă îs acest sens, fte sumai mie, fie și îs prezența altoea, voi aasulta, penteu că
m-am hotărât, odată pentru totdeauna, să Te aaevaaa cu deagnata șt să fac îs toate
peivihțela cele aceise de Evlavia Ta, spre slava lui Dumnezeu.
Cât aa-pre Prea Venerabilul fiate al meu, eu n-am veut să-l silesc să-mt spună nimic
prin viu grai, pesteu că până în clipa aceea vorba lui n-a fost confirmată de faotă53.
EPISTOLA 61
Către Aton-sia, episcopul Alexandriei
Am citit epistola Cuvioșiei Tale, în care exprimi ίgniτg-aăa pentru oti- turinea
acestui bărbat odios, guvernatorul Libiei5! Și am deplâns chior și patria noastră, care s
mama și educatoarea astfel de nenorociri, dar am deplâns și vecina voastră, Libia, cars
gustă și ea din relele noastre neesăbίte, ca una căreia i-a fost hărăzit acum un bărbat cu
suflet ds fiară, care ss traducă prin cruzime și desfrânare. Așa era și înțelepciunea
despre cars se spune la Ecclesiast: „vai ție, cetate, care ai un cepίl rege și - ceea ce e și
mai rău - beίerίί tăi nu mănâncă dίs-ne-dίmίgeață”55, ci se întind la desfrâu până spre
amiază, dedându-se nebunește la tot teίul de uniuni ttaαgiί, în chip mai lipsit de
judecată decât dobitoacei-. Pe un astfel de om îl așteaptă biciul dreptului Judecător, ca
să-l măsoare cu acaeași măsură cu ΟΟΙ-^ asuprise el pe sfinții Lui.
Din -pistol- Cuvioșiei Tal- s-a făcut cunoscut și în Biserica noastră că toți va trebui
să ns f-rim de acel om și să nu avem comun cu el nici foc, nici apă și nici adăpost, d-că o
osânda comună și unanimă ar mai pute- fi de vreun folos unor oameni atât de bolnavi
sufletește. Ca să ss vadă caracterul lui nelegiuit e destul să se citească în toate ținuturi!-
epistola To. în orice caz eu nu mă voi abține să nu le-o arăt ωίΜω:, atât riidelOT, cât și
străinilor. Oricum, ΟΗΙΟΙ dacă pedeps-l- nu-1 ating curând ca pe Faraon, cândva, moi
târziu, tot îi va veni o grea și dureroasă pedsapsă.
EPISTOLA 62
Cătrs Bis-rica din Paanasscs
Urmând vechiului obicsi care s-a încetățenit în urma unsi îndelungate aplicări și
noverlndu-vă dragoste întac Dumnezeu, pe care v-o aducem ca pe o dovadă de rod ol
Duhului, cercetăm pe cuvioșiUe voastre cu această scrisoare, luând parte cu voi
împreună I- mâhnirea core v-a lovit și în îngrijorarea pentru Ι^Ι^ΪΙ- care vă stau în
față.
54. Acscsta - primo dintre scrisorile trimise „Părintelui Ortodoxiei”, Sf. Atanasie cel
Mare, ps COI- Sfântul V-sil- voia să-l câștig- fegtac pionul lui Τ-ΜΙΟΙ ds combatera a
arianismului. Din -pistolă, ss nssfrinde curajul n-os-bit ol Sfântului Vasils, d-mn de
modul în care-1 ΥΟ înfrunt- pe prefectul MersstcSι Tonul și mai îndrăzneț ol scrisorii
provine și din faptul că Tuvsmatorul Libiei, cors se noγerests o fi .și -l un oprit
sprijinitor al orisgilcr, ero de origina tocmoi din Cofcnccio.
55. Eccl. 110, 16 (ed. 1988).
Cât despre cele ccre vă mâhnesc, zicem numni atâta, că e un prilej de a lua seama la
poruncile
136 apostolului și „să nu vă întristăm, cc și ceiVASILE
SFÂNTUL ce n-au nădejde”’6, dar nici să nu arătăm
CEL MARE
nesimțire pentru tot ce se întâmplă, ci, dim- potrivat și noi să luăm parte ia pierderea care s-a
abătut atupră-ne, să nu ne ciătlnăm din arίrϊnc tristeții, ci tă-i fericim pe păstor pentru
sfârșitul pe cere i-a avut, părăsind vleța ic bătrânețe înaintată și plecând să sn odihnească în
cea mai înaltă cinste pe cern o poate da Dumnezeu.
N-avnm decât tă vă sfătuim că tn cndn ca, lăsând ia o parte orice în- ^^1., să dobândiți
stăpânire de sine și să luați asupia voastră grija de treburile Bisericii, încât Bunul Dumnezeu
să accItG dn grijă de turma Lui și să vă dea păstor după dorința Lui, ca să vă pntcă cu știință’
',
EPISTOLA 63
Către guvernatorul Nnocnzcrnnî 361 362
Scrisă în cnui 371
„Pe bărCatui înțelept, dacă cr locul înti-o țciă îndepărtată șl chler dncă ochii mni nu i-ar
vedea niciodată, tot prϊGtea i-aș socoti”, așn spunea tragedianul Eurlpide. Iată dn ce, dncă
zicem că suntem prieteni și cunoscuți unui cu aitui, cu tonte că încă nu știu să nn fi întâlnit
față către față, pentru c mă fi bucurat să-l cunosc pe un dregător de atât de mein prestigiu, Te
rog să nu socoțl aceste cuvinte ain mein drept lingușire. Avem oricum ca promotor ai
prlGtGniGi nonstie renumele, care proclamă cu glns tnin vredniciile Domniei Tale înaintea
tuturor oamenilor. Oricum, după cn cm ajuns să-i cunosc pe prea venerabilul Eipidios58,
aveam credințe că Tn cunosc tot așa dn Cine șl pn Dumneata șl mă tlmt cucerit cu totui, ca și
când Te-cș fi vizitat de multe ori și ca șl când o lungă experiență c vieții m-ar fi ajutat să-Ți
cunosc dn muit calitățile excepționale pe carn le ci. Omul amintit - Eipldios - n-a încetat să-
Ți descrie, una câte unn, calitățile cu ccie ești împodobit: mărinimia sufletului, distincția
sGatimGntnior, blândețea manierelor, experiența vieții, judecata patruazatonrGt
tGrioz1lalGa gândirii, voioșia temperată, puterea cuvântului și toate pe caie le-a enumerat
când a stat de vorbă cu mine, dar pe care eu nu le pot înștra fără să lungesc pa-te
măsueă textul epistolet. Oricum, am putea oare să su avem drag us astfel de om ? Cum
m-aș putea opet să su-mt arăt piih strigăte de bucurie emoția sufletului meu ? Primește
dar, peea onorate domn, salutul ce Țt se îafățtșează ca o expresie a usei peietentt
adevărate și ainceee, căct felul meu de a fi depaete de orice ltnguștee alcgaehtcă.
Cnsarta sumele meu întee peietani, iae prin saeisori mat dese fă-mă să-Țt auhnss și
ființa, mângâindu-mă ahiaI și pentru că nu Te avem față cătee față.
EPISTOLA 64
Către Hrsychlos363
Multe erau, încă de la început, cele care mă legau de Respactaetlttatea Ta,
înaeoaebi dragostea noastră snmusă față de învățătura care a fost eăapânaită îs mai
multe locuri de cătie cet caee o știu din experiență, oraccm șt vechea nnaateă prietenie
cu acel minunat bărbat care aate Terentinoa. Dar când a ^ΐΐ cel care este în toate
privințele cel mai bun și aare-t cel mai vrednic de titlul de prieten, peea venerabilul
361/ Tes. 4, 13.
57. Așezat pe meiul râului HcIls, oinșui Pcmassos (din eparhie Ccpaeor1ni) și-c pierdut păstorul, luciu pentru ccie Sfântul Vaslin îl mângâie pe locuitori,
îndiumându-i să-și aleagă un episcop ortodox, opunându-sn arienilor ccie fac presiuni ca să-și pună unui dn-ci lor. Bănu ielile ierarhului s-au împlinit în aGrdocac
iul Ipsls, care, după scurt timp, în cnui 373 a fost entroaas tot de αιί^Ι, fiind înlocuit cu Ere1cos.
362 Fără să liă gă șeûă, Cscc u muhă ruugănță SC nct-is, trecum .c um m uhă rundercaeGdria față dn mcl-maiii z.lnl, Sfântul Vasile prezintă în epistole
ncncstc un modei cl genului. Reprezentând drept motto un vers din Eυria1en (Fragmente, ed. Naurk, ni. 902), în legătură cu prietenul ηΓη, chiar dncă e departe
(la NnccGZCIGGc)t tot prinSnn rămâne, ierarhul nostru îl felicită pn noul guvernator cu ocazia instalării iul.
58. Fost guvernator în NGornzcIGnc, Elpidlos n fost transferat ca asesor cl iul Thnralos în rap1tcIc Ccpceor1n1.
36359.1 Cor. 13, 5; 7; 8.
frate Elpidins, și când a desseta amănunțit toate calitățile Tale nobile (panteu că, înte-
adevăr, e și cel mai capabil de a danseei virtutea omului
EPISTOLE 137 șt s-o saractarizeze prin
cuvinte), el a aprins în mine o dorință atât de mare față de Domnia Ta, încât îmi
exprim dorința de a Te vedea cândva în vechiul nostru cămin, pentru ca să ne deafatăm
de aαlttățila Tale, nu numai pein auzite, ct și prin auhnaștere paesonαlă.
EPISTOLA 65
Către Alarsioa *
-nul 371
Care va fi sfârșitul tăceeii, dacă eu, provocându-mă, la vechimea vârstei, aștept să
începi Tu cel dintâi cu salutările, pe când dragoataa Ta dorește să stărcie și mai mult în
funesta judecată a calomniei ?
încât mă privește, sscotind că aSunci când e vorba d, prietenie o înfrângere valorează cât
o biruință, mărturisesc că în această luptă o Ta eu recunosc că ei dreptate să crezi că m-ai
biruit, așa încât încep să scriu su cel dintâi, pentru că știu că „dregoetda trate le nădăjduiește,
Soate l, raPOă”, „nu caută ale eaie” șl pentru scessta „niciodată nu cade’^. Căci cei c, se
pisică din dragoste înaintea aproapelui, acela nu d deloc ds disprețuit. Așa încât și Tu, ară-
tând de scum înainte prima și cea mol mars roadă o Duhului - iuPiree -, să înlăSuri tsnui
posomorât el oamenilor mânioși, ps csre-1 arăți față d, mine prin tăcerea Ta, și să-Țl sădești
în inimă veselie și pace fsță de frații Tăi dd ocesoși credință, precum și silință șl grijă pentru
Puna păstrare a Bisericilor Domnului. Căci trebuls știut că Οϋΰ nu preluăm asupra noastră
lupta pentru Biserici, le fel cu cse pd care o eueție, sprs distrugerea șl csmplste ior dis-
perlțis, csi car, s, împotrivesc învățăturii sănătoass, nici o piedică nu vo msi ste în caisa
pleirll adevărului după cs acesta vo fi Plruit de adversarii săi, iar noi vom fi asinșl întrucâtva
d, csndemnard, întrucât n-am arătat o grijă sporită pentru unirea Bisericilor cu toată silința și
neîntârzierea, pentru Puna înțelegere dintre noi șl pentru împăcarea voințelor fiecărora.
T, rog, sșader, să-Țl îndepărtezi Oin suflet rrlce gând că n-ar fl nevoi, să mai păstrăm
comuniunea cu alții.
Căci faptul de a t, rup, d, legătura cu frații nu-l o însușire o omului cars trăiește după
principiul dragostei șl cat, zice că împilndștd porunca iul Hiêrs. Mal vrsau ca Pune Ta
aplecare ds spirit să msditsce și la sceea că nenorocirea răzbrluiui n, Oă târcoals și-și vs putsa
fece unsori eperițla șl ls nri, dacă împreună cu sițll nu ne vom împstrivi stocurilor lui șl nu
vom găsi șl noi oameni care să la parte ls durerea noastră, pentru că în vremea prosperității
noastre nu n,-am adus și noi partea ds contriPuțle la ejutorerea celor nedreptățiți.
EPISTOLA 66
Către Atanasie, episcopul Alexandriei
I
Nu cred că există cineva ps cars să-l doară atât de muie ca pe Respectabilitatea Ta
situația plină de tulburări în cars ss află Biserica creștină seu, ca să vorbim mei exact, făcând
crmparațls între csee c, a frsS aiSăOstă și ceea ce este acum, singură frăția Ta poți oprscla cât
e de profundă schimbarea car, s-e prsdus, sșa încât să poți trag, concluzie că dacă lucrurile ss
vor înrăutăți șl mal mult, reunci în scursă vreme nimic nu va mei putea opri Biserica să se
transforme îhtr-un așezământ cu totul străin de chemarea ei 364 365. Am stat ade- sanet și
m-am138gândit că dacă stricarea Biseeicilne nouă neVASILE
SFÂNTUL apareCEL atât
MARE de lamentabilă, oaee ce fel
de păreri își va ft făcut unul care aunnaeta dOn proprie experiență buna rândâlă de
altădată și armonia dintre Btaeetai în privința peoelemalnr de credință ?
Și fiindcă tocmai Desăvârșirea Ta a fost atins îs chipul cel mai greu de aaeatea, cred
că și partea cea mat maee de ajutor pentru îmbunătățirea situației Biaartait tot de la
înțelepciunea Ta trebuie s-o așteptăm.
îs ceea ce mă privește, după câte mă ajută puterea minții de a înțelege luciurile, eu
am ajuns de multă vreme la annalczia că pentru Btaeriaile noastre singura scăpare ar
fi dacă și apiaaopii apusani61 ar fi de aaaeaei părere cu not. Dacă ar arăta măcar atâta
înțelegere față de altarele hnaatre pe cât au dovedit-o măcar câtorva dis cei ce au
răspândit învățături aretiae în Apus, cred că ne-ar ft de mare folos binelui comun al
tuturora, în primul rând, pentru că cei de la cârma statului țin seama de părerile aalnr
mulți, iar în al doilea rând, mulțimile ne vor urma în aaeat caz fără ezitare.
Și cine oare ar ft mai potrivit să ducă la îndeplinire aaaat lucru dacă nu tntaliganța
Ta ? Cine altul ar putea pătrunde ^1^1^ mai adânc și să ne spună ce ar fi de făcut ?
Cine ar fi mat destoinic să pună lucrurile îs acțiune ? A mai arătat cineva înțelegere
atât de mare față de durerile fraților ? Cine-i mai respectabil în întreg Apusul decât
aarcntețela Onorabilității Tale ? Lasă omenirii o amintire demnă de cariera Ta
excepție^ Părinte prea cinstit! împodobește cu naaastă lucrare unică acele mii de
biruințe nbțthcte pentru adevărata pioeante ! Trimite la episcopii apuseni câțiva
delegați încercați în învățătura sănătoasă din Biaertaα Ta, dascria-la atărila apăsătoare
de la noi, propune-le vreo cale de aaăpnre, fii un nou Samuel pentru mântuirea
Bisaricilnr creștine, împărtășește anαrta popoarelor năpăatctte, înalță rugi de pace,
oferă-le condiții demne de pacificare, imploră harul lui Dumnezeu, doar, doar, se va în-
dura să trimită Bisericii un semn de pace. Șttu că scriaorila mele sunt un slab sfătuitor
pentru o cauză atât de măreață. Dar, pe de altă parte, mai știu că nici nu ai nevoie de
altcineva care să te îmbărbăteze, după cum mct luptătorii cei mai curajoși nu așteaptă
aplauzele copiilor. Căci nu ne gândim să dăm lecții unui neștiutor, ci vrnm doar tă
împϊatea1m elanul unui om plin dn activitate altminteri,
II
DG citfel, și în celelalte probleme ele Orientului îți vc fi de mare folos să colaborezi cu
mai mulți, ier în această privință vc trebui să-i aștepți pe cei din Apus. Dar în primul rând e
limpede că tunc rânduiaiă din Biserica Antiohiei atârnă tot de puterne de evlavie c Tc: în
măsura în ccie vei reuși să-i tratezi pe unii cu îngăduință, iai pn alții să-i îndemni Ic liniște, în
aceeași măsură vei reuși cc până ia urmă să readuci prin tună înțelegere vigoarea de altădată
n Bisericii. Căci știi mai tine decât oricare aitui că, după piida ceior mai înțelepți doctori,
când e vorba de a aduce vindecarea, atunci treCuie tă începi mai întâi dn ia mădularele de
primă importanță. Oi, dintie Bisericile iumli, ccre altn ar fi mai însemnată decât cea c
Antiohiei ? îndată ce în această biserică se vc fi reintrodus tuna înțeiegere, nimic nu va mai
putnc împiedice Biserica, odată cn capul ei s-c însănătoșit, să ajungă ia însănătoșiiea
364 Se știe că în aico<e1 ținut în Alexandri- în anul 362 s-a stabilit o formulă de împăcare între rniaceniί creștini, în arcae1 ίeeme1ri „o ființă în trei ipo.st-
seei”, și că, chi-e d-că nu se recu- ceαdtr ίeem-f trrmrcef ^^Οί^”, e primίl în cemeciuce eridicr -ddrplă <ίvίnίl-trα lui Hristes. Tot așa se dtίr că, 1- început,
episcopul Me1etίr ai Anliehirί semnase o formulă armί-rίacă, dae că pe urmă a revenit f- credința cίcreacă. Din nădgιr, între timp, în Aclίe5ία s-a creat o schismă
care va dura nratr 30 de -ni. A fost o mare durere faptul că Sfântul Alαn-aie, marele d-mniec -1 eetedexiri, icleevrnίcd în problema Actie5iei, n-a reușit să obțină
nici un rezultat. Sfântul Vasile preia și el ștafeta de f- Sfântul Atac-air, căutând să ajute 1- lichidarea schismei actίe- hiene. Era firesc să anenă că cel m-i greu e
faptul că a--e dezbinat ierarhii Bisericii. Eniate1efr 66-69 au mai ÎOSI lea<uar și de Pr. N. Prtresde (în „Mlleonefia B-c-lofeί”, 1979, pp. 636-642).
365 Planul Sfântului Vasile țintea îcte3-de1o ca, prin mijlocirea Sfântului At-nasie, să se
ceaadă în Antlehi-, c- episcop d-nenid, Mr1etir, fiind eliminat P-e1ic, care era redenoscul de apuseni.
întregului ei trup. Numai că, într-ndevăr, metehnele din Biserica Antiohiei nu nevoie de tontă
înțelepciunea
EPISTOLE
și înțelegerea evanghelică a Tn, pentru că ea-i dezbinată
139 nu numai din pricina
ereticilor, cl e măcinată și de cite grupări cere afirmă că gândntc același lucru împIeună 62·
Iar IGun1ăiccrGC acestor partide și strângerea lor din nou într-un coip compact o poate face
numai Aceia ccie prin puterea Lui neînțeleasă poate face să crească din nou nervi șl came
chiar șl pe niște oase υscntn63· într-ndevăr, aceste mari lucruri le săvârșește Dumnezeu prin
cnl ccre sunt vrednici de El.
Nădăjduim, așadar, că și aici rezolvarea unor probleme atât de grein cade tot în sarcina
măreției firii Tain, liniștind poporul tulburat și alungând dintre ni dihonia dezbinării cauzate
de protecțiile particulare, nducându-i pe toți ia dragoste reciprocă și redând Bisericii vechea
ei foiță.
EPISTOLA 67
Cătrn Atcacsϊn, episcopul Alexandrini
Scrisă în aaui 371
în scrisoarea trecută cm crezut că-1 suficient dacă tpun Respectabilității Taie că ΙΜΙ1
ccna parte din poporul Antiohiei carn a păstrat încă învățăturn
62. îa toate crle șute epistole adrrtutr Sfântului Ataaatle (61, 66, 67, 69, 80, 82), ca și
îe ultr două (er. 132 șl 266) trimise urmașilor Sfântului Atuausle, cure închidea ochii lu
3 mui 373, Sfântul Vusiir urmărite același scop: de a obține uaaalmlrarea rpitcopllor
răsărilral și
pentru rezolvarea schismei ^ΚΛΙΜΪ.
63. hz. 37, 8.
ortodoxă trebuie să fie îndrumată la unire și înțelegere, urmând astfel ca toți cei care
au fost până acum despărțiți să caute să se unească laolaltă și să-l recunoască ds singur
conducător pe prea iubitul nostru episcop Meletie64. în acest scop, întrucât și
conίαcencl nostru iubit, Dorotei65, - care fusese folosit în acest sens atât ca sol către
apuseni, cât și către Meletie - mi-a cerut să-mi expun și eu cât mai deschis punctul de
vedere în această problemă, om socotit necesar să subliniez că în întreg Răsăritul66
Meletie este persoana cea mai bina văzută, cu care mă aflu în comuniuns și doresc în
tot chipul să-l văd conducând treburile Bisericii lui Dumnezeu din Antiohia, pentru că
est- ireproșabil în credința6366, ΙΟΊ în conduita lui morală nimeni nu i se poate asemăna.
De aceea, putem spune că el este de fapt un f-l de întâistătător al întregului trup al
Bisericii, pe când celelalte grupări sunt doar nișta mădulare rupte din acest trup.
De aceea e nevoie și, în același timp, de dorit în toate privințele să unim în jurul
acestui bărbat pe toți ceilalți, așa cum pâaaiele mici se adună în râuri maai. Pentau
celelalte tobers, să se procedeze cu tactul necesar pentru ca să poată fi câștigați și ei; ,și
astfel să se înfrățească tot poporul în chipul în care va găsi de folos înțelepciunea Ta, în
urma cunoscutei experiențe și râvne de coae oi dat de atâtea ori dovadă.
Desigur nu va scăpa neîntrecutei Tale inteligențe nici f-ptul că și apusenii de aceeași
credință acceptă aceleași păreri, după cum mărturisește și epistola pe cars ne-a adus-o
fericitul SilYan6367.
EPISTOLA 68
Către Meletie, episcopul Antiohiei
366 în 66 Sfântul Vasile a pΓdnicoS pionul 0, lucru ol punerii ds rctrO o spiecoailsΓ șl oauednl, în legătură cu enhlemo Sin Blserice AeSlohlsl·
367Din dpisL 66 reiese că prdsbiSdrul Dsrstsi s-o înfățișat îesίetds Sfântului ASsns.sis și i-s csrue să vină lo AnSishio să ^Ιίοϋκ în acest .sses· Dsrotsi ere
ontioPisn și a făcut servicii ds legătură stât cu ASono.sis, cât și cu popa Dsmssus·
66. AOică Asia Mică, Sirio .și Polsstins·
67. Dușmanii lui ou noetseSot ortodoxia lui Miletie.
68. Din păcate nu s-s 011^101^ acest gând ds a fi recunoscut Melstis tisular .și Paul in să rămână Ooor ontrr1ΓiC’· Aassseii l-ou eusțieut msrsu ps Paul in.
anul 371
Am
140 voit până acum să-l rețin pe lângă noi pe
SFÂNTUL VASILE preaevlaviosul frate Dorotei,
CEL MARE
cedίaconul, pentru ca, trimițându-! abia după ce vom fi isprăvit lucrarea noastră, să
facem cunoscut frig el, în amănunțime, Respectabilității T-le rezultatul acesteia.
întrucât am tot amânot-o de pe o zi pe alt-, s-a pierdut multă vreme, ior acum, nem-
iavând altă ieșire din încurcătură, mi-a venit o idee despre ce anume or fi de făcut și om
trimis pe numitul bărbat să caute pe Sfințenia Ta și să-ți raporteze verbal totul,
prezentând și părerea mea, așa încât, dacă ideile noastre vor părea folotlroapr, să se
pună repede îe lucrare de Desăvârșirea Tu368.
Vorbind cât mal pe scurt, la noi s-a încetățenit părerea cu fratele Dorotel tă meargă
până la Romu ca să-i îndemne pr unii din Italia să ne viziteze, venind pe mure, aceasta
ca tă eu te întâlnească cu cei care eventual i-ur fi putut împiedica, pentru că am înțeleg
că cel ce exercită puterea pe lângă împărați eu vor șl au pot să câștige interesul
împăratului pentru cel exilați369 370, socotind că ur fi ua câștig faptul de u eu surveni
ceva încă șl mal rău pentru Biserici. Dacă, așadar, părrreu aceattu pare a fi socotită
folositoare și de înțelepciunea Ta, Vă veți învrednici să întocmiți epistole șl tă redactați
memorii îe legătură cu ce probleme șl cu cine anume să discute. Iur cu să aibă vuloare
șl putere dr îAcree1ețrpe epistolele, tă introduceți oricum și numele aderenților voștri,
chiar dacă aceștia au sunt de fațS.
Aici aceste lucruri eu tuet încă tlgure, pentru că a venit și ue oarecare Evlplot, dar
acesta încă eu și-a dat pe față părerile. în orice caz, ei amenință cu întrunirea
aderenților atât dla Tetrapollu Armeniei, cât șl din Clllclî.
EPISTOLA 69
Către A:uAagie, eL1tnoLot Alexandriei
Scrisă în tocmnc anului 371
I
Părerea pe care o avem de multS vreme despre Respectabilitatea Tu se confirmă cu
fiecare zi, bu pot spune că prestigiul el crește tot mal mult, după cum o dovedesc
ultimele fapte. Căci îe vreme cr majoritatea celorlalți se mulțumesc să poarte de grijă
doar de problemele lor, Tu eu Te declari mulțumit eumul cu atâta, ci porțl grijă șl de
toate celelalte Biserici îa aceeași măsură, ca șl de cea cure ți-a fost încredințată de
Stăpânul comun. Căci lată eu pierzi aici o ocuzle de a discuta, de a îedemau, de a
trimite scrisori, precum șl îe toate părțile oamrel curr să sugereze cele mal bune
<soluțli>. Așa se face că l-am primit cu multă bucurie șl noi deunăzi pe Prra
Venerabilul frate Petru, trimis de sucra obște a clerului de la Vol, ule cSrul planuri le-
um aflat de bune, ca unele carr țintesc - potrivit instrucțiunilor Respectabilității Tair -
la împăcarea grupărilor contrare.
întrucât am dort să venim și noi cu unele propuneri privitoare la această acțiune,
am ancottt că vom da un început foarte potrivit lucrurilor prin faptul ca toate
Btaariaila să recurgă la afnturila înțelepte ale Preasfinției Tale și să foi conducătorul
nostru al sfatnia și îndrumător la toate. în aaaat înțe
les l-am trimis, iată a treia oară, la Pranafințta Ta pe fratele Thandor, diacon, provenit
dtn Biaertca Praaainatitulci epiaaop Meletie, căci e om plin de râvnă sfântă pentru
cnraatitudtneα credinței și plin de dorința de a vedea iarăși pacea îs Btaariat, pentru a
368Rezolvarea schismei din Aas1ohia c fost unul din planurile cnin mei stctomlcn cin acti vității marelui ierarh rcaaeorian· Sn gândea ic convocarea unul
sinod gnnnici ori măcar Ia edu- ^.1 Ic unison, prin rornsaondnațat c părerilor celor mci importanți iniarhl roatGmaorcni. Acest picn rnlnsn clar din această
GaistoIa. Tot pentru ccnst pian s-c adresat nl șl Sf. Atancsin ci Alexandrini, Iui Eusnblu dn Scmosctc, episcopilor aaυsGa1t inclusiv papei din Roma.
369împăratul Vniens (364-378), pătimaș arian, nu aprobe nilCGicrnc na1sroa1Ior ortodocși exilați.
370 Pianul acestora nrc să contracareze ϊn1ț1cS1vnin Sfântului Vaslin.
relata Cuvineiat Tale șt pentru ca, urmând sfaturile tale (pe care singur ești în stare să
le dai, atât în virtutea vârstei, cât și a bogatei experiențe
EPISTOLE 141șt a aarulci de conducere
primit de la Duhul Sfânt în măsură mai mare decât oricare altul), să se pună în aplicare
planul comun de acțiune.
Sustem convinși că-1 vei primi pe αaast sol cu bucurie și-l vei vedea cu drαgnata,
întăiiadu-^1 cu puterea rugăciunilor Tale și pievăzându-1 cu scrt-ort de drum, ba
poate îi vei da și câțtva însoțitori dibaci, care să-l călăuzeaacă pe drumuri sigure.
Am mai găsit de cuviință, totodată, să-l înștiințăm și pe apiacnpul Romei, ca să
axaminaza situația de aict și aă-ei exprime și punctul său de vedere, trimi- țând^^, în
acest aena, șt o delegație cu o hotărâre generală sinodală, cu alte cuvinte să ia el în
mâini problema și să aleagă oamenii în stare să suporte greutățile drumului, distinși în
blândețe și în atatornicia de aαraatar, spre a putea îndrepta pe aceia distre ai noștri
care s-au rătăcit. Dar, totodată, ei vor trebui să aibă atâta dibăcie la cuvânt și atâta
putere de convingere, precum șt întreg dosarul celor petrecute după sinodul de la
Rrmtni371 372, pantru ca să se poată anula ceea ce s-a făcut acolo prin stlă. Bine ar ft ca
acei delegați să calătoreaacă pe mare, fără ca să facă zgomot și fără ca să prindă de
veste dușmanii păcii.
II
Câțiva dintre cei de aici mai cer încă un lucru, anume ca apcaanii să osândească și
ei erezia lui Marcel (de Ancira, n.tr.)73 ca primejdinaaa, atri- cătoare șt atratnă de
credința cea sănătoasă. Până acum, în toate acrisorile pe care le-au trimis, ei au
bleatemnt doar numele urgiaitului Arie, pe care nu a-ac obosit să-l scoată din Biserici,
pe când împotriva lui Marcel (care afișează o impietate tocmai contiară, hulind însăși
existența divină a Celui „Unuia-Năacut, Fiul lui Dumnezeu” și foloaina greșit termenul
„Cuvântul”) se pare că n-au exprimat încă nici o critică.
371 L- Sinodul de 1- Rimini din gnui 359 -u luat parte ^1-1 episcopi eetodecdi din Apus.
D-r fiindcă n-au pelet fi de față marii aeaținăleri -i Creze1ei nidrrαc. pe care împăeale1 Cecatanție îi aerg5ienisr, când delegații Biarridi1er au ajuns 1-
Conat-nticepe1, au
ÎOSI forțați să -cdrplr deciziile partidei armiaeienr -.șa cum au fost ele formulate 1- ainedef din Nike (în Traci-). Pre.sieni1r împăeale1ei i-au aί1ίl pe dri1a1ți
nartidinanți de la Rimini să .semneze și ei feemu1- armi-eț-nă.
372 Se dlie că M-ecel de Ancieg - fost fa incepet un mare admirator -1 Crezu1ei din Nider-. M-i târziu el - căzu în rătăcirea extremă, aαbrli-nă, ca și ^Μί^Ι
său, FOIÎC de Sii■miem.
înSr-oddvău, Marcel crede că sub titlul d, „Csi Unul-Născut” s-a dat nume Cuvântului,
Cere 142o venit în lume ca o necesitate „ia plinirea vremii”,
SFÂNTUL dorMARE
VASILE CEL Care apoi S-e întors din nou în
lăcașurile ds unds ieșise, measte pentru că EI n-e existat nici îneinSs de ieșirea din ființa
Tetăiui și nu există nici după reîntoercersa Lui ocolr. O dovadă „despre această învățătură
nebună sunt cărțile pe cor, i,-a lăsat și din car, ss păstrează câteva șl Ie noi. Pe față se pare
însă că Marcel n-a fost osândit, cu toste că persistă vina că i-au primit în comuniunea
Bisericii, poate pentru că la început nu cunoșteeu sSaree de fapt o lucrurilor. Situația ds azi
cere însă ca apusenii să-l treacă șl p, Marcel ia imul cuveni 4, pentru cs cel nsvinovați, care n-
au prilejui, der cete vor să postă trece d, perSda Sfințiși Tale, șl care șovălesc în credință, să
vodă limpsdd cu toții că, de acum încolo, îi recunoaștem ce fiind Os o credință cu noi, căci
nu luptăm rrPecăind ce noaptea, când nu ss pot deosebi prietenii ds dușmani. Vă rugăm,
aședer, să-l trimiteți ps ΟΙ^οη^ amintit cu prime ocazie, pentru ca măcar snul viitor să ss
reeÎizdce măcar o parte din ceea cs dorim.
Lucrul pe care-i cunoști fără ca să Ți-1 mal spunem și de cere Te rugăm să ts îngrijești
sstd scssta: când, cu vrerea iul Dumnezeu, vor veni delegații din Apus, să nu îngădui să ss
mol continue dezbinarea Bisericii, cl să faci ca si să-l îndemne a ss sduns laolaltă, ps toate
căile, pe toți cei ds o credință, chiar dacă unii dintre ei vor găsi motive ds diferend els unora
față de alții, psntru ca să nu se fărâmițeze și mal mult poporul nostru csl drepsnredinn1oe·
Căci trebuie să privim fără ezlters ca totul să treacă ps planul el doilea față ds ținte
pacificării, prima grijă trebuind s-o avem față de Biserica din Antio- CÎO, a cărsl grupare
sănătoasă, <afIată de parSsa dreptei cred1nțd>, să nu slăbească șl mai tars, ddzbinându-ee și
pe motivs personale. Te rog dar să porțl ds grijă mai cu seamă ds trate scdetea și să pul toți
factorii în mișcare pentru ca, până la sfârșit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să pui mâna pe Sort,
pârghiile care îngăduie sSaPiiitstee Bisericilor.
EPISTOLA 70
Fără sOresă, despre un sinod
Scr1eU în anul 371
înnoirea legilor dragosesi și al, păcii Oe sltădetă propovăduite ds Sfinții Părinți, ecest Ser
ceresc șl mântuitor ps care ni i-a lăset Hrisese, dat core s-s
74. In clupiicț1aiec eu care s-su asăiur și prin amestomul necasodîs ÎS jicnîHrAn lomie un
hirotonit ps Psulie în locul lui Mslseis), iotă acum o oltă dualiniSsSd o dpisnoaului Romei și
o celor spuedei: Oeptul că, deși dresic, Mercsl Os Annirs sus escosi1 Os si ce οηοΟολ.
* De și în msnusnrie en1ștsSa setra nestinaixti totușr Seuși, orecum și nulei iegui iie
adΓSOoes lui ASoeoeis și Os iOsss ds o mijloci prin intermediul episcopilor apu-seei psetru
clori- 0^01,0 xnhismd1 din AnSiohio es duc cu gândul spre pape Domosus, căruia i x-o cerut
.și în daist· 69 (.'oevocores ueui siesC în acses eses·
veștejit cu timpul, lată ue lucru pr atât de aecetur șl folositor despre cure știu bine că
va plăcea șl inimii Tale atât de iubitoare de Hrittot.
EPISTOLE 143
îetr-adrvăr, ce-ur fi mai plăcut decât să vezi uniți îa același trup ul tul Hrittot
oameni pe care-1 despart atât de muri distanțe geografice, care însă colaborează între
ei îe înțelegere prin lucrarea dragostei ? Preacinstite Părinte, aproape întreg Orientul
(șl prin Orient înțeleg ținuturile din Egipt până îa Iliric) e bântuit șl zguduit de o
puternică furtună din pricleu ereziei semănate alrsdată dr ucel dușman al adevărului
care a fost Arie, dar care iurășl te ridică acum fără rușine din rădăcinile lui umare șl
produce niște roade catastrofale. De acum erezia u ajuns să domine, pentru că, dla
uproape toutr eparhiile, reprezentanții de seamă al dreptei credlațr au fott alungați dia
Biserici prin denunțuri și umeemțspi, iar la putere au ajuns acum cei cure terorizează
coaștilAțrle creștinilor de rând. Singura scăpare din aceste ereorocirl o vedem îe vizita
binevoitoare a Preasfinției Tale.
Totdeauna îe trecut ee-a mângâiat dragostea Voastră deosebită șl sufletele noastre
s-uu reconfortat pentru o vremr prin ștlreu plină de bucurie cS ne veți vizita. Dar îa
clipa când am plrrdut acrattă speranță, eemuluvâad răbdare, am ajuns lu ideeu de a
VS cere, prin această scrltoare, să nr veaițl în ajutor șl tă trimiteți încoace pe unii dla
cri care au aceleași vederi cu șl noi, fie pentru cu tă împacr pe cel dezbinați, fir cu tă
readucă la împăcare Bisericile tul Dumnezeu, fie crl puțin a identifica mul precis pe
autorii tulburărilor, pentru cu pe viitor tă știți șl Vol cu ciae e bine tă stațl îe
comuniune.
De fapt, noi au cerem absolut nimic nou, cl numai crru ce eru obișnuit șl lu ferlcițll
iubitori de Dumnezeu dr altădată, cât șl lu Vol. Căci știm din trudițir, iaformâedu-ee de
la părinții pr care i-um întrebat atât oral, cât șl prin tcrlsoureu care sr păstrează încă
la noi, că Dloalsle, acel preafericit episcop carr te distingea la Voi prin dreapta credință
șl prin uite virtuți, țleeu coatuct prin scrisori cu Bltericu Cezaree175, îl mângâia prin
scrisori pe părinții noștri șl trimitea oameni să-i răscumpere cu buni pe fruțll eoștrP 6
ajunși îe robie. îată ucum împrejurările sunt șl mal grrle șl mul întunecate, așa că er
cer o înțelegere șl mul murr. îa fond, noi eu drplâegem distrugerea unor construcții
pământești, cl căderea îe robie a Bisericilor. Nu mal e vorba dr o robie trupească, cl
crea ce vedrm zilnic împliAladu-se de cel ce luptă pentru biruința rrezlri r o adevărată
robire a sefletrlor. De acrru, dacă eu Vă veți ridica încă dr acum cu tă ne veelțl într-
ajutor, îe scurtă vreme nu veți mal afla pr almral cui să-l întladețl mânu, pentru că toți
vor ajunge tă fie domieuțl de eretici.
75. Dloeltie, episcopul Romei, u păstorit între aall 258-268. Eutrbiu dr Crzarrra,
Istoria bisericească VII, 25.

76. E vorbu de putriirile făcutr de goți șl dr tclți. Sozomra, Istoria bisericească, II, 6.
EPISTOLA 71
Către prietenul Gelgoețe (TreloguI)
I
Am primit scrisorile Cuvțeșiel Taie prin intermediul prea venerabilului frate Eiinlos, caee
mi-a istorisit cu de-amănuntui șl sincer IOI ce mi-al dat să înțeleg șl cred că nu-ț greu să
ghicești stare- sufletească ce m-a cuprins auzind de te-tr -ceste-373 374 375 376. D-r, întrucât dr-
geatea144ce-țl port o secet g fi ceva muft mai m-ee decât
SFÂNTUL orice
VASILE supărare, am primit tot ce mi s-a
CEL MARE
adus Ia cunoștință în modul în care se cuvenea să mă rog Bunului Dumnezeu, ca nici în
restul zilelor și ceasurilor vieții meie să nu-mi scadă prețuirea pe c-re ți-o păstram șl până
acum, întrucât nu știu să-țl fi greșit cu nimic, nici ^11^ nici mal muft.
Iar dacă unui sau altui se va fi mândrit cu aceea că abia de curând a început să țină
rânduielile vieții creștine, venirea Iui alături de mine l-ar aduce o importanță oarecare,
închipuindu-șl lucruri pe c-re nu le-a putet auzi și tălmăcind fapte pe care nu ie-a înțeles, Ικη
care nu-i de mirare. Dimpotrivă, e de mirare și ateanle lucru dăti dau ascultare până și cei
mai de încredere dintre TOÎ, fraților, șl, după cât se pare, nu numai că ascultă astfel de lucruri,
ci înc^8 să le și urmeze. Dacă un astfel de om - ajuns să fae iuat drept dascăl, iar eu simt
jertfa bătăii de joc, înseamnă că vremlfe ^^•ί prin care trecem ne-au învățat să ie întâmpinăm
pe te-te cu răbdare. Căci din nrldțng păcatelor noastre ne-am obișnuit de multă vreme cu
ticăloșii mai refe șl decât această. Dae dacă eu n--m adus până acum nici o mărturie în
legătură cu concepția mea despre Dumnezru79, atunci n-o să răspund nimic nici de astă d-tă.
Pentru că pe cei pe care nu i-a putel convinge atitudinea mea de atâta -m-e de vreme, cum ar
putea-e face oare o scurtă scrisoare de-a mea ? Dacă purtarea mea de atâta vreme e destulă
mărturie, cefe spuse de calomniatorii mei nu trebuie privite decât ca flecăreli. Oricum însă,
dacă am îngăduit gueifor neînfrânate și inimilor nesimțite să spună ce vor șl am plecat cu
plăcere urechile să Ie ascultăm, atunci nu numai noi am fi cei care ne-am potrivi for, ci și -iții
s-gr Iu- după ^180.
II
Pricina acestor lucruri stă în ceea ce de multă vrem- te-om frsvegetι Acum sunt
dezamăgit și tac fentau co să nu fac tulburoas și mai mors. Pentru că dacă noi am fi
trăit împreună în sfίritsl vechii înțelegeai și în conformitate cu răspunderea pe caae ne-
am asumat-o față de Biserici, atunci n-om fi d-t nici un prilej pentru -stf-l de bâafeli.
Iaa tu dacă crszi, lasă-i ps oamsgίί -c-ști- în taeabo lor și fă-mi plăcerea și vino să
lucrăm împreună în lupta core ns -ște-ptă, sprs a f-cs de rușine pe dușmanul coas s-o
înarmat împotriva noastră. Chior și numai arătându-te, ls vai stăvili acestora avântul
și-i vai împrăștia pe csi caas s-au legat să răstoarnă liniștea împărăției, căci din darul
pe core ți l-a d-t Dumnezeu le vai arăta că tu ești conducătorul luptătorilor noștri 81,
închizând orice gură n-legiuită caae grăiește fărădelege împotriva lui Dumnezeu. Dacă
acest lucru se vo întâmpla, -turnci fafsls voa arăta cine te va urma pe drumul cel bun și
cine ezită și trădează, în chip viclean, învățătura cea adevărată. Iaa dacă interesele
Bisericii sunt trădat-, atunci puțin mă interesează să mai conving pain vorbe pe oame-
nii caae mă prețuiesc atât cât aa putsa prețui cei ce n-au învățat niciodată să se
măsoare cu ei înșiși.
De altfel, pain haaul lui Dumnezeu, în scurtă vreme calomniils vor fi date pe față
prin mărturia faptelor, din clipa în coee simt că vom avea să suferim încercări și mai
geele82 pentru cuvântul adevărului. Iar dacă acest lucru nu va ave- loc, atunci tot vom
ajunge să fim alungați din Biserici și din fatrlίι Dacă nimic din toata acestea nu se va
întâmpla, atunci judecata lui Haistos nu este departe. De aceea, dacă dorsști să ne
373 Când scria ădrăală epistolă, Sfântul Vasile eea pus 1- gee- încercare. Presindia C-padocia eea adindătă în două .și aneijiciira rnisceni1er -eleni se fădră
pe f-ță. Ef însuși eea amenințat cu exilul și cu confiscarea avutului.
374 Nu ni se dă numele. Se p-re că cel vizat e Eealațiu de ΞΛ-^α.
375 P-re - fi o aluzie fa învățătura despre <ivinilalra De5ofui Sfânt, pe care o tăgăduiau macedenίrcii. Sfântul Vasile se exprimase despre ea în chip
„icecem1doa”, cerând să se adopte ίerme1ă uzitată fa Botez. E drept că în lucrarea sa Despre Duhul Sfânt, Sfântul Vasile nu fo- 1e.srdtr termenul „deeființă”, d-r
în două din tratatul Contra lui Eunomin (III, 4; III, 5) el folosește ătribeleI „divin”.
376 Acuzele -r putră să se refere și 1- Sfântul Grigorie.
întâlnim în interesul Bissricilor, sunt T-t- să-ți iss întru întâmpinare până acolo unda
dorsști, ioe dacă ceri să combat c-lomgίils, afeί la așa ceva n-am
EPISTOLE 145 trame să răspund.
EPISTOLA 72
Cătrs Hssychios377 378
Snr1sU în onul 371
Cunosc dragostea pe coee o ai față de mine și râvno de a f-ce bine. Ds aceea,
trebuind să liniștăsc ps preadorίtsl mau fiu, ^^Ι-ϋ, m-om gândit că dacă Ți-aș
împărtăși și Ție grijile msle, mi-aș duce și eu mai ușor la îndăpli- nlr. tinturiln meln.
Acett om a ajunt ia tupăicie cu prGaînțninptul Eustochios și supărarea iul pere că a venit pn
bună dreptate. îi învinovățește pe slujitorii acestui Euslochios că t-au purtat cu ei cu piea
meie obrăznicie și chiar nebunește. Dr.pt aceec, îi cerem să pună capăt supărării, tă înceteze
cearta și să ierte, mulțumindu-se cu făicc pe ccie a produs-o asupra acestor nesocotiți și chiar
și asupra stăpânilor.
în felul ccnsta vc câștiga două lucruri: față de oameni un nume tun, iai față de Dumnezeu
se va face tϊnepIărυS, dncă vn binevoi să amestece mărinimie cu teama. Chiai și Tu, dacă al
ceva legături prietenești cu acett om, ceiG-i această favoare, ini celor pn cere-i cunoști în
oinș, în ttarn să-l facă nzl- ΙΜΙ, împăitășește-le șl loi această grijă a mea, spunându-le că
rezultatul îmi va fncn mare bucurie.
Tilmite-1 înapoi pn diacon după cn-și va fi îndeplinit lucrarea pentru car. c fost trimis.
Când oamenii se refugiază la mine, mă copleșește rușinea că nu ie voi putea fi întru nimic de
folos.
EPISTOLA 73
Cătrn CcIistene'
I
Am dnt slavă lui Dumnezeu când cm avut norocul să citesc scrisoarea Nobleței Tcie, mai
întâi pentru că mi-a venit o salutere din parlea unui Căitet cern ține să mă ciasteasră (și nu
dnu meie importanță legăturilor cu personalitățile cnin mni de vază), ini în al doilea rând,
pentru bucuria pn ccie ne-o procură o frumoasă amintlrn. Și drept semn al ccnstoi nmintlri e
însăși scrisoarea primită. Abia cm luat-o în mână că i-am și înțeins tinsul, de acnee am
admirat chipul în cere, după părerea tuturor, îmi inspiici un respect care nu ntte datorat decât
părinților. Faptul că un om aprins de mânie și pornit tă te răzbune feță de cei ccie s-cu ridicat
împotriva iui ajunge să renunțe aproape cu totul la reacții violentn, numai ca să ne facă pe
noi ciCitru ai acnslui diferend, iată ce mi-a dnt prilejul să mă bucur dn comportarea lui ca
aceea a unui adevărat fiu duhovnicesc. în fnța unui asemenea gest nu îmi rămâne altceva dn
făcut decât tă Tn felicit și tă-Țl uiez numni tine.
Dea Domnul să fit cel mai îndrăgit de prieteni, cel mai de temut de dușmani, cinstit
de toți, încât șt cei care au uitat cum să se comporte față de Tine, cuhnscândc-Țt
bunătatea, să regiete că au greșit față de un om ca Ttne.
II
Dar mtrccât ai poruhait ca alujitnrit să fie aduși la locul unde cnmiaesara
377îl vor Oi OuruS ps Sfântul Vaslis cuvinesl, ds refuz rostit, ds SOânSui Grlgorls cu ϋο- ^0 hirotonirii „s1inins” psntru Sosirne: „n-om să iou ormuro”
(da1se. 48, Mlgns, P.G. 37, 100); totuși 1ee1etsnțo Sfântului Vaslis își va da rosOsls moi târziu.
82. Presimțirs avută ds Sfântul Vosils în legătură cu amenințările lui Msddxeos· Totuși, trebui, observat că nici împăratul n-o îndrăznis să meargă prso
Ospares în legătură cu soarea Sfântului Vsxils·
378 Scrisoare sipică de -mosciniaUi Hesychios ne os te csπssnut ri din epsnt. 64s A se vb dea și spieS· 73.
* E vorba de ta dncmpăc umiclitr in epi sn. G2. S lugi ÎS hi Eusiochioc ce otde că d-ac ridicat cu injurii împotriva lui Callst-nn. Scnnc se vn fi peSIerut pe
drumul din cpIoa1Grn de Uaslmn. Θϋ^ΙΙ tieCulau pndeps1țϊt pentru că nu mai voiau să σoasinυ1n luciul. Un pain că și Cci.stenn vc fi avut vină în cailtaien lui de
catIeaInnoI sau constructor de șantier. în cc'esle împrejurări, sn facn apei ic tun-ie oficii cin Sfântului ¥1.11-, ccie căuta să-i convingă pe 0111.1^. să-1 1-ite.
dezordinea, am pretenția să știu ce scop îșt propune atci bunătatea Ta. Dacă Te vet
prezenta
146 și Tu însuți în parsnahă șt dacă SFÂNTULvei dicta însuți
VASILE pedeapsa pentru ceea ce au
CEL MARE
îndrăznit ei să facă, desigur că et se vor prezenta. Pentru că ce altceva s-ar putea
întâmpla dacă așa ai judecat ? Dar în acest caz su știu ce mulțumtre am avea dts partea
Ta, dacă stct atâta putere n-avem ca să-i scutim pe acești oameni de la pedeapsă. Iar
dacă vet fi reținut de alte treburi în cuisul șt nu vei putea veni peIaonal, ctne va ft acolo
ca să-i pri
mească pe ΜΠΟΙΪ ? Șt cine va ft acolo aali apere în locul Tău ? Dacă peste tot ai hotărât
ca et să se prezinte îs fața Ta, poruncește ca ei să fee dușt până la Sasima 83 și acolo să-
Ți arăți blândețea sufletului șt mărintmta.
întrucât, așadar, îți arățt încă o dată octeIen Ta asupra namahilnr care Te-au
provocat, după ce vei fi arătat prih aceasta că demnitatea su trebuie să fee disprețuită,
lasă-t teferi, cum Te-am rugat în -cri-oareα trecută, făcându-mi șt mie o bucurie, iar Tu
luând de la Dumnezeu răsplata pentru câte faci.
III
Spun acaat lucru nu pentru că așa trebuie să se aranjeze Ι^ΙΌ·^, ci pentru a ceda în
fața mâniei Tale. Nu cumva o parte dtn furia Ta să nu se mtstuie șt, după cum la ochti
care suferă de ihflnmație par dcreronsa până șt leacurile cele mai ușoare, tot așa și
cuvântul meu s-ar putea mai curând să Te tulbure, decât să te pntnlaaacă. Or luciul cel
mai convenabil șt îs măsură să-și aducă podoaba cea mai mare, iar mie îhdanjun- ca
semn de nhnrabtlitata pe lângă prieteni și pe lângă cei de vârsta mea^, e faptul că
răzbunarea delictului ne-a fost încredințată souă. în orice caz, chiar dacă Te-ai jurat
să-i pedepsești după lege, ntct pedeapsa pe care am da-o sot n-ae fi cu simtc mai puțin
onoeabtlă decât legile cnea se aplică în viața oamenilor, nici legea dumnezeească nu e
mai puțin onorabilă decât cele aflate în vigoare în lumea laică. Ei ar pctaa deci ft
pedepsiți aici după legile nnnstee379 380 381, unde șt Tu at încă nădejde de mâs- tulrs,
scăpând astOel de eecseitatea de cere Te-a ieget jurământul și dându-ie o psdeapsă în
proporție cu Oapteie lor.
Dau văd că scrisoaree mea iarăși ss lungește. Strădulnțu-mă din tort, puterile ce să Te
conving, nu pot de înapoi, trecând cu vederea una din IOslie cers-ml Suec prin minte, de
seame ca nu cumve psdeapee să fls ΟΪΓΪ rezultat pentru că nu Te-aș fi lămurit depiln. Der Tu,
cel mai n1eetis dietu, oameni, adevărată mlădiță a B1edr1nii, întăuește-mi nădejdii, ps cere
is-am pus în Tins, precum și, totodată, mărturiile unanime privitoare la Plânddțse șl
bunătatea Ta. Scris șl soldatului să pisce ds le mins^ îndată, năn1 până acum n-a ϋΰ- peS nici
un prilej de o mă supăra șl înjura, pentru că mei curând nu vrea să Ts super, pe Tine, denâs
să-l elbă pe toți ai noștri drept prldtsni șl 0om1iiari·
EPISTOLA 74
Către MouSlnian
I
Cit aș de să ns putem întâlni cândva șl să fim împreună câtva timp, să mă desfăt ds tort,
calitățile ds cars doi dovadă ! DOCU e un mers semn ds cultură psntru cineva să fi văzut
multe oraș, și să fi cunoscut modul de nugdtard el multor oameni, cred că ocela su fi și mai
rspsde răsplătit de o aetfdi ds plăcerd dacă ar ejunge să poată sta ds vorbă cu un om ce Slns^.
379S-sima, cea atât de <iaperțeită de Sf. Grigeeir Teologul, era destui de departe de Ce- zareea. Făple1 e armcificalis nrntee prestigiul de care se Uudoeă
Sfântul Vasile până și înlrton ținut atât de îndepărtat.
380Euaιodhios, Cαfiatenr și peăte și Sfântul Vasile nu mai erăe, se vede, atât de tineri. Ei se cenedteău mal demult.
381 <E TOrb- de kanon și de dreptul canonic, diferit de legea laică (nomos). Se vede că cețiecrα de „cacec” nu intrase în uz fa memrclef istorid respectivi
Căci ce lucru or Oi mol msrs: să vezi ps rând, ueul după sltui, mulți semeni 382 383 384 oui să
vszl EPISTOLE
eumel pe unul, dar cere a adunat în si experiența lumii147 întregi ? Mei muit, eș putea
spune chiar că din cunoașterea Pieelui și din descoperirea pe enurt șl fără de răutate a virtuții
obținem mol repede muuturii ds superloriteti, fie că s vorbo de o Oaptă Pună, de un cuvânt
demn de ținut minte sau ds rânduieli poiitine conceput, de oameni mei dotați decât alții. însă
toat, aceetee se eOiă ce întu-un depozit în comoara sufletului Tău, așe încât aș dori să Te
asnuit nu numel un singur an, ca Aicieoos385 ps Uilss, ci o viață întreagă, ps cere mi-eș dorl-o
cât mei îndelungată din acsst motiv, chior dacă eu sunt destul de prost dispus față de ea.
Dai, în definitiv, de ce scriu ncum, când trnCuia să mă aflu lângă Tine ? PGaSIυ că pctiia
mec întristată mă constrânge să merg după ne. Căci nu cred, PreatunulG, că nu știi cât a evut
ec dn suferit: ca pe un nou Pent-u cl TeCGi90, menadele furioase sau demonii înșiși au
sfâșiat-o în tucăți, O dezbină și o ciopârțesc cc niște doctori slati ccie îmbolnăvesc mai rău
bolnavul și-i agravează rănile prin ignoranța ior. Iai pentru că suferă de pe urma acestor dez-
binări, patrie trebuie tretelă ca un bolnav. Concetățenii mă tot prnsnază piin scrisori să mă
întorc reaGdn, nu cc și cum cr crede că în feiui aceste ie-aș ușura singurătatea, ci ca să nu fiu
acuzat dn eeznrtcre de Ic dctorie- Căci știi că cei eflați în suferință ușoi înclină spre spnrcnță,
dar sunt și ușurel Ic d-făi- mein, osândind cene cn nu ii s-c putut împlini.
II
De fapt, tocmai pentru ncnst motiv aș vrea să Te întâlnesc și să-mi spun părnrea, mai
tlnn-zls, să Te rog să găsești vreo soluție îndrăzneață și vrednică dn int-lig-nțe Te, să nu
rămâi nepăsător față de pctiic noastră atât de înge- nuaσeiată azi, ci să Te arăți Ic Curie și să
Ie spui deschis să nu creadă că cu două provincii în loc de una. într-adevăr, -1 n-nu adăugat
dlntr-o cită țcră teritoriu ca să fecă o nouă pIovϊacϊ-t ci cu făcut cc omul care cin un cei sau
un tou, pe cere îi taie în două, crezând că astfnl are doi cei sau doi toi, căci acum nu numai că
n-cin doi, ci c nimicit și singura vietate pe ccie o avea. Spun- dai dregătorilor celor mari ci
put-ril să nu „înmulț-escă” și împărăția în felul acnste, pentru că aut-rea nu constă în număr,
ci în fapt-. Căci ciednm că unii fec acnst lucru pont- din necunoașterea adevărului, alții
pentru a nu cădea asupră-ie cu vorte grei-, iai alții pentru că nu I- pesă; pn scurt, toți privesc
fără atenție lc ceea cn se întâmplă. Dacă ci putea inlrc lc împărat ar fi cni mai tine și mai
potrivit p-ntru locle situațiile vințll. Dacă însă ncest lucru Ți-ci fi peste mână, fie că n-ar fi
potrivit anotimpul sau ci fi Ic mijloc vârsta, care, cum zici Tu, adesea însoțește ientocrea,
atunci să nu-Ți fie grnu măcar să scrii.
Iar dacă TG v.i hotărî să fii patriei în ajutor prin scrisori, atunci să fii atent mai întâi să nu
Iași la o aarte nimic din ceea cn-Țl stă în putere, ier prin faptul că Te asociezi suferințelor Ior
vei aduc- o mere mângâinin celor apăsați. O, dacă ai putea să fii de față ca să poți vedea cu
ochii proprii situația tragică a noastră ! Atunci Tn-cr impresiona măcar aparențe ciciă și ai
scoate și Tu vreo vorbă, cere s-cr potrivi atât cu trlst-ț-a Ta sufletească, cât și cu n-fericirea
orașului. Nu dezminți încrederea cn ml-am pus-o în intnrvnnțln ! De ce n-avnm un Uimonidn
sau pe un cit poet cern să sn pric-apă să deplângă d-zoicrea în
90. Rege al Te be i, dar deD ienysoe pe m ana menadcîer dru r bacantelor furipase,
oate l-uu sfâșiat dr viu. (Enciclop. civil, gr., p. 342).
382 Să Oi avut Colieesns o pază militouă pe OuroSo Orumuiul ? Posibil.

383Profesor Os Γΐ^ι^ύ, nueosnue Os Sfântul Vo.sils, probabil, încă Oin Slnsrsțs, MarSinisn ss Psnuus Os mous Srscsus îe ^1^111, noe0ucUtosrd ols
copitolsi Imperiului Bizansle, cum ΟΐΟ^ϋ Oin eludile lo ^ΠΪΠΙ, homerics șl Ole pisuOsuss pussSiaiu1u1 Cszarsdi ce ouaș oî culturii. în ο^^ώ spistrlă i ss cdr, să
oausoecU dezmembrarea provincisi ^μιΟ^Ή. Λα^Ι obidcs îl ou și următoarele Souă spieto1d (75 șl 76). <Dsxpus si, v. .șl PLRE (v. Infra, xcrie. 76, e. 1), s^v.
Moreinionus 5>.
384 Aluzie la psriadț11is plin, Os învățăminte ols iul ^1^. V. Odiseea IX .s.u·
385 Rdgs oi Feecideilou, Homsu, Odiseea VI, 12.
toată gravitatea ei ? Ce zic eu de Simonidr ? De Eschii trebuia să vorbesc sau de αΐω^ care să
reușească
148 să descrie cu tărie și să deplângă toată nenorocirea
SFÂNTUL noastră.
VAS1LE CEL MARE
III
Căci acele întruniri, cuvântări și discuții -Ie oamenilor celebri din ago- raua noastră și tot
ceea ce a făcut aftă dată vestit orașul nostru ne-au părăsit. De acum, tot mai rar se vor putea
vedea pIimUânde-se prin oraș vreun om cuit sau mare orator, decât era cazul altădată Ia
Atena cu cei condamnați Ia dezonoare (atimia), <fi1nd privați de drepturi cetățenești^ sau cu
cei c-ee aveau mâinile necurate. în ^^1 ior a inteat ignoranță ca Ia sclți sau Ia masagețț92. Nu
se mai aude azi decât un singur strigăt, aceia al agențifor de dărț93, precum și ai celor biciulți
de ei. Portlcele halelor redau acum și de-o parte și de -ita rceuI ior lugubru, oftând parcă de
tristețe- vremurilor de -zi.
Gimnaziile închise și nopțile neiIuminătr nu ne îngăduie să ne mai gândim Ia altceva
decât Ia frică de viață. Căci nu-i mic peeicoIeI ca, îndată după retragerea de pe străzi a
dregătorilor, tetu1 să se prăbușească, parcă ar fi un cutremur generai. Ce cuvântare ar fi în
stare să descrie această nenorocire ? Unii au pornit-o I- fugă, o parte din consilieri (și nu cel
mal slabi) au preferat exliuf pe viață, decât să meargă Ia Podăndes. Când vorbesc de
Podandos mă gândesc Ia o localitate pe care Iăcedrmonirn11 o numesc ΚΜ<^94 sau Ia o
prăpastie a naturii, cum poate ai mal văzut undeva în fume, o ioc-fit-te de iad caroni-n95,
iscodită vrând-nevrând pentru - desemna aceste paragini, care exală un aer nesănătos.
Gândește-te oricum Ia ceva asemănător pentru Pedăndos. O treime din slujbași fug acum cu
femeile șl cu dopiii. O a doua treime sunt duși spre Pedandoa9 6 ca niște arestați, pe când cei
mai mulți din el, fedti fruntași al orașului, oferă prietenilor Ior o priveliște de plâns,
împlinind dorința dușmanilor, ca și cum ar fi d-t peste noi un blestem greu. Desigur, cea de -
teela parte a rămas pe ioc, dar nenoeociții aceștia, incapabili de a suportă plecarea colegilor
for și convinși în aceiași timp că sunt prea slabi pentru a pute- face f-ță necesităților, au ajuns
până Ia a refuza chiar să mal trăiască.
Această situație Te rog să o faci cunescută lulerer prin ge-1 viu șl cu legitim- franchețe
pe care Țl-o îmbie viața. Avertizează-l că dacă lucrurile nu
91. Simeci<r din K^s, (f 468 î.d.He.) a fost unul din marii norți lirici. Eschil (t 455 î.d.Hr.)
a fost unul din cei mai maei poeți tragici al grecilor.

92. Popoare nomade din sudul Rusiei, sral1tr m-i ™ΙΙ prin vitejie, decât prin du1teeă
(Enciclop. civil, gr., p. 482). <Fr-gmentui este important .și isteri- Γemâneasdă>.
93. Aspect tipic al fisdafisme1ei bizantin -păaăιeΓ. Se p-ee că tecm-i ei a dus fa scindarea
în două - Canadeciri.
94. Keades era temnița sau prăpastia subterană unde erau aruncați criminalii (Pfetae5,
Viefile paralele, Agesilau 19, tead. N. Barbu, București, 1969, voi. IV, p-g. 200).
95. A se vedea .și 14. Ch-ron era ΙΜΙΓ^Ι c-re trecea pe morți în infern.
96. Prima d-pil-Iă - Mii nΓosiccii Canadecia secunda a fost Ped-cdos. UIlrrieΓ. ea at-
mutat la Tiana.
ss vor schimba, nu vor mol ovee ps nimeni cărule să-i dovedesscă umanitatea. Vei fi ostOel
util binelui comun sau vsl fsce măcor ca Solon, cere, neputând opăre liPerteteo
crncetățsniior, pentru că neeățuio era deja onupesU, o luat armure șl s-o sșszoS în Ooța porții
ca să srots prin esltuOlnsa Iul că nu eproPă ceea cs s-o întâmp1ot97·
Totuși s csvo cs știm sigur (chiru dacă eceoeto nu-i șl părerea Te), că pentru bunăvoința
și cumințenie Ta vei primi csls mol meri leuds când ss vo vsOee că lucrurile s-eu pstrscut așa
cum Is-ei precis·
EPISTOLA 75
EPISTOLE
CăSts ΑPuugioe 149
Scr1eU în onui 371
Oricât Os muite or fi celltățlls cere înalță noΓsnterui Tău psste oi eltoro, nici una diners
eie nu-i atât ds deosebită ca iubirea pe cere o ol Oeță de patrie sau de locui unde Te-si
nUecut· Să știi că prin sa îți plătești datorie Ooță ds cea cers Te-o OănHt să fii atât ds
mere98, încât Oaimo Ta o ajuns să fls cunoscută de toată lumea. Dar patria cars Te-o născut
șl Ts-e crsscut99 o ajuns azi îeSr-o stors atât de deplorabilă, ce în vechlls povestiri, încât nici
unui din κι csus ou cunoenue-s sită dotă OoerSs bies și core or veni acum în ee n-or mol
recu- nosștd-o, atât Oe ps neașteptate s-s schimPot într-o pueeidteee· Dintre slujbașii puPlici
mulți ou fost îndepărtați încă ds mol înainte, ier ecum, de curând, aproape toți ou fost
strămutați io ΓοΟηκΕ^. Dsspărțiți între sl prin ondoeeă eΓone0eΓore, cel ce su rămas pe loc
ou căzut într-ue fsl de deznădejd, extremă, într-o dsscurejore atât de mers, încât ds-ocum
orașul nu mol oue decât câțiva 1onu1tsri și ținutul întreg o dsvsnit un Osl ds singurătate
îngrozitoare386 387 388 389 390. Spen- esns1 lamentabil pentru prietenii noștri, dat cere o ajuns
multă bucurie șl vol, bună pentru dușmani, cers de mulsă vrsms unelteau io căderea noastră.
Cine să ee mol întindă acum o mână de ajutor ? Cine să mol vetse dor vrsr lacrimă ds
durere, Oscă nu inima Ta PiânOăi, Tu care împărtășești până și suferlnțeli unui oraș străin,
ca să eu msi vorbim Os ele ns1ui·0· în cers Ts-oi născut ? Așadar, dacă moi poți Oscs ceva,
oroS-o acum pentru noi, în necszul cai- ne apasă ! Docr ci dn In Dumnezeu mare tiecnre în
feța celor meri; nici o clipă nu Tn-a uitat, ci Ți-c dat multe dovezi dn bunăvoință. E n-voie
doai să Tn hotărăști să pui Ia inimă toată grija pentru noi și să faci uz dn toată autoritatea pe
care o ni, spre c veni în ajutorul coacelățeniIor Tăi.
EPISTOLA 76
Către UofIcaioSt magistrul
Scrltă îe unul 371
Mărim-a nenorocirilor ccie s-au abătut dlntr-odată csupre petiiel noastre m-cr fi otligat să
mă înfățișez nu însumi la Curtea împărătească, p-ntru cc să istoris-sc în feța Generozității
Tain șl a altora ccre au cea mai mare putere în tr-buiil- politice tristețea ccre a pus stăpânire
peste orașul nostru· întrucât însă greaua mea suferință trupească șl grljc Bis-riclloi mă țin pe
loc, mă grăbesc tă fnc prin scris plâng-rii- m-ie înaintea Mărinimiei
TcIn. Mărturisesc că nici o ambarcațiune scufundată în mijlocul mării de vânturi năp-izmcn
n-a dispărut vreodată ctât de neașteptat, nici un oraș nimicit de cutr-mur seu înghițit sut ape
n-n ajuns să-și piardă urme atât de deploretll, cum s-c întâmplat cu această prăbușire totală
cern a dnt pestn oiașul nostru, înghițit de această nouă rândulclă a ti-burilor dn stat. Din tot
ce am avut încintn a rămas ncum doar o poveste. Ordinea statului se duce de râpă, cc șl
întregul corp dn cetățGn1t care, iătat pradă descurajării dn ce-a ce Ii s-a întâmplat
magistreților în funcții și părăsindu-și hatltntui uitnn, rătăcește prin zonele rυraIe- Nu mal
găsești nimic pe piață. Orașul carn mci înainle se făina cu tărtcțli lui învățcțl și cu multe
nitnle cei. fnc să înflorească oraș-ln, în ccre oamenii tiăicu fără teama zllnl de mâine, c ajuns
ncum o priveliște dn plâns.
386 PIUSOIC, op, cit., Viața lui Solon, 42.

387 PseSiO omul onSic, „poSuio” sro locui unds ou SrăiS pUrin|iΐ (tâ πάτpιa)·
388 'H osnsnμsvη = Sortă lumso locuită.
389 Lumsa vschs nu nuessSdo iibdutotsa inC1v1Cuo1U· Dacă suri întu-ue edrv1n1u stoeul nu ts însusPa Os intsusss ΟΜ^ΙΙΟΙ,. Ce IeOiviO, nu astsoi
alege decât oecuiSouso (Y. Courtonns, St. Basile, Lettres I, p. 176). Deși Sfântul Vasile eu spune cies a OăcuS .scieOarso, .ss știs că mest lucuu l-s decis
împăratul Voises.
390 Precizare cisuă privind locui Os esșSsrs și Osci „patriotismul” iui Absrgίos· <Dssprs si, v. și PLRE (cO. htfra, sc'ris· 76, n. 1), p. 5, s.v. APsrgios·
Ocupând demnități importante, poate quaestor Sacra Paiatii seu comes renan privatarum, SOâetui Vasiis i-o moi odusssS .și alte xnrieori, ce er. 147 oui 178>.
Singura mângâiere în acest- nenorocirit cum se întâmplă în astfel de cazuri, -sl- să nn
plângem
150 necazurile în fața Amabilității Tel. șl să TVASILE
SFÂNTUL G rugăm, dacă Ți-e cu putință, să dai o
CEL MARE
mână de ajutor orașului îngGnunceict- Chipul în caie al puten iaterv-nϊ în ncnstn necazuri nu
sunt eu în măsură să Țl-1 arăt, der numai de Tine depinde să ne poți v.nl în ajutor datorită
înțeleg-ril Tel-, ăoIosϊndu-te de ceea ce vei găsi de cuviință, piin puterea pn care Dumnezeu
Ți-a dăruis-o.
* Sofrosiop era uera uin cci miir ίππ^ΐ Απη)|ΰ^^ι^ί împărmeșlrOHagis/er
o/ficiorui/ii, cărulu îl era îanrdeίațută toată udmielttruțla Imperiului {G. OsôToruLI
op. cit., p. 39), dar și uaui din cri mui uproplați ul Sfântului Vasile (rpltt. 76, 96, 177,
180, 192, 272). <Ddtppe ei, v. șl PLRE, I (A.D. 260-395), p. 847, s.v. SoLhpoelut 3>.
îe scritoareu acrasta sr cere tă intervină împotriva scindării îe două u provinciei
Cupudocla.
EPISTOLA 77
Fără adresă, în legătură cu TrΓαsίes391 392
Iată una din bineίăceΓiIr de care ne-a învrednicit m-re- <ΓrgăteΓir a buneIe1 Terasios: e
vorba de prezența centineă a Luminăției Taie I- noi. Dar am pierdut această binefacere
deodată cu pierderea acestui magistrat. întrucât cefe ce ne-au fost dăruite o dată de
Dumnezeu rămân vii și statornice în suflete datorită reciprocității amintirilor, cu toate că
suntem despărțiți, ne scriem adeseori și comunicăm unui altuia ceea ce socotim că-i de
trebuință, mai afes când iama ne-a făcut drept dar acest armistițiu. Sperăm că nici Tu nu Te
vei depărta de un om atât de admirabil, care e Terasios, și că vei considera că este bine să
împărtășești cu acest om astfel de griji și nu vei pierde nici un prilej care-Țl va îngădui să-l
vezi pe prietenii Tăi .și să fii văzut de el. Aș ave- multe de spus și despre multe lucruri, dar Ie
fas pentru o întâlnire viitoare, întrucât cred că nu-i fără primejdie să încredințezi slovelor
lucruri de acest fef.
EPISTOLA 78
Fără adresă, prntΓe Elpidios*
N-am uitat că porți un interes -tât de mare venerabilului nostru însoțitor EIpidies și nici
că prin înțelegerea Ta deosebită ai d-t prefectului prilej ca să-și arate omenia față de noi.
Acum, prin această scΓiseare, Te rugăm să ne f-cl bucuri- deplină șl să ceri prefectului ca,
prlntr-un ordin special, să pună în fruntea patriei noastre pe acest om, care a fuat asupră-și
grija, aproape întreagă, a tuturor treburilor obștești. Și vei găsi multe șl bune temeiuri ca să ie
sugerezi prefectului, prin care să-1 poată determina pe EIpidies să rămână mai departe în țara
noastră. Care anume e situația șl ce se cere unui om ca să îndrepteze bine treburile obștești,
desigur că nu ai nevoie să Ți-o spunem noi, căci, datorită inteligentei Taie, Tu însuți o știi
ίeăΓte bine.
391TrΓ-sίes era gevrΓn-teΓof împărătesc al Όα^^ΐα. Epistola e de altfel

adresată lui E1ni<ΐos, adjunctul fei Terasios (rpist. 63, 64). Tema sdΓΐserii e voalat vizibilă: adeeadi scindare a pΓesindiri Capgdodia. Deedamdată, ΐ^α^Ι nu cere
nimic, ci adresează cuvinte alese de certueazir.
392 Aceeași problemă ca și în epistola precedentă: scindarea ^^1^1^ Capadecΐa. E 111^^1^-^ ata.șamecto1 exprimat 1- adresa fui E1ni<ΐes.
102. Aici Sfântul Vasils smintește ds csls două lupte ar1nc1poid pe core is-o ovus ds Cus cu doi Oin csi moi autdrnini reprezentanți oi oCm1nieSusț1di
cdnsroi1csts Picontind, și onums cu Mo0detss, pieOsctul pretorului (un fsl ds pu1m-min1eSru), șl cu Demostens, moaietusi Pilosului. <(quos.stor Socri Poiosii,
Seu PLRE, I, p. 249, s.v. DdmoetCdnse 1, se rsfsuU lo ccstrensis sacri palatii sau casirenstanus). V. și> G. OeSusgoreki, Geschichte des byz. Staates, sd. III,
Munchsn, 1963, pp. 30-31. E celebră snsns ovuSă cu csl dintâi, Cssats cers ns informează SO. Grlgorls Teologul (Orat. XLIII). AnsseSă saieSo1ă s o dovadă că în
onul 371 rsioțills dietr, Vosiis .șl Euetoțiu suou încă Pune.
1 (03. Prin felul în c'sus s tsOocSsSă, s ușor ds înțsids ds cs majoritatea csucdtUSsriiou xonsS, pe bună duspSoSs, că această SPISSOIU o fost trimisă
înaintea celor ds .sub numsusid 66, 67 și 69.
EPISTOLA 79
EPISTOLE
Către Eusesțlu, eplscrp ds SePosSs
151
Scrisă în seul 371
Șî mai înainte Oe a-Țl primi epistole cunoșteam οΡοϋοΙο ce Țl-o doi pentru rrics suflet șl
în cblp deosebit pentru smerenia noastră, csue ns-am avântat în lupta ansseea·
în cilpa când sntisoeuse ml-a fost pusdată de mâna PteacHcem1nH1u1 ^ΐ^ίη^, sm avut
senzația că Ts am cu adevărat în Oața mea, de aceea am dat slovă iul Dumnezeu că mi-a
Cărăcie un aeeOdi de ocrotitor șl de îm- preunU-iHpSătou spre întrajutorare duCsvn1csaecU
în lupta pentru drsspts devoțiune. Să știe Osci neînersnHta Te sviavls că până acum om
suferit câteva atecuul venite din pertss unor mori dregători, unele din acestee deosebit de
violente, pentru că epathui (sau prefectul Capitalei - n.tu.) șl nu J'Șembeianui Pe1sSuluii02 s-
ou deciorat CU-I sprijină ps vrăjmașii noștri, Ser până în ciipa de Oeță orics atac s-a oprit pe
irc, din miie iui Dumnezeu, Cate m-a socotit vrednic de ajutorul Dubuiui, Csl care ee
întărește în slăbiciuni.
EPISTOLA 80
CuSrs Atanasie, episcopui Alexandriei
Snr1eU ps io îecsputui anului 371
Ps măsură cs situație Bieerini1or devlns tot mai ds plâns, tot mai Ses gândul meu șl sl
tuturoue se îndreaptă spre desăvârșirea Te, psntru că evsm îe- ^ΐ^ηίοι,ι că singura mâegâleus
cars ns-e mai rămas în mijlocul atâtor nenorociri s ajutorul ps care Preasfinția Ta nl-1 prțl
oferi. într-sdevăr, toți câți r nunssn ps desăvârșirea Ta, muIt-puțin, din auzite ori din întâlniri
personale, cu toții evem credința cu numai Preasfinția Ta ns mai pratd mântui ds furtuna care
s-e abătut asupra nosstuU, stât prin putetes uugUniuniiou Tsle, cât și prin îndrumările și
ajutorul de a ieși din răui în cars ne zPaSem103·
Drept ocssa, Te rugăm să nu încstezi a focd rugăciuni pentru ΜΟΜΪ noastre și a ns
ulOica moroiul prin ecuierui· De-ei ști câtă nevols evem de
amândouă, n-ai iăsa să tiencă nici o ocazie fără să ne scrii! Dacă ne-cm put-c savIGdnicϊ dn
concursul rugăciunilor Taie și am ajung. tă Te și vedem Ia față și tă gustăm attfei și mai muit
din darurile Tal-, adăugând Ic istoria vieții noastre și pn acele dn c ne întâlni cu mciei. și cu
adevărat npostoiicescul Tău sufIGt· am crede că îasășϊ iubir-a de a Iui Dumnezeu ne
răsplăt-șl- și
ne mângâie de toatn asupririle prin car- tr-c-m.
EPISTOLA 81
Cătr. episcopul Inoch-nti-393
393 Curioasă cerere n făn ut fceut ȘσGchInite, aflat ΐη^ο ns^t-rfi-^ șrhepăacata de ced a Ctr andoc1nit dcr nu sut jurisdicția ni. Șsllndu-tn Cătrăn, ^^^11- îl
cere iul Vaslin să-1 trimită un administrator (un fel dn naisrop v1rcr)t πι- să-l șl rămână mal târziu urmaș, ^Η, zlcn ei, „aș fi liniștit să închid oreiit cunoscându-P’.
Sfântul Vcslie îl pIoauan un aeacS cl fostului episcop Hermoghen d- CescIenat cnl ccie c dat citire Simbolului rIed1ațe. în Sinodul I Ecumenic d- Ic Nlcnec. A sn
vedne și not-in de lc nplss. 50.
104. Pn Iotuc Nevi.
105. Ef. 5, 16.
106. <Ac-sl anaot îl nia șl tiu duhovnic-sc lui Hnimoghnn, caie-l preoțisn>.
107. Lc. 8, 24.
108. Sfântul Vasile îl imploră pe Sfântul Atăcăsΐr să îndeănă de f- ef inițiativa de a se face „încrnulef ictΓun1rifeΓ sinodale ca să se Γestgbifeăsdă
inlrΓdemunienra Bisericilor”. Diaconul DeΓotri venise recent de I- Roma și era pregătit să meargă din nou cu mesajele ădrsteg. Impresionant este modul în care
Sfântul Vasile îl roagă pe Sfântul Atăcăsΐr să-l dezlege de ăcrăslă misiune de împăcare a BίsrΓίdΐfeΓ dacă el nu primește inițiativa. Vom vedea în drfe1ăftr rnίslofr
către apuseni cât de nepăsători s-au arătat adrșlΐă (^1^. 90, 91, 92 etc).
109. Fac. 43, 9. Adrst cuvânt greu a fost Γeslΐt de Iuda, feciorul mai mare -1 lui I-coU, când ΐ-α ^ΓΜ să-l ducă și pe Venigmin în Egipt.
* Scrisoacea cupa nde un i^pui ai Sfântufei Vusiie, -dres at nouiuî eond ucă^ că seralcm· lui ίicăCdΐgΓ -I ^^^^ΐ „Canadodΐă prima”, de a se -răt- înțrfrgăleΓ
în nΓeUfemr1r fiscale.
110. AbucHr11d multor oadnți 01^011 nonet1tuisu r οΟ^^οώ plagă o vremii. A .ss vsdso csls saued în saisS· 110.
111. ArisSoSsi, Etica nicomahicâ, IX, 4, 9.
Pe cât de muit mi-nm adus amintn dn dragost-a Tc când Ți-am primit scrisoarea, pe atât
dn mult152 m-cm întristat când m-ai copleșit cuSFÂNTUL
greutatea
VASILE grijilor
CEL MARE ccre mtrec aυtGrϊ1G m-ln.
Căci cum nm putea fac- feță, de Ia o distanță atât de marn, la o administrare atât de grea ? Și
câtă vreme Te aie BisGrϊca· -a se tizuin pe Tin. ca pn propriii. el t-m-lil; în sceimC· dncă
Domnul va rân- dui nltc-va în legătură cu viața Ta, pe cine aș putea trimite, dintre cei de-o
s.nmă cu Tine, cc să poată purtn grijă de frații dn acolo ?
Ac-asta n c-en ce ni cerut și ci procedat Cine și întel-ps când ci spus piin epistolă că viei
tă-i vezi, cât timp v.l mai trăi, p- cei ales dn Tine ce tă conducă mai târziu tuima Domnului,
așa cum I-n dorit șl fericitul Moite și I-a și văzut404.
întrucât eparhia Ta ette întinsă și renumită, ier nctivitatec Ta e cunoscută de mulți și
„vremurile sunt reIe”155, fiind nevoie dn un păstor dGttc1a1c· în tlcre să facă feță furtunilor
și vijeliilor n-încetat- carG Cântul. în Βί.-·^, n-am găsit că nr fi tine ca să acționez fără tem-i
s-rios în cazul dn față, mai cles când mi-am adut nmlnte dn cât. ci scris: că s-cr putea ca în
fața Iui Dumnezeu Tu să devii potrivnicul m.u șl să mă învinuiești că n-aș fi fost destul de
săritor fnță dn Biserici.
De ^--1, p-ntiu ca să nu ajung în contrazic-re cu Tine, dcr mci aies pentru cn să Te găsesc
părtaș ni npărăill mni- în fnța Iui Hristos, niuncându-mi privirile asupra corpului preoțesc ai
c-lățil, cm nins „vasul” cel mal dn preț, pe nepotul1 06 fericitului HGrmcghea, care a transcris
mainie și iaalacabiIuI Uimtoi ci credințni, Ia acni mare sinod (din Niceea, n. ti.).
EI e de muiți -ni preot ai Bisericii, slateΓnic în caracter, dunescătoΓ ai ΓânduirI1IeΓ
canonice, cOTed în afe credinței, trăiește până acum în cumpătare și asceză șl, cu toate că
râvna pentru o viețuire aspră i-a măcinat de-a blnefea trupul, este tetud1 sărac și n-are nici un
venit pe lumea aceasta, încât n-are bani nici pentru pâine, ci-și asigură cefe -Ie tΓuneIui prin
lucrări manuale pe care Ie face laolaltă cu frații cu care trăiește împreună. Acesta este
bărbatul pe care doream să țM trimit.
Dacă un astfel de om îți poate fi de folos, iar nu vreunui mai tânăr, potrivit pentru muncă
de ^Γ^Γ, să te slujească doar Ia nrveiIr traiului, hotărăște-te să-mi scrii repede, iar cu primul
prilej să-țl trimit acest om, care-l -fesul Iui Dumnezeu și potrivit pentru slujire, venerabil
pentru cei pe care-1 întâlnește și destoinic să mustre cu blândețe pe cei cu idei centΓăre.
Pe -cest- i-aș putea trimite chiar acum, dar, întrucât tu ml-ai ^α^ înainte, cerând un
anumit om, care șl în alte privințe este bun șl drag nouă, dar aflat cu muft înapoi față de
bărbatul de care am amintit adineauri, am voit să-ți fac cunescută părerea mea, pentru ca, în
caz că-Țl trebuie omuf de care am vorbit, ori să trimiți pe careva dintre frați ca să-i ia în
primire cam în vremea pestuIu1, ori să-mi scrii, în caz că nu -1 pe cineva potΓΐvțl să îndure
ebeseăIa drumului până Ia noi.
EPISTOLA 82
Către Atanasie, episcopul Alexandriei
Scrisă I- sfârșitul -nufei 371 sau Ia îCdenuluI ful 372
Când îmi îndrept privirile spre evenimentele de astăzi șl cercetez greutățile prin care
orice pas înainte e oprit, ca și cum ni s-ae pune bețe în roate, ajung Ia totală deznădejde.
Când însă mă înteΓc iarăși și privesc spre Distincția Ta și mă gândesc că pe Tine Te-a
Γândeil Domnul să fii doctor ai bolilor prin care trec Bisericile, α^ά prind din nou curaj; și,
din deznădejdea în care căzusem, mă îndrept iarăși cu nădejde spre ziie mai bune. întreaga
Biserică e dezmembrată, lucru care de altfel nici înțelepciunii Taie nu-i este nrcunescut. Tu
vezi în toate chipurile, ca de sus, dintr-un turn de veghe, cu mintea Ta pătrunzătoare, ceea ce
se întâmplă în fiecare Ioc, ca șl cum în α^^ΐ spațiu ar pluti mai multe corăbii purtate și izbite
de puterea vânturilor, una împotriva celeilalte, -ș- încât naufragiul este iminent, atât din
pricini exterioare, datorită vântUΓiIeΓ care agită cu putere marea, cât șl din tulburarea ce-i
duprindr pe navigatorii care se întâlnesc și se ciocnesc unui de
EPISTOLE 153 altul. E destui să-mi opresc
cuvântul asupra acestei imagini, întrucât nici înțelepciunea Ta nu cere mai muft și nici
împrejurările nu ne îngăduie să grăim mal deschis. Și ce cârmaci poate fa I- înălțimea acestor
împrejurări ? Cine e oare atât de vrednic de încredere, încât să-L trezească pe Demnult 07,
pentru ca Acesta să certe vânturile și mărea ? Cine altul decât cei care încă din tinerețe - ^-Ι
parte fa lupta pentru dreapta cucrΓnidir ?
întrucât dar acum între noi tot ce înseamnă credință sănătoasă e sincer înciln-t și ieg-t de
credința în enitătr șl în pace cu toți cel care au acreădi credință, mi-am iuat îndrăzneala să vin
și să mă adresez indulgenței T-fe să ne trimiți tuleΓeΓ una și aceeași scriseăΓr și să ne
sfătuiești ce -nume să facem. Căci toți vrem ca de Ia Tine să se facă începutul mtΓen1riIeΓ
care să ΓeslăbiIrăscă țntrΓcomuniuneă BțsrΓțc1lert08.
I-r întrucât poate amintirea evenimentelor din trecut ar putea să-Ți p-ră băcuiteăΓr, fă
următorul ΐ^ηι, părinte pΓrăiubil de Dumnezeu: trimite epis- cepiIoΓ scΓiseΓi, fie prin vreun
om de încredere de I- ei, fie prin fratele Do- rotei, codiacenuI nostru; odată ce Ie voi fi
primit, eu nu Ie voi da înainte de a -ve- răspunsurile episcopilor; dacă nu aș face eu acest Ικη,
atunci „vinovat să fiu față de tine în toate ziiefe vieții mele”^. Desigur că acest cuvânt n-a
trebuit să inspire mai multă frică ceful care f-g spus mal întâi tatălui său, decât mi-ar inspira
mie, care Ți-o spun ție, părintele meu duhovnicesc.
Și dacă nicicum nu vrei să faci ce Te-am rugat, dezleagă-mă de greșeala în care aș putea
cădea prin râvna slujbei mefe, căci nu am venit cu viclenie și nici cu meșteșugim, ci din
dragostea pentru pace și pentru unire frățească - drIeΓ care avem aceleași simțăminte pentru
Domnul, luând -supră-ml ăcrăs- tă solie și această mijlocire.
EPISTOLA 83
Către un cenzor sau agent fisc-f*
N-am avut decât foarte puține legături cu Noblețea Ta, iar întâlnirea noastră personală a
fost de scurtă durată; d-r cunoștința pe care o am din auzite șl prin care m-am apropiat de
mufțl din bărbații mai de vază nu-i lipsită de importanță și nici nu este de disprețuit. Și chiar
dacă după zvonuri -1 vreo considerație față de mine, Tu singur știi mai bine. în orice caz,
părerea pe care mi-am ίăcutte eu despre Tine este aceea pe care am descris-o adineauri.
Dar pentru că Dumnezeu Te-a chemat is o slujbă în care se poate da dovadă ds iuPlts față
ds oameni șl prin care se poate ridica patuia noastră, cers s-e pustiit ds tot, cred potrivit să
dau bunătății Tele sfatul ca, în nădejdea răsplății dumnezeiești, să Plnevoieștl a Te erăte
destui de omenos, ca să Ts prțl învrednici de o pomenire nemuritoare șl să moștenești odihnă
veșnică, pentru că ie vsl Oi ușurat earnin1Ie celor cars au Oost apăseți110,
Iar pentru că și su am o moșie oarecare în ținutul Hemsnene, Te rog să r onurtesSi ca șl
cum ar Oi a Ts. Nu te mire că sonoe cs și cum sr fi eie mele cel, ale prietenilor mei, întrucât
om învățat să pun alături de elts virtuți și ptists- nla, adunându-mș aminte ds csi coie a spus
cu înțelepciune că „prietenul e ce un si dolies dH”111· Moșie snsssee, care aportine
prietenului meu, o încredințez vredniciei Tei, ca șl cum ar Oi o mee și Ts rrg să ții seama Os
greutățile pe care ie-a cunsenuS scsastă cosă și, în schimbul anilor trecuțl, să is dai
mângâiere pentuu viitor șl să le faci p1UnueU locuința ior scoIo, cens și așa e trenUerare și o
Orst părăsită din pr1n1na muitsior dăul la cote a fost supusă. De sltfsl, mă vri strădui să mă
șl întâlnesc peusrnai cu dlstinss Te persoană, când vom dlscuts mal ps lerg dispus Oiecore
problemă.
EPISTOLA 84
CăSis aHvSΓneesr 394
154 Scrisă înSFÂNTUL
onul 372
VASILE CEL MARE
I
Cesa cs am de gând să scriu s aproeps ds necrezut, der ds dragul adevărului o vrl spune:
cu tortă dorința cs o aveem ds a mă întâlni cât mai curând posibil cu Bunătatea Te, ecum,
când ml s-o ivit acest prilej de e-Ți scris, nu m-am gtăPlt să Οοίοϋ^ ansst nourc, cl am stat la
îndoială și m-am retuss. ciudățenie constă în faptul că csis ce sm dorit să ss întâmpis,
îndată ce ml s-a oferit, n-am mal folosit ^0^0. Iau pr1n1na s că rnl-e rușine să per că aș scrld
nu din pridtdnle curstă, cl ce să mă ίοίοϋ^ de fiecars dotă de o nevoie ΟΙΓ^ΟΙ,.
Dau psste cugeteiea msa s-a făcut stăpân gânOui (pentru care șl vreau să isl și Tu ϋΐϋ și
să nu ctezl că noi punsm la cais întâlniri în snrpuri negustorești, lor nu prietenești) că tusbuis
să fie o οιη^οη, deosebire între felul cum se οΟϋϋο^ clnsva către autorități șl între fsiul în
cate tratăm cu part1nu1ar11· Pentru că nu-i Orspt să diecHtUm în acslsșl fsl cu un msdlc
cum am discuta cu oricare prim v-nlt și, de bună seamă, nici cu un înalt dregător Ia fei ca și
cu un pcrt1cu1cr· ci va tretui să ne folosim șl de iscusința unuia, ca șl dn pulninc brnțeior
celuilalt. Căci, după cum cnl ce umblă în soare sunt urmați oricum șl de umtra lor, chiar și
dacă ei n-ar vrea-o, tot nșc și întâlnirile cu merii dregători tunt însoțite de un fei de ușuiern și
de cjutorare pentru cei nevoiași.
Așadar, cel dintâi scop ai compunerii acnstei scrisori tn IndeaI1aește tocmai prin
salutările pe care Ie transmit Mărinimiei Taie. Acest luciu și treCuie văzut ca primul temei
serios· chici dncă nu ar mai fi nici un alt motiv dn a scrie. Primește deci salutările .-Ιη,
PrecCunuIe· și fin ca toată viața Tc să poți fi dn folos pentru toți, urcând din treaptă în
treeplă și ajutorându-i d- ăiGrciG dată pe ciții cu putnrna pe care o ni. E un obicei de-ai meu
să procedez nșa, lai pe de cită parlG· și Tu te simți datoi să-i ajuți cu c.ve pe cei lipsiți d- cea
mni mică dGttcinirie în rcnducGrG·
IP
După aceste urări, primnștn și rugămÎmGa m.a pentru acest nenorocit bătrân, pe cern un
deciet împărătesc l-n eGSărcinnt din slujba <fîscu1ui>, sau mai degrabă pGatru omul căruia
întăși bătrânețea lui îi acordate înaintea împăiatului tcusir-a d- ^ΓΪ. Și Tu însuți ai întărit acest
drept dat de tus din respGrt pentru fire și din piev-deiG pentru int-resele fiscului, cred· de Ι-
α.^'ΐ, ca nu cumva tă se celcn legii. publice de călrn un om n cărui minte t-a slătit din pricina
bătrâneții.
Dar cum de Ți-c scăpai, PreaminuncsuIe, și cum de I-cl rendus pe cită cein p- bătrân
iarăși în locui lui de muncă ? Atunci când ci poruncit ca n.potul Iui, caie n-aie încă nici
patru ηύ, tă fie cooptat în Consiliul curiclllor <de impunere a dărilor^ ce aitcevc al făcut
decât tă readuci ϊcrașϊ· din crdϊn· în serviciul putiic pe bătrân, prin mijlocirea nepotului ?
Acum Te rugăm să-Ți fie mliă de ncette două vârste și să-i scutești pe amândoi, gâneϊndu-te
la temeiu- rlI- pentru ΠΓ- amândoi sunt de plâns: unul nu și-a văzut și nu și-a cunoscut
părinții și numai prin mâini străin. a intrat în aceattă viață, orfan de tată și d. mnmă încă din
394 Felicilându-i cu οο^ί r intrării en riujnă iurc^bapii P voiba de Iiie, de sare ne is fosmează saiet· 94), Sfântul Vs.siis puscinsă un inSsrdssnt coz Ossare
felul în caus .ss Oăcssu obuzuri Os căSte ougonsls financiore· îi roagă să
112. „Consolarea” o constitui- tocmai n-potul.
113. Administrația Imaer1u1ui Bizantin prevedea ca în ΙΙ-ΠΙ- iocciilate să se constituie un Consiliu dn Impun-rn ((Jouî), cein să ajul-, între eiteie, lc
strâns-rea dărilor șl lc plata soi- dațiior (cf. -pisl. 88). Penliu c-și α^-ιί mustrarea vociciă pe care o face înaltului a-Γsoaaj căruia 1 se adres-czat Sfântul Vasiln
recurge la o s-rin de cmaCilități retor1rn·
* Un alt gen de abde făcut de organeie fisce IÎL de as td dusă uzând și nd jfrdmentui f-fs. A se vedea șl cefe prevăzute de dfceαnr1r 80 și 81 -ie Sfântului
Vasiie cu privire la jurământul fals.
114. <Prin această eltim ă afirm ațfe, „mei mcit dceâl dn învănat ori -n gânni tCMn Vaeile se dovedește - fl un dec<udăleΓ, atât prin -Γgement-Γn- d-Γnti
inspiră deciziile, cât și prin aulori- tatea d-Γn le impune. Dintre dni trei d-pa<odinni, ei este singoΓof care să fie realmente un șef’ (Yv. CeeΓtencn, op. cit., I, p.
190, n. 1)>.
Inagăn; celăinll n rămat multă vreme în viața pn cai. n-a cruțat-o nici un f.l de aenorccirn·
Lui i-n fott dat să-și vadă moartea prematură a singurului său155fiu, apoi și-n văzut cata fără
EPISTOLE
moșSGaiSori· iar d- acum înaiate· dacă nu găsești o rezolvare vrednică de umanitatea Te, vc
vedea cum ceea c. I-a consolări 12, din lipsă d- copii, vc fi pentru el prli-j d- nenumărat.
rele ! Presupun că nu ac-tl mic prunc vc ajunge să facă parte dimie senatorii ccre vor strâng.
mâin. dării. ori vor plăti soidaților solda <în actură>I13 șl nici nu va fl nevoie ca tecmăi perii
albi -1 aceslei neneΓec1t moșneag să fie din nou necinstiți. Dă-i deci iertare, potrivit legilor
șț petriv1l fieil; poruncește să se îngăduie aceluia să rămână I- ef până când va împlini vârstă
majoratului, iar acesta să-și aștepte moartea în pat. Să cenlinur -Iții astfel de servicii și să ia
asupra Ior astfel de obligațți I Desigur că nu-Țl stă în fire să-l dispere- țuieștț pe cel
nenorociți, nici să faci caz de fegi sau să reziști I- cererile prietenilor, chiar dacă te afli în
mijlocul tΓeburiIeΓ cu care te încenjeară oamenii.
EPISTOLA 85
Că nu se cade să te juri
Scrisă în enuf 372
Nu încetăm să protestăm în toate întrunțrțfe șl îndeosebi în întâlnirile particulare să
vorbim despre aceeași problemă pentru ca Ia strângerea dărilor publice slujbașii financiari să
nu mal ceară țăranilor să depună șl jurământ.
în legătură cu acest lucru trebuie să preteslăm șl în scris, atât înaintea Iul Dumnezeu, cât
șl în fața oamenilor, căci se cade să încetăm odată de - mai decr Ia moarte sufletele
oamenilor, să căutăm un ait chip de - rezolva lucrurile șț astfel să lăsăm oamenii să-și
păzească sufletele întregi. îți scriu -ceste lucruri nu prnlΓe că al avea nevoie să fii încurajat
prin cuvinte (căci al deprins de acasă temeiurile temerii de Dumnezeu), ci pentru ca toți cel
care depind de Tine să învețe de Ia Tine să nu mal supere pe Cei Sfânt șl pentru ca, în urma
unei refe obișnuințe, să nu mai privească cu nepăsare un IUCÎU interzis de cefe sfinte.
într-adevăr, ei nu câștigă nimic din faptul că cer oămeniIeΓ să se jure, 1-e pe deasupra
mal șl sădesc în suflete un rău sigur. Pe măsură ce o-menil s-au obișnuit să jure strâmb, el nu
se mal grăbesc să fie iertați, gând1nde-se că au în jurământ o armă înșeIăteăre șl un prilej de
amânare. Deci, fie că Domnul pedepsește pe Ioc jurământul fafs, șț atunci încasatorii dărilor
n-ae mai aven pe nimeni să răspundă în justiție pentru că datornlcn ae pieri din pricina osân-
dei for, fie că, după cum am spus adineauri, în mărinimia Lui, Domnul Se arată îndeΓăter
față de cel care, cunoscând din experiență ce înseamnă răbdarea Lui, ajung să disprețuiască
bunătatea Lui. De aceea să nu calce fără nici un folos legea șl să nu ațâțe împotriva ior înșiși
mânia dumnezeiască. Am spus ce mi se cădea ca preel; cei care nu vor să asculte, vor vedeai
EPISTOLA 86
CUSus guvernator395
Scrisă în onui 372
Știu că cea mal mans și cea dintâi grijă a Vrsdninid1 Tel, estd să spsrl în SoS cCίpHi
395 AmârArnuă oresăe csiesoia seo și 86) au 7a obiect busitussâ unso uagube auferiee de preotul Dsuossi·
* O împlinire 12.^ fouuÎtorilor dip irovi nciîle oripntoie: să eumpcue haine pentru soidați. în ^1-1111- provincii, îmbΓrcămintna o dădea Imaeriυ1. în «1—1
alăturată se cere o amânare a a1ații· A sn vedne și -piti. 84, 110 elc.
115. A se VA dea epiel. 92. care îσșr-ndavăș d fost aedtc tatd dc Meuetie -i pe care
o expediazăi apoi Sfântul Vasile.
116. Deci Sfântul Vaslie amintește Sfântului Mefntin că nentΓe ΓezefsgΓea schismei din Antiohia eea necesar ca el însuși să redacteze o mărturisire de
credință și s-o trimită în Apus, nΓeUfbiI însoțită șl de un memoriu că regretă vechea simpatie pΓet-Γi-nă.
117. în cfteeeria -0»^ intră epist. 90, 91, 197, 242, 243, 263.
118. A se vedea episl. 66, 67 șț 69.
119. Despre îCdnΓdaΓn- Sfânlofei Al-n-sie nnctΓO stingerea schismei din Antiehi-, Sfântul Vasile va snecn mal târziu în nnisl. 258, d-n. 3: „nΓnaίnΓidilef
Al-nasin, venind tocmai din Alexandria, dorea fterUinte să intre în demuniuce cu Mn1nlin, dar, din greșeai- unor răi sfntcidi, ωίκα for a ÎOSI amânată la o dată
mai târzie. Ce Uine ar fi fost dacă nu s-ar fi nΓOdndat așa I”.
120. La 2 mai 373 Sfântul Alanasie va muri.
dreptatea. în rândul ai Ooliea, îți nunsen șl dorințe Oe o OO-Ș Pine prietinilor și de e-i ontoei
pe cel156nere caută scăpeie ia mărinimie Te. Άceetea sunt
SFÂNTUL șlCEL
VASILE motivele
MARE nare ne-au îndreptes spre
Tine, psntru că și -Ο^Ο pe nare o opărăm e dreaptă, lor mie mi-en fi și plăcută, ce unule ps
cord ei binevoit să-i numiri între prldSsni, șl is Osi și csIrr -ΙΓΪ^Ι gUeesn ajutor la pHnUtaede
Te pentru csls cs au avut de eHOirie· Grâui din nere presdoritHi nostru Orote Dorotil aven
destul pentru Sral o Orst furat ia Birieos de nUere unii din csi cărora Ii ss încred1nțaes
administrarea bunurilor obștești, 01, că au venit si înșiși in această faptă oprită, fie că alții i-
au îndemnat s-o OS-U. De nItOei, în nici o privință fapte lor nu poat, 01 SCUSISU de
nnuzați1, căci de ce nn fi mai puțin rău cei rău ds Ia eine, denâe csi nare se pune în slujbe
răutății aitore ? Pentru csl cnte au suOerlS-o, paguba e scesoși. Totuși, eu cer ce omului
nsetnH sU i se dea înapoi grâul de către cei -ΙΓΪ I-au luat șl să nu ls Oie îngăduit să pună vine
pe alții pentru înOrăzneaie ior. Prețui pe con, trebuie să-l doi fdriclnli Oe o scăpa de mizeria
lipsei de grâu e cei cu -ΙΓΪ vrm prețul binefacerea, pe nnre o vom primi de ia vrednicie Ta,
dacă, Plnsînțdles, vsl Pinevol să nl-1 dai.
EPISTOLA 87
FUuU ηΟηϋ^ despre ^,,^1 pnsPIsmU
M-am minat cum a Oost cu putință să i ss Oscă o pagubă atât ds mers so- prestuiH1
nseSrH, încât să 1 se rUpsaenU singurul iul mijloc ds tini, șl acsasta suP guveinerde Te. Șl
cesa ce e și mal îngrozitor e fapsui că cel -ΟΓ, s-au încHmdtae sU săvârșească sceet Oept pun
vina acțiunii ion pe porHnna Ta, cene nu numai că n-nn Oi trebuit să-i îngădui,, cl să
împiedicd cu SoatU puterea să se întâmple η^ϋκο iHcrH împotriva OUI-UI, șl mai ηΙϋ
împrtnlve preoților noștri, ian dintre si, împotriva SuSuror celor cane au ane1enși idei cu noi
șl -ΟΙΪ pUîesn ps οκΙ^ί drum ni dreptei cucernicii ca șl noi.
Dacă, așadar, ai vrea sU-mi redel liniștea, OU în așa Osl încât Iunnur1Ie să ss îndrepteze
OăuU ^νη^ΐη,.
Cu Dumnezeu poți ds cui vei vrso șl acests reperații, Pa cClan șl mai mori. Am enrie șl
nondunUtonu1ui patrisi nonsete, pentru ca în ^^1 în nane nu vor sU ss respect, legea, ei să fls
siliți s-o OacU prin CrtUnârdn tribunelelor.
EPISTOLA 88
Fără adresă, în l-gătură cu un încasator d. dări"
Scrită în anui 372
Gr-utal-n strângerii aurului comercial pentru confecțlonar-a hainelor militare o cunoaște
Vrednirϊa Ta mai tine decât oric1nG· iar în sărăcia mea n-am nici un alt mnitoi decât p. Tine·
ΠΙ-, datorită marii iubiri ce o arăți oa- meniIcr· ai dovedit și pentru mine InțeIegere·
arătându-ml tot ajutorul pctίCϊI· fără ce vrecentr să-Ți schimbi blând-ț-a liniștitoare a
atitudinilor de seama amenințărilor celor puternici,
Dar întrucât din înSă-age sumă ne mni rămâne docr o cantitate mică de aur și întrucât pe
nc-ttc liebuie să-l strângem prinlr-o contrϊbuție· la plata că- r-ia am făcut apei Ia întreg
orașul, rog pe Blândețea Tn să amâne pianul acestei operații până cn vom fi înșliințnt și p-
cei care locuiesc în afara orașului, pentru că, după cum tine știi, cei mai muiți din diegători
lucrează lc țară. Dacă d-cî se îngăduie ca din curul stiânt să se trimită cu atât-a livre mai
puțin (adică tocmai atâta cât tretui- plătit), Te rugăm să n. faci cunoscut, urmând ca restul să-
l trimit-m mai târziu. Dacă, dimpotrivă, e absolut ^^αι cc întreaga sumă să s. v-rse eeoeată în
tIezcrerie, măcar scadența să fin amânată, așa cum am amintit ^1^1-.
EPISTOLA 89
Căti- episcopul Mel-ti-
Le Paștii- anului 372
I
Atunci
EPISTOLE
când Bunul Dumnezeu îmi îmtle prilejuri de a trimite 157 salutări Resp-ctabiiității
Tale, îmi alină o put-rnică dorință. Căci EI e martor și știe cât d- muit doretc să văd p-rtcana
Ta și să mă bucui de învățătură Ta tună șl ziditoare d- suflet-. Și acum, prin pr-anvlaviosul și
pr-nvr-dnicul frate Do- rotei· ^1^^^ ccre vine <ia Frăția Tn^ Te rog mni întâi tă mă
pomGaești în rugăciunii- Taie, cc să nu fiu piedică în popor și nici să stau împotriva
rugăciunilor TaIG· pentru a-L îmbuna pe Domnul.
în ai doii-n rând, îți aduc aminte că trebuie să redactezi <o expunere de credință cu> toat-
cele n-cetare1 ■ ' pentru frăt-ie de cer- am amintit, ini dacă est. n-voie să o șl trimiți în Apus,
p-nlru că situația o cere n-apăral, 111, pe d- cită pcrte, I- voi trimite și eu tcrîtorl prin curl-rul
nostru. în oric. caz, să Iași să se înțeleagă că scrisorile pfeecă și de la Tine însuți 111^. în urma
întâlnirii cu Sabin, diaconul trimis de el, eu am trimis acriaeΓi către cel din Ifieie șl către
episcopii Italiei și Geiiei, iar în mod speciei șl către unii cere mf se adresează person-1117 E
de Ia sine înțeles că ne fi bine să trimiți și tu vreun deieget cere să ducă o nouă scΓ1seare ca
din partea unei sinod comun, pe dărn s-o ceel să ți se redacteze.
II
în legătură cu pΓeavenrrabiIeI episcop Atanasie, aduc aminte desăvârșitei Taie
înțelepciuni, care de obicei dunoedtr bine luciurile, că este cu neputință ca scΓ1seriIe mefe să
poată fi predate și ca să se realizeze ceva din cefe care sunt neceaarett8 dacă nu s-ee primi și
din pietea voastră vreo cenfΪΓmfre despre acest iuceu, căci vol amânaserăți încă de etundi să
intreți în comuniune cu eP19.
Căci, se spune, ef s-a străduit muit ce să se unească cu noi șl - făcut tot ce a fost cu
putință din pietea Iui, dne s-n înteistit că - trebuit să plece fără să fl putet restabili
comuniunea, ine astăzi nădejdile ce se mni pun în ef sunt foarte sIaUrt20.
Cum merg treburile în Răsărit desigur că nu va fl scăpat atenției Cuvioșiei Taie di-Ți va
istorisi verUnl șl amănunțit fratele de cere am mal amintit. Te rog deci să-I trimiți îndată
după Cfdti, pentru că așteaptă și răspunsurile din Samoseta.
Crimndte-i cu bine zelul șț, după ce-1 vei fi întărit prin rugăciuni, ΐπ^ίεΊ să împlinească
lucrurile cere se impun.
EPISTOLA 90
Cătee Peeesflnțlții frați și eplscopl din Apus396
înate P-șl1foΓ -cufei 372
I
Bunul Dumnezeu, Cere nu Iasă n1d1e<ală supărările nrmsețite de mângâieri, ne-a făcut
pirte și nouă ecum de o mare budurin peln scriseețIn pe cere Presninee1eu1 PărinSs Atenasi,
is-e primit de la Drdptnrdd1nn1ss1iId Vsaeerd și ps nane nl Is-n Srnnem1e șl nouă ca pe o
mărturii a credinței celsl sănătoase șl ce ps o dovadă a ndcdrHncinneei uniri și simțiri -SIȘ
domnești Ia Voi, Ospt ns-1 caroneeticeazU pe păstorii cere -OICU ps utmeid părinților șl csis
pUeeoreec cu bună știință poponuI Iul Dumnezeu. Toat, ncseeda ne-au PucHrae atât ds mult,
încât au pus -apăs tnlstsțll noastre șl au plcuret în ^Ο^ΐΙ, noastre puțină bucurie în întunecata
etare ds lucruri în cais suntsm anHm.
396 Oricât da âald a fos t afêltil PrfoIiuiίi Vasile, Apesul s-s ars-nt năCnteingărcfr. E orept că diαdonof Sibin a sosit cu o întârziere de câteva iuni, dne
reprezentanții celor două Biserici seΓbeau, se vede, limbaj diferit. Anesuf n-a întreprins nimic în sensul defeΓ deeoln cu un an înainte în epist. 70, în ciuda celor
ΓrIalate între timp de Sf. Atanaain ai Alexandriei, care dădea Răsăritefu1 speranțe că Anesuf lolodi vn răspunde solicitărilor Γăaăritecn. Sfântul Vasile e IOC mni
dnnrimαl că discuțiile sterile seamănă „mni muii - tehnică decât - teoioghisire”. In mult, iocuni, cnsOienioșii Oin RăsUuie ou tnsPuie să plscs Oin Biesrici1s lor și
să ss nonai puin auetiί· Le unmU, Sfântul Vasils Osc, un fistbinti apsl pentru etntsnn1cinsa unși învățături couenss Oixpni SOâeSo Triims, în ϋη^ΐ în nnns ss vo
exprime în eρietoIn-enasaS Despre Duhul Sfânt, ΙΟΓ^Ο^ lui AmOilohm ds Inoeium. Dsși ansastă eplstolU s ndnsxnSU în gsnsnnl βί^ιί-ίί, se pens o fi fost
înmânată totuși pnasi Dnmneus· <Psnttu -nna-tstul sxnee1v și nCion nsdnsaS nl reproșurilor adnssnss Apusului, nseeidsuat ineenxibi1 in ^ΐί-ί^ΐ, Răsăritului
anecssc, v. și obsinvoțiiis noasens Oin Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1630 de ani (= „SSuOin Baei11ann”, vol. III), Ed. Bneilicn, BununsșSi, 2009, pp.
35-63, nici p. 60 .și n. 64. N.n. - T.T.>.
Domnul ns-e sporit mângâierea prin prendv1nv1seu1 nree1H Oiu și nodia- non Sabin,
cere ne-n
158 CrUnlS inimile prin relatări amănunțit, despre
SFÂNTUL VASILEsituație
CEL MAREds le Voi, lor de nesn ce s-a
putut convingi despre feiui cum stăm noi VU vo educ, În cunoștință șl Vouă, îenâs, în primul
rând, sU vă întrecsți împreună cu noi în rugUniund fierPlntd și etUnuiessre -Utis Dumnezeu,
lan în ei doiisn rând, să nu vU dsți înapoi ds o aduce Bisericilor sSnâmtorats mângâierea pe
nene o puteți. Pentru că nici tont, s-au slăbit, presninetiți frați, șl, în urma loviturilor neînce-
tate eie vrăjmașilor, Biserlce stă sU se scufundi ca o corabie izbită șl dlntn-o pnrSs șl din alta
ds veiurile potrivnic, aie mării înfuriate, nOană posti dacă bunătatea Iui Dumnezeu nu ne vo
csncsSa.
După cum dan înțiiegirsa și unlrsa Oin Biseii-o Voastră Ie esnoeim ce și num an Oi și aie
noastre, sot așa VU rugăm să erătați șl vol compasiuni Oeță de dezbinării, ds la noi și să nu
VU depărtați ds noi ps motivul distanțării gso- grefine dintre noi, ni, dimpotrivă, întrunâs
suntem uniți prin legătura Dubuiui, să ns primiți în armonie unul singur tiup.
II
SuOsrlnțdie noastre sunt nunoscut, nblsn dană nu ls înfățișăm anum, psn- Sra -U de muit
timp s-au OUnut cunosnute în toată iumen. Dogmei, Sfinților Părinți sunt diepnsțHits,
tradițiile apostolice nu mol sunt băgate în seamă; în ionul lor stăruis ecum în Biesrini inovații
eie oamenilor noi, oamenii au devenit tehninienl al cuvântului omenesc; în ion să
tssIsghiesaecU despre Dumeicu, înțelepciunea lumins-ă o ajuns să -oedu-U după ns a dat
dioparSe merele renume nl Cru-ii. Păstorii sunt surghiuniți, în ionul ion sunt aduși iupi
răpitori, care sfâșie turma Iul HrlsSos; caseis Oe nugăcmnl sunt goale enum de cel cere se
sduneu în ele, în snblmP pustiurlIs sunt pilne de oameni cere plâng. Bătrânii Ιί-ηΜίΟΕί nând
compară vremurile de altădată nu -si, de enum, tinerii sunt șl mol ds plâns, căci nu-și deu
ssema ne au plsiCuL
Desigur că și numai înșîiciea acestor fapte poete provoca compătimire în rândul celor
cain știu ce estn diagostea lui HrisSoSt dai în comparație cu reell- tatnc adevărată cuvintele
sunt prea slabe. Dn nceea· „dacă mei estn în voi vreo mângâiere a eicgostnϊt cu oiîcn
împărtășire a Duhului, cu orice milostivire și îndurcin”121, atunci hotărâți-Vă să ne venîțî în
ajutor ! Aprlndețl-Vă de râvnă pentru dreapta ^^-^1- și scăpațî-ne din această furtună !122,
Să răsune și la noi iarăși acne propovăduîrn tună a Sfinților Pariațϊ, ccie năruin nrezla
aeIegiυϊtă a Iui Aiîe și zidește Bisniiciln în învățătura cea sănătoasă, în cern Fiul n mărturisit
ca fiind d-oflință cu Tatăi, ier Duhui împreună mărit și închinat cu aceeașî cinste ! în felul
acnsta să ni sn dăruiască și nouă, prin rugăciunile VoastIet prin împreună-lucrarne Voastră,
îndrăzneala peatIυ cuvântul adevărului șl mândria de a mărturisi adevărul în dυmanzGϊnscă
șl mântuitoarei Treime.
De cltf-1, numitul împreună-sIujitor Vă va face cunoscută mai pe ierg starea dn lucruri
dn Ic noi. N.-cm dat șl noi consimțământul lc tot ce ați hotărât ^^^^1-, adnrând șl noi la
râvne Voastră apostolică pnatrυ ortodoxie.
EPISTOLA 91
Căti. Vclerian, episcopul Illriei397
Urrϊsa în anui 372
Mulțumire sn cuvine Domnului, Ccie mi-a dat ocazia să văd în Puritatea Tc un rod ci
veceϊϊ iuCiri dintre noi. Deși T- afli trupeștn Ia o distanță atât dn main, totuși Tn-cl unit cu
397Se știe că, spre deosebire de orinnιαeeα nΓetaΓ1acă a împăratului V-fens, Apuse1 s-a UeceΓal de regimul mai padnid ai fui Valentlni-n I (364-375). De fapt,
arienii ajunseseră într-o vreme dominanți și în Slemium și chiar în ^Γ^Ι ftifiei, inclusiv în Aqui1nea, dar până ia 381 arienii au ÎOSI înfrânți. N-am nelel avea la
îndemână studiof iui M. T-din: La lettre 9! de S. Basile a-t-elle ete adressee a l'eveqtie d'Aquilee Valerin, în „Redhnrches de Scinndn ^^1^^”, Paris, 1950, pp.
450-468. Ef tăgăduirdtn ΚΚΙ fapt.
126. Aceeași idee din lΓalalef Despre Duhul Sfânt.
noi prin scris, îmtrățișându-nn cu dragoste duhovnicească șl sfântă, sădind în inima noastră o
iubirnEPISTOLE
nespusă. Căci cm cunoscut acum, prin experiență, cn înseamnă
159 cuvintele înțeleptului:
„precum n ape recn p-nlru un trap înseteS, așa e vestea cna tună dlntr-o țară sndnaaItată”123-
Căci, pieacinstite ΙΙΙΙ-, în ținuturile nonstrn există o mcrn foamete după dragoste. Iar
pricina n.-o spune Evanghelia: „Deodată cu înmulțirea păcatului s-c răcit îutirec
mu1torn”I24· Tocmai dn cc-ea scrisoarea ce mi-ai trimis-o mi s-a părul foarte prețioasă și-ți
răspund prin ccniași preanvlevios frate șl împreună-sIujitor (codlacon) Uatϊn, prin ccre Tn și
înștiințăm șl Tn rugăm să vnghnzi în rugăciuni p-ntiu noi, penlru cn Sfântul Dumnezeu să
dna cândva pecn și liniște în Sreturll- noastre tiseiicnști șl să cnrtn vânturile șl maiea
înfuriate, ca să scăpăm de furtuna și de tulburarea cere - dal peste noi, căci altfel ne amenință
pieiren.
întee timp, în mire- Sa milostivire față de ^^Γ^ grefe de azi, Domnul ne-n făcut bucuria
să auzim că Vei trăiți în înțelegere și unire șl că Ia Voi dreapta evievle creștină se vestește
nest1nehrΓităt25. Căci (dacă cumva nu va înceta curgerea vremii, cl vor mal rămâne și alte
ziie pentru vlațe omenirii), peln împreună-fecrarna Voastră, odată și odată va lΓebe1 să se
înnoiască credința șl în Răsărit șl astfel, la vremea cuvenită, să-I educeți un fei de răsplată
pentru teate bunurile pe care ie-nțl iuat de Ie Ei. înle-adevăe, partea sănătonă de In noi, unde
se mai ocrotește dreapta cucernicie a Părinților, s-a istovit îndeajuns, pentru că dieveIuI a
zgudult-o prin multe șl feIeeite atacuri, pe cire Ie uneltește și Ie pune Ia cale cum vrea.
Dea DemneI cn pein eegăcien1Ie Voastre, care-L ieb1ți pe Domnul, să se stingă erezia
cea perversă și înșnfUtegrn n Γ^^ învățături a Iul Arfe și să strălucească din nou credința cea
dreaptă a Părinților cere s-au adunnl Ia Nlceea, pentru ca felul de închinare edusă fericitei
Treimi să se facă potrivit săvârșirii Botezului dnIui mântuitor126.
EPISTOLA 92
Cătee episcopii ΓΙ-ΙΙ^ și Gaiței 398
Scrisă în αϋΙ 372
I
De Dumnezeu 1ebiterifoΓ și ρrresίțnț1ieΓ frați împreună-slujitori din Italia șl Galia și
iubițiioe for episcopi de aceeași simțire cu noi, safuteee întru Domnul de fn episcopii Mrietir
(de Antiohia, n.tr.), Puaebiu (de Sameseta), Visile (de ϋϋ-Γ^α), Bessus, Grigorie de Nazlanz
(srnier), Cnfαe1u (de Lao- dicm-), P-vel, Antlm (de Tlana), Teodot (de N1copeie), Vitus (de
C-re, în Mesopotamia)t Avrnem (de ^1.1, în UϊΓia), Iovln, Z-no (de Tir), TeodcIett Marcian·
BirulL Avranm (dn BeSila, Siria), Libenm, TaIasϊU· Ictϊă· Bosteυs, Alhreus, T-odol,
Eustațiu (dn Untatta)· Bnrsumns, Ion, CotIce· Iscc, Mcrsex· McIis· Grigorie șl Dcănυs·
Pentru inimile îadυΓeΓate aduce adesecri oarecain mângâiere ^ίαι șl numai un oftai ieșit
din străfundul 1nimiϊ· după cum o lacrimă a cuiva îți alină durerile cele mal adânci. Nouă nu
ni te oferă însă tpre mângâiere numai un oftat sau o 1acrima· pentru a Vă putea d-tcrie
suferințele ^1.11-, ci peatIυ noi înflorește o nădejde mal bună, anumn faptul că, după ce Vă
vom înfățișă iris- tnl. împrejurări în cere ΙΓΙΡ., pcale vom r-uși să Vă hotărâm să ne luați
apărarea p- cei- de ctâta vreme o așteaptă de la Vol Bis-rlcile Răsăritului, dar dn ccie încă nu
398 Deși re^ctatî m nu mene c e2 de βρϊϋορί rd-nritent, intne cnre șc ae Sfântului Vasîie, leteșί unii drΓcetăterț recenți cred că ^ΜΙΕ epistolă a fost
demnusU de Sf. Mnfnlin gf An- lie5in1. în sprijinef acestei idei, st se vadă nnisle1a 129. Cf. W.-A. JuΓerna, A Letter ofMeletius of Antiochia, în „New Rev.
Theol.” Toernai, 1960, pp· 251-260. în medealia fei, aetOΓof ei crede că ezitarea episcopilor se va ditora IOI „nUdatnier noastre”. în descrierea dr-marică a
situației, nu se vorbește numai de arianism, ci de o adrsUΓ-tU criză a ΐnraΓhΐrΐ Uΐsericedtί·
127. Rom. 13, 8.
128. <„Nu nn putnn inisinc un apei nil emoționanl și, s-o recunocșien, mai disperat· în fața unei e1cciațe atât de 1υteal1cn și de ΙΡΙ^ΙΙ, în fețe umilei
năituili pn cern Vaslin o face cu Ι-Ι-ΓΙΓ- In greșniiin 8ΐ1η, cărora el le atriCuin eșerυriIn îaΓng1ttΓClet ești ΙϋΙαΙ să-l dai drea- latn și chici să mergi mei departe
decât ni, peatIυ c acuza Ocrideatυ1 dn egoisn” (Yv. CoυΓloaae· op. cit., I, ^1118, 1957, p. 199, n. 1). V. întă șl roma1etCΓnc ΜΙΚΙΙΙ lc nota *, făcută dn T.
Bcecgae le scrisoarea nr. 90>.
ne-am învrednicit pentru că Dumnezeu, Cere câimuieșt- cu îațe1epciυne Soite rosturile
noaslie,
160 sn v-de că a găsit de tine, după chibzuiala cec
SFÂNTUL n-înțel-asă
VASILE CEL MARE a dreptății UaIe, ca să mai
fim încă multă vreme puși Ic îacGΓcCIe prin suăerințn·
P-nliu că știm, preacinstiți Ι-Ι^, că nu Vă e deloc necunoscută situația noastră, întrucât
veslea despre ea a cjunt până la marginile pământului și nu tunteți nici Voi atât dn nepăsători
față d- frații de aceeași credință, deccΓGre tunteți ucenicii apostolului, care n. învață că
mbirea de npΓcapeIe e „plinire a 1egii”12 ' . Numai că, după cum am spus, râvna voastră a
fost oprită de judecata cea dr-nptă a Iui Dumnezeu, Cere s. vede că a trimis ncesle năpaste
peste noi cam după măsura păcateloi noastre^.
De attă dată însă Vă c-r-n ca măcar în ceasul acesta să Vă ridicați cu tărie pentru adevăr
șl cu înțelegere pentru noi, p-nliu ca lot c. a scăpat până acum uΓGceiIoΓ Voastre să I-
înțelegeți d- acum nil bine de la cuceΓnϊruI și împreună-slujitorul ^81™, Uabin· cer- Vă va
putea istorisi și tot ce s. află în scrisoare. Și prin ei, Vă conjurăm să Vă îndurați șl tă Vă
milostiviți, lăsând Ia o part- orice nzlter-, și să vă nprineețϊ d- râvnă iutitoare pentru noi, n-
uitân- du-Vă nici Ia lungimea drumului, nici Ic înleresele de acasă sau Ia nite considerente d-
ordin onenntc.
II
Primejdia nu annnință azi nunai o singură Bls-iică, număirui celor lovite dn acenstă
furtună nu se r-duce doar Ia două sau trei, ci năpastn acestei er-zll
își întinde pustiirile seis -am ds la granițele Illrisi și până în TsPeido Egiptului.
Sămânța
EPISTOLE
sl ren s fost aruncată mai întâi ds Arie, csl ds tristă
161 amintind, lor pentru că
e-aH găsit muițl dintie noi cere au cultivat cu râvnă această impietate, sa o prins
rădănlni adânci și dă anum roade distrugătorii. învățătura drsapSU s răstălmăcită,
așezămlnteie B1esr1n11 nălnate în pi-irans. Trufia oamenilor, nens nu mai au OnicU
ds Dumnezeu, ur-U în prlmsis rânduri, efișându-șl întâistaSsa în -blp simțit nu prețui
multor nelegiuiri, înnât cei ne deOalmă mol tens s socotlS drept csl mai vtsdnln ds o
ajunge păstor ds neng spis-opsi· Dlstlnnțle ori gravitatsn pnsoțssscU a dispărut,
Ilpses- păstorii -ere să îndrume nu înțelepciune turma Domnului, în vreme -s
vânătorii ds măriri foloses- benll bolnavilor numni pentru interesul Ior propriu șl
psntru cedrurl. A slăbit asar1msa -seraeslor, în Ircui si η -Γ^Ϊ^ liPsuSatee ds o
păcătui. Căni csl -s au ajuns Ia nonCu-ers prin strădanii prea pământești își erată
mulțumirea Oață ds si prin scese cU îngăduie celor păcătoși tos csea cs știu cU is
fsce pIUcsrs· Nu mei există o judecată dtsaptU, Olscens umPIU după poftele inimii,
răutatea nu mei nrs măsură, poporul nu mei cunoaște Isgs șl sfat, mei-marii Bisericii
eu mei eu curejuI să ^ηΡΐ^^. Csi -s și-au dobândit s-nHeH1 spiscopel prin intervenții
sunt e-1nvii csior ne i-au ajutat sU pnnvleU. Psntnu unii -Clon și spUrerss ortodoxiei
s eăs-rcită -s aimă Os războire rscipro-ă, -Ucl sub msscn luptei psntnu dreapta -
rediețU si își os-und dușmăniile personale. Alții, în enhimb, - ca să nu-l învinuim Os
csls mei nerușinate fapt, - stârnesc popoarele șl se urăsc esPunsîts între sl, psntnu -
a eU-î1 ss-ueOU, ds fapt, sub scsastă ură răutățile lor. Așa ss șl expil-U ds ns este
atât ds neîmpăcată sceastU iuptU, pentru că -si cs au urzit a-saeeU celnmltate ss
tem ca eu numva pa-sn generală să dea ps OațU neiușlnările lot asnHess·
Am njuns Os râsul păgânilor, -el slaPl în -redințU șovăie, nredleța s înOo- ielm-ă.
Ignoranța pune stăpânire ps suflete, pentru că csi ns deformează nrs- dlețe din răutate deu n
ss înțsisgs nă si spun adevărul. Gurile nsIor dtspți în nHcsrnic1s ou amuțit, IlmPn
clevetitorilor eu mai cunoaște Orvu, -si, sfinte sunt profanate, csl mai sănătoși la cop dietr,
mitsnl Oug ds casele ds rugăciune, văzând în ele tot atâtea școli ols nelegiuirii, șl în
pustietăți, printre eHep1ns șl lacrimi, îneițU sprs csnurl inimile ior întrebătoare către
Stăpânul Ds bună seamă -U șl până ia Vol vs 01 ajuns știrea despre cese cs ss întâmplă în -
ele mal multe rrsșe Os ls noi, enum, că poporul, sdlcU Osmelis, noplii șl bătrânii, ss duc
dincolo ds zidurile orașului, sup cerul liPsr, șl acolo își fan lugăniueile singuri, înOurâed nu
multă rUPOers orlns intemperii ale vtemul, numai să -seră în liniște șl nu evlavie ajutorul
Domnului.
III
Cs plânset nr fi sere demn ds nceste nenorociri ? Cs izvor ds Iscrlml ar njuegs pentru
rslsis atât Os mani ? Ds anum, nâtU vtsms mal stau înnU în
picioare câțiva din cel buni, câtă vreme mai este vreo urmă din vechea stare de
pace162 șl de Uenă înțelegere, înainte ce Bisericile săCELnaufragieze
SFÂNTUL VASILE MARE de tot, grăbiți-Vă
spre noi, veniți repede, căci asta V-o cerem: nreaiebiț1 șl autentici frați, întlndeți o
mână de ajutor ceior îngenunchea-i I SE se înduioșeze de noi dragostea Voastră de
fente, să fie vărsete chiar lacrimi de compătimire I Nu îngăduiți ca pe jumătate
pământul să fie înghițit de rătăcire, nu lăsați să se stingă credința în cel de fa care g
pornit mai întâi.
Ce va trebui să faceți cn să ne veniți în ajutor șl cum vg trebui să Vă ară- tnți dragostea
față de cel aflați le strâmtorare, acestea n-nveți nevoie să le gfiețl de Ia noi, însuși Duhui
Sfânt Vf le va spune. Se cere însă urgență cn să salvăm pe cel ce au mai rămas șl se cere
prezența cât mai multor frați, încât numărul cetor ce vor veni nici să formeze un sinod fa care
nu ^παΐ vrednicia celor trimiși, cl și numărul for să creeze încrederea necesară că se vor
restnUili iarăși treburile399. Ei nr putea reînnoi Crezul staUiilt de Părinții de ia Nlcma, ca să
readucă înțelegerea între toți credlinii·
Căci, în realitate, acesta-i lucrul cel mai de plâns: că .și pneteg care se pare că a mai
rămas sănătoasă e dezbinată în sânul ri1400, încât mi se pere că au dat și peste noi acrieadi
nenerod1ri cere au dat peste Ierusalim în momentul când een asediat de împăratul Vespasian;
fiindcă atunci, pe de o pirte, ornșui ern împresurat din afară de dușmani, ier pe de altă parte,
în interior era măcinat de răscoala concelătenifer· Le noi, în afară de lupta deschisă, dusă de
eretici, mni este una, care a izbucnit între cel ce pEreau ortodocși. Șl eu cred că aceasta a dus
Bisericile ia cel din urmă grad de istovire. De -cee- și avem mare nevoie de sprijinul VestΓu,
pentru cn muΓlorisitorii credinței apostolice să înlăture schismele scornite și pe viitor să ie
supună autorității suverane a Bisericii.
Și astfel, recâștigându-șl viaga, lΓupuf fui Hristos să se întregească iarăși în toate
mădefnrefe ful șl să nu fericim numai binele pe ^•^1 vedem fa alții, așa cum o facem acum,
ci să ne străduim cn și Bianrid1in noastre sE-șl recapete vechiul renume de
„dreptcredincieasr”·
Căci, de fapt, merită să fie socotită drept cea mni mire fericire derul ce s-a dat de Domnul
dreptei Voastre cuvloșii, acela de a deosebi ce-l fals de ceea ce-ț drept șl ^Γαζ precum șl de a
vesti fără rezerve credința Sfinților Părinți, Κ^ΙΕ credință pe care și noi am primlt-o și o
ținem mai departe pentru că peaΓtă în en pecete apostolică, aprobând-o și pe ea ca șl pe
celelalte învuțuturl de credință stabilite în chip canenic și legitim în sdrisearee ^^ΙΓΕ
sinodalăCit.
EPISTOLA 93
Cătin acSă1nϊ ana ChGSCΓίCt
în legătură cu comuniunea cu Sfintele Taine
Desigur că împărlășirec zi1n1că1 2 șl hotărârea dn a primi zilnic sfântul Trup șl Sânge ci
3
Iui Hristot e un luciu tun șl fcIcsϊtCΓ, căci EI însuși o tpune limpede: „c.l ce mănâncă trupul
Meu șl bea sângnie Meu ere viață veșnică” 133. Cine se îndoinșt- că acISϊrϊpcΓGn continuă
la viață n-ar fi același lucru cu a tiăl pe nai nulte pIaauΓϊ ?
Cu tonte 1^81-1, noi ne împărtășim numai de patru ori pe săptămână: duminica,
nϊeΓCUΓea· vϊaGΓea și sântăti, precum și în alte ziie când te face ponenir-n vreunui sfânt d-
otetit.
Făptui că în vr-murlle aGΓ8ecuției unii erau n-voiți, în lipsa âr-oiului sau a liCurgulul, să
399Sfântul Vasile vedea salvarea Bisericii numai prin convocarea unui sinod ecumenic. Din păcate, el nu a mai prins Sinodul II Ecumenic.
130. Aluzia la situația Bisericii din Antiohia e evidentă aici.
400Sfântul Vasile se gândește aici la formula ortodoxă de la Niceea, dar și la epistola pe care a trimis-o episcopilor sub nr. 125.
ia cu mâinile lor ImaăΓSășcnin· e de prisos să mai spunen că nu constituie nici o gr-șnală,
pentru că altădată practica aceastc nra întărllă de o lungă obișnuință
EPISTOLE 163 confirmată de fapt-le înt-
și. Toți călugării care locuiesc în pu8tiet unde nu te găsește preoi, păsir-ază cuminecătura
acasă Ia el șl o iau cu nâna lor pΓcprin· Lc Alexandria și în Egipt, chiar șl β-ηι- ielc cie în
mod obișnuit InaaΓlășnnic Ia ni acată șl se InaăItrșește singur când voiește. Din clipa când
pΓecSuI a săvârșit jertfa șl a împărțit-o, cei care a prlmit-o odată ca înti-g, dacă paΓtiripă Ic
ea ziInic· tr-tui- să creadă p- bună dreptate că ia perle Ia -a șl o prim-ște din mâinile ceiul ΠΙ.
i-a dat-o. întΓ-adevăΓt în Biserică pr-otui dă part-a car- 1 se c-in, c.l car- o prlnește o
păstrează cu toată libeilatea șl o duc- la gură cu nâna Iui pΓoaΓ1G· Ac-nsta vr-a să spună că
prl- m-ște de la preot o singură părticică tau nai multe părticele d1ntΓ-cdată·
EPISTOLA 94
Călin Ilie, guvernatorul provinciei Ccacecc1c'
Scrisă îa anul 372
Intenționam de muit să o viziiez p- R-speclătiiilătea Ta, măcar pentru a nu fi put în
iaăericritate față de ra1onn1ntcΓ11 η-ί, penSău motivul că trăi-tc
132. îe legătură cu împărtășireu deasă (dr 4 ori pr săptămână), ei tr reiatruză ue cuz
tipic: credincioșii timpii pot iuu cu rl acată Sf. împărtășanie șl tr pot cumineca ei înșiși
când vor. Pentru acrastă problemă, u sr vedru șl E. Braniște, Liturgica specială,
București. 1982, p. 35.
133. In. 6, 54.
* Despre pcd.soâdjπuuvem uite Ctaridecrt drle pc cere ni Ir oierr epirlîdâle

cu nru 94
și 98. Dla prima epistolă deducem că Ilie u fost pus, între uitrir, cu tă-i .supravegheze
special pe Sfântul Vaslir. Cu toatr umdeiațăpiid împăratului Vairat și uir prefectului
Modestot, totuși, impresionați de Liaaui marr al construcțiilor „Vasiliadr”, precum șl
dr hrăalrra înfometaților prsa distant, dar, întrucât în ultimul timp Poela m-a supărat
mal rău dscâs ds rPicsi, am fost nevoie să rs-urg Ia -aiss scrisului.
Ultima dată -ând Ts-am întâlnit, Preominunstuls, primul msu gând a Orst să sesu ds
vorbă nu Luminăția Ta dssprs toate aOnnerile cursnts, lor la urmă să d1ecutUm șl dssprs
e1tusț1a Bisericilor, psetnu a nu da prilsj In anuze nedrepte. Dor om renunțat etuncl, crezând
că aș fi pUmt indiscrst dană aș Oi arătat un zsi atât ds sxagstat șl oarecum egoist, ptovrnânO
griji inutile unul om -ars șl așa s peste măsură ds copleșit cu o mulțime ds treburi. Dan, în
scs- iașl timp, trePuls să spun drept cU ml-a iost teamă că, pile O1snHț11Is noastre în -
retradictsrlu, nș putea ajunge într-r zi să-țl spun csvn cs or jigni un suflet cars, după svinvin
lui curată Oață ds Dumnezeu, va trspul să ss învrednicească ds -se mol deplină răsplată o
cuvioșiei.
InSn-adevăr, dscă Ts-sș în-ănca nu trate problemele noastie, Țl-aș lăsa prss puțin timp
psntnu nOs-erlis publice șl sș Oa-s -a șl -si cere înnercă pșets măsură cu marfă ps un cânma-
1 cars conducs psntru prima oanU un vapor nou în timp ds furtună, tocmai când ar Oi trebuit
să suprime o pnrts din îecUtcU- tură și să-i ușureze cât mol mult prsiPii. Ds acsss, nred cU,
văzând ns PrgsS program ds construcții es-nm propus, matsls Bsslisu (împUret) ns-a îngăduit
sU ns administrăm noi înșine Bissricllș noastre.
Căci oș vrsa sU întreb ps nsi cars agasează mereu urs-hiis Teis ioisis: cu ns greșim noi
față ds stst ssu cs fsl ds ietsrss oPștssn, ml- sau mare, se neso- nrSește dacă noi ns
sdminietrUm singuri Bisericile ? AOarâ, poete, ds cazul -U ar putsa spun, -insva că sducsm
prejudicii statului atunci când rldl-ăm Dumnezeului nostru câts un lăcsș ds rugă-iues mai
spațios, nu -âtsvn io-ulețs în jurul lui, din nare una mal arătoasă rezervată sp1scsauIui, iar
celelalte mai modeste pentru slujbașii ΡΙ^ιΙ-ΐ^Ι din subrrdins, sșa cum ss pștrs- iu-ru- riis, ds
altfel,164
șl în viața ds stst. SFÂNTUL VASILE CEL MARE
Ps nins nedreptățim noi oars -ând nreetnuim cose ds oaspeți șl aziluti pentru străinii nare
vin ps la noi în Stecers șl nars au vreo suferință ds tămăduit ? Sau, în sfârșit, nâed Oacsm
așezăminte trebuitoare ușurării ior, nu infirmieri, dr-Sori, nelmais psntnu povetă, nu așresnai
auxiliar ? Căni o TosS nevoie, într-odevăr, sU mol ptsvsOsm nici și multe feluri Os msssrll
și atsiisrs nsne- sers vieții, precum șl tot csse ns mintea omsesas-ă a putut născrni pseSru de
pe urma secetei și foametei din anul 368, l-au dat mână liberă. în schimb, se știe că l-au
subminat, dezmembrând în două provincia Capadocia și urmărindu-1 de aproape în
activitatea lui filantropică. Epistola de față lasă să se întrevadă că s-ar fi făcut și
denunțuri scrise împotriva sfântului. Cu o deferență deosebită, dar și cu o demnitate
rar întâlnită, Sfântul Vasile justifică importanța umanitară și culturală a acțiunilor
sale. Ascultând probabil și de sfatul sfântului de a imita pilda împăratului Alexandru
Macedon de a-și astupa o ureche când i se raporta vreo calomnie, Ilie își pierde postul,
poate și din pricină că nu ar fi fost destul de vigilent. Așa se explică de ce Sfântul Vasile
intervine pe lângă magistru! Sofronie în favoarea acestui dregător „care a făcut pentru
provincia Capadocia, doar în câțiva ani, ceea ce alții n-au reușit să facă în mulți ani”
(epist. 96).
menținerea unei vieți onorabile; în fine și alte spații pentru diferite munci manuale - luceurl
care, în totalitatea for, sunt o adevărată podoabă pentru orașul nostru șl un temei de mândrie
nrnlΓU guvernatorul nestΓu, căci șl asupra Iul se revarsă buna faimă a acestor fecΓări·
Dar decă -1 fost pus de sus anume ca să ne îndrumi, nu înseamnă că numai Tu singur ești
în stere, geațle puterii inteligenței Taie, să reînnoindti lucruri pe care timpul le-a ruinat și să
așezi oamenii în ținuturi nefecu1te, într-un cuvânt să transformi deserturile în orașe. Deci, cu
cel ce-și dnu concursei fa aceste opere ce ar fi oare mai rezonabil să faci: sE-l alungi și să-l
ocărăști, ori să-i cinstești șl să-l tratezi cu atenție ? Și apoi, să nu crezi preabunule domn, că
noi ne mărginim doar fa vorbe; am pornit deja fa lucru, materialele sunt deja pΓeceΓaln·
Ietă der cuvântul de apărare pe care-1 adresăm guveenateruiu1 nestΓU· Cât privește
răspunsul pe cere trebuie să ți-1 dau în calitate de creștin și de prieten, grijuliu de reputația
mea în fața plângerilor pârâșilor mei, pentru moment cred că n-er trebui să-i dau aici, pnntΓe
că ar depăși lungimea unei scrisori și nici n-er fl indicat sE-i încredințez unor litere fără
viață. Ier cn nu cumva până ne vom revedea din nou să Te feși înșelat de cafemn1ifn enorn și
astfel să le retragi o pirte din bunăvoința Ta, fă ceea ce făcea Alexandru cei Meê1401.
Căci se spune că acele, în timp ce i se prezentau calomnii asupra unuia din prietenii săi, n
întins o ureche spre ceIemniator1, iar pe cenfe1lă a astepnt-o cu podul p-imel, arătând astfel
că dacă vrei să judeci drept nu trebuie să te predai în întregime și dinte-o dată celor cere te-au
văzut prima oeră, ci să păstrezi spre apărare, pentru cei cere nu sunt atunci de față, cei puțin
jumătate din puterea tn auditivă.
EPISTOLA 95
CEtee Posebiu, episcop de Snmesnta
Scrisă în mni 372
Epistola -ceasta am edresnt-o Cuviodini Tăie mni de muit, în fegEloră cu gite preUfnmn,
ocazie cu care ml-am propus să Te și întâlnesc, dar pfanurfin de atunci n-au reușit, așa încât
ea n-a ajuns în mâinile Respectabilității Tale. în realitate, Γăposatef diacon Teofrast - ridicat
epistola de fa mine, dee între timp, pe când fusesem nevoit să piec neapărat înte-o cEiEtorin
oficială, omul n-a prednt-o Cuviodiei Tale pentru că s-a îmbolnăvit rău și - merit·
401PfelăΓ5, op. cit., Alexandru, 42.
133. Episcop de Nicepefn (Armenia Mΐcă)·
De aceea, mă simt îndatorat sE-țl scriu din nou și nu pot să trag nici un foios din ^Π^Ε
epistolă, întrucât limitele de timp care ml s-au fixat sunt muft prea
EPISTOLE 165 reduse. Căci preiiublțil de
Dumnezeu episcopl Mefntin șl Teodet135 ne-au cerut să le facem o vizită, socotind Μ^ΙΕ
întâlnire ca pe un semn de dragoste, vrând totodată să se discute șl despre o îndreptare a
fecΓuriieΓ ciee ne întristează acum atât dn nul|136 șl propunând ca dată a întâlnirii mijlocul
lunii viitoare, ϊunϊnt ici ca localital—, satul FaΓganus137t cunoscut după ves- tiții Iul
nucenici138 șl după întâlnirii- a numeroate aeΓ8oane cern au loc acolo în ΙΙ-ΠΙ- an.
întrucât după întoarcerea nea cn efiat dn moartea răposatului diacon și cn dedus că
epitloia a rămas 11^, anntin8ăt n-cm nai avui linlșln, deoarecn nai rănătetnră 33 dn zii. până
lc termenul fixai annSΓu îalν1niret așa că cn expediat în grabă acnstn epistole preav—n—
răbllului frale Euttațiu, coIeCorc- torul nnu, cc ni să In tăăntnÎtă Onorabilității Tain și tot
prin nl să ni te expedieze cât mai dngraCă șl răspunsurile. Ici dacă nstn cu putință șl dacă-țl
face plăcere, poți tă vii acolo, und. mă v.l întâlni șl pe mine; dacă nu, cu voia Iui Dumnezeu,
von plăti altădată datorie întâlnirii de anui ti-cut, dacă, tineîn- țnlnt, din cauza păcatelor
noastre nu n. vc surprinde iarăși vreo piedică, urmând ca întâlnirea cu Gpitccpii aceia s-o
anânăm pentru o altă dată.
EPISTOLA 96
Călin magistrul Ucăroaϊos:,!
Scrită In inul 372
Cine-l ocrn atât dn bun patriot, încât să-și iuCentcă orașul și tă-și cinst-nscă pnlric care
l-a născut și 1-c crescut întocmai cc pe părinții săi, așa cun o face Excelența Ta, care Te rogi
pentru înaintarea întregului oraș în gGaercI· precum și a fiecărui cetățean în 8perϊaIt și cer-
nu Te mulțumești numai să Te rogi, ci nai confirmi puteiea rugăciunilor și prin acțiuni p-
rsonain ? înlr-ade- văă, nare nstn puternc p- cere o ai de la Dumnezeu, șl să Țl-o țină vrenn
nai IndeIungcsat așa după cum ești! Cu toatn acestea, pe vremea conducerii Tain, patrie t-a
întogățiS nunai în vis, căci cnl de Ia cere ai aΓG1uct-oI3402 a fost un on (spun cni cnie cunosc
nai adânc istoria ținuturilor noatire) cum n-a nai fotl altul pe scaunul dn guvernator, dai ecun
slujba i-a fotl luată dn răulnlec unora carn s-au folosii d- cerăclerui Iui prea literal, cer- nu
știa cn-i icude, pentru cc tă-i declare război și tă spună împotriva lui lot fnlui d- calomnii,
înșelând atlfnl urechii— D-săvârșirli TaIe- Iată de ce întreg orașul, până lc unu, s-a întristat
când le-a fost iual guvernatorul, pentru că era singurul cein ai nai fi iost în stare să nldl-s
orașul nostru din starse în nene a njHne îngsnHncCsse1 40, Oiled un snrHpuIoe paznln ni
dreptății, prevenitor cu victimei, nedreptății, necruțător față ds csi cs caică Isgsa, a-sisșl atât
penSnu sUnacl, nât șl psntru Pogeți și, mol presus Os orics, omul nars ss silea să oducă vleța
creștină Ia vs-hea si cinste.
Am trecut sub tă-ers faptul că si era psteoana cee mal integră Oin nâte nunosn și ners nu
ierte ps nimeni docă ar fi cUIcat legse; șl acssetn am OUcut-o psntnu cU aetfsI ds merite
sunt lucrunl mărunte Oață ds csislalts virtuți eie iul.
La drept vorbind, mănturla ps nene o sduc snum este tandlvU, după cum Oac și csi ns
nâetU singuri ce să ss încurnjszs ps sl înșiși, Oan prin aste nu mai îmbunătățes- situație cu
nimic. Dar eu-1 OUnă importanță faptul că matsis Tău suflst își smintește ds anest om șl cU
pUeSrsci psnSru sl recunoștință ca psntnu un binefăcător al patriei, ier dană unui din csl cs s-
402bealΓυ rezolvarea σczυIυi durerot cl .schisnni din Anlich1c, Sfântul Va.siie aΓcaυ8e8n o întâlnii— în trei: MnInliGt Tnodol din NiccpcIe și Sfântul Vatlle. Din
aăcclGt întâlnirea n-c pulul cvna Ioc din aΓ1rina cliludinii schimbătoare c celui nai ae8lclCΓa1r dinii— ccnlnnaoΓca1i Sfântului ¥1811—, Eutlcțiu de Setc8lCt cer
— urne tă ic acΓln șl —1 Ic întâlnirea fixclă. Feplui ccns- tc I-c supării nuil pn Sfântul ¥1811—. A tn vedea na1sl. 99.
137. FcΓgcnuSt oraș în Arn—nic Mică.
138. Cf. η^ΐ. 14, 34, 158, 240.
* în această η^Κ^, SOuă,iS ν^Ηε icte-ine pvnteu eeaduă—reu σu'temυloπaici Iliiu cIzet în dizgrație. V—zi rcneatcriu1 le ea18l. 94.
139. Guvernatorul Ilie.
au supărat cU n-nu OosS prsOsrnțl dtsptățll e-ar Isgs ds Ilis, ps nane șl Tu îi spsri șl-I
protejezi,
166 atunci să Ie erăți tuturor că Tu I-si svut ds VASILE
SFÂNTUL pristse· Ier drept dovadă -U 1-al avut în
CEL MARE
familiaritatea Ta s buna măiSurle ps ners ni ηΟ^-ο despre si și dssprs experiența lui în
administrație, experiență cars e-a mol fost întrecutU ds alții ds atunnl înnor-s. Intr-odevUr,
nesa cs nitul n-at fi făcut în răstimp ds mal muițl ani, sl o adus ia îndeplinire într-ue timp
ecurt· Ds ecsea, noi vom primi destulă favoare și consolat, pentru csis întâmplate da-U îl
rscrmenzl împănatului și ds-U oprești calomniile împotriva iui.
Și să mai știi nU a-ests cuvinte patria este csa cens Ți le sdrsesazU prin glasul meu șl
spune că dorința comună o tuturor este ce sU ss reverse asupra acseeui om un dram ds
Osrlnlrs, prin mijlonirsa Desăvârșirii Taie.
EPISTOLA 97
CUtrs Sfătui orașului Târna403 404
Scrisă îe seul 372
Domnul, Cere dsecspsrU sdâenurils și dă ps față doriețele inimilor, a dst și celor ^,1111
putere să înțeleagă până și uneltirile csis greu ds sxplinet pentru unii. Căni nimic eu es-a
scăpat șl nici e-a rămas ceva as-ues din tot ns s-a săvârșit. Noi însă e-ovsm ochi șl ursnhi
pentru niSceva decât pentru pansa iui Dumnszsu, penSnu toaSs câts ns duc spre sa. Ier dană
alții sunt putsrnl-1 și mari șl ss încrsd numai în si înșiși, Oirsșts cU noi, cere nu suntem nimic
șl nu suntem vrsdnici ds nimic, nu ne vom facs dsears noi r seeOsI ds pUrers, îenât să
credem că am putea consolida situație dacă am trăi în ize1ere, peclru că știm sigur că avem
nevoie de ajutorul fiecăruia dintre frați mal mult decât are nevoie o mână de alta.
De aitfei, chine din cilpn în care ne-a zidit cu trup, Domnul ne-n arătat cât este de
necesară eamnnifer comeniunra· Când mă gândesc că un mădefeΓ nu-1 în stiee să se
ajutoreze câtă vreme e despărțit de defăfeit, atunci cum să ceed că în treburile v1nții eu mă
vol mulțumi numai cu serviciile prestate de mine însumi ? Nici un picior nu poete umbia
singur dacă nu se sprijină pe celălalt; nici un ochi nu poate vedea limpede dacă nu stă în
legătură cu celălalt, dacă nu se fixează împreună cu celălalt asupra obiectelor văzute. Auzul e
șl ei mai cler când percepe vocea cu amândouă timpanele urechilor, fae pipăitul e mal sigur
șl ef când se face cu degetele unite. în generai, nimic din câte vedem împI1nin<u-sn itât în
fumei firii, cât și în a defer făcute cu vote liberă nu se realizează fără perticlpnree celorlalte.
Chine șl rugUclunee, atunci când nu ere mal mefți părteși, e cu mult mal slabă decât cea
săvârșită împreună cu aițil, căci și Domnul ne-a făgăduit că va fl de față în mijlocul a doi sau
trei credincioși, adoie unde aceștia cheamă numele Lui în aceiași gând^L
însăși iconem1e mântuirii a fuelte asupre Sa Domnul, ce să împace prin sângele crucii
Lui pe cete pământești cu cele ^Γ^ΙΡ42.
Pentru toate acestea, să dorim ca în zilele câte vom mii fi în viață să fim pe pace șl să
cerem ca și fa sfârșit, când vom închide ochii, lucrul să se săvârșească tot în pace. Pentru
această pace m-am hotărât să nu cruț nici o ebeseafă, să nu spun seu să fac ceva nevrednic, să
nu mă sperii de lungimea căfăteΓi1ioΓ, să nu mă deu înepol de in nici o oboseală, numai
pentru ca să mă învrednicesc și eu să nm răsnietg făcEteΓefui de nacet 43· Șț dacă va veni
cineva după mine pe acest drum, urmându-mă ca pe un con<ecăteΓ, acesta va fi pentru mine
403Cf. epies· 74, 75 .și 76.

404 Tiana deeensse sepiiaie ptovi nciei Casadcoia SecnnSe în orme uumO ării din anul 371. Ambițiosul eai.scop Aetim, dsveeit Os ocum mitropolit ni
Tineei, s-s purSoe rău față de SOâneul Vasiis eSue-i când l-a hirotonit cecaeseic pe FausS (semiorine), eaiscoani SaSelelor (cf. spUsS. 126). Sfântul Vasile o
Sovedit mulsă răbdnrs față Oe si, așe încât rsiațiiis OinSne si vor Ii Oe otue-i înaieSs prietsesșSi (șpieS· 122, 128, 210 eSc). In a-eosSU spieSsiU, sfântul ss
sOteseoză Oirect Sfatului οη^ΐη^- din Tineo, îeOsmcâedu-i sU păzească ueitosea crsdieței întru isgUturn păcii.
141. Mi. 18, 20.
142. Col. 1, 20·
143· ML 5, 9.
cei mei bun șl mal deng lucru· în schimb, decă o va apuce pe deum contrar, să se știe că eu
nici EPISTOLE
atunci nu-mi vol schimba hotărârea. Ln ziua răsplătirii 167 flecare va ajunge să-șl
Γedenoeacă singur roadele faptelor preprți·
EPISTOLA 98
Către Pusebie, episcop de Semosata405
I
Eram tere nerăbdător să vizitez orașul Nicopofe, d-r, după ce am primit sdΓisearea în
ciee Decența Ta spuneai că nu vei veni, am renunțat cu multă
405 Potrivit cefot seuse im seisti ttebuia eU aibs i-țț Et Nicnpoice Alτneaiei e în1âinire între Sfântul Vasile, Mefntie -1 Antio5iri și Teodol el Nidonefei.
Sfântul Vasile descrie eșuarea întâlnirii. Totodată, lreUe1ă să se Îctâ1crăScU și cu Ee.srUie, dar n-a nelul veni·
144. Tececlt episcopul Nicopc1ni·
145. E vorta de Sf. GΓ1gcΓ1n Teologul. Merită tutlininiă aaΓnc1eΓec Sfântului Vaslin de8aΓe VΓeea1r1c Sfântului GΓigcI1n· Pn de cită acΓtn, sn acΓe că
Eut—tiu —sin cei cern i-a șoptit Sfântului Vaslin că np1srca1c dn Satina nu-i potrivită aenlIυ un om ce Grlgorln.
146· M-xim - oemăl iui Ilie cn guvernator -I Căpα<ecini· Din descrierea pe care ț-o face Sfântul Vasiie αί^, ei pUreg neț1n nefnlenos față de ertododdί, dar
mai târziu s-g schimbat șl ei, devenind nrϊetnn al ior·
147· Cu Ι—ΙΕ „doUreznniă” ei, Cănadeciă n-g fost sllltU să den nnΐsdoni exilați, a fost ΜϋΙ cu EeanUίO·
părern de rău. Mi-an adus amiale, e dă-pl, și de tlninc sănătății mele loial
șυbΓeziιa·
168 Dai mi-a venii în nins—, totodată, și faptul
SFÂNTUL VASILEcă
CEL cei
MAREcare mă ^—.1- seră144 cu
făcui-o doar ca să-și înpcce suflelu1· întrucât, după ce că nn făcuseră invitația doar
în 11-1^1, prin <eva1υaloΓυI și> colectorul dn dări H—I—nios din Nazicaz· ei n-cu mai
Clnevoil tă irinllă năcap un curier car— tă-mi confirm— cceaslă invllați—. Șl apoi,
întrucât le sunt cam suspect din pricina aăca- l—lor m—I—, m-cn tenul tă nu In tultur
tucuile întâlnirii prin aΓezeața nea. Dacă aș fl șlluS că —tle dn față șl Notl—țea Ta, eu
nu m-aș fl dai înapoi tă por- n—tc Ic drun chiar pentru problen— mal grele, dar singur
nu mă văd în tlain să privesc în față nici pΓctIene din cele mei nici, și, gândindu-mă
că scopul întrunirii —ra rezolvarea unor protl—ne dn înalt inter-s titeric—tc, cn iătal să
treacă linpul șl an amânat întâlnirea pentru o dală mal ilnlșSliă și mci lipsită dn
luiturăpî, pΓnănrând tă vin Ia Nicopol- tă discutăm acest— proti—m— tisn- riσeșl1 și cu
dn Dumnezeu iubitul episcop M—ielln, dacă ei ci infuza tă te ducă Ic Scmosala· Dacă
n-ci fl refuzai, nn-am fl repezit toți, cu condiție tă nn fiți amândoi îndrumători, atât el
însuși, prin răspunsul p- care ni-1 vc trlnlln (căci îi scΓ1se8en)t cât șl Cuvioșia Ta-
II
Ar fi trebuii tă nn întâlnin, între linp, șl cu episcopii din Capadocla Secunda, dar cceșlic,
după cn au luat nunele cilei eaaΓeϊϊ, ă—p-dn și-cu închipuit că pentru noi ei au devenii „ocn
—ni ai altei națiuni șl ci alini Γΐ.—”, întrucât n-au nai vrut să ști— dn nlne, n-au nai luat d—
loc legătura cu mln— șl nici n-cu nai tict mult dn vorbă cu mϊan· Ai fi fotl de nși—plal șl o
întâlnii— cu aΓncvn- neraCllul —pitcop Eutiațle, luciu pe cere I-cm făcut nu. Dcr, întrucât
nuiți strigau împotriva lui că ar fl falsificat înlr-o mătură oip—cer— πη^^α, cn intrat în
discuție cu ei șl cm contlalal că, slavă Domnului, ei urmează cu înțelepciune linie dreaptă în
cΓndință-
UcΓisoΓi1e epitcopiior n-cu ajuns la RespGσlatiIϊlalna Ta, cred că din pricina celor cern
trebuiau t-o irinîiă și pn a n-a, dar pont— și din vine mec, căci din cauza multor linturl te v—
dn că ni-c scăpai din vednΓn-
Câl d—tpr— fratele nostru Grigorl—, aș fl dorit și eu tă-i încredlnțnz administrarea unei
Biteilci potrivit— cu firea lui. Atla ar însemna întreaga Bϊsnriσa dn sut socr- concentrată în
una SϊnguraI41· dar cum așa ceva nu-i cu putință, atunci tă fi- făcut episcop, dai nu ca să fin
cinstii după scaun, ci ca scaunul să fie clntiil după -1. Căci însușirea omului nare nu se
măsoară după promovarea Ic tceră Γϊdicală· cl ține nai curând de ridicarea celor nici prin pu-
inilie aΓopriϊ· Cn-i de făcui cu PsaincSios, cape, cu toate averlismeninin fraților
iui, se află tot în solda iui Maxim1 46, pentru persecuții ? Și tetud1 el nici acum nu
ezităEPISTOLE
să-l scrie, căci, din pricina siaUel for sănătăți și a meIteieΓ
169 treburi casnice, ei ^-
1 pot vizita.
Dar să știi, de Dumnezeu 1eb1teie CUrinte, că starea IecΓEriIoΓ mele pas- teΓain cere
imperios prezența Ta aici și ve fl nevoie sUtii mal pei ia încercare încă o dată cinstite Ta
bătrânețe, ca să vil în sprijinul Capadecin1, cere s-n șubrezit de -cum șl e g-ta să se
prăbușească^.
EPISTOLA 99
Către demfțnIn TnΓnnifo406
Scrisă în -nui 372
I
Cu teatn că m-am sîΓgeil cu toată râvna să dau ascultare, cei puțin în pirte, eΓdineie1
împărătesc, precum și scriseΓ1i prietenești - Respectabilității Tale1 48, -Ie căror motive șl
hotărâri sigur că sunt pilne de intenții șl de sentimente bune, teteș1 nu mi-a fost dat sE-ml
duc zeiui până Ia canEt· Prima ceuză și cea mei adevUratE SUCI păcatele meie, cere-mi stau
nrntotfndnni în cale d1-mi împiedică împlinirea oricEiul demers. A doua e înstrăinarea șl
Ilpsa de colaborare tot mei nΓenunțatU, pe care mi-o ae-tE nnisconuf dat nouă cn auxiliar,
<Teedet>·
ÎntΓtedevEΓ, nu știu ce să se fl întâmplat cu CreavnnerabfiuI frate Tno<ol, care-mf
406 TerenTe· general ni romi tc bizun tun, coicadOc în dauC 372, în Geongia, o aamotg Ce t2 ^1ϋ1 de soldați. Era un om de o rară ^Ι^ΓΕ - reiese din nnίal·
84 dne și de adânci densίnenri re1ίgίeαsn· Două fere -le ful ee-u <ΐădocΐin îc Sămesătg, cum deducem dlc npΐst· 105. în -«^1 timp însă, Tnrecțϊe era sopes nefίlίcί1
duse de îmnUralef Veiens, de sprijinire a ărίănΐsmeiuί. Se p-re că ef - feal cel dintâi (peatn înainte de prefectul Medeales) ^Γ, a încer- ΜΙ să-l inlimidnze pn
Sfântul Vasile pefc amenințări· Nu va fi fost nici străin dn scindarea ^^^1,1 Capă<eciă· în schimb, npiatefnfe următoare ne <osn<nsd din plin că, <enăΓln de - se fl
lăsat intimidat, Sfântul Vasiie vn câștige pe dni doi demnitari și vn atăbi1i relații bune cu ei șl cu alții. CΓebgU1f că datorită fui Tnrecț1o s-g obținut de ia îmnEral
aprobarea ca hirotonirea și Ι^Ι-ΟΙΓ,- npΐadepίfee din Armenia MίdU - cu de mult Ϊ^Γ-ΙΕ în g<minΐstΓățίn bizantină - să fie (Ε^ΙΕ de Sfântul Vasile împreună cu
Tnodel, enϊscenei Nϊdepefnϊ. Epistola 99 denefn<e răs- nensof 5etUrât ai afânlu1eϊ că n-a fost pesΐUϊ1U cefăberarea cu Tnedet din nrϊdΐnU că -^ΙΙ c-n sΓul să
de1ăUoreze cu Eustățΐo de Sebest-, cei mal denosdul enϊscen ai ree1en1ϊ, dar care încli nase spre arianism· Astfel, dnfn două zile nnlrecute îc Set-fg nu ÎOSI un
eșec·
148. Deci Terențiu vn fi pus f- cale decizia imperială (despre Armenia Mică).
149. Gitasa srn o lo-oiisess rsSΓaeă, ueOe își petrs-ues Sfântul Meistie „sxilui” eUu·
150. Mai mult ds o jumUSaSs ds zi e-au puusas Oiscuțli, ier cânO o fost vorbo să se con firm, și în ecΓie înisligereo, Eustațiu și Tsodos nu esgaS SoSul.
Ponte să 01 fost și SOâetui Vn.siis prsa idioiise, pisa pΓsSsnț1se. Nu ss stis·
151. Atât TeoOoS, cât și Pimeeiu or fi vrut să-l împace pe Sfântul Vasile cu Euxtnț1u. Porii cU șl prstsnțiiis Sfântului Vasile vor Oi fost pișe mari.
152. Eustațlu —re un fel de „anfcilax”, un om cere-și tchimtete mereu păiniii—.
153. Atâl N1rcpc1nt câi șl Uata1Ct eieu tituain în AΓnea1a Mică, dcr 8ee1υI n1lΓcpc1itaa ere la Uatc1c·
154. încă o mărturie ensaΓe r—tpectul recunoscui Sfântului Vasile ΛίαΓ șl de
graniței— CΓe1eai.scca1n1 iui.
155. Sn vndn că fusese ădezll și în scris.
* Scrisă din S-t-1- Armeniei îc ăegusl 372, <epU ndedof presecăl de Teodot (cf· nn1st. 99)· Sfântul Vasile dorea aUtdϊ revadă pr1nlncu1 cu odăzΐă hramului
Sf, Mc· Penaϊ5ϊn (7 aenl.)·
156. Mnrtir1caS rscsne suP Iulion ApoxSntui, Sf. Euasihiș s smintit și în ipixS· 142, 176, 200, 252. Despre sl, Socomie, Ist. bis., MUgne, P.G. 67, 1248-
1249.
157. Dixare „lipsa ds șχașriințU” o Sf. Grigoris Os Nyssn, cf. iaiet· 58, 225, 231.
* Fără să ÎUdiăe nini ue numei Vasî1 e vrea svni măngme pe cei S in Noocezsreea
și Nicoas1i1 fiind cCrsPit eufΊiSiștș die cruza iaiscopu1ui Eustațiu ds Sebeste (spist. 99), cere e-n acciptos să intri îe csmueiuee cu si.
158. / Tes. 4, 13.
159. Zah. 2, 12.
160. Pim—niu.
161. Uclc1c —ăi ^11111 provinciei Arnenia Mică. în cnui 372, când Sfântul Vatii— c vizitai ^ΐηία, i-au inșii înclnl— ΓnpΓeznatnnț11 1^11111^1, c—
rându-i tă In dea episcop. întrucâl ere tinguă (căci nu l-a însoțit și T-odol, np1trcpυ1 Nϊccpo1n1)t nu li t-c pulul împlini reΓeIec. Acun îl enunță că tilucție t-c
schimbat șl că le-c lins ce pătior pe b1mnaiυ· prietna șl rudă c tc (—aitt· 99). A te v—dne și epitl. 122.
162. Pimeniu, de la cuvântul grec ποιμήν - păstor. Epistola de față trebuie pusă în legătură cu cea de sub nr. 102. Aceea e adresată conducătorilor,
respectiv deputaților orașului Satala; aceasta e adresată poporului.
* Acesta e Modestos, celeb nil „prefect al pretoriului”i care aamaa ințatpe Sfântul Vasile, dar care apoi s-a arătat prietenos cu marele ierarh,
dovadă că avem SÎCI nu mai puțin de 6 epistole privind relațiile prietenești dintre cei doi. în această epistolă, Sfântul Vasile cere scutire de dări pentru
cler, așa cum hotărâse încă împăratul Constantin cel Mare.
163. Aluzie la dezmembrarea în două S provinciei capαdori„ae.
164. Sfântul Vnei1e cens sU ss dea acenxSU ^^11, în mâne ip1scsauiHi1 cais poete eă-i coetnolizi ps cliiicii din subordins. Scutirso o ietuos șl în 1iais1ațin
ds stoL Cf. Cod. Theod. lib. VI, 7/7. II, 34. <Tsrmseui pentru impuneri și repartiții OiscaiU ssSs κ0jvxsa1 cnichins Supă istieul „cieeus”· Despre schivolențe
eoțiunii cu cso ds exisosis .și anagraphe, v. Fr. DoIaiΓ1 Beitrage:.. (cit. Supra, ec1is· n. 36, n. 2), p. 79, 121, n. 9 .și p. 143>.
făgăduise, nu de meIt, că mă vn ajuta în toate șl cire se grăbise să mă dună ds la GiSaea1 49 ia
Nlcopole,
170 dar, când m-n văzut sosii acolo, I-aSFÂNTUL
epunes așe CEL
VASILE o frică
MARE și groază ds păcoesis mels,
încât n-n mal vrut să mă primsaecU nici ia rugăciunile ds dimineață, nini ia csis ds seară !
SU zinem nă vo 01 procedat cu dreptate fsță ds un pănUtos na mlns, dar o astOsi ds hotărâre
a iui nu s-n dovedit dsirc a fi ίο^^οη, stării comune a Bissrinilor noastre. Ce motiv ni o-setsi
atiSuOlnl o OosS ecuzația -U aș Oi acnsptae sU InSru în nrmuniuns cu prea- vsnetoPilul
spis-op EHetațiu150· Or, iată ns am fUnut su în a-sastă privință:
II
Când am fost invitat să pertlclp le întrunirea nonvo-ssU ds fratele Tsrdrt, lucru ps cane
nu-1 puteam refuza, nănl erem animsS ds toată dragostsa, am crezut potrivit să intru mai
întâi în nonSont cu pomenitul frate Eustațiu, psntru a nu lUss să ss dovedească deșartă șl
OUră OoIos înSrunirsa ηο^^. I-nm arătat snestuia trate acucsț111s doctrinnre ds -nrs amintsn
fratele Tsodss, precum șl nltsis, șl l-am rugat sU ns spună da-U ds snum înaines urmează nrs-
Oința -sa Oreeptă, pentru na să păstrăm șl ps mai dspnrts comunlunso nu si, iar în naz nă
învățătura iui nu consună cu o noastiă, atunnl să știe năi-1 vom trata în -οη^-Ι^. Am dienueat
msi muit laolaltă șl am pierdut toată ziua o-upându-mă numai ds aceste lucruri, ier la venirea
^111 ns-nm dsspUnțlS OUrU s fi ajuns Ia ninl o înțelegiri. A doua zl, începând din șsdința ds
dimineață, sm reluat disnuțliis în anseoși problemă. A-um sosise șl Oraesis Plmsnlu, preot
din Sebasta, nane a apăret nu ordoni, poziție opusă. încst, încst, m-nm dezvinovățit Os
anuzeie ps care mi is aduesss1 5· și sm rsușit să-l conving în așa măsură ds dreptatea
atituOlnil mele, încât, cu ajutorul Domnului, nu se msi putss dsenopsri întis noi nini csl mol
min dscsnord· Ps Ia ora nouă ns-am ridinat să Oanem rugăciunea, să dăm mulțumire Iui
Dumnezeu penSnu nU am ajuns să cugssăm ia fsl șl sU grăim ia fel. Mal trebuia să primesc
ds la acest om drer o mărturisire snrlsă, pentru na să vsOU și vrăjmașii lui nU s-a supus cu
adevărat, lucru nnrs ar 01 Orst o mărturie clară și psntnu nellalțl. Dar psntru a fi șl mai siguri,
am vrus sU am o întrevedere nu Teodot șl cu Orații din jurul iui sprs a primi în ^1^ șl Os la
sl o mărturisire Os credință, na s-o prezentăm neiui ds nane a Osse vorPa, psntru o obține un
dublu rezultat: ps ds o parte, să biruie dreepte credință, iar ps ds alta, să fls șl sl mulțumiți nU
propunerile Ior nu Oost ancspSnts șl eat1sfUnuț1 -U nu mei există împotriva Ior nici un
motiv ds contestații. Dor încă înalnts ds s ajunge să prlcspsm ds ns trebuie să ns nonefUeuim
.șl cs rezultat ar isșl ds aici, episcopul TeodoS cu nsi din jurul lui au nă n-or mal SrsPui să
fim invltețl și noi. Așa nă m-am ΐ^ο^ înapoi dn Ia junălalea drumului, ee8CUΓcjaS că s.
zădărniciseră otosellie depuse pentru pacificarea Bit-ăicll.
III
Așadar, fiind nevoit să fac drumul în AΓnnnia· cc unui care cunoșl—am careclerul ciudat
ai acelui om, șl întrucât an vrut să dau socclncIa prin mărturie sigură șl d- atitudinea n-a și, în
același timp, să mulțumesc și pe acel on, am pi-caS lc Gîlase, locul unde pelrec-n dn
Dumnezeu pr—ciutilul episcop Mel-Sl— șl unde nn-cn întâlnii din nou cu omul în cauză, cu
T-odol. Dacă aș fi fost acuzat că tlau în comuniune cu Eustnțiu, aș fl anunțat rezultatul întâl-
nirii, cu care ocazie l-aș fi adus să înpăriășesc loal- convingerile .—1-, dar întrucât T—
odol .pusese că Euslațiu lăgăduise după cn ne părăsise, declarând el însuși ucenicilor săi că
în reniilcle nu s. pus—s- de acord cu nine în privința nici unui punct dn cr-dință, eu i-an
răspuns - spune-ni· pΓenniaunn- iuie, n-am făcui oii— luciul c—i nai just și nai sigur ? - că
în ce mă privește -ram convins, sprijinindu-nă p- slalomlcia dn care a dai dovadă lold-auna
ncetl om, că nu se lasă totdeauna pr-a ușor atins în atitudini contrare șl că dacă admit— odată
c-vc, el nu o fac. pentru a tăgădui ce-a sput Inainte1;’-·
EI e un on cere fug— de minciună ca d- ceva gΓCczaic· chiar și atunci când e vorta de
proti-mni— c-1- mci n—îns-mnale, că-i deparie de a s. opune adevărului, mai aiet când e
vortaEPISTOLE
dn lucruri atât de inporicnie șl ai căror ecou — atât 171 d- gnneΓa1- Dacă lotuși s-cr
întâmpla ca aluziile Taie repelile să fl- înle- .-111—, ar li-tul tă-i prezinți formularul scris,
cere să conțină expun—r-a înlr-ngă a dr-plei credinț—. Dacă vol ved-c nc—sl contimțănânl
ai lui σcaf1Γ- nal de iscălitura lui, nu voi rămâne în conunlune cu el, dar dacă voi simți că se
ΓelΓage· voi renunța Ic contactul cu ei. întrucât nc-sle condiții cu fost apro- CalG de
episcopul Mei-li- șl dn roafIaleIe Diodoi, aΓGoluI cere a fost de față Ia înlâ1niΓe· pr-aven-
ratllul frai— Teodol și-c dat șl el consimțământul, ru- gându-mă să cotor Ia Nϊσcpo1e să-i
vizitez Biserici și să-I iau ca însoțitor până Ia Sclnla, despăpțindu-s- d- noi Ia Gilnsc.
Dai cum cn ajuns la N1copcleI53t uitând șl VOIC-I- pe car— Ie auzise de Ia nine și de
făgăduielii- pn car- ml le-a făcut, n-a copleșit cu lot felul de batjocuri șl fel de fel de temne
de dispreț, cum an r-ialnl mni sus, și s-a ee8prpțil de nin-.
IV
Cum aș fi fotl dcr în .ΐαι-, pr-islinală căpGiGnin· să duc la îndeplinire sarcina propusă și
să așez episcopl în AΓneniaI54t din clipa în cere c.l ce
împărtășește acefeeșl răspunderi se poertă cu mine în felul fcesta ? Și totuși cu
ăjulerei
172 Iui nUdUjdeiăm că voi găsi oamenii cire-mi
SFÂNTUL lrnbuin
VASILE CEL MARE ) pentru că în eparhia fui
sunt dnslui oameni eviaviedi și snțnfnnți, cere vorbesc ifmba fecai- nid1ior șl cere
cunosc muite nite însușiri deosebite ale ăceslu1 popOT. Șl cu toate că știu numele
acestora, teteș1 ϋ-Ι vol divulga pentru - nu primejdui, cei puțin pentru nite vremuri,
simațl- din Armenia. Șl acum, dupE ce nm venit până In Satnin cu sănătatea mea
atât de șubrezită, totuși cred că datorită nju- teruiui Iui Dumnezeu am rânduit bine
lucrurile, împUcînde-i pe episcopii din Armenia șl dându-Ie îndrumările cuvenite ca
să fese Ia o perte neînțelegerile vechi și să vină din nou Ia râvna adevărată - casei
Domnului· Le-am lăsat șl regulamente în legătură cu încălcarea rânduϊniiIer în
Armenia și fe-nm spus cum să lucreze pnntre a-șl vedea de menirea ioe. Am primit
și o cerere a Bisericii din Sataia, în care mE eegae să le dau un episcop. Totodată,
m-am mal ecepal și de calomniile îndreptate contra fratelui Cirli, episcopul Armeniei,
șl am aflat, cu ajutorul Iui Dumnezeu, că aceste calomnii erau neîntemeiate șl erau
pornite numel din defăimarea rivalilor iui, cum mf-au mEiΐeris1t-e chler ef înșiși.
Cred că într-o măsură oarecare am contribuit in apropierea iul de peporei din S-tal-,
în așa chip ca acesta să nu se mal ferească de - veni în comuniune cu el.
Astfel de luceurl se pire că nu sunt de prea mare impertențU, d-r dacă nu putem face mai
muit, cauza provine din neînțelegerile cere ne dnapărt pe unii de alții, în urma vicinn11fee
diăveIuiei· Ar fi trebuit să nu vă spun aceste lucruri, ca să nu fac impresia că dau în vileag și
propriile mele rușlnl, dar pentru că nu era ait mijloc de - mă apăra față de Luminăția Ta^, -m
găsit necesar să spun tot adevărul șl să istorisesc amănunțit tot ce s-a petrecut;.
EPISTOLA 100
Către Pusrbiu, episcop de Sαmesălα
Scrisă în gnui 372
ME uitam in scrisoarea Ta preăieUitU, pe când mă aflam în ținutul vecin al Armeniei, cu
plăcerea cu care navigatorii zăresc de pe vapor scânteind în depărtare, ia orizont, o lumină
salvatoare, mai ales când se întâmplă să fie învălulți de furia vântufei sălUntlc. ^ΙΤ^^Ε··,
dacă scrisoarea Onorabilității Tale e prin en însEși fermecătoare șl mângâietoare, înseamnă
că împrejurările i-au sporit și mai muft farmecul. Ce anume a fost și cât de mult m-nm întris-
tat, nu Ți-aș putnă spune, cUci m-am hotărât ferm să uit supErUrile, dar, în schimb, diăsenuf
nestΓu coslujitor, care-Țl aduce această scriselre, le vn istorisi pe Κ^ΙΙ, Cevie.șini Taie.
Sănătatea mi s-n șubrezit ds toS, încât nu poS întueprindd, făuă eU-m1 cnu- αα dunsnl,
nici csls mol mini miș-Uri. Dan aș vrso, dană e-nn putee, nu 173
EPISTOLE
ajutorul uugăclunlion Teii, să-
mi împI1nsen mUnan acum vschee men dorință, nu tonte nU nnsst drum mi-n OUnuS
aSâesn neajunsuri: trebuiais Bisericii noastre eu Oost pișe muie timp neglijate ! Dacă atâta
vism, nât mol tnUlssn, DHmcszsu mă mol găsește vrednic să ne mai vedem o dată, Cuvloșla
Te, în Blssilce noastnU, vol evea msu-adsvăr Pună nUOsjds ds s nu 01 lipsit cu totul ds
danul Iul Dumnezeu. Șl dană sndaesU vizită va puSse aven ion, aș avea dorința na sa sU ss
Oană în simpuI C1nmuIui, nânO ns adunăm în Olennie nn Ia pomenlrsa FiriciSulm Mundclc
Eupeihie156, le o dată distul ds apropinsU, anum, Ia 7 edpedmP1id. Pentru că, în sOnnă ds
nlteis, suntem înconjurați de lu-iuri ners solicită multă grijă șl cene impun și coIaPoinren Ta,
etât psntnu o instala epis- nopl noi, nât șl pentru a enailza șl a ne sfătui în legătură nu -sie
săvârșit, conțin noastiă de naivitatea Iul Grigorie (Os Nyssa), cere a nonvonet șl slnoads în
An-ira șl nu scapă nicio ocazie ds a ne puns în situații 0101-11,15 7,
EPISTOLA 101
Ds mvogâiiref
Scrisă în enui 372
An 01 Oost de dorit nn prima snrlsonne ps nene ți-o trimit să aiPU o temă mai ds
Pucurle. In ceea cs mU privești, așa s-or fi petrecut lucruilli, pentru cU vreru nn toți nâți și-
au pus în gând să urmez, vința evlavioasă sU pUșsasnă zi de zi tot spre mai blcs. Dan
înSuunât Domnul, Cere îndrumă eoedșnuna viața nonstrU după înțeiepniunde Lui nea
negrăită, spre Oolosui nostru eufidtdsc, a rânduit să aiPU ion șl aisOsi ds întâmplări, none ți-
au sdus mults Suriri, m-a îndrumat cu IuPlne, ca ps unui cais sunt legat de tine prin diagosein
csa întru Dumnezeu, și num om aflet ds ia Orețll noștri despre întâmplarea cais a dat psses
tins, am socotit ds cuviință sU-țl ad1eeez un cuvânt Os întărire și de mângâiere.
DenU or 01 iost nu putință să vin prin părțile undi se întâmpiU nn noPlețda ta eU-ș1
nlPU rdșsdințn, aș Oi făcut-o nu toată Punuria. Dor psntru nU Poala tru- peaenU și mulțimea
treburilor cene mă absorb nu fUnut na .șl drumul pe cais l-am înereprine sU provoens mere
pagubă Blsdrinilon noastre, om pidOsnoS să-l Osc modestiei tele o vizită mănar prin
scrisorii, adunândH-ți sminti că aceste întristări nu vin fără rost peste nobil lui Dumnezeu,
Core ne îndrumă viața ce să ne încerne dragostee adevărată OațU ds El, Creatorul nostru.
După cum pe atleți nevoințdie alergării ti dun in răsplăți, tot așa și ps noi, ntdpt1n11,
încdinenee
ispitelor nn îndrumă tpre desăvârșire dacă Ie prinim pe cele rânduite d- Dumnezeu cu
răbdarea cuvenită și cu toată mulțumirea. Toate tuni îndrumat— dn Cunătătea Iul
Dumnezeu. Nimic din cei. ce te întâmplă nu trebuie tă Ie prinim cu IntΓi8laΓG· chiar dacă
ele ne-cr provoca p-ntău un linp vreo aepIr- ^1-. Căci și dacă n-an cunoaște notîv-1- pentru
cere tot ce se întâmplă în viața noastră etle văzul dn Dunnezeu ca un lucru bun, totuși tă fin
convinși că oricun totui — în folosul nostru, fie ca răsplată pentru ΓăbdcΓe· fi. pentru un tufi
—l cei— nl s-c răpii; dacă ne-cm lăte copleșiți de răutatea care sălășluiește în lune, cm
ajunge tă fin stăpâniți de păcat. Dacă nădejdea creștinilor s-cr mărgini nunai lc viața de p-
pământ, desigur că s-ar rΓede că d—spărțir-c tinpurie a sufletului de Crup ar fi ceva
IngΓoziloΓ· dar dacă desăcceΓea sufletului de legăturile trupului e numai un al ad-văpat-i
vieți peniru cel
ce trăi—tc după Dunnezeu, atunci de ce să ne înlritlăn ca și cnl ce n-cu nădejde ?1’8 Roigă-
le, deci, ca să nu fii copinșis dn suferințe, ci tă dovedeșii că —ști deasupra lor șl că ln-ci
tiruii deja.
EPISTOLA 102
174 Cătr. cetățenii din VASILE
SFÂNTUL SnlalaCEL MARE
^1181 în cnui 372
Mișcat dn c-rerlIe voatlre și nie înSi-guiui popor, an piinlt tă pori grijă de Biterica
voastră și v-am făgăduit înaintea lui Dumnezeu să nu tr-c cu v.- derea ninic din ceea ce stă în
pυteΓea n-a tă fac. De ace-n n-cm silit, cum ett- 8^18, tă an grijă de voi ca „dn lumina
cchϊ1oΓ”I59, căci ntâi de deosetltă — drasotlec ce vă port, încât -a nu n-c iăsct tă-ni educ
cnlnte de ninic, nici de rude șl nici măcar dn legăturile obișnuite pe cere Ie av-nm cu ΐϋ.ΐ
om160 de când era copil. Dimpotrivă, uitând de toate lememrîle personal— cere ci putea
îndreplăți legăturile mei. cu ni, fără să țin s-ane nici de nullel. regr-le aie poporului de unde
vine șl car- se v-d- acum lipsii de conducătorul lui, nici de lacrinile tuturor rudelor iul șl
neținând s-ama nici dn suparcr-a căruntei tale nane, cere mai răsuflă numai datorită îngrijirii
dale d- —I, în ciuda tuturor acestor motive Iunie laolaltă, oricât dn nari și de auneΓoasn ar fi
ele, n-am avut decât un singur scop: să împodobesc Biserica voastră cu un conducător tun șl
să-i tiau îalΓ-cjυloΓt peniru că d- acun e îngenuncheată din pricină că a fotl nullă vreme
lipsită de un îndrunăior și pentru că ecun ere nevoie de îndrumare spre o direcție sigură și
hotărâtă cc să se ridice din nou161.
Acestea sunt cefe ce voiam să vi ie spun din pertea mea; cât despre voi, vă cer ca nertlrră
vonstrU să nu fie sub așteptările nădUjdulte șl nici mii prejos decât făgăduințele pe cere ie-
em dat fcestul om, că, adică, i-am trimis ia rude șl Ia printnni. Prin urmare, flecare dlntee vol
ΙΚ^^ să o in înaintea cnIeriăIți, prin zelul șl iubirea față de acest om, Pretind, așadar, să-l
arătațl aceeași bună întrecere șl prlntr-o deosebită perteΓe de grijă să-l mângâiați inima,
făeându-1 să uite o patrie, să uite rudele șl un pener atât de dependent de conducerea Iul, pe
cât e un prunc legat de sânui mamei lui. încă înaintea iul vl I-am trimis pe Nfclas, pentru a fi
aduse le cunedtința onestității voastre toate ceie împlinite, ca să prăznufti mai devreme
bucuria șl să educeți meițemirf Domnului, Care - binevoit să vl se împI1neaasU derinia prin
intermediul neatio.
EPISTOLA 103
CEtee drn<ind1edf1 din Satalg
A dat Domnul să se imni1nnescE seeeei1n pepeeefe1 Său șl, prin intermediul smereniei
noastre, ie-n det un păstor^ vrednic de numele Lui, caee nu negustorește prin cuvinte, cum
fac cei mai mulți, și caee și mai meit, pentru noi, care iubim curățenie învățăturii șl nm
primit să viețuim după poruncϊfr Demnu1ui, e în stare să se fecU iubit mal presus de eΓise
IlmitE, în numele Demnu1ui, căci El i-a umplut de darurile Saie sr1r duhovnicești,
EPISTOLA 104
CEtee nrnfndloi Me<nsles-
Fie și numai faptul că scriu unui bărbat atât de însemnat, chine atunci când nu e cazui
unui pretext special, e un lucru cere educe o onoare în pius celor care-1 înțeleg și-l simt cu
adevărat, pentru că întreține legăturile cu oamenii cnre-i întrec cu tetuf pe cel ob1dnuiți,
sonstituind cea mai mare distincție prnlru cei care sunt vrednici de ecensta· Ca unul care IUPI
o întreagă
petrfe, mă văd silit să înfățișez aceastE întâmpinare marelui Tău spirit, pe care-1 implor s-o
primească cu blândețe, așa cum îi este caracterul, șl sUt.șϊ întindă mâna spre patria noastră,
care e de acum îngenuncheată cu letul,63. Iată și pricina pentru care prezint această
rugăminte·
Ps nei -ere își închină viața lor slujltli iul DumnecdH1 ps preoți șl pe diaconi, VS-CSO
legiuire Omonclenă îi snutea de impozit. Or anum, nei cane
EPISTOLE 175vin să facă re-dneUmântuI
(pentru plata impozitelor, n^tr.), na șl num n-nr 01 primit nici o poruncă în aceet sens Oe ia
Excelența Ts, l-au însnrls șl ps di, cu excepția poate donn o câtorva, nard șl așe erau scutiți
din motiv, de vârstă. Csr dor ca măcar onest fevor să nl se mențină, ce un semn al
bunăvoinței Tels, ners să-Ți poată păstra ds enum înainte tot timpul o Pună amintiri. Aprobă
dor ca sfințițll eIuj1tori să Ols treteți după vsnhee legislație Ο^-ηβ șl enutiren să nu Ois
legată de pdresann nslor înenr1și anum (năci atun-i snutlrsa ar putea trics și ia uimași, or nu
totdeauna ss întâmplă nn acsla să Ois vrednici de prioțls), ni ne, după modul obișnuit în
rdgisttdiș de ΟΠΪ, sU se dea ps OațU cidricilor o snutlre gdnșra1U1 așa încât întâistUtUtorli
Bisericilor să pontă ansrds snutire de impozite csior care pro0eeșacU preoția în orics 1ο-
οΜοίει64. HotUnânea aceasta va asigure mUulnlmiei Trie glorie netnșcUtonrd în unma
acestor Oapte buns, oPli- gându-i ps mulți sU se roage pentru nasa împărătească, dând
statului și un mare câștig, psntru nă noi nu acordăm scutirs nlerlcilor fără să Oacsm
deosebiri, ni ps rânO tuturor csior cane sunt în eșrvic1U1 lucru ps -οι·ε-1 facem în mod liber,
în administrație noastră, după num poate vedea orlnins vrea să-l -unses-ă.
EPISTOLA 105
Unor 01η-οη1|-, Oilnsle comitelui Terențiu407
S-rixU în enui 372
Când am vizitat Samoeata1 am nădăjduit că mă voi întâlni nu Ddcsoța Voastră, ier nând
am csnstatst nă n-am reușit, om rUbOat cu gidu această pieiSene, -Uni îmi făceam tot felul
ds planuri, adică dană or 01 mai ușor să mă apropii eu de ținutul Domniilor Voastre ori ar 01
preferabil ce Domniile Voastre sU vizitați petrie nonstrU. Dan acesten nămân Ia voia Iul
Dumnezeu.
Pentru moment, întnucât am aflat că Oiui meu duhovnicesc, Soimle, pornește spre Vol, i-
am încredlnțet nu plăners o-sastă epistolă, nere VU aduce salutări și exprimă gândul nă nu
uit, cu ajutorul Domnului, să VU psmdneec și să educ mulțumită Domnului pentru nU
sunteți un Pun vlăstar, dlnSn-o bună răSUnică, care dU roads bucs, fiind îctr-sdevUr nn niștd
crini înnonjureți ds
407 în anul 3CU Sfâ2iuS Vauile oraisave Sine .și aperase să-S înăâlneascC și pe corni tcte Tsușețiu, dor nu s-s putut, Oe oceep trimise ec1issa1e măcou
fiicelor lui (calOs sprijinitoare ols activitUții fiinet1saice o sfântului, dor și râvnitoens îe ele ciedinții ortodox,), OUcâeOu-le și un nszumst ni credinței ericiSons.
A se veSee și ipieS· 99.
spini . D-r, cu toate că sentnți împresurate de atâta răutate - unor oameni care
sunt 176
în stare să schilodească învățătura cea adevărată,
SFÂNTUL totuși nu VE lăsnți duse în
VASILE CEL MARE
ispită și nu părăsiți mărturisirea credinței ăpesteffde, ca să îmbrățișați inovațiile
ajunse acum la putere. Cum sE fie o astfel de purtare nevrednică de cea mal mire
recenodlințE a Iui Dumnezeu șl cum să nu atragă ea, pe bună dreptate, laudele cele
mal mari ?
Credeți în Tatăl, în Flui șl în Duhul Sfânt. Nu trădați ecrastE comoeră I în TntUI, Cern e
începutul a toate; în Fiul, Cei Unul-NUscut, născut din Tatăl, Dumnezeu adevărat, desăvârșit
din Crf desăvârșit, Icoana cn- vin, Carn reflectă în Ei pn TntUI întrrg; în Duhul Sfânt,
Caretdϊ arn existența din TatEI, fiind izvorul sfințeniei, Putere dEtEtoere de viață, Hne care
desăvârșește, prin Care omul n înfiat și ceea cn era muritor devine nemuritor, unit cu Tatăl și
cu Flui în toatr, în mărire și în veșnicie, în putern și în împărăție, în stăpânire și în
dumneznirn, cum mărturisește și teedlțin Sfântului Botez·
Ier câți spun că ar fi făptură ori Fiui oei Duhul sau carn înjosesc cu totul Duhui,
coberândUtL Ia rang dn slujitor și dr rob, acria sunt departe dn adevăr și trebuie să evităm
orice demuniune cu ei și să fn respingem argumentele, cn fiind otrava suf1ete1ei■. Ier dacă
Domnul vn da să ne întâlnim cândva, VE vom expune mai pe larg peoUlnmnle legate de
credință, pnntru ca sE puteți rn- dunoădtn, prin dovezi scoase din Scriptură, atât puterea
adnvEruiui, cât și slăbiciunea ereziei.
EPISTOLA 106
Unui aei<a1t408
ScefsU în -nul 372
Oricât dn muite ar fi cnfe pentru cern ar terUui sE mulțumim fui Dumnezeu șl de cere -
găsit de cuviință sE ne învrednicească în decursul călătoriei noastre, gm judecat că cnl mei
binn dintre toatn ΚΚΙΜ nstn cunoașterea vredniciei tale, pn care ne-a hErUzit-e Domnul. Am
ajuns estfel să cunoaștem un om cern ne arată că și în vieța de soldat sn poate dobândi
desăvârșirea dragostei de Dumnezeu șl că semnul ei deosebit nu sn vede în bogăția hainei cu
cern nștl îmbrăcat, ci în starea sufletească a creștinului· Eram mânați dn cea mai vie dorință
atenci când voiam sE-f întâlnim; i-r dn fiecare dată când ni-1 -ducem aminte, nn bucurăm în
chip deosebit.
^-ΓΙΕ-Ι, der bărbătește, fii tern șl silește-te mereu să nutrești și să-ți dezvolți dragostea
față dn Dumnezeu, pentru ca și tu, la rândul LEU, să fii cnl cEruin îi dă daruri din ce în ce
mai bogate. SE-ți aduci aminte de mine. N-avem nevoin dn nici o ailE <esădU cn sE fim
siguri că nu ne uiți, întrucât avem mărturia faptelor.
EPISTOLA 107
CăirG Iulllc, văduvă’
Scrită îa unul 372
Tar- m-am întristai când cm înțelet, din tcriscaăea notlețel ΐηΙ-, că le înpΓe8caΓa din nou
αϋ^^ί aGcczuri· Ce tă faci cu oam-nl de un ccracler atât de ne8tatOΓnϊr, care vortetc o dată
înti-un fel, altă dată mti-nltui, șl cer- nu rămân la cngcjameatG1n pe care șl In-cu iuat ? Dară,
după făgăduielii— luate în fața nea șl a fostului pΓGăect· omui - d- aaΓeΓe șl acum că ei n-
ar fi zis aϊmϊCt cu toate ca ziua scadenței se apΓopiG· după părerea mea un astfel de on pare
a fi pierdui cu toiul orice rușine. Cu toate η^.ΐ-η, i-an tcrit din nou, ceItâiidu-Iț și i-am adus
cninte de făgădui-iile făcute.
I-am scris și Iui Hn1adϊO8· onul de cată al pΓefGctu1ui· p-nliu cc prin ei să afle situația
și pi-fectul însuși. IatΓ-aeevăΓ, nici eu n-am crezul că-mi va fi îngaduii să n-rg atât de d-
408 Se dau s faiu ri ραιΐ™ „topu a CM dreapdă”, în înțe^îcț netor Cn Edict ali-fă Efeseni
6, 10-17.
paite cu un nttf-1 de jud-călor, pentru că nu-i scrisesem niciodată îatr-c aΓobiena
pcΓticuiaΓa·
EPISTOLE
ta n-an t—mut că mă va Γespinge· pentru că, după 177 cum știi· onnenii de rang
mare sunt tare sensibili în itlf—I de 8itunțίϊ· Dacă totuși vn fi vorCn să pilnin vr-un răspuns
favora- tll, va tΓebυϊ să-l nuițumin iui HG1adics, căci e om bun șl cu tentimeate prieten-șii
față de nine, t-mător de Dumnezeu șl cu o treceie d- neîaceiauϊt plângă pΓGăect· Mere e
Dunaezeu· El tă facă să 1·.^ p-ste toata supărar-a, desigur cu condiția să nădăjduim șl noi în
El cu înlnă deschisă și .mcnră.
EPISTOLA 108
Cală— luterel— ncștGaitCΓ11cΓ Iulllni
Scrisă îe unul 372
M-cm mirat auzind că Tu ai dat uitării nc-1- frumoase făgăduinț-, vi-d- Ι^- de nărinimic
Ta, șl că adresezi acun acestei surori o pIeteațϊn din c-1- nai aapΓazaice și de nGGviiat· C-
tretuie să-mi închipui după vort-le car. te pcaΓta· nu pot spune. IaiΓ-neevaΓ, cei cu car. al
lucrat mărturisesc - eu o șiiu ΛίαΓ de la Tine - despre narea Ta genGΓCz1tate șl-ni aduc
totodată aminie și de făgăιdu1ațG1G pe care in-ni făcut în fața n-a șl a acestui on 409 410: Tu al
spus că acorzi o amânar. nai scurtă, dar pe urnă al consimțit la una nai iuasa· p-nlru că ai vrut
tă T- supui rigorii situației și să ncoizi o ușurare acesiel văduve, sliilă tă piardă din casă
dintr-odală o sună atât de nare de bani. Cnre-1 de fapt pricina din car. s-c hotărât o astfel de
schinCar-, nu-mi pol închipui. Totuși, oricaie ar fi -η, îți c.r tă-Ți aduci aminie dn vechea Ta
g-ne-
409* După Dum sc VCCI, șv dir episi. H). Sfânt ui Vatele îtcoπîunicd mcsiea vătuve că v r ntă r- vralt chiar pr lângă prefect (prefectul pretoriului
sau ui uaui oraș), âdatpu u-i vral îe ajutor îa erdrdpturdu ce i sr face.
410 Fostul prefect, despre carr r vorba îa scrisoarea unrdrloapă.
rozleaSi, să mal îeOidpți privirile spre Domnul <die ner^ Cais răsplătești Pucele
gânduri,
178 și să-i Ori amânarea pe care al făgădult-o încă
SFÂNTUL VASILE Os la înceaue1 pentru na ea
CEL MARE
sU-șl poată vinde lunurile șl să-șl pIUtșaecU datoria. E llmpeOs nă-ml adun aminte
și Oe următori-a făgăduință pe cere ai mei OUcut-o: dacă el primi surul pentru nere
Ts-ai ucțeIee1 al Os Oemeii ds nare-1 vorPa torte antele ds -are ss OU-uss învrioIe
și care fHeeeșnU întocmite îcslcSsa ο^οιί^ΐίίοι·, precum șl neie nan, Ousesșră ^1^,
în pa1ticu1ar·
Te rog, deci, OU-ne cinstea șl dobândește-Ți de io Domnul o mane blcsnu- vâctaid !
Adunându-Țl aminti ds făgăduințele Ο&Μβϋ^, recunoscând că nu ești dscâe om, se nuvlee
ca și Tu să aștepți clipele nând vsl implore pjHes1u1 Iul Dumnezeu. Nu Ts lipsi de el din
prlnlea asprimii Taie ds anum, nl atrage asupră-Țl toati milostivirile Iui Dumnezeu, arătând
OoțU de nel cUpUstHiți o bunătate și o indulgență deplină.
EPISTOLA 109
Cătis comiții, Heladlos411 412
Refuz nu totul să aduc o împovărare Bunătății Toie, din prlnleo mărimii puterii nu cane
al iost înscăunaS, ns cu -umva să pan nă aș îcSnene măsura șl aș sPuzs Os prietenia Domniei
Taie. Totuși, temeiuri putercicș cu-ml îngăduie să nu vorbesc.
Asa0an1 ocșsstă ^ηί nudă a msa, mâhnită dic pricina văduviei și îngrijorată de averea
unui copii onOsc, când am văzut-o copleșită de oPligațll apă- sUeopnȘ1 care trec pest,
puterile si, ml-s Oost milă, m-sm întristot în sufletul meu șl m-am grăbit eU-Ți adresez
rugămintea ca, dsnă-Țl stă în putere, să bine- voieștl sU etai înti-ajutor omului ttimis ds
Sânsa. întrucât plUtise până enum nu Panii ei csee ns 0UgUdHiee1 potrivit sOatului meu, în
-alitatd de supraviețuitoare, an utma cs ds anum să fie eliPetatU de orice nedreptate ners e-pn
mal putea ivi. I s-o promis, îctn-sdevUr1 că, după -e vo fi plătit -opiSelui, îi von Oi iertate
dobânzile. Don, în clips de față, cel cars se ocupă ds acșostU moștenire în- -șsrcă să snoptă,
pș lângă capitol, șl dobânzile. Ce om ners știi cU Dumnezeu socotește Panii văduvelor și ai
orfanilor cs Panii Săi proprii, grăbește-Te să-Țl pui râvna în siujPa scdete1 -auze, îe nădejdea
răsplății dots de Domnul ηϋ- tru însuși. CreS, înen-adevăt·, nă Oană îngăduința
presm1nucatHIu1 pnefe-t află cU Osjo cnpitaluI a iost schitat, e-nn milostivi și de ceieialSe
ne-azurl aie snșetși
411î lioui mere memniSsr, CfântuS VaeÎlu Vere upsljin penlnu s vt"ιdovăi su i se ăucS ușurări in plato impozitilor. A .ss vedea șl spi.st. 74, 75, 76.
412 Dregătos gUnos-ut de UUOniuI Vasile (episu 1(U7, 109, 281, u Heladios e rogai să ajute ps o Osmsis văduvă îeti-ue anocss Os mssSinire· N-oic putut
ovso is îeOsmâeU stuCiul iui A. Caveliie, Zum Verhiilitnis zwischen regierendem Verb tmd Participium conjunctum, în reviste „Eioeo.s”, GdtsboΓg1 1946,
pp. 280-292.
case, ce una care a fost total îngenuncheată și cere nu mai are putere să se
împotrivească
EPISTOLE
jignirilor șl amenințărilor venite din afară. Tr179 rog, drcl, iertă necesității
care m-a făcut să Te supăr șl ajută sE sr regfnmrnteze această afacere, atât cât îți
îngăduie puterea ce Ți s-n dat. Căci nștl săritor șl bun în feiui TEu dn a lucra, întrucât
în numele binelui Te folosești dn atribuțiile pe carn le-ai primit·
EPISTOLA 110
Căter prefectul Medestes413
UcΓΐaU în -cui 372
Pn câtă cinstn și intimitate ne arăți când Te cobori până 1- noi, printr-un aer familiar, tot
pr ntâte șl încă mai mefl să-Țl sporească Bunul Dumnezeu faima și bunul numr pr întreagă
vieța Ta I Ca unul cere de muit doream să-Ți scriu și să mE bucur dn prețuirea Te, am fost
reținut dr Γnaprstui fețE de înaltul rang pe să·■e-C ecupi șl m-am trmut sE nu sn creadă că
e.ș abuza de franchețea cu carn m-ai tratat.
Acum însă, două motlvr m-au împins să-mi iau îndrăzneala: întâi, îngăduința dn n-Țl
scrin pn cern am primit-e de fa mărinimia Te cea neesrmuitU, i-r în ai deiieă rând, durerea
celor ce se eflă în deznădejde. Și dacă eegUciunϊ1e celor mici au vreo trecere în urechile
celor teri, etenc1 îngăduie, prreminu- natuln, să Te rugăm să eceΓzi, în Duhul adevăratei
iubiri de o-inm, izbăvirea unei regiuni agricole nenorocite, reducând fa o cetU acceptabilă
ebiigețϊife pr cerr In au de susținut, pentru întreținerea armetei, locuitorii din regiunile de ia
graniță, din munții Taueoa, cn să nu fie eoϊnați dn IOI șl prntru ca serviciile ior să fie încă
^ΙΙΕ vreme spre folosul obștesc, iusΓu despre carn, suntem convinși, se interesează cel mal
muft un mare filantrop aș- cum e Domnia Te.
413 Modestos nsa „preiei;! nf preloriuhtÎ”ț «en ce eores punne întd-un te- nrimtmimsruiul dn -zi. După cum cn ϊsterisedtn Sf. Grlgoeln Tsolegu1, Modestos
a fost cnl cirn l-n însoțit pe îmnUΓăluI V-fecs în Cnzareni în acul 370, caee a îndrăznit să amenințe pe ierarh cu exilul· Dar chiar îc acul uemătoe, când îmnEealu1
a venit a doua oară în Cezarnea și dîn< a semnat hotărârea de g scinda în <oeU peovmdΐă C-padoci-, c-n îndrăznit să semnnzn ndΐdtel de nxil-rn. Mei melt, sn parn
că tocmai Modnstos gr fl fesl cel cgre ne fi intervenit la imnEΓal să nu-1 exileze, cEdΐ, cum snesssn cu esăzϊa nΓΐmuIeϊ drum, nici uc alt npϊscen nu i-e răspuns atât
dn ceΓăjes ce Sfântul Vasiln. Din clipele ΙΜΙ,-, Me<nsloa devlnn unul din admiratorii afânluleΐ· Din cnls șase epistole, câtn stăe ^^Γ-Ι de la Sfântul Vasiln către
Medsstes (nr, 104, 106, 110, 279, 280, 281), cndn față nstn o intervențin eededsreg impozitelor lodeΐteei dic
rngiucna de graniță a munților Taueus· Sf· Vasile snecn că îcsedϊ Mednstos i-a dat voin să scris· DunE cum sn ȘIÎS, ăΐdΐ, pe PufΓăte1 sepnriee, pe lâcgU Mnlitnce,
- fost granița răsăritencE a Imperiului Bizantin, dar tot de aici iu pornit și cnme1țemϊriin păuIΐCϊnc1IeΓ șl begoι1lϊler. H· Ahewnilnr, La frontiere ei les frontiires
de Byzance en Orient, îc „RănoărtnIn Congresului XIV dn ste<ϊΐ bϊzănl1cn”, București, 1971, voi· II, p. 7. Intervenția sn n cu atât mai semnifica- tϊsU, cu cât în
sremeri1n ΜΙΟΙΙ cel cirn cu nutnă plăti ϊmnez1tnln l- timp nea obligat să plU- ΙΙ-^Ε ultn··^ ^ια îmnElΓΐt· A se vedea și enϊsl· 21·
* O inlnΓvnnț1et de atlrdctă tocnai în favoarea fotluiui aăefnrlt Modntlc8t ecun dizgrației. Sfântul Vatlin eericΓa că tiă chezi? pentru bυaălatna iui.
EPISTOLA 111
180 Căli- pr-feclul Mod-stos
SFÂNTUL
414
VASILE CEL MARE
In alte înprejuăări n-aș fi îndrăznit t-o Suitur pe Notiețea Voatiră, fiind eu însumi caaabii
să nă apr-ciez și să-nl cunosc potiCiiilățlIe; dar când i-an văzul pe ac-tl priel-n copleșit de
greutăți, p-niru că a fost ^-ηαΐ să compară încininc judecății, ni-cn luai îndraznecia tă-i dau
amctlă tcΓϊsoare· cn t-o arale sut formă de cer—re și să dobândentcă o tinGăaceΓe ocincii-.
Orirυn· cu tonte că nu-s vΓedaiσ de nici o contideIaț1e· nodeslia crede că ea chilă și nunei
singură își poale lua dreptul de c-1 înduioșa pn cei nai IațningaιoΓ din- SIG dregători șl tă nă
i-ii-, aealΓU că, dacă nici o greș-aia n-a fost săvârșită de acest on, atunci tă fie salvai grați-
ad-văruiul însuși, ici dacă a greșϊl· tă-1 fin îerială greșeaia din pricina mea, a celui care scriu
ac-ntlă rugăminte. în cn tiare tlau lucrurile aici, cine I- ști. mal bine decât Tine ? Tu vezi
slăbiciunile de cere se face vinovat fiecer- și Tu conduci lotul prin nensenuila purlcie de grijă
de cir— dai dovadă.
EPISTOLA 112
Călin suv-rnalorul AadIonϊc1
Urrita în cnui 372
I
Dacă aș fi atât d- sănătos încât să fiu în star— tă iau atupre nea cu ușurință greutățile
ră1ălcrieϊ șl să îndur etprlnlle înmii, n-aș fi tcris, cl aș fi venit t-o ciul eu însumi p- Mărinimia
Te, iar acest lucru din două motiv—: nai întâi, ca să piăletc o datorie făcută prlntr-o veche
făgăduință (știu că proni- s-sem să nă duc ic S-tatla șl să nă bucur de Desăvârșliec Ta; e tine
c. ci făcut, dar eu an ratai întâlnirea p-niiu că an totil ceva mai târziu d-câl Excelența Te),
apci, pentru ca tă mă plătesc peI8oaai de toile pe care eu însumi nă l—meam t-o ΙπηΡί,
penlm că nă tințean prea nic p-ntru a dobândi o favoare atât de mare. Mă nai gândGan·
lolodalăt că prin exprinarea în tcrit nim-nl n-ap reuși tă convingă în nici o privință p- nici un
diegător tau ponte nici chiar pe vreun particular atât de tine ca atunci când cr fi fost —1 de
față și s-ai putea respinse unei. învinuiri, penCiu ailein t-cr putea cern îngăduință, iar penipu
ait-I- t-ar puiea c-re chiar ί-ιίαι-. Or, nimic din toate aceslec nu s-or putea rezolve prin s-tis.
La toate aceste temeiuri n-aveom pe nimeni pș csne să-i puc în Oeță decât pe ^0-, minte
divină^ -ș ești; va fi destui sU-Țl Oan cunoscută părerea ps nane o am dispue problema
neepșceivU1 așa înnât nss- tui va rămâne îc seama Te. Or, așa nevs cinl nu om mal stat Ia
414 Cc șl în npitl- 72 șl 73, ași șl αχί tn fac— ialeΓvnațic, cerându-t— ușurare ic judncarnc unei „infracțiuni” 8erica8n. Sn dau două citit— din „Istoriile ”
iul Hnăodclt cern niiit—eză peniiu i—ăinr— și îmaărcΓn-
167. <Editonț Coui icnne ronsi ciert no lUână iS Vesî1u ( osiO u-iliseuză de obsoe i p iermi - eoisaii lsgosU Os natura smsπeae-U1 rs-urge aici io o
hiperbolU pentru o repano oOsess cs-i Oueeee făcută auviΓcoSsΓuiui {op. cit,, voi. II, p. 13, η. 2). CrsOem însă cU s votba și Oe SseOieța Os Μ- cioiizois - acum
îe sens creștin - o puterii imas1io1e1 implicit a Oemeitățiloi subordonate acestsio>
168. Hi1o0sS1 Istorii, I, XLV, Sisd. rom. AO. Piotksveki1 Bucuriști, 1963, p. 33.
169. Idem, I, LXXXVIII. p. 56.
170. Fap. 20, 35.
171, înten supărUrlle de cgen soeUeștn Sfântul Vasiie este desigur dnzinmbeăee- provinciei Căna<esΐa, despre caee ne vorbesc me1te din enϊsteln1e sale.
172. UυraaΓnc Bit—ăicii din Tart îl supără p— Sfântul Vatil— încă din inul 369, cνaet după ηΜΓΐ—ι eai8rcauiυi ortodox Silvan, partida ariană c reușii, cu
ajutorul nai-ncriicΓ 711—1, tă-și aleagă un nai8rca el ior. De arenCt ce și în cil— np1tropi1t Sfântul Vasile îi îndncnnă pe aăecțiϊ din Tais tă rămână .ΐαϋπ^ί în
credința. Areecș1 i—nă — iralală șl în nai8l. 114.
173. Rom. 8, 28.
174· Mi. 24, 12.
175· Evr. 1 1·
176· Dn „fiii leΐ Dumcnșnu” (Mi. 5, 9)·
177. Cn și în spin. 113, -ș- și gici sn ί^ΐ^Ε nnnlΓo păcif1daΓn, adăugând, pn lângă hotărârea sϊne<ulu1 din Alexandria din acul 362, cgen Γedemăndă cu
cuiai feeιulă „o ființă și ΙΓΙΪ inostăaeΓ1”, ci și primirea în deιec1ucn a ΜΙΜ caen ăfϊeιăo duinnznirnn Fieloϊ (chiar dacă nu ădlϊtnăe tnΓιnnoI „dnofilcțU”), și
despre Duhul Sfânt că Μ-Ι dΓnătuΓU·
* Ce un nSsvUrot nston, Sfântul Vasils deplângi nici 1^0 Os εριο-Κί, cers Oivin1ei ues Sie bolile veacului. Simpllcia vo Oi încsucot să-și spele vusue păcos
trimițând boni SOâetuiui Vaeiie· Aceste îi răspunde Supă cuviință. MUges, P.G. 32, 529, note 89.
îndoială sU foc.
EPISTOLE
II 181
Iată Sen șl caisa pe none o apuc, ezitând șl CCIOI refuzând a dezvălui motivul lucrurilor
pectnu nere Oan a-șee 01e-uns· Acest Drmițlan e uc priștsn aproplet, datorită unor venhi
raporturi Ο^ΜΟΙ-, așa în-ât nu Osc nici o deosebire îctte ei șl un Orote. Don, îc ΟοηΟ, Oe ne
n-aș spune adevărul ? Că-i, Os olt- fei, otunnl când om aflat pricine psctiu nere o îndurat
oneste suierlnți, om spus cU și sl merita să Ols pșOșpe1e· Intr-adevăr, nu există om core
Supă ns o -omis o greșeală mi-U sau mane sU snops Oe pe0șopeU ! Don, fiicOcă om văzut
pe o-dst nenorocis tremurând Oe Orlcă pentru greșeala făcută și știlcO nU mântuirea iui
Oeplcde Oe Tine, m-am gândit că-1 destulă atâta pșOsspsU1 Os ocses Te rog să Te orățl față
Oe ei și mărinimos și înțelegător. Ca să reduci Sin putere pș nel nere ss împotrivis- e o
însușire o unul om șl o unul cocCunăSor; Sar ns să Oii bun și Plâcd nu nei întristați e o
Ooptă Oe om nore-1 întrene pe toți prin mUnșțle eufieedssnU și Plând-țs. Ds aceea ol putea,
OacU vrei1 sU-Țl orăți, pnin scseoșl OopSă, mărinimia, Ois no sU Te răzbuni, fie ca să
soivșzl după voia Ta. SU fie pentru Drmițioe destulă pșSeepsă rcsastă frică Os peOsopsă lo
cere se așteaptă și pe cors-șl OU seama nă si meriSo-o; Te rugăm să eu moi adaugi și Tu altă
pș0eopeU· GâcOește-Te: printre csi nous ou trăit moi înainte, ou existat muițl oameni cor,
ou greșit Ooță Os stăpânii lor, Son urmașilor ior nu ii s-o ^00^^ nici măcar numele, îc
scCimP numele celor core șl-ou stăpânit mânia și -ore, ptie filozofie, s-ou ridicat nu muit
Ososupro mulțimii, ou rămas nemuritoare psetiu toți oamseii. SU adăugăm Soi șl aneastă
însușire lo istorisirile îe cens ss vo vorbi despre Tine ! Ajută pe cei none vnem să-Ți
preamărim Osp- Siie, pentru ca acestea să îeSreonU pilOsie Oe bunătate cântate Os cei vș-hi.
Astfel, se spune cU ΟΓ^^ și-o reeroe mânia față Os cei care l-o ucis Olui, core se predase ei
însuși spre o Oi ps0epeit1681 iot Cinus cei 1^01-, Supă ce o câștigst Pinuiețo asupra lui
Creeue1 o OUcut Ole si un prietee· 69· Te vom număra printre s-șștl oameni vestiți șl, pe cât
ee vo sta îe putere, vom fo-ș cuesecute aceste Oopte, b1neînțdiee OsnU nu numva vom Oi
^ίοά^ nă vom Oi niște vdet1to1i prea eeîneemeoți pentru un om atât Oe mare.
III
Le toate gcnstea ini trnbuin spus și faptul că pr cei cerr săvârșesc vreo nrdrrptate elrecaee
îl pedepsim nu prnteu crfr deja întâmplate (căci prin ce s-ar putra opri oerr să nu se
îipiineescE crea ce s-a întâmplat ?), cl pentru ca sE sn facă ei înșiși mai buni în viitor oei
pentru ca sE sneseescU drept exemplu pentru alții, ca să-i facă mai buni. Or, în cezui de față,
s-ar putea spune că nimeni n-ar 1nvecă nici una, nici cealaltă, căci Domlțian îșl va aduce -
minte despre fcest necaz chier și după moarte, dar șl crifaiți cred că sunt eproepr morți numel
când se uită fa el. De acrea, dacă am adăuga fa eceestU pedrep- sE oricr lucru cât de iic, s-ar
părea că ni s-ae potoli cânia; însă aș putea spune că lult ar trebui ca eșa ceva să fir adevărat și
n-aș ini face nici o aluzie dacă n-aș fi înțeles dreptatea spuaei sfinte sU-i „mai fericit a da
decât a iua”170. Șl lErlniiia atitudinii Tefe nu se va vesti doar înaintra câtorva, căci toți
capadecienϊ1 vor vrdra cera cr se va întâmple, iar eu ir-aș dori sE secoatU acrastE lăeețle
sufletrescă în rândul căiitUțifer pe care ie al deje de luit.
Mi-e teaiU să mă opresc din scris, căci cred că aș fl păgubit dacă aș fUsa cnva nnămintil.
Doar un singur lucru aș cai adăuga: Domițian are scrisori dr ia iulțl care-1 cnr achitarea, dar e
considrratte pe cea primită de ia mine cai prețioasU decât Ι-ΙΙ, pentru că a înțeles, nu știu cui,
că eu aș avea o eeΓrs1re crezare din partea Desăvârșirii Tale. Deci, ca sE nu se înșele nici ef
în nădejdile pe caee și le-a pus în ilnr și ca st putem sseate de eici o oerecare prestanță în fața
cetățenilor neșlri, îngăduin tuturor, Stăpânr mal presus decât ceilalți, să Te roagn a fi de
ecord cu cererea noastră· în oricr caz, Tu n-al secolit lucrurile omenești a fi de mai puțină
valoare drcât eeisaΓr din filozofii din tre- ^Ι și știi ce ceioaΓU frumoasă a fost pusă deepaΓtn
prnteu
182oriclne-l ajută pr cel nevoiași. SFÂNTUL VASILE CEL MARE
EPISTOLA 113
CUtre prreț1i din eeeșei Tees
ScrisU în anul 372
Mare bucurie am siițit în Dumnezeu Cri Sfânt când f-ai întâlnit pe acest trimis ai VestΓU,
pentru cU pein prezența iui m-a lîngâϊăt în muftelr iele supărări șl pentru că prin ef mi-a fost
dat sE gust ιUΓluria limpede a dragostei ce-ii purteți 1 71. Iar bucuria adusă de un singur om
mf-a dat sE înțeleg râvne pentru edevăr a Voastră, a tutueoe· La tiipul suvenit, ei VE va
teansiltr cere ce ai discutat împreună, dei' până atunci am să VE fac șl eu cenoscut un lucru,
ier acela este următorul: vremurile de astăzi oferă o mei— predispoziție spre
turpcrea Bit—rlcilor, lucru dn car— m-cn convin. de muls183tlnp. Lucrarea de zidii— a
EPISTOLE
B1sGΓ1cϊϊt de îndreptare a greșelilor, dn ajutorar— a celor năpăsiulțl șl dn apărare a
fraților cu credință sănătoată - toatn acntinc au dispărui cu totul. Nici dn vindecarea
celor c. pătim—tc de toii șl nici de purtarea dn grijă față dn cnl cnnaϊațațϊ dn noline nu
tn nai aude nimic. Ca tă folosesc o comparație, poal— cin îndrăzneață, situație
Bisericii dn azi seamănă cu acene a unei heine ¥-^1, cere e gaia tă s. .fâșie la prlnă
Ialrebυințnre, fără nădejdea dn a puiea fi r—adută Ic vechea ni mnnire- Or, în ctifei de
înprejurari tretuie tă depunem multă râvnă șl multă tâigulnță ca să mai put—n aduc. o
îmbunătățire cât de nică Bisericii. Un lucru tun cere ci tr—tui făcui —ti— r-unificarea
Bisericilor <1occ1e>, cere t-cu dezbinat una de ailc dn atâta vrem—. Șl cc—astă unire
t-cr puinc fac— nunal dacă vom dovedi racdere față d- c—i necjutorcți șl dacă vom
acționa în așa f—1 încât să nu mal provocăm noi zguduiri su- flnleștiI2-
întrucât dar t-au dnsσeϊ8 mulie guri grăind împotriva Duhului Sfânt și s-cu ascuții nult—
iinti hulind împotriva Lui, Vă rugăm ca, în năturc în care Vă stă în putere, să micșorați cât
nai muli numărul acetlor hulitori, prlnind în comuniune pe cnl cern nu tocoi—tc că Duhui
Sfânt e o creatura, pentru ce, în f—lul ăc—tlc, ori să te micșoreze nunărui Ior șl tă te întoarcă
rușinați lc adevăr ori, dacă totuși nai tlrruie în rătăcire, tă-și regăt—esca credința când vor v
—dea cât de puțini au mai ramat. Dnoccnenlă tă nu 1— cerem ninlc mci muit, ci să
propunem fraților cere vor tă tn unească cu noi tă recunoască Simbolul stabilit lc Sinodul din
^^-1, iar dacă prinesc acest lucru, să 1— c—r—m doar aSâta: tă nu spună despre Duhul
Sfânt că ar fi o creatura, nici să nu între în comuniune cu cnl cern susțin acetl lucru. Mei nuit
decâi atâln Vă rugăn tă nu le cereți, penSiu că sunt convins că, în urne contactelor
îndelungaie și a strădaniilor pașnice, orlcn ar mai trebui pentru clarificarea lucrurilor nl-1 va
dărui Dumnezeu, Care „toate in lucrează spre bin-le c—ior ce-L iutetc pe Ei”|73.
EPISTOLA 114
Căire credincioșii din Tnit, despre Chlriic
Scrită în cnui 372
Dacă știn ce lucru nern — bunul păcii, atunci cn să nai zic—n dn tăiteții car— sunt „fiii
păcii” ? IatΓυrνS, așadar, acest mere lucru atât de .ΙΜΜΙ și dn
vrednic dn urmat cu râvnă dn toți cni care-L iubesc pe Doinul n în priinj- dfn dn a
fl redus
184 doar ia un a1ιpiu nume, pentru căSFÂNTULnedreptatea
VASILE CEL s-a
MAREînmulțit de pe eΓlă „răcirii
dragestei”174 I- cnl mal luiți, mă gândesc cn acel carn slujesc Demnufui cu toată
justețea și s1ndnrflateă sE albă drept singur scop -f strădanlni for -ducern- f- unitatn
- Bisericilor ΜΓ, s-au dezbinat între efn în atâtea pErți și în atâtea fnIurit 75· Dacă nș
porni să f-c -cest iudΓg numai nu singur, ds bună snamă șl nu pe nedrept aș nutnă fl
învinuit că mă -mestec unde nu se cevinn· Căci niiic nu-l atât dn propriu unul creștin
decât sE facă pace, f-pt pentru carn Domnul nn-n șl (^Ε^Η crn ini m-rn rEspiatU176.
Oe, înlâIn1ndu-ιU cu frații de f- voi, am vUzet cât dn ιeil prețuiesc ei dragostea față de
cnlIeiți confrați -1 for și cât de muit vă luUnsc, dne cu atât ini meri sunt dragostea for față de
Hristos și atenția Ior f-țE dn dreapta credință. Șl nm ifi văzut cUtdi dau iuitE silință să
dobândrascE șl -CSSI îndoit câștig: sE nu fin despărțlțf de de-gostea voastrE și sE nu trădeze
credința cna sănătoasă· Iată dncl, după cn ai înțeins și acceptat bunele for intenții, m-nm
hotărât sE scriu OnorablIitățlfor Voastre, cn să vă rog cu toată dΓăgesteă sE stați cu adevărat
uniți și gata de-n lua p-ete ie toatr grijile Bisnricii177· Ai mers până acolo încât m-am pus
chezaș pn lângă ei pentru dreapta ^-^ΓΕ credință, și l-am asigurat că, prin ajutorul fui
Dumnezeu șl prin râvna dnte aveți penteu adevăr, suntnți gata sE înfruntați totul, oricâte er
trebui să sufnefți pentru învățătura cn- dΓnenlU I însă, după convingerea cea, i-tă care sunt
condițilir carn vă stau în caln șl carn sunt destule ca sE vă dna asigurare înaintea fraților de
care nm verU1t: sE prfilțf mărturisirea de credință stabilită dn PErinții nedtΓϊ întruniți in
Niceen, sE nu eliminați din ea nici un cuvânt șl sE știți că cni 318 Părinți, c-rs stae întâlnit
ădefe fără duh dn cn-etă, n-eu vorbit fără lucrarea Duhului Sfânt. Să ini adăugați pn lângă
această mărturisire de credință că nu tenbuln sE numii Duhul Sfânt creatură șl nici sE-i
primim în ceιuni- ωη pe cel carr-L numnsc așa. Cn Biserica iul Duιnnzne sE fie ^Γ-ΙΕ,
trebuie sE nu aibă în nn nici o neghină. Dacă mffesteniă voastrE țlnn -ceste propuneri, carn
sunt în staen să fn dea deplinE siguranță, sunt și ni g-ta sE dovede-scE supunerrn pe caee o
doriți, i-Γ eu steu chezaș pentru frați că vă vor arăta o totală și neîntrecută rânduigfă, dicE
desăvârșirea voastră stă g-ta să fn ofere -crst singur lucru pn cern vor sE-f dobândească.
EPISTOLA 115
CăSid dieti-o Simpiin1o'‘
S-ulsă prin aeui 372
Dșe1gun că numol Sie nesocotință ajung oamenii să-i urască pe -el moi buni și sU-1
iubessnă pe -el mol răi. Iotă Oe cs-ml stăpânesc și eu iimPo șl înăbuș în eă-dis Insultele pe
cere ls pilmșsn. Eu însă II voi aștepta pe JuSecăsorui Cei Oe sus, Cor, ștls num să
pedepsească io sfârșit tortă răutatea. De sn cheltui cineva boci mol muițl decât nisipul
mUri11 sufletul său suferă când ei neică îc pinloaid 01dpsoees· Căni Os Oiecore dotă csie
Dumnezeu jertfo, Sar nu psctuu că su ovso csvols Os sa, ni pentru j-U Ei primește no
prețioasă jertfo adusă Os bunăvoie, nu nuget nurot șl drept. însU când nlneve ss înjsedșes
nUlnând idgen, stuncl Dumnezeu -ο^ίΟ-Ή că rugăciunile oneluia s-ou OUcut cu cdpUeo1S·
Adu-țl omlete, smuld, Os ziua Oin urmă, don ps mine ts rog să nu mă OUenUidsei· Despre
lucrurile sneeteo știu moi multe Oecât tine și nu sunt nini înăbușit Os spici lăuntrici, nici nu
omist-c un Orom Oe Pine cu Os zene oii atâta răutate. Ai stârcit împotriva mea șopârie,
Proaști râioase și alte vietăți primUvUtoeine1 nor, Os nare mol mârșave. Vs vsnl însă r
pasări Oe sus șl ie vo sfâșia. Dssprd seeOd1 Os lunturl su știu cU trebui, să dau eocsSso1U1
Ser nu num gândești tu, ni num știe să juOsne Dumnezeu. Dană trebuie șl moitoni, nu robii
von fi csl cais se vor înșelicțo, nlnl neomul nelegiuit și nenorocit oi șunucllor, onest soi Os
vietăți nini fimlclee, nici msscuiice1 vișnic înnebuniți Supă Oemel și invi- Oloși, cere se
vând pentru un eo1su1u derizoriu, nșstoeotc1c11 nici dispuși sU moi împo1tU1 vsșelc gata
să primească
EPISTOLE
οπί-ΐ, veșnic nesătul, nere piâcg pentru o185cină pierdută, gata să ss
mâeie1JmboieUviți Supă Ρηοί, c1uo11 00,^1011, robi sl pântecelul. Și cs să mal zic ? încă
Os la nașteri o aeefdi Oe ființă e condamnată sa Ole pusă în fUnie. Cum or avea o nugdesre
dreaptă nei ais cUnor pinloers pășesc strâmb ? E drept cU ocsșSi indivizi enU1dec în curăție,
Sar fănă răsplată, Sin cauze lanțurilor pe cais le poantă; în schimb, sunt nebuni după dingost,
cdîmpUieășieU Sie pricica unui organism pocit. Deci nu ei se vor ridica să vină ca mautorl la
judecată, nl SCCI ei oamenilot Onepțl și pnlvirl ols unui om O-săvârșlt, semsci ners nu
aenuieU Os altcdva Senât Os poiniiliș conștiinței.
EPISTOLA 116
CUtus Flnmlnos415
ScrisU în aeui 372
Sc1ieo1i1e tsls sunt rane și mai sunt și enu1td1 Ois Oin lenea Os o scrie, fie poete din
sOatul Os a eiuege sețletaSse care provine Ole prea mans belșug otl pentru că vrei să le
obișnui-șii să vort-ști scurt. Totuși, pentru mine acesi-a nu-s destule, șl ώίαΓ dncă ar fi cât de
nuile, —ie tuni muit mci puțin— d-câs dorința nea, întrucât vieau să șiiu lolui desprn line:
cun o duci cu sanălalea· cum n—rg— deprinderna ătc-ticr, dacă tlărul în prinele hotărâri ori
dacă tn-ai oprit la un nou p1aa· tchimbându-țl parer-a după împrejυrăΓϊ- Dacă el rănas
același, nu voi cer. un număr pr-n mar— de scrisori; nl-ai fi de ajun. doar cât-va vorb-, de
pildă „tuni sănătos, o duc bine”. Dar întrucât cn aflat lucruri care n-cr face să roșesc dncă in-
aș spune (că tu ci părătll rânduielii— 1-ΓΪ- clților strămoși cc să dezertezi la bunicul tău după
tair șl ca să te pregătești să d—vii Br-iinis, în ioc de ăiIn1nos), dor-sc să aud răspuns locnel
lc aceste înlretări și să înț—ing pricinile care le-au adus să-ți angajezi viața pn acncsiă caie.
întrucât iu însuți cl păstrat 11^1-1, p-niru că-ți -ra rușine de ce-ci hotărât, le rugă. să nu iei o
asnmenec hoιaIâIe· caie te face să roșești, și dncă vreun plan ți-c tr-cui prin gând, alunglM și
rnvϊao-țϊ· lei după cn vei fi tput p-niiu Sotd-nuna adio 11.11—1, nrneior șl nizeriiioi dn pe
câmp, tă le întorci ici în patIϊn· convins că-1 destu1· penipu tisuranțe vieții și aGatrυ o faină
deplină, să-ți conduci orașul toi așa d- tin— cum au făcui-o tlranoșll tăi. Pentru tine acest
lucru nu vc fi greu să se IndGpIϊaeasca, lucru de ccie tuni convins dacă judec și laienlele tale
și micui nunăr d- rivali. Decϊ· fie că acenslă hotărâre nu va fi fost luată dn ic început, fie că -
a va fi fotl luată șl apoi respinsă· fă-mă să știu cât nai reped-. Dcr dnca· Doamne f-inșle,
slăpule acni-nși planuri, aceaslă nenorocii- să vină -a de lc sine ! Atunci nu nai cm nevoie de
nici o scrisoare.
EPISTOLA 117
Făiă adintă, eG8aIG asceză ’
Scrită în inul 372
Mă gândesc că și din alte .olive mă socotesc a fi de folos Ven—rctililății Voăslrn, dai
mai ales acum ae1ϊnișlGa în care suntem n. fac. necparaS răspunzători de sarcinii— pe cere
ni in impun otllgațlil- de seΓvicϊU· fapt pe ΠΙ-Ί văd și prlnii venlți, cu atât mal nuli voi, pe
ccie atâtea lucruri vă leagă dn noi. Nu cr-d însă că-i necnsai tă r—învii SIeculuI· p-nliu că s-
ar putea tpun— că noi am fost pentru noi înșine pricina unor tulburări prin încăpățânarea dn
a ne înd-- prria dn ncea bună practicare a cred1nțni· singura care duc— ia mântuire. Ac-tla
415 Firminos încspuss viață dor opol îmbuățișO miIitU1io· PooSs cU is inSsrvsețio
altor aU1ieț11 Sfântul Vasiii Ossciis îe culori eu puea frumoase armato, spre n-1 îeOsmes pe acest tânăr să revină.
* Scrisoare. de fald o adreseaz— Girm ÎFOS lui Vauil e, drept dă-pună puntru epiut. litl. ΑΙΙΙ-Ι, desfășurarea Μ-ί^ι din ccecttă eai8toia nu pire c o urna p—
cea cu cern ne-a obișnuit Sfântul Vatlin.
178. LesțϊitoΓu1 geveecăteΓu1ui·
* PrintΓ3ec delicat neosns de substituire, Sfântul Vasiln prezintă eUIiglția dn - scrin cn un danită1 și o doUâcdU, dn caen eniscepul Iovin dn Pnerhes se ί-Μ
d-toe dacă nu știe să le foie- snascE ΜΙ teeUein·
este și motivul p-ntiu cere prin nc-astă tulburai— am fost pr-dați ϊspϊtnϊ·
Dar
186 întrucât faptele t-au pGtrecut· este nevoi— de unCELavnrtisnenS
SFÂNTUL VASILE MARE car— trebui— tă ne
înpîedice de a căd-a a doua oniă în acelnașî greșeli. Cât detpre urnări, nu țin focile nuit ca a
ta cuvioșie să fie pe deplin convinsă că, dacă va vrea Dumnezeu, ele se vor ivi ΙΜΙΙ. ușor,
întrucât iucrui e firesc șl n-ni- nimic intolerabil, iar numeroșii noștri prieteni din tabăra
miiitarE stau g-tn să ne ajute. Dn -ceea, vom alcătui o nouă cnrree, <epE modnfui f1briies-
uIu1 înmânat v1căΓeluit78. DecE în ΜΙΛ cez nu sn vn peodecn nici o întârziere, vom fi
curând teiιidf acasă, această ocezle filndu-ne oferită de către scrisoare· Dn aitfni, sunt
convins cE în estfel de îιnrejerUri preferința noastră ponte cal meft drcât peΓunciie
îιnUΓlluiei. D-că o neUtăi neschlibeblIE șl nezgudultă în rezoluția vlnții desăvârșite,
apUrnera frciorinl vn fi dn neînvins șl de nebiruit datorită ajutOΓeiu1 duinnzeiesc. Pn fritnin
pe cnee nl i-al încredințat îi privii cu plăcern, îi socetiι ca pr une din rudele noastre șl dorii ca
ni sE fie vrednic de Dumneznu șl dn iUrtueia ta.
EPISTOLA 118
Către Iovln, episcop de Cerehes416
UdriaU l- sfârșitul anului 372 sau la îccnnetul acolu1 373
Tn socetesc încărcat cu o datorin enerabifU: Țl-ai făcut un îιnΓUlut, dre- gestea, șl
trebuie s-o iau cu dobândă, întrucât nici Domnul nostru nu renunță Ia acest fni dn dobânzi.
Plătește dnci, scuipe suflntn, acum când Tn întorci din nou în patria noastră. Ea va fl desigur
sanitafuf; dar care va fl dobânda ? SE fii Tu acest oi care vinr lângă noi, carn cu atâta ne
întrnci pn noi, cu cât pErințli sunt mai buni decât copiii for·
EPISTOLA 119
Cătrr pustețiu, epϊssen de Sebasta*
Scrisă li sfârșitul ăculeϊ 372 sau la îccenulul anuieϊ 373
Iată cE mă adresez luUirli Tain șl prin mijlocirea preadistinsuful și peen- nvfaviesufui
frate CetΓu, rugându-Te, ca și altn dați, sE că ai și de astădntă în rugăciunile Taie, ca
dezUUeându-iE de uneln obișnuințe urâte și păgubitoare sE ajung cândva vrednic de nuirfe
fui Hristos. Oricui, chiar dacă nu o spun, Tu tetuși vei sta dn vorbă despre probleirfe noastre,
infoΓmândetTe niă- nențit despre tot ce se pntrece, prntru cn să nu dai ascultare în chip
necen- trolet zvenurfier rele despee noi, carn cred că vin de fa cei cern, fără tnniă de
Dumnezeu și Oăiă rușine Oe oameni, s-ou pornit nu obrăznicie împotriva nsoetuU· Cs Osi
Os atitudine ns-e arătos endes „nobii Vaeild”1 ps none I-em primit Oin pontee Cuvloșlsl Toi,
ca ocrotitor oi vlsțll miis, mU rușinez nhioi șl cumol să o spun, dor vei ști-o cu de-
emUnuntul când fratele nostru Te va înștiicțe. Și eu spun acest iunru no să mU răzbun pe si
(rog ps Dumnezeu să cu-1 pe0dpedosnU pentru Oeiul num s-o purtet), ni îmi iau hotUrâiea
în inte1deu1 cseetU1 pentru no OnogosSee ps csis mi-o enăți să Oie sigură, pentru nU mă
tem să c-o ogu0uid prin mulțimea ponegririlor ps csis ie eno1cesc unii ne să-șl acopere
ndisușito. Oricât Oe muie ns-on învinui, vioiciuceo cugetului TUu să-l 0esnooeU șl să-l
înSnePs Senă ou avut nurejul să ne învlnuloscU pe OoțU seu dacă ou cerut Soan înSreptsișo
gieșiiii ps none ns-o pun enum îe cânnă ori Secă pur și simplu ou vrut sU-șl erați ure Oeță Os
noi. Cu tort, nU-și ^1^-0^^ gândurile înSi-o Oormă plăcută și în nuvlnts 01UgUetraee1 sl
eecunOeau în suOlst un nolac eOâec Os vlnlseie șl Os emUră-lues, așe cum a SoveOlt-o
^^^00 ior tăcers.
Cs situnție rlOlnoIU enătUm coi, îe această privință, csior cais în acest nenorocit oraș se
scârbesc tot mai muls Oie prlclns visțli cucdinice și eOirmă că masna smiiseiei s ΟοΙ^Ι^
416 De ιe1lU vrnmn defăimările adusn dn Eustăție Ufâcte1ui Vasile nu eιniel p-giciln acestei ceeespocdecțn· Din scΓiaeaeea de față eninse și fit mij1ed:
pustațiu tefiisn sfântului doi monahi carn să fin neenedi ceiăUeeăloeϊ ăneepiațϊ, Vasiln și UefΓenin. Făntnin nu <esed1l că ei nenu niște agncți ni iui Peatațiu·
Sfântul Vasile ΓUsnen<e că tentativa n-a ΓΙ^ΙΙ· Nu nl sn specn îc ce - cecstăt na,
Oser drept pidtsxt ne să inspire înnreOdid și na o pisOUnUtorle pentru o înșele în orlcs fei, șl
nhiarEPISTOLE
OsnU coi n-o dxterisrizUm1 o știe prea bine mintie Ta cee 187 îoțș1dnpsU1 și anume, clni
o îndilstei-irs nu-l etât Oe PUnuitU Os pUnat eșa cum e îmbrățișeide unși vieți ascetine· Iar
cum e-a1 putea ism-dle ansestă stane Os iunrutl rămâne în grlje Ta s-o pătrunzi, învinuirii,
urzite împotriva noastră Os SoOlonlos nu-s o prevestii, cU luniutiis s-or îndrepta, ni un
îeneput Os Odobieo1e șl Os edpo1pre și mol mene, dând ps OoțU uc adânn p1onee Os rănii,
a 01agsetdi dintre noi. Csi, eșeCor, milostivirii Tale să-i sp1deenU în drumul Iul Oatal și să-
Ți doi toată eiiioța1 prin 01egseSde core emană Ole Tins, să strângi laolaltă ceee ne ss O-
zlleU, lor nu să adâncești și mei muit 0eoPinarea csior cers au pornit spre separare417.
EPISTOLA 120
CUtis M-Istis, episcopul Antlohiei"
Am primit o dpietoiU Oe le epiecspu1 EusePiu nel preeiuPlt Os Dumnezeu, în cers net,
01c nou să scrlsm apusscllor în legătură nu unși, pnobidmș blse- rindști. A vrut să 01, snrlsU
Oe mâna mea șl semnată Os toți nsl Ole comuniunea nontiiăi. întrucât însă n-an găsii modul
cun tiebuia să scriu în legătură cu ce-a ce poruacea· cn trinis Cr-dincioșiei Taie doar un
mGmoriυt peniru ce, după ce-1 v.i fi citit și după ce vei fi ascuitat și ceea ce îți va fi spus șl
prec- doritul copreot SaacSis8im· să biaevoiești n-1 compl-tc Tu însuți, în ncenstă privință,
după cum vel găsi d- cuviință, -u fiind gata să apiot ceea ce scrii și tă-i trinit îndată c—Ior
din comuniun-a aoastră· pentru ce, având odată s—n- năturile lulυăor· tă poată porni la drum
c—i ce va urna să piecn la episcopii din ApusI 80· PorυncGște· dar, să ni se facă cunoscut
ceea ce mini-a Tc vc fi hotărât, pentru ca tă nu rămânem aeϊafornnț1 d-spre c-ec ce vei fi
cugetat.
în legătură cu cel. tccΓailG sau pus. deja la ηΙ— în Αϋ^^ι împotriva aontlΓă· ac-Iași fiăl-
Ie vn reiata Vennrabiliirții VcnslrG· dacă nu cunvc zvonul evGnimenlGIcr n-o va lua înaint-
n celor p-trecute deja. Căci trebuie tă ne nș- lealăn cc amenințării- tă te reallz-ze cât de
curând, întrucât vreau tă știi că fiaiele Antlm I-a hirotonit cc eaϊtcop p- Fausi (cei cern e
împreună cu Pa- pcs181), fără a fi cerul voiuriie ηΡ^ια, și I-a instalat în locui preavenerablIu-
iui frele ClrlI, 18Ι1-Ι încât a împânzii Armenie d- deztinărϊ· Șl p-niiu ca tă nu te spună
minciuni înpoinivn ^18111 șl p-nlnu cc să nu fim învinuiți noi de aeorâaduieIϊIe ccre t-au
înlâmpIal· Ți-an adus Ia cunoștință 1^.1- ăaple· Desigur că Tu v—i tin-vol să I- faci
cunoscute și altora. Cred că mulți se vor în- inisia din pricina acestei n-orânduitli.
EPISTOLA 121
Cline TGceclt Ga18σoa de N1σcacler
Ierna - ătpră și atât de muiiă zăpadă s-a deput, încât nu ne-a mei rănas să ne mângâie.
ușor nici măcar prin trritcrϊ· Știu că ncesln-i moiivul p-nlnu ccre și Cuvioșiei Tain 1-cm
trimis puține 8critcni și p-nlnu ccre șl eu cm primit puține. Dcr întrucât preeiuCilul frate și
preot Sanclittin t-a angajai tr pI-c- în călătorie până prin ținuturile Tăie, pnin ei o talul șl pe
Moderație Ta șl o rog să facă rugăciuni șl p-nlnu nm-, den tă d-a ascullcrn șl fratelui pcmeail
înainle· ca să afie de Ia ei în c. stere tlau piotlemele Bisericii șl să crcle pe cât te pont- o
râvnă cât mai fl—ăClni— peniru aceste protl-ne. 418 419
417 Ca în cicî o aită rpiÛuS^, cueiate1e de ls sfirși tul nceulei scrisori ίϋ duc su gândul io un pine oi vrăjmașilor Sfântului Vaslls Os o-1 Osobă1o și pe
Euetoțίu Oe i-gUtuiiii lor et1âeei· Desigur cU tsntotivo lor n-n reușit.
* Eusebiu de SansoSatm raoeao o uaSițU chre prezenta zs rezumat uituația uiseriBilor lul- Purots Os 011001^. Memoriul trebuia să poputs XimeătU10 iui
Milsti,. întns timp, SOâetui Vasiis xcn1xeei oaueie11o1 trei splstols: 70, 90, 92, Oar oauxeeί1 ou trim1ssei1U nici un Oiieaot cois sU-l xp11j1ei pe ortodocși.
Sfântul Ϋ^ίΐ, ss oiUso exoepi1st·
418 0^1811 epistolă nnnllă tă fie ininită apυ8eaiioă —ti— ϋί-ιίΐΐ de cec de sut nr. 92. Ea aaăn să nu fi fost —xp—dială încini— de inul 376, din cauză că
apusenii îi susțineau pe Piulin în iocui Iui Mei—lie pe scaunul Aaiichini·
419 Probabil sn fac— ciuzie ic Eυ8lcțiυt ηΓ- era acrecIil așa ca unui cn aroncvcse din lin—ințe viața ncacecia·
Știi că Făest a venit le noi aducând scrisori de ia „pepa”, prin caee se pretinde ca ef să fie
făcut 188
rpiscop. Deoarrsr am sreol ιUrteeia de faSFÂNTUL
Cuv1eș1a
VASILETa
CELșl de ia aițl eplscopl, ei, neveând
MARE
să ini stea în legătură cu noi, - tΓecet fn Antic șl, luând hirotonie de Ia acesta, făeU să se fi
făcut nici măcar aifntirn despre cine, s-a înterst82.
EPISTOLA 122
Către Cfmnnfes, nnfsdenoi UgtaInIer
E drept cE -1 cerut să-Țl ΙΓΙΙΙΙ ^ΓΙ^ΓΙ dn ia rp1scepiϊ din Arcnnia183, când eΓcae sE
treacă prin oeașul Tău unii din participanțll fa sinodul de aceio. Cunoști acuc șl pricina
pentru care nu Ir-nc lr1mis. Pentru că Țl-ac spus adevărul, cred că mă vei ierta; dacă însă
acria au ascuns scrisorile, după cum secot, atunci Iți spun nu cauza.
Antic420 421 422, cei atât de generos în toatr, care de cuitE vremn ίΕ^^ pecn cu cine, abia
găsind prilejui să-și pună în aplicare embiția iui deșartă șl să-mf facă nrcaz, a hirotonit prin
abuz, din proprie fui eutoritate șl cu propria sa mână, fără să cai eștepte și votui altuia dintre
voi, pe Faust423 424, bătându-șl astfel joc de atenta mee purtare de grijă în astfel de probfrcr.
întrucât ei a sU1- cet o vrche eânduială, disprețuindu-vă și pe voi, de fa carn eu eșteptac să
găsesc o cErter1n, ni a săvârșit o faptă care nu dtiu decă poate fi plăcută înaintea fui
Dumnezeu, întristîn<u-mU. Din pricina tuturor acestor metϊve, n-ac cai trimis nici o epistolă
nici unuie dintee episcopii din Armenia, inclusiv CucrrnϊSϊri Tafr. D-r nici pr Feust nu l-ai
primit în cocuniune, protestând deschis șl spenînd că, decă nu aduce și de la voi rpistofU
ieenicE, voi rămâne pentru tetdeeena străin de ef și voi cEeta aU-ϊ conving și pr ceilalți carn
sunt de aceeedi păreer cu linr sU-i considerr și ei le fnf.
Decă seezϊ tetușϊ că cele înticplate se mei net schimba în bine, grăbește-Te și teimitr-i .și
Tu lui Faust epϊatefU în acrst sens, dacă cerzi că viața fui se mni poate îndrepta, și îndeamnă-
l și pr alții să fecU ia frlI86 Dacă însă lucrurile ou se mol pot îndrepta, înștiințează-mă și pș
minȘ1 na să nu-ml mal Oac nininum Os lucru nu ei, nlilar Oscă - după cum au nrătst - ei este
csl nane a Oănut primii pași ca să se rupă Os comuniunea nu mine .șl să trșacU ia Actlm,
O1ep1ețu1cOu-ne și pe mine șl această B1eetinU1 socotInOu-mU nevrednic Os iubirea lor.
EPISTOLA 123
CUtrș moniiul Urblklos
ScrisU în anul 373
Ers votbs sU mU vizitezi - șl iuniui bun era pe cale Os s ss reallze - ca să mă „astâmaeri
nu vârOui degetului, căci mă cC1ouieec în văpaie acessta”18 7, Cs s-a întâmplat între timp ?
Oors pănetels noastre s-nu pus împotrivă în sșa Oel încât ți-am împiedicat avântul și sstfei
am rămas să îcdur pe msi OepaiSs dureri atât Os insuportabile ? îot1-a0evU11 după cum
Olntid valuri unul co- Ροοιϊ oltul se rUSlnU, ps nând un al treilea ss frânge, înn-grindu-se din
pricina izbiturilor, tot sșa și Sin potlmUIș noastre omenești ucsie s-ou oprit, oitdis sunt în
nurs ds desfășurare, pe când oițele ss formează Oin nou, încât, după nât s-sr pătea, or exista o
siogurU scăpane din răutăți: ori să os supunem timpului, ori să ne smulgem Sin neleo celor
core oe urmăresc^.
* Epistola e io ie—ător- cu era ue -ub nr. ubO· D12cută dcuă pΓoU1emc: t) p-eond Socul ÎSciic cane c călătorii șl în Apus, face o călătorie de informare șl
prin Aim-nie Mică spre c auiea ăapcria în Apus; 2) hirotonirea nerancnϊca c iul Fcusl dn călin Aniln ci Tianel (cf. ea1si· 120 șl 122),
420 Sub acest „papa” sau „ava”, cum numeau răsăritenii pe conducătorii unor mănăstiri, credem că trebuie înțeles Eustațiu de Sebasta.
421 E vorba de Armenia Mică.
422 Ambițiosul episcop Antim de Tiana, care a acceptat (ori a provocat ?) dezmembrarea în două a Arhiepiscopiei Cezareei, a fost unul din
ghimpii cei mai dureroși puși în coasta Sfântului Vasile. A se vedea epist. 120, 121, 122.
423 Faust, pe care Antim l-a hirotonit necanonic, fusese colaborator al lui Eustațiu de Sebasta. El ceruse mai întâi Sfântului Vasile să-l
hirotonească, dar acesta n-a vrut s-o facă până n-are și voturile episcopilor din jur, Teodot de Nicopole, Pimenios din Satala și alții. Atunci Faust s-a dus
la Antim, care l-a hirotonit.
424 Cu alte cuvinte, de dragul păcii, Sfântul Vasile ar fi făcut și acest pogorământ, anume să-i recunoască lui Faust canonicitatea.
De Ο-Ο, vino oOatU ps io mlos, oricâS ds greu or fi lucrul 0-^^, Oie ca să mă consolezi
ori să-ml doi vreun efot1 fie să moi stol câtva timp cu mins, oricum
EPISTOLE 189 să mă liniștesc chior și
numai văzându-ts. Ier nsse cs este moi important sste să te rogi și iarăși să te rogi, pentru ca
să cu mă cop1eșeoenU gândurile 1-1-, ni sU-ml suunn mol bucu1re ancora nădejdii în
Dumnezeu, pentru no să ou fiu numărat cu siuglis cele netrebnice, cere numol când le Oone
Pine îi binecuvântă, Ser când Îs moi trimite câts-r supătore ou vor să-L cinstească. SU Ss
rogi Seni pentru mine, pentru ca să tragem foirs șl Sin eufd1ințe1 îonrș- cânSu-oe în
Domnul, îndeosebi atunci avem moi multă nevoie ds El.
EPISTOLA 124
CUtie Teodor
Sc1ίeă îe acul 373
Se spun, nU anei ce se lasă stăpâniți Se potlmo IuPluia, stunni nând dloti-o oșceeitste Os
nsîolăturot sunt nevoiți să se OespoiSU ds cei IuPlțl, dacă privesc spre chipul persoanei
iublts își mol potolesc simțămintele, ilniștioSu-se numai
* Numele mi Si ruikios 11 trai întâluîm șl m ep i^toSp Sâî deși nu șe puisSe prude pu as
fi uea și aceiași pe1soaeU· Ca în csie mai mulse ipίetoii1 Sfântul Vasili îl csis lui Urbikios
efo- tui în greisis frământări prin cais tieceo (mol ηΐϋ intrigile lui EueSoSίu)1 CovoCă că
acest psi- SOCSC îl sis vschs cunoștință.
187. Lc. 16, 24.
188. imagini des folosită Oe SOâetul Vs.slis (cf. eplsL 70, 92 stc). dacă privesc doar cu
ochii portretul ființei iubitr. N-eș putea spunn dacă gcnst lucru n adevărat sau nu. Cu
toitr acestea, ceea ce mi se întâmplă cin atunci când mă gândesc la bunătatea Te nu e
departe dn crln spusr.
întrucât, aședer, simțământul pr carn mi-1 trezrștr sufletul TEu curat și loiel este, așa-
zicând, tot un fel de dragoste (doar că, pentru ca s-o gustăm mai luit decât orice alt bun pe
căer-t dorii, nu-i lucru uder, din pricina îιnetr1- virii pUcatefer noestrn), am secot1t cE cna
iei η^ΚΕ iseănU a bunătății Taie nr fi prezențe Ta în fața pΓeă1uUiț1ier noștri frați. D-r șl
dacă ci s-ar întâmplă să-Țl întâlnesc ființa fără anturajul lor, chier și atunci e.ș cerde că,
văzându-Tr pe Tine, i-eș vedee și pe ei. Spun -cest lucru pentru cE itsuea dragostei r atât de
mare în er1căre din vol, încât fiecare din vol v-ați eecuneedtn unul pr aftef după râvna de a
vă înterce unul pe altul.
De acrna, ni lulțuiit iul Duinezeu șl doersc, dacă-ii va fi d-t s-o ini <ec o bucată dn venie,
ca această viață să-cl fie și ini plăcută prin ajutorul Tău, întrucât drecaιdatU îii văd viața ca
pe crva neplăcut șl nedorit, atâta vrrie cât senl despărțit dn cei dragi -1 iei. Pentru că, după
pEreenn mee, nu-1 cu putință ca cineve sE fin prea vo1es când îl desparți dn cri căre-t
îndrUgnsc cu adevărat^.
EPISTOLA 125
Cenig MUοtoris1rif dn credință dlctatn dn Sfântul V-slIn
șl pn dgrn g snιnăt3e Eoatgț1o, nn1scen dn Snbăslă
UcriaU îc -nui 373
I
Cei care s-au declarat înainte pentru o altă lăeturisler de credință, dar care doresc acum
să treacă fa coiunlunea cu cri deeptcredincioși, precum .șl cel care abia acum doresc sn fie
instrulți în învățătura cna adevărată, trebuie să fie iăcurfți în credința caee fusese redactată dn
Sfinții Părinți în Sine<uf cenvecat odinioară la Niceea· Acrst 1usru ie-nr fi de folos și celor
bănuiți de - se fi împotrivit învățăturii celei sUnEteass șl care-și ascund censingnr11e ior
nretlce sub subterfugii cu aspect de adevăr. Șl pentru aceștia ar fl indlcetE nuiita Mărturisire
de crrdlnțE. Căci ori se vor lecui de boala ior ascunsă, ori,
189·
190 FinețeF și dega^n cn care ue exprimă ^ηΐ EVASILE
SFÂNTUL fantdCEL
Vasui,
MARE senIimenlC1i iubirii uureii
ceară pn memUrii ^ΙΪ deιenitUți dn vințeire dehosnicsassU cn duc cu câc<ei 1- un cedine
ιeclstid dn pe valna Irisului, al dUΓui Μηΐ'Ε^Γ va fi fost tesιăi gcnst Tnodor, despre ΜΠ nu
^ίι altn -ΙΕΜΪ,,, d-r pn ΜΓΙ fostul lor dascăl, ajuns -ΜΙ sniscep, ține aU3i păstreze în dracosteă
iei.
* Aplicând doiărârea rinoduici dÎn nnuC 362 d3 la dnexnadsia, caia ηΌ-υπο!^ în Dum-
nezeu „o sinceeU ființU, dar trni inestăsuri”, Sfântul Vasiln și alții nu decis cn să neiιeascU
îc rândurile lor pn oricare dintee -riecii care deeesd st se întoarcă Ia doιenieneă cu Biserica,
chiar dacă nu Μ^^Ε forιe1a „dsef■ίicțU”, fiind SUSIUI să receneăscU despre Fiul că e Dum-
nezno adevărat.
dacă și-o vor ascund— și mal adânc, își vor iua asupră-și judecată InșeIăcϊuaϊϊ· în iinp ce pe
noi ne ușurează dn răspundere Ia ziua jυdecățiϊ· când „Domnul
EPISTOLE 191 vn lunina ceie ascuns. ale
întunericului șl va vădi sfaturile iainϊIor”I 0·
9
Cu alte cuvinte, așa ir—buin să-i pninlm din mon-niul în carn mlnturi- sesc că au crezul
în sensul cuvlnielor slatilile de Panϊațϊ1 noștri de Ia Niceea șl după înțeinsul sănătos cuprins
în cuvinte. Căci nxisiă și din icnia ccre Λίαι și în acecsta Mărturisire de credință falsifică
învățălurc adevrnuIυi· explicând sensul cuvintelor din ea după propriii— Ior opϊnϊϊ· Oaie nu
așa a îndrăznit să spună și Marcel191, cane susțϊnent în chip hulitor, de8arn P-rsocna
Donnului ^81™ Iisus Hristos că cr fi simplu „cuvânt” folosii doan cc pr—l—xi pentru a
inlei^rnla greșit nxpresîc „dn ac-ecși ființă” ? Toi așa, unii dintr— ad—pțli in- aϊGlății Iui
Sabellus Libianul cr-d că „persoana” șl „ființa” suni unui șl aceinși lucru și dn aici iau dovezi
penliu susțin-rea tlasfenilIor ^Γ, peniru că în Mărturisire esin scris: „dacă însă cϊaeva zice că
Fiui e dinli-o aliă ființă sau iposlas· pe aceia îi exclude din rândurile -i Biserica
υn1vGIScIa”· In 1—111111-, acolo Părinții n-au înțeles sut ființă șl iposlas unui șl amlașl
lucru. Dncă amândouă ccesle cuvinie cn av—c aceiași înț-ins, dn cn an mai fi fost n-voie dn
amândouă ? On, — Ilmpedn că Părinții, întrucât unii tăgăduiau că Fiui cr fi din ființe Tatălui,
iar ceilalți nfirnau conSrariui, că n-cn fi de nc—eași ființă, ci dintr-un cil iposlas, pe
amândouă părerii— ie-au respins, ca fiind contrar— adevărului Bit-nicli. Căci, spuneau ei,
acolo und— și-au exprimat păneren că Fiui — eeoăiințr cu Tatăi, acoio nu t-au nai adăugat șl
cuvint—i— „din ipostatui Lui”. Aceasta s-c făcut pentru combatnrea păn-ril greșite șl
cuprind— în sin. o lanurire a învățăturii despre mântuire. De 1^-1, treCule să mărturisim că
Fiui e de acn—cși ființă cu TatăI· după cum est. scris acolo.
Tot așa mal ir—buin mărturisit că Tatăi este Persoană proprie, Fiui Persoană aroprie șl
Duhui Sfânt Persoană proprint după cum au mărturisit cian ac-st lucru Sfinții Părinți; căci
prin cuvântul „lumină din lunină” ei au arătat iin- p-de șl d—slușit că una e iunina carn nașt-
și aite e lumini născută, și totuși avem lumină și înti-un caz șl în ceiaicil, deși ființă e nunii
una șl ace-nși. Dar să reproducem și Mărturisirea dn cr-dință car— a fost rGdactată Ia ^^-1.
„Crndem întă-unui Dumnezeu, Tatăi AtotțiitoruI, Făcătorul cerului și ci pământului, ci
tuturor c—ior văzui— și nevăzute. Și întn-unui Donn Ilsus Hristot, Fiui Iui Dumnezeu,
născut ca Unui-Născut din Tatăi, adică din ființa Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lunină
din Lumină, Dunnez—u adevărat din Dυnaezeυ cenvarat, născut, ian nu făcut, Cei eeoființă
cu Tntă1· pnln Carele tont— s-au făcut, cein din c-r șl c-ie dn pe pământ. Ccre p-ntru noi
oameaϊi și p-ntru a noastră mântuire S-a pogorâi din c-ruri, S-c întrupat, S-a făcut om, a
pătimii șl a mvial a treia zi, S-n suit ia ceruri și iarăși vn să vin să judece viii
190.1 Coi: 4, 5.
19i. La încep ui mne aparii Papal Cre uului nunê aa, Muac el de Audira a
căzm csui înâeiS- cireu uailtrlaliară u tubriirnlior.
șl morții. Șl întru Duhul Sfânt. Ion pș nel cs zic: sie un timp nând Flui nu sro șl că îoolotd de
o Se 192
caște nu era șl nă dic cele ce ou erou S-oSFÂNTUL
OUcut, seuCELcais
VASILE MAREspun că e dlc oit ipostos sau
OilcSă, sau că Fiul iui Dumnezeu s scC1mPUts1 ori oesnCimPUto11 ps sceștio Blsdiico
CotolinU și Apostolică îl oootdmotizeozU”·
II
îctnunât ceieioIte ou Oost anum Odstui Os limpede șl Oe coiect d-Oiolte, porte prin
îcSieptoieo celor ce fusessiă Sdcosu1ote1 pont, pnic prevenirea nsIor ce ere de așteptat sU ss
întâmple, pe câtă vreme învățăture privitoare io Duh o Oost otlosU cumol în ^-οε^, fănă no
să se fi învredciclt ds vreo explicare mol amănunțită îctnunât pe atunci ou ss iscase clcl o
0ienuSi- îc i-gătură nu sa, acseste eflându-se cocsrildetU îc inimile -1-010-10^101 în mod
firesn șl fănU ^-1-01,, înnetui cu încetul o cnesnut mult sămânța rsa o Pias0emie11 pe cane o
răspândise înslots ^1-, urzitorul d1eziei1 și apoi o fost aiimentatU Se ceiegluițil iui 00-1-011,
spre paguba Bis-rinll, încât s-n ajuns la o aSivărată defUimpre o Duhului Sfânt; pentru toat,
acșsSșa s nscdea1 să ss p1scizșoș acdaste șl împotriva ceion cens nini pș si nu ss nruțU și
nici nu-șl dau .seama ds icevitePlie amenințoie ps nare Domnul nostru a hotăuât-o împotriva
hulitorilor Duhului SOVot, ecume că tisPuls afurisiți cel ne zic cU Duhul SOânt nn fi o
creatură192 și cais nu mărturisesc că Supă naturU Duhul e Sfânt, întonmal num și Tatăl s
Sfânt după caSutU, și Fiul is fel, însttUloâcSu-L Se natura cea dumcizelascU șl f-tinltă.
O dovadS despos xPevesul Unui toi SnvUțătuăț eute că s ii ăreuuie iu înSă postăm pe
Duhul nini Ss Tatăl șl nici Ss Fiui, întrucât tidbuie să ns botecUm sșa num om fost învUțațl
șl sU credem sșa num oe-am botezat șl să oe închicăm oșa cum om primit nidd1oțU1 93 - în
Tatăi, în Fiul și îc Duhul SOânt lan de comucluneo cu nel nane 0^,^ pe Duhul SOVot
nriotură să os Oernm socotin- du-i sdevUrațl hulitori ds Dumnezeu; ds scesa ss Oace
nunoecut în chip hotărât - pentru nă împotriva defăimătorilor s nsc-sor să ss Oscă scșsetU
precizări - nă noi cu-L numim ps Duhul SOânt nici „nsnăscut”, întrunât cunoaștem numai un
singur „nenăsnut” și un singur înneput al tuturor lucrurilor, Tatăl Domnului nostru Iieue
H11stss: dar nini „născut” nu-L numim pe Duhul Sfânt, pentru nă om învățat din tradiția
credinței cU numai Fiul este Csi Unui-NUscut; dor am msi învățat nă Duhul adșvUiului Oe
la Tatăl purc-ds și mU1tu11eim că, Oătă să Oi fost n1daS1 Duhui e șl Ei din Dumnezeu.
Mai trebuie excomunicați șl nsl ce-L numesn pe Duhul SOânt ființă slu- j1tse1d1
noborându-L ptln această dxpreeie în rândul c1eeSu1iist■· Căni SOânSa
192. Aici ss Oacs aluzis le învățătura diea1i Ciuinitetșe Pi1eoeeși a tisio die Sfânta Trsi-
me, pe cens Sfântul Vasile o expune îe tiotatul Despre Duhul Sfânt, a1icum și în mai muits
ia1etoiș: 151, 200, 231,233, 236 stc.
193. Este suPlinlrtă rslsțls Oe 1icia1scă CșașndieȘU Oietie CrcSiieă .și cult.
Scriptură estn acrra care nr-a învățat că duhurile slujiteeee sunt seratuei atunci când a spus:
„oareEPISTOLE
nu sunt toți duhuri siujiteere, triciși ca sE siujressU ?”194.
193
Iar din pricina celor cern Γ^^ΙΙΕ^^ oricr șf nu țin învUțUtuen iUsntE dn Evanghelie, nste
necesar să mai precizăm că teebuie st fugim și de acela care pEeUsesc eândulaia lăsată dn
Deιnul șl-L pun fie pr Fiul înaintea T-tEIul, fie pe Duhul Sfânt înaintea Fiului, atacând
deschis dreapta credință· Căci datori suntem st păsleUi neatinst și nrscintilă rânduiala pr carn
nm pricit-o chiar din guee Deinu1u1 atunci când a zis: „iregând, învtțeți toate neamurile,
botrzândet1e în nuiele Tatălui șl ai Fluiui șl al Sfântului Duh”195.
Semnătura fui puatățiu episcopul: „Eu, rp1scepul pustaț1u, am ^ΙΗ ecestra în feța ta,
Visile, nm iuat cunoștințE de rle și ai aprobat îipenunt cu tine crea ce ere scris mni sus. Ai
semnat în penzența fraților, - lui Fronton -1 nostru, - 5oren1scopuiu1 Snver șl a ăiter clerici”.
EPISTOLA 126
Cătee Atersies425 426
Scrisă îc gnui 373
Ajunși până la Nicepeir cu ntdrjdee că se vor liniști tulburările iscele ecolo și se vor
îndrepte iarăși abatrrilr de ia rânduielile canenise ale Bisreicl- IOT eceioea, m-am supteel
pnstr iUsuet pentru că nu te-ai întâlnii, întrucât, dunU cui ai eflat, al plrcat în geaUE, tociei
în te1ul ainodulei ținut chine de vol.
Drept ecera, ai fost siilt st ercueg ia sseiseaee, prin caee îți educ eiintr că rști dator st vii
până aici, ce să-ii aduci itcne cât dn puțină mângâiere în înteist-rra ce il-nl pricinuit-o .și carn
m-a coplrșit de mofetr când ac euzit cE-n mijlocul Bisericii te-ai încumelat la niște lucruri de
care n-am ini auzit Ϊ^^-ΙΕ până acuc.
Dar, oricât dn supărătoare șl de eea ae fi această coιpertăee, o terc cu vederea, pentru cE
s-a îndreptat împotriva unul oc care, lăsând pr seaia lui
425Evr. 1, 14,
195. ML 28, 19.
426 Acest Acesti ÎAS, Nnof ezeeeeii -ra nună nu <Eânl uS ââril e și poatn nei tn ci mcre
-dvnes-r -1 aUo· Nu sn cenoă.țtn ietivul penlei cgre cu TOin să nUalrnzn 1ncUleei <e docecίecn cu ^ίΙ-ΟζΙ de1nci -i săi, denU ^1 aflăm din nnist· 69 sdΓίsU cu 2
aci în-lntn· îc nnist. 115, V-siln se plânsese acnluiădi neeaocăj prcteu fănle1 ct persisl- aUt1 je<ece dăloiciile del- noelătn îinelefsa lui cu scene1 <e - cu icten în
cecucίuce cu ni, i-r îc sceisegrna <e față Ataevies n dejncit din cou că n-a voit să sn întrevadă cu .seneriero1 aUe (Sfântul Vasile), dis părând toci-i în lίcnui
țedințnfoe· Vina iei dn căpetenie censlU în fanlu1 că c-n vrui st den deci-r-țin că osândește rElăclrn- ^ΐ UaUnίίos și - 1ei Marcel <n Anciea, Se ^ΪΙ că nici mai
târziu (npisl. 204, 207, 210) nl cu nUeUsise vechiln erezii. V. ți Pr, Ioan G. Coman, Sf. Vasile cel Mare și Atarbios, sau între calomnie și onestitate, ignoranță și
discernământ, izolare și ecumenici- tate, în voi. „Ufâclu1 Vasiln cel M-en, închinare 1- 1630 <n aci”, ed, a II-e revăzutU, adăugită și îngrijilt de piίlίac Cepesce și
Adeinc Maricnsde (=„Ule<ia B-siii-ca”, voi· I), Ed, B-siiic-, Buserețti, 2009, pp· 635t640/64t.
196.V—nlt Ic Niropoie, Sfântul Vasile lă-tuia să cnărGiezn cazul eircica1ni1 anrcacn1cn c iui Fauti ca episcop al Uaiaieiort pn ^•—-4 hirotonise na1trcaυi
ten1cnica Anii. de Ticna. A sn vedea —piti, 123. La îatocrreIe· i-a vizitat episcopul ortodox Iuvln dn ic P—n-hes.
197. Probabil tn fac— aici aluzie lc formula ciană dn Ic R1n1ai din inul 359, ar1a ηη— Fiul est— necunoscut c fi „nsenanălon cu Tatăl întru ic1ln”·
Nicoiae Chiflă, op. cit., voi. II, p. 43.
198. ^ΙΙ.
DunaezGυ răztunarea p-nlnu toată jignii-a ce i-ci adυs-o· doreși- pacea din ioată
inlnn,194p-niru ca să nu aacră din pricinaSFÂNTUL Iui nici unCELprejudiciu
VASILE MARE adus poporului Iui
Dumnezeu.
întrucât unii din clnstlțli și credincioșii noștri confrați n-nu înștiințat că tu răspândești
inovații în ale ciedinței șl pr-dici lucruri potrivnic- adevarntei învățături, c-en ce n-a îndurerat
șl m-a n-Ilnlștil peste mătură, gândindu-na că, pe lângă nilIe de răni p- care i--a suf-rit
Biserica de Ic dușnanii adevărului EvangeGiϊeϊ, nai răsare ncun încă un rău, prin reînnoinea
vechii rătăciri a nc—iui dușman al BisGr1rii, care a fost SaCelle (pentru că ΙΠ^Ι n-cu infor-
mai că cei. spuse s. cpIcpie de învățătura aceluia), pentru ac-ec ți-cm scris să nu întârzii să
vii până in mine, făcând o nlcă piînbcre până aici, șl, după cn îmi vel fi dat nsigurcrea p- car-
o eoIGsc, dn a-ml potoli supărcrea ce nl-ai făcut, să aduci iarăși mângâier- în Bisericile iul
Dumnezeu, car- au rămas copleșite în chip insuportabil și grav după toate c-ie întâmplate șl
c-Ie desprn care s-a zvonit că au fost giăiie de tiaG·
EPISTOLA 127
Cătrn EυsGC1υt Ga1sσoa dn UcncscSc
Pieanilostivul Dumn-z—u, Car— știe tă a1i-raeze irlsl-țil— cu bucurii și să-i mângâie
astfel pe cei tneriți ce să nu fi. rcpieșiți p-st— năsură dn supărări, ni canon rost nu i-ar
înțeleg-, mi-c trimis o nângâi-ie tot ctâi de mere ca șl Suiburarea car- a dat p-sie nine in
NicopcleI96t poate anune cc să-ni confirme ^.ίη-η ia vrene a prGciuC1lcruiui d- Dumnezeu
episcop Iuvln. Cât d- biaGvea1lă a fost scs1rGa Iui, să n--o spună ei însuși. Nu vol vorbi
nunei desarn acest lucru, cc să nu fac pr—a lungr naϊsloic și ca să nu sn pară că pnln aninlii-c
unei grnșeli11)7 îi învinuiesc p- cel care, din pricina schimbării în- lervGniiG, au ajuns să fi.
îndrăgiți de mine.
în schiinC, mă rog să dea Bunul Dumnezeu să Te arăți pe neleaguriin aoaslre· ca să
îmtrățișez cinstita Ta oaoraCi1ϊiale șl să-Ti istorisesc în tont— amănuntei. întâmplările dn
azi. Căci se obișnuiește ca mcnicii-a care nn-c întristat să nn aducă ccrecare consolare dncă o
leialăn ^lorO
în Γ-.Ι, peniru cât. lucruri preniutiiui de Dumnezeu npiscop1 98 ie-ș făcut după măsura
dragostei sale față de noi, dar în primul rând pentru fermltil-c lui în respectarea cu strictețe
a canoanelor, adresează-i laude, aducând mulțumire Domnului pentru faptul că
discipolii Tăi arată pretutindeni marca onorabilității Tale.
EPISTOLA 128
CUtis EusePlu, eplsnop de Somosets
Scrisă is începutul anului 373
I
Desigur că eu n-am fost încă în stare să-mi arăt prin fapte zelul pentru pacificarea
Bisericilor Domnului, dar mărturisesc că în inima mea am o atât de mare dorință
pentru acest lucru, încât mi-aș da bucuros și viața, numai să pot stinge văpaia acestui
rău pe care ni l-a aprins diavolul. Și dacă din cauza acestei dorințe pentru pace nu aș fi
fost determinat să mă apropii de locurile dinspre Coloneea 1", așa să n-am eu parte de
pace în viața mea !427 428 Eu caut însă adevărata pace, anume aceea pe care ne-a lăsat-o
însuși Domnul429°1. Ceea ce am cerut să mi se dea în mână drept confirmare e o
427 Oraș în A1men1a·
428 Roi întâlnim în tonsU crișspoensnȘo SOâetuiul Voe1ii cuvins- ds o einci11Ssts atât de auSi1n1cU1 doi șl smoiU, ca îe spist. 126, 127, 128, în cere nl
ss vorbește C-spus ranchiunele și a1iutăs1ii pe cane 1 1- fa- tocmai rudenie sa sp1ecopu1 Αto1u1sx Se NeociZP1iiS1 a1ecum și ip1.scoaul EueSoț1u Oe SiPoetO1
ιοί-, a11e stltuCleeo loi e-statorci-U, Cor șl sscueeă1 Seu 00,^- oii câștig ds cruză arienilor. A se veCen ipiet· 65, 204, 207, 210. Formula ds cieCințU ortodoxă ds
sub ia1et· ci. 125 a iost semnată până șl Oe EueSaSiu Ce Sebasta1 olt ierarh cais a dat muit ds luciu Sfântului Voei1i1 dai Oe Atauvlos eu.
429 In. 14, 27.
garanție pentru omul care nu dorește nimic altceva decât pacea cea adevărată, chiar
dacăEPISTOLE
unii certați cu dreptatea și cu adevărul răstălmăcesc 195altfel lucrurile. Și aceia n-au
decât să folosească limba după cum vor, pentru că o dată și o dată tot se vor căi pentru
cuvintele lor430 431.
II
Pe Sfinția Ta o rog să-și aducă aminte de propunerile de la început și să nu se
rătăcească primind niște răspunsuri străine de întrebările puse, nici să accepte drept
concluzii valabile născocirile unor oameni care, fiind lipsiți de capacitatea de a exprima
părerile lor, desfigurează adevărul mai rău decât oricine. Eu am formulat propuneri în
cuvinte simple2113, limpezi și ușor de reținut. (Căci nu greșim, n.n.) dacă-i vom exclude
din comuniune pe toți cei care nu primesc credința Sinodului de la Niceea și dacă vom
refuza să mai stăm în legătură cu cei care afirmă că Duhul Sfânt este făptură.
430 Aderenții lui EueSaS1u·

431 E vorba de actul Sie —aist· 125.
însE, în loc st răspundă cuvânt cu cuvânt la întrebările trlclse de Tine, acrla îmi recită ca
un rapsod
196 lucrurile pr care Tu i le-gi trimis. Șl n-a
SFÂNTUL făcut
VASILE gcnsl lucru dintete nalvltele e
CEL MARE
cegrlului, cum ne fi nutel sEtț1 închipuie cineva, și nici pentru cE nu și-ar fi det seaie dn
urmări, ci se gândește poate că, refuzând peepunee1in noastre, se dsscepeeU pn sinn în fața
ιulțuι1ler, pr când dacă s-ae fi învoil cu noi s-ar fl îndepărtat dn cafea de mijloc, față de care
n-e văzul până acum nimic mai dn cinate.
Deci, sE nu ne edeιsneaacE pr noi cu tertipuri sefisl1se șl sE nu răspundă împreună cu
toți ceilalți caee sunt dn părerea iui, cl sE ne iriiltă un cuvânt scurt, drept răspuns ia
înlenbUri, ori st mărtueisrescE deschis că renunță st cai stee în demuniune cu deșιani1
credinței. Dacă-1 vni convingr st facă eșa și-ii vni trimltn răspunsuri drepte și ișn cuc le cer,
alunci voi deci-en că eu suni cnl caee am geețit în toate și că iau asupra cea loată vina.
Atunci st ceri dn Ia ilnr st deu dovadă de smerenie. înteucât însă el nu dă nici un srin de
schimbare, inetE-it, peraiebite părinte, că nu pot st mă prezint ia -iteeul Decneiu1 cu
fățărnicie· Pentru că dacă nici de gcnsl lucru nu mă tnm, atunci pentru cn pricină m-aș
îndepărta de Pv1n1ua04, caert1 atâta dn capabil în cuvânt șl de înaintai în vârstă, iae pe
dresupra și-a dobândit etâtea îndreptățiri la pefetnnla cu noi ? Dacă în îcpeejuenrea
respectivă nm prosrdal bine șl după cum o cerea edevEeul, atunci ar fi desigur r1disei ca
locmai prin ilnia de mijloc - fcestor oaiem apieituei1 și de bun gust st aptrrm uniți cu cei care
au ice- freșl păreri cn el, ca Pvip1u.
III
Dar, pe lângă eseatee, nu aocet ^-ί derpt st ne înstrălnEi cu totui de cnl care nu primesc
credința (nlceeena n.tr.), ci cred că nstr foiesitee st avem oarecare grijă față de oamenii α^ιΐα,
peleivit vrchiioe rândulnii -le dragea- tei, șl sE ir scefrm epistolr pornite dintr-o opinie un-
nimE, caee să-l consoiezr și sU-l îndemne ia conlacle, neUtându-fr că aseaslăti adevărata
credință a Pt- Șl dacE-f vom convinge, atunci sE nr unim cu ei în aceeași coιe- niune; dacă
însă nu vom eruși, -lunci sE nr muițumlc cu că ne respec- tăi unii pe aițlf așa cuc suntrm,
eiungând din compeetarra noastră orice ambiguitate și îmbrățișând o viețuire evanghelică șl
lipsită dn viclenie, așa cum au trăit cel dintâi ucenici al Cuvântulei ducnnzeirsc, cEcl, după
cum sn spune, „inima șl sefietei melțimi1 celor cn au crezut reau une”205· Dacă s-ar lăsa
convinși dn Tine, ae fi iuceui cri mal bun; decă nu, atunci st cuneeșteți măcar cine sunt cnl
care cault vrajbă șl st încntați de acuc înainte dn e nr mal scrie despre împăcare.
204. Episcop arian neterίu. dn care se iii aiinlește șl în npisl. 68,
205. Fap. 4, 32,

EPISTOLA 129
EPISTOLE
Către MGIGt1G· GaϊsccaυI Aal1oeϊG1 197
Scrisă ia sfârșitul inului 373 seu ic îacnaυiυi anului 374
I
Mi-am dat s—nmc că urGreiie Preasfinți-i Tcî— vor rămâne n-dun—rlle auzind dn r-c—
nlc învinuire adusă iul Apo1inarie· cel cer- afirmă orice cu nullă ușur1nță206. Până acum n-
cm știut nici eu că cr existe în acest sens și mărturii, dar, în urne unor cGrcnlări· cei din S—
tasla le-au d-scop-nil, 1--nu strâns ic un loc șl pun în circulați. un text pe baza cănuia nă
învϊauϊGSC și pe nine că aș avea acel-nși conceațϊϊ șl ac-l—nși idei ca șl ApoIϊaar1e· Drepi
ăc--a, spun -ί, irebuie să admitem mai întâi că peste toi (ia Vasiie a·lr-) — vorba de o
compunere identică cu a lui (Apoiiaarie n·tr·); cn-i mai înporlanl este că ea e plină de
învățăturile străin— aie ac-luia, deocnec— altfel -1 n-ăă fi putui spune aσe1așϊ luciu și
pentru ai doilea și chici al trnilec motiv. Pentru că, după cum spune Scriptura· [DumnezGu]·
Carn estn în primul rând Tată· Aceia este în al doline rând șl Fiu, iar în ai treilea rând și Duh.
Șl tot așa, C-i care este în primul rând Duh217, Acniași -ste în al doii-a rând și Fiu, întrucât
Donn este și Duhui, iar în ai treiinc rând Tată, întrucât desigur șl Duhul nste Dunneznu208·
Șl pe câi se poat- exprima forțat ϊaexarincti1u1· Tatăl —st. pentru Ei însuși Fiu, ier Fiul poat-
fi pentru El însuși Tăia. Aceiași iucru t. poale spun. și desprn Duhui, întrucât Tr-lmne este un
singur Dυnnezeu·
Iată șoapte muit liântlțil-, desprn care nu-ni vine să cred că sunt op—rc ceior care ie-au
pus în circulați-, cu ioni— că, socotind după calomnia pe cărau pomil-o împotriva η-α, nu cr-
d c-cn nai exista ceva pe car— să n-albă curajul să nu-1 facă.
înlă-idevlr, scriind unora dinlne conărcți· după ce șl-au afirmai dușmănia împolrlvc n—c,
ei au ținut tă adauge și pe ceie amϊalϊln ndineaυni· Le-cu nunii, e drepl· învățături Grel1ce,
dar n-cu dat p- față cine —st— autorul lor, lăsând să s. cr-ndă, de către cei nai mulți, că eu aș
fi c—i cer- le-a scris209· După câi n-am puiul conving—, inventivitel-a lor n-a ajuns d-câl
până ia compunerea scri—riior, de nceea, dorind să resping calomnie pn cern cu pus-o la
cale împotriva mea și să arăt tuiuror că eu n-an nici o legătură cu cel ccre spun astfel dn
lucruri, m-cm văzul nevoit să pomen-sc nunele, pe acei tărtc|210, ccre se apropie de
înpielclea lui UaCei1u- Can alâl despre lena ^—1811.
206. Aeeănaț1i iul Euslațiu de UGtcsla au ăasaâae1ι text— conținând op-nn scris— dn
nreii- cui Aac11acăint sυtiini1aet în aceiași ΐί^, că Vasile an fi îmbrățișai astfel de 1111^11.
Aac1incr1n a fosl na1scca în Laceicena Uiri—1 (sec. ci Γν-Ι-ι).
207. II Cor. 3, 17.
208. In. 4, 24.
209. Cc șl în na1tl· 130, 207, 210 etc., Sfântul Vaslin deriar1 cl ei c osândii
—rezie Iui Aaci1acn1n· în ceea ce privește —pistoli ^^Ραΐΐ, dn silulări ιinnreșlϊt pe πη- ni
recunoaște cl c trimls-o iui Aaoi1acrie cu cpăcaan 20 de ini înaint—, lucrurile stau altfel.
210. Apoiiacrie·
II
Don o vsnlt ninsva de io SobUno militară, OUcVnd cunoscut că ds io primo mlșcoid
rdolizată de onâimu1tor211, io con, l-ou îndemnat cel cais răspândesc calomniile împotriva
msa, s-o înnetăținit șl o altă hotărâre: ce să nu mol fim doți OUră timel ps seama acuzatorilor
șl nini să Olm lăsoțl lo 01^1-110 ior, num se hotăuâee io înneput, cl să ss enorde r amânars.
Dană acșetd măsuti se mențin ori dacU ss von hotărî nițeii mai umanitaie, le vol Oace
cucoscuti Cuvioșiei Taie. Dană îceU vor rUmâns în vlgrais nei, ds la unciput1 nu vol uita să
Vi Îs descopăr șl pe an-lse.
III
Oricum,
198 Orotilș Sonctieeim se află Oe muit în preajma
SFÂNTUL Voastră
VASILE CEL MARE șl cele dorlts ds si ou iost
nomunlnote Desăvârșirii Tais. în naz cU vo 01 0,^1, de o epistolă anissetU epueio11s11 dă-
Țl silința și nompuns-o, apoi trlmlts-ml-o, na să mU îngrijesc să Ois ί^^ί^ de toți nsi nars
avem aceiași credlcSU și să avem pișgUtiti dinainte οη^^ iscălituri puss pe o Câ1tii
eiparesU1 pe none s-o putem apoi lega de nsa nars vine Os Ia preaiubitul nostru pisot
Senntissim212· îc ceea cs mă privești, întrucât c-sm afieS încă nlmin diosiPit de amintis, n-
am so- crtis oșceea1 să mal enriu eltneve nsior din Apus. P1spriu-zie1 nsIe ce tnebuie ^11^
anestoro au fost ^11^ mol demult, așa încât cele cs sunt Oe p1isse n-ans rost să ls ^11^. Și
apoi, oars cu ș ridlcrl eU-i tulburăm Os mal multe ori cu onesașl problemă ?
Ml s-a pUrut, în enhimb1 că există o tsmU nef'slo.sitU și iodicatU pentru o nouă
ec1ieoe1i1 lor ansasta sstș următoarea: eU-i rugăm sU ou Ols primiți în nhip pnipit în
comuniune csl nars merg anolo din RăsUrit, nl numai nsl pe ners îl aleg și-l recunosn ds ia
înneput fienaie dicSie pUnS12131 pe nsllaițl eU-i prl- meaenU numai pe tșmiiui mărturiei
comunităților, și să nu ss îosoțeaenU cu oninlod nars snrie o formulă ds nredloțU drept
dovadă a ortodoxiei lui, psnttu nă atunci se vor Sa pe față nU stau în legătură cu vrăjmașii
noștri, none, nând s vorba doar ds cuvinte, 00-^011 spun aceleași lucruri, în enh1mP ss
rUzPo- 1s.sn îcti- sl na unii din nsl msi mori dușmani. Așadar, pentru ne să nu prindă și mai
mult nurej drezia1 întrucât nsi cens sunt în dscono1d întii si își opun is- nipron ^11^111- ps
caid și ls trimit, sncidsnSalli tisPuls să fii rugați no primirea în comuniune o nsior nars ss
prezintă la si să ss fană nu anssași grijă na șl îc cazul nelor penSnu ners se 00c dsnumeoteid
în enrie1 Supă rânduiala Bieeric1i.
211. împănatul Voisoe. Se veCe cU primo „comaoois” ds prigoans o fost muit mal nom-
pi-xU: ^-00 nu a1sfsctui MoCset1 Csomsmb1O1so provionisi CopodoniO1 coismeiiis Ss

Oiis-spo- 110011^ stn,
212. Stnâeas1sρ nsior 40-50 eemeUSu1ί ds pe extinse sponhls o Sfântului Vasile n-o fost
iunuu ușor îetr-s vi-ms ds a1ίgsaeU SusU ds autoritățile ΤΟο-οπ-η-. Dssa1s sis nl ss
us1bsșSs și îe spίxt· 92, 120, 125.
213. SU es gândim io e1susS1o jnlnlnU o otâtor fianțiuei Sie B1xsrico ^00^-1.
EPISTOLA 130
Către Teedet, episcopul Nfsopelei432
Scrisă în acul 373 (374)
I
Bice șl pe bună deeptale m-nl pedepsit, peeacfcstltn șl cu adevărat prea- dorltn frate,
pectru că de când i-nc despărțit de Cuv1eș1a Ta, ducând ece- ΙΙ-^ formule de credință
edresetn lui Pustație, n-am mni vorbii cu ei nimic despre acest subleci, nici pn scurt, nici pr
larg, Din ptcntr, eu nm trecut cu vederea ecțieciie ful, nu prnteu că nu neau vendnlcn să ie
nclntesc, cl pentru cE faima drspre el se etspâcdisn le toți —ΙΜΠ și nimeci nu avna nevoie de
învățături de ia cine ca st prlcrept intențiile ocuiui acestuia, întrucât ei însuși s-a îngrijit dn
ecest lecru, așa încâi în toate colțurile iucif - lefcis scrisori, pe care le-e compus îcpete1ve
mra, ce și cum s-ae fi tecul pE n-nr avea destul martori cu prlvien ia părerile iui,
432 E de mi nne cern de scrie SSântul Variie aiât n a ΐϋίηΜήοι Ini Teodot de Nicopoidi nere, petr1sit nnistelei 99, cici mtc-r nu veiă st ceιun1de cu ei.
OU1ncteI nr1cc1ngl al scrisorii esln nuetăΓeă sdan<aIeăsU a en1sconulei Puataț1u <n Unbăsta (nrintncul ^1 Teedot), carn 5ieetoceă a <— oară, Ugljeceefnd
daceănnln, pn unii npiscen1·
214, Prielnn cu Eustațiu, ep1scenul Teef1l din Ieraneleă Cllicini - aitturi dn Eestaț1u și Silvan din T-es - - cUIUler1l până I- Roma, îc 365, pecleu α-^ adude
un cnet1fidăl dn erto- deăin nideeacU, spre - fi pricii de dee<1nsioș1 în eparhie. Ceăln dn glcl și uen f-ță dn Sfântul Vasiln·
215. PănrfmgΓn prin prevneUe·
216. Rom. 12, 19.
217. Anϊnaii și ecnclișι11 au aăcrliccl și ctifni de .η^η.
218. / Cor. 13, 5.
Tot el rste șl cnl caee s-e entees dic coιen1unea cu cine, întrucât nu-f părea firesc st vină
ia întâlclee
EPISTOLE
cu cine în iocul rânduit, ΪΙ^ pe ^ΙΜ^Ι săi nu 199 i-a dus depU cui făgEduisr.
Dimpotrivă, împerunt cu Troffl C1i1c1enu|a1F că înfiera în întruniri publice cu blasfemii
neîntnmeiate și fățișe, cn șl cum eș fi inspirat în suflntui poporului diferite însUțUteri -fn iul
Apeifnăr1n· Desigur că ae fl fost îndeajucs chiar și cuial acestea cn st se 01^ iegElurlIe meie
cu ni. M-i cuit, atunci când - vnclt îc Clllcln șl f-n întâlnit pe un oarecare Ghefasie, care
prezente uc slcbol de credință pe carn numai Arin sau oricare din ucrnicll edevErațl -1 lui
Arie ar fi putut să-i aicătuiescU, atunci m-ai convins șl ini ιeil despre necesitatea despărțirii
dn el, înțelrgâcd că nici rtiepianul cu și-ar schicbe vreodată pielre, nici leopardul pntein șl
nici cel creacet în învățături perverse n-ne putea st acuture rtui erezieț215·
II
Pe lângă acnstn acțiuni rUetUc1eăse, - ini adEegăt șl aita, anuin că a scris îcpotrlvn cea;
cni luit, a alcătuit cuvântări extinse, piinn de toi soiui dn batjocuri șl de caioinll· Până acui nu
le-am det nici un răspuns, cUcl nm fosi învățațl de apostol sE nu ne rUzbucEm singuri, ci st
lUsEi ioc mâniei lui DumaezGu2I6, ian pentru cl am înțeles cât de adâncă a fosi prefăcătoria
cu πη- s-c comportat față dn nine în Soi timpul, cn rămes flnl gnci din pricina nedun—rlnli.
Chicn dacă nimic nu s-cr fi întâmplat în urme c—lor anlnlile, cui nu i-nn fi provocei
groază șl aversiune ultima îndrăzneală a omului acestuia ? După cum aud (dacl-i ăd—vlrcl
zvonul șl dacă n-c fosi născocit din ηΐ^αΐ-), —1 nu s-a dat înapoi să einoloaeasc1 a doua oanl
pe unii ^—11^217, faptă p— cane nu cred c-a săvârșii-o cineva până astăzi, nici năcan —1-
1^11. Cun e cu putință să îndurăm cu resGnacre aslfnl dn lucruri șl să credem cl rătăcirii. Iul
sn nai pol vind-ca ? Nu vă lisați duși d- cuvinte nincinoat— și nu vă încr-dețl în bănuielii-
blrtațllor ușurclici în a lua de tune loale, clci ni sn pere că noi judecim cu aepăsare astfel d-
ăapln· Tr—tuie să știi, pi—ădoriluie șl areac1a- stllui—, că nu-ni educ aminin să fi dat p-sle
sufleiul m—u vreodată o situați- atât d- plină dn jal— ca acum, când cn auzit dn o astfel dn
stricare a aș-ză- mϊaleior bϊsericeșli· Cl roagă-le cn si ne dea Domnul să nu săvârși. ninlc în
sSern d- ăuriet ci să avem dregosle, cern „nu se pocrii cu ancuvϊϊnț1, nu căută ele 8ΐ1-”218.
Căci vezi cun oamenii cc^'e n-o au tnec dincolo dn nisura omenească, sn aocrlă cu
necuviință în vϊațăt îndrăznind tl sivârș-asci fapt— de g—nul cănora SnecuSui nu an—
exnma1e·
EPISTOLA 131
Cline Olimpiu433
I
Înlr-aeev1rt ăuzirea unor fapt. aenșleplaln — în slane să provoace omului țiuitul amt-lor
ureceϊ· luciu cane ni s-a întâmplat acum. VorC—ln defăimătoare conținui— în ac—sl—
tcritori cere circulă înpclăϊva mea au picat în niște urechi de ncun fonnle obișnuite, p-ntru cl
an primii, nu dn nuli, —plslola cere se polnivna locnai cu păcatele nele, cu toate că nu mă
așlnalam s-o vid scrisă de c.l car— nl-cu lilnis-o. Șl mai cl—s l—xiul celei dn a doua scrisori
ni-a părul a cuprinde în ea clâlc exagerare, încât o îaluaGc1 pe c—a dintâi.
Cum să nu-ml fi pieidui cumpătul când cm dai p—sin naϊsloia preaevlaviosului frai—
Dczlnc, plină dn o nulțimn dn insult— la adrese n—c, dn învinuiri
433 CetățeC^ b-ant dis Neocernceea, iun pcutep pu Sfânt ul Vauil e, atie— tî descnd cir -dc- vln sn ruarinen în rcicnniiin lui Eustațiu, c^^^1 acuze pn ^-ΙΜΙ
Vatlin cl cn fi prinit ideii— iui Aaciiacrie arϊn faptul Π, în tianăGțnt sfânlui îi scrisnse areiuic o singură naϊslci1 ^^1111, însă ϋ-11- șl cărții— erntϊruiυi niciodată
nu in-c aaăotat·
219. Ps. 1, I.
220. Rom. 13, 8.
221. Rom. 15, 1.
222. Ps. 11,1.
* Scrisoare ne1etecnassU; cuco.șticțn cu -cest nn1sson din ^Γΐα vn fi fUcet-e într-una <1c dUIUteri11n <e dinnicln de cpiscop-l (oel cuini îc 372 ?),
de nșlertat șl ds cuvinte ds revoltU, ne și cum m-ar Oi găsit „în sfaturile ceioi mai
Cdcișdinn1oș1”
200
2
19 dintre vrăjmașii Bisericii ? ȘiVASILE
SFÂNTUL îndată, ca să erate adevărul scestor
CEL MARE
vorbe răutăcloass îndieptatș împotriva msa, au ρΟϋ niște „do- vșci” s-tise, scrsee
dinsi-o snrlsoone compusă nu știu Ss nini. Am renunos- nut, mU1tu11seeC1 uneie
Oregmente ca ^11^ de Άpoi1nen1e de ΕηοΟίη-,ρ, nu pentru că eu aș fi citit cCTă
din lunrUrlie iui, ni pentru nU ls-am auzit relatate de alții. Den om ddscopeilt că
0ueesd1U asecatș acolo și alte pUrți, ps cere cici nu le-am nitlt vreodată și clci n-am
auzit spucându-sș așe ceva Se către alții; deep1e sdevUnul celor spuse am pe
cineva manSor în cer. Atunci, num e cu putințU ca csi nare ss întorn cu scânbU Oe
la minciună șl care eu învățat nU iubirea s împlinirea 1egii220 șl -el -are mUuturlsssn
nă „poantă siUbinlucils nelor neput1nnisși”221 să oncepte să mă ata-ș cu a-șete
neiomnil șl să mă osândească pectnu nsee ne alții au scris ? în zedei judec și mU tot
gândeec în sinea mea, eu nu-ml pot ÎC-CIPUI csuza1 decât Οοί^ așa num am spue-s
de ia înn-put, eu sm csneide1aS ca amUrUniunșa ptlcinuitU ds aceste răutăți sU Oie
o peits din pșddpseie nuveclte pentru grșșelliș mile.
II
^1-00^^, am îcceput să simt o durers în suflst văzâcO nU „s-eu împuținat aOevUiuiiie le
0111 semșniis1”2221 dar apoi m-em temut ds mine însumi să mai adaug și ais păcat la ceis
ds mal înainte șl să înnerc sU-1 urăsc pe oa- ^01, pdntnu că-mi dădeam seama că nu mei
există Pună nr-dlnță ia nimeni, dană cel în cais-mi puseedm înn1șdetda1 pentru lucrurile cele
mai importante, s-au man10eetat așa față de mine și ds sdșvUuul însuși. SU știi, Oiote, Tu și
ori- nens prieten ai adevU1u1u11 că aceste snrieri nici nu-ml aparțin, nici nu is aprob șl nici
cu eu fost alcătuite nu știrea mea.
Iar dană am trimis cândva, nu mulți ani în urmă, o spistoiU iul Apollcatiș sau altcuiva,
pentru așa ceva nu trebuie să Oiu osândit. Eu nu osândesc pș nimeni cais s-a dezbinat
trenând la d1dciȘ1 pentru că ats legături de ptieteniș cu ansia - .știți cins .sunt acești oameni
fără să ie msi pomenesc numii, -, aentru nă Oișcanș va muri în păcatele lui.
Am răspuns onest lucru în legătură cu volumul nare ml-a fost trimis na să cunoști și Tu
însuți adevărul șl ca să spui oOșvărul cutat .și altora care nu vor să-I socoatU drept
cșadevUi^. Dacă or tisPui să mă apăr de fișcaid Slntii învinuirile aduss, r vol face cu ajutorul
iul Dumndceu· Noi, Otats Olimpiu, nu spunem nini căi există trsi Dumnecei și nici nu
euntșm în comuniuni nu Apri1ca11ș·
EPISTOLA 132
EPISTOLE
CEten Avencfos, rp1acep de B-tcai201 434
Scrisă îc gnui 373

Tot timpul cât a trecut din toamnă până acum n-am știut în ce loc se află Cuvioșia
Ta. M-am convins că toate zvonurile erau contradictorii: unii spuneau despre Cuvioșia
Ta că Te-ai fi așezat în Samosata, alții la țară, iar alții spuneau că Te-ar fi văzut lângă
Batnai. Iată de ce nu Ți-am scris regulat. Acum, aflând că petreci în Antiohia, în casa
preaveneratului comite Satomin, m-am grăbit să încredințez această epistolă
preadoritului și preaevlaviosului copres- biter Sanctissim, prin care trimit salutări
dragostei Tale. Te rog ca, oriunde Te vei afla, să-Ți aduci aminte mai întâi de
Dumnezeu, iar în al doilea rând și de mine, pe care Te-ai hotărât să mă iubești încă de
la început și să mă numeri între cei mai apropiați ai Tăi.
EPISTOLA 133
CEten Petru, episcopul Alexandriei*
Scrisă îc anul 373
Dacă ochii devin soli ai prieteniei trupești, pe care o întărește trăirea în aceeași casă
și care se realizează în urma unor relații îndelungate, în schimb adevărata dragoste e
un dar al Duhului, care unește laolaltă până și cele depărtate spațial, ajutându-i pe cei
dragi să se cunoască nu prin cine știe ce însușiri trupești, ci prin calități sufletești. Așa a
lucrat și între noi harul Domnului, îngăduindu-ne să ne vedem cu ochii sufletului și să
ne îmbrățișăm cu dragoste adevărată, să ne apropiem între noi și să ne unim, așa-
zicând, prin comuniunea credinței. Pentru că sunt convins că, fiind urmaș al unui
bărbat atât de mare223 și având norocul să petreci împreună cu el timp mai îndelungat,
umbli în același duh și pășești potrivit acelorași învățături ale dreptei credințe.
Pentru aceea o salutăm pe Venerabilitatea Ta și dorim să urmezi, deodată cu toate
celelalte, și cu bunăvoința pe care acel bărbat ne-o arăta și să ne trimiți cât mai des știri
despre preocupările Tale și să porți de grijă comunităților de pretutindeni cu aceeași
dragoste și bunăvoință pe care a arătat-o preafericitul Atanasie față de toți cei care-L
iubesc cu adevărat pe Dumnezeu.
EPISTOLA 134
Cline annst1leru1 Pnonict
Scnisă în cnui 373
Câtă tucurle ni-ci făcui cu scrisoarea la ți-ni pulul de t-cmc singur, așa cun i—i—sn din
ce mî-ai scris, curăție inimii din cern au ieșit aceste cuvinln descoperlndu-s- întru totui, cred,
prin —plsioia iriniti. Căci după cum apa r-ulul ne duc— la izvorul dn unde pleacă, lot așa șl
f—lul cuvintelor cu cane ni tn-ai adresei cnăaclerizGazI inima din car— ele cu ieșit, încât
mirluris—sc că am mcercel un senlimenl straniu și cu totui inșii din comun. Pnnlnu cl de
câSe ori cllean scrisoarea d—slvanșinil laie, după ce o lucn în mâni și clina. nouSățiln de
cann-mi 8^111, nu mă Cucuren nai nuil, pe cât nă întristam, gνad1adu-m1 cât dn nan— —ra
pi—rd—r—c provocell de lăcerea 11224.
Dcr din monentul în cern ci începui si-ni 8^11, să nu le oprești să faci acetl lucru și în
viilor. Pentru cl așa faci nai nar- nângaiene șl tucurie decât cnl carn inimii sume faCuioate
ceior cern nu se nai saluri de teni. în privința grămăticilor, si știi cl nu sn cfiă cu min— nom-
nCan nici un caligraf și nici un lceigraă. Peninu că, dinir— cei pn cere-i deprinsesem cu
434 Acest neesecgj p-rn a fl idnnlic cu cnl neιnn1t în npisl. 69 șl pn ΜΓ, ^Ι-Γ- îc 371 că f-n pricit cu mare Uecerin, <η^ din epistolă preziciă eninse că nu
1-n văzut nicicând,
223. Ca Sf. A un aAie cas Mcre , pa c,re Sfanțul VaeiIe — dn ca modei de nrmnt ncului oun eeι-ț. Cu câteva săptămâni îcaicte dn - fl scels gcngstE epistolă
ιeefse Sfântul Atacasie·
aceasll înd—lelniciie, unii s-au miors ia v—chiul ior fel dn trei și ia nes—rlile lor, pn când
alții au
202refuzai eforturile dn <c nai scrin>, epuizați fiind
SFÂNTUL deCEL
VASILE toii îndniuagale·
MARE
EPISTOLA 135
Lui Diodor, anncl din Antlohia435
Am citit clițiie irinise de desăvârșirnc Se. C—a dn-c doua ni-c făcut p1ărere deot—tili,
nu nunal din pricina scurslnil ni, lucru firesc lc un om zUPavnln șl mol obosit în toate, nl în
ansIași timp și psntuu nă s connectnotă îc idei, iei comPatdida ,1-^1101 șl răspunsurile
nuvenite sunt llmpedi expuse. în aneleși timp, și simplitatea expresiilor și ilpse unul IlmPoj
meșteșugit ml e-au pUuut foarte potrivite cu nesa ce se așteaptă de le un ni-știn ners scnls nu
atât ne sU impresioneze prin știință, nât mal eis.s spre folosul ds oiști. Prime corti, în ners
vigoarea idșiioi s snesașl în nsee ce privești trateiea pioPI-milor, Ser fiind înnUinatU ds
exp1eei1 mai PomPasti-ș, de figuri Oe stil mol variati și de Oanmecui tipin dialogurilor, mi-
e fUnut impresia nU nens mei mult timp, îc nezui în nane ol visa să o pUtnunoi până le
capăt, prenum și uc npreniePii sfort de gândire pentru nel ne or dori să îcțșIeagU id-lis șl să
ls isSinU în memorii, înttunât ηΜη dană oPlenSlile și pirblsmeid OoIosits nici îc expunsi,
pan a in- tnoduns în lunrene o vioiciune obișnuită Oie1sguiui1 totuși, prin oprirea și în-
tâno1dree ps nene o produn îcsiitup nsnSinuitetde gândirii șl ridun dic putiiea diecu1s1uU a
nuvVctuiui.
Oninum, pgdiimda minții tale știi Pin, un iuntU1 acum, că până șl filozofii păgâni nere
au enrie dialoguri, ca ArietstdI șl T-sfiost, au intrat imedlet în temă, Oilcd conștiinți că ior is
iipsdștș avântul dieisguiiioi pietoc1ne225· Or, nu putiiea nuvântulul său, Piaton Oo1sedște în
aneloși timp amândouă acșete mijloans: combate atât pUrerile adve1ee1u1u11 dan îl și
demascU ps aces- te1 trădând nVnd îndrăzn-aiU sau nsiușlcsie la T1se1meh1 nVnd
eprintdnșe1a gândirii sau frlvoiltaSsa iui HippiaS1 nând lăudăroșenie seu erogacțe iul Prota-
ΙΟΙΟ. Când însă introdune în dialoguri pe1esnajd niCiS-imicaSi, o Oace numai spre o următl
435Merită sublînÎulă cfirmafia nraιritului Va.uile că, duși Arișiotel ști TeoUrasS 01^ lisau Ciolsgu111 totuși nici si șl elnl alții nu-1 Ο^ΟΙ p- Platon îe
nsmauos1so șl ss1iooitoteo lui.
226, îc modestia fe1, Sfântul V-slin apuce că c-a -sel venme să scris opere ΐηι»,. E drept că, <epă ce a ajuns episcop, i-au donfeț1t preU1eιn1e -dmicislr-
livn. Dne «ηα ce - scris până la anul 370 suct ^ΓΕΟΪ <n mâca întâi. Dintre cefe <—Ε scrlnrl <n ωοη amintește -κΐ, cna despre cern .snene ct vrea s-o ceninzn nsln
teitalui Despre Duhul Sfânt; cf. npial. 150. Despre lipsa ΐ-ΐι^ο-ί·^· sn plânge ni în multe npisle1e.
227, Până « în siluațiiln ^Ιη ini puțic plăcule (ds boală oel chine <e -ιărădiunn față dn du- plicilUțiin oel lipsa <n dae-stne -in ^«1 dicton episcopii caen i-nu
ίΕ^ΐ ιe1ts cspitcnei), Sfântul Vasile nu eită să facă h-z cu uc eιee șl o fîcnțn dn năpriι-re enr întâlnită, DnsiceΓ că și din -draa- lă deschidere sef1nls-scE dnosnbit dn
ΜΚΕ rninss o d-lă ini ce1t fruιessțn- d-e-dtneo1ui lui.
228. Mereu eceυa.și nepisnee c<anGamadCilă Cctă de inte-esaiG ΐαρηποΜη ale BlsntÎBÎi, CIIICI dccăt în nodul —1 de nxprinannt Ufaaiυ1 Vaslin se vede
pe sine însuși cei nil vinovat.
* După DU răsUmi de traU^me^l: trenai pnnlru —oaua loi, 1 fântul VauPe inteevine de n-td dată pnatăυ niștn nud— cin 1111-^1 bai1d1c·
229, Despre ranoriaieie sale ns vsrtê^ê bUșeeasi Sreπί ul Vaufe. Unii cred nc ssi m ci grcn îi vn fi sentral f1c-tel (să fin vorba de malarie ?). P, Hrialu, op.
cit., I, 266,
230. D1en1sSίo trebui- pUstietU nClsr șl OoțU CS nu11e111 nf. ep1eS· 137.
231. întns pioIlem-is nots1 prsonupsu mol mult ps Sfântul Vssiis sis nes o .snCίemsi Sic Αnt1oC101 psetuu llnCidsisp nUislo p1oaussee nhlor -00^-01-0
unul sicoC snumsnln (nO. epist. 90, 92). Apusenii eu l-ou orutsS1 Car eini 1ăeU1iteeiί eu ousou emisari dexSsie1n1· Eusg1is ίαΰ- tuss în Apus zsns noi !
232. <Vίoito sa1enspίis1 Sin Apus, reuniunea lot nu splsnopii din Oiiset îe ^Ο-η-η unui nsnniiiu snumseln a nsa1sosntot moise iCes împărtășită ds SO.
Voei1s nei Mers îe timpul spie- nopstului său. în unsis en1ίxs111 si o șl expues nolsglior săi Sie □ηί-ΐΗ, pentru no on-știo să l-o euxț1nU pe lângă spίenspί1
snnίdsetaiί· Exa1eeίvs îe aneet eene suet spίeS· ni. 90 șl 92 (este iui Yv. Ε^ηοοη-, op. cit., voi. II, p. 56)>.
233. Cere sin io AesisCio· îe lnsnίum1 după moartea lui Frustle a urmat uc xsmio1ίoit1 Irse, ini după -1, AmiiloCiu, noeOidsetui Sfântului Vs.sils·
234. Nici n-a anud-t UÎCS să se așnzs țărâna de ps ιoΓlâctoI Sfântului Atanasin (coet l- 2 ini 373), ct arienii iui V-fnns s-utE st snaΓcU șl această uillct cil-
dniU - ertedexinΐ, carn a fost Biserica Alexandriei, pe caen o apărase cu «Ιη 5 nχțleeț -in saln marnln At-c-sin (FIid5s-M-Γlΐn, Hist. de l'Eglise, III, 263), Acssta n
lolivul cern îcdsncnU ps Sfântul Vasiln st-i încurajeze pe alexandrini prin snΐstela ads-st-·
235. Arienii cecsΐ<SΓ-e că ceop-ΓS- lor cecslΐtoΐn crețlinΐsιu1 -etnnlid. pnessdelân<utΐ pn ortodocși ca ηοι^ΐ,
236.11 Tes. 2, 3, 4,
237. 77 2, 13.
238. II Pi. 3, 11.
239. / Coi: 10, 13.
240. Evr. 11 37.
241. Rom. 8, 18.
claritatea argumentării, făiU să mol ^οοώ cimin altneva de la ei în legătură cu tema. Așa o
proceOst sl în „Legile” .sole.
EPISTOLE 203
II
Ds onsee șl noi, nere nu ne lăsăm antrenați le snrls ds dorul după măriri Sișate-, ni doar
de intințlo de o iăsa Oreților noștri sOaturl de diecu1su1i utili, Oonă e civois să ne reOdilm
io nâte uc personaj nunsenut tutuioi pentru no- rnctiiul lui aiogent, trebuie să omictim prin
cuvântare nâtivo Oopts cucoscuti Oin viața oceiu1S1 bineuoțșies îc măsura în nene ni se
îngăduie sU lăsăm ie o porte Ooptele șl eU-i judenăm pe 00^01. Dacă însă moSsrielul ostfii
IntioOus în dialog ore în v-dste pș1eonojd ndhstUtâtd1 atunci atacurile împotriva ior Orâng
nscticuitotșo șl nu dun io nici uc efșnt. Am spus nsi, ds mol sus ns să ss înțelșagă cU iodul
munnli ps care l-ol trimis c-s ictrat în mâinii, unui lingușitor, nl ți-oi împărtășit strădanlli, tal,
unuia din cel mol autintinl Onoți oi tăi. Și om epue oneseto nu pentru ca să norentez nele ns
el enrie1 cl pentru ce să Oim cu gtijă față Oe lucrării, viitoare. Căni, oricum, un om nare ois
o ostOsl ds copociSoSd șl dovediști atâta râvnă pentru scrie nu se vo sătura cicicum de scris,
cai alrs că .șl cel care îi ofeet trie lilreaen cu se vor da înapoi să-l îcdrine spre eceaslă
îcdnfrtcicirn.
MU vol lulțumi dnci st citesc cUrțilr T-lr, cUci posibilitatea de - scrie eu o aseirnea cartn
n foarte îndepărtată - de cn c-eș spuns-o ? atât dic pricina S1-US1 meie sănătăți, cât .și -
lipsei de răgaz pe caee mi-o iasă eUIigații1e mnle. Ți-ai înapoiat α^ι, printe-un citeț, prima
lucrare, cea cai veiuc1ceasE, după ce am păecurs-e -șa cui il-e fost cu pulicțU. Pe cea de-a
doua nm pUs- trăt-e prctru că veneu s-o dau la cepiăta26, cu toate cE pâcE acum c-ai rnușit
încă st gUsrac vrnun taliigrnf· Iată până unde a ajuns criza dic Capadocia, e cărei situație era
altădată atât dn invidiată !
EPISTOLA 136
CEten Eesnb1o, nn1aden <n Ugmesgta
Scrist îc anul 373
I
în ce slarr i-a aflat bucul IosaRes Ți-o va istorisi mni bice ei însuț1, cu lonte că c-nee
limbă destul de mlădioasă prctru a vnstl în chip tregic sufe- rlnțrln care i-au cople.șlt, etâi dr
gravă era boala iea. Se pare cE acest lucru era cucoscut dr toți care it știau cât de cât.
ÎctetădevEr, chiar decă înfățișării cu o spucr, teluș1 erai îcte-o stare lai geavă decât cri aflnți
în disperare pectru viața for, așa încât oricând uțee ae putra sUtț1 dea seama în ce hal dn
sfăbiciunr mă găseai. Și ϋΐ^ί teebula - inelt-ii fibra cere mE facr st îcfruiusețez puțin
lucrurileaa7 întrucât boala rea starea iea firească, ca schiibneea ecnstni slări sE mă ducu la
cea mei deplină săntlals· Dar întrucât biciul Demnu1u1 este cel care-mi sporețle durerea prin
ceea cn sn adaugă potrivit vicel iele, iată cE, cu tlipui, o bee1U s-e fngat de altă boală îc așa
itsurU, încât acest fapt să divină nvfdnni chiar șl unul copil, pentru că oricui îibeăcUmIntnă
aceasta - teepulu1 tetuș1 va dispErsa o dată, dacă nu cuiva iubirea de —1^1 - Iui Duicezeu,
în mUrInlilă el, nu ce va hărăzi nouă șl acum tlip pectru căință, ca de atâtea ori iai îneicle,
precum șl o oarecare rezolvare și ie.șlee din nrneeociei1r infn de nesuferit· Acrasta va avra
loc după cuc îi piece Lui .și după cui il-o voi hotărî șl eu.
II
In privințe pnobleneion Bisericilor, neăGn1ton in nodul în cern ele sn prăpădesc și sunt
tnădate întrucai, din pricini pnoanie1 noastne siguranțe, cn uitat d- mlnn-seie apnoapG1υϊt
pentru că n-an putui pn1ceaG cl eaσă 11^1— gnaenci suferi se ninui. șl bln-i- particulai-A ce
nevoie mal e să spun acest lucru unul om cc Tin-, cane încă d- nultl vrem. ie-ai nlntunisit și
anunțat de nai înainte, T--ai nidlcat îadenaâadu-1 șl pe alții împotriva ion, fin prin mesaje, fl-
Tu însuți fiind de față, cu ăapta· ca și cu vorba ? Acestei ni le aduc aminte oii de câi— ori sn
întâmplă
204 câte ceva, dan nu ne-an folosii întru ninlc
SFÂNTULdin ni-.CEL MARE
VASILE
Ian acum, daci picet-1- nu nă înp1ed1caυt - nai întâi n-a îniârzlct două luni
pneaeviaviosul și aneniubitu1 nostru fnate Euslățle, ϊpod1aroau1, cane căzuse într-o bocii
cumplită, și nn așteptnt lefaceiea sănătății iul din zl în zl; în al doilea rând toți eficți înpneuaa
cu nine am nai sliCll, den d-spr— aσeșt1at câte I--an uitat, ți le va istorisi 1ΙΙΙ-1— Iosakes; în
sfârșii, n-an noiipsit șl eu d- aceasiă tonii - repet, daci nu s-an fi îaiânp1at ioct- ăc-st-a, aș fi
v-nit Ia tinp la Vrednicia Ta, nu ca să aduc vreun folos probi—neion otșt—ștl, ci cn să
doCând-sc șl nu un câștig din Iaiâia1nec cu Tine. Hotirâtem, de altfel, să nlnân în afara
hănțuleilion din sânul Bisericii, îninucât nu —nan d-ioc pus ia adăpost dn ^—111111-
vrăjmașilor. M-na c-n tane a lui Dumnezeu să Te salveze pentru toată lunea, căci nn —ști un
străjer viteaz al cr-dînțel șl ocnotiion neadoinit al Blseniciloi^, dn nceea fie ca înclnt— de
a1eraIen din viața 1^1.11 să ne învi-d- aiceasc1 să nn mai întâlnim spre folosul sufl-i-ior
^1.1·-.
EPISTOLA 137
Citi- guvernatorul Aniipatio.A
^11.81 în anul 373
Pene cl tocnci acum sint c.i nai viu paguba pe cere mi-o aduc— CoiIa: un tlntnt atât de
inpoIiaat conduc. patria noastră, lai eu sunt silii să iiptesc din pnicϊaa îngrijirilor p- cane
tnebuie să 1— dau trupului! D- o luni întă-agi urm—z tnaiannnt cu ape inimai- de izvor, den
nu nn nici un nezuitat de pn urma iul. Se pan— cl iuci-z degeabn în pustie sau provoc alionc
râsul din pricini că nu cunosc pnoventul cane spune că monțiion nu le nai ajută căldura ic
ninic.
De icn—a, cu toată stan-n în caie nă aflu, vreau să ias totul șl să o caut p— Distincția Ta
pGatIυ a mă d-sflia de calității— tun. pe cane I- al și să orându- 1—sc cun se cuvin-, cu
ajutorul dieptițli 711-, probi-n—ie cns—1 n—in. întn-cdn- vin, casa nea pnoan1e - tocnci
casa pneaoaonnbi1G1 nan— PcInd1at d- cane nu
numai cE nn unește legElura dn eudnnle, cl șl encifludinea modeiei ei <dr viațt> a ίΕ^^ ca o
mamă pentru noi· întrucât d-r s-n 1^-1 un zgocol în IngăiurE cu casa nl, ceenc Mărfnliinl
Tale sE aiânn puțin ancheta și sE aștepte sosirea mea; nu ca să se încalcn legile (căci mal
curând aș vena sE mor de o min dn ori, decât st cer așa ceva unul judecător prieten cu legile
șl cu dospiatea), ci ca st afli prin viu geai crea ce nu se cadn st spun în scris·
în chipul acesta nici Tu înseți nu Te vni îndepărta dn adevăr șl nici noi nu vom provoca
nici un ini de neplăcere. întrucât drci persoana enspecllvt e în sigueanțE șl sub paza ίerțeler
de ordine, st nl sn acorde -crestă favoare, cere n-are îc nn nliic de invidiat.
EPISTOLA 138
Către Pesrb1u, rpfscen dn Sαcesălα
(anr1lίn-c-ί 373) /
I
Cn crezi, prin cn slUrl suffetnșil ni trscut când ac pricit scrisoarea Cuvieș1e1 Tale ? Când
lE gândesc fn starsa de spirit exprimată în această spis- tolE, mă și văd zburând pr drucul
denpl cr duce spre țara Syrfler (Syriel), dar pe de ailE pnete îcf dau seama de nnputința cn-
trupească de pe ueia cUrsla slăe țicluit Ie pat, simi nu numai că cu pol zbura, dae nici st mă
îcterc în pal nu sunt în staoe. Căci acum, când a sosit nici iubitul și peeaveednicel nosleu
diacon PIp1d1os, intru în a clncizrcre zi de când bolesc în pat. Suni tare istovit de febră, cere,
din pricina deshidratării și a lnίUțueUrii ca înte-o mnșă -prinsă a îcbătrâcltuiul și uscalelu1
meu trup, a provocat o epuizantă și lungă astnnin·
Apoi, vechea ie- suferință, acrst ficat cecerecil, slăbit și iei luit dept gripă, i-a oprii de la
oricr EPISTOLE
alimentație, nfucgându-ml .și socnui din ochi șl ț1nîndut|t 205 între viață și loerte, lăsând
doee atâln vlagă în line cât sE simt nitrUclunrn seferințeler provocate de ηΐ229.
De acrnn ac urmai șl cură de ape termale nătorăle, prncec și îngrijiri medicale, dae acesi
rău pelnrc1c fe-n enspins pr toate, Căci cinn s-n oUftcuil cu o boală ca aceasta o suportă mei
ușor, dar dacă sa îl seene1cde pe tnptatn, aluccl nlceci n-ars puterea diamanlule1 cn sE-i
poată rezisln. Chinuit de multă vrnmn de ea, ciciodatE însă nu i-a întristat boala îc asnienea
măsură cn acum, când c-n împiedicat sE iau parle in întâlnirea cu un om atât de iubii ca Tine.
La cn bucerie a trnbuil st recunț, nuiai ru țtiu, cu loatn că nnui trecut nuial cu vârful degetului
am pulul gusta din mfnren preaduice a Bisericii vo-sten,
II
Au mol fl Tost nenssan să mă întâlcisn cu Cuvloșia Ta șl pectru elts treburi rOiniels: să
mal Osnem enCimbu1i de păusii pșntnu unșis, de informații pentru nitiii, pentru nă aici nu
mi-a fost nu putință sU aOiu d1agoetd eddvUiatU; CCIOI SacU ss întâmplă să-ți găsești pe
niciva drag, nini unui cu se apropii nini ps deporti ds desăvârșite Ta înțelipnlune șl ds Pogata
ixpșriințU ce ai doPân- dlt-o dic nume1oeee1d ostdndii ddpued pentru -Ο^Ο B1se11ciio11
Oiicd în măsură să ne doi opinia te <^1^^ în pirPlemeie aflat, la orninșa ^1,1.
In privința cdioileltd lu-turi, pș unele nu era poslPli sU le expunem îc enris 2301 lor -eie
nare prt Oi exprimate îc siguranță sunt următori-ls. Prezbl- tdiul Evag1id1 Olul iul Pompslan
din ΑntishiS1 care pl-nase msi de demult în Apus, împreună nu ansi Odilcls bUuPst Eusebiu
<de VernelliX s-n întors de nu- nând Se le Rsma23i șl ners de la noi o ^11^01- în nane să se
răspundă cuvânt nu nuvânt ia csea ns ns-eu scrie apusenii. P1Sp11u-oiS1 ei a οΟ^ înapoi
propunerile noastii, pecttu nă, spune si, sis n-au plăcut minților celor mal scrupuloase de
anolo și deci or trebui ca o 0,Ι-ΙΟ|1-, compusă dlo oameni Oemci de înc1edd1e1 să fls trimisă
nât msi nurând οίοΙο, pșntnu ne și epueen1i să albă apoi o bună onazle să ns vizitezd232·
După cs e-eu -0^1^ ns rană ascunsU nuprlcdi rUtănirea lui Eu stațl u, nsl din Sebasta
cene ne împărtășșsn ^ού^^-Ι, oe nsi anum sa ie stăm înti-ojuton în pnoPIșmils biedtinești·
Orașul Inonium din PieiO1S1 oOinisoiU al doliea după capitaiU2 331 sntual- ments totuși
în fruntea unei provincii formate din bucăți diferise, o divecit șl el SPOICIS aparte. El ns
cheamă eU-1 vizităm, asnt1u na să ie disemnUm ep1e- nop, năni Feustin o di-ideS.
Ca să știu Oană nu trebuls să evit hirotoniile din efers jurisdicției meii șl cs Oel Ss
răspuns să dau niedinnloșiloi din S-basta și, în Oice, ns atitudine să leu OoțU ds propunerile
iul Evogrli, aș 01 avut nevoii să mă donu- mentdo prlntr-o întâlnire pș1esceiU nu VisOnlnla
Ta, dor o trebuit să renunț și ie aceaetU plUnsie din pricine etU11i p1oaeSd a sănătății mele.
Dană poți găsi vreun om nane sU poată veni urgent până nini, OU-ml plăcerea șl-ml trimite
răspuns la toate aceste neduinrirf. Dacă nu, rongt-le lui Dumcnzeu sE-mi vină în
mlctn206cera ce este plăcut Domnului· SFÂNTUL VASILE CEL MARE
Rânduiește st se poiennasct și desper noi Ia sinod. Roagt-Te și Preasfinția Ta pentru
mine, cere-o și ponoruIuf s-o iacă, pentru cn în zlieie și ceasurile câte ini sunt htrtziln șederii
cnln <pe ptiânl> st fiu învrednicit - siujl Domnului în chip cât mal plăcut.
EPISTOLA 139
CEirn ledofleeff <1n Alexandria
I
Ai auzit dn cultă vremn veeb1cdu-se despre prigoanele carn au bântuit în Alexandria și
în restul Pg1pluIu1a3F, țar suίlnlel inu a fosi'impresionat, după cui nr- șl firesc, căci li-am
dat snama cE aici era vorba dn o meștr- șugfre - ucul război diăbelic. Căci, atunci când
diavolul vedea că îc vreien persecuțiilor înscenate dn păgâni Biserica sporea șl dnvnnea tot
mai înfloritoare, ^1 schimba planul șl nu mai lupta pr față, ci nn întindea capcane tainice,
ascunzând pianul urât ni vrtjιeșiler sub ^ιυΙη pe căre-t nu pretuiic- drci, cn sE suferim șl noi
^υΙια^ iucruef ca șl părinții noștri, fără cn coi st fi părui că sufneic prciru Hristos, prnlru că
de acum și prigonitorii eu acum
numele de creșlința35· Muilt vreme am stat cugrtând la acesln iuceurl, izbit de uluirn le
veslea ^^Γ petrecute· într-adevEr, li-au țiuit eιândeut urechile când nm auzit dn nneoțțcală și
urâtoarrn de onmncl nrnzie - prigecțtoriIeΓ voștri, când ac nuzii că nu respectau nici vârsta,
nici luncile vieții cEIugt- reșii, nici dragostea popoarelor; murgeau până acolo încât chinuiau
lΓonuriIe, necicstindu-ln, triilteau îc surghiun —ιη^ΐ și jefuiau de toatn ^^ΓΐΟη pn csl pn
care nu i-au găsit, itrE inaiE dn condamnarea eămeciIeΓ, nici dn îciri- deșăta răsplată a
Dreptului Judecător ! Acnstn știri nn-ăe îniUrcurlt șl aproape că nr-au scos din minți, Dar la
acnste gânduri s-n cai adăugat încă ucul: nu cumva Doinul a părăsit cu lotul Bisericile Snfn ?
Nu acesta rsln cea
sul dic uemt și apostazia își face intrarea prin acnsin <groztv1i> ca st sn descopere, în sfârșit,
cni cnirgiuit, fțe1 pierzaciei, vrăjmașul carn stă și sn ridică îipotrlvn - tot ce se numrște
Dumnezeua ■ ' sau altceva vrednic de cinstire ?
II
Totuși,
EPISTOLE
dacă ncecstl mcenccne e tnGcatoann· Ineuncț1-Ot207voi, tunii luptători ai iul H-
istes, șl, ^111 dacă iucnunil— suni .^11— aienz1pii· să nu ne d—scura- jln în fața
evenimeatn1on actual—, ci să ășt—ptln din c-n „revelația și cnllnnea Manelui Durn-zeu șl
Maatυϊtonuiuϊ nostru Ilsus Hnϊstos”237· Și dacl-i adevărat că toaii creația s. va desf1ințng38,
lan chipul ncestei luni se va .chlnCa, ce tn-tuie să fie ăt-S de uimitor cl și noi, cere sunien o
perie din cinați—, vom gusta din suferinț-ie ctștești șl vom fi sortiți durerilor proporționale
cu pu- t—ril- 1^1.11—, pe car— ni 1— rânduiește Dreptul Judecător ? IaSn-adevăn· Ei nu
îngădui— „să fim ispitiți mal mult d-cât autem”g39· tc ne rezervi șl cniec de a inși din înc-
icare, p-ntru a o put—a Μ^α. Cn—a ce vă aștecptă· fraților, tuni cununile mυceaic1ioIt cecia
n1ntunisiton1iont cere siau gata să vă întindă nâlnîIe și să vă piim—nsci în rândul ion.
Aducețl-vl aminte de sfinții de aitădată: nici unii n-au fosi sorct1ț1 vredaici d- cununii.
iltdliiî pentru cl au trlls în plăceri sau pentru cl s-nu pus în siujta lingușirilor, ci toți au fost
supuși pârjolului nanilor restriști șl au adus dovezile vredniciei ion. Unii au prinit proCa
batjocurilor și a b1ciυini1on· cițll au fost tăiați cu fierăstrăul, alții cu murit tăiați de
sab1ng40- Acestea suni msnnnein dn onoare cin sfΊațiIcr. Fericit cin. a fost socotit vrednic să
tufne- aătinίIi pentru Hristos l Șl nstn nai feiicli c.I cane a ^—1X11 șl nai nani sυăGn1ațe, p-
niiu cl „pătimirile vr-mil de acum nu sunt vrednice d- slava cane ni se va dGSCopeni”241·
III
Dacă aș pυiea· aș veni și eu ia vol, p-nlnu că nu pun preț pe nimic nai nult cc pe
îatâ1airea cu voi, cc să-i văd p- iuptltonii iul Hn1stcSt să vă îmbrățișez șl să iau part— Ic
rugăciunile vonstn— și Ia danueiie duhovnicești de cane v-cți împărtășit; dan, întrucât an un
trup nlclnct de o bocii cronici, încât nu pot nici micei să mă ridic din pct· și întrucât nuiți
sunt puși să ne pândească șl, asemeaea unor iupi ripiioii, aâadesc nomentui când von autec să
sfâșie turna iui Hrisiost vin să vă vizitez prin ăc-asii scnisocre- Vă nog, mal întâi de toate, să
ficeți pentru nine rugăciuni stănuilocn- ca să fiu considenat vnednϊc· cei puțin în zlinin și
ceasunIlG câte ni-au mci rinns, să sluj-sc Dornului după Evanghelia Inp1ăățieϊt în ci doilea
nâad· să-ml î-ntați slăticlunea și mcntlnealc apăsătoare a scrisorii. Atia dacă an putut afle un
blntat cane să n. poată în- d—plini dorința, vorbesc d-spr- fiul nostru, călugărul Eugnniu-
Prin ni vă nai nog o dată să faceți rugăciuni p-nliu min— șl p-ntru întreaga Biserici și să ne
1Uspundeți1 înștiințându-ne despre etU1i1e ds lucruri de ia voi, adnt1u ca, fiind lămuriți
prlvltot la anest lucru, sU fim șl coi îctr-o stare suO1etesenU mol bună.
EPISTOLA 140
CUtns B1ed1inp Sic Actlshia436
I
Cics-ml va Os mie enlpl ds porumbei, ca să zPrr până la voi și să mă odiCnesc 42, și
astfel să-ml astâmpăr dorul de a mă întâlni cu dragostes vrostră ? Din 0-0-11-11-, îmi ilpsesn
cu numai a1ipiie1 ci și putersa trupului mi s-s slăbit îc urma Poiii îndșiungste1 lai anum m-
436 Ce luncă a Coăt aotopioșee ori-Oocșiinr -lin ti olioliin și Ce câio r-beare ao trebu it să uer ă i CovadU ! Dană au Orst ΙΓ-Ι- ziisis pnie nane ou tr-nut, îe
^η. ai IV-lsn, nsmueίSălίie din AlsxseOtln .șl Csc.staeSinoaoi Oin aΓίnίcs pr-siueii 011-0-, în snCima, la Actiohio eίSuoșίO a fost și moi grea, atât până io aeui
360, când o ojues nuCiepisnop Me1stίe1 nât .și Supă ansastă CotU, întrucât s-o adâncit s.șn-cumits „enCiemU dic ActioCin”, nare o durat, nu îeSΓStuperi1
oaΓOsae 40 Ce 001, când două (și 0- is uc timp tiei) partide se măniesu între els. Melstis o fost nevoit să se 1e0uaίeze în A1mseίS1 îe lonsiitstso Gltass, ueOe o
stat în csis moi eS1âeee legături nu Sfântul VseίiS1 noue o luptat îe Soats chipuril- no sU-i 1essscs ps tioc, dor lucrurile eu e-su putut 1eC1eato Senât Supă
moartea iui Voises, nâeC Sfântul Vasile nu moi trăia.. îe snssetă xn1ixsoue1 SOâetul Voeίis se sdre- essoU Client nomunίSățίί1 OsSs OiieS .sSUriis 0een’rise moi
.sue· M-i-Sis liaees Sin ΆeSίoCίo Oe 8 001. Sfântul Vasile îi mângâi- și îi nresoisozăi: „ajutorul vo ^01, eu vo zăbovi!”. Îî roagă să țină neștirbit Ctezul 01—00.
Poate Oe grija exactității onssSui Crez vo fi ezitat .și ei să completeze moi Oevuems învUțUSuts Ceeate Duhul Sfânt. CO. Y. Cou1SoccS1 op. cil., II, pp. 61-62,
note.
242. Ps. 54, 6.
243. Evr. 10, 37.
244. Is. 28, 10.
245. A sn vndnn și ΜωΙ dn sub nr, 125.
au zdrobit cu totul șl supUnările nare cu se mal termină. Căni clns poate 0^0 un suflet tere ca
diamantul
208 seu ce rbraz or 01 atât de gros și SFÂNTUL
de nesimțit, înnât
VASILE CEL MAREsă nu audă dic toate pUrțile
geamătul mulțimilor InSonst ca uc plâns unison și uniform șl să cu ss 1mbr1nUudasnU ds
supUrsiș, să nu se gârbovească până ls pământ, mănlnân- du-ee nu totul în urma atâtor griji
împrvărătosnș ? Dan <Dumcșzeu> Sfântul să ne dea puteri să scăpăm din aceste încurnătuni
fără leșine și să ne hănă- cșsecU ușurare după atâtea nClnuti ! Ds 0—0, aș drti na șl vri să
aveți porte ds mângâiere și, întăriți ds bucuria acestei căd-jOl, să tișcețl mol ușor peste
nșnozuriiș și suOelințele de anum. Pentru nă dacă ne plătim datorie psntiu pă- notș, otunnl
loviturile ps cete is-om primit până în ensostă cilpă por o 01 0^- tuie pentru o înlătura de le
noi Os anum înelnte mânia lui DumnezdU1 ion dană vom fi fost chemași no pile snșete
îcnernăni să ne luptăm penttu evlavie, atunci Domnul, Dreptul Cere p1ecidșozU aneosSă
luptă, nu va îngădui să Oim îcnșr- ceți peste puterile cooet1Ș1 iar pentru suferlnțșlș ds până
anum os vo răsplăti nu nununo răbdării șl o nădejdii în El. SU cu slăbim, sșo0an1 nurejul
luptei nooette pentru nr-dință, nici să ne fonsm cs0o1cice cClnurlie pe nete ls-sm răbdat până
acum ! Căci cu după un singur oct de curaj și nici după vreo ^0-- ricțU snurtă ss poate vșdșo
nât ș de marș putersa sufietuiuί1 cl Domnul, Cote nr puce 1- îcceecarr iciiile, vrea ca st
primii etaplela dreptății cumai după ispitiri îcdriucgate și pilnr de etUdare.
St ne păstrăm du statornicia cugriufui, st ne întărim și mai cell temr- fin credinței îc
Hrisloa și elucci nu va întârzia nici ajutorul· Cui zice epes- lelul, „va veni șl nu va
lctîrzia”a431 êu, cuc se spunn în Legea vrche>, „așteaptă întristare peste întrlstarn, nădejde
pestr nădejde, încă puțin și ir voi izbtvi”a4F· Iată, așa ^ίη at-i mângâin Duhul Sfânt pr fiii
SEl prin făgăduința celor viitoare. Pentru că, înle-adevEr, după întristarr vine nădejde, ine
crea cr ntdtjduic n foarte aproapr dn noi. Și chiar dacă am vorbi dn timpul cât durrazt viața
unui om, va trebui st spunrm cE n vorba dn un răstimp lult pena scurl în comparație cu viața
cna ftet dr sfârșit, pr cern ce-o asigură cEdejdra noastră,
II
Cât despre MUrturlsiera dn credință, noi nu vrrc st prlmic alin lai Ϊ—Ε, așa cum au
încrrcat sE nr prezinte alții, dar nici nu îndrăznii sE com- punec afla ieșită din mintea
conslet, pentru a nu face ocineștl cuvintele credinței, ci nuiei cera cn cn-ăe învățat Sfinții
Părinți, ^111 pn acera o pepu- fariztm printre cni carn nn îniΓrebta4n. Căci na s-a lnsnlEțnnil
în Biserica neaslrt dr atunci dn când Silcții CErinți eu Γndestat-e în scris cu ocazia îciru-
nleii SicoduIei dn la Nicrrn șl sΓrdnι că -cee-șl ιEΓturiațΓn o aveți pr Uuzr și vol, iar pentru
a nu fi ecuzeți dn irnevie, nu renunțăm dn Ie a o Γnpre<usr aici cuvânt cu cuvânt:
„Cred înle-unul Dumcnznu, Tatăl Atolțiitorul, Făcătorul tuturor crlor cevUzulr și ai ceioe
văzutn. Șl înte-ucul Doin Ifsus Hristos, Fiul fui Dumcnznu, Unul-Ntscul dic Tatăl, adică din
ființe Taltfui, Lumină dic Lumict, Duιnnzre adevărat dic Dumnezeu adevărat, cUscul iar, nu
făcut, deoființt cu Talti, prin C-rrle toate s-au (Ε^Ι, atât cefe din cer, cât și cefn dn pn păiânt.
Carele prnlΓe coi oamenii și prctru a noastot lâctuien S-a pogorât dic sreuri, S-a îcleupal,
făcându-Sr om, e pătimit șț e înviat în e leria zi, S-a îctițai le cre șl iarăși va sE vin sE judecr
viii și lorțil. Și îcteu Duhul Sfânt.
Ier cni cn spun că a iost uc tiip când Fiul nu rra și cE cu existe îneintr dr e Se fl cUscul
(cu irup n.ir,), nrnleu că S-a iUcut din neființă, ni binr, pr acești oameni cnrr susțic că Flui n
din alt ΐnostes sau ființă (drcât Tatăl), Fiul fiind duci supus schimbării sau afireUrii, pr toți
aceștia Biserica catolică șl apostolică îi dă acateiei”.
Iată, așadar, cr trebuie st cendrm (coi, cerșlinii)· ÎclΓucîl învtțtluea despre Duhul Sfânt nu
s-e precizat, prnteu cE pr atunci îcct nu Ιη^ηΓΕ la ίϋ-ΙΕ pceviatomahli (luptătorii contre
Duhului Sfânt, n.le.), CUeΐcțΐΐ n-au vOTbil ninlc d—spie n-voin de c-1 caatenctiza pe cei c.
spun că Duhui Sfâni țin— de 1ΪΙ-Ι zidită șl slujitoare. Or, în Dumaezeϊatca șl FericiSa Treine
n-a existat
EPISTOLE
absolut nimic din lunea c-ion zidite. 209
EPISTOLA 141
Cline Euseblu, Ga1scca de UcmcscSc
^11.1 în vara lui 373
I
Am prinit deja două scrisori de Ic dυnnezeϊatcc și d-sivânșita Ta înțe- Inpcϊuae· C—c
dintâi d-scria piasilc cu câtă nerăbdare am fost cșteptat dn către poporul dn sut jurisdicție
Sfinției Taie și câtă 1.111^^— cm provocat pria nepcntiriannea Ia ac-I preasfânt sinod. A
dcua· de fapt anterloarl dacă o apreciem după scris, den car— mi-a fost mnâncli mai tânziυ·
cuprindea îndemnul vredaϊc de Tϊne· den 1^^811 șl nle, ca să nu neglijez Bisericii— iui
Dumnezeu și să ias puțin câte puțin pe seann dușmanilor ccnducerec tnetυniIon, fapt cerci
fac— să crească cutonitctea Ιϋ, ian a nonstri ti scndi. Cred cl an răspuns ic fiecare în anntn·
Tctυși· întrucât nu sunt sigur că cei clnonc I--a fost încredințată slujba transmiterii
conespoadențe1 au păstnat răspunsurile meie, aș vrea să nă aple p-isoniI d- amândouă ac-ste
pnob1nnn- Privitor ia att-nța η-η, cons-nn-z un notiv ΙΜΙΙ- ăd-vlraS, a cirul justificare cred că
vc fi ajuns șl Ia Sfinția Ta: cm fost reținut de o bocii a cărei gravitat. n-c cotorât până
aproape de porții— norțϊi- Chici șl acum când scriu această scrisoare· scriu ccpieșit d-
urnirile acestnl boiϊt cane sunt ctâi dn greie· încât ar ajunse unuia să spună cl ateneaGa
încercări sunt foarte greu de supcrtat·
II
Vreau să știe CurGraicϊc Ta că nu din neglijența nea au fost Srădcte interesele Bis-ricll în
favoarea ndveiscriior ! în ac-nstl privință, aș vrea cc Sfinție Tc să știi că, fin din 1-^, fie în
urme unei csitudini încă îndoielnice șl lipsite de loiailtiiG față de mine sau chlnn din cauza
împotrivirii pe cere diavolul o fac— ăapteIor tun-, —piscopil cu cere stau în ωη^ίϋ— nu
contenesc să s. ridic— împcSIϊva nea.
în aparență, cnl nai nulțl sunten uniți unii cu 11^1, ^-1 ce a făcut d- pildă șl bunui
<epîscop> Bosporiυs <din Coicneea>· în reeiitat— însă, episcopii nu-ml dau nici un ajutor
în probinneie de cea nai .ΐΓ^η^Ι nnc-slint—. Poat— și această descurajare, mal nuit decât
ăllceva, ml împied1σa să-mi recâștig puteriIe, p—ninu cl în continuu criznin reînvie în urna
supărărilor nele tot mai .ΐΓί. Ce-aș puina face singur, câtă vrene cenocnei—, după cun Cin—
o știi, nu-mi pernii răspunderi de așa măre importanți ? Și totuși, cn netodi n-am încercat ?
La ce jud-catl n-an făcut ap-I fie prin scris, fin prin înlă-ve- derile avute ? Doar au venit
până în oraș la zvonul că aș fi murit. întrucât însă Dumnezeu a hotărât să mă afle încă
viu, le-am adresat cuvintele pe care le meritau. M-au respectat cât am fost de față și au
făgăduit tot ce se cădea, dar, din clipa în care au plecat, s-au grăbit să revină la vechile
lor păreri. Se vede că am parte și eu de acea stare generală de lucruri, când e evident că
Domnul mă părăsește, pentru că dragostea s-a răcit și fărădelegea s-a înmulțit, cum
zice Scriptura437 438 439 440.
Să dea Dumnezeu să prisosească măcar rugile Tale atât de puternice pe lângă El!
Atunci, într-adevăr, vom putea fi și noi de ceva folos în aceste greutăți; ori măcar să ne
ocolească osânda dacă nu putem să ne împlinim scopul strădaniilor.
EPISTOLA 142
437 Mt. 24, 12. NsputâeO ao1Sίn1ao nini lo ssrbăuils Os hram Sic SsmsestS1 eini io primul sinod Sie Aetίshί01 SOVntui Vasils OeniauU nă ou oumoi
Prolo gn-o l-o oprit, ni mai niss Cszbieauso nictis -ΟΙ-Ι» eă11 Ilpso lou CS eesuzisxm1 inviCis ion. SU Oi fost îc aauSs și r iipsU Ss tsnt o e0νetu1ui ?
438 EupsiCie srs nomsmouot lo Sate CS 7 xspt. Muulss în timpul lui Iulian Apostatul (nO spiet· Η)0).
439 Ss ieSeΓUίns pentiu ^^11-0 Ce Sări o unui ρ^Ι.
440 Numai în aneeetU eίegurU epistolă Sfântul Vasile OoisssșSs trei Oormuls CiO-rite Os aoiiSsțs: τιμιοτης, τsλεi.oerίa șl șpovTa-c;.
Către un contabil al prefecturii
210 SnrieU îeSFÂNTUL
neui 373
VASILE CEL MARE
Am strâns pe toți frații noștri horepiscopi în ziua de pomenire a fericitului
Eupsihie247, ca să le fac cunoștință cu Vrednicia Ta. întrucât însă ai lipsit, trebuie să-i
înfățișez prin scris desăvârșirii tale. Cunoaște-1 dar pe acest frate, vrednic de
încrederea înțelepciunii Tale, întrucât e temător de Dumnezeu. Pentru cele ce-ți va
raporta cu bună aplecare în legătură cu cei nevoiași, binevoiește a-1 crede ca pe un om
care spune adevărul, iar tu dăruiește celor săraci ajutorul de care ești în stare. Te rog,
totodată, să vizitezi un azil de săraci din ținutul învecinat și să-l scutești cu totul de
dăr^248. Această măsură a fost deja agreată și de colegul tău, adică să scutești de
sarcini obștești mica proprietate a săracilor.
EPISTOLA 143
Unui alt contabil
SnrieU în 373
Dacă ar fi cu putință să vin personal la Respectabilitatea Ta249, aș face eu însumi
un raport complet despre temele pe care voiesc să le discutăm și aș lua apărarea
oropsiților. Dar întrucât starea rea a sănătății și ocupațiile mele mă împiedică, îl trimit
pe acest frate horepiscop în locul meu și te rog să-i dai alenția sinsrΓt și sE-I ίo1eaeșli ca
sfetnic; st fii convins cE-i în starr, em înțelept și prieten al adevErulul ce rste, st den aίeluri
desper problemele cr se 1^^. DncE binnvo1eti1, te rog st vizilnzi ctcicui de săraci adclnisieat
dn ei, și nm cecvingeena cE nu-1 vni ocoli, cUcl nici tu nu η^ί necunescElee ni acnstei
lucrări; și dupE cuc mi-a spus clcnva, tu însuți peoți dn grijă enuiă dlnire aziiele din
Aiasia250 polc bunurile pe dere ți le-a dat Dumnnzeu, ier când vni vrdea acest așezământ îl
vei da iot cr-1 ve lipsi. Șl ceIeguI tău mi-a făgăduit eeresere milă pentru ezifein de sUeaci. îți
spun acest iuceu nu nenlΓU ca tu st-I imiți pe altui (căci îc chip fiorsc tu η^ΐ prntΓo alții o
stltuzt în bine), cl pentru cn st ^ίί că și alții ne-au dEOțl în acrisit privință semne de favoare.
EPISTOLA 144
Unul ίnsprdlee fiscal al npaohlfer441 442
Scrist îc anul 373
Suci convins că îl cucottΐ pr acesi om pr carn I-ac întâlnit îc oraș. Totuși ți-1 prezint șl-i
recoinnd, prin ecnnslt scrisoare, ca pn unui carn-ți vn fi de ίoIes în culte lucruri pe ceen le al
in iciit, daloritU înțelepciunii șl nvlavlri cu caee poate propune cn trebuie făcut. Despre crea
ce mi-ai vorbit Ia ureche e ιeιecluI st drschis acum, după ce iratefn de care țl-em veΓUii îți
ve face un referat despre situație stresiler.
EPISTOLA 145
CElen Pusnbfu, episcop dn Sac-sala"
Scrisă în 373
Cunosc csnumUrnleie eboarIf pe sere Ie înduri în ielosul Bisericilor lui Dumnnzeu, după
cui nu ci-nu rămas neștiute nici cultnie treburi pe cern fn ni, ier tente acestea nu Ie faci Ia
întâmplare, ci rândulndu-ie dept veia Iui Duiceznu, nΓrcum și dunt „vecinul” cern vă -tact, o
441Din ceu scetiΓs pnnlro un -zil din Amasia.

* Uub1rcl similar cu crin două -ninrl-arn. Chiar și din nuținnln ștlel Μοη sn d-u -ici se peats -diie- până undr s-n înlins aciivltiin- fiIantranisE - Uίântelu1
Vasiin,
442 în -nul 372 Sfântul Vasiin vizitisr pn nΓistnceI sUo, EesnU1u de U-ιos-l-, carn-i iEgă- de1an ct-1 va întoarce vizita în -nul viilor. CΓslnxlân< prezența
unul îcaft dnmnllar icpnefai, puasb1u se scuză, fapi rnl-iat înte-en limbaj dn ețegΓE irenin de călon Sfântul Vasiin· Nu se știe cum s-au nntΓndut IodeoriIn, <ae, fa
sduelE srnms ^Ε anul 373, îcpΈe-teI Vaisns - carn vsnisn st siziieze Slola (duci șl U-ces-t-) - vn seina drcestui <s soΓg51eniΓn în Teacia - Iul EessUiu, ^Ι ne -oală
snist. 162, 183, 198, 239, 268, Deci „«^1^1” ne- îcnEΓ-tuI îcsoț1·
251. Nu —ne 1^™ ușon să panrunsi peste 250 kn penseu o ^ειη^α vizili,
* E vcntc de un nepot ci iui Eus—tiu dn Ucncsaιc· Lui 1 sn edentează și —piti. 168.
252. Eutnbiυt unchiul Iui Aalich·
seertn noastră, întocmai ca pr niștr ntaEreIe carn zboară iEră să se îndepărtezi fiecare prea
mult EPISTOLE
dr ôopofu^ cufU. Nimic din ncrsina cu-mi rămâne ascuns. 211 Dar dorința e uc senilmeni
atâi de peleΓnfc, inclusiv pentru - spera IecΓuri inacceptabile ori a înmica IυcIυri inpositϊ1e·
dcr mal ales nld-jdea pe ccre ne-o punen în Dornul — mal pυtnraϊcă derâs tont-. Căci nu
dlntr-o venitele nesocotiși, ci prin pυterea credinței ni așt—pi tă aperi o ieșir— din dificultăți
șl cc Tu să învingi ușor piedicii— pnatrυ a o v—dne pe cec mal iublii dintr— Biserici șl,
desigur, cc să fii văzut șl Tu dn ea. Ocnste va fl pnaSrυ ne c—I mal prețios eϊaSre toate
tunurile: să privească fața Tc șl să-Ți ascult— s1asυig5I·
Deci, nu-l ilsc pe aceștia cu .p-ianțele aGInai1nϊte, pGatnυ cl cnui 11-^1, când mă întorc-
an din Siria, aducând 1^1 promisiune pe ηη- cm ar1nϊt-o· p- ce cuine ciezi ci cm ϋηΐ Biserica
piin ϋ-Ι- făgăduințe ? Să nu anal cu o altă orazie vlzilnnec el, precn1aunctuIn ! Peatrυ că s-cn
putea s-o v—zi șl altă dată· dan atunci nu împreună cu minG întrucât boala mă arGteaza să
nă reSrag grabnic din ac-nsti viață plini de dυnGri·
EPISTOLA 146
Către Aniloh443
N-an să te Iavϊauinsc nici dn len— și nici de indolență peaSrυ cl ai ninas nul aiuncl când
s-a ivit prilejui de a scrie. Salutul pe cane mi I-ci trlnls prin ac-asti mână atât de aIețϊcasă îi
socotesc nai de pr-ț decât muii— alte scr1scri· Drept răspuns, te salul șl eu șl te înd-nn să te
legi ΙΙ-ΓΙ^Ι— să-ți nâatυϊeșt1 sufietuI· si1pâaiad prin cug-tae- toate patlnlIe cărnii șl păzind
nereu gândurile Ia Dumnezeu în casc sufl-iulul tău ca Μΐη-^ templu preasăâat· La β-ηη-
lucrane șl ia fiecane voită tă ci înaint-c ^^1^ tribunalul Iui H-dstot, penSiu ca lucrările ΐαΐ-,
una câte ϋΐ, fiind iegate de ac-ti amănunțit și îngroziSon excmen· să-ți aducă mărire în ziua
răsplății, când vei fi coasidnIaS vrednic de laudă în fața îninegii crenSυri· Dacă acest mane
on252 cn primi să fecl dnum până Ia ^1, n-cn fi un nlc câștig să te veden și pe ΐίϋ înpreuni cu
ei în țana ^^ΐηΐ.
EPISTOLA 147
Citie Aturglos*
Urrisă în cnui 373
Până acun cn-dean cl e un sinpIυ mit îsloiitinea Iul Hon-n, când cl- tean pentea n II-c în
cen— se povesteau suferințele Iui OdϊSGυ· Den cein ce nl se păisau pâcU anum un simplu
Posm, Oe necnecut1 m-am învățat să ie noc- e1Oș1 nu totui verosimili nâcd am auzit Oe
nenorocirea cdașteptatU cars a Set pșsts Maxim, nsi visOcln în toate privințele.
întt-eOșvUr1 șl Maxim ere nUpstinlo unei națiuni nlniOenum Os O1sp1dțu1S1 cei puțin
tot atât cât s-a dovedit șl Uiise ca strotig oi ^-ΤρΙοοί-ηΒοι. Șl după cum 011^, cane aSucass
mani bogății, s-s întors anesU cu mâna goaiU, tot așe șl ps onesta cecorocirea I-s adus în așa
eterȘ1 încât a SrePulS să ss anate îc fața competrloțiisr sUl în zdrenți străine. Posti nă aneste
mizerii cumplit, Ie-a primit Ullss din prinică nU l-n îndârjit pe iestrigsni șl pentru cU a căzut
sui apUsenee Snilsl, -ηη,, sui înfățișări Oe femeii, avea o cruzimi și o Odronitatd Oe câini.
După ce, așeSor, ePla o putut scăpa nu greu Oe ansastă IndvltaPilU Out-tună, Maxim te
roagă, prin mine, SU-Ș1 aduni aminti Oe finea nomunU și, întristat cum e fUrisc să Oii
pdntnu nenazuiiid iul atât Os nimeritati, să nu-l senunzi situația sub vUlui tUnsiil, ni s-o faci
cunoscută oamenilor Os ie -scCundi,. El cere să 1 se Sen un ajutor oaidcand împotriva
443 Fotlul suvnnaclcă ci Ccaceocϊeϊt Maxin, căzut— în dizgicți—, dn ^—1 Ufaatυi Vatii— îi roagă pn gen—nciul Abυăg1cs să int—nvini pealnυ ei ca să
fin n—ătiiitel nlcen din aυnrl dn veden— ηω-αΐ. Să fi fosi ariσϊac ^-111 iul ra1cmnϊi1G scârnile dn relațiile iul Mcxin cu o fnneiet ic cine se face iluzie prin
ruvâalυi „υΐα” ? (P. ^.1^ op. cit., II, 228). Nu tn știe.
* O nouă intuăvenSie pcnSin aceuași șuvargutor Maxi m, du case ne socSise epÎsii 98. Anum nVeS o căzut și si îc Ο^ΠΡΙΙ- și nVeS o ais1dut tot ns
suussee1 Sfântul Vasile îctenvlcs nătrs onSuolui guus1eoSs11 ^0100. Cf. și saiet· 147. <Dssa1s snset Tinisc, v. PLRE, p, 921, e·v· T1Oίscue 2>.
calomniei porniți împotriva iui, lan dană onest ajutor cu vine, să fls măner demascată intenție
nsiul 212
nars i-a insultat. Ar 01, aesOeI1 o nonsoiane euO1nidntU
SFÂNTUL VASILE CEL MARE pentru uc om nare o căzut
victimă ucsl neOrdptUți1 dană or v-Osa osândită în Oața iumll răutatea ceion ne eu com-
plotat contra iui.
EPISTOLA 148
Către Tnrl re
Scrisă îe anul 373
Multă mângâieri adune nsior ^Γ^ΡΙΙ chiar și numai OepSul nă poți șl Tu să ie plângi
Cutitili, nu atât mal muit atunni nând găssșSl PăuPețl în etare să simtă alături Os ei
0u1e1i1e1 datorită sectimdnteisi lor noPils. Așe s șl șezui pleevșndietuiul frate Maxim, Oost
conducător al patriei csestre: după ne o sufit-it ce niminl altui, Ollnd golit Oe tot avutul
moștenit Se ls tetăl său, precum și Os tot ne ΟΙΟ^^- în 0șcu1eu1 alergăturilor sole îononci și
înnoir, Supă ne o îndurat η^Ον^Κ- sufericți, 1mPs1nUvicnu-Sd1 făuU eU-ș1 01 putut apăra
și nrepturiii sole nitățșndștl pentru care ss zPats și ultimul -,^,00 llPer, Supă cs dar a pătimit
atâta, mi s-a plâns Os tont, acdetd Ouidil șl mi-e nsiut eU-Ți îofățișdz și su ps snurt toată
aneaetU epopid de IllsOU nan, l-n noplișlt.
Ier nu, înleecât n-am găsit altă caln sE-1 înIEloe nici ucn din acnsin nece- oeclri, l-am
făcui bucures pitcurea dr - aduce in cenodlință Mednonțiui Tain câteva din cule pe ceru Ir-
nm auzit iaioria1ndutsu duspru nl. Faptein carn s-au prtrecut merg până ncoio încâi dovedusc
rtutalua vinovatului, nu conving cE victima face parte din craia celor vrednici de clfE,
întrucât chiar și numai făpiel cE a fosi năpăstuit atât du greu u un semn că a fost eâcduii de
Dui- cuzuu fn astfui du încercări.
D-r pentru Maxim e dusluit cângâiuru, puctΓe leate neneroclriin câlr au dat pustu nl,
făpteI cE Tu îl privești cu un ochi bineveiter șl cE sn îndreaptă șl peste ui e rază din bunăt-lrn
Ta, dn care se aiâțln alții,
Toți suntei convinși că icffuecța Ta va fi -rit h-tErât-aru în fața judestțiΐ· Iar cui mal
îndreptățit între toți ustu aducătorul ^ΠΙ^ scriseri, carn a curul-o cu gândul că sa fi du feios,
O, dacă i-ai putea vedea și pe uf vestind, îm- preent cu atâția alții, din tentă puterea glasului
său laude Ia adresa Onera- UliitEții Tale !
EPISTOLA 149
CEten To-lan444
UdeisE în anul 373
Ai pulul vedua și Tu nenorocirea cere a dat peste Maxii, acesi oi se- cetil altădată între
cui lai binu vtzuți, iao astăzi dlniee cel iii nefericiți, după ce fusesu îcnintu tocmai în fruntua
patriei neesleu, mai bine c-nr fi fost l Mt gândusc câi de drtestebflE devinu pentru cui melți
conducerea popenrelor, dacă deugătoriilu ei celu ini du fructe sfârșesc în chipul acusln, încât
ce nevoiu nm avea st istorisim aitcunțil tot ce ac văzut și nm nuzii unui om c'irc, prlc mere-
sn pricepere, u în stere st ghicunscE tel ce a cei rămas nespus din faplulu cere nu gvel loc ?
Nu ml se vn ptena iErE rest st spun că, deși învinuirile adusu acestui om îcaiclu du s-sire- Ta
nici sunt multu și geulu, letuși cule cunosdutu după vecirra Ta s-eu dovedit - îl și ule pildă de
inre ίΐΙίΐηίΓορήη ! în ericu caz, s-a exagerai feerie muit în calomnierea, în PECU- blren șl în
suferința înduratE du el, prin mUsurlfu pe carn stăpânll-ral le-a sceenll împetrivn lui,
Mai neu, acrst v1cne253 - vrnit cu o înlrengE leupt să-și cempluluzu nufugluieife· Dacă
Tu n-ii vrua st-Ți pui deasupra nu<ernitțΐlului lâna Ta ecroiitenre, uste de prisos sE-Ți crr sE
fii binevoit-r· Toluți, vrând să-i ajut pe acest oi, reg Dΐatindtia Te st adnugu prin noi cuva Ia
râvna îlruascE spre bine, pentru cn felesul ougtcinții ftculu du noi pentru acrst em sE apnot
444 O Ϊ—Ε revenire 1- κηη^ΐ pe-UIumă ca ,și în nesds<ncta· 253, Cf, nnΐat. 225.
cu cfneitatu·
EPISTOLE 213
EPISTOLA 150
214 Cltre Amfiioeiu, ca dinSFÂNTUL
pnit-aVASILE
iul Hnneclide
CEL MARE
445

I
îmi aduc aminte despie ce vorbean ceata înpneunl și n-an uitat air1 ce-am zit eu, aϊcϊ ce-
nm auzit-o spunând p- Notiețec Ta, cu toate că acum viața publici nu mă mci atinse. Cu tonte
că în ce priveșie inima sunt ăceinși și nu n-nm dezCrical cu totui de omui vere1, cel puțin în
afară, și în cn plivește îndepintcnea de lucrurile veacuiu1· totuși cn-d ci de ncum m-am
ridicat oan-cun la caiea viețuirii în H-isCot. Stau de vorbă cu nin- însuni întocmai ca șl cel
cane, pilnuind să poinească cu vaporul pe ηιη—, caută ti scrut-ze s—mnein vn-nii.
Navigatonil cu nevoie de vânt prielnic pentru drum, pe când eu, de cei cane să mă îndrume și
să nă 11-^1 singur piin vaiυIϊie enan— al— vi-ței.
După câte socot· aș avea nevoie nai întâi de un frâu aGatnu îmboidiiiie tîneiețiî, ian în cl
doii-a rând de niște pinteni254, cane să nă îmbold-atcl pe drunui pietlții. Ier cea cere ni ie dă
p- amândouă e miatea· cere uneori înl ccnectează lipsa de di.ripiiaă, 111-^1 îmi îmboid-ște
trândăvia suf1etυ1uϊ· Mai am aevoϊe, npoi· șl de aite leacuri cane să-ni sa-1G necuilția
izvorâtă din obișnuință. PenSIυ că Tu știi, IntI-adGv1e· cl ^1, cere n. oblșnuirăm d- multă
vrere cu viața lum-asci de ia tiibunn avccatu1ui· nu pn-c sunten zgârciți ia vorb. șl nu prea
punen nici o pază asupia închipuirilor cere se st-nnesc în cugetul nostru sut influența c—Iul
naυ· Pe de altă paniG· cid-m pradă Snufi-l șl nu ne dăm Iaapcϊ dn a ne vedea p- noi înșine cc
fiind înSnn cei nil 1^1. împotriva acesion lipsuri cred cl am nevoi— de un dascăl mei- și
expenϊrGntat· Dan șl mai nult este nevoi— de curăția ochilor suf1eteșt1· aeatnυ ce, fiind
îndepărtata, atemnaGa unei uIdcri, toată ^^-^.-1 pnovnaϊtă din ignoranți, să putem scnuta
ania fnumuteț-a siav-i dunaezeϊeștit ce-a ce nu pot cred— c-an fi Iceυi un—i strădanii
n1nuatn· nici c-cn aduce un n-ms-mnit folos.
Știu sigur că acestea sunt lucruri p- cane le vede și Ințeieprϊunea Tc șl ia f-1 dorește tă
nxisin și cineva cane tă mă ajut- în aceste sSiidcnii, ian dacă într-o buni zi Durn—zeu îni vc
ajuin să mă Μΐ-Ι^^ cu Moderația Ta, e Ιί^^- cl voi învăța rai multe lucruri eespne c-1- la cane
tnebuin să reditez· în momen-
445 Heracli—e cea prieșepui iei ui mfî ΙΟΙΙ. oHtorul eo-uc op itc Caoni um. TurmÎT-srră ateeași școală și profesau nGlonirCt până cn îaln-c buni zi s-cu
^ΐΐη-ι anâadci tă tn călugărească șl tă urmez— cei-c Sfinților Vasile și Grlgoii— Teologul. ^ΐη— timp, HencclidG vlzit—azl pe Uăântυ1 Vasiin șl se —nluziăsr-azl
de lucrarea iui, rămânând în CnzcănGC· Arfilohiu acuză pe Sfâniui Vasile că i-c „sGeυs” arintnnυi· Epistolă de față consiliul— răspunsul Ufâaιu1ui ,1.11—, dan
„ca din partGc iul ^1^1^—’'. Ec e o pi-docei— penSiu un răGșt1n1.n al fipiei.
254. Diogeăe L-n-tiLC· iipo cio, IV, 6, Vad. τοϋ^ p. .3 5. Ixgenda -punt pă, -ε^ b^trin, P1ctca s-a dus cdcl1 ia o prăvăli— .1 cunpeăe frâu șl aintnai; fnâul
aGnlnυ cnl nai ag—n dinii— elevi (Anisiotei) șl piatGni1 aGalnu cnl mei încet în ^—ΐαη- (Xnaocăcin)·
255. Fac. 19, 26.
256. Are dreptate Y. Courtonne (op. cit., II, p. 73) că acuza adusă lui Amfilohiu poate fi întoarsă lui Heraciide ca un compliment.
257. Ps. 33, 14.
258. Un adevăr pe care Sfântul Vasile îl afirmă adeseori; cf. epist. 97, 207 etc.
259. A se vedea rugăciunea din timpul Axionului la Liturghia Sfântului Vasile.
260. Lc. 3, 11.
261. Mt. 10, 10; Mc. 6, 9; Lc. 9,3.
262. Mt. 19, 21; Mc. 10, 21; Lc. 18, 22.
263. Mt. 13,45.
264. Fap. 4, 34-35.
265. Didahia celor 12 Apostott 13, 2 (P. S. B. 1 31).
266. încă o miplurie cl Vcsii— nu voia ă—iniLeăec în aυst1Gt cl «1.^1®— șl fίiantnca1G·
tui Os ΟΟ|^ din prlnlea igeoraoței mels, nini mănar cu-mi Sau ^^0 nâtș-mi
i1asden· Cu toate ecșeSea1 cu m-am pocăit de la Puc 215
EPISTOLE
îccșput1 dor clci cu șovăie
suOletul msu spus țlota unei visți mal ucduCovc1n1te· Pentru snesa e-an putea na
Tu să 01 Oost îngrijorat dic prlnine msa, eu cumva îotrrnâcdu-mU cândva îcaprl sU
ajung și su stocă de p1aS1U1 cum s-a întâmplat Oemult nu o Oemeis 001—01-255.
E orsps nU slujbașii statului mă unmăuesc așe num îi caută agenții pș dece1to1: de
Oape1 ucsU1 iolme msa eeee csa cane mă pteseazU1 măuSurlsic- Su-șl sieși nssa
cs am amintit.
II
întrucât oi pomeolt Os vinClii piscuri șl pentru nă al dșciarae cU Te-al făcut însuți
pârâșui Tău, m-ai OUnut să râd nu toată amUrUniucde îc nere mă rOiu; se vede nă tot mol
șști încă retor și cu Ts lași ds îcddieeciniiea eneaeea2’ 61 îc csea ce mă prlveșeș, văd că, așa
neștiutor cum sunt (Sacă cu mă depărteo cu totul ds adevU1)1 cu există decât o singură cale
nars dune ie Dumnezeu: csa pe cere o PăSătonesn împreucU trți nel ce merg spre Ei,
lâcduicdu-șl viața îc duCui aceluiași cuget. Căni ueOe m-aș putea dune, Doamne, no să prt
trăi departe de Tine, să cu trăiesc cu Tine șl să cu-Ți siujșeș Țle, după ce IVogă Tine cs-am
găsit amândoi mântuirea ? Trupurile noastre vor putea Oi despărțits unui Os nitul, dan ochiul
lui Dumnezeu tot laolaltă ce vede pe amândoi, dacU, Piee1cțe1ee1 viața mea e vrșdelcU să
Ois văzută de ochii lui Dumnezeu. Căci am nltit undeva îc Psalmi: „Ochii Domnului spre cei
drepți”257· Doidsn su însumi să viețuiesc șl trupește alături de Tine șl ds toți nel ne șl-au
exprimat aneleașl pisOirlețe na Tlcs și să petrec zi .și crapts îedoicdu-mi gecuccCil îcalotea
TstUiui coet1U1 Cais deee îe csiurl, împreună cu Tine șl cu orișice dic csi ce ss îcnhlcU num
trelule lui Dumceceu· Căni știu că rugUnlucea îc comun aduce mare Ooios euίieeu1u1258·
Ds Oiscote dotă când sunt arueceS undeva, îetr-uc nrlțlșor ai euOiștu1u1 msu, șl gem,
întrucât prștuticdeci mU îeesSșște snuoo nă sunt uc m1en1coe1 cu mai am putere să mă Pirui
îe fața îcvleultllot Tals, iar dic nlips ansea mU oeνedeec su însumi că sunt uc miccicoe nare
revine la vșcClle obiceiuri aie omului nore eu spune adevăruL
III
Fiind vioit lângă Cezerșea ca să nuersc stereo ds lucruri de nini .șl eeautâedu-mU abțies
să cu intru în oraș, m-em refugiat îc azilul eUran11sr259 din epropieeu, ca st lE conving de
crea ce veiam st cunosc· Fiindcă, după -bice1e1 Iul, prrăiubitul episcop al lui Duicezuu se
aîIn etucci acele, i-am rxnus tenis pr-bleiefe de ceru mi-a verbit înțelepciunea Ta, Câte suci
ceir fa care ci-a răspuns el lnseți, pe cere nu mi-a fost cu pulicțE sE Iu țin cinte, truc cu mult
pestu mEriiua ucei sseΐsoeΐ. Dae dacă aș încerca - prescurtare a celor spusr de uf, atunci
adevărata itsuet a sUrUciei s-ar lUrgini, zicr ei, la o singură haină, despre care aducra destulr
mEoturii din Pvengheiiu· Uca era scoasă din cuvântul lui leac Bolezttorul: „Cel ce are două
haini st dea șl celui cr Ctere”a60· Afla ura perunca dată dr Mâniuitorul ucenicilor de a nu
avea deut hainu261· La acestea mai adăuga îccE una: „Dacă vrei st îli desăvârșit, <u-le,
vlnde-ți averea șl dt-o sUΓaciIoe”a6a. T-, -ș- ne-a d-t EI șl plida cu ιtΓctΓilaΓu1a63, undi se
spuce cE crguțtl-eul care a aflat du acrst mErgări- tar s-a dus st-și vândă tot cr avun cn st-l
cuipree· Pr lângă acrstra, ai ini adăugat șl acrea că cu trebuie să-și îccerdințuze cineva sieși
împărțirea averiler, ci crfui cEruin 1 s-n încredințat adimistraeea bunurilee săracilor.
Confirmarea acestei practici o scetea din Faptele Anosto1ΐ1or. înle-aduvte, pr vremua ace-
feea, credlncieșii își vindeau -verile, aduceau prețui și-l depuneau ia picioarele apostoflier,
ier ei le îcnEΓțeau letUΓOΓ, după cum avea cuveie fircare2 64· PI lai spunun că terbuie să ai
ixperiecțt ce st faci deosebire întru cel aflat cu eduvEoal în nivel și cnl cr cerșești din
1tcomiu265. Cine <E unui nenorocit dă Iul Duicezeu, dne cicu <E unui vngabecd, acufa
aruncă ucui câine, icsu- noetabil prin nerușinarea lui, dae pr caee lipsa cu-1 face vrednic dn
milă.216 SFÂNTUL VASILE CEL MARE
IV
Despre fulul îc care trebuii să trEim zi de zl, puțlcu a avui de spus, când ce gândim la
imperiacțe maeu a problemei. Du altfel, aș deei st Iu înviți du la ei Tu însuți, cUci n-ar fi un
lucru îcțulupl dic năelea iea st cicșoeez cuiva expuceera exnctE - învățăturilor Iui. Aș dori st-
l vizităm cândva împeuuct, pectru ca, pr lângă cern ce păstrez până acum în meierie, lictun
Ta sE mal nîiu șl altele noi, caee Ți-ar lipsi. îcduosebi, mf-aduc aiiclu du eΓmtteΓu1 cuvânt,
din lulțiiua celer pe cere le-ai auzii: învățătura despre îelui în care teuUuiu st letiascE
crețlinul n-are ceveir atât de mult du cuvinte, cât ini ales dr pilda zilnică. Știu că dacă n-ei îi
euțicut dr nevein de a Te îngriji de bătrânețea tatălui tău, c-ei fi pus ciilc altceva înaintea
dorului du a Te întâlni cu episcopul și nu r-ci fi sfătuit sl-1 părăsesc șl să nitic—sc
prin .iagυIătateg66· E dn—pi cl nn așteaptă peșinriie șl .1-^11-, pe când ajutoarele cere ne vin
de ic ocreni nu lămân cu noi dn-a punυni· Dn cc-nc, dacă accepți să-Ți dau un .ΙΙΙ,
conving·-! pe tatii Tiu să-Ți îngădui— si Te Iadep1Itez1 de el peatIυ un ΐί^ șl să-i gi.nrt1 p-
ac—st om cere cunoaște ruite iucIυri datorită nxpe- 11^^. altora, dan șl daioniii Iațn1npciυnii
lui piopril, prin cane — în stin- si-i învețe muit— pn cei ce vin sl-i vadă.
EPISTOLA 151
Către Euslătl-, nane redic 446
UcIΊs1 în anul 373
Daci scrisorile ne educ vreun folos oaiecare, aluncl nu întânzia nici o clipă .1 nl in
trimiți, îndemnându-ne astfel câi mai de. la scris. Căci ml— îmi plac— si citesc epistolele
oarenϊ1cn înțelepți și cern-L iubesc pn Durn—zeu, însă ca si știu daci și tu gis-ști ia min—
ceva cn t--cn autea ^1—1-81, singur iu o poți spun—, cere ri citești· Așadcnt daci n-aș fi
prins de pine muit— ocupații, n-aș renunța ia plic—rea de a scrin focile d—s, căci se spun—
cl șl apa izvoarelor sn fac— rai bună pe răsuni c. sn scoai- mci des din ea. Onlcur, se per—
cl Iecorcad1riie iaie doctonicești sunt dn prisos, întrucât nu eu sunt c—i cane cer ϊatenveația
tϊstυriu1u1, ci nurai c-i căi— au căzut șl nu mal pot fi ajutați nltf-12’ . Căci, așa cun spun—
zicale stoicilor, „deccrece eveaimeate1e nu vin cur Ie dorin, Sn—tuie să ie dorim așa cum
vin”. Câi d-spr— mine, eu nu cred ci tretuin sl-nl .chirt părerile după cur o cer —venir-ntele,
den nici nu sunt împotrivi ca cϊaeva si s1vanșna.c1 fini voi— anumit— acțiuni ^^.11—. Voi,
r—dlcii, nu vreți si cnd-ți nana unul bolnav, nici nu vreți .1-1 pIic1nυiț1 aiti suferință, cu
toate acn.tea șî vol tIebυie să vi resemnați adeseori, pi-cându-vl în față grelnion cnniațn al—
boill. Nici conătî—nii nu arunci bucuroși o pantn din înciIcitUI1t den cc să îa1iiυIe
scufundarea el cccepti s-o 1^^—, peatIυ cl, d-cât si rocii, rai bine aleg viața dusă în slnlcle.
Gând—ște-i— deci ci și noi îndurlm greu și cu ruit— p1aagnri despărțirea de cel duși
depcnin de noi, dan toiυși o IaduIărt întrucât peatnυ cnl cane iubesc adev1Iυi ninic nu-1 mai
plăcut decâi si-L al p- Durn-z-u și nădejdea în El.
446 Unui Uinue medic. GdUte ac1l cfleș, Of—st ul Vauile îl feee aici -t cσenpccația între crepti - nism șl .—^^1, ajungând ic concluzia ci cnl dintâi va
înțeles— că ideciul lui —st— sl-L cln- .1—18^ mci nuli eGrâi ^1^ pe Dccicăυ1 .υfiGtnicI și ci tnυaυniicn· A sn v—d—c șl Gai.t· 189.
267. Aluzie ic .Μΐί^α „dortcăuiu1” Eυstațiυ (dn Snbc.ic)t ci ^^1 sfii dn c folosi tis- tυriui anntăυ cmauicăn1 mădυicnGică bolnav— din ΐ-^^ΐ Bisericii nu-i
^1—^, ^11^-1 ei îasυrί s-c .ngnngcit inșind din ^.^1^—1 B1snăίr1ί- Dac-i s-cr unnc căbnșiG sfatul lui Eustcț1υ, s-an pυiGc ajuns— ^1111 ic s1nur1enăG·
* Probabil nU - vorbo ds uea și ae-sași persoană nu nsa pomenită și îc —pisS. 153.
* Salutări atidt—cdst1.
EPISTOLA 152
EPISTOLE
Către generalul Victri447 217
ScrisU îc noul 373
Dacă c-aș scrie aienuiup οηι-ηοη-, aș putea fi învinuit ds isce sau de uitări, dan cum să Te
uit pș ΈΟ-, ai nărui nume e prmecie de toți oamenii ? Și cum sU mă Ieceveec Oață de ΉΟΪ,
nare Te ridici prin mărimea slujbei peste aproape toți semenii din Imperiu ? Șl totuși cauza
tUcerli cu e greu de ghicit: mă timenm să cu eS1cghe1șeș uc rm atât de important. Dar
pentru nă ia celelalte virtuți aie Taie al adăugat-o și pe aceea: ca cu numai să primești scrisori
trimise de mics, nl șl să nauți care din ele au Tost lăsate deopa1te1 lată îți scriu de astă dată
nu îcșiedere și îi rog de mal înainte pe Bunul Dumceoșu să Te răsplătească nu eceeași closte
pe care ml-o nutrești șl Tu. Căci al Oost mal Carele decât mice îc rugUcluclIe pentru
BlserleU atunci nâcd ai săvârșit trt esea cs am n-rut. îc cese ee Oael cu dorești sU Oii plăcut
oamenilor, ei iul Dum- cecdU1 Cens Ts-e n1cee1e1 Țl-e CUfărie Pucuri îc viața sceasea șl-
Ți va dătui șl nițele îc viața de ΟΙοίοΙο, psotnu nă el umblat pe caldă addvUru1ui1
păsSuâodu-Ți cugetul îc dreptatea nredlcții de is început până ie sfârșit.
EPISTOLA 153
CUtis Oostui eresul Vietrr*
Se1ieU îc acul 373
Ds oricâte ori mi se întâmplă să nitesc vrșr scrlsrane a Distlonțiel Taie1 tot ds atâtea onl
e1Uvesc ps Dumnezeu pentru că păstrezi vis amlntlrsa mea și cu îngădui nici unei caiomcil
să minșoreze dragrstep pș nere ai vrut s-o cauți încă de ls înneput cu nsa mai dreaptă
judșcatU sau îe virtutea ucei bune obișnuințe. Rugăm, așadar, pș Dumnezeu Cei Sfânt să te
păstrez, îc anesașl dls- przlție Oață de mine și să mă îcvreOcicești Oe clestee de care dai
dovadă șl ps ners ml-o arăți îc scrisoare.
447 D—et1eataΓuiui ane.stei epistole i ss dă îe uc—ls variant— macueenie— nslitat—o Oe „călugăr .și piess”. După uc ac (374), AsCrliu - îetâlcit îc
epistolsi— Sfântului Vae1id (or. 164 și 165) eu atributul Cs epieesp· Se v—Os nU promovarea lui va 01 avut ion îe aneet răstimp. Άehoi1u sra uc personaj
important, dovadă faptul că la 23 februarie anul 380 el va fi cel care va săvârși Taina Sfântului Botez asupra împăratului Teodosle cel Mare. Epistola de
față îl aseamănă cu un luceafăr care luminează într-o noapte fără lună. Desigur comparația se adresa mai mult Bisericii conduse de el, decât lui personal.
Dar faptul că el se arătase zelos față de linia ortodoxă niceeană, urmată cu atâta eroism de Sf. Atanasie cel Mare, din care se inspira și Sfântul Vasile, în
lupta pentru apărarea unității de credință, l-a cucerit pe acesta din urmă, care-i și aduce laude în acest sens. Se știe că Sfântul Atanasie a închis ochii la 2
mai 373. Textul epistolei noastre credem că are în vedere și cele spuse în epistolele 69 și 70, față de care epistola 154 pare a fi un răspuns.
268. Mt. 24, 14; aceeași idee a răcirii dragostei dintre creștini, temă despre care scriitorul amintește adeseori în epistolele sale.
269. In. 13, 35.
270. Euphemios trăia în Tesaionic, dar el pare a fi (ca și soția sa) originar din Capadocia (P. Hristu, op. cit., II, 161).
271. Mt. 8, 26. „Luceferii Bisericii” care luminează „în întunericul nopții... în aceste vremuri sumbre” reprezintă aluzii ia persecuția lui Dioclețian.
* DestinnSae1CaS inu u ne comUle. Unii ΙΘΡΙΙ ti Sp mis Siîrziu νη auăugaS Τω άλνίπτρι
adieU „celui nor— i-o uce1 actn-eriului” („moîti- 0- aymeass”1 Y. Ο^ΛΠΟ-, op. cit., II, 97-98, Bscssis11 Griech. Wdrterbuch, s. v,); cu alt— cuvios—, e—iui
nare l-a promovat ps martinul Cdepis eni— ss voiI-ști ia efânpitu1 ipiets1ii· Din coctextul îct1eaii -Π^οΐ- ieiees cU ddsticataiui era o peiesacU PicdcucsxcutU
Sfântului Vaslis, nore-1 eucoșS-a și ps uc frate ai său, ps o nepoată ■și p- moi mulți cspsți1 „cars mă audau tors drag ps miei1 casa csaxtnU1 p- slugi și chior ps
a1ii- tseii noștri”. mprs1itatea cdinetătsilisi îi 1dcucsec pini ps ^ηί^ Ssuacus, csmiț-ls msds1d11 Sciției și Prețului, ruSU apispiasU a Sfântului Vaxi1i· îe onest
xeee ss piseueSă și —Oisrrii mau- rlel al opsi—lor Sfântului Vasiis, aSucni cVeS deniouă: „putsm dsvsCi nU ansastă -plstolU a Tost adiisatU ducelui Scifiei,
Soranus", Supă num ci se spun- îe Vita sancti Basilii, mίgei1 P.G. 32, 611. Comiț—is sun uc creștin naus nueo.ștss 0— aproape toate esnuicίί1— Pίeirin—stί1
num rsisse șl Sie acsastU eaietsiă. De ansea, cu ee mirăm că si a fost nsl nare, împreună nu ipίecsaui Bre- tacioc ds Tsmίe1 vor Fi îndeplinit șl Oorieța ixa11matU
la Oieele eaistsiii de a trimit- îc Ca- psOoein moașt-ls Sf. moitii Sava Gotul, ma1ti1ioat cu uc se îeslete îe râul Buzău și ai eUrui ma1tiiiu a și însoțit msastiii1 num
cs spun- Scrisoarea Bisericii din Sciția către Biserica din Capadocia, Kerp0-Kuϋaii1 Ausgewaldte Mdrtyrerakten, ed. III, Tijpiegee1 1929, pp. 119-124; îc
românești, 1cessiti Ss etudiU1 la Șt. Alexe, 1600 de ani de la moartea Sf. Sava Gotul, îe 1972, pp. 557-568. A ss vsden și ipiet· 164 șl 165. Cf. șl P.S.B. 11, pp.
311-328 (Pu. aisO· I. RUmuiiaeu)·
* Acest pc-ot ar-csă tsintis Iii rt iîiune biseelceaecr în Apus. Mui IMCIU ai e-t iăt-1 da Sfântul Vislie, tIerâae dn acrtec iui Pcυ1ίnt în Aal1ch1a· Notăm că
Evisni— —ia βη^ίΜη din An- l1ch1a· A se vne-a șl c—ie φ^- în ea1.tcic 138.
272. Sfântul Vasile era de părere că adevăratul episcop al Antiohiei era numai Meletie.
273. în orice caz, participanții la acea întrunire nu erau prea devotați lui Meletie. Se știe că încercările de a împăca partidele din Biserica Antiohiei
au eșuat atât pe vremea Sfântului Atanasie (cf. epist. 92 etc), cât și mai târziu (cf. epist. 138 etc).
274. Aluzie la multele planuri de a-i asocia și pe episcopii apuseni la opera de pacificare generală a Bisericii (epist. 70, 90, 92, 242, 243, 263).
215. III Reg. 19, 18.
* Despre acrst acrsonaj, cărui aSfântul Vaslle îi .spune „prie ten”i prof. p. Hristu (Sf. Vasile, Opere, voi. 3, Tesatornc, 1973, p. 28, în lb. greacă)
crede că ar fi vorba de un nepot al episcopului Eusebiu de Samosata. A se vedea și ecist. 146, 168.
276. Condițiile gini— dn căiătcrin din plății— ^ηί-ί -xaiίσă ^^1111-1 folosirii cămίinicăt în cit- naίsicin ni sn vcăCnșin dn csίaί·
EPISTOLA 154
218 CUtis AshoIiu, călugăr și preot’*
SensU îc acul 373
Bies el Tăcut șl după idgșa dragostei duCovcinești el prscedet când al îccsput tu nsl dlctâl
să snrii1 dâedu-mi șl mis pildă pșctnu o râvnă egală ca să-ți răspund, Prletrcin fumenscE -re
nesoie dr ochi șl dr întâlniri, prnteu cn din rlr st si înfiripezi începutul epeopiirli, însă cri ce
știu st iubiască în duh c-eu nevoii dr trup drept sol nl peiiliniri, ci pteltt1a le ecreași credință
estr cea cere <^1 Ia unirea spirituală a deuU îlințr. St ιulțeιΐm, așadar, Doi- nufui, Caee ce-n
ΙΪ^ΪΙΙΙ inimilu, aetlîndutcr cE dragostea nu s-e eUcii îcct îc toți268, ci că mai suci îcct îc
lumea acrasta oaieci cari se dovedesc cu adevărat ucenici ai lui Hristosa 69· Stările dr
IusΓUΓΐ de la voi ci s-au pUeul că sr isramtct cu aleIeIr caer lesesc în îctuceeΐsuI nopții,
unifr înte-o parte a cerului, aitelr în cu-InltE parte, și e ctOr slΓU1usΐer încântă prin re însăși,
dae e cu atât lai îmbucurttoaer cu sîi nu o etlrpte1. Așa suntrțl șl voi fucriiri al Blsi- eicli,
puțici, r drept, și ușor de nuiEeei, în ncesle veriuel suibee prin caer ter- crm, păest ați luci
îctr-e noapte fără lună, dar care, pr lângă ίeΓmrsuI înălțător el virtuții voastre, mni aveți șl
daif de - îi foirii doriți, dar mai aies rar dr găsit.
Scrisoarin ia mi-a făcut cunoscut îcdrejucs sicticrnlefe pe carn Iu nta- leuzi prnteu mine·
Cu toate că-i ^^ΙΕ ca nuite de silabe, prin justețea cugetului ea nr-a dat suficienit lUeturlr
desper gândurile pe caer le nutriști, Faptul că ei vinit și ai arătat râvnă pectru preafericitul
Atanasie (ai Alexandriei, n, ir.) e e dovadă ionele fliprde că ei vederi stctloise în peobiemile
UΐsrΓΐcrtii ^11 mal ΐlnoetecl1· Pentru bucuria pr care ne-n nΓodua-o sceiaea- eea etmâc lult
îndateeat peieclcstituful nesleu îiu, Euphrmΐosa7o, pectru caer mt voi ruga Duhului Sfânt aU-
ΐ iacă năete de tot ajutorul, ine pe tine le îndeic st te unețti cu coi îc ougtcluci, ca st ir putri
face primieia cât lai curând atât lui, cât șl peiedisticsii lui aoțiΐ, fiica noastră duhovcicrascU.
îcgtduie-mi, tetodală, st ir rog st cu sitvifișii Uucueie n-asiet îcct de la începuturile ei, ci
st nr scrii de fircaer dală când ți se ve ivi vreo ocazie, iUcând asiiel st ceească bunslr talr
sintimenir față dr nei, prin repet-rra deasă a aceΐaoeΐ1oe, dar șl prnlee a nr fasr sucoacut decă
Bisericile de la voi ΙΓΕΪΙ^ în uniri. Cât deaner ^11 dr le noi, ΓΟΙ^-ΙΙ să sr îact șl aici pesr
deplină, cu ajutorul Celui caee a cieial vântul șl lerra- ’.
EPISTOLA 155
EPISTOLE
Fără adrese , pentru uc dsscUI sl Gymcazlulul
219
(îc fond „CUtis Iuclus So1acuS1 comandantul Sciți—i mici”)
ScrlsU îc acul 373
Stau șl mU gâcdeen cum să răspund ca să mU apăr de multele învinuiri caie mi e-au adus
prin eceaetU primă și singură epistolă cu caie m-s învisS- eicit Noblețea Ta. Nu psotru că c-
aș avea O—stule motive să mă juetifin1 ci pentru nă din mulțimea irr ml-e greu să-i sieg pș
cel mai oportun, de unde apoi va șl trebui să încep să-mi pregUteeș îcdrepte1ea· Dar prate
nU treaulș, mai bice, să răspucd ia fișcane pe rând, luându-is îc ordinea îc cais mi is-ai
semoalat îc ecn1eosrd·
Până astăzi n-am pjuce îcnU eU-i cueoen ps csl nan— plsană spus Snițla; cicl eu s-n
Oănut vreo meețiuee Os cei plenațl din parSea css—l tale, pentru ίο, prin icteimediul
onestora, eU-Și trimitem eaiutUni1 cu toati cU aveam de gând sU o— folosim ds orice
rcazie pentru a transmite omagliie eoaetiș VenerabilitUțII Voastre. Ca să te uit îe nugUciuci
e cu eșauticȘU1 mai nurâcO aș da uitării slujba ls nere m-e nCemot Dumnezeu. Ca unul
nate, har Domnului, —ști om niedic- clos, îți aduci încă amlots de prsOlclle dic ais—rlci și
de rugăciunii, ps car— le Oacsm peetuu Orații oOIațl în nUiUtstae1 pentru nei dic ee1v1ciu1
militar, pectru csl cere p1rpovUduieen nu îndrăzcșeiU numele Domnului și pentru nel cate
aduc Puc— roadi ds viață duhovclnșasnU îe sfânta BisșiίcU1 lucruri pe caie desigur ernse1m
nă le cunoști îc mare pont— sau cCiar ps Oepllc. Ds altOel, cum aș putea să te uit, când
atâtea lucruri mă fan sU-mi emictdsC1 ds pildă, de r nepoată atât de distίceU1 de cepoți1 de
o Oamliie cere os iubește atât de mult,
pe nine, casc ^1.8111, pe slugile șl chiar p- pIietea1i aoștn1 ? Ian diatIe toți
aceștîa,
220 chici și dacă n-nș vrea, cun să nu-ri arlntesc
SFÂNTUL deMARE
VASILE CEL Cunele mani-n- aie Domniei
Taie ? Câi privește p- 1ΙΙΙ-Ι- Dorniei Tai-, pot spun. cl aϊcϊ ni nu r-a supliat cu ninic,
dan nici eu nu l-an spus nici o tinguri voită car— tă-i arinasca. Intoarce-ți dan
râea1Iea față de cel cere ți-au povesilt minciuni, dan pe mine și pe
honepiscop .^11,--^ d- sut onlc. dnfăinane· Ian dacă ne in- teatGază pnornt ϋ-ΐ discli
suaen1on, îi stau ia înd-râni IrltuncIeie putiic- și legii— .tatuiui· Căci eu pIet1ad ci vol
nu aveți de βϋΐ a1ciua n-proș în aceasti privință. Șl oricâte fapte tune săvârș-ști, să
știi ci țle-ți aduci comoanl de pr-ț, ian ușuiciea pe cne— o educi celor ηη- suferi
prigoană pGntIυ nunele Dornului, ec--a ți- ți-o vei pn-giti pentru ziua răsplății. în orlcn
caz, ai face un luciu tun dacă ci inimile în aatriG oseminteie mantlăilor, daci, după
cur al scris, prigoana d- ncoio cne-azi și 1^ rciCinl Domnului.
EPISTOLA 156
Cătie arGOtui Evagri-”
Scrltl în 1^1 373
I
Eram atât d- d-pcnte de a ml supinc p- iunsinec scrisorii tăie, încât și acesie câi—vc
Iâadυni rl-nu păIυt .ϋηΐ- în urne plăcerii pe cane nl-a priie- jult-o citirea 1^ Căci ce-i ral
plăcut decât să auzi voit. de acce seu c. te potnivește rai tine unui siυjitor dedicat iui
Dumnezeu decât să discute despie Ι.Ι1-1 de lucruri ? Să-ți dea dan Dornul răsplata celon car-
se stiidul—sc p-n- inu pace, ca unuia ale căIυi gâadυri sunt atât de melte șl cen. unmănești cu
atâia râvni un luciu pe caie-1 .orot1m fericii!
Cât despie mine, să fii convins, minte preacinstită, cl din pricina ăleg-iii pe cane am
făcut-o și a unirii p- cane o fac, de a vedea cândva ziua când toți cel pe ccie plierile lor nu i-
au desaărțit de tot pe unii de alții se vor coatoai în adunării. ^1.11-, eu nu voi lăsa nimănui
întai-lat-a în nâvna depusă în acest .Gn.. Căci aș fi, Iatr-aeev1p, c.l rai ciudat dmlne toți
vameșii dacă r-nș decicra mulțumit cu schisrele șl d-ztinirile Bisericilor și dncă n-aș socoti ca
unul din c-1- mei mani bunuri unlr-a răeuiarG1or truaυ1ui lui Hnlstos. Și totuși, pe cât de
mult persistă în noi nc-asii dorință, tot pe atât de muit, cr-de-ri, ne lipsește auteIea de a o r-
cllzi. Căci nu-i ceva necunoscut d-piln-l tai- cus-ilnl făptui că r-1-ie, care t-au mlirlt cu anii,
au nevoi- ral mtâl d- tlnp ca să t. îndIeptet apoi de educație siatornică și hotărâil, dacă vrei si
ajungi până în adâncul rauiυit în așa fei încât tă curnl din rădăcini Ι^ίΙ- și să înll-
turi suiurlnțulu cuior slăbănogi. înțelegi dar cr vreau sE spun și, dacă trebuie st
vorbesc șl mal fimpidr, nu mt tem în acrastă privință dr nimic.
EPISTOLE 221
II
Pcefsmul înrădăcinat în suflet, în uema unii IUCCI obișnuințe, cu-1 poair smulge uc
singur om, nici printr-e singură aceiaeae1 și nici ^0-^ răstimp scurt· Căci r cu neputință st sr
îcltlure cu totul bănuielile și disensiunile izvorâte din contradicții, dacă o persoană veednict
de înceedrrr nu c1jloc1țt1 îc chip hotărât p1niΓe pace, Dacă ar curge n1si1 coi ioate
izvoarele harului șl dacE am fi în stere ca prlnir-un cuvânt, printr-o faptă ori polc daruri
duhovnicești st-i descurajăm pe cel ^01 sr urăsc între ei, ΙΟ^Ι ar fi neveie de mult curaj
pentru e îccepr o luptă du o atât dr iirr impoelanțt. Dar noate că nici în acssl caz tu nu cl-el da
sfatul să pornesc a1cguΓ luple pintru o îmbunUtUțler a situației, întrucât din darul Iul
Dumnezeu ecoio există epiasop, în grija căruia - iosi inceudΐcțalE răspunderea Bΐaeefs1fa7a.
Ef cu poate veci acui aici din cauza iernii șl nici min nu mi-e ușor st pornesc la drum, mal
bici zis mi-e cu ioteI imposibil, nu numai pintru că mi-e trupul măcinat dr o boală
îcdilungatt, ci șl pentru că tercreea pistr munții Arieniii va devrni în scurtă verii cu crputințU
chiar șl prnteu cnl aflați în îloarre vârstei. DraiguΓ, cu mă voi da înapoi st-l inioriuz în sseΐs,
cumai că cu mă aștept ce sceisoaora mea st dra vreun eezuitat deossUii, dacă țicem socoirelt
dr sugelaeea alrnlU e acrstui oi, nessum și dr natura scrΐaooi1oo, prctru că crsa cr sr spuns
doar veebni nu poair convinge cu precizii· Trebuii spusr multr cuvictr, la oâcdu-ți st asculți
luitr lucruri, st dai etapuca le multe întreUEri și iei elrs sE fii ho- ΙΕΓΪΙ îc răspunsuri; or,
nΐmΐs din toate acrstea nu se noalr rezolva prin ^01- soei, prin ^νί^ι goair și îtet viață,
aruccatr doae pr hârtii. D-r, cu ioatr ecea- lee, ți-am mai apus-o, nu voi sta la îndoielU st
acefu.
St .știi bine, fretr cu edevUral preervlavios șl peeadoelt, că din darul lui Duicezuu nu suci
certat cu cimecl și nici cu am pe suflel conștiința că m-eș fi amestecat în vorun chip nidorit îc
învlcuirifr care apasă sau dispor care sr snuce că ar apăsa pe capul cuiva. Dr aceea, ae îi
cazul st vă dați osteceale sE vi se anropΐe cugrtul de sugetu1 iru în convlngieia că, <^Ε
cicrva nu-i poe- nil st facă rău cuiva, acele cu lasă st i sr vier în cap idei presoncrnute că ar
îcv1cei pr cineva. Nuiai dr no veea Domnul ca totul st sr oeâcduΐesst după ligile biaroiceșli și
în bună ordine !
III
Prea doritul costru fiu Doeolrl, diaconul îmneeucU-s1ujΐlor, i-a supteet, apunân<utmΐ
desper Cuvioșia Ta că ți-ar îl fost frică st iei paelr le îcirucirei 101273. Desigur cU eu despte
aet0e1 de iunnutl aș fi Οί^^ιζ după câte îmi aduc amictș· Ca să trimit totuși rameni îc Apus
ml-e cu totul imposibil, pentru nă e-sm ps nimeni prtiίu1t pentru ansastU slujbă. Dor prinții
frații de ia voi, Oscă-și dă cicșvs silința cuvenită Bie—i1șii, unul ca scele Ο^ΙΙ^ eă își va pu-
tea da seama ia cics e vorba să meargă, îc ee scsp1 ds la eiee va Oi en1iera1ea es 1 ss va
îccișdiețs și eate va Oi sșșsetU sc11sra1e27e· Ic csda1 mă uit îc jurul msu, eăci eu văd pș
elm-ci. MU tog să Oiu srcoslt îe rândul celor șapte mii care e-au plenat gșcucnhlul îeăicSșa
lui Baai275· Ds altișl, csi care-șl întind mâna sstUci peste toată lumea urmăresc scsiași lucru
poate șl pentru suOietșie orasens. Totuși, acesta eu va Oi un temei cs să ns e1Uaim râvne
cuvenită Bisșri- cllrn șl Iui Dumeșceu·
EPISTOLA 157
CUtis Actloh1"
îți prțl oerș închipui ee dșcamUg1e sm tămos că cu ee-am întâlnit vena ansasta ? Cu trate
nU nici în anii tiseuțl îoSâloirse constiă c-n fost atât de îede- iucgaeU1 îeeVt să ce saturăm
de șa, totuși chior șl numai dorul de a Oi întâlnit ps cloșva drog, pe nars 1-al v1eaS1 aduc—
îe inimă
222 o ssiecaie mâcgâieie· Tu însă, ehiar SFÂNTUL
dacă sctll, -ști
VASILE CEL atât
MARE ds comod, îenât nici uitarșa
de a mă vizita c-sl putea s-o stri- Pui sltsl cauze decât comodității Oață ds nălătsrllis ps caie
ie inspiră prieSșc1a·
Dar să cu msi vorbim despre snșstș 1uciU1i· SU mă primești îc nugăelu- elle Sale șl să
rogi ps Domnul să eu cs pă1UsșaecU și, după num os-a seos din primșjdlliș prin care am
ttșeut1 așa sU ns mVotule șl ds aitels cere ar mei puSsa de pșeSș ηοί, întru mărirsa numelui
Csiul îe nons ce-am pus căd-jOșa.
EPISTOLA 158
CUtis Actlsh
îestunâs și păcateis mele m-au rprlt na să eu pot împlini doiieța cs-em avut-o cândva, mă
mângâi, mUear eă îcduiessc acșaetU ΟΡ^ΟΙ^ scii1cdu-ț1· Ts îndemn să nu încet—zi a-ți
aduce aminin de mine în rυgăcϊυniie tnin, aeainu ce, daci triin, si ri mvnednic—sc a ni
tiicuna de ΐίϋ, ier dacă voi mυri, să pl-c din aceasti vieți cu o nădejde icre, pnin cjuionul
lugiclunllon ΐιΐ—, îți recomand pn 1ΓΙΙ—Ι- carn îți va fac— rost dn c1niin276·
EPISTOLA 159
Către Eupăt—nios șl cline fiica Iui448
Ucri.1 în inul 373
I
Câtă bυσurie ml-c adut scrisoarea Distincției Taie, reiese șl din c—ie ce rl ie-cl scnis tu
mtuți. Căci cn-cr fi rai plăcut pentnu un om c cirul dorință —sin si st—a dn vortl cu oan—ni
lerltori de Dumnezeu și să sn Inp1ntireatca din folosul de c sta în I—glturi cu ei, decât o asif
—i dn scri.onpe prin ccre te urnarerte cunoașterea lui Dumnezeu ? Căci dacă Hăistos —st—
vleta noas- ΙΓ1277, urmează că și vorta noastră tretul— să fie pusă în leglturi cu Hristo.t
sandul șl înlneagl iucrcren noastră Sr—buin să d—pindl dn poruaσiin Lui, ier sufleiui nostru
să rnprodυσ1 chipul Lui. Ml tucur deci că mi s. pun Ι.Ι1-1 dn întă-tini și-l Ι-ΙΙ^Ι pn cel cane ri
mlreiCi. Cc .1 spun Iatr-un cuvâni, noi prefnrim rirturî.irea de credință a Părinților întruniți
ic Nlceec, față de ori- cere cita cern a rai fost cicătuită după 1^.1, căci în na Fiul e recunoscut
decf1iaț1 cu Talii și ce fiind dn aceeași neSuia cu C—i ce L-c născut: Lunină din Lumini,
Dunnez—u din Durnez-u, Bln—ie din Bin— și toate ceiniclte însușiri asnmiaitocre carn au
fost recuno.cυte de acești Sfinți Părinți șl suni rlituri.ite de noi, cei ccre vrem .1 plșin pe urn
—ie lor.
448 SfântuS -ncui te ctpG mă berăria cu ii vedea οϋττηί iniaeeeandGt-a despre ttΓobleme1e Crezυiu1 OICcdcă· îne-ctnb1 ΙΜΙΜ^Ι a1r-ncai —sin cnl mei
mult 1.^1111. Dcr dntaIn Dυhυi Ufâal tpυanc îală-c Gpίstcii anlni·^™ (140) că Părinții a-aυ Ι^ΚΙ-Ι în sinodul dn ic ^—-1, p-ntru ci până αω^ί nu apănυ.t-ră pn—
vnetonihil cir— sl-I cont—.l— eumanz-ίăna- .0™ .Sfântul Vaslie SCTÎ— în n-zumei d-spin Că-zυi n1r-nca șl d-spin Duhul ^-Μ.
277. Col. 3, 4.
278. Panvmatonchί1·
279, Pr. 9, 9.
* Mai întâi trcbn ie 1ubl1nlet faplu 1 -p ucest pij nu are u ini o Cegăti-iră tu DidUoe di<
T-os, ne1ntncel Uίâcto1oi Vasiin, disper caee sn voebișls îc npisiofa 135.
280.In al doilea rând, se pare că epistola de față a fost scrisă de Diodor însuși, dar Sfântul Vasile se preface a nu crede așa ceva, cu scopul clar de
a-1 combate, dar fără să-l jignească.
281. Insistența cu care Diodor apațiăp că s-ar cptpa aproba cununia cu sora soției dece
date ne dă să înțelegem că el ar fi un cleric din jurul Cezareei Cnpndoc■iei. P. Hrislu (op. cit., III, 305) crede că el ar 11 fost un sau protopop din jurul
acelei capitale. Epistola a
circulat și în Biserica Română, în vol. Cuvinte, publicat în 1826 la București, fiind tradusă de mitropolitul Gogone Dascălul: Către un Diodor oarecareic,
BRV II, 1310.
282. Lev. 18, 18 (ed. 1914).
283. E vorba de Legea mozaică.
284. Cf. Gat. 5, 1.
285. Atât cea de după moarte, cât și cea din timpul cât trăia încă soția legitimă.
286. Lev. 18, 3.
287. Se face referire la patriarhul lacob, care avusese ca soții două surori, pe Lia și pe Rahila.
II
Cât priv—ște întneCcrnc pe cane o ridici acum c—i cane 223
EPISTOLE
țin r—reu să educi înaoir1g' 8ț
cei vechi cu trerut-o sut ticein, pentru cl ea era ancoatrovnrsati și a rlrns încă aei1rurit1; ri
gândesc Ia învățăluia despre Duhul Săant- Voi nai adăuga lămuririi— priviioarG la cc-nstl
probi—rl așa cum ni in înfățișează Ufânta Scripturi, deoarece noi cr-der cur ne-am boinzet și
după cun cre- dum nșn și preniErim· Așadar, -șa cuc nu-a fost dat sE iacec boluzul în cuiulu
Tatălui, al Fiului șl nl Sfântului Duh, tot asifei facum șl cUrieo1siora du credință, după cum
se iaci acust boiez, și cicsiloen pr cere o aducum e Ia iei cu această cordfnțt, prnnmErind
Duhul Siânt îipreunE cu Tatăl șl cu Fiul, nuniou cE noi crrdnm că Ei nu-i străin de firea cea
ducnuzeiasct. Cern cn e depărtat, ca șl cuc ar fi străin dupE fire, nu s-eo puiua îcpErttșl du
acreașl cinstire· Câi despou cri carn spun că Duhul Sfânt u cruelurt, cu e cal milă du el decât
de niște oameni care, din pricina eceslul cuvâni, cad în greșeală de neiertat de a huil
împotriva Duhului Sfânt. Că făptura e deosebită dn Dumnuzelou, nu-l nevoii s-o mal spunem
nici cUcar pentro cui carn abia s-au deprins st caute în Sfânta Scriptură· Făptura u roabă.
Duhul ne iaci liberi; itnieoă are nuvoiu sE i sn dea viață, Duhul u dătUtor de viață; făptura
sictu nevoii st fiu învățată, Duhul este tocmai Cei cern cn învață; făptura n sfințită, Duhul
sfințești. Chiar dacă vorbești despre îcgurl, despou arhangheli șl duspru tonii puterilu crlu ini
presus du iumu, totuși și sie îșl prliusc sfințenia tot prin ăjetoeoI Duhului Siânl, Duhul ars o
sffnțuclu firească, pe ceru c-n prlcft-o peic h-ο, ci face năΓtu din ființa Lui; lociai du aceia -
șl fost nevoii sE I sn den un nuci special. Ceia ce e.ste siânl din ffru, așa cuc TntEI e Sfânt
din fiou și cum Fiul iste Siânl din fire, acera nu acceptăm st fir rupt și desfăcut de Trulmun
cna Ducnezeiasct șl Frridftt; și nu apoobtm clcl pe cni carn îl nuitrE în chip cusocotii altleri
de iEpturi (creelurt).
Aceste cuvinte spuse în rezumat suni suficiente pentru ^η^ΐ™, căci cu seiințuiu licl sn va
putea duIl1vă cna mni lare partu a credinței, cu ajutorul cu-1 vn da Duhul. „DE sial celui
îcțulupl și ui sn va incu șl mni înțelept’^. Cât duspru învățătura îcirnagt, voi pune-o cal
târziu, ca s-o întărim prlc cltaiu din Sfânta Scriptură și st ftiurii pn cât sn pontu orlcu
neclarități, sE dti cât ini lultu dovezi și st întărim orlcu uxprlcire corectE a credinței. Acuc st
mt ierți puntru ncust rezuiai, N-aș îi scris tontu acestea dacă cu m-aș fi gândit că ar îi o
pagubă mal leon dacă s-er respinge cu toiul, drcât dacă s-er da o orzoivare iιnrΓίrclt.
EPISTOLA 160
CEirs Dfodor'
Scrisă în anul 373 (sau 374)
I
Mi-n sosii o epistolă sub snmcEluoa lui Diodor, dar în reglliaie na sn pol0ΐvnțln ini
durâcd altuia, iar nu fui Diodor. Căci ii sn pari cE un glumnț rsiecaii s-a ssnues sub numele
îău, vrând să ss facă mal crezut de auditorii iui280. AnșeSn1 așadar, fiind înetebet de nle-ve
dacU se -^10— sU o ia îc căsă- triie pe sora ^Ιί-ί dșcedate1 cu s-a speriat ds îetiebărȘ1 ηί,
hstăuâedu-ee sU răspundă liniștit, s-a șx—eutet cu bunăvoință șl nu mult nuraj față ds
acșsetU donioță desf1âcstU· Dană aș avea la mics sneostă eplstolU, ți-sș tnlmlse-o și se Ș1-
OI 01 distul na să te ep11jici și pe tice șl ndeuUnui· întrucât nei eare mi-o arătase mi-s luat-o
și a lUspâcdit-s ca pe un trofeu împotriva csasSiU1 a csior nane cs-sm împotrivit ds la
început cUeUes1iși1 spunând că ars mărturie sc1ieU pentru acșaetU îcgUdu1cțU1 de acesa
îți scriu acșsetU epistoiU1 îcdșmnâcdu-tș să cs îotosncșm cu Pnețș unite împotriva ocslul
text apoetlf și să cu-1 lăsăm cici o puteie1 pentru a eu prlcieui cu ușurință viso vătămate
nsior narș-i c1sesc281·
II
Așs0ni1 îc primul rând - șl acșst fapt cscstituie lucrul csl mai important - îe astOel ds
nazuri224există ls noi un obicșl ps -ete putem să-i scsatșm
SFÂNTUL VASILEîn
CELevidență
MARE na avâcO puters ds Ι-Ι-,
îoSnucVs assfși ds rânduieli ce-au fost lăsate Otșae tisdițlș ds elștș oameni cate au SnăiS
viață Oe sOicțeciș· Istă ce spuneau ei: OseU un om stăpânit de patima disfrâului ar ajunge ls
uc moment dat să cuitiuș legături nelegiuite cu OouU sutOri, îc scesS naz eu trePuie să mal
socotim că ar 01 vorPo Oe o căsători, și nini autorisUțli B1eșiicii eu-i putem csie să o
recucoss- nU, ni să se deepantU unul Oe altui. De ηη—,η, cCior dană c-sm mai aven nimic
altceva de spus, ar fi 1edeajuee oblcslul pentru a ee feri de o sstOsi de eșls- giu11ș· întrucât
îesU csl nare a scris epistola a îecetcat să ictioducă îc viață, cu ajutorul ucsl argumentări
micciesase1 o atât Os mere eș1egiuiie1 euetșm cșvoiți să eu uităm ajutorul pș căuș el-1 dă
rațlunsa, cu toate că, îc nazuri Ole neis moi nlor,, Pucul simț ai flsnărula ois msi marș
îceemcUtste ds-Vt logics.
III
Tu ^-1 că este ^Γ^ îc cnttșs Lșvitinuiui: „SU cu iei de țllSosts pș «ΓΟ femeii Să1Ș1 ns să
dșseopștl rușinea el pssSș Ον^ο, îc-U fiind ea v1ș”2821 țș ueOe or reÎșșl limpede că după
moartea el o prți lua. On, împotriva unși set- f—1 de îetșnpișsări aș spuee1 mol îcsVi, că
toate nâss se spun îe Lege sunt spuss îc legătură nu csi supuși Legi^ 3, iar dană n-or Oi ă.șn1
or îeeșmcă no col săi fir siliți să ne și tllen înprejui, să țin-r șl cinstlinc sâmbetei și să ne f-
nlm să rânclr din c1nnυI11e oprite de L-gea iul Mois-. Noi nu nn vor pun— sub jugul notlel
ccestei iegl dar1 vom eesccpGn1 ceva ce s-nvește p11cnIi1on- Daci însă vn-ună din
poruncile Legii pan— prea gn-n, vom ^11 si ne tucunir dn ilbentatea cu ccie Hristos ne-a
slobozit din legăturile Lng1i284·
Am fost den ^ΐητίαΐ dacă s-n prevăzut în Scripturi ci cineva nn pui-a lua de soție pe sora
soției .αΙτ. Am spus car- esie pln-iec rea, cane e neîndo- ϊG1aϊci și ndevlpctl, anunG ci așa c-
vc nu s. afli scris. Ca să dτdυc1 însă cln-va, din contextul cuvântului, c-en c. c fost tn-cut sub
tic-ne, așc c-vc s-cr fl căzut să-l spună iτg1υϊtonυ1, ian nu c.i cane te ΙΤΙΤΙΙ lc textul Legii, ier
daci iucIυniie ci sta altfel, s-cr însldui celui cane an dori așa c—vn să îndiiz- nGCtci să te
apropie de tone toți-i sale chiar șl câtă vrenn cc-ăsta încă tnă- ieștG· îatn-nd-v1I·, nc—iași
11^1.—^ se potriv-șt— și în împn-juncp-a când, după cum -st- scris - „să nu o i-i d- ț1itcnn-”
- nirlc nu tn-an opri s-o lei în ait chip d-cât ca ți1toaIn· Cei cai- rillt-ază doar p-atnu cc să
susțină pofta, ac-ia va aIOc1ann șl pGIn1siuann dn a tnii în concutiaaj cu art-l- sunoIi· în
schinC, dacă s. mlituia anicϊac p-nlnu car— se opr-ște coabitai-a cu două surori, atunci c. te-
an cpni să ie i-i de soții pe araadouă ? Vom spun— dan că așc ceva nu s-c scris, den nici ei
nu pot spun— cl an fi llrunlt 1ucnυn11n după cun von, întrucât ccac1uzie logici an pυiea
justifica arândoui fe1υri1e de împneuaenτg85·
An trebui să nevnaim ncur puțin în ^.1 asupia îmaInjunariion car- eu pn-mens Legea, p-
ntiu a i-și din IacuIcătUIă· Sn pin- însă că ingiuîtonui nu s-a gândit in orice f-1 de
aGiesiu1Ie, cl opr-șie în sp-ciel pe cele răspândit- pniatIe -sipt-ni, d- unde n v-nit poporul
evr-iesc, șl pniatIn canaaeϊ, pn1atIτ can- s-a muiat el după nce-a. Textul n-sp-ctiv ne spune:
„Dn dctiniie -gipte- nilon, unde ați tiiii, să nu vă țln—țl, nici d- detinli- pămaniuiul
cenaneilon, în car- ar să vă duc, să nu vă țineți și nici să nu urtlați după obicelunil- 1on”286·
De ac-Gi, e foint- pioCatii ca ccest f-1 d- păcate să nu s. fi răspândit pe atunci între păgâni,
peatIυ nc-Gi iegiu1tOIυ1 n-a fost nevoit să le atiagă atGațϊa să se f-i-asci de -ie, ci n cn-zut
că, peniru a se feii de Ι.ΙΙ.Ι d- n—Ieglulni, e destul să faci np-1 ia obic-lul aGScnis- Den cum
poți închid— ochii față de un picat nai nic, în tlrp c. se ini-izlc- unul nai greu ? Pont- căi s-on
fi luat după GăGrp1υ1 patniaIhuiυi28', încât nulți iυb1ioIi ai plic-illon tIυaeșii von fi
conviețuit cu două suIoni·
Șl 11^^ noi c--ei ti-bui să facen ? Să vestim c-ie spuse d- lit-na L-gll ori să ciulim cel. ce
au fost 11-^11- sub ilcei- ? Să iuim o pildă. în iegl nu-l spus că
EPISTOLE 225ictn șl fiul a-aυ voie să albă
1-gltunl cu aceenși iaiInț1auiă, dai în scil-nll- pIcoIociioI așa c-va e privit ca c-n mai gi-a
aeiGgiuiIG· PnatIυ că s.
specn: „feci-eui împreună cu tatăl său la acueași desfrânată își află căIra”a 88· Șl
câte 226
nitr iriuri dn patimi necurate n-a ini ctscocii
SFÂNTUL școala
VASILE CEL MARE diavolilor, despre cern
Scriptura dumnezeiască n-a vrut st vorbresct tocmai ca sE nu sn mii întineze
sfințenia ni cu atâtea nuiiol ouținoăan, dezaprobându-ie doar cu teo- iinli gunerall ai
necurEțiui ? Așa zici și Sfântul Apostol Pavel: „desirâu șl ool- cn nncuotțin nici sE cu
sn pomenească între voi, cum sn cuvine sfinților” 449 450 451 452 453 454 455 456, cuprinzând
sub noțiunea dn „cucurtțiu” șl pofiefu bărbaților și afu fumiilor unii înțE dn alții, carn
nici itcir nu sn pol exprime. Dn aceia, irrcnrna sub lEceon cu însi-mct cuialdrcât
fibrotatea prciou orice fui dn plEcroi nesătuii.
IV
Oe nu spun că, chiar dacă acneslt nnIngieion a fost trecută sub itcuru, totuși na a iost
ictuozisă cu asprlcn dn legiuitor, căci tot ecolo sr spucu: „Nimeni st cu sn apropie dn vreo
oudnnln dn sâcgn a sa ca st-l descopere red1nna”2 y0, ier prin aceasta sn oponțtn și acrst frl
dn intimități. Intr-adevEr, cn no putea fi ini apropiat pnnloe un btrbel drcât soția Iul, parcă
chiar iei mult și decâi irupul lui propriu, încât ni nu mai sunt două trupuri, ci un singur loup ?
29i în urma acestui fapt, sora soțiui ajungi și na înrudilE cu bărbatul ni. După cuc dne nu sn
^<1 s-o ie nici pn mama soțiui acufuia, prciou că nu-i îngăduit sE In aibă nici pn mama soțiui
și nici pn fiica ni, lot -șa n-are voii s-o aibă nici pn sora soției, după ^Ι n-o ponte lua nici pn
sora lui propriu· Și, dicpoloivt, nu sn îngăduie clci st locuiască soția îiprnunt cu rudefu
soțului, punteu cE drep- turifr amândurora suni comune.
Tuturor celor care disculE problema căsătoriei ru In educ acinln că „chipul acestui luci
trece și vrnmra s-a scerlal”a9a, de aceea „și cui cern au incul st fie ca și cum nu ar avra” '
293, I-r dacă ciceva mi-ar educe acinln dn porucca „creșteți și vă încuIțiți”a9F ) îiț vice st-i
râd în nas, puntou cE cu poate faci deosubion înton vruiurlfe la cern sn ruirot legiuirile·
Căsătoria a doua este un Inac îipoiriva desfrânării, iar nu poovizin pectru desfrâu, „Dacă cu
p-t st sn îcioânzn, st sn cEsttornasct”295, zici Scoipleoa, dar cu zlcn sE ceice în picioarr
căsnicia.
V
Cui care au suîirtui orbit dn patiia necicstei cu resprciU nici lugua fiofi, carn - făcut încă
dn la începui deosebire între noțiucile dn rudunie· în cn ful
449 Am. 2, 7.
450 Ef. 5, 3.
451 Lev. 18, 6.
452 Mt. 19, 5;Ef.5, 31,
453 / Coi.. 7, 29,31.
45429.3./ Coi. 7,21.
455 Fac. 9, L
456 / Cor·. 7, 9.
de tudșcie vom îecndrn pe nei căsnuși dieîi-s ăetfe1 ds împreunai, ? Vom spune
sers EPISTOLE
nU îctue ,1 sunt Orațl ori sunt veri ? Psotiu nă din227 pticlco noc0uciei îc noii se
complac îi putem numi șl îctn-uc Tei și îc nelălalt. Nu p1iosetă1 omuid, ps mame
vitregU drept mătușă, dan nici cu însuma nu Ι-ΙΟ^, 0^10- dsenailU pe nsa noii na
mamă - chemată sU îegtijsaecU mVicd-po1mV1cș 0, copil. Una mamelon uitidge e
e1cgutu1 lucru căie provoacă dușmănii și după moante, năni cCiai dacU unii au tnălt
un timp îc dușmănie, moentie ps toți îi împană, îe snClmi memile vltndgs își puc îc
aplicnis ura mal ιΐϋ după moartd.
Cscn1uoia ps nord o snoatșm din nsl, epues est, aciaeta: dacU omul ss zbați după o
născlcle legitimă, toată lumea îl seSi 0,^^^ îc enC1mP1 dacU grabe iui viei dictr-s patimă
ida, cu atât mai mult va Oi -λ-Ι^ din eoc1itstin 00^01101, pentru că ec1ie seSi: „Oișcnis
dintre voi să-și etUpVeiaenU vasul său îe eOicțsc1s șl ciceti1 ian eu îc patima psftii”29 6· Cu
tonte nU aveam ds gând să spun mai multe, măsura la cens mă obligă o spietsiU mU oprești.
Doresc, drept Ο—Ο, nn sOatuiiii mele să se 0ovedeaecU mal puteicini denVt pofta, așe îcnât
o cilegluiii ds Oslui acesta să cu ss îccuiPeci îc țicutunlld coaet1e1 ci să rămână Soar îc
ucghenul Oe unde a ieșit ia lumină.
EPISTOLA 161
Lui AmOilohlu, cu ocrzis Cirstseirll cs spisnop457 458
SnulsU îc acul 374
I
Biednuvvctat fie Dumnezeu, Ceti eiegi îe Oișnere osam pe nsl plăcuți, Cil cene
Oessebește vasile aliginii și se Or1oeește Oe el, pectru slujirea neior sfinte ! El este Cel nene
șl acum, când Tu căutal să snopi cu de pereoaea mse, nl de chdmnrea pe cari avenl s-o
primești pnle mijlocirea msa (ds epie- copat1 c.tn.), Ts-n pties îc nursa hanului SUu și Ts-n
pus îc inima Plsidlei. Anolo d.șt1 nhemat să-l vânezi pș oameni și să-l duni di ls îoSuediln
spui lumină ps csl nUplțl ds diavolul, pictru na să-l ajuți eU-ș1 doaâcdenenU dic nou viețe și
să intri lan îc voia Domnului. SU spui dan împneucU cu psaimlstui: „Dramne, undi mă voi
Sun, de ia Duhul Tău și de le fețe Ta unde voi Ougi ?”297.
457296.1 Tes. 4, 4-5. Ss nssimti îc tontă ddmsextnnț1n Sic 0-—^^ sa1xSs1U ncedspi nsenepțis CstUnâtU nu cnus SOVetul Vaslls a opUnst moiplitoSse
ncsiuciisr omenești. SU ss voSU msi p- larg îc sa1xSs1iis nanoclci 197, 199, 217.
458 Sf. Amfi lAhio sie luoni um eau mr-ginsi gin Capcdcoia. E-a văr CU SE G riforie TooSoTst. Hirotonia so o avut loc is ciuenss Sfântului Vasils îc seul
374. Cu οηρ^ο sșsneSn1 SOVotul Vasiis îi trimit- cuvinte ds U1pti· L-gUtuie Cietii sl e noefirmată .șl ds nsl, 18 ep1eSsii1 după num vom vedee. Ueele Sic sis
sunt nu noețieut -00001-, nlt-is nsamaS1Ș1 csii mal mults, Cs cscOiOecSU și aΓiiSie1i·
297. Ps. 138, 7.Decii „fuga du greoiiai’ o usa i alms de iaisi opaS ît pacea pe sinii suCure că cu Si vor hirotoni.
298. / Reg. 9, 3.
299. Se pare că antecesorii lui la episcopia din leonium au fost semiarieni.
300. Originar din Capadocia. el păstorește în eparhia vecină a Pisidiei, cu capitala la leonium.
301. A/f. 8, 20.
302. Ps. 54, 25.
303. Lc. 12, 42. Nici eparhia Pisidiei nu era scutită de frământări ariene. în plus, se simțea nevoia unor reforme canonice, după cum reiese din
epist. 188, 199, 217.
304. în multe alte epistole și-a descris Sfântul Vasile sănătatea zdruncinată de boală, dar se pare că în nici una nu dă atâtea amănunte ca aici. E
uimitor totuși cum a putut răzbi, măcinat de atâtea suferințe, să realiz.eze atâtea lucruri,
305. Curier.
Căci estîrf dn minuni stvâeșrștr IuUitooul dr oameni, StUpânul noalou. S-au pierdut niște
esici298,
228 ca st fie găsit uc rege îc aaoee|a99. Acrsia însă, fiicd
SFÂNTUL VASILE isoarlit, a fost dat în Israel, pr
CEL MARE
cind pr Tine cu Tn-a putut pUstea patria care Tr-a hrănii și care Tn-a ridicai până la o astfel
dn culin a viriuțÎÎ, ci privești spor vecina ei ca sE dobândească și ^οΐ- cinstr300, D-r nnctou
că toți cri cr cEdUj<uirac în Hristos nu îerirazU drcât un singur popor, ier crrdiccieșii fui
Hrΐslea sunt ecui toți o aΐcgurE Biserică (cu teatr ca esresla ie diferite nuiioi după locul ucdr
sn află) șl patrie ^Ε^ r fericită și sr busurU dr crre cr - rânduit Demnul, ne cu-1 dr pUrnor că
a „pirrdul” un ec, ci că pricto-uc om au câștigat toate Bisericile. SE dre Domnul, fir că vom
fi, fie că cu voi fl dn față, st videi îcpiinlrl Uogein din lucraore Te șl st auzim dn cât lai lult
precora pn fălra Evanghellri șl dr cât mai multă bect oânduialt îc Biserict!
LucrrazU, -șad-e, btrbEtrțtr șl fii laor, iregi în îrucira ponoru1uΐ care a îosi încrrdicțet dr
Pri-maflul driptri Taie ! Și, ca un cârmaci înțefrpt, pune sltpîcirn, polc holEoârllr pr ^οη le
ini, prsir oricr furtună adusă dn vîcturΐ1n ereziri, pUzicdu-ți corabia dr primejdia ssuiucdtΓiΐ
în velurifr strete și -carn ale învățăturii cefri rtltcilr, așlrplîcd cu oUUdnrr pacra pr carn o va
face Doicul ătensΐ câcd va găsi uc glas vrednic st-L trezrasct prnteu a pooucci vînluo11eo și
mtoii st sr operisct301.
Dacă vrii să mă vizitezi acum când, după e lungă boală, mt apropii grtbil de sfârșitul dr
crînlUluoet al pircE'ii iile din cili dr aici, atucci cu ini attrpla ocazii lai fericile, cici seini
deoaeUΐte de In mini, cUci știi că prnlru o icimE dr părinte orisr prilej dr a-și îmbrățișa uc fiu
IuUit este bun și că dispoziția suffrteascU vnlorrază iei mult drcât oricr dΐssees· Nu le plânge
gândind că sersΐsa iuait ae îctorcr putrelle Tale ! Nici chiar dacă ao teuUui st duci singur
această sarcină, ra lot nu ar fi pora goru de dus, căci Doicul îți ijutU, după cevântu1
pselmistului: „Arucct spor Demnul griji in și El te va 5otnΐ”3oa. icgUduΐe sE-Țl adrrsrz
ougtiicire st veghezi în oricr s1ΐpU șl st nu Te lași dus dr obiceiuri oelr, ci cu ajutorul lui
Duicezeu st Ir schimbi îc bici toatr câir îți vor ieși îc cale. Dumnezeu cu Te-a trimis st Te iii
dupu alții, ci ca Tu să cocduci pr cri cr ser st se ιâctuiaast. îți cer st Te oogi și prciou mini, ce,
dacă soi mni îi în viață, st fiu învrednicit st Ti sUd în Biserica Tn, ier decE-ii va îi dat st p1es
dic re mni iuti, să Ti văd acolo sus, lângă
Dornul, υaeG Biserica va fi ca o vi. roditoare de fapt- bun. și Tu ce un bun lucrător șl iconor
rIedinciot,
EPISTOLE
πητ di la vn-re ronda siâneion .11—30-. Toți de 229nici T- îrtilțiș-nzi cu drag.
Păzește-Ți bunul nune pGntnυ dcIυIi1G duhului și ale înț-i-pc1un1i·
EPISTOLA 162
Călin EυtnCiu, epϊtccp d- Sαmc8ntα
Scrisă curând după Paștile anului 374
Până șl cea mai mică pIct1era produc- și -zitan-a de a scrie, dan șl n-re- sltat-c de n
reveni lai. Peniru că aiiinci când rl uit ia datorie rec de a piern ia drum, ian p- d- aiii part-,
când mă gând-sc la folosul întâlnirii, îrl vine să disprețui-sc cu totul -pitlol-i- ca n-
putiacicnte, -ie n-filnd nici micei umbri în comparați- cu ce-n c. est- 1-111111-1. Dan dicl
sorot că tinsuri mangâi-i- pentru cin-vn cere donește să vadă șl să-l audă p- băinbații cel rari
șl mal d- ănυate esi. să saiut- un or aiât de vrednic și să-i nong- în toctl iegne să nu nn uite în
nυsăc1ua1ie iui, ciuncl desigur că nu mai judec a fi un 1^™ ηΚη^Ι schimbul de scrisori.
Câi despie v-aiăea n-a acolo, nu vn-nu nici sl-ml scot din tufi-t năd-j- dea, dan nici p-
Cυvioșin Tn n-aș vrea să T- e-scυInj-z· bentIυ că mi-- nuș1a- că nu pol ilsa împr-sla că m-aș
încred- atâi de mult în nugăciυai1n Tale, încâi tă ri facă din Cltiân iarăși tânăr, dncă an fl
nevoie de așa ceva, lan nu dcaă cât să nă mal IazdIăvenetc un pic, din orui slat și stins cu
totul, așa cum nă aflu acun.
Nu-l ușor să 111.1^11^1 cln-va în scris pilcma p-atIU cai- nu pot fi 1^. d- față acolo. Nu
ni îrpieeică numai slltinea în ηι- ri aflu acur, ci șl faptul căi niciodată până acum n-aș fi avut
un t-m-1 atât de putenaic p-atnu a d-trn1- o suferință aiâi d- complicași și de d-cs-C1t1 cum
est- cea de față. E destui tl spun ci, din zlun d- Paști șl până 1^., ί-ΙητΙτ, dici--i- șl spas- r-i-
inimii n-nu a1păιdit unGle după niiei-, cn niște vciuii deasupra cărora nu-ți rai poți înălța nici
caau-3()4· Cnn--1 starea mea 1^1111 Țl-o va descii- în nrănυat- ΙΙΙΙ-Ι- Bennc-30--, dilan dacă
n-o va puien fac- în ionii 1^-^1111-1 -i, dan oricum câi să motiveze înd-ajuns cauza lipsei n
—ie. Sunt însă eepiia convins că, dacă t. alături cu .1^—11111. Iυgăr1uai1on noastă-, atoncl
toile neajunsurile noastie von tiec- cu ușυnmțăι·
EPISTOLA 163
Citi— corniței— Iovin459
459„Iui Aslieli-s, nnΐacop dn Teseienic”. Ediție Migcn sn openște I- îoomui- „fui Ashoiies, npis- dopeI Tnae1ecΐde1eΐ”. Adi1fși leceo îl f-cs șl Y. C-eot-ccn, cu
dnosnbiose că ^-1 poale idecii- fide pe duslic-t-oul epistolelor 155, 164 și 165 cu cnl dn le sp. 154, Μοη eon cumei gtoΐbetu1 „mocnh și penol”, De iept, lejerii-ln-
acusior tilluei și edensn au îost edEugnin dn depi.ști mull mai lâezΐe, nis nu peevin în oeics caz de 1- Sfântul Vasile, Cui mei ιe1ți ^ΟΜΙΕΙΟΟΙ, în feunte cu J,
Znifino, des< că edevUe-lui dssticeleo -1 -cnstni nnΐsto1n - iest Beei-cioc, npΐsdepe1 Tomi- ae1ei· Le toimilnes- ιοα^ηΐοο spor C-nf<-cΐf, seeding neepoiu-zΐaE a
îndeplinirii -ΚΚΙΟΓ obii- geții nea firesc să cadă în su-m- 1-de1cidi1eo: Iecΐea Seo-ces și spiscopul du Tomis, Bosifciec· PUourilu ΚΟ^ΙΕΙΟΟΙΙΟΟ ^ΠΙ
împUrțitu (- sr vidra Șt. Anexu, op. cit., p. 562 ș·u.). Mai ΐmn-electu ^Π, îcsă cuin c-mecidαtu ds lixiul scoisorii. ^ώΐίο^ιίΐα κα mai oncuctE a aebΐucteleΐ, cu
susținerea lui Bert-ci-n cn distin-t-o -I ssri.s-rileo ne. 164 și 165, 1- Eiili-n Conusde, „Sfinții Vasile cei Maon, Boutanion dr Tocis și M-oiielui Uίâcteleί S-va
«GeleI»”, în Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1630 de ani (= “Uledΐa Besiiieca”), voi, II, p· 61-78>,
DenU cu sn dusceii Uuceefa primirii „dic țiπuteef1u b-eb-oileo, ^01 ledeiusc la cordul Du nării”, a meașinloo mαolΐoo1uΐ, ^ΪΠ^Ι Vasiln anuc1 ct „cri Μοη
l-a uns pn altarul dondΐnțiΐ (adică pn martirul Savn Golul) sn nrilΐ cunecα dennlUțiΐ, n1ctoe că - îctUeit uc mnon număr dn cerșlici în lunlα p1clre drnanla
credință”, iar cni depeois: „istorisirile tain cupoind -dnvUr-in 1entn at1ntΐdn disper loeneoΐ siârtncatn nrcteo donipte cendicțE, disper furia U-rU-ot ΠΙΙ-ΙΕ îc
seacE dn cei a dEoeo icimE a oUias nniulUuogtE, disper leotueiie dn tot fulul I- ^οη i-au senes dhΐnuΐteriΐ, noedeι și desper înlul îc Μοη țitαe sfâoțίl martirii viața
prin lemn și prin apU”· Oo, tel așa, „pric fumc .și polc apă”, specu și Martiriul Uίâctuleΐ Savn ct i s-nu sfârșit și adisteΐa ziinlu, i-r isierlsioiin și seUIΐΠΐeoeα că nu
îesl ini ιe1țΐ martiri cn cu cânde1 ia cicnvn dic localnicii de la ΩΜΕΓΙ· E dospi că ^ΪΠ^Ι Vasiin decnaoU tEola credințui drețtΐnΐ1eo dn fi Du- cEoe cu
lncoândnnarea lunlnloo foatoΐdΐdn dinton pgotidnln aoiscn și donțtΐnn dic Canα<odία și din ^0, undi cu mei pol îcîforf iioiioi, pnctoe căi „s-n oăcil ώ^ο^ι-” îcios
eaisni, și ucdn chino și pnoaidetooίΐ își dau ^„111 dn cerțlίsi· AcuastE docalataon îl αιΕοΕ^η cu atâl mai mult, cu cât îccU dic νια^ΐ al III-ina martirii dic pairi-
nensioU, cn Putίhΐn .și -iții, au d-t și aiioea „,ss- micțs pncloo viața coițtΐcE”·
306. Sava Gotul, respectiv moaștele lui. ^ΡΜΠΙ atenția acordată de creștini încă de la început trupurilor cslor mαrtirlzațli ca și ale tuturor cslor
morți dintre si, precum și înmormântării dscsnte a acestora ori moaștelor de sfinți în special, v. și H. Lecle^, în DACL (= Dictionnaire d'Archeologie
chretienne et de Liturgic), V, 1, Paris, 1922, col. 45-50, s.v. „eă.sevellasement”; mai recent P. Brown, Cultul Sfinților, traducere de Doina Lică, Postfață de
Mitropolit Nicolae ComeαăPi Timișoara, Ed. „Amarcord” și CEU Prsss, 1995, în special cap. I („Sfântul și Mormântul”), pp. 13-32, și II, pp. 33-57>.
307. „Prin crucs și prin apă” a sfârșit ca martir Sfântul Sava.
308. Mt. 24, 12.
309. Arisăii care-i persecută pe creștini au pretenția că ei .sunt „adevărații creștini”.
310. Termenul deonePoc nu se ni’ tsivește mireanuluilunius Sorunus;înlocul lui ur pu tea fi înțeles episcopul Breteoion de Tomis, care va fi redactat
textul Martiriului Sfântului Sava și se va fi îngrijit, împreună cu cornițele Iunius Soranus, de trimiterea moaștelor spre Capadocia. însă, insistența cu
Urrita în inul 374
Țl-am
230 văzut sufietul în scrisoare. Căci, IatI-aenvaI,
SFÂNTUL VASILEa1ci un pictor nu poate surprind—
CEL MARE
atât d- -xact inisltuille trupului, așa cum aoate descop-ni cuvântul tam-ln sufl-tuiui. b-atIυ
minG, s-au -ătnnionizct în cuvintele srrisorii Taie aiât siatona1cia caInct-Iu1υ1 și ad-vănυi
cinstei, cât și aυaațeie cugetului. De aici și renea nângâl—n- pe cane nl-a ndus-o, cu toată
depărtarea ic cere nn aflln unui de eltui. DIeai nc--n, să nu uiți să Te folosești de fiecare datl,
când se iveșl— pn11ejuit de a tcnle și de a-nl oferi câte o coma-nsaț1e de la dls- 1^11,
îatIυcât înrăutățirea săa1i1ți1 nu-ri nai insă de acum nădejde sa ral pυt-m sta dn vorbă față
către față. Cât d- nult ar slăbit îți va spun— pn-a- 1υtitonui dn Durnezeu episcop ΑΙΙ^Ι^, πητ
n-c văzut, ^11^-1 a stat mal nultă vrere cu mine, și-Ți poat— înfățișa în cuvint- ceea ce c
văzut cu ochii iul. Dacă vreau să se cunoască ac-st- a-cazuri ai- mei-, nu e p-ntru altceva, ci
poate ca o scuză peatIυ viitor, cn să nu dau prilej de a fi învinuit de lene șl cl, din nc—nstl
cauză, n-aș vn-a să Te vizitez. Doar cl peatnu nstf—i de pieid-ie n-am ev-a nevoi— atât de
nuit de ap1ncIet cât ral ales de coasoiaIe· Căci, dacă ml-ai fi fost cu aut1ață să mă îatâin-sc
cu OaoIab11itatna Tc, aș fi soroi1t nc-nsii bucυI1e mult nai d- preț d-câi ajutorării. pe cane
mi le fac alții în râvna ion.
EPISTOLA 164
Călin Ateo1ϊu, -piscopui Tntnloaicυiuir
Ucnisă în anul 374
I
Cât de muit c copl-șit d- turun1- mirii. noastre scrisoarea Cuvioșlel Taie, nu o pot spun-
prea ușor, ^11^-1 cυvâaiui nu-i în sten- s-o eăpn1ne cu tlnin cu cere cn trebui, dan Țl-o poți
Prisma după ăIυrus-țen lucnuniion despre carn ai scris, Câte cu cu-a spus scrisoarea ? Oare
nu sn vedua dic un doagoslee iațt du Duicezuu ? Onor nu sn cupricdrn îc ea e 11™^^
duscrlire dispri martiri -lunci când a expus atât de viu felul ptliiioii fer, încât fuciurifr ptruau
că s-no petoncr îcaictra ochilor Π-^ΓΪ ? Oarr nu reies dr nici chino și stiia și dragostea Tn
pentru cei îcșinu ? Nu sn cuprlndr oare nici tot cr s-eo putu- spunu ini sublim ? Prctru aceea,
dic c1in- în care ac luat îc lâcU scrisoarea și am citit-e du mai lultr ori, înțelegând bogăție
harului pe care Duhul Sfânt ni i-a dat, ai avut impresia că ce-am afla în vouiurlIe vechi, când
îciieouau Bisericili lui Duicezeu, fiindcă rrau înrUdUcicaiu îc coedicțU, în unloe șl în
doageste, cn niște itdulare diiurftr care se potoivusc alât de desăvârșit laolaltă, îccâl pnocE
îorieazU uc sicgur trup. Cu câi erau mai apăsați crețt1ciΐ, cu -ΙΪΙ mai luit creștea și cuitoul fer
șl sângele mariirlleo îi hotcua din belșug pe itluții tot lai nuinooși ai dreptei credinți, pectru
că cei cern urmau pilda înaintașilor ictreu îc luptă întăriți de pilda cufer dlclâi, în voemurllu -
cule- creștinii trăiau în pace unii cu -Iții, îc pacea pe cari Demcul ce-a lăsai-e și dic carn cu
nr-a lai rEias azi cici o iErâmt, atât de luit ai alucgălto ucii dr la alții,
Cu toate aeșetșS1 suOiștslș erostre au revenit ia Terlnirșa Os altădată 01c clipa îe cais es-
o venit o ecrissa1ș dlctr-o țară uedspU1tatU1 înflorită ds Trumu- esțșa d1agsetei1 ba ce-a
ese1t șl martinul îcsuș1306 din țieuturile beniniilor Os diecoir de Istiu, vestind si însuși nât
Oe curată șstș crșOieța cais domnește acrir. Clcs or putea să deseile bucuria pe cars su
îoeșrnst-o ls scșsetU veetș suOletșlș crsetre ? Ce putere ce-am putea îeeClpul nă ere cuvântul
cens or fi în starș să exprime limpede simțămintele taicinș ale ieimilor noastre ? De bună
eșamU1 când l-am văzut pe stiet (Sava Greul, c.SΓ·)1 l-am Oșnlcit pe csi nere I-s ptsgătit
pentru luptă. El va Oobâedi îc Oața Dreptului JudscUtrr cucues dreptății, pentru că a uctunίt
care scrisorile 164 și 165 subliniază adeseori legăturile destinatarului cu „patria” lui (Capadocia), de care se află acum la distanță mare, deși e odrasla ei,
ne duce cu gândul tot la „consângeanul” său (Migne, P.G. 32, 1524), la iunius Soranus, căruia arhiepiscopul din Cezareea îi mulțumește pentru „pârga
trimisă din țara barbară vecină” și pe care declară că îl va cinsti după cuviință, pentru că „a luptat pentru răspândirea Evangheliei lui Hristos”. Sfântul
Vasile a mai popularizat și în Capadocia cultul unor martiri, unii din ei (Eupsihie, Damas ș.a.) fiind martirizați doar de câțiva ani (a se vedea epist. 142,
2N0, 241). Se știe că, așa cum aflăm din scrisoarea anterioară (164), Sfântul Vasile a cerut chiar pomenirea Sfântului Sava în rugăciuni.
uc mots eumăn de creștini îe lupta pșcsnu Oneapta nuce1e1nis·
EPISTOLE
II 231
Derarene ce-al adus aminte șl ds anei fericit PUrist cars o Oost Eutlhie șl așetru că ei
pomenit și ds patrie csast1U1 cars dă și altrrs sșmiețș pentru viața creștină, ee-si făcut marș
bucurίȘ1 smieSlodu-cs de csls Siș-uSs, Oan trtrdatU cs-ai și îct11etat1 gVediedu-cs la essa
ce vsdem sci. Uctr-sdevUt1 azi nici unui 01c noi eu cs mal apropiem de virtutea unui
Eutlhlș. Suntem atât Oe Cșas1te ds a îmblânzi ps bsnberl pile puteres Duhului și prin
lucrarea donu- nilrr Lui, îenât și pș csi blânzi îl eUibUtieșște mulțimea pUcsteisr essstre·
Căci, îct1-aCevUt^1 pricina că s-a răspândit așa ds mult putersa ereticilor trebuie să es-r
atribuim nouă și pUnotelsr coastre. Șl aproape că e-s tămos colț ds lums cais să 01 scUast ds
pVrjslui ștșzișL
Ian 1stS1ίe1r1ie Taie cuprind sdșvUtaSș lupte ătlșticș despre trupuri eiopâr- țits pentru
spUnersa cnș01eȘși1 Oespns furia barbară esiustă îe seamă ds nsl a eăror inimă a rămas
eștuiau1stU1 dșepre Srrtunliș Os tot Oslui la nars i-su pus ehieu1ts1i11 despre Teiul îe eone
ϋ-au d-săvârșiS martinii sfânșiodu-și viața, luptând pilc ntucs și apă (îe ciuda rilcUior
snCiegίu1n1)3(1'·
Care sunt însă mijisonșiș ηοοί^η— ds d-săvârșlrs ? Mai întâi dragrstsa dicSte oameni .s-o
rănlt3*^, învățătura Pănlcțilrr se pustiește, eauOiagllle Oe ls ctsOloțU sunt dese, gutlie
CrepScre0iccioîiirn su fost reCuee la tUcșre1 creștinii alungați ds prin a1esniei nlOlcă οίοιϊ
îc câmp, mâinile eătts Stăpânul din eer. Șl, cu trate că suf’srioțșle sunt grele, cicăisti eu mei
sunt muc-nlni, pentru eă esi es ee cUpăstuiesc poantă s-șiași nume cu eo1309.
PeatIu toat- ^-.1- motiv- tă faci și Tu 1^1^™ către Dumn-zeu șl în -^16^—1 pentru
Biseniră să rupIϊaz1 șl p- toți atlețil viteji ai iui Hn1stcs, peatIυ cn, dncă te mni îngădui- lunii
să rai ^1^11^1 micii câteva clipe așa cum te mci află acum și dncă îatI-agn fine n-a căzut
încă din nostuiil- el, pI1vă1iadu-te toat- dn in locul ion, tă hărăzească Domnul pace Bls-
nicilon Lui șl tl 1- adura η^τΐ icniși ia pacea de clsldctl.
EPISTOLA 165
Către Ateo1iu, -p1tropu1 T-snicn1cuiu1
Durn-zeu C-i Sfânt ne-a împlinit o veche dorință atunci când ne-n în- VI-enicίt să pnimln
scnisoan-a Cr-dincioșiei Tale^0. Desigur, cea mni nene șl mal fierbinte feI1riIe cn fi fost tă
Te v-d-m în came și oase șl ti ne Ι^^ΐη de aproape de darurile Duhυiυ1 cai- t1i1r1ui-sc mlnu
Tine. întrucât însă ^..1 lucru nu-1 îngădui- nici distanța man- caie ne d-tpante, nici
îrpiejuiiiii- deoseCit- cai- ne n-țin p- amaadoi, un fapt VIeda1r de o a doua dorință esie să ne
Iatâia1m tufi-teșt-, nlcan pilii scris, în dnnsosiea cea mlnu Hnistcs·
Ac-st lucru I-cr și Silit acur, când am primit tCIίSCCI-a Iatn11g-nței Taie. 1npăItășineu-
n- din cei— scrise, ΙΤ-Ι. îrCogițit nai ruit d-cât de două cn1· PenSiu cl, p- de o pini-, nn ajuns
să piivlr cn îatI-o oglindi în tufietui Tău lirp-zit cu iotui pria rijicr1Iea ruviat-1cI; pe d- aită
panie înti, Cυrun1a noastră c cnescui d- rai muit- ori, nu nunii p-atIυ faptul că -ști tocrai așa
cur Te pnez1at1 nailuria tutunoi, ci șl p-ninu că bunele Tale îasur1Iί constituie maicc d- i-sp-
ct a pătniei aon.tI·-· Ca o mlădlțl noClil, cane n ieșit diatI-o Irdăr1aă vâajoat1, ai urpiut
pământul de diaccic de gInaίțe1- țării aoa.tI- cu noad- du- hovnic-șt1· Dn ac--n, p- Cuni dI-
pintet tiesaltl de tucunin patrie noitlni a-atIυ odiasi-le ei, ian când Tu T- ei.t1agea1 în ^ψΐτΐ.
p-atIυ cnediaț1t ea-L pnearin-a pe Dura-zeut auzind că prin Tin. t. a1siIează 1^1 morien1Ie a
Păpiaț1ior·
Șl câie nu ΙΤ-ΙΪ dăIυ1t șl αϋ. ? Patria caie T--a niscui Tu ai cinsi1t-c cu un naitli cine a
înflorit 1.^^ în țaia baibaiă vecini cu voi, iI1m1țâad, ca un cgriru1ioI I-ruaotc1tOI, pânsi din
rondă re1cI cai--1 dinulteii senlnt-ie. DnIυri nu adevUiaS demce de un atlet al lui Ηη^ϋ. E
vonia232
de uc mențin el ădșvănu- 1ui1 nane ds nunâed o frstCEL
SFÂNTUL VASILE împrOobit
MARE cu nueuca dreptății, pș
nane l-am șl primit eu iununiș șl om Sat slovă lui DumeeceU1 Cei cene o împllclt
răspândirea EvacgCeiiel Hnistosuiul Său ia trate neamurile. Te rugăm, așadar, eU-Ți aduni
amlcte îc rugăciunile Taie și Oe cri nani Te iubim și să Te rogi cu căldură Domnului pentru
sufletele csaetne1 ca să ee îcvrede1eșaecU Dumeeceu să începem și noi cândva a-L urma pe
drumul poiuc-llor, ps nani ci ie-o dat spre mVeeu1ne31e
EPISTOLA 166
Către Eusșblu, -pisera ds Semosata460
Oricât de scump ns șeee îc toate prlviețșlș și sricVt l-am pune între cel msi sinceri
pr1eSeeί1 totuși prepveeeraillui nostru ftate Eupraxips ei s-a arătat și mai de preț șl mai
siecer îc uimo sșcSimeetșisr pe nane le mpc10eeeU față de Tlcs. Căci si s-a avântat spri
Cuvloșie Ta, ca să Tois-sim o vorbă o iui Davld, ce uc eeri312 nene vrea să-șl areo1șssnU
setea nrzâcOU și de cesuferie is uc izvor buc și limpede. Fericit este cel ee s-a învredeleit să
se apropie de Tine ! Dor .și mol Terleit sste csi nars, îc urma eufer1cți1sr îndurete pentru
Hrieere șl a seeece11isr soIs pșntnu adșvUr1 șl-a pus o astOel de cunucU, precum puțini dic
cel ee ss tem de Dumnezeu eu putut dobândi. Tu c-ai dovedit drar o vlrSute nepusă le
îcnernane1 al navigat și ei îndrumat sufletele altora eu cumai ps vremi .senlnU, ni al răzbit
prin greutățile îceernUrlisr și Te-ei arătat mal tare decVt prigonitorii TU1 prin PăniUția cu
nene ai înfruntat pUrUe1rea patriei eare Ts-a cUscue 3·3· Alții au porte de pământul
seΓUmrșesn1 col însă ee-am Ucured- cielt de netotea nea de sus; unii au port, de eeaucu1
nostru v1UC1ceen1 eri însă de Ηη^^. OC, ne târguielă Terleltă ! Câte nimicuri am Cieptețuie
șl câte bunătăți am dobândii! Am trecut prlc Orn șl prlc apă, dan om îcnredere nU vom ieși
să ce mol înviorăm.
Ictr-a0ivUr1 Dumnezeu eu os vo pUrUei până le sTânșlt și nici cu vo privi cu oșpăsnnd
ia prigoane îndurată de dreapta învățătură, nl, după mulțimea Cu1eriio11 mângâierile Lui ee
vor adune iucu1ii· Iată ne nreOem șl în ns nădăjduim. Ie ecC1mi1 Tu. Iii ner, noagă-Ts șl
pentru umilința cspeSrU .și, de Oienans dată când se vo ivi vreuc prlidj, cu sta la îndoială să
os iicecuvântezi nu snrieori și să ce epsreșe1 interesul pentru a cucsaștș lunnuniie Oe ie vol,
lucru ps nane Ts-ei îevrșdeinls să-l fanl acum.
EPISTOLA 167
CElee Pesibίe, nn1scon du S-cea-t-
SsoίsU în -nul 374
Ni bucuri șl câcd scrii șl când îți aduci aminie de noi, dae, ceia cs-f și m-i dn preț, mai
ales când ne bicecuvâcirzi polc scrisori. Cât despre nel, dacă suclem vrednici de suferlnțiie șl
de lupta prniou Hristos, doresc st o văd pe Cuvioșia Ta șl st Tn iau dospi lodel de etbdfrr în
suieoințr. Dar pintru ct nu suniem verdnlcl du aceasit ieoicior, prinși fiind de multe trude și
nrsazue1, facem doar ceea ce vine îc eâcdui al doifra, adică cinstim desăvârșirea Te și îți
ceoei st nu uiți st-Țl aduci aiicte de coi. Căci nectoe noi nu r numai uc ioios faptul cE suntrm
460Coiolol Antioh, Π^ΟΙ el npiscepelei Eusnbίe dn Ueιesete, 1-e însoțit pe ecc5ίu1 sEe în suoghiecul fdisteί- în Toacie,
315. CooU-U1I se îecn -lezii le îepiul că ori în diic spor Τοκία go fi -sOt foc e vizită îc Cnș-ori-, ori, m-i neobebil, Sfântul Vasile va îi ΪΕ^Ι ceπoțticțU cu
Antieh îc anul 372, când a vizitat U-ιoset-.
* Nu se știe sigur sar uia ăiu cei ΙΙΠ Gdigoriă iTee IOT—O osi de NyssaN îi este aGitesa1e această epittτi1· P. Hrisiu (op. cit., III, 14-15) c'ăedn că lui
GiiLOiis dn Nyê. Unii din criticii nai noi nu 1.^^^ paienniiaini Săâniυ1υi Vasiie asυpăα —pistoieioi aresiona (nn. 169-171), αtnίtυindυ-1n Sf. Grigorie TsoioLυi·
A se vedGi P. F. ăstwickt A commentary of Gr. ofNyssy or the 38-th Lefter of Basil of Cezareea, in „Oi. Chn. ben·” Ronc, 1978, p, 32. La feL And—is Cαvαiiiat
Studieri zu den Brieieu hi. Basilius, Lυad, 1944.
316. TocmT „nceste resroș—ri ușoare” și gene rsi ni ep ido-pl sont un se mit care sc
αdaυL1 le altele psatăυ c nn îma1nd1cα să atăibυin aceasil misivă Ufâatυ1ui Vaslin, c-ain ci fi voibil cu nai nulii dυritain feți dn astfel dn extnavaLaațe, Y.
Couăionae, op. cit., II, 105.
sosel1ți vrednici dr scoiseoife Tain, cl șl e mândrie în iața lulțimil și o podoabă iaptui ct
însemnăi ceva față du un ec atât de mare prin vietutu șl avâcd
EPISTOLE 233 atâia familiaritate f-țt du
Duinuzeu, încât să-i pealE iăiilieriza și pe -Iții, poic soebt, ca și prin exemplu·
EPISTOLA 168
CUtrn penolul Antioh (aflat foUțnștr în surghiun)
UdoisE în vara ene1ui 374
Pe cât de meli duplâcg Biserica prctru că e fost lίpailt dr îndeumaora ucul astiri de
nUstee, pe atât dr muit vt fericisc ct v-eți învrednicit st fiți îc acrestt îlpeejeeaoe îmneeucE cu
un bărbat care se luptă ν^η^η pintru cer- dίnțt31F, întrucât sunt convins cE Demnul vt va da
acreași răsplată șl vouă, cere otbdați împreună cu ei șl-I anoij1π1ți în oâsca Lui. Și câi dr
maon e câștigul de - tr desitin în liniște adâncă de prezența unul bărbat din învEțEtura
cEeo1- ai putut ίe1eai atâtea, dae ini ales dic experiența -ΙΪΙ-Ο f-ptr ?
De acera, ceed ct acui -ți înțeles despre clce e vorba, căci în trecui șl rl avra gândul
împrăștiat apee multe prebieir, iar vol c-nți sons1deeat ct iste blnr st vă ruprți de la treburlir
zilnice și să vt dedicați îc întregimn fluxului duhovnicesc cere se revarsă din fclma curalt a
acrstui om, Ci st dna Domcul cn îc Ei st vă -fieți mângâieri- și cn nici soi înșivă st cu aveți
nevoie dr mângâierea altora, Și ceed ct acest lucru se va întâmpla dunt cuc vt deerșle iniia,
judecând după preslcțiria mea prrsonalt, pe cnru nm dobândit-e după scurta întâlnire pr cari
ai avut-o cu voi315, șț după neîcteesuta învățătură e bunului dascăl, a cEeui legătură chiar .și
de o zi rslr dr ajuns cn murinde prcteu mîntuίee·
EPISTOLA 169
234 Cătie GriscΓ1er
SFÂNTUL VAS1LE CEL MARE
Ucăi.1 în 1^1 374
T--ni angajat in un lucru bun, disiins șl mininlnos: acela de a strânge lao- ialtl tnupa
prizonierilor de război a disprețuitorului Glichenios - așa era pcrecIit până ncun - șl să
ascunzi p- cât s. pcate dizgnația aoastn1· De ac-na, Cuvioșia Tn, trebuie să știi ia ce nă nef-i
șl să pui capăt a-ciattei· Giichenios, cei cane c ajuns azi în oreiϊ voștri aiât de serios și de
1npcntaat, a fost hirotonit de noi cc diacon pe seana Bls-iicil din Vineta, ca să ajute ia
servicm preotυ1u1 iocal șl să pccnt- de griji d- tP-Cυri1- Bϊ.-nϊr1i· Cu ioate că în alte
privințe e inro- mcet în pnoti-mele de 1^™ manual -1 ϋ-ί lipsii d- taienl. Când c fost întlniat
cc diacon, a neglijat treburile apnoape încint- de c le înc-pn. Adunând sut nuio- niiat—a șl
pul—rea sa câteva fet— nefericit-, dintre can- un-l- au yenii la ei de bunăvoie - ruaoști tυp-
nfίciaiitnten tineretului în Ι.Ι1ΤΙ dn problem— . ier cit-ie au fost aduse cu slin, s-c sândit tă
ajungi ccaduc1toI dn turmă și, iuându-și titlu și înfățișare d- patriarh, a ajuns pe aenșteptnte
tnυfcș· Șl c urmat dăunul nu cu gând de supunere și de evlavie, ci cu int-ația de n face din
nceasta o citi suisi de tini, ca șl cur OIίriae an fi liber tă-și niengă onlc- reserl-, ajungând
astfel să listoainG apioape îatnsaga viață a Bisericii și C1tâadu-și joc de pn-oiul său, un om
vrednic d- toi n-spectui atât piln comportare, cât și după vânsti, sccciϊadL--I totodată atât p-
spitcop, câi și pe noi, cn n-vn-dnici d- ΙΙ.^, și υmp1âad mereu cnarui șl tontă ingra pneoțeatcl
de tulburări și dezordini.
în sfârșit, îniIυcât a fost nustiat d-ttul d- blând d- mine și de hor-pis- col3■5 6 ca .1 îar-
teze de a ne eitpă-țυi <și a ne rai fac. d- nâs>, - după c. a îndemnat șl p- ΙΙΙ-ΙΙ spr. ăc-Gașl a-
buaie -, s-n sândit in o faptă cu totui neIυriaat1 și aeoneaoas1· Lυane șl p- fet-, pe câte n
putot, au criepiat să se facă noapte șl au dispăIυt, <ei devenind astfel ăugan>· O Ι.ΙΙ.Ι d- faptă
e cu atât rai îngrozitoare, cu cât ne gândir la vi-r-a în cere a avut ioc. S-a onsa- SIZII și un
sinod local și, cum -na și firesc, s-c aduaat lume ruiii. La Iâadυi slu, tânlnul și-a adus cu ei
întreasc c-ată, lai după ei și alții cane i-au urnit, și, spie nai nare rușine, ΙΙΙ-ΓΗ nu Iac-aυt să
danseze în fața rΊ-știai1oă, stâi- aiad râsul celor desfrânați și flecari. Nu s-a mulțurit cu αΐ-ΐι,
deși și nc-st 1^™ e d-stul de grosolan, ci, după câte suni ίafoInnt, șl p- părinții feleioi, caie
nu mni puteau suporta pi-nd-ren fiic-loi ion, p-atIυ car- lucru au vrui să adună iarăși acasă
scsastă turmă lUtă-ltU, îccVs e-au aruenat chior șl îe genunchi în Osța Oetiisi și, plângând, ie
rugau să ss 1euctrs1nU1 aeeet ΟΟΜ^ tânăr, umateucU cu șl-aCte iul Oe tVlCstl, l-n luat șl pe
ei îc râs îc chip ordinar șl 1-a tepec1e îc ehlp ceeieeSie·
Astfel de abuzuri cu treiuie Srletati Oe Cuvioșle Te, năcl batjonura se răsfUâcgd asupra
cosettU1 a tuturor. înainte Os toate să poruenești ca Gilnherirs nu Tetele rsspșct1us sU ss
întoarnă înapoi și să vină cu epistola Os renomac- Onre Oe le tine și atunci poate că ii s-or
putea acorda oarșcari îngăduință. DacU el cu vice1 etueni trimite măeat ps fete ia mama Ιοί,
la BisșricU· Dacă nini acșet lucru eu-i cu puticțU1 etucnl mUear ps cele cars Soresc să ss
reîntoarcă să cu ie lași sU moi stea sub tirania acșstuia1 ni să ie convingi să se îetrnncU la
ηοί, altfel ești martor înaintea lui Dumnezeu șl s oamenilor că aceete lucruri cu vot sfârși nu
bici, clcl potrivit rânduielilor Bieerini1·
Cât Cșepre Giinherise1 nsl mol iun lucru et Oi să se reîetoprnU 01c convingere și nu
seriozitatea cuvșcităi; dană n-o ίο—, să fie înOepUnSat edepănet din semnlui lui.
EPISTOLA 170
CUtis GlleCșrlș461
461 lerodiaeooai Gliuherin Cacuso part— por Siserica ionniitOții 'Știe^SV Cs oare ne vorbe.țto spistolo 169. îe ioc să ss ni.st1egU pile slujit— si1iooeU1
îeerucât -re și cUiugU11 x-a împristseit cu o eeosă Ce fete ticsus alături 0- nou- astΓi-ea -Vet-ns, Cac.suri1 eχșu1xi1· Sfântul Vn.siis îl η-ηηΰ, neiVeCu-i
1eOΓiaSP1i·
Serisă îc noul 374
Până când vsi mai sta îc ^^-11-, GllnCșiis ? Până nând vei
EPISTOLE 235 mal iun dșcl- zll p1saetș îe
privințe ta ? Până când mă vsl tot tuliura șl vei enucne rușine peeSe întreaga tagmă a
călugărilor ? Revleo-țl în fire eu îonredere îc Dum- cșcșU1 a Cărui drsgostș Os rsmeol o
imităm șl coi. DacU te-am peOepsit pă- rieeișee1 îc același mod te vom și iiita. PronsOUm
eu tine îc felul anesta întrucât mulși au iotșrvenlt pentru tice, iar mai muit decât orlnsue ηΐΐίί,
însuși preotul tău, nUruia îl respectăm bătrânețile șl bunătatea. DacU te tot îodepăr- ticί
mereu Oe coi, vei 01 decăzut nu totul din Srenpta ta, ts vei Oeepăuți și Os DumeeceU1 cu
cVctșcelș șl cu heics ta cu tot, daruri de cere Se ίοΐ^—^ cu ea să dunl pe Oșteis tlners spre
Dumnezeu, ni spre prăpastie.
EPISTOLA 171
CUtis piistșcul Grigonlș
Scrieă îe acul 374
Ți-am eer1e1 cu Oe mult, despre Gilehșrlș șl O-spus 0—1001—. încă cu e-au ^οϋ, cl
1ipeșsc șl-e clipa Os fașă, cu .știu Os es șl num. Desigur că eu te voi îπsiπe1, cn șl ^Ι tu -1 fi
cei care iaci acest Ieceo spre driElmare- mu-, fie pecteu ct al ceva îcpotriva mea, fie prnteu ct
vrei st Ie iaci pe piac ailor-·
St sn întoarcă, așadar, iUrt st sr leamt deloc ! Stal tu chuzaș punieu el, Pectru ct nr doeru
când lUdulerele suct dezbinate du trup, oricât du mElesteit s-ee fi făcut acrestă sup-rare·
Dacă uf continuă st persiste în otitcloe, st cadă visa pe alții, dtc1 noi ne sptlti pe mâini·
EPISTOLA 172
Căter rpiscopui Soironie462
ScolsE îc anui 374
Cât de muit m-af bucurat cu scrisorile Taie, nici ^-1 nuvele sE-Țl scriu· îți poți închipui
ețeo acust lucru după i-ptele pe care Iu duscoll, șl ceru sunt atât du bucu. Căci cui dintâi rod
al Duhului ustu doagesiun, pe care nu-al devudit-o polc scrisonoun acr-sta. Șl cu ar putrn fi
mal prețios pentru noi în st-oe- actualE a lucrurilor, când, din pricina înmulțirii nedreptăților,
doageslea multeo-nt7 s-a oUcli ? Nimic nu-i atât de rar azi ca întâlnioua fratelui
duhovnicesc, cn un cuvânt pașnic ori ca o docuπ1uπu sploftualE, pn care -fiând-o fa
desăvârșirea Ta, sucluc datori st aducum o îndoită culțu- clou Iul Dumnezeu, rugându-nr st
cu împărtășim din buceria duhovnicească desăvârșită care sUItșIu1ețiu în Tine, Căci dacă
epistelule sunt în stare de așa cuva, cât de laou lorbulr sE fie bucuria cenvursațiui diructe ? Șl
dacă -tâl de dupartu fiind, Tu lotuși -to-gl șl atucția nitera, -ieπc1 du câtu c-ai fi Tu vrednic
câcd Te vel arăta dr aproape ? St știi binu cE, dacă n-aș fi fost oprit du o luițiiu nesfârșită dr
462 Nu știm unde ura rciunat epi-coρal ai aceatui Saf-·osieî -e pare, plobanit, undevu dii departe dn Cenedoc1-· Το^ί, pion uc enoepi-l -I Ufânlolu1 Vasiln,
ctci acusia îi faci confidențe desper otclor- sufInlnasdU nxislinlt poinlon slerileo11 Bisnoicii·
317. Mu 24, 12.
* Teodor, eso una d in roiaC nratoarele Pίseric1i, mni ama pe Sărpsr uudngpgia. Oano nișele eu srou șă1uaărițS1 locuiau îe a1ua1 -usu noctroiots Os
e1ujitorii Bieeriș1i· Sfântul Vpei1s is OU sOrturi num să așeiueos·
318. Iarăși probi ema Isnirisίui pușual, Se care sn piâsga SfântSl Vauile în muîte UUI spiu- toisis epis· Ss1uiș1u1 sun paΓ0sae icsx1seset· Ss foiseepu moi
muit curierii onpo1oep11.
319, ίnίl·-al^svt'-·i pur·,irea spre ι^οΓηηίεη cslo unui din păcs lete -ele mul aCese-di mnciii dn Sfântul V-siin, iar Inace1 împotriva ei - (01^ dn je<id-ta lui
Dumcnzne - n tat aiât de dus .seU1ΐCΐat· O ltίte<ΐcn similaet esle de semcalat și îc scoleoi- aninoio-et.
320. Din conținutul acestei epistole se deduce faptul că până și mirenii se interesau de problemele dogmatice, lucru știut, altfel, de toți. Frumos e
faptul că Sfântul Vasile a știut să-i atragă și să-i lămurească. E ușor de înțeles că între problemele la care se face aluzie, la loc de frunte e mai ales
deofimțimea Fiului și a Duhului Sfânt cu Tatăl.
321. E vorba de pomenirea Sfântului Mucenic Eupsihie (7 sept.), mort sub Iulian Apos tatul. Cu ocazia hramului, se discutau și probleme
bisericești. Despre Eupsihie ne mai vorbesc și alte epistole, de exemplu nr. 100.
322. Când scrie ncecsil epistolă Uf'âniυi Vasii— n-avea încă 45 dn ιηί, de aceea rυvâatu1 „întlirânil” s-ar aolpivi poet— mai nuil dia aririnα bolii ^ί, carn-i
va fl siors viiLa.
323. înaint— de hnem se conTroic și „,1.11^1”.
* Ca dn atâtna ori altădată, Uăaniu1 Vasii— «1- șl η™ anotecț1a ac—stui aăefnrt ci ^1- ici—i, dn dctc icnaste spre α Ιϋ- dă—piat— aneotυiυί Eυtτtίυt căzut
aăae1 σα1omn1n1·
torburl șl de nevoi icuvlt-Ulfu, cari i-au țintuit pe ioc, m-aș îi grăbit sE pornesc eu st Tu cnut,
desăvârșltule
236 ! Duși marea piedică în cale- mișcării e vechea
SFÂNTUL VASILE cna boală, lotuși p-odt n-aș fi
CEL MARE
țicut seama nici du un când mE gândeai I- folosul sufletesc cu lU aștrnta· Căci, ca st îii
vrednic st ^Ι^Π^Η un bărbat ars α^ΐι^ΐ gân
duri ca șl ticu șl cnou clnslrștu coedicța PErințlI-r, după cuvântul cinstițil-o ioați șl
îlpouunttsluj1loo1, înseamnă cE cu îcvredcicic a ouvucl 1- vechea furiclor a Bisericilor, îclo-
e vremi câcd puțici roau cei care sn îiboIntvl- sert de patima discuțiilor șl a ctuitolleo șl când
toți erau în pacu, fiind îi- pfiniteoi șl fucoEtori fără prihană -1 peouncll-to, așa încât polc
slcciea și numeșlețug1l- fer mErturisire nl îl clcsiuau pe DocneI, păzind neclEiln-tt și simplă
credința în Tatăl, Flui șl Duhul Siâct.
EPISTOLA 173
CUtis Teodore, „cococi-e”"
S-risU prlc ocui 374
Pi mlos mU urnește greu Ia ectie Taptul că cu-s nocvlos nU ipieto1iIe meie sunt
înmânate di Oie-ene dată IuPltll Teii, ni că, din nauza lipsii ds nlnste o csior noii Ie p1eipU1
ixistU multe alte piisonce noii Ie nltisn îcaicte1 mal eies pstUc11 nând stUniie 0, lucruri sunt
atât Oe tulburate îc îoSrdăga Iums. Din pri- nlea aceasta1 mă aștept la Tel șl fei Oe învinuiri
și rdciemațll ciciuțUSopie împotriva scrisorilor mei, atuccl când ajung să mă nocvica cU
totuși unși, Ole sis sunt prș0eSd318. îc realitate, ori scriU1 ori taC1 su c-am decât o singurU
ep1- cieU: să păstrez îc inimă amintirea Cuvioșiei Taie. SU-șl ajute Dumnezeu sU-țl U1meoi
Onumui viețuirii taie duhovnicești, așe cum șl l-ai ales. Di Tapt, lupta pe caud treiuii s-o duci
cu-1 Seioc ceîcsșmcstU Oacă-ți Soi Pici seama 0, făgăduicia Tăcută și Oe nesa ne decurgi
Oie ea. Orișice poete elige o nai, 0, viiȘuiii potrivit EvacgheIiei1 Ser ne să urmărești
împlinirea idgll până îc cel, mal mini amănunte șl să cu treci peeti nimic din ns-i snrls enoIo,
lată neve cs o-o fost împlinit Oinât Oe uc cumUn fonuti mln din nsl Oe nan, om iuat cunoș-
tință. Pentru așa ceva își trePuie o IlmPU formată și uc ocCl îndrumat după dorința
EupcgCe1ie11 să mucn-ști nu mâinii, tais spre a fi Pici plăcut Iui Dum- ceciU1 sU-țl miști
plnloeneie și sU te slujești Oe Oiecani ninti, mădulare așe num a rânduit Oe le îociput
Creatorul; mei trebuis -^^1— îc 1mi1UcUmieee1 grijă îc fiiul num vorbiștl cu oamscli,
simplități îc huneU, lipsă o tot ne-i Oe prieoe îc 0^1—.
Când stai sU I, înșiri, tonte acșetia par lunruri mUrucSs; îc enh1mi1 pentru reellzorda ion
m-em convins șl su că, 1ct1-aOevUu^1 ți se ner, să Ouni o iuptU OiSsiiitU· Și mai ttebule să
adaugi desăvârșirea îc emșric1e1 nou, os apără Oe aducerile smlctș Oe mândrie strămoșilor,
nars ce oprește (dană natura ce-a Sat civa Oessiiit1 fie pentru trup, fi, pentru suflet) să cs
lăudăm șl sU ee folosim Oe uc pretext îc Teiul num ce juOsnă csl Sic afone mănăstirii, spre a
cu cs înfumura și o ce umile Oe laud, Oeșa1te·
ToaSi aneetea stau în stnâesU legătură cu viațe evpcgCelinU.
Tot așa stăm și cu etptoreicip îe cumpătare, nu eνngu1cțp Ie nuaU-iuci, nu 01agoetep
eicșirU OoțU Oe fneți, cu OisnhiOeriP euOieteascU Oață Oe nei îe ce- ^1—, cu ^—1,010
cugetului, nu frângerea 10^11, nu curăție nriOlcțil șl nu dnhlliinui în trietiți1 <aOinU
păstrarea voioșisl până șl îc șiipdle Oe euTi11cțU>.
Șl, pe deasupra, ciciodată st cu cu ptotseesct gândul ia îciolcoșeta și ceo- coiita JudrcatU,
spre ceru nu gotUii cu toții, deși ioarie puțici își eminlesc dr eceasla și se îngeijoreazE
nenlou acest svenireeni!
EPISTOLA 174
CEirs o văduvE
ScoisE cam polc 374
Cu toatu ct marna mea pltcroe roa să scriu leeru nebleței voasiou, pora- stilată doaint,
totușiEPISTOLE
du fieceru dată i-am oprit, peclou ct nu voiam st provoc 237discuții din pricina oaircifor
porniți cu dușiUnie iațt de clce și ceru îiping ura, după cum sr snuce, până ecelo încât se
drdnu I- ecchetu icdls- corle, chiar numai d-ct clcesa poimrștu voia scrisoare de la iinu319.
întrucât ai procrdai blnu scriind dumcrala cre dintâi șl înteocâl li-al sdois tocini cr trebuia,
înti11nțându-ιt despre anuiite probirme suiietuști, am ajuns Ia rândul mru să-ți răspund,
îcpiinind nstiri două lucruri drodelt: pr dr-e perle, ca sE-mi plătesc datorie, ier pr dr alt-, ca
sE rUspucd la ceun cu ci-ai scris Doicla Ta.
Fericii e sufletul care zi și coapir c-ner în gândurilr sair aită grijă decât de a ști cum -
lunci, în marea zi, când tenii ίUntuoiIe vor sta în fața JudrsUta- oeIu1 ca sE dea secoleelU de
f-ptrlr ior, ve putra st răspundă îtet felcU de viața iul. Și, înto-eduvăr, cnl cgoe-ți pune îc-
lclua ochilor ace- zl și acel cras șl cnee duguta irreu I- -părerea pr ceri o vn iecu îc-icte-
ceiitaonicului Judecător, acria ori nu vn m-i gorși <elos, ori va săvârși doar păcate ^-αοΈ,
puntou ct, dacă i sr întâmplă st grețu-scE, acest lucru sn prlorce fără ca sE existr la iljioc
frica dr Duicrzeu· La cri în cere e trează așteptarea amenințărilor Judecății, te-c- cere
sEIEșIuțrțle îc ri nu Ir vn dn prilej sE cadă în iaple s-e gânduri nedeolte.
Prin urmare, edu-țl mrrru niintr dr Duicezeu, st el îc iciit teama dr El și cuprindu-i pr loți
în coiuclunra ougUciuciloo· înlo-adevto, dr mari ajutor sunt cei caor-L pot îmblânzi pr
Duicrzru. Ft și ducnrata luciul ecest- fErt îccelare. Căci și în vormin cât lotii îc trup
rugUclucra cr este de ieri folos, iar când pIrsEm dr aici ea nr servește derpt provizii pintru
vracul cr ve veci. Dar dacă acrestă grijă e un lucru bun, în schimb deacuoajaree, Itsaore în
vel- sorții șl pierderea nUdrjdii de mântuire sunt cele cere stoică cei lai muit sufletului. St ni,
așadar, cUdrjde îc Uucttalea Iul Dumcrzuu șl ațleeptt ajutorul Lui, cunoscând că d-cE ne voi
înioerce bine și siccer spre El cu nuiel ct nu nr vn respingi dr tel, ci peatr tocmai câcd voi
procucța cuvintele rugăciunii nr va spucr: „Ieit-MU !”·
EPISTOLA 175
Clin— cornițele Mcgninicaos
Scrisă cam prin anul 374
Mi-cl scris nu de mult Exre1eață, poIυncindu-mί enschϊs, între elt—is, să scniυ șl despre
credinți. Ei bine, nu aerϊn râvna pe cere o anițl în ac—nstl privința șl-L nog pe Dumnezeu să
nărâi andezmințit legat ds tins, lan aIOSIe- sând aeîatIsnυpt în știință șl în fapte bυne să
ajungi in dst1vanrίne· însă, întrucât nu vreau să ias sciinisc despre credință și nici să
aicătυissc cit— răn- tunisini dn credinți, nu vreau să-ți trimit csea ce-rl ceri. De ΙΙΙ1—1, cn—
d că vă von fi împuiat UIsrhi1e cu naumits ίastIurțiuaί cnl din juiul dumanavoatlbă, ca unii
cere nu fac ainic nltc—va decât să rl caiorni-ze, cc și cum s-cn nsco- rande cl n-cu aită
calitate decât să mă învlnulasci ps andInpt dn nelegiuirile cein mai rușinoase.
Pe cceștii tiecutul îl vădește iirpsde cine sunt, ier o experiență sporită îi va tilda și mei
muit. Eu rog însă pn mi cn cred în Hrisios să nu puni îatin- tini aIsa curioase dincolo ds v—
ch—a cIedίnță3-0t ci sl declin— doar ci ne totszim în cr—dința în cai— cnsdem și nn
închinăm așa cum cn fosi totnzați· Să nn ajungi den că dotanein nceieași aoțiual pn cane ie-
ar animϊt din Sfânte Ucniptună și sl ne f-nir ds orice îaaoini în acsst sectoi^. Den nu în
isvnntnpea noțiunilor sn cuanίnee mântuirea nonsinl, ci în mintunisinna cunctl despre
Dursezeinec în Cere cisdem.
EPISTOLA 176
Citi— Amfilohiu, episcop dn Iconίυm
Scrisă prin august 374
Ds-cn da Duraezeu C-i Săaat cc CIUSCI când spistola mne va ajunge în mâinile Tain să
Te găssască în deplină tărie trupească, feiit de onlc— greutăți și săvaIrind toate după cum Ți-
e doniața,
238 cc tl au nimâaă aeînpiînîtl aici făgăduință făcută
SFÂNTUL VASILE mi— de a fi dn față îa OIarui
CEL MARE
aosinu, peatru ca sl sporim șl rai mult măreția pnazsicυ1ui de ΙΓΙ., cain ss țian în fiecars as în
Bis—nice nonsinl îa cinst-a ncniίnϊion321· Si fii sigur, pneacinsiitul și preciutltui r-u, că,
chiar dacă popoIυi aostru anϊnerte atunci nulți vizitatori, pnszența aici unuia n-o donsște atât
de viu pe cât donsștn pnezesțc Tc; atâi e de pυtensic stinuleniul dn dragoste pe cern l-ai lisai
îs scunia pstnecens îs cane ci mai fosi ic noi. Ds nc—nă, psntIυ cc sl nducen câi nai nultl
slavi lui Dunseznυ, ine popoarele să sn tucune șl reiSlnii .ΐ-^ primească șl pn nceastă cal—
cinstsa cuvesită, ian noϊt 1111-111322, .1 se tucurln tot așa de mυii dn cinstea pe ccre sn cad
— s-o crltăn usuia din fiii cnl mal vrednici ai ținυtυrϊ1or soastre, ăl-ae nenprpct tucurla dn c
Te vedne aici, șl încă cu o zi îsaint— dn țis—rec sinodului, cc si mci stin dn vortă pe îndelete
șl si ns rai m-ag-iem unui pe ciiui pnis înpircișirsa bucuiilion sonstrn duhovnicești. Ziua
<11X111 pentiu îsiaisire> este a cincea c lusii .—plGmCnie. Te ιτ^ΐη d-ci să sosnrtϊ rai d-
vrem- cu tnsl zile, ca pria arezeața Ta sl ăaci mai .1111^111 și asivnrsansn αι^αΐΐ c azϊiυ1ui
peatrυ .1110323. pip sănătos șl tucuros în Doraui, rυgându-Tn pestiu mln—, șl piin harul
Donnului si-ni fii prstrat atât rie, cât șl Bisericii lui Dunsez—u.
EPISTOLA 177
Către mcgîsinul Sofnonios463
Ucris1 îa inul 374
Nu-i ușor să-i înșir pe toți cei cir—, prin mijlocirea nsa, au prlnit cju- toarn dn Ia Exc—
lențc Ta, căci suat ăocrtn numeroși cei ccre r—cusosc bînefa- cnriie prlnite dia mâne Tc cea
puieisicl, ps cern Domnul ns-a dat-o ca clinii îs aceste împrejurări critic—. Dcr csl mai dr—
pt diatne toți șl ps ccre Ți-1 prezentăm acum prin scnisocnsc noastră, pneaveneiatîlul aosirυ
Ιηαΐτ, Eusntϊυt c căzut pradă uaei absurde ca1oraiϊt pe cern η^αί drnpintsc Ta poate s-
o .pulCTie.
Dn acesc, Tn rog sl ăil așa dn tun ăațl de acest on și să-i ocrotnști ca și cur ai ocroti
adevăr-ul, ălcâadu-1 dreptate șl as1gunâneu-ϊ condiții ornnertϊ de a-1 aprna șl prot—jc
împieual cu adevarui, Inirυcât dispun- șl dn un aa1n1tor inpoiCant: ar— drnptatea de pcrtea
iui, pe cane o va dovedi ăonrie ușor, Iinaede și firi a putea fi contrazis, afară poate daci tirpul
nctual nu-1 va sta Inpolriv1·
EPISTOLA 178
Cltie Atungios*
^1181 în αnυi 374
Știu ci am prnznstct de ruite ori pe surenor1 oameni Vrsdsicini Tei— șl cl am făcut
servicii importante celor asupriți în împrejurlei din cele mai grele, dar, dent câte știu, cu am
trimis până acum Păcu1unțu1 T-fe un am carn st-cf fie cnl drag sau carn st ^ΙΙ prniou ceiu
mal în-itu sconeei, adlcE pe poeadoeilul nastΓo fțe, Puseb1u, carr-Ți îneâne-zE aceastE
scrisoeru de I- mfnu.
în ce încurcElurt - ajuns, vn istorisi ei însuși Excelenței Tain, dacă 1 se vn da prilejui·
Dar ceea ce sn paioivuștu st spun eu e uoιtlooo1 Iecou: st cu fie nedreptății acest oc și, pentru
ct s-au ivit melți anceni au fast surprinși cu i-pls din ceie mai greu du explicat, st nu fiu și uf
însuși -lins du vreo bănuială ceru îi -pasă pe cei ini mo1ți, ci st primească o judecată doranlt
și st se ceocetuze toată viața Iul. Atunci, loalE cniocnla se va da în vileag șl omul coslou,
aίlâcdu-ți cr- mai dreaptă ocrotire, vn fi vrstitarui principal al bineiacurțior primite de Ia
463 imannsîoaaată — soi1r1tυd1anα niiniui ierarh pentru CTI 1—^1^. AtυnLîOt aαnn c fi fosi din făniiie de goți, den foapte blanvoiton (ic ίntnnvnațίί)- Per
— c fl nudă cu .Ι-η^Ι. Cazul ^1 EυsnCίυ aann a ăi 1^11^ ca și în —pistoli 177.
* C- și Tr-l-n, Arininos noun ofițer seneoίar, c-on c-n -proU-i nolίlΐd- du asuprire a eole- <asțΐlar desE du V-fecs. Manoe în -nul 378, Ufîctol Vlaί1n îi
exprimă damn-sίene- punleo ma-rin- soției ίeΐ (unisl. 269), Piosa-n- pncloo c-ou i se cern intnovnnți- p-rn a îi Pemal5ίas (nnίat· 180),
blândețea Tn.
EPISTOLE
EPISTOLA 179 239
Cătoe Arinteos464
CE iubești libertatea și aiucia ne-o davrdrsc îndeajuns nabluțea ίΐοΐί șl faptul ct al un
seflei deschis spre lați. De aceea, îmi i-u îndrăzneala st cijla- prniou un bărbat vestit în cu
privești iucguf șir -I slotioșifor, vrednic du a mai iere cinste șl orsprcl prin blândeți-
caracterului pe dao■e-t are sădit în el, așa încât te ragEm st-l sprijini la peocrsul pe carr-1 -
re, care din punct du vrdror ai eduvUΓo1u1 nu pruzinlE greutăți, în schlib, din pricina Μυΐ
geave caioinii, e destui du primerd1oa· Ar ajuta mult Ia salvarea amului faptul ct ai spune un
cuvânt bun pintru el, f-varizîcd astiei, în primul râcd, dreptul <șț noțiucea de justiție>, -poi
davedicdu-ce și dr d-la aceasta Π—Ε, poleluciloo tăi, stima și bunăvoința cu cere nr-ai
obișnuit·
EPISTOLA 180
Magistrului Soironias, pentru Pumethios:t
M-a durul suflului când am aflai duspre -cusi bărbat vrrdclc du stiiE, c-re se nîiE într-o
situațiu nucarocilt· Intr-adevăr, oi îiicd șl nu, cum st nu iau parie I- dururea unul om librr,
copluțil du ^ι^Εύ cuierilatu ? Șl tot înloubân<u-cE cuc i-aș pute- veci îc ajetoΓ, ai înțulus ct
singurul cijioc du n-1 scăpa de grijile care-1 apasă ar fi st-l porzint PxceIecțu1 T-fe. De acum
încaia, e grija Damclul Tale de - elurga pectru ui, cu râvna pn care (suclei martori șl noi) al
arUtat-a îc ialosul multora.
Cunoști proileme iul 01c memoriul pe cars l-a înaintat împăraților și ps -01—, luânduri în
mâinile Tale, Te rugăm să-i lei sui rcrotlnș șl să-i mângâi pș om eu tot ce poți. îc felul aeista
ajuți uc nrșșt1C1 uc bărbat 01^ șl uc om cete ^-0 câștigat resaent prlnSr-o cuitunU
Oerseb1tU· Dacă voi mal spune șl aeeșa nă prin Oacșrep Oe bice otăsstă 0-^^ om îmi Oael și
mie o bucu11e1 Oeșl alei intșresui msu eeti Oe puțină ίmarrtacșU1 și stunel Exnslecța Ts, ce
unui note sccșptU să Oea atenție și dorințelor nrastre1 nu va 01 Tăcut Ο^ΐτ^ pușin lucru.
EPISTOLA 181
CUtis OSni1oe1 Episcopul miI1ti-lei’
Scrisă îe acul 374
Știu că OespUrȘirea Oe noi a pr—oiuiituiui Os Dumnezeu epiecop Eusebiu a afșctat-o
pe Evlavia Ta Ia fii Os muit ca șl pe mlcs. întrucât sm'Vndol avem nevoie Os mVngViere1
să ne îccu1ajUm1 sîsOar1 unul ps altui. Tu să-ml ^111 es mai eete nou prin SamosatS1 iot
eu să-Țl aduc la cunoștință nâte voi auzi Oe pilc Tiseia. Pectru nă, îc uct11etatșa precentU1
mare ușurare e să aOIl că poporul s-a răzvrătit <ia șxilp'ea 1u1> 3241 ian psntru aunUtatșa Ta
să Oii inTormat în ce etsre ss află părintele nostru ermuc al smVn0unota3i5·
Știrile Os cars am smintit nu ls vom putea cuprl-ds acum în șp1eto1U; ls va da csl nere I,
nunoaste1 ps nars Ți 1-sm ptecentst șl nane ne va putea IcTot- ma mai amănunțit Oeeari
starea în cars l-a lăsat .și eum ie euprtsU pe trate. SU Te ποτί, așsOar1 și pecttu ei și pentru
464 Pum-thίas p-on - fi îasi neaίnsar dn rnlaoicU, ajuns acum I- nnc-z,

* ΟΐΓβίο^ epOs,op dn M eliiina lA-mema m——nS), era o sredmcS Signăă oiundo.utl o vremii. El o junot uc noi major io Sifonul II 1-™—™-, după num
ίc0o1msnoU Sf. Gnlgonis Ce Ny.seP1 șp1ee. 10 și 18 (-0. Pasqup111 LsίCsC1 ^^59, pp. 39-40; 58-60). Faptul nU OSΓSίoe o rămas ίmaΓs- eίoent Ce aisnaΓsa în
exil o lui Eussbiu e o OovsCă nU ss nucoșt-su moi Oe d-mult. A se vsOso șl spίee· 166, 167 și 163.
324. P1sȘίoaeă mUntunis Os Γsoίetseță ortodoxă OaȘU Cs p1seίuesa οιί-οίΐοη, ners vor ii ocupat și oiei eșsueui eu uc șenCidot Os-ai lou.
325. îenă o CovnOU eU Sfântul Vasile îi .srnotso ps SOVetui Eussbiu no CuCovniș oi său, as1socolίtoes in ners si țiese fosits mult.
326. Aluzie io EussbίU1 spίenopui Somoenssί1 trimis în .surgCiue îe ^0-10. Preotul Pouilc pnus o Oi unui Sic nsi șnus .s-nu negajet să-l îe.soțsoenU în exil
ps saίseopul lor, Os onsse Sfântul Vneίis îi Osii-iSă și-l 1ceurajsncU·
* Robust cuvânt de încurajare, adresat credincioșilor care-și deplâng părintele trimis în exil. Mângâindu-i, Sfântul Vasile le amintește că în curând
își vor primi din nou părintele.
mics, asctru na Domnul sU des nât mai curVnO scăpaus din astișl Os 0-0010-111.
240 EPISTOLA 182
Cătui pusotul Peuilc
SnΓίeU în aeui 374
Pe cât Os muit cs uctrieSUm când ns aducem aminti 0, pustilrsa Blsenlnl- 1013-6, pe atât
Oe mult vă Oșnicim că v-ați angajat îndată înti-o luptă atât Oe iucgt, pe ^ΓΙ sE vă njutr
Doinul s-o ducuți cu rUbdarr, ca st priciți bune etaplalt a unei credincioase slujiri și - unei
dârze rezistențe pe cere ați arătat-o nrntre cumele Iui Hristos·
. EPISTOLA 183
CElou ^ΙΕ^ΠΠ din S-mos-ta465
Când văd cE cercuitriie șl prigoacefr ierți încercări s-au întins deja în leală fuien și ct ceie
iei mari orașe din Siria irec prin aculeașl goele îcceo- stri ca și noi, ier în schiib nu-l nisEieoi
uc senat caee st se aretr atât de încrr- cni și dr distins spre fapte bune așa ca ai vostoe, care,
polc râvne Iul, s-a învrednicit dr a falit atât de lire, mal cttmi vini st it Uucur de celr întâm-
plate· Pentru ct, dacă cu s-ar fi îctâmplat acrst iapi dueeoas, n-er fl ieșit în evidență valoarra
soaslrt. De acru-, se pari că pectru cri ce cautu virtuire ceia ce-i cuptorul pectru aur, acera e șl
prlgoaca prctru nădejdea în Dumnezeu, m-nifusi-lE dic partea ^Ιοο cr tânjesc după v1rlete.
Drsi îcalctr, linunațifor, avrți grijă ca la oboselile dr până acum st mal adăugați altelr tot
atât dr i-rl șl să aeEtați cE puceți pr o teirlle mai întUrltU o clădire și mai mtorațt și st vt
strângeți iar îc jurul pEslorului vostru, când va dn Duicrzru să sr reîntoarcă la sceucul aUu,
fiesaor dic val povestindu-cr câte-o faptă drosubltă pr caee a săvârșit-o prctru Biaurica iui
Deccrzru, având dr priiit fircnor din vol după iaplele aale, în ziua i-re a Domcului, răsplată
de la Alatmiloslivul Dumnrzru.
Dacă vă m-i edusrți amicle dr noi șl vouți să nu scrirțl de câte ari r cu putință, pr dr-o
pariu, vrți ί^υ a iaptă deriplt, nrctou ct ne răsplătiți cu crva dr-ei vostru, iae pr dr eitU pariu,
ce veți îace o inee busurie, pectru ct polc epistole ne veți tolmitr și suine disper pree<u1ce1r
νο^Γ^ι glas.
EPISTOLA 184
CEtru Eoslgțiu, unisdon du Himuria*
Știu cU-1 lucru trisi șl aptstlor st rtiâcE ^πηνα orfan, prnteu că, îc primul rând, n-are cinr
să-ți mai noaelr de grijă. Du aici am înțeles cE dacU Evlavie Ta cu sueli, însunmnE căi Te-ni
supUrel dic cauza evenimentelor, totodată fiicd asupat cu probleie mult iei gorle: sE alergi
lai mult prniou tunnc iui Hristos, din aIϊcisc vrăjmașilor cere ss ridici din toatn părții- în-
poSnlve el. Den întrucât conversația cu cel ds o credință cu aol constitui— iot- deauaa o
mângâiere în vreme ds ascez, gâadsșie-Tn șl scrie-mi dn fp-ccne dată când e cu pυtinț1, ca îs
ăeiui acssta sl Te căinezi pe Tine însuți, cc șl cum ni sta de vorbi cu mine, lan în ncniașl tlrp
sl rl râsgâi șl ps mias cu propriii. Tei- cuvinte. Același lucău rr voi strădui și eu să-i fac ds
fiecane dată σâne ocυpați1ie îmi îsg1dυ1n· Rongl-Ts și Tu însuți șl îndeamnă și pe frați să-și
d-a silințe sl-L îmblânzească ps Doraυi, ca sl ne aiate cândva o mântuire dia întristeiea cere
as învă1uϊe·
EPISTOLA 185
465 O frumoasă scrisoare de îmbărbătare frățească, trimisă unui coleg de apostolat, pc care Sfântul Vasile îl roagă să-i scrie mai des, căci orice
deschidere sufletească ușurează suferințele.
Căire Teodot, splscop ds Bnroîa466
EPISTOLE
Scrisă în anul 374 ( ?) 241
Știu cl șl daci au-ri scrii, îa inina Tc lotuși au s-a șters amintirea IȚIȘI deduc acest luciu
nu dia ăaptui cl aș fi înti-adevăr vrednic de c nl ține nlsl-, ci dia aceea cl sufletul Tiu dl
dovadă de dragoste prisos1tocIn· îa orice caz, Ts nog sl Te ăo1oseșii, ps cât e cu putință, de
priinjυri1s cane Ți ss oăsIrt ca să-mi rai trimiți câtn-o epistolă, pentru ca șl eu sl rl rai
îscuncjsz din tot ce aud d-spre Tise șl sl an șl eu priisj sl-Ți ănc cunoscute gânduniis reie.
PeatIυ cl ncesia-1 nostul convorbirilor dlstin oan—aii cere .ΐϋ lc o atât ds nans distanți, ca
răcan prin scrisori sl stea îa isg1tuI1· Sl au ne îastili- alr υnu1 dn αΙΜ, aiât cât ns îngădui-
IrpnejuIrp11s·
Sl an hărăzească Donaui șl ocazia de a ne îatâial feți către față, pentru ca în f'ekii amsta sl
cnensci și diagostec dlnine noi, lan ru1țυrinsa cn o dnto- nir Stăpânului nostIυ sl sporească șl
nai ΐϋτ.
EPISTOLA 186
Cătns gυvsractonυi Aalipatros
Cât de fiuroasi e fiiosofia ! Iatre ηΐΐτΐτ, sa insă pe cel cain-o cultivi sl se vind-ce cu puțini
cheltuială, așa încât unui și acsiași luciu siujsștn și ca ΙΓΜΙ șl ajută șl sănătății. Căci după ce
Țl-al pierdut poătc de rânccne, după cum cr auzit ds la cineva, Ți-o poți nec-rt1ga prin vaizl
acTă. înainte cu gisu o suponiar, atât din prlclne pIoveIbυiu1, cât șl psatIυ cl-rl aducea
aminte de prlel-aa nea, sărăcia; acun însă îmi paie că ss schimbă atât părerii—, cât șl râsul
ptoveiiuiui1 văzând nă pnisetU legumă ș o bună hrănitoene pentru tl- η,Γ,^ dan nard, în
snelași timp, 1-a redat .și cUpetșnIel nonstre putelep 0, sită- OntU. Ds enum î-elnti vol sonoti
nă clmln nu posti sta alături Oe ee, cu numai lotusul lui Homii"22, den nini vestita amitooie1
oricât Oe mieunată or putea Oi ee, încât sU-l poată sătura na ea atât Oe Pine pe <zii1>
oiimplenl.
EPISTOLA 187
ΆcSippenoe nUtus VaslIs467
SnulsU în seul 374
„DacU îmiunl Os două ori dic varză mori” - așa epucep o cίna1U· Dan eu, cari m-am
ΚΓ^ din ea Oe mai multe oii, nenându-ml astfel moartia 0, mal multe ori, totuși cu vol muri
decât o singură datU. Dar tot ie 0,1 se întâmpla șl Oană n-aș fi gustat din ea Oscât o singură
OaSă. Ou, dană așa stau iuniuiUi, să nu ts temi dană vei mâcna din acșsti aucate gustoase,
atât 0, fidrept huliți Oe zlnaia Ο-Ο.
EPISTOLA 188
CUtnd AmfiloClu, S-spus nocoscs
466 Atât el, âât și credi ncioșii lui rămân fimâh liniei ortodoxe. Teodot e^c^roneam și epi stola 92, adresată „Italienilor și Galilor”.
327. Hom-n, Odiseea IV, 603.
467 Nostimi ântnmpiarn p Post cor pris <ϋηη, ce s, îtlo-oi ei docșos, SeOntuS Vauii e vsaiSedl nu voÛ nnră lipso poTtsi 0- mânnors o τuusΓeoto1uiuί
Cspn0oșίsί1 Actίaoe1oX1 nons 1-s sunp1ίex tocmai is mosU, ucis i-reiCui i-o îmbiat să gust-. Urmarse: Supă câtva timp, guvernatorul nsus din nou să i se
ssrusnenU Sie nnso.stă Cracă atât Os Culisă, Con csis întrece mânșeuso osίioΓ· Ds suplinise umorul sfântului.
328. Pi: 17, 28 (sC. ^914).
329. Dn le devâcte1 ceednsd eotUapăc = cnl cee-t· Sub eceasiU poreclă eu epUeut îc mal ce1le eâc<eΓί, îc Bisnricu, geenEeί dn cerșlici mai olgoei.ști șl
mai sdΓene1oțί, d-en eu ceeal dnz- bictoi sfe .schisme dn ce1tn eoi penini motive peesocele· Așa υο— în suc. -1 III-fsg cosețincii (<epU cumule penole1uΐ
Nevețiic dic Reia), caer nu sacoleee „ceΓețΐ” pe «1 carn îc lΐmpe1 pnesedețΐΐ1ae fEcesueU unuli coccnsii polgocitariloe păgâni șl cern doenee sE fin reprimiți îc
Blsurict· Tal le ful gâcdnee și locleciștii.
330. Cenezl ne- arU.șelul du n-șiuri (îc Frigia) - ^1 Montec, caee a cenel șl el e suslU ftteete răspândită denU anii 200.
331. Dianisie cui M-eu, npΐssap -1 A1nă-cdeini în suc, -1 III-lun (248-264),
332. Acusi crafii 1X111-1 și-a -ies ca „peooeosite” doeE avnciurleon (Maximili șl Ceissί1a), cu -juloro1 cEroen își eUspâc<ețln ΟΕΙΕ^ΟΙΙΙ lui. Despee
maciacism a sn vude- N. Chifăr, op. cit., vai. I, Toinli-s, 1999, pp, 1)9-111.
I
Scriptura
242 ns spune că „eei ns nu stίe1 Oe va întrșba
SFÂNTUL OeCEL
VASILE îcȘe1epciune1
MARE înțilipniuce i ss vo
eocoeΓ 8· Dor mi ss pani nă într—benee unui înțelipt e în etP1i să facă îcțeidpS nhlen și pe
32
uc niaun. Άneet lunnu mi se întâmplă .șl mie oul Oe nVti ori primisn ^11^11 Os ls uc om
hennln cs ^0—. înSr-aOiu·Ut^1 mă fac mei știutor și mal înțilipt decât aș fi eu însumi pnin
simplul fapt nă mei pun ucereiUri1 pectuu nă învăț multe lunruri pș care nu Ie știam, lor grija
pentru ixantltaSe devici OasnUiui foee1U· Desigur nU șl în nazui Oe OațU, înSnucât până
enum nișIrOatU nu dădusem etențli ia oblectui înSneaUnllor Tale, om Tost cevolțl să le
ixam1neo mai cu grijă și să ce aducim nmintș nesa cs auzisem Os ia csi mal în vârstă și să
aflăm ostiși, prin propria foaet1U juOenaSU1 în ne măsură se apiopie sis Oe neie cs nl s-au
epue·
II
înEPISTOLE
privința „catariior”329 (sau a ^ΐ-ο curați, c, io.), despre cari
243 s-a vorbit mei îceintr și de
ΜΓ, îți aduci bice aminir, se cuvine - sr poosrda potrivit abicriuful din fiecare loc, duo-orce
cel carn eu luat atunci o 5ΟΙΕΟΪΓΙ nu s-au putut pune tați de acord sîcd a iost vorba de Botez.
Bolizul pepuzeniIoe330 ci se pare ct n-aee clcf a valabliitatr șl m-ei clrat ^Ι de I-a ΙΠ^Ι cu vi-
drei- D1on1s1r331 (cel Mari, n. le.), cere ren un lire sunosctlaΓ al canoanrlor. înlr-adivăr,
Bolezul pe ceru cel vechi hotărâseră st-l priili e cei ceru nu sr abate deloc de la credințU, fapt
nentru ceru pr unele <rror1> 11-— cumit eresuri, pr altele schisie, iar pe altele aduntel
ilegale· înlee „erezii” au cuiit grupările ceiar cari stae rupi șl s-au înslrtinel cu totul de
credință; „schlsir” erau foemațiunilu cuior cari s-au separat prctru anuiltu lotivu de ordin ad-
ministrativ, bisericesc sau dic pricina unor probleme cere s-ae fi pulul rezolva dacă no fi
existat o înțrirgror recipeoct, iar „educEei ilegale” simt peetidulr ioemate dr peroțl sau dr
rpiscopi nrsupuși, precuc și de cioeni cediscipli- nați. De pildă, dacă un cirric oarrcaee a fost
judrcai pentru o ibateee și înlăturat dic slujbă prniou ct nu sr mal sepunre canoanrfor, ci
peeticdea pectru el întâirtatra și fuccția resnrct1vU, iar îcperunt cu uf au pleset șl alții, ptet-
sicd Biserica cra universală, aici avem a aducarr ilegală· Schisma, îc schimb, este a
nrînțeirguru cu cei din Biserică pr trma pocăințui. între rerticl îl ailn- lii pe macihei, pr
valrnlinieni, pr maeclociți, percum și nrpuzen1i înșiși - la acușila ceîcțrlegeera se leagU
dieuct dr credința îc Dumnezeu.
Părinții cei vechi nu hotărât st respingă cu totul Bairzul rreticiloe, îc schiib să-l
eecucoască pr al ach1smat1c1loe, -^.^ΐα fiind oemrcl caer sr mai aîlă îcct îc BiaerisU, pe
când cri dic aduntoiir ifugaie, dacă sr îcdorptrezU prinie-o posă1cțU apreciabilE și poinir-o
îctoaecrre eeală, terbuiu poiiiți iarăși în Biserică, așa cum se ÎCIÎIPIU adisrori să fir primiți îc
terapte for 1rΓaΓ5isU și c1re1si1 ceru au plecat îiperucă cu alți cesupuși, dacă au făcut
pocăință·
Cenuzrc1i sunt rvidect iritici, pentru că au hulit îipalelve Duhului Siânl, etelbuind în chip
nelegiuit șl creușinet Iul Mocten și Priscilel nuiiera du Caeac1etn32· Ei suct, așadar, vrednici
de osândă, punteu că huiisc Duhul Sfâni,
fie ăiiibuind divinitniec Lui oarsaiioi, fie insultând Duhul Sfânt prin corpa- nețla Lui
cu oamenii,
244 astăsi ăiisd vrednici de osândiSFÂNTULveșnici, pentru
VASILE CEL MAREcl „hula Inaoinϊva Duhului
Sfânt nu te ίηΓίΙ” ^. Ce nost an avea sl adniten valid Botezul csion cere Cotează îs
3
nυms1τ ΤιΐΚ^., ai ă1uiui, pnsrum și al iul Montan sau ai Păiscilel ? Pun și t1mpIυ n-
au fost tolezați cei caie au fost botezați îs astfel de sure, d-spr- cane Tradiția nu ss-a
învățat. De ăcesa, chian dacă ncsst luciu a sr1pat din vedsne mnneiui Dionisie, noi
inelul- sl nn silin să nu ie unmăn greșeala, ^ί nbsunditatsc unei Ι.ΙΙΤΙ de prnci1r1 este
vădită ds la sine, însă și lăruiiti p-stiu toți csi cane riiυ sl jud-ce cât de pυț1s·
„Catarii” fac aante șl -1 diatns cel caie s-au separat, den cei din vechine, îs fnuste cu
Cipricn334 și ă1rm1iiaa ai nostim468 469 470 471 472, au eot1rât tl-1 puni pe toți îs aceeași
cetesorin: catanl, sacrallțl, eidIopnrasiaț1, pentru cl deztincpec tuturor acestona c început
prinir-o schismă, iar cei ccre s-au despărțit de Biserici n-au mci evul hcrui Dυhuiu1 Sfânt p-
ste si, p-ntru cl prin îatreruaeIec succnsiυni1 a încetat coatiauiiaiea comuniunii. De fapt, cel
dintâi can— s-aυ dnpirtat primiseră de la Părinți hirotonie și, datorită aunnrii r-inilor acestor
Părinți, ni avnau dărui duhovnicssc, dar cei ηη- s-au pυpt, devenind laici, n-au nai avut
puteie nici sl botezet nici sl hlroton-ascl și sici sl dea citora herul Dueu1υ1 Sfânt, de in ccie t-
nu săciut el înșiși; de acesa, Părinții au eotrnât ca aceia cens sunt Cotezați de el, psntnu cl
erau toiszcți ds nișts laici, venind ia Biserici, sl fin ^11^1 din nou cu ndsvirctul Botez ai
Bisericii· îstrυcât câțiva din csi din Asia, ca ti ss coaforn-ze hotărârilor ^αΐη de cel mai mulți,
au fost cu totui de părere să fie Isruaoscui Botezul amstora, zicem și aol să fie pr1mϊt336·
Trebui- însă să fim aienți în tpsr1ni in fapia urâtă a „sacratiți1or” 337 (sau rlgoriștlion,
η.ΐΓ.), psatru cl, spie a fac- cu aepυt1ațr prirliec ior în B1tsr1r1, ni au încercat sl prevină
primirea prin Introduc-ăTi unui boisz de tip saecia1, ttrirâad α^τΐ însăși tradiția iul propris·
D-cl, socot ci, întrucât nu s-a primit desprs el aici o lămurii-, ar tretυ1 ti isspiager totezul ior,
șl chiar dacr va fl primit cln—vc de la el Botezυ1, când via ia Biserică totuși să-i rebotezrm·
Dar daci aceasta cr fi o p1seicr pentru ΙΜ^ mers ai Bisericii Capadociei, cr
468 Lipsă notă șl din ieăt·

469 Episroa ci Ccriegln—1 (f 258).
470 Episcop dn Cezaăeea Cipadoclel (sec. ci iii-1ea)·
471 Sn vede ci ^-η^Ι Vasile ăinân— ia ăezoivarna mei îadulL—ail c sitυațin1: 1-^11111- dl în geaeiai ăeprimirna treitm1tiriior (desiLui aaiicaadυ-1e
otiigcțli dn peaiinațΐ)t den les- aίasn totezul năntic1ioă·
Nu tnnCυin υilαt cl ceie irei ncri „—pistole” raaoaicn (188, 199 și 217) cu fosi 1-^111- dn 1—Lîsliția Bisericii Oriodoăn fiind normative îa viața cănșlină-
Rαii1-bolii, Sintagma sfintelor și dumnezeieștilor canoane, vol. I, Αίτηα, 1854, n. 88-294. în ronân—și—, N. ΗΡΙα^ Canoanele Bisericii Ortodoxe, voi. II,
aaăiτa II: „Canoanele sfințiloi părinți”, tiid. N. boaov1ci-m- Rovinclci, Aăαet 1936, pp. 39-149.
472 Numiți așa înlie ilieie șl ăi1aeră foios—cu la înaăIiărαsie apă îa loc de vin ^γκρι-τής - cumaătal)-
trebui să cs întraucem iarăși la Tradlțls șl să urmăm pe PUnicțli eoni su orânduit
cdie EPISTOLE
Oe cuviință pentru cri. Căni mă tem ce nu cumva, vrând 245 să-i Osesm ezltanțl la
primirea Botezului, Taptul să fie o plsdlcă pentru nel eari se mân- tulese, 01c pnlnica
asprimii pnopucdiil noastre· Ion dană ennratișii pUet1eacU îneă BoteouI coetuU1
aneasSa să cu ce facă ezitacț11 căni cu suntem obligați să is facem coccșsii1 ci ne
silim să urmăm exact privsOșrea -ο-οοη-ίοι·. îc orice caz, să se decidă ne ncelote
cane vin Oe Io botezul lor să 11 ss împUnSUșeoenU ucgiie 338 în Toțp
nte01nnioș1Ior și așe să ss apropii Oe Tpice· Pe Oe oiță perte, eu știu -U ps Orații
Icoie și Sotomicoe1 nane erau 0, a-șeași -ο-Οίά,, i-em pnimlt în e-oucui ep1enoppI;
din sesastă pri-inU1 pe -el none su Oost împreunați dic nou cu tagma ion cu moi
putem să-l OespUrțim de B1serί-U1 pentru nă, primind ps ipienopii lor, s-n
etotorc1nit un 0,1 Oe cocon473 474 475, cere îedrepSățșște nomuciuceo nu ,1.
III
Femeia cere-și omoară în cCip voluntar OUtui se Ton, vinovată de acuzația uci0e1i1· în
credința creștină cu se prec1zescU decă OUtui sro format sau înnă cu —ΓΟ. Don Oieptoteo
c-r cete numai essa ee sro vonio să se coecU1 ci șl pe eel ceri a uneltit împotriva Iui însuși,
pentru că, așe num ss întâmplU adș- seor11 femeile mor în aetTei de îccercăni· Aici se mal
adaugă și ucidetea fătului, nene e o o doua ucidere1 nel puțin intenționată ds esls eare
nuSreec sstTel de fapte sllnlne. Totuși, poeălfȘs snestor femei cu trebuie prelungită până is
^011,, cl ele pot ii primite (din nou în comuniune, ηΛΓ.) după uc răstimp de 10 ani.
Vindecarea lor să nu se hotărască după timp, ci după Telul în care ele se aocU1esc3e0·
IV
Diaconul eare a crmie desfrâu după ce s Oost hirotonit va 01 înd—pUrtet din ώρ-οοί—,
ΟΟΓ, odată coborât îc rândul m1reniIor1 nu vo ii ϋϋ din comuniune, căci îcti-adșvUi există
uc cscoc «ΛΙ, potrivit nUruia nei căzuțl dic treapta lor nu tiibuid supuși Oenât Ia anest Osi ds
p-O-apsă, întrucât creS nă csl venCl au urmat liges nene zici: „cu va izbândi ds două ori întru
anslașl necaz”. Șl mei iste .și olt temși1 și anume: nsi nat, sunt în tagma mirec1Ior1 după ne
au fost snoși din rândul -1—010-10.^101, pot fi primiți din nou în locul de unde au fost
alungați, ian dianoculul îl ajunge o dotă osVcOa cneer1e1ti1; 0—1, întrucât cu 1 se mol dU
010-0010, în oneastă osândă să consSee pedeapen· Αceete reguli sunt ecrase după dreptul
se11e· Den îc tonte cazurile ds nceet fei vinnșnanen ade-
473 Așadar, srou 1sarimίȘί îc BlssnleU a1ίe uegsrso nu SOVctul Mir.

474 Csc. 44, 47 saose.; 8. Sic. I Ee.; 95 Tiulnc; 7 LsoC.; 47 VpeίIs n. M. Vezi mί1sS1 Canoanele, II, 2, p. 41.
475 Coc. 65 saoee·; 91 Truisc; 21 ^-110. Vszi mί1pS1 op. cit., p. 50.
vărnlU constă în îndepărtarea de păcat· De acria, cei care pentru plăcreea cărnii
a lepUdal
246 harul își va dovedi deplin vindesaeea cumal
SFÂNTUL VASILE pric îndepărtarea de pftcrri,
CEL MARE
pric irâcgeera teonule1 șl prin înirâcirea cu leală supuneora, Așadar, irebuie să ținei
alâl cura ce reirse din deeptul ssria, sîl șl ceea ce prevede Tradiția, iar în cazurile
ucde cu sr adiitr asprimra deeptuIui, acolo trebuii st urmăi regula ieediț1oca1ă3F1·
V
îc legătură cu cei ^Γΐ se cUsătoresc e treia oară sau du mal multe oel, cei vechi au hotărât
ncuiași canon care se potr1vettu comparativ la cri cu a doua căsătorii: uc an (oprire de la
împărtășanie, n.to.) pentru a doua căsătorie, cu toetr că -iții spun doi aci. Cât peisește pe cri
cu a treia căstiarlu, cei vrchi îl opresc de I- împtolășacie trei ani șl chiar patru ani, Dr f-pt, ei
nu-i mai spun „căsEteeie” acestei îipeeucări, ci paligăile sau mai curând uc dusirâu moderat·
De aceia g zis și Mâctuiterui cUieu fuiuia samarine-cct, carn schimbase clcci UUrUațl: „cri
pr care-1 al ecui cu-țl usie bUrbat”3F2, pintru cE cei au trecut peste limita căstioriei a doua
nu mal suci vrednici în ochii for sE sr nuieasct „bărbat” ori „soții”· Crcleu cel care sr ^ΕΙ-ΟΙ^
a ieela oerU am primit obiceiul de aiueisire pr clcci ani, cu din vreun cacan, ci din urcarea
celor prlclir iei înainte· Pe ui nu terbuie st-l oprim cu lotul dr Ia Bise- risU, ci sE-1
învrednicim dr „ascultare” du doi oei trei ani și după acrea st fl se dea veie sE „stea
împreună”, dar de îipErtășirea binuful să fie îccE apeiți, abia când vor arăta un rod oarecare
de pocăință, abia atunci sE sr așizi în focul ÎmpUelășac1e13F3·
VI
Pe ueeticii care se pasă1esc îneicte de - pleca din viață trebuie sU-1 primii, dar nu iErU
chibzuință, ci crecetîndu-i dacă arată căință adevărată șl dacă nu eoadu care dovedrsc râvnă
peniru mâctuire344·
341, Naum I, 9 (ed. 1914),
342, Vezi Mΐ1eț, op. cit., p, 52,
343, ^ΪΠ^Ι Vasiln decaaștn nătee ΙΟΙ^, de cate5emenal, pric cnon nΓanecea st fie dacacΐsΐțΐ
cei Μου nuteau reveni pein Botez ari pric Pe5-Γΐstΐu îc cacenΐenu- Bisericii: 1) plângăiarii
sau lânceΐtaeίί (προσκλ^-ντυς), caee teubeί-e sE peteu-cE -iară, la eță Blse- Γΐdΐί, eπdutșΐ
n1âccege pUciinie și-l eegăe pe cei Μη inirau în BisuricE sE sn ra-gu nenlΓe ei; 2)
asdu1lUtaΓίί (-κnaωμεvot.), ^Γΐ ανυ— vaiu sE ascefle LΐlUΓchί- până la citiru- Apas- tafufeί
și a Evangheliei; 3) îcgeneccheloΓΐί (γονυκλίνοντες) săe cri caee se prosturniăzU
(■UitouTCTOVTEg), Μου -vu-u voii st f-cE cEtănii îmneeunE cu cil dΓU<ΐnciațΐ; 4) cui
Μου stαe în picieeoe (-ovρστ—eτρț) șl ΜΓ, netuau rUmâcu în bΐa1ΓίdE pi teatE durai- Sî,
Lΐteec5ίί, dar cu neteae peeiicipa la Sî. T-ini. AUia <enE acrea ηΓ— nΓΐmΐțΐ dic cou îcleu
«^Ηπΐ·
344, Cî. cen, 12, 14 Sic· I Ec,; 7 Sin. II Ec.; 78, 96 Tiulan; 12 Neocez·; 45 CaΓtac·
VII
Desărâa1p11n
EPISTOLE
clluginiloi nu treCuie socotite căsătorii, ci 247
unirii— lor trnbule oprit— pe
onlc— ccie, căci ccsst luciu — și sare întărirea Bit—ricii, dan șl spr— a nu sn da pnii—j
ereticilor sl târf—atcl împotriva soastră, pe câtă vreme aria îngăduințe noastră față dn ac—si
aacct i-cm împing— spr— ei345.
VIII
Csi ccrs ss dspraveazr coaira naturii sau cu asimcle sunt vr-daici ds aceeași pedsapsi cc șl
ucigașii, otrăvitorii, adulterii șl închlaiSorii la idoli, ds ac—ea Tu aplici și lc acsștia
dispoziția cs o ai împotriva celorlalți. Ier pn c—i cane fac p-ait—ați vrsme de 30 de ani p-
ntru n-curățenie pe ΠΓ- au s1vânrϊt-o în neștiință, au tretuie sl rai stăm la îndoială a-i primi,
peatru cl îi face vrednici dn iertine ctât ητ^ίίη^, cât și rinturisirec lor deschisă, c^ sl nu mai
vorbim de prelungirea pseeaseϊ ior, căci au fost „dați satanei” aproape o viață de or, cc sl
învețe să nu ss rai facă de ^ίητ. Ds acesa sl dai îndrunlrl să fis prlnițl fini înt-eziTă-, rai al—s
dacă au șl lacrinl can— îsduplscăi milostivirea Ta și dacă abată o viață deral de η1Ι14766.
IX
Cei ccrs în râain a folosit securea îrpotriva soției sais este ua ucisaș. Dcr tins ai făcui că
m-ci făcui aieat și mi-ai cerut într-ua chip vrednic de îa- țnlspcîuaea Tc să mă întind rai pe
iang asυara acnsi—l aIob1emet peatIυ că eăîstr muit— deosebiri îair— faptele săvârșii— cu
voie și îaine ceie firi dn voi—. E cu totυi fără voință și dnparte ^ΙαΓ dn inieație făptuitorului
să cnusci cu o piatră îrpotriva unui câins seu să dai Iatr-υa pon șl fără să vini lovești ua om,
căci intenția a fost să se apsre dn câins oii să-și dotoare o poamă, lan au să lovească pe omui
cere trecec întârpiator pe acolo. O faptă de ΙΤ^Ι acesteia estn involuntară. Tot fiii voie esie șl
fapta celui cere, voind să pedepsească pe cineva, îl ioveșt— cu ua bici ori cu o bâii ușocră,
dai orui s-c întâr- plat să moarl; aici trebυîs țînυt tsnra de intenția celui carn a vrut să-i cu-
rințeascl pe cel cere a gr-șit, iar au să-l oronre- Tot iavoluaicră este și fapta csiui cars înir-o
încii—iire se apără înaotrivc cuiva cu iema ori diici aurni cu rână, Inereptâadu-rî iovitura
iocnai spre locurile moriais, cnltându-i că i-cr pυtsa face ilu, den nu precis ca să-l oroare· De
fapt, ccțiuana aceastc se apropie de csc săvârșită cu voie, căci cel ccrs c folosit ι.ΐίτΐ de
uneeltl spie apărare ori cei caie a lovit fără cruțar—, — clar că, lăsându-se stăpânit de peii-
476Cf. can. 25, 26 apost.; 14, 15, 16 Sin. IV Ec.; 4, 6, 44 Trulao; 19 Aocira; 3, 18, 20, 32, 44, 60, 70 Vasile c. M.
346. / Cor. 5, 5. Amfilohiu fusese instalat îo anul 333, așa că sfatul Sfântului Vasile îi prinde bioe (cf. can. 61, 87 Trulao; 16, 17, 20, 21, 22 Ancira;
58, 62, 63, 65 Vasile c. M.).
mă, cu I-a cruțat ps om. Tot aeefeI1 și cel nate Orlosește uc pnu mei greu ori o
piatră248mai maus decât e ds obicei putșneă omeneaecU
SFÂNTUL e numărat printre ucigașii
VASILE CEL MARE
icvoIuctaui1 pectuu că a vrut uns și o neellzet ΟΚΟ. De fapt, împice 0, mâ- 01,, el a
lovit atât 0, put-icln, încât a omorât ps cel iovle, cu tonte nă e11icțn Iul a fose doar
sU-I ^0—0^^ ier cu să-i omoare pur și simplu. Dor nice îctnebu- inȘează sabls sau
onlce sită armă Se aceet fei cu mol ane ie1tane1 mol ηΐϋ eel nere o anucnat în om
cu eicurea· Căni e limpede cU n-a Sat cu mâne îc așa fel îcnât gravitație răcii să 01,
pe mănlmio putiill lui, ci a aiucnae ucielte îc așa Tei încât ariuenten Oierului, tăișul și
avântul puSsiclc nl anucnUturll făceau ca lovitura să fie ceapUinS mortală. Și iarăși
nu totul voluntară șl TUuU ce să mai existe nici nici o îndoială e fapta săvârșită Se
tâlhari sau de năvălirile războl- οίη-, năcl csi dintâi omrenă căutând iaci, na eU-și
senundU învlnuirse Turtu- lui, ps eVcd nei cene se Sun să unidă în răzioi își propun
Seenhie cu să sperie ori să peSșpeiascU1 cl toemal să-l omoaie pe vrăjmașii lor.
Tot așa și dană ci- nive și-or pregăti o Sontorid cu scop necucS1 dan în realitatș 0—
^^ doctorie provoacă monnten1 o setTeI Se Osptă este voluntară. Așa Oan sSieeo1i
O-miiii -ΟΓ,, căutând să atragă pe unii în n1agoete pric Oșsnântdce și vΓUjiton1i1 ie
Osu niște dontorli cere produc întuneceiea minții Ion. Deci, SsnU aneete femei educ
moartea, sunt pus, în rândul ucigașilor voluntari, Sin prinlna șauacteiului elaborat și
o prsetiell ion magics 1ntiΓc1se1 cu tonte că sis von una șl fac ΟΚΟ. Ds sn-șe, șl
Temeilș nare prepară droguri pșntnu provo-nișa avortului sunt unl- gașs, întrnmsl
ca .și nele noii primesc otrăvurile ne unid OUtui Sic pântenșle mamei. Cu aceasta
cred nă om spus destule despre acșstș lucruri.
X
Hotărârea Domnului nă nu-i îngăduit nimănui să se O-sporSă, afară doar Se caz ds
SisfΓVnate3e81 se potriveștș Oerpotrlvă stVt PUiPațllor, cât șl femși- ΐοι, Oseă urmărim
desfășurarea logică s iOșil. Dar obiceiul prezlntU și aici Sșoeeiiri1 mai οΐϋ cVcd e votia di
femei găsim mai multe pΓec1cU1i; aaoseo- lul, Os pilOU, ns epufe nU nei ne ss lipește ds o
SșeiΓVnaSU eeSș uc singur trup cu —0349. Iar Ieremia zics așe: „DacU o Temelș se Sune ia
nit PUtint, sa cu se va mal întoarce ia băristui si, nl pângărită fiind, rămâne pVfgUt1tU”350·
ȘȘ „--' -- țlcs ps nsa ptesSesTrVnatU e nsPuc și nșntș01fcίoe”35·· Pe Se altă penSs, oblns- iul
rânSuiiște că .șl bărbații adulteri și cei note trUlesc în Oșsfrâu sunt datori să rămână în
căsoiși—, Oe aneșa nu știu Sanăi poate fi numită adulteră Temela nots trăiește cu uc bărbat
care a Tost părăsit (Oe ϋΐΐο iul, c. ti.), Odoat—cș sini vina caSe osupra celii cane și-s părăsit
Părastui, contiazU Ο-ίί, îc primul racd, pricina
347. Can. 65 apost.; 21,22, 23 Ancira; 2, 8, 11,43,54,56,57 Vasile c. M.; 5 Gr. de
Nyssa.
348. Ml, 19, 9.
349. I Coi: 6, 16.
350. Iei: 3, 1 (ed. 1914).
351. Pn 18, 22 (ed. 1914).

cari - dus Ie desființarea cUsătarie1352· Chi-r dacă ustu bătută oel penieu că cu poale răbda
UEltflu, iemnie trebuie să rabde mal vârtos decâi să se desparit
EPISTOLE 249de soț. Nu trubule să se țină
srama nici de argumeniuI pierdurți averilor, pr ceri i-ar invoca iemnia· Dar nici căzui că sațul
irEiuștr în desiΓâe n-a fost prevăzut de obiceiul bisericesc șl nici n-a iest Γândeii femnii să se
despartă de un saț infidel, cl să rămână cu ei din cauză că nu se știe ce va urin· Căci „cr știi
tu, fnieie, dacă îți vni ΙΪΠ^Ι bărbatul ?”353. De acera, feiula care și-a lăsni soțul șl s-a dus fa
altui rsiu o aduileot, pr câcd cil părăsit estn dn iertat, șl nici cea carn virțuirște laeinită cu
ucul ca acesta nu sr osândești. în schimb, dacă bărbatul este cel caee, după ce și-a părăsit
soția, s-a dus fa afin, iste ef însuși adulter, puniru că o iace șl pe dânsa adefleeă, dae și cea
care viețuieșln cu ii e adulteră, pectru că a atras ia ia un bărbat steăic35F·
XI
Cei ce sn jură ct cu primesc hirotonia nu tribule cn, dat fiind jurământul depus de ni, st
mai fin siilțl să-și caice juiEiiâctuf· Căci, cu tonte ct sn pare ct ar exista vreun canon carn ar
fl îngăduitor pentru astfel de oameni, nu știu dic năneeiențt ct cni care-șl calcă jurământul nu
ierg pe calin cra bucă. Trubuie dar st ceecităm și fulul juoEimâctuiul, cuvintele, dispoziția
sufletească în care s-au jurat, adaoseriln amUnunțiir caer au iest ftcule în textul juoEiântuiui,
iar dacă cu există nicăieri veno circumstanță atunuantă, unii ca aceștia trebuie itsați neapărat
deopartu. în cina α privește căze1 iui Severus sau mai nxact ai preotului hirotocit de ni, se
pare că rf cuprinde o astfel dr dezvinovățiri, dacă ești cuiva șl Tu dn gcunașl pEreee. ^ΙΪΠ^Ι
supus episcopiei Mistiui, peste care a fosi rânduit acul oc, poruncește să fie dat lui Vasodu șl
ălecci cici ei ^^1 va călca jeetιânlul, ctcl cu sr va depărta dr focafilnlea sn; pr dr nflU partu,
Locglcos, avându-1 pe Chielac cu ei, cu va lăsa părăsită Biserica și nici sufli- lul cu și-l vn
osândi prin iecnvire. Nici nai cu ce voi arăta ct ai săvârși ceva potrivnic canoanufoo
ptel1cindu-t pr Chirlac, care, după cn s-ajurat sE rtiâct la Mlcdane, a acceptat atetιutăΓea· De
fapt, întoarcerea lui va îcsemna salvarea jurtiâniuiul, iar ceia cr a fUcut în uria ordinului nu i
se va socoti iui ctlsăre dn juetiâct, pentru că n-n fost adaos la jurământ că nu s-nr depărta cici
a clipă din Mindane, cu lipsa Iul dn memarie355, zicând ct Cnl cn cu- πο-^υ și cele ascunse
nu va privi cuptsUlor nimicirea Bisericii dic polcica ucul am ca nl, carn de la îccepul n lucrat
cecanaclc, s-n iugat cu alții prin jurământ împotriva Evangheliei șl învață să sr calce
jueEimânlul prin aceea ct
352, Se veSe vl 11 eite diau ghelice sin litrunseeei·ă isiă decti n, pin momeet ee nl iemuii
nea ^^-ΙΕ mai asneu decâi cea a UEebαleIeΐ·

353, I Coi: 7, 16,
354, Cec, 48 apasl.; 87, 94 Trulae; 20 Λπ^οα; 102 C-otag·; 18, 21, 35, 77 V-silu c, M.
355, Uίleațίu propriu 01^^11 Aeiiahiii·

s-a sCrlnuial, icn acun niain invocând lipse iui de memorϊn· Den întpuσâi nu soi suntem cnl
cine judeci
250 inimile, ci judecăm dυaă ceie ce le auzin,
SFÂNTUL sl lisln
VASILE îs grija Domnului p-depsinec,
CEL MARE
ian noi să-l prlnln fără să mei cnrcetăm șl să-l iertăn υϊtcnec socoiind-o o slibicius—
omeaeasc1356·
Xfl
C—i cane c savanșil ucidnrea firi voint aceia și-a a1ăcic îsdestυ1 osânda îs c—i 11 cnl
(de nxσiudere de la Sf. împinlrșcnie, n-tr·)· într-edevii·, — limpede că pestru cei răniți pnis
lovire sl aaIϊc1m Legsa lui Moisn; pe cei căzui îs unrc rănilor aninϊte, dan cern poat— urbla
sprijinit de baston, nu-1 von sorotϊ omorâi; dncă însă au s-a rei sculat după lovituri, cnl ccre
I-c lovit, ^ίαι dncă n-c viul sl-I onoann, — socotit ucigaș357, deși invoIunten după intenția
Iυi-
XIII
Pn preoții căsătoriți a doua oaiă3 8 canonul i-c oprii cu totul dn c nai s1uji 477 478 479 480 481
5
482
-
XIV
Piniații noșCni a-au pus într— ucisnri p— cei cin— au s1vânrϊt ^^—11 îa Timpul
năzboîuiui360; după pliniea mne, si cn fe vnυt sl ienCe ps cel cine au luptai pestru apărarea
moralității șl a dreptei credințe, dan poat— cl-1 tise să-i să1tυϊm că, îstiucât mâinile lor nu
ϋηΐ ^111—, să se abțină de Ia împăntărasϊn vnsmn de 3 esi361.
XV
Cel cine ia πηΐΐΐ, dacă va primi sl întrebuințeze câștigul său nedrept îs folosul săracilor șl
dacă sn va iăsa de ncum înainte dn toaic iutirli dn tani, poat— fi animϊt ic pneoțϊe-
XVI
Mă rin că Tu cauți șl îs Scnϊptυnă precizări gnănalicaie șl socoterCi cl e necesin ca limte
linducTiii să —xprire îaț—l—sul ni canonic, icn nu sl nedne s—nsul esențici ni cuvântului
nvIniesc- îstiucât nu se cade cc len—a să ae las— neiezoIvatU îceiePaiea pusă de o minte
atât Se ΟΤ—ΓΪ spunem cU păsUtiiș neru- iul și peștii mUu1136i au avut îcnU Se la nrșsnen
lumii anssași origine, penSnu cU și unele și celelalte au ί—^ Sic apă, Tapt pentru noii omlele
au ΟΪ-Ι-Ο^ însușiri: unele înoată prin apă, sltiie zioară prin văzduh, și Sic aceaetU naucU sunt
prmeciSi la uc ion. Dacă ns gândim la psst11 această Tormă de iimiaj cu șl-a putut găsi
er1eepocSențU iit—raiU potrivită, dan OanU Ie avem îc ^0,1— pe tostș viețultosueli care
trăiesc în apă, ee a fost totuși Toarte potrivit ^0^^ pentru nă și păsările cenuiui sunt supuse
omului, ca șl peștii mării, șl cu numai eie, cl toate vletășils „caue străbat cUnărliș
mUriIo1”353· căci cu Taptul nU trăiește îc maus Tane pe uc acimal viu să fie p-ște, de
plIOU cClțil, Ροϊ-η-ΐ,, peș- te1i-c1ocaC1 OdiOicil șl Tocile, la nane trebuie să adăugăm caii
ds mane șl nâinll ds maus (= nșnhicil) șl peștsIi-f1Ș1UetΓUu șl peștele cu spadă șl aȘîteIș-
bou îi1 dană vuși, urzica Os mare, pstoccia șl tot fsIul Oe seol-l, Sic caie clni unui cu-i
pșîSȘ1 dan nani stiUPaS „eUnăulis mărilor”.
#**
meșmac n-a fost mers înointșo Domnului, ci „srs om cu tiecșie îneicSes stăpânului său’^,
adină sna unui Sic nei cars aveau puters ps IVcgU regele Siliși. Dșei1 celeetșszU nu
477 V. π^ιητΙ— sinliern: 25 aaost-; 95 7^111.

478 Cin. 65 αao.tl-; 23 Aacirc; 2, 8, 13, 54, 57 Văsile c. M.
479 Dυa1 cn Ie-a mυnϊt piinc soțln.
480 Cin. 17 aaost-; 3 Trulas; 7 N-ocez.
481 „Omorul su-i îSLădυii, den τ și legii șl vrednic dn Iαυe1 a ucid— pe menic în năzboi”t saυana ^-η^Ι Atanatie, πη. 1. Miiart op. cit., p. 28.
482 Cin. 22, 23 Aacirc; 8, 43, 45 Vatiie c. M.; 5 Gr. de Ny-sse.
smăcucȘlme SfVnts Scriptură șl stucci Oșzieganșs proilșmșl vs veci Os Ia sine483 484 485 486·
EPISTOLE
EPISTOLA 189 251
CUtn, meusis miSln EuetPS1s
Sn1ίeă ps Io sfârșitul neului 374 ori is îeșsautuI iul 375
I
Toți csl caie vă îfOșlstfleișl cu medicina știți că nhemarea vorstrU în- seamfă grija față
ds om. Șl ml ss pers nU esi nars pune științe aneastn înaintea tuturor celorlalte îndeIștnieÎrl
cărora își poate înehlnn omul râvna șl-a găsit judecata nuvecită și nu s-s depărtat Os eșea ce
tnșbuiș crezut; în schimb, ș tot ntVt Se adevărst eă ds lucrul nel mai ptșțίoe Sictre trate, cens
eete viața, îți vlns să fugi ca ds ceva Out-ros stunei când cu poți reda cuiva sănătoSsa.
Or, ίecue1nța voastră ars drept snop eU-ț1 reOso sănătot-s. în mod epșcia11 pentru Sice
sneaeeU știință se OovșOșștș plină de ΓesuΓeS1 năcl tu lărgești și mal muls granițele
filosofiei, nșilmitânO Orar la trupuri binefaceilIș acșseei mU1ie- tΓί11 cl te preocupă și
gândul să vindeci șl bolile suil-tuiuL Șl când zln a-sasSa au rl iau după zvonuiii— celor
nulți, ci aestIυ că am învățai din aIOpria mea experiență. Șl cnume, în nult— alte
împrejurări, dan nai cu deosetire 1^. dn curând, an ajuns întn-o stane fonite grea din pricina
segnăltel răutăți a vrăjmașilor noștri: plici nn fi fotl un curent năυ, așc t-a nipusCli ea pesie
viața rea, dan tu I-al îndepărtat cu dibăcie, scoțând această nesuferită icni de la inima mea șl
n—vinsând în locui ei apa mânsaietocnnlon tale cυv1ste356- Câi despie mine, pe măsuri ce
nă gândecm la uneltirile aeîntinrupte și venîete al— vrăjmașilor îndreptate împotrivi nea, an
socoiit că cn trebui sl tac șl sl aIimnsc în linișie csea ce υnnItscυ, fini să rl împotbiv—sc
aceion oanenl înarmați cu nînciυna, această cină seingiυ1tă, cane adesTori sn foIoseșl— șl
de ad—vin cc tă-și înfigi mei adânc colții. Den tu m-cl îadsnaat, pe bună dreptele, tă nu
tildez ndevreυ1, cl să conbat calomnia, temându-ml că nu multă vn—nn cm rei puisa ilbda,
dacă m1nr1uaa cn tot progresa îs paguba ndnvanuIυi·
II
Acești ocmesl πητ au prins ϋΐ pe nise ml se plnec că fac cu mine csec ce ss spune îstn-o
fatuii a lui Esop, und— lupul a ajuns să-l înv1nυinscă pe miei, anetsxtâse ci îi -st- iușlne,
așa-zirând, să-l ninâsce fini vreun motiv t—nelslc, deși η^ΐη niciodată nu 1-a pυtut face sici
un năυt dan, cu toats că mie1υi a înlătuiat onirn îsviaυ1re calomnioasă, iupui su-șl ainIdυ
deloc aoăta, așa că dacă a p1eIdυt din pυnctuI de v-dene al dreptυIυ1, îs schlnC s-a eritet
tiiullon prin dinții săi. Tot așa se îatâmplă și cu cei πιτ^ί dau silințe să pornească uni
împotriva nsa și socotssc că acest luciu cn fi o ccuzl notlii, dan, psnCIυ că se nυș1sncză să rl
urască fără motiv, scoraesc îrpotnivc r—a toi felul ds motiv— șl de acuzații. De fapt, ei nu
duc până lc capăt nici una din afirmației. ^η, cl acum spun uaa, rei lânzm spus cita, și până la
urnă ciae ști— ce încă altă pricini o socotesc a fi izvoral υriî ps cere nî-o poantă· Răutc- tsa
lor nu te mingiaeșls in ua fapt anecis, ici când îl iei ia cercetări mal ss- rloass, întret-adu-î
despre una dintis îavinuînit îndetl tisc ia alta șl, ceicn dacă toate acυzați1ie ie suat respinse,
el tot nu te lasă de ură ! Ne învinuiesc că an Τη^ηΐ. la trei dursezel, fac să Γΐ^η- de rinclunile
lor unschile multora și au încetează tă scornească orlcn nisă ra1onnie, numai să poctă râștisc
oarecum îarrederea·
Issă nesvanu1 e de acIisc noastră: crităr în pυbi1c tuiuion, șl îadeoseti csion cu cais ae
întâlnim, că ar dat aactsreî ps oricine vontsște de inel duma-zei
366. S-ar ρϊ-ηη pi Țaimele fraz— fie acesiel luttȚÎ episto·a scnt Hîîte de sn ns. te sc
483 Fac. 1, 20-21.

484 Ultima iroză pete o ίeSsΓpoIăΓS1 îesiunât eu u1mspoă șirul logic ol iCsii, ni moi Ss- TUSPU Ps. VIII, 7-9 (cotă CouΓtoees)·
485 IV Reg. 5, 1.
486 SU eu se uite eU Sfântul Vs.siis tăspueCs sini io întrebări aues Os AmiiloCiu.
liisnb, ce și cun ai 1^1^ o LlI—nii cu apă ă—c— aeste cineva ca si-1 tnnznrli și sl-1 nnaeuri
Ia curaj
252 și ic lnnziΓet așa afli ^-η^ΐ Vatiin in-ag-inie îa ^11CEL
SFÂNTUL VASILE peatΓυ
MARE αa1Γapnα rΓndințnit ηη—
a ajuns sl fin dnsfiLυnci1 de ocn—al răi și ΓΐίΚα^. După cun se vc vedea, — voita dn
coatrovniSTie tniaitcrn ele vremii. Uali αtΓibυin ccTistl naisioi1 SI. Gnigonie dn Nyssc
(Bαndenhnwnnt op. cit., nL 154).
și ct nici cUcar Μ-Ι socailc ceeștini pe astini de eaien^· Câcd aud dn așa cuva, îndată ridică
pn Săb11ie
EPISTOLE
împotriva noastră, iar în IngElurU cu gcuasiE învățătură
253 se vaebiștn tot cai dus
duspru a baniU a dEΓe1 cauză n iecmnl acust ac. îcpetrlvn acustef învinuiri nai recurgec in
arma obișnuită, aΓtlân<etin că îmnoiΓ1va unul astiel de erezii slmțlc acufași duzgust cn și
puniou 1edăisι.
III
Ce adică ? Credeți oare ct după ntâtra confruntări se descurajuazE șl se ΙΙΠ^ΙΙ^ cumva ?
Deloc ! Nn învinuiesc ct ai inlΓadudn aflu înnoiri în ale credinței și dacă ennilnac îc iniui
acesta îιnalΓiva ceastot n pectru ct nai recunoaștem existucța a irul ipaslaseiϊ șl totuși vorbim
di a singură bunUtatu, a singură putere, o singură dumcnznire368· înte-un fel, observația ior
ϋ-ΐ dnparte de adevăr, spucni și noi, dar atunci câed ne aduc ncunstE învineire el iac
obiecția că ielul nostru de a vorbi nu sr patΓivnțte cu obiceiul ior și că Scriptura nu cocține
așa ceva· Șl noi ce răspundei la acnastE observații ? CE nu sacotli că ar fl dospi st iacrc din
oUiceiul în vlganou la ei fugea și canonul dreptei credinți. CUcl dacă obicrluf este a dovadă
de <crudințt> donaplt, în schiib, și nai In putec contoapunu obiceiul aflat îc vlgearu la noi,
Iar dacă acuști enieci îl resping, acrasta nu însenicU că și nai ac îi siliți să facuc ca el,
întrucât acest lucru nu îl cier Sceinlueă cin țcsuîiatE de Duhui Sfânt, dn acera cel la carn
dogirie sunt de ncaed cu cuvletiir dumnnzn1nți1 vor câștiga du partea ior valul adnvEΓeIui.
Și atunci îc cr constă vica naaslrE ? în învinuirea care nl s-a adus, ni s-au repΓațal două
lucruri: cnl dintâi ne fl că dispărțim ipastasurile, al dailea, st nu cni pucul la plural nici una
din numiriin pe carn ie atribuim Iul Dumnnzeu, ci, după cum s-n mal spus, să vorblc ia
sicgufne, să spueni că e vorba dn a singură bucEtaln, a singură nutnre, a singură Dui- cnzeire
și tot așa șl cu oricare dictre desăvârșirile de acust ful. Cât privețle separarea ipostesurilor, ei
c-nr putun să spuct ct sunt străini de cni carn afio- it o diversitate dn substanță îc matura
divină. îmlr-adevăr, cu-i logic ca aceia caee vorbesc dn toni substanțu st vaebeascE și de teul
1paatasuri· Prin urcare, înviculoen sr caednnlreazE cumni pe iaptul că precunțti la singular
nucirifu cari suci atribuite maturii ducnezeleșii ucice·
IV
Pe de altă parte, putum aduci aici șl alt teiri In îcdniânt și cine· Oiuf caru-i asândeșiu pn
cel carn vorbesc de o sicgurE dumnuzuiru va fi cuapEoat
367. Sn vide că hoiUoârna luait în -ΜΙ 362 la aica<ul din A1uăandria - piâ σνσί.- «rai
xpeîg υποστάσεις (= a ființă șl irii piosoate) - ura ^Ε SUP-OII <U a fi Μ^^-ΙΕ di lațl. Cf, A.
Geillmnleo, Le Christ dans la tradition chrelienne de l'âge apostolique a Chalcedoine, Paris,
1973, p. 242 ț·u.
368. Duci Uîâctu1 Vasiin ώνιά^ι că a euceptal holEeârua <u la A1uăan<rig: σ sίnceeU
ființă SivicE, în irii neeaoace· A sn vidra, du altful, upislala 52, Uabu1ίσa aSciina cuini a
sίmceeE neΓaσacE îc Sivlniiaiu.
di eșeșași păreti cu nel nani vorbesn Se mol multe dumnizeiri ori nhlen de nici uns. Căci cu
ss posti
254 îcnhlpui o altă atitudini în aOntă ds SFÂNTUL
nes exprimată. Or, învățătura cea inspirată di
VASILE CEL MARE
Dumnezeu cu cs îngăduls sU vorbim ds mal multe dumcioeiri1 năni de ilenene dată nând
amlntiști deep1e numceziiii o cltiezU In eicτuIan „năni în EI locuiește trupește tontă
pilcUtatee numcizel- nȘi”369_ jșj- Op a] j i0c; „Cele nevăzute aii Lui se văd di Ia Oaciiea
lumii, îcȘiii- gVcdu-ee din TUpturl, adină v-șclne Lui putiie șl dumnezeire’^ 0. Dacă în-
mulțirea numărului numneziilou e uc oiinel ei neioi atinși de năui lUtUcliii po1iei1eSi și
dacU negarea Sumneoeiri1 e o cansnte1ieeinU η ^—Ιΐοη, cari posti 01 timiiul pe Paze năruia
suntem îcvlculțl nU coi șrșOem îftr-o singurU Sum- cezeiri ? <Άnve1snuίi> noștri cs
0eecopșΓU și mai disnCls snopul Pigumec- tănii ior: despii Tatăi el admit nă e Dumciziu;
deep1e Flui admit In fel nă ss nuvini nn șl EI sU Oi, n1nesit nu cum, Oe Sumceoei1e; nât
Sispri Duhul Sfânt, Seși s cumUnet alături Se Tetăl și 0, Flui, totuși si cu vor sU-L mol
cuprindă sui numirea de numcecii1i1 nl eoeoSeec cU putiiea dumneziiiil înn-pe ds la Tatăi și
se teimicU le Fiui, ix-Iuzând Se ls mărirea dumcezeiaecU natura Du- hu1u1 371. Drept οη
—,η, vorbind fosrtd pi snuit, suntem Ontorl să ce apărăm adivUnui împotriva acșstei
învățături.
V
Cum judicăm noi luciuiile ? împărtășind nreSința mVneultoare învăță-di- ior pe șeii l-n
niiscut în doneiina Se, Domnul îl puci și pe Duhul Sfânt în ee1âceU ligUturU cu Tatăl și nu
Fiul. Or, nesa ne o dată o Oost unit, spunem nă sndăStU unire rămâne sui tonte 00™—'—,
năni cu s-n unit într-uc punct na să se dispontă în nitul. Putiiea OUtUtoere Se viață, prin nord
firea noastrU se snClmiă șl din viața plerltoerd trece Ia nimurire1 putiiea Duhului, dacU o
înțeidgim alături de TetUI și Se Fiui, rămâne nedespărțită di El în multe alte prlvlcȘi, di
pildă nând e vorie ds noțiunea de Pice, de cea ds sOicȘenie și di veșcin1i1 de îcțiIipn1uni1
ds dreptaee1 di SUrid, de autere și, Sesigu11 Se preeue1cdec1taei1 deni în tont, numirii,
Toioslte îc înțelesul nel mei înalt3'2. Ne gândim Sini - așe e just sU nisSem - nă Cel nard S-a
unit nu Tatăl șl cu Duhul în atVtin îCțiIiSuri1 nare sunt în aceinși timp șl suiiime .și vr-
Ocind de DumceceU1 Anele cu poet, Oi întru nimic OespUrțIt de Ei. înt1-nSevăn1 nu
cunoaștem între numirile ătniPulSd firii divini să existe vreo diosiblre îc înțilesui 0, mai Ilcs
seu mol puțin Pine și nini cu ce putem închipui c-or Oi corent să atrliulm Duhului însușiri
mal mărunte, pe nsi, ii-nm socoti IfOirioand față Se ele nelorlalte PiΓSoane· Toate noțiunii,,
na și tonte noncipteie cots se potrivisn iul DumcșceU1
369. Col. 2, 9.
370. Rom. 1, 20.
371. Ds ipat1 sușzis aeșvmătompCU pisne Ss io -Κ^Ο anlncU.
372. Poet- nU cinUi-ui SOVetui Vosiis n-s susținut stât Ss hotărât OiviniSstso Duhului no
îc onsostU splstolU.
sunt între nis de o ngeil vredaicie, penl-u că su te deosebesc îs sici o privință pesinu
spnciă1carea
EPISTOLE
otiecluiul ion. Noțiunsa de bun su ne duc— gâsdυi255ia ua caumii oti—cl, icn cec
dn înțelept, dn pυleIs1c și de dn—pi ic aii— oblscln, ci, oricare an fi sυmiri1n cane Ii sn dau,
ni— su II d—scnlu toatn d-câi pn Unui singur. Dncă Aceslulc îl zicem „Dυnaezsu”, d-scrlem
ncenași ființă ca șl cea ia πητ se eυcτ cu gândul orlcans dintre celelalte nurlii. Dan dacă toate
numirile înSietulnțals penliu ființa divini au înins eie nresari valoaie p-nlnu c de- t—rna
aceiași oblscl și dacă eie ne duc gâseui spre arτeaș1 ființă, cu toile că o d-scrm și unei. și
ailsle sul nspscle ϋ-ηίΐτ, aluaci peninu ce moilv să dăm Duhului alie sumlni îs conuslunea cu
Talii și cu Fiul șl sl-L exclud-n numei dn ia dunnezeine ? îaln-adevin, lIebυ1e ori tă-I
nscunoașism Iasυș1n1 co- rune îa onlc- pniv1nțat ori să au I ie iecunoașlsm în nici o privință.
Dacl-i IndIsalăț1l ia uasln, nu poals fi neeIsplrțil Ia celelalte. Dacă-1 prea mic, după cum
susțin ei, ca să Se poală împărtăși îrpneuni cu Talii șl cu Fiui de su- nliTă de „dumnezeire”,
1^^ nu-1 diepl să fie pinCaș la nici us cil nume potrivit lui Dumnezeu. Dovada constă îa
acTec că se servin de acetic din uimi ca să numir nuit— alisln ^1111 inferioare.
Mai rult, Sfânta Scripturi nu ciOți astfsi de aunlni echivoce chici când -le ni s-an părea
neprotatlle atunci când desemnăm idolii tub nume dun- n-zei-sc. Astfel: „dυmnsze1i, cais n-
au făcui cenui șl pământυi, von pieii de ps pământ șl de sub csnυn1”3 3, „Toți dumnezeii
neamurilor sunt 1do11”374· Când vrăjitoarea în vraja ei chsamă pesinu Saul sufletele pe cane
I- dorea, ec zice că c văzut dumnezsl urcând dia pământ375· Dn ce să nu vontim lc fei și d—
spis Vaiaan, cern —na ua fel de prooroc șl de vrăjitor, caie avea profețiile în pairi, cur zice
Scriptura^, și cais ss at-ruisT diavolilor, prin cυIioz1ia- iea proorocirilor lui, dan cane a
pririt, zice Scriptura, .ΙΙ^Ι^ iui Durnezeu ? Din Scripiună ss pot adune muit- mantυnii de felul
ăc-sta, dovsdisdu-ss prin eie că acest aums nu-i deloc ral mane eerât ^1.1111— caie I se
aplică lui Dumnezeu, întIurât, după cum s-c spus, îi aflăr îatisbuințat cu două îaț-iesuni, chici
șl p-stru ^τΐη sev-rotirlIe. Cât d-spre numirile de sfâni, dn 1.811^1- clos, de drept, ds bun,
nicii-ri s-au 1-gătuiă cu cssa ce nu 11 se cuv1ast așa cur an desprins dls Sf. Scripturi.
Așaden, ear1 au ss neagă cl Duhui Sfânt aie comuae cu Fiul șl cu Talii Iasυ.șiri ps cais
credința le atribui. nLirnai sa- 1^11 divise, ce nost ane să spui cl El e exclus din icnasti
corυn1tate dia prîclaa unei singure expresii [cea de „Dυmaeznu”] ps cens, după cur cr văzut,
până șl d-moail șl idolii o au comυa1 cu Taill șl cu ă1υi, din pricina omonimiei ?
373. Ier. 10, 11.
374. Ps. 95, 5.
375. I Iieg. 28, 13 (ed. 1914). A se vedea Sf. Grigoria de Nyssa: Despre vrăjitoarea din
Erdor.
376. Num. 22, 1-41.
VI
Dar,
256 spun vetjiașli, acrastă nuclee SisemcrazE natura.
SFÂNTUL VASILE Or, prcteu Duhui cu rxlslt
CEL MARE
cemunltatu dr matură cu Tatăl și cu Flui și, de α^υα, El nu are acest nume în ptΓlEție cu Ei,
Dar st nr arate după cr iei de semne nu recunoscut diasebleea de natură șl nu deasap1Γit, cu
ajelaΓuI evidențelor, crea ce-i propriu șl ceia ce-i străin de El, cUcl cal nu avec πΐ^ a nevoii
de cuvinte sau dr afli summu ca st pe1s1zUm αα ce stultm, însă, întrucât această natură e
prea înaltă pintru - petea fi înțeleast dr cnl ^-σ caută și întΓucît nai jed1stm după anec1te
semne privitoare ia lucruri carn scapă cunoati1rii coastei, vn tr1bei neapteal st fim <uși dr
lâct, prin acestr lucrări ducnizilești, in ctetăΓea naturii divini, Ό^Ε nm videa, <1^, ct
iuceUrifu săvârșite de Tatăl, dn Flui șl de Duhul Sfâmi dliroE uneie de aftein, sec trage
concluzia ct naturile care le produc suni șl uir diferite, după Slieennța iucoEoiioo· Or nu-l cu
puiințt cn fiicțuie care se deosebisc în privința naturii st se acordu îclrn efu din pricina
ciractiruiui specific ai Ι^ΟΕΙΊΙ-··· Nici iacul nu rEciști, nici gheața nu ^ΕΙ- zette, cl, cu
diferența maturilor, activitățile cari pfencU dic eie se deasebess ucrie dr altele. Dacă asc1pttι
ca unică luceaeii TalUiul, a Fiului șl a Du5u1ei Sfânt, iărt nici o <1σaeb1ee, nici varietate
față de -ricini ae fi, va trebui st deducem dic enitaleă de icțiucr σ unitatr dr malurt377·
VII
Tatăl, Fiul și Siântul Duh impe1unt sfințesc, împreect dau viață, iuil- erazt, mângâie șl
săvârșisc îc acriașl iei ioate lucrările asemtnttoăre· Deci miirni st cu ateibuin îc chip special
acțiunii Du5elui puterea dr a sfinți, după cr L-ai auzii îe Pvăcg51iie pe Mîctu1toeui apunînd
TalUlui Său, în legăturE cu ucrnicii SE1: „Părintr, sfinț1tt1t1 îctΓe nucile Ttu”378, Așadar,
pintru cel ^ου^ vrednici trebuie st see<eι ct lot cn se lucrează în ii r în sσmuc iecΓa- ora
Tatălui, a Fluiui șl a Duhului Sfâmt: σοκυ har, orice peteee, aeice îeaictaee i-oaft, viața,
lâcgâleeia, schimbarea caer duci la nemurire, ieeceeea la flbre- late, pe1suι șl ioate ceiliaite
Uunuri care ajung pâmt la noi, în schimb, pâcU și (îc legăturE cu, n.te·) noi, pianul
dumnezeinc ^ου ne conduce, icdifneect ct se reăllzeazE ei în iEpturn noastră Ι-ΙΠ^Ε sau
duhovc1s1asct sau îc iEptuea sensl- U11E (dacă trebuie, cu ajularoi a crra ce cucoaștei, st
facă ucele pΓ1sununeei în IngtlueE cu cee- cr ce iste supreiae), mici ei eu s-n realizat în ai-r-
acțiunii și puterii Duhului Siânl, înlΓUCît fircare am dr la Ei peimește ajutorul potrivit vred-
niciei Iul pirsonale șl potrivit teebuicței lui. ÎniΓta<1vtΓ, chiar ^Ε aΓândeirea
377. Are dreptate Y. Courtonne (op. cil., II, 138-139) când spune că Sfântul Vasile
poate fi socotit tot atât de adânc cugetător ca și cei doi Grigorie (de Nyssa și Teologul).
Mai pe larg despre această problemă, în studiul Pr. Prof. Șt. Alexe, „Dumnezeirea
Sfântului Duh Ia Sfântul Vasile cel Mare”, în volumul „Sfântul Vasile cel Mare.
închinare Ia 1600 ani de la săvârșirea sa”, București, 1980, pp. 131-156.
378. In. 17, 17.
.și puresren Oe grljU a o-estei lumi întnec putersa noastră 0, unțe1egere1 iiicd mol a1esus
decâtEPISTOLE
putiree simțurilor noast1e1 s-ar putea afirma totuși, 257
cu ajutorul o csis cs ce ist,
cunoscut nouă, nn o cofsecIcțU logl-U, num că putiiea Duhului e luniătoati în nmbșiș
Oomenil șl nă cu posti fi străină di guviica- Γ,η iunuurilor superioare. Uctt-a0evUr1 nel ne
susține o sstOdl Se bârfeală nomits o PlăsTemle zodercișU șl insolenSă șl nu-șl sprijină
aisurditatin ps nici uc temei. Dimpotrivă, nel nare recunoaște că șl lucrurile ds deasupra
noastrU sunt guvernat, ds puSerea Duhului Sfânt, împreună nu Fiul șl cu Tatăl, Tsne în
sneastă problemă o sfirmețis sprijiciSă pe o dovadă ivin-ctU, nnre-1 luntU din însăși viațe
noastră personală. Deni, 10ene1tstea Os snțiuce în Tatăl, în Fiul șl în Duhul Sfânt arată
limpede absoluta asemUfare 0, cseură. Iotă ds cs, nhisn și Oacă numele 0^1—1^111 InOică
caSuΓS1 totuși comunltstia Se suistocță pir- mits acșstel numiri să ss aplice îc sens propriu șl
Duhului SOVot.
VIII
Dor nu unțeișg Se cs pric această numire vrăjmașii noștri vor să dșsim- nece catuia 0^1—
1^111. Anești oameni erncjiazU tonte lunuurllș, ca și num n-ar Oi citit în Scriptură că natura
nu-i recuitaeu1 ΟΙ-Τ-ΓΗ. Moiss o Oost ales regi nl șgiptefiior atunci când proorocia l-a numit,
zicând: „Iată, Eu foc din tins un dumnioeu pentru Farnon”379· Acșsstă numire ce ajută deci
să nredim nă e vorbo Se o putere οΡΓ-ηοη—, Oie Oe supΓaveghșre1 fie ds 1ucΓSΓi· Dar
natura divină, sub toate numirile nVte s-or putea imagine, nu ponte fi exprimată, în șsința ei,
așa num au vier-o învățătura noastră. Când însă am otniiult iul Dumnezeu numirllș Se „iie-
făcător”, Se „jud-ător”, ds „bun”, Se „drept” șl Soatș celșialte Os scsiașl fel, la Oeoseiltele
Lui lucrări ce-em gândit; Sen natura Celui nars iucreaoU pilc sie noi c-o mol putem
descoperi prin nunonște- ren intuitivă a Taptelor Lui. îctr-sSșvUi^1 cânO se va Sa o definiție
a fleeUrein Oin sneste numiri șl a naturii însăși nars SșsemfeazU scisti numiri, se va Ss
sneșsșl definiție a scestors șl η 0—1—10. Or luctUnlie a căror Seflnlșls e noc- traiă von avea
.șl ,1, o natură ΟΙΤ-ηί^. Deci ρ^ί^ρ e substanța seu Οποίο, pentru care cu s-a aflat Sșrmenui
în stars să o Tacă cunoscutU, șl aitcșva ș și semnificație numirilor pș nars le poantă și cere Li
se dă ps temeiul unei activisăți ori a unei vreOflcii 001—01—. CU n-nr 01 nici o SiTșrențU
în scti, vom Oesco- așn1-o col în comunitatea numirilor; cât Sespte SITetecȘa 0, natură, noi
nu i-am aflat nici o dovadă ^10——^, pentru nă, Supă num s-a spus, ISectieaeen actelor lasă
sU ss vodă comunitatea Se natură. □—1, Oscă divinitatea s uc numș cars SesșmneacU un
ant, după num zicem șl col că nu există d—ât uc singur set pentru Tatăl, Fiul șl Duhul, tot
așa zicem că —u există denVS o singunU dumnezeire; șl dană, așa cum cred eei mai mulți,
—umșie dumneoș1riί IcdlcU na- ^ηη, întrunVe nu găsim în natură cinl o Olf—rș—Șă, cu
greșim dană spunem limpede nă Sfânta Treimi cu formiezU deeâe o singunU Sumcezșinș·
379. leș. 7, 1.
EPISTOLA 190
258 CătiT Amfllohlu, Țaisσoa dn Iσos1υn
Scrlsr îa aaui 374
I
De pioblemsle Bissriri1 din Isaun1a38 ai purtat grijă îstn-ua mod vrednic de sângulnța și
()
de râvne Te, 1^^ psatIυ cens nu pot si au Te laud. Cl an fl mal folositor, îa tocte pIiviațniet
daci ac-astl griji an fi îacnedlațaii rai mulion —piscopl —st-, cIsdt ceva de Ia siae înț—iss,
chiar șl p-atru oricine aou v—alt. Șl e sigυn că ac—st iuc-u n-a scăpat aici Iațeinpciυaii Tai-,
ci, d1mpoirivat ai ser- aalat tins acecstl situație și m-cl Iart1isțat despre ea. Den p-ntru cl au-
1 ușor să aflăm Crpbați vrednici, inetuie sl fir at—nțl cc au curva, în timp ce ns stnldulr sl
dotâse1m siguranțe pe cane ns-o of—ni ua număr ral sporit ds oareni, pentru a aproviziona
Biserica iui Dumnezeu cu o cânruine ral grijulie, cu cjutOIυi mci multor plstoii, sl ajungem,
fiii să an dlr seera, sl desconsiderăm învățaturc dumnszsiasci dia anic1an aepisgatirii celor
CIIG- mcți ic demsitaiea cnhieiensci șl astfel sl olișnulr poporul să pstinaci îa nnp1saIe 381·
Căci și Tu știi cl iocral csi puși îa ΑΈΙΙ-Ι ruițimiioi ajung de regulă sl creeze Ι.ΙΙ-Ι de
oC1cn1υni· Ds ăc-sc, cnsd cl e rei bis— dacă aieger cât— un baibnt îacnicat, de reguli dia
ăIυataș1i orașului, dacă așc csva - ușor și sigur, și iul să-i îaciedisțăr toair n1tpυndeIea ca sl
pusă îa ondisn toaie ar1nunte1e· Peal-O o asifel de slujire, cjuage dacă omui e rolul iui
Dumsez-u, „lucrător cu fața cunnt1”38g, cane sl „nu caute folosul iul, ci ci cslon ru1ț1” 383,
pe cin— să-i poată duce ia râstuins· Icn cc—ste, daci va v-dea cl puterile iul sml mci slab—
decât ^ηπιτα cane-1 aștnapi1, „să caut- lucrlionl la sncen1r” 384· Α^ιη, dacă vom găsi us
astfni dn baibat, mărturisesc că este mal biae să fie usul decât mulți; șl pentru Bls-nici -st- ral
de folos, icn peatIυ noi rai fini pnlr-jdl—, daci vn—r să isgiersstir în felul acesta tern
păstoririi suflntn1on·
Deci acsst luc-u nu-i ușoIt atuacl si ne îngrijlr si punem îaiâîsliiitoni prin onișsisis și
iânguiils cere îa vIerυriis vechi aveau scaune spiscopals și abia după ccsec si nldlcir ps unul
din -1 lc rang de episcop în onaș385, acens- tc psntnu cc nu cumva cei alss să d—vlai o
piedici îa caiec creajinii planurilor unrătoann și să dlr Ι.ΙΙ-Ι ηα^τι- unui năzCol intern, dia
pilclaa poăie1 iui de a câinui p-st— mai rulțl, aeiecunoscâad hinoiosia —piscopilon
npcne1nii· Dncă
380. R—giun— mυntoαs1 îs sυeυi Atisi Mici, făcând paiin dia Episcopia de iconiυm·
381. AIυzin ic starne n-păsăloci— dia Biserici vi—nii ac’-l-lc, câad, din caυza aIȚtiυniioI
απτη-, sIαυ promovatT ninmsain tot mei slab- îa ΙΠ^Ι-Ι spiscoaiiioI·

382. II Hm. 2, 15.
383. / Cor. 10, 33.
384. Mi. 9, 37-38.
385. Tactică s1a1ioat1t psaiIυ cane ^-η^ΐ Vasii- face apel ia ăactOIυ1 iIαeițioaai. Prin na
s-c ciutei esjυcΊIsa im1ătiυai1 απ-ητ. Prin „întaistătrtoil” vc fi înțeles și p- „hoIsaitcoai” ?

acest lucru e greu și nu l-ar îngădui vremea, să fie cu grijă înțelepciunea Ta la
următorul
EPISTOLE
fapt: să procedezi la delimitarea exactă a granițelor
259 jurisdicțio- nale ale
episcopului din ținutul isaurilor, prin hirotonirea înjur a câtorva episcopi sufragani.
Ar cădea în grija noastră să prevedem pentru viitor, ca episcopi pentru restul
ținuturilor, oameni pe care i-am socoti potriviți în urma unei atente probe și examinări.
II
în legătură cu cele comunicate de Cucernicia Ta l-am întrebat și pe Gheorghe 487 488
489
, care mi-a expus părerea lui. în această problemă trebuie să păstrăm tăcere, lăsând
pe seama Domnului să poarte El grijă de casa Lui. Căci îmi pun nădejdea în
Dumnezeu, că El ne va da putere să ieșim ca și altădată din greutăți, rânduindu-ne o
viață mai ferită de tulburări. Dacă această măsură nu Te mulțumește, fă-mi plăcerea și
trimitc-mi un memoriu, în care să precizezi cam ce fel de post să creăm, pentru ca să
începem să cerem ajutor de la fiecare din prietenii aflați în serviciu ori în chip gratuit
ori pe un preț modest și să ne rugăm la Domnul ca să îndrume lucrurile spre bucuria
noastră.
Am scris și fratelui Valeriu în legătură cu cele ce mi-ai încredințat. La Nyssa
situația este așa cum ai lăsat-o Cucernicia Ta și, cu ajutorul rugăciunilor Tale,
înaintează spre mai bine. Oricum, dintre cei care au fost smulși de la noi, unii s-au
retras, alipindu-se de tabăra militară, alții au rămas, așteptând schimbări acolo. Mare
e puterea lui Dumnezeu, încât să zădărnicească ori nădejdile unora ori să facă ineficace
reîntoarcerea celorlalți387.
III
Tălmăcind „manna”, așa cum ar fi scos-o dintr-o tradiție iudaică oarecare, Filon
zicea despre calitatea ei că era în așa fel încât își schimba gustul după cugetul celui ce o
consuma și că în sine ea era un fel de mei îndulcit cu miere, dar că gustul ei era când de
pâine, când de carne, și încă de carne de pasăre ori de vietate sălbatică, dar uneori avea
gust de legume, ba încă de o anumită legumă, după dorința fiecăruia, pe când altădată
avea gust de pește, în așa fel încât fiecare din aceste calități se păstra neschimbată,
după gustul celui ce o mânca388.
487 Nu știm din altă parte cine era acest Gheorghe, probabil un candidat la episcopat. în orice caz, grija Sfântului Vasile mergea până acolo încât
căuta să prevină presiunea ariană în această vreme în care împăratul Valens îi sprijinea pe față pe arieni.
488 Sf. Grigorie de Nyssa nu prea avea tactul necesar pentru a putea face inofensivă mino ritatea semiarienilor care nu-1 sprijineau. Nu va trece
un an de când Sfântul Vasile va scrie aceste rânduri, și fratele său va fi depus prin presiunea guvernatorului Demostene. A se vedea epist. 225.
489 A se vedea și cele spuse în epist. 188, canonul 15. Oricum, Sfânta Scriptură se bucura de mare atenție din partea Sfinților Vasile și Amfilohie.
Scripturn cunoaște nane nu trei luptători: în timp ce în carile Se iuptU ais celorialse țări
aflăm260doi 1uatUeoti1 vizitiul și hopiitui sau icTsctșiiseu11
SFÂNTUL VASILE CEL luptătorii
MARE caișioi iul Faraon mal
aueau pș iâ—gă nsi Soi și pe unul ners țlcsa OnVui caiiot.
Slmplos ml-a scris o epistolă exprimând sentimente Os respect și ds co- muciucș· I-sm
răspuns șl i-nm mai anexat șl textul scrisorii ps care Țl-am Srlmis-o Evlaviei Taie, Uccνt1
dacU -1-^, o dată nernștstU și spnoiaeU1 dispune să i ss trimită și iul, deodată cu a Te, Ia
caid mal adaugă și Tu eșva Se la ^0—389.
<F1e ca dragostea Bunului Dumcșzșu> să Te pUcșasnU pentru mice și pentru Blsirlșa
Lui sănătos, voios întru Domnul șl rugător pentnu mice, prin iuiirea Se oameni s SOVctuiui.
EPISTOLA 191
CUtis Amfilohlu, spiscop 0- Ieocium490 491
CăzânOu-mi îc mVnă epistola Cuceiciciel Tals, am adus mare mulțumire iul
DumnșoșU1 pentru că în nuvlntșle si am găsit urmele unși vșnCi p11eteni1· Tu nu ai trecut
îc caeșgolia csior ^111, caie Tac cu încăpățânerș primele ο^η^ηί Se convoiaiis
p11eSșnșsscU1 ni, după num al învățat în cs constă măreție pe caie sm-iscle le-o SU
sf1nȘiIo11 al pișfetat să țll nsngul ai 0011—0, Son totuși să Sal semn Os viață înnintș Oe
mice. Ds altOel, sceasta e ișgsn biruinței între ctșșeic11 na să se încotocșzș și csi cars se
mulțumește să siiă mal puțin.
Ca să cu rămânem însă cu muit în uimo râvcși Tals csiel copile, iotă cs adrșsUm
Smșieciel Taie șl exprimăm șl col cesa ce simțim, pentru că odată ns, nu danul lui
DumcșceU1 unisatșa de credință este statornică întus coi, din acsa nlipă cu există nimic
altcșvn cers să ne împlșdinș Os a Oi uc Snop șl uc duC, după num am .șl fost aleși într-o
cUdșjOe prin cC-marș. Ds Otagostes Ta stâncă să legi ds un încsput iu— și o urmare
potrivită, οΟίί^ pș Os o pares, să sduni în jurul tău pș cei ds scssașl -ι-Οίοΐ^ iar pe Os altă
pn1te1 să râcOulșștl vremea șl locul psntiu înSVini1Ș1 în așa Tel îc-âs, întampinându-fș
reclpron cu Sonul iul DumcecsU1 să conducșm Biserinliș după vșnCen iVnOulelă a Orogos-
teί1 primind ne mădulars piș noasSie atât pș cei caie vi— Ointi-o parSe, nât și pe cel care vin
Sic cenisiSU patSȘ1 Irlmișâ—Ou-l ca șl num an fi Os-si noștri și pnlminOu-i tot î— ansioșl
Osi. AcșssSa era pe vtemurl Osia Bissiieli: frații cate erau trimiși în misiune Os ia o matgice
la sita a lumii silo Oscă erou uncșst1ați dic pontea Bisericii lor paiSiculare cu mici ssmce Os
1șcufoașSșre1 în snClmi pș oriundș mstgșaU1 ei găseau piștuSiode—l numai rude șl fnoșl.
Din pU-sSe,
490Simpios epa epircop în OP liûsui. Uchimbul aceulor scrisosi vafi fost legat și de formulări dogmatice de telul celei din epist. 125.
491 Se pas: căaeeasta .[Ι-ΙΟ.Ρ s-o fostaegesată iuiAmfi Aaie, oi iui Simpiss din seleusia Isauriei, fiind expediată prin intermediul lui Amfilohiu, după
cum reiese din epist. 190 (Hristu, op. cit., III, p. 21).
390, Dic -κ^ι cuviclu sn <1Sesu indieicl sîete1 dat du Sfântul Vasiln: de - strângi •ΪΠ^- oiir îmire aΓlados.țΐi Sic Iseueie, picieu că se vedr ct și în ecein pteți
bâcteΐ- dihonie Siclru frați,
391, Mt. 24, 12; In. 13, 35.
* Cu υ^-π(- oUișnuilE, Sfîcto1 V-siin eesecaețtu neamnlΐledΐcel cu caee prieteee1 1-a împlicii gânde1·
* Dusdriindetți în gmEcumțimn suinolnțeie tΓenețlΐ, Ufâctu1 V-silu uΐC1țte pe erțcaru nutueu- lui Se <EΓeΐΓU îc îolose1 Πΐ^η^ΐ.
392. / Cm: 13, 1-8. După cât îi ad mi ra maUa Oîegătira,Zoii pare a fi fost unut dintre colegii de școală ai sfântului. Afară de câteva cuvinte amicale
la început, îi descrie apoi prietenului său starea de extremă slăbire la care a ajuns organismul său.
393. CenlΓu ue am ca Sîâclul Vasile, ceee dE1UtoΓΐse în iienoețe „neslu itri și țări”, ΜΙ ci sn snecu îc epist· 204, eu nelu- fi cuvn imposibil st țict legUtuee
(mUcne .și îc scris) șl cu Bisielc- Sic Calaneee, așezată îctr-a Γegΐene mni pețic ^Ο^Ι-ΙΕ.
394, Aluzie 1- nriutecel său, Pe.seUΐe, uxilet îe Teecie (cî, upist· 183),
acrst lucru și muitr altele ni le-a ΓΕ^Ι acum, prin diirritr σΓațe, vrăjiașul
Bia1eici1aΓ
EPISTOLE
iui Hristos, așa încât astăzi s-a ridicat un 261 zid despărțit-o chino șl îe
cadrul acelorași orașe, ajungând ca fiec-or dic noi st se uitr cu ochi btnuil-ei 1-
sriecui stu390. Prin aceasla ce altceva ac câștigat Ι^ΪΙ st ne etclc suffr- ΙΙ^Ι ucii față de
aițiț391, stări cu sare a carasteeizal Doinul în chip excepțional însăși situația
apostoliloe ?
Dacă vil găsi ct-i indicat, faceți, îctee llip, cunoștință umil cu alții, ca st știi cu cine vom
ictea în c-muciucr. Șl estirf, după cr, în vederea strângerii la un ioc, vom alegi o localilele p-
leiviit pentru aibeie părți șl timpul potrivit n1cleu st1tlori1, vom poeei le doui ueli cttee alții,
1-r Domnul ne va îc- druia pe drumul cei buc.
St fii sănăt-s și voios și roagE-Te pectru mine, iar polc deegastea <e oa- mrci - Sfântului
să-ci fii hărăzit cn - ieri favoare !
EPISTOLA 192 f
Cătru legisleui S-fronias’’

Scrisă îc anul 374
Dacă, așa cui scoli îc miînlricutui Tău zel după faptr Uuce, Tr-al itcul Tu însuți obiect al
unei înSelte bucurii, șl ecuir, cea dintâi, de a fi primit a scrisoare, iar cea de - doua, dr a fi
lucrat în iolosul naalΓU abșiesc, în cazul acista, α <hao sau> răsplată n-ao teeUul at-mi
închipui că ni după ce ei citit a aceiaσare cnee-l ecoul celui iei <uice glas șl sîcd văd că
faioaui ml-a venit cu o promptitudine -tâl de iaee ? Și cu cumai că ai pricit cu plăceri ^οί-
seerea caer el s-n trimis, <er pltcreea - iost cu atât mei iaee, cu cât cel cere a scria al îost Tu
însuți. St ce hErtzească D-icul Uucueia dr a Te vedra cât mai curând ca at-Ți putri dovedi șl
prin viu goni recueoștieța e-astet, UusuΓându-ne tata<-lt și de toatr bucele msuț1ri pe caer ir
ai,
EPISTOLA 193
CUter Melelli, i-or C1<1s'"
Scoisă îe anul 375
Mie nu îmi estr <-l st pol ocoli espriille iernii, -șa cum iac c-carii, iar d-ct peeleu
prevederea viit-eulul cu sunt poete cu nimic cai neajutorat decit ^^-11, în .chimt, în putința
ds a ră nlșca llC-n îa viață sunt tot atât de depants de pisări, pe cât sust de espaIte șl de
putința de a zCunc. Mal îstâi r-nu reținut anumite preorupări ds ordin -xt-rlor, dcr apoi niște Ι
—ΙΓΤ neîs- trsrυpte șl puierslce n1-cυ siors ciât ds rult vlaga truau1ui, încât iveam senzația ci
dncă există ceva mai sict decât rine, ncsla sunt chiar nu. Mă întrecusem deci șl ps rine însυri·
După aceea au urmat niște atacuri periodic- de fetri, care s-cu rnpetat rai muii de douăzsci de
ori. .0^1, când se pers cl aș fi scăpat de acsastă fetii, ml simt atât dn slăbit îa unmn boili,
încât au mă d-oselesc întru nimic ds un păianjen. Ds aceTi, ml s-c interzis să fac orice
călătorie, orice tuflarn de aer f1indυ-mi mal primejdioată decât vciuriie mării p-ntiu un
navigalor.
Suni asvoit, așadar, să rărâs ascuat în ηη-ηΐ șl să aștept pririvcra, dacă binsînțeies voi
ajunge pâsă atunci șl dacă su rl va părăsi nădejdea din pricina bolii furișate îsiăuatrui neu.
Dacă Domnul mă vc scăaa cu mâne Lui cea atotputernici, aș fi foirie tucuros tl vin prin
ținuturile tal— atât de îndepărtate șl si înbrațișsz cu mars bυcuris ps us om atât ds drag.
Roagi-te cc viața aoastil si fie rânduiii în interesυi suă1stu1u1·
EPISTOLA 194
Cătr— Zoii
Scrisă în aoul 375
C- ΙΙ^, mlnusate prietene, cauți sl îstreci misυra sreresisi nonsiie ? Tu, ccre al o atât de
îaalii pregătiie și te pricspi atât de rult lc .πί., după cur reless dia epistole tc, îmi csri să ie ί-
Γΐ, cn262și cur ai vr—a ti te întreci și pe tine însuți ? Eiibsrenzi-te
SFÂNTUL VASILE CEL MAREde asifei de giurs șl scrin-ne
de flecai— dată ! Căci dacă ră deisctez șl eu cu puțină retorică, cceasia o fac când citesc cu
multă aiărere scrisorile unui tărtat enudit, iar dacă voi fl înțeles din Scr1ptυra cât dn rare dar
nste să ci dragosts39g, voi socoti lucrul csi ral de preț cos- vsrsația cu un om cane as iuteșin.
O, dacă aș pυtea descrie cnea ce cer în nu- grciυai: sănătate trυpească șl f-rlclne pentru
întinagc Tc casă !
In legătură cu sleiea îs cei— mă aă1Ut să șiil ci ea au-1 cu nimic mci su- portatllă d-cât
sn știe de obicei. Ajung. să spun docr atâta pentru a-țl putea da secra de slăbirea trupsască ia
ccre am ajuns. Căci grcvitatea din caie afară cu ccrs boaia a pus stăpânire ps rias au ponte fl
prea υror înfățișată prls cuvinte, sici să ts convingă d-tpr- ea curva prin fapte, ^ΙαΓ dacă ar
mai exista în tonii mea c—vi cain espășeșis tot cs ai șt1υt despre ea tu însuți. Stă du ecui
doar în peleΓ1a bectltț1i dumnezeiești să-mi de- iteir cn st îndur cu răbdări loviturile
dueneoasi ale trupului, pe care Domnul, binefăcătorul nostru, ml ie-a trimis spre îndreptare.
EPISTOLA 195
Călei Puirσn1u, episcop de C-I-ner-
Scrisă îc amui 375
Întrucât Colonii-, pe ceri Docnul a râcdull-o sub conducrree Tn, r așezată duperte de
focurile mai ciecuiate, oricât dr muitu scrisori aș tricite ailoe irați din Armenia M1ct393,
ctlee Cuvioșia Ta leebuie st scriu mal rar pentru că nu prun gEsrsc oc de nUdejde cere st-Ți
aducă scrisorile. Acuc însă, așteptând fie că vei fi Tu de față, fie ct epistola Iți va fi leansiist
de rplscopii cUrorg le-ac predal·-, scriu Cuvioșirl T-ie șl Te salul prin scrisoarea -ceaa- tn,
iniarmâcdu-te, pe de-- p-rtu, ct cai fac umbră pământului, ier pe dn elit parie, rugându-Te st
mt al în Γegtciuc1ie Tain, ca estiri Domnul st m1cțoreze tolstuțife și st înlăture -ceasit ieri
goiutati - suîrrințrl ceri apasă ca uc nor pn iniie ira.
Se vn îmlâipia șl acust lucru decă va fi rânduit st revină la casiie for cât mal repede nΓe-
iub1ții de Dumneziu al noșiri rpiscopi, caee sunt acum împrăștiețl (în surghiun, n.te.),
îndurând prdepsr dr dragul credinței a<r- vEeate394.
EPISTOLA 196
Cătrr AUurgios492
UcΓΐsE îc -nul 375
Te evâeți cn o stra: o dată le arăți înte-nn ținut barbar, aită dată îc altul; o dată împurți
solde în natură (grâu) ariatel, -llU dată ir înfățișezi îm-ictre îcnUe-luIu1 într-o țieută dr
steUUto-re; iată crea ce renuirfu, ceru cr aduci la cunoșticțU se.ști bune, cu încetează a cr
educe -minte·
Rugăm dae pr Dumnrzru ca planurile .și acțiunifr tain st îcainleze pr lUsuea vredniciilor
laii, prctru ca astiel st ajungi la a situație înaltă și ca st ti arăți petoiri tale câtă vriie mai
suntem pe pământ șl respirăm aerul cari ce încacjaaeE. Căci d-nr atât mai avem din viață,
atât timp cât ini suflăm·
EPISTOLA 197
492 Sfântd Va-ile avea uv daut eosedrit sn a-șî e r-Ua eiei-ie lată de orislne· cu udc mai meit î-ță <u cui ciee s--e dovedit Sivat-ți Bisericii· AUuegias eon
ece1 dic eceșiie.
Către Amarozi—, splseopul MeSlolscului493
EPISTOLE
SerisU îe seul 375 263
I
ma1i și numeroass sunt darurile Stăpânului nostru, încât nici mărimea lor cu ss posti
măsura, nini mulțimea ion cu se poate sonotl. Den unul dic esie mal mani Sanuri pectnu nâți
ptlmesn Pinefacșii nu mulțumită este șl csl de față, și acums, cU deși suntem foenSș
dspUnSați unii Ss alții, după poziția locului undș trăim, ci ss ofetU aunUtotșa ds a —e uni
prin comuniunen în scris. In două chipuri am avut bucurie să intrăm în legătură: întâi, pilc
întâlnirea noastră aȘ1Soca1U1 ior în nl Soilea ινηΟ, prin crmuelnerșa constrU pile sc1iso1i·
întrucât om făcut cunoștință pric nele pe nene ml ls-sl spus - cunoștință nane cu ss
imprimă îc mlntsa msa pilc trăsăturile fizice, t1upeste1 ni prin nuconșteiea frumuseții omului
lăuntric, vădită prin vaiissstep -^^,101, Oe- ontecș flennrs dic noi vorbește „din prisosul
1nimi1”395 -, am dat slavă Dumnezeului nostru, Care 01c fiecane gecerație slege pe nei ilcs
plăcuți Lui. Căni El o fost Cei care a înălțat 01c turma oilor uc conducător pentru poporul
Său (pe David1 c.tn.), iar pe Amos l-n fănut chior prooroC1 Iuându-1 tocmai Se la păscutul
turmei de neprș ce să-i întUrșascU prin Duhul Sfânt. Tot El a eles pș—tru purearsn Ss grijă o
turmei lui Hristos ps un PUiPot din orașul împUră- tisn, năruia 1 s-n încredințat spre
nofducere un popor Ucereg1 om nu o nugetats înaltă, nu o origine st1U1ue1eU1 admirabil în
viață, nu puteie în ois greiului, îmbrăcat nu toate poOosPșie Șanurilor lumești. Și scșsen1
refuzând tonte favorurile vieții, pș nars le-a socotit pagubU, numai ca să SoPânSeasnU pș
H1istos3961 a iuat cârma manii șl vestitei, pilc cișOIcța î— Dumnezeu, Bisenice Iui Hristos.
Pășește Son unn1ntȘ1 omule nl iui DumneoșU1 pșnttu că Evanghelia iul Hristos n-sl luat-o
șl n-al învăȘat-o Os is 00^—1, ci însuși Domnul Ts-a mutat Oe ia juOșnătorii pământului pe
scaunul apostoiίio1397· Luptă-Te lupta nsa bună,
493 Mângâiat că ale eăt o slsSă no mai u ntămpină decepții dia pasiea antssenîlori SiOrluS Vituîl e se PușunU Se OopSul nU - potrivit trsOlțlsi - Sfâetul
Ambrozie iussss siss Se popou pnicti-ue seme nsresș (pnictr-o voes Se noaίi: „Ambrozii să Oie epίsnoa !”), pueâeSu-1 în IȘTUSUUU și nu ielui șhsmUtli nșgilui
DeviC Se io oi .și o proorocului Amos Ss la napiele lui. A se ϋΟ-η Socrste, Ist. bis, IV, 30, MίgeS1 P. G. 67, 114.
395. Mt. 12, 31; Le. 6,45.
396. Filip. 3, 8.
397. AnssS IUCT pr-ambui, în nars ă1h1eaίseΌauI Se Ο-ΜΙΙ-Ο îl e'ompnră ps -OI-TUI său Ss le MiOioisc nu șiobneul DeviC, pe -01- Dumeszeu i-o luat
Se le tunmsis sole pentru o-I Osce Γ—Τ-, ss CuxSίίinU prin împrejurării- ns ou noedus io pieaeisă lui AmpΓO0ίS· Aceste sosiss le meSίoipf1 011—0 trimis de
a1e0se'tui Propus nu putiiils unui judenUsoi sua1sm· își ex-nșita mi- slunso sa șâed o sunvselS S—șesul eaίsnoauiuί 01100, Auxsetίus· Adunat îe 1^—11-^
poporul eu reuș-o să ajungă Io o soluție îe privieie sunșesorulul iui AuxsetίUS1 discordia nmeeleȘâ—0 să Ceasesnezs în anove tulburări. Sosit io ioțs Ionului,
AmPΓ00ίS reuș-șS- să potolsoscU splrlSsle îeșiess pile Oormeșul Sis-unsului său. Ue șopil o strigat stueni: „Ambrozie spiseop”, ion mulți mea o pusiuet onest
strigăt (e. iui Yv. Courto—es, op. cit., II, pp. 150-151, e. 4).
clină suferlaț—le poporului; dacă cunvc s-cr molipsi careva ds tonia rătăcirii
cnissn,
264 tnezeștn îs —I vechile tipere ale Preînților
SFÂNTUL și dl-Țl silința să continui
VASILE CEL MARE
coinspondența cc să zidești îs noi casc lutlrll frățești pe terella pn ccre ai epucat-o,
căci numii așc vor pυtea fi alături duhovsicește unii iâsgă nițli, ΛίαΓ dacă îs privința
ioccșuiul pământesc ne despart rari distanțe de POC
II
Interesui șl râvne Tc pentru f-nicitul Dionis1e398, episcopul, sunt o dovadă a într—gli
Tal— îutlni față de Donsul, c cinstsi față de înaintașii Tăi și c zelului pestiu credință. PnnCrυ
că at—sțlc oarenilor feți de cel dregi dintrn cel de acnecșl credinți strătate p-si ic Cnl
Atotputersict Carυ1c îl slujește, ier cnl ccre cinstește pe luptătorii pnstrυ crsdințl dovedește
că tot atât dn mar— estn șl râvna lui anntnu credință, de cceea, ac-astl faptă aleasă form-czl o
mlr- tunin vin desprn o vînCuie deosebită.
Dls iubirna pe cern o ai p-ntru Hristos an înțeles că distre precvrndsicli frați aleși de
Evlavia Ta pealnυ împlialrec ^-.1—1 tuse iucnlni, prin distincția comporllrll lor, cel mal nuli
a piovocal iaυda în fețe înlr—gii Tel— preoțimi faptul că prin modssiln i-au irpresloacl ps
toți, impυnâadu-1n o statornicie g—aercia· Șl apoi, dovedind o râvnă și o puriars deosebită,
s-au încunelal, pe dn o aarln, înir-o vreme dn iarsl iasuporlatlli, iar pn de altă pirie, dovedind
o râvni deosetili, nu convins pe cnl cane strijuis-rl cu credlacloșle osemintele ăenicilu1υi
Dlonisi— să I- ^^11^1 ior acssl „laiisman” al vieții lor 494 495. Șl să știi că nici cnl de altădată
și nici puternicii ziieior de azi au cr fi r—ușit să înduplsce stctorslcia acestor oaneal dacă nu
1-cn fl înduioșai sinceritatea fraților cine au prezentai cerersa· Lc recilzcrsa scopului piopus
c colatoral foir- t— muit șl prezența fiului soslrut preaiutilui șl pinaevicviosui Tnrasios,
preotul, care s-a oferit, de tunăvois, să sυporle greutățile călătoriei, ccre a îmtiâa- zil ponnirsa
n—șovileiaici a uaorc din credincioșii de acolo, convingând prin cuvinte pe cnl care se
împotrlv-cu tradiției moaștelor șl, preluând roașieie cu evlavia cuvenită, le-c prstrct p—ntiu
folosul frațiior, de feți fiind la acest fapt preoții, diaconii și ruițl aițl terători de Durnezeυ-
Așadar, prlmlți-ie cu atâta tucurle cu câtă vl ie-au trirls paznicii 1^ Nimeni să au se
îndoiască, simsal să nu șovăiască; —1 e acei luptător η-ΐί^ίΐ. Aceste ossrlnt— ie rscu- noășt
— Dornul, —ie s-au luptat îrpr—uai cu sufletul fericitului. El- șl sufle- ϋΐ lui vor primi
cununa ic dr-apta zl c rrsplătiiil iul, potrivii cslor ccre spun
494 Dυa1 ϋη rTinsn și dia cei ΐητί codiri cei— cu stei ia baza edițl—i aυtIiratn de Mαυria1 și rτaIoeυsn de MlLne, P. G. 32, 312, aici se l—rninl t—xlui
^-.1-1 τaistoIn. A. CevalIin („Din LnLnneτnbiIduns un dna MαiiăneτI ΒΙ^Ι^ Dioaysios”t în înv. Eranos, GolntorLt 1945 pp. Î35-149) toroaln (pe nndrnal)
nnaυlτaiică aαIlτα n II-c a ăcest—i Țaitloin.
495 Dioaisle υIcαsn în caui 346 în scauaul τa1·tcoaαi ai Mneioiαauiυi, dcr îa urme υaor iυibυr1ri arieae —I a fotl exilat în Capșeociș, unde a și nυril îa 1^1
374. Acum ^-η^Ι Vasile — bυcυIOs sr poală împlini c'eieina Ufaalυiui Ambrozie de c-i SiimilT moașieiT Ufaaluiui Dioaisie.
prin scris ct „tați trebuie să nr înftțiști înaintea judecății Iul Hristos, ca să la firc-ee
dupăEPISTOLE
cuii cu - iUcul prin trup”4°0· 265
O raclă - fosa ees care c pi mp ηίίδήΐιιΐ im Ișup ș eUmeni citul n-u mal fest pus iângt ei,
Mormântul iui ura vestit, cinstea care 1 sn acorda nea pe potriva mEriuoțțfoo· Creștinii au
fost cil ceri l-au gtzduli șl i-nu coUorât cu mâinile loe atunci și cnee l-au scos acuc. Ei i-eu
sigilai, plingâtldu-t cn șl cuc i-ar fi pregătii de deum pe tatăl șl pr nΓotecloΓui iar, șl i-au
trlcls, socotind mal porțl- oasE bucuria voastră decât mângâieri- iar. Evl-vloșl sunt, -șad-e,
cel ce i-au încordințat, riguroși cni carn i-eu primit. Suctec mirterl ct nu e vorba de nici o
clnclunt, niciunde cu e vreo iraudt· Adevărul să nu fin deci calomniat de voi!
EPISTOLA 198
Către Pusubiu, un1sdσp du S-c-sel-
Scrisă dupt P-șlilu anului 375
I
Dupt epistola pe cari ne-a adus-o clnivn dlntor funcționarii ofici-ii 4t)t, am mal primit un-
diruct pr adresa mu-· Cum a iest șl firesc, n-am telcis pren muflu upistefe prctru ct c-ai gUsll
oaieci cari st vină spre Tini. Ic orice caz, au iost ini muit <e patru upistefe, dintre cnee iac
partu și ^Ιυ d-re nl s-au tiicis din Sacosate, drept etspuns la primele epistofu afu Cuvieșlul
Taie, și pe caen i Ιυ-αι camfiemat cu sigiliul leu respectabilului ioate Leontiu, prin con-
tΓaIaeoi financiar din Nlcrre, cu rugămintea de - ie transmite <1c partea lui îngrijitorului
casul Iul, poraiubiluiui ieete S-ironie, ca -cest- st poarte grljU dn expedierea for către Tice·
întrucât însă epistolele acustea truc prim multe ΙΪΙΠΪ, e lucru firesc ca uitarea sau coiodilatea
unul- st fir cauza pentru care n-au ajuns la Cuviotia Ta. De acree, Ti rog să it ierți ct
uplsteiefe îți sasrsc atât dn oar4^.
Ar fi trebuit, e drept, sE-Țl fi trimis pe cineva de aici și n-nc (Ε^Ι-Ο. Dospi al juducnt și
iști în doupt sta|i faci observații, dar să știi, totod-lE, că -ici i-ena a iest atât dr aspră, încât
toatr deumurlle au i-si împaliMllte până îc zilele CaștiioΓ, și n-am avut pe mimeci să aibă
atâta curaj încât st înfrunie această greutati - drumului. Căci, chiar dacă coipul nosieu
pouațesc pare cuiueas, totuși se coipuce din oameni prea puțin obl.șculțl cu drumuțiile,
întrucât ui nu sr îndeielc1c1sd mici cu cigustori-, nu iu plece st petreacă prin țări sletice șl
cui lai muiți din el deprind, în geeeeal, câte-o meserie siductarE,
400, Rom. 14, // Coi: 5, 10. A se vidra în κυα^Ε privință șl studiul Pr, Peaî· Iann
G. Caman nublic-t în „Siudii Trelegicn”, cr, 5-6/1975, nn· 359-379, îm d-Γ1 si apără eutrnii-
^Ι-ΙΙ- ΪΠΙ^Ο-ΙΕ g ipistaini·
401, E vaeUn di nișts (undț1acaΓi oficiali, trimiși în misiuni·
402, Dacă erau COIU dn gtsil duei1Γi abișnulțl, cu alât ini COSU sn pal -fi- pentru corus-
nacdnnț- cu fii nxilnți.

ne sstfsi să-șl poată asigure nele tiePuicciosss traiului z11nin4 03· Ds pildă, nhiar și pe
Trasele scșsta1 pș nare l-am trimis la Cuvloșia Ta, l-am chemat Oe la țară ea să-1 folosim
dtșpt eurier ai epistolelor cUtre Cuvloșia Ta, lan treburile cossene le vs comunica deschis
Cuvioșiei Tăiș, ian si, prin hanul Iul Dum- fecșU1 s-ajungă curse șl tepșdș ia mice.
Pe iubitul frate EuseP1U1 citețu11 pe cais Oe muie am Ooult să-i trimit ls Cuvloșia Ts,
I-sm reținut, aîeepsâcd să se îmbunătățeasnă «^—0. Șl aeum ne aOIUm îctr-o frământare nu
dic ceis mal feriniee1 ds sceșa mă tem na cu numva lipsa ds depilnSene cu drumețiile să-l
aducU onrecnre greutăți șl sU-i ptlls- julaseU vreo îmbolnăvire e1upssscU1 întrunat și sșa e
destul Oe bolnăvicios.
II
E de prisos să-Ți mei aOue ia cunoștință în sctls inovațiile dontrinane nars s-au întins în
tot Răsăritul, întrucât Orații înșiși ie vor aueea expune destul de amănunțit pilc viu τηοί. SU
știi însă,
266 PreanicsSiee Cap al meu, că în nilpa SFÂNTUL
nând snrism acșasSU
VASILE CEL MARE snilsonne atât Os rău mă
simțșsm1 încât îmi pierdusem orlcs cUOșjde eă aș mal supraviețui.
Nu mă simt în stane clci mănan să înșir toate simptomele suTeiicțșIoi nare mă îneșsrcă șl
să Oesnniu sIUiires șl utesrea continuă a TePrei1 pnșnum și neaua dispoziție îc cais mă
sOIu. Pot să spun nU Sin toate acșstea rețin una singură: s-s împlinit vremea petrecșili î—
acșasSU viață nșnoionitU șl vtșOclcU Os plâns.
EPISTOLA 199
Către Άm0îIoh1U1 O-spus ercorcș ’
SnrlsU îe scul 375
Iți rUspunsssem mal ds mult Ia niște unSrePUΓί pe este Cuvioșia Ta ml ie auseseîi1 dar
serisoarșe n-am tulmls-o îcnă, așnttu cU m-n oprit lunga șl primejdioasa msa îmbolnăvire șl
pentru că —-am găsit uc nurlșn ds 1ncredș1e· IntΓ-sSevU11 Toarte puțini sunt nhiar .șl ps
aici oamenii nere să cucoasnU Ilns drumul .și nars sU Oie pregătiți pentru o astfel de
misiune. Deci, nucosnâ—d ae'um pnieinliș UntâΓz1șΓi11 iartă-mă. Am sOmitoS ia Tine
dorinșa ds a învăța, pe cars si împrșuneS-o cu smș1șn1a1 întrucât dorești să Ts mal
1fsttu1sît1 și după ns Ți s-n încredințat odată slujia de a-1 învăța Tu pș ο1|ί1404, și îcnă ds a-
i învăța priit mice, nând ss știs eă su nu stăpâ—ese o aoc1ție însem—etă în domeniul
cunoaîSșΓί1e05· Dat pș—ttu căi viși să faci acșst lucru cu frică ds Dutc- a—z—u, ^-1 ce
altcineva nu i-cr face pr-a ușor, irntuin ca șl —u să vis, chică peste pul-rlie m—i—, în
ajulonul Cusăvoisțel șl râvn-1 Tale.
XVII
M-ai înlretal prlvlloi lc preotul Vianor406 daci cn mai putea fi pnlmll îa cler în uira jurlr-
alului pe ^Γ— i-a ^^1. După câte știu, se luate o eolărâre comună p-nlrυ clericii dls Anlioein
cine făcuteia jurărâsl deoeclă cu ei, sla- tllindu-s— că la întrunirii- publice el au mai nu voie
să la parie, îs .^1.1 în pariicuian pol Μ^ΡΙη. slujbe pIeoțeșl1· Hoireârea aceatla îl dreec drept
și iul Vlasor tă-și exercite ăuscț1a, ^1^-1 serviciul lui de preoi su ere iesal de Asliohin, ci de
Icoalum; ort după cum mi-al scris Tu însυți, Viasor șl-a mulat chiar și domicii1υI de Ia
Asllohic în Icoalum. Dacă Cuvloșle Ta vel cere aces- lυi om tă facă penitență p-nlnu
υrurălalτc cu ccie a ϋϋΐ acei jurlrânl în fața υnu1 tarlal aecredinc1os4θ7 peai-O că au mni
puiuse răbda neplăcerea acetlel nici pnlrejdii, atunci poți să-l pr1meșiί408·
XVIII
îa privința fecionrelor căzute, πητ, după ce făgăduiesc Domsuiυ1 ci vor trăi în ^11^-, cad
sul pitirile
EPISTOLE
lnuau1ui șl-și celci astfel 1-gămâslul, Părinții noșlrit
267 aroc-eand cu tusltcle șl cu
llândeț- față de s-putinței— ceior πητ a1υaecă spr- rău, au stabilit că -1- ar putea fi reprimit-
în comuslunea Bis-ricll după ce vor fi făcut p-aiieață vieme de un as, p-ntru că ss asearănă
cazul lor cu ai cslor care se cisăioi—tc a doua ^1. Den, după cât rl se paret prin harul iui
Dumnezeu, Bissr1ra -sie în creșisrs și d-vlae toi mal pulersică409 șl, îalrurâl ss îsmuițeșls
acum și tagma f-rioareior, sunt ds piieis că iυcrui trebui— c-rcelal așa cur se pr-ziaii, ăărând
apel șl ia sugestiile Scripturii, unde cr rai puiea săsl încă idei slrilaie. Văduvia -sie mai prejos
d-cât fecioria, ds acTec și păratu1 vrdυv-1or e rai mic decât csi cl ă-c1oaIe1or 410. Să vedem
în α^ΐ sens cs a scris Pivei iui Timotel: „iar de văduvei- ceie tîner— ă-r-șt--ie, căci ciuscl
când poft-sc îmaotniva iul HristoSt vor să se mărite și îșl agosls-sc osândă, ă11seca și-eu
căical legărâaiui ^ηΐ-ί”4^ Or, dacă vl- duva cade sub o juducalE atât de geea pectru că și-g
ctfcni credința făgăduită lui Heislas, cr vn trebui st credei drspee o fecieart, cnru e ițesas- lui
Hristos și un vas sfințit închinat Sitpâcului ? Săvârșește uc m-ru păcat chiar șl sclava c-euași
dUruiuștu leunul unor cUsătorii ciandestinu, umplând de steidtciune casa, iar prin viața sn
nufugiuilt b-ljacorușlu șl pe stăpânii ui; (Ură înS-i-IE că r cu muft iei grav ca o clre-st st
divină edulturt, necinstind și unirea pe caee a (Ε^Ι-Ο cu Mirufe său, dându-sr unor pitcurl
eecurate· Or, dacă văduva sr osândești ca și o sclavă desfrânată, atunci și iecioaea va cUden
sub osânda unul edullure. Șl dupt cum numim adulter pe cei cnee viețuieștu împruunE cu o
ieieie străină, iaplt penieu caee cu-1 priiim in CuminecUiurE până cu nu se va fi lăsat cu
totul de ptdet, lat așa voi hotărî și când u voeUa de iecla-eE· D-r și acest lucru ieubuie sE-Ι
stabilim ecui: îUciaaeE estu cea cari sa- edus du bună voie Domnului, renunțând la ctstlarie
și pruierâed viața de sîln- țrnie· Duci, făgăduințele ΪΕ^ΙΙ Demnului ie edmitii din clipa în
cneu vârsta -lului - -jucs la maturitatea judecății· într-adevăr, nu-1 drept să secotim valabili
declarațiile unor copile, ci nuiai câcd acusten nu ajuns fa ini mult <u 16 sau 17 ael, îlled
depile stăpâne pe gâmdieua for, și dacU, dunE ce au fast supuse ucel dustul de îcdeluegate
ceecrtEri, elu nu stăruit, după ce nu ceeut cu insistență șl după ce s-au rugat, st fiu primite,
abia atunci p-t fi nuiErate între iecloare, conîlrlând făgăduința caee prezintă astiel du garanții
șl putând fi p1<ens1te fără ceuț-ee dacă ar ctlca-o. Căci lulte suni aduse înaictu de
împiinieua acestei vâostr dr pUrieți, de frați sau de alte prosoace apeopiate far, fără ca ele st
vict dic ceeviegeor peesoc-lt spou viața de cucUstlarie, ci doar pectru ct vor să-și asiguri
astfel eiște lijloece aares-re de trai· Astiel de lieure nu trebuii priilte cu ușurință, ci st așteplu
pâmt ce voi curcetn nit- cunțit intenția fee peapΓi1Ft2.
XIX
Nici din făgăduințele prctru ieciarle îUcule de UEobați n-am recunoscut drcât pn -Ir celor
cari s-ău înscris îc rândul cEiugErilor, căci se vedu că au primit în chip tacit st ducă viață du
necEsttarie· Toiuși, și pentru nl cee< ct se cuvine st se peosedeze tal aș-, îcte1bâcduai șl
priiind din p-rtua Iar făgăduințe ltiurită, iar d-ct sn vor înta-oce iarăși la viața legată de trup șl
de plăceri, st fie supuși pedepsei cu care suci cocdaicați cui caer ietirsc în ^^01413,
XX
Pn acele îliei cnee, pe câcd se eîlau îccU îc erezie, eu itriurisll ct doresc st letiasct îc
ieciaeie, dne <unt aceea eu ales căsătoria, ceed ct cu tor- Puls să is osândim, „năni cele câte
zice Ι-τ-ρ, ls spune celoi cene sunt sub Ι,Τ,”414. Or, șsls cere n-nu ajuns încă să ss supună
jugului lui Hristos cu cu- cosn nici legii— Domnului. De aceșa els sunt primite Se Biserică
șl, OeodstU cu isrsanea tutuioi celoilaltș pUcntS1 ele obțin Oe ps urma nișOințel îc Hristos
și isitarsn sneIo1ae15· în τ-η-ΓΡΐ, psctuu ceis ispășite o dată îc viața de natehu- ^00^ cu se
mal nene acum iarăși altă ispășiri. Firește că pe aceștia Bissiica nu-l primește Tără BotșO1
Os aceșa dișpsuiils sceseei nașteri Se o doua sunt pentru el un lunnu fonntș nșeesar.
XXI
DacU un bărbat, nocvIșțuicS cu o fimele, cu se mulțumește269cu viața de căsătorie, ci caOs
EPISTOLE
în SșsTΓâU1 coi îl socotim desfrânat și îl fixăm un timp mal îndelungat Os pșdepsiΓȘ1
totuși c-avsm u— canon care să ce Sen drept să-l punem sui scuzanea de adulter Oscă
pănatul iul a Oost săvârșit nu o Temeis liberă de căsătorie, pentru că, ^-1 Scniptu1a1 Temeia
adu1Sș1U1 oSetă „pângărită, pângărită vs Oi și cu ss mai întoarce le soțul —ί”416 lor „nsl
ce ține ps csn SisOrânstU ests neiuc și cec1eSinn1os”e· 7; 01mpot11vU1 cei ee a Oisfrânet
cu ee cu vo 01 exclus Ss is împnsuoe-vleșultș cu soția lui. Ds ncssn1 Temeia își vo primi
soțul dană aceste se ÎssU Ss SșsfΓâU1 lat PUristul va trimit, ia casa sl pe csa care s-a
pângărit. mu-i ușor să Sescopșrl temeiul scssesi pΓactini1 Sar obi- nsiul așa s-n 1cceeUțșcit·
XXII
Ps cei cars nu fsmșl provsnicS din rUpine șl nare le-au luat atunci când sis erau logodit,
nu alții cu plan de căsătorie cu treiuie să-i primim (la împU1tUșafiS1 c.Su.) până când acșiș
femei nu ls vor fi fost luate și date logoS- 01-1101, OacU aceștia vor vrea să le ίο, ori să
renunțe Ia sis. Iar dacU va lua cineva ps o fșmeie ΐηΡ-ιϊ, va ttebul să i se la, să fis dotă la al
săi și să ss lase ls aprecistea nudelor ori a părinților, Ss vor Oi, oul Orațl sau orics o-rotitori
al Tetei; șl Ss vor vol ei să o Oso iul ds soție, trebuie să se încheie nunta; lan dană ei nu vor,
să nu Ole siliți.
Cât Sespis esi cans și-a luat ce femeiș pe uns pe cere mei întâi a η,ηίη- stit-01 Ois prin
suΓpt1ndșΓe1 fie prin orinș slIU, ansluia trebuii cespărot să 1 ss aplice psOșapsa prevăzută
OssfΓâcU1ii· Or peSeapsa pentru csl none desfrânează s-a hotărât să fie Ss pstuu ani. î—
primul Ο—, OșsfnVnoțil trebuii respinși Se in luaUciuclle obstsί1 sl rămânând doar să
plângă ia uîίie Bisericii; în ai doiisa an, ei pol fi pririțl să slsa la Liturghie până când ss fac
clliiile Apostolului și Evangh—iisl; în aaui al ir-ilea, lre1υ1- făcută pocăința (și rărluriti- r-a
păcalelor, η.ΐΓ.); îs asul ai patrulea, ei nu drept să 1.^11— înlreaga Liturghie, împreυnă cu
poporul, dar a-au drept încă tr la Sfânta Irpărιașanie4I8· Alin după acsec să fi— pnimll la
îrpiiiișlrsa cu csi Bus.
XXIII
Peniru cnl ccrs t-au căsătorii cu două suiorî sau ceie cs t-nu căsătorii cu doi ΙΓΙ^, eu ar
trimis o srr1soare a căiei copie te află la Cuvioșia Ta419. îa schirb, cei ccre a luat ps soția
finlelul săυ, unul ca acesta să su fie prlril până ce nu tn va fi despărțit de ea.
XXIV
Apostolul c ΙΜΙΙ^Ι că dacă văduva Sreculă în calalosui vădυveior, adică a ceior îalr-țlnul-
dn Biserici, se căsătorește, să 1 se ireacl cu ved-r-a· Nici penlnu ΐ^ΐι^ΐ văduv s-a fosi Iândυil
nici o lege; p-ntru -1 e dn ajuns p-deepsa rânduită ceior care sn căsătoresc ds două or1· în
schlml, văduva ccrs a ajuns la șaizeci de asi șl lotuși ar vr-a să vîsțuiască cu bărbii, nu va fi
socotită vr-d- slcă ds îrpăriășirea cu Csi Bun până cs au va reausța Ia o astfel de păliră a n-
rurăției· Ier dncă am înscrlt-o (înlrs rIτeiacioșii Bis-rlci, ηΛη.), vina vc fi a noastră, nu c
femeii.
XXV
Csi cais țlns pe o f-mele nsclntlill de dânsul va fi supυs pτdeate1 11X11- aenlru
asciasllie, îa schirl 1 ts Iasădυie t-o allr de soție.
XXVI
Detfiâscr-a nu e nunti și aici ^ΙηΓ îacspul ds suail. Ds ac-sa, dară-i cu pυliață să-l
convlng-r tă ss desparii unii ca acsșlia caie s-au unit pris desfrâυ, cr ăi lucrul csi ral bus. Dacă
cu iot dinadinsul dor-sc să viețuiască îrpieusa, să 11 se puni în vsdsns pedeapsa râsdυilăι
peniru desfrâncre4-(), dar lotuși să au-i d-spăițlm, ca au curva să ss îaiâmpls csva mal ilu.
XXVII
Despie
270 preoiui ccrs dls neștiință a îsce-1al o cisăionls
SFÂNTUL VASILE CELsecasoslcl
MARE am hotărât ceea ce se
cidsa, adică să aoaiă avea șl el scaun îs Bis-rlci, der ds Ia c-lelaile activități preoț-șli să fie
îad-plrial, căci -sie ds cjuns penl-O ua om, cais aie silυnția ^ί, că î s-a dat ίτηίαητ. Ca să
liaecuvâniȚzi pe nitul când tu trebuii st-țl îngrijești propriiii lele eUci r a nepotrivire, căci
când binrcu- vâmtezi îcpEetUșușll sfințenie. Or, clcr n-nes sfințenie, pentru că a pUcUtuit
din πυθίου, cum s-σ dea altuia ? Duci uf st cu b1n1cuvinteze nici în pubiis, nici în part1suI-
Γ, șl ηκΐ st împartă altora trupul iui Heist-s, dar nici st cu săvârșească ηί^ - -fit luceaee siânlt,
ci să sr luițumiesct doar cu întâietatea șrdeeii șl st cuarE cu iacricl MintuilOΓuiu1 st-l ierte
pUcatuf săvârșit din neștiință.
XXVIII
Ml se pare înlΓtad1vEe absurd ca cineva st iacă un jurământ ct nu se ve atinge du
cărnurile de porc· De α^υα, binuvoieșie a-1 învăța st cu mai iacă astfel dr legEminte șl de
itgtduințr iUrt oosi, convingâcdua1 ct iaioa1Γ1a as1s- tei mâncări este indiieeintt, îcteucil
nici - îtptueă lăsată <e Dumnezeu „nu-i du lepădat dacă se in cu muițuc1ei”42i· De acera,
legământul de cari e veoUa aici u ridlcti, iae lipsirea dr un -stîel de aliment cu-1 n1ces-et42a.
XXIX
Delgtl-rilor care se jură st iacă rău supușilor, la fei li se cadr aplicat un ieac în stări să-i
vindeci de a b-aiU caer treUule toataiU cu cra mei mare grijă· Teatamintul far e dr d-ut
feluri: mal întâi, aU-1 învrți st nu sr ini juri, el doifra, st cu stăruiască în hotărârile ^11 refl.
Dr ecera, dacă cicrva a evul imticția de mai înainte ca prlmlr-uc jurtiâcl st îict rău altuia, ^ιΙα
at-ș1 <avede-scE pUeiora dr rău piciru nrs-catința cu a itcul acel juetιicl, dar st nu foIosiesct
rviavia drept portext ca să-și respecte jurământul. Irod n-a avut mici un i-las că și-n eesn1ctal
juetιintul, sUc1, pintru ca st nu și-f calce, s-a făcut ucigașul proorocului. O dată nentΓU
toldi-un- jurământul a iost interzis, dae cu atit iei cult teibuir osândită πιπ-Γο^ηα carn s-a
fUcul.
De acere, cri s-e jurat teiUule st se ^ΐα^Ε, nu st sr zbată st facă șl mai mnee miiegiuiora.
CiocrteezE-1 mumei ebsuedilatia și vil videa: du s-ao jura cineva st scoată ochii fe-tilul, o-rr
ar fi binr dacă s-ae înfăptui una ca ecras- tn ? Dar de s-nr jura cineva st ucidă ? Dne <ecU -
pe scurt - ar ftgtdui cicrva prin jurământ st calce oricr poruncă ? „Jueelu-i-ai și m-ac holteâi
nu ce st stsâeșesc păcatul, ci ca st ptzrsc judrctțiir Serpltții Tair”42 - 5 Șț după cui avei
datoria de - întări p-eunca prin misteUmutete hotărâri, loi așa toibuir st nimicim șl st stieniι
în lot chipul păcatul·
XXX
In legătură cu cei cere soι1l etpior, r derpt ct eu asum uc canon mai vrchi, dae mi-ai
fUcul o sacolințt proprie, îc a1csul ct teri aci st fir excluși de la rugăciuni, atât el, cât șl cri
cnee l-au ajulet s-o i-cE· Iae picteu otplora săvârșită fără silă au sn aplică nici o ped-apsă
deci la mijloc n-c —xltlal sici secinsilre și aici vreun fυrl oaneccrȚ- Văduva est— siipâal ps
sine însăși șl sil îs voie ni de a-1 urmi ori nu pe lipitor. De icesa, s-avem să pυrlrm grijă dn
pIelnxle424·
XXXI
Ferela al cărei lăilal c pl—cal și au știe υsde se cfii, dacă se însoțește cu 11^1 îaăisie de a
sn fl convins despre roertea iul, săvârșește adu1lnr4-’·
XXXII
Cl-rlcll care au săvârșit picat ds roerle suni scoși dia preoție, dar nu vor fi îad—pariăți de
comυn1usec cu laicii, căci „au vel fi urgisii ds două ori în icGlcși ητηΣ’^.
XXXIII
Ferele cai— a născut îs călătorie șl a-a pυrlal grijă de csi născut irelul- să îndure ped-apsa
cn aGalru ^^—1—427.
EPISTOLE 271
XXXIV
Pe femeile ccre au comis adυilGr șl din evlavie au rarlurisil ori cu fost vădit- înir-υa chip
ocrGcarGt Părinții noșlil ητ-^ oprit să 1- dăm îa vileag îs pυ1iic, cc nu curve, vad1aeu-SG, să
oferim noi o ccuză de roirle; însă ne-au ral porυncil Părinții cc els să lărâaă Țăc1usG de la
îrpăriăraa1e până cs îșl vor îrplisi sorocul pocăiațe142κ·
XXXV
îs căzui tirbelulul pe cere i-a părăsit soția, lrG1υ1G să se cencei—z— cais a fosi ar1c1sa
părăsirii .și, dacă se coasiaii că femela c pl-cal fără roiiv, tirbn- lui este vrednic de i-riaie, iar
f-rTln lIe1υie pGdȚas1lă- Bărbatului i s-c dat ncecsli Ι—ΓΐΐΓ— peniru ca să păslă—z— ral
d-pirle corunlusec cu Bisericc4g9·
XXXVI
Femeii- ostașilor caie te r-căsător-sc în llrpui cât soții lor sunt dețl dls- prrυț1 suni supuse
icslslcșl pedspse ca și cele caie ss căsăior—tc îa urma absenței lăriaților lor car- ss află în
călători— și care au nrlȚapiă reîaloni- șșren ion. Oricum, nezui scesta admits o osiș-ore
1nCuigențU1 așce1u nă PUnu- iaia estș în favorul monț11430.
XXXVII
Cei nars se căsătorește nu iemșlo altuia după ne l-n fost luată nes cu nots trăise ilegal vo
suporta anuzs de aSulten față ds prime 0^—1—, Sen pentiu nea ds o doua —u va mal Oi
înv1novUțit431.
XXXVIII
FșSsiș căuș OUrU voia părinților s-au luat după PUniașl, trăiesc î— desf'Γâfate1 Sen
dană eie ss împacă cu păui—ții s semn că Ospto își pnimșșSs v1ndscă1șă· Totuși eie să nu
fie primite imeOlot în comuc1ufȘ1 ci să fie pșOepslSe vtemș de tisl 001432.
XXXIX
Femela șene tiUleștș împreună cu u— bUniat odulSsi -omite și sa aCu1eeΓu11 atâta
vreme nât vieșuleșSi împișu—ă cu —1433.
XL
Femeia ners OUrU învoirea stăpânului său sș dă unul Părbat tiUlsștș î— CșsTΓVcaΓe1
ier nsa care apoi o reușit să încCele cUsătorla, pe none o poate noc- Sronto 111—1, ș
socotită ca măritată cu sOșvUΓat· De ο—η, primo unire era un dssf■ΓâU1 pe când nsa ds a
doua, o căsătorie. Ds Tapt1 învoiillie ceioi ce sunt sui stăpânitee situla n-au nici o 011—434.
XLI
Femsla ners în văduvia el dispune liisn ds es însăși poete, OUrU să fls învlnovătlsă, să
ionulesnU împreu—ă cu un bărbat Oonă ei n-ere pe nimsci nu none să rupă căsătoria, după
num s zis epostoiul: „Oonă aUrbatui si vo muri, sste libștă să ss mărite cu oiinine ^,0, numai
întru Domcu1”e35·
XLII
Căsătotiiiș îo-CeloSș fără Os unuoίΓȘs stăpânilor sunt nssfnâcUri. Dș-l, atâta timp cât
sunt în viață tatăl sau stăpânul lor, csl cs locuiesc loololsă sunt vlnovațl, ier ansasta SuneozU
până nând stăpâ—ll lor vor oproie căsătoria. DacU stăpânii aprobă, căsătoria lor ș
vs1abiiU436·
XLIII
Cei
272 can— a dci caroapeIui o lovituri de mocnte e uc1gnrt
SFÂNTUL VASILE indlf—reni deci ei a începui
CEL MARE
lălnia sau dacă c lovit nparându-sn 7· 43
XLIV
Dlaconița ccre a săvârșii aăσclυi desfrâsinli cu us păgân nu mei esin primită în comuslua
—, dcr va putea să sn împariășeasca după șis— ani, bineînțeles dncă vc viețυi în invlnovățle.
Păgânul ccre după încreșliaanȚ sn înloarce ianășl ic sacril-giul păgân face ăc—lașl iucnu ca
și cum s-cn îsloanc— ic vresălura sa. Noi nu mal îngăduim ca tnupul dinconiței, care fusese
consacrel oeclă, să cjungă din nou sul slujlr—n poftelor trupeșii^.
XLV
Dacă cisȚvCt după cn a luat nυme1- ds crȚșl1nt huleșl— pe Hristos, nu ral an— nici un
foios de ecnaslă numir-·
XLVI
ăȚreia cern s-a rărllal fără să ști- cu un tlnlai părăsit pentru o vrere dn soția se șl ccin epol
c fost ciuagală peniru că îalrs timp cec dintâi s-c întors lc dânsul est— o desfrânell, din din
neștiință. De nceea, su vc fi oprită de ia suatl, însă mai line cn fi dacă cn rlrâsn așc439·
XLVII
Encrcllțli 496 497 498 499 500 501
, sacofori14 1 șl apolncli țl î4^ sunt sυpur1 ăcnlorași norre ca și
4
novațlenii, căci pentru aceștia s-a prorulsal un canon, d-șl eeos-11l, dcr în ceec cn îi privește
ps ăc—șlic a fost trecut cu vedersa. în genera1t noi îi lole- zlm din nou ps ac-șlia, chler daci
ia vol ollcslul re1ol-zării c fost interzis, așa cur c fost interzis șl la rorani în urne unei hotărâri
special—, loiușl vrem ca hoiaiaiTa noastră să se irpuaă, fiindcă -resui lor - cc o odraslă c er-
zlTi rărcioall— ccre detestă casăiorla, ss feresc ds vin cu d-zgusi și spun că făpluia iui
Dumnezeu este saurcală; de 1^-1, noi au-1 primim ic Biserici dacă nu se loleezi cu Botezul
soslrut ca să pronυațe formula „Boiezelu-nn-cr în (nυre1e) Tclăiul, ai Fiului și ai Sfântului
Duh”, pn cnl care cred că Dum-
496 Cf. și ηη. 56 și 57 cin Uiânlυiυi VasilȚ.

497 A tn vedea și πη. 51 și 70 ni— Ufaalu1υi Vasile.
498 Cf. și cea. 31 și 36 cin Ufaniυiυi Vasii—.
499 Eacialiții (έγ1rpctτεb1ș = rumaaιarn)t Liupei— rlgoristl, υn-oni înpInυnαlă și cu ηι-Σία, dcr de cel— mei mυIln ori aυmci cu schisme. Ua n—piszsaical
ιiair ci ioi c fosi Tațica U1I1aaυ1 (t—c. ai ii-ina) cerT roadαmaα și σăSălτriCt cein—c, viauit .socol1adu-in η-ι^ηιη— p—aliu crnrliai·
500 0^111 aυrlnυ ua sic îa ioc de veșmâal.
501 Ο^ΐία rn.saiagȚaυ casăloIiα-
nuzeu ustu -uter -I osiilor, dupt plid- iul MaΓc1on4F3 șț - -iter eoniici. De acrea,
dacăEPISTOLE
sn primești această 5ΟΙΕΓΪΟΙ, treUuie să se întrunuascE 273 cnl culțl eplscopl în
sinod șl eșn să promulge cacacul, pentru ca atâi cei ce nΓacede-zt în iului acusta st
îiu iUrt primejdie, cât și cei ce răspunde să fir vrednic du cruzeru în ruzolvUrilu Saiu
ecustoe prablice.
XLVIII
Fuiel- părăsită de bărbatul el trebuii, după nEΓeΓ1a mea, să rămână așa (nemărllalt),
puctru că Domnul a apua: „σοΐ^ηυ va lăsa pn eumein sn, -i-rt du cuvâni du dusirâm-re, a iace
să săvârșească adufiur”. Apoi, prin nuiirun el <e adufturE, - uxdIuaaa pe dânsa du I-
împeuueerea cu alt bărbai, Cui naale fi acuzat ca pricină du adulter un estful de bUrbai, iar
femuia carn s-n numii de Demnul aduIlurE st fiu nevinovată ?44}·
XLIX
Violurile săvârșite peic slIt cu teebule st dra Iac unei învinuiri. De acera, cici sclava carn
a (est silullt de stăpânul său cu e supusă pedepsei4F5.
L
Nu există legi prlvitoeru la ce- de - tenia cuntt4F6, dfn -cust motiv cen de a treia ctstlorie
cu-i încheiată Supt lugu. Dusigue, nu privesc esumuneg pr-ciici cn întinEcluce pentru
Bia1rict447· Dar nici nu -eucc asupra Iar osândă publică, de aceia Iu socatii mni <r îngăduit
decât duaieânaΓea peapriu-zist·
EPISTOLA 200
CEtru Amill-hlu, unisdσn <u Idσn1um
UsΓίsE în priiUvaea icului 375
îmbolnăvirifu muls s-eu ținut lanț un- dupt afla, i-r acupațiiir legetu <e tenburiin
bisericușii șl de -eienil care lulbuet Bisericiii i-au năpădit iaoen înteu-gE, precum și în tot
acest răstlip, până îc clipa îc care Iți scelu această enistaIE. Dr α^υα, n-n iost cu putință mici
aEtȚi telill «να prin curier șl nici st o vizitez eu însumi pn Cuvioșia Ta, îmi închipui că așa s-
ău n1leecut IudeuΓiIu șl cu Tins; dusigur nu lE gândesc I- bo-IE - iereasct Dumnezeu !-, ci
lai curând darusc st Te înzestreze Doicul cu îndulucgalt sănătati leu-
443, Unul Sin cui cni dunσsduț1 uoutici -1 .suc· al IHna,
444, Mt. 5, 32. A sn vide- și d-n· 36, 46, 77 șl 80 alu Ufâctu1ui V-siin.
445, Cf, și can, 30 -1 Ufictu1u1 Vasiin,
446, A se vnSea șl cili snuse în cam, 80 -1 Sîâctulul Vasiin.
447, în <1cueaul v1aduri1aΓ, asprimi- ad1slu1 ^ηση .s-n onSus, BiseΓ1dg aeUtânSu-a1
muii ini lccEdu1lσlΓ1 î-ță <e cUsUiariiln g S-u- șl - irnia.

pșssnU1 pentru na să poți siujl multă vrem, poruncilor Lui, năni îmi închipui nă „grija
Biseiinilon’^ îți aduce și Țle dssSule înnurnUturi nsp1Unute·
Chien și anum e vorba să-Țl tiimit pș cinsve enums, pentru a ce Tace nucoscutU unul
altuia situația în cens Te sfii. întrucât msIeS10S1 acest fiu prșa- iuiίt1 nene-i instiulsșts pe
recruții recent ictreși sui 0™,, m-n înștiințat că an Oi posiill să-Ți trimit salutări prin el, m-
nm grăbit să văd pș anest aducător nl spisto1ei1 om cais în ionul epistolii poate reiata și
despre mssnjsis noăst1e1 atât din prlnina nenanSeruiul iul iubitor de ădsvUn1 nât șl pentru
cU si știe pins toati proilșmils coăst1ee49· Pnic mijlocirea iui, o rugăm, mal întâi ds toati, pș
Evlavia Te să mă pomenească în nugUn1uci1 pentru ce Domnul să iicșvo- iască o mă iilisie
de greutatea trupului, nars ml-a CsveniS o ădevUinSU povară, apoi Bisericilor lui să le
hUtUoșascU pane1 lan Țle sU-Ți aducU iiniștș șl usuΓa1S1 așa îcnat, Supă ne vel 01
îndrumat în nClp apostolesc treburile Lv-ascliL să începi să vioitșzi șl ținutuiils cosst1e1 fii
câtă vrsme mal sunt înnă în trup, Oie pe nând va 01 rânduit să plsn la DomcuIe :,0· Oricum,
să Ts ligi Se anșsts ținuturi ca șl num nn fi ois Tele, spnijinindu-1 ps csl ce ss niatlcU șl
niOlnându-i
274 pe nei 10001—011, scCimiâcd totul îcVASILE
SFÂNTUL ceeaCEL
neMARE
Ii piscs Domnului, prin Oenui
Duhului cane pettscs îc Tine.
Pe preășicstiții fiii noștri, me1etie și MeIitis4511 pe cnre-i cunoști de mult și-l prsțuiești
ce șl cum au 01 ai Săi proprii, sU-i țll sub ocrotirea Ta, nugâcSu-Tș psctnu el. Pentru că
ajunge atâta ca să nibU tontă siguranța. Ts rog să saluți din pantie mea pe nei cars se silă în
jurul Sfințiși Tale, întrsg cisiul șl poponui pș -011-1 păstorești, prenum și ps toți iuiițil ds
Dumceciu Trași al noștri împreu- cU-s1ujitOΓ1·
Să-Țl aduni aminte să foni pomenirea preaTerinitului munecic Eupsih1ee5 2 șl să cu
aștepți să-Țl nOun s doua oară aminte cu numai să-Țl fixezi ixant ziua sosirii Tale In ηοί, ni
și să o și nvacsici cu câtva timp, pectnu ca să ne șl Osci 0,11-111, desigur Oscă vom mai 01
îcșă pe pământ.
Până 0^0-1, Oii sănătos în Domnul, nugâcSu-Te pentru noi, nn să ne Oii pUrit atât nouă,
nât șl Bisșiiniloi iui DumcșzșU1 prin hanul Sfântului.
EPISTOLA 201
Către AmfîioClu, episcop Os Inoclum
Scrisă Ia îcceautuI verii ecuiui 374
Pentiu multe prinici doresc să Ts îctâ1nesC1 atât penSnu s Ts folosi na sTet- nic îc
pioilemele cere ne stau îc Oață, Ser mai eies pentru a mă mângâie după
448. II Coi: 11, 28.
449. Nu nucopρtem moi Se sa1opps șlee est- snsst msistί0S1 den se vede că -ne ue om
saΓoa1sS șl 0- îcnΓiSiΓi·
450. Ssmeul nelel mai intimi a1ίȘtseίί Olntis șei Soi ierarhi.
451. Deci șl unul șl oltul susu folosiți na oameni Ss îcn1sSș1S1 șurisui atât Os șăuSsș1·
452. A ss vsOss șl csls spus- îe splst. 100, 176, stn.
lipse pe carn Țl-cm dus-o fără să Te văd de atâta vreme. înιnυcâl însă pricini dif—rlie ne-au
împlsdical pe emandoi, ian slălirea g—n—rcil a orgnnismuiυi Ts-a doborâi și pe Tre4 :'3t
euaă cur nici mie încă nu rl-a irecui vechea mea suferință, să se dăm unui αΐ^ίι iertar-, încât
să su ne facem învinuiri nici unui, sici ceiălcil (psalru că su an-ar scris, s-te·)-
EPISTOLA 202
ClSăT Amfi1ohiυt Ța1sσoa de Iσon1υm
Uσrisă în vine anυiui 375
întâlnirea cu Vea—rallia Ta Personal este în orice împrejurine un nane privilegiu psslru
πυη-, dar cu mult rei ruil acum, când ne cheamă le întrunire prolisme deosslll de irpcrlaaie·
întrucât uimarii— loiii m—Ie sunt clâl de grave, încât nu-mi îsgădui— aici cea rai mică
rișcere, șl sunt clâl de pυisrn1cet încât atunci când ml-am făcut, cu irăsura, drυmui până la
papaclisul marllrilon502 puțin c lipsit să nu cad din nou în acesași bocii, sunt s—voll să-Ți cer
1-1111-. Drept ^—1, daci — cu putință si se arâne înlnuairea cu câlsva zile, atunci, cu
ajulorui iui Dumnezeu, Te voi vizite șl mă voi face părtaș și ai grijilor ccre Te apnsa- ε^ΐ
proliemc presează, fac—țl cu ajulorui Iui Dur- n—zeu ce v—ți cred— de cuviință,
socolindu-rl prezent și p— nins împr—usă cu voi, ca unul care accept Sol ce veți fi rezolvai
line.
Hcrui Busului Dumnez—u să T- păzească sănătos și voios întru ε^^Ι șl rugilor pentru
mln—, fiind arzil peairu Bis-rlca iul Dumnezsu prin harui Sfâniuiui·
EPISTOLA 203
502O tocii, tn vede 1-^111, ap1π-i1 și ic ^-1^1 Amfllohiu.
454. D—tpi— ^1^1 martirului Eυpsyhios (și ai cIloic) ni se înlaleazi îs mυ1in din nais- loIein UfanlυIυi Vasii—; α^ηΐ, ar. 142, 176, 200, 252 —1^
455. Când tcric aceste 1^1111 ^-η^Ι Vasii— avei docr 45 de cai.
Către Ța1scoa11 de p— țăpmυ1 mirii
EPISTOLE
^Γ^ΐ îa 1^1 375 275
I
M-c arias ua dor rcr— să mă întâlnesc cu Voi, dcr m—reυ s-c ivii o piedici îa cai—a
bunei rsie doiinț—. O dală r-a împiedicai slarei aroasl1 c sănătății mele (căci desigur nu Vă
poat— fi n-runoscul cât de aprig 1-cr simții prezența încă din copilărie, ier ncur, la
1ălrânețe455, se v—de ci loaia c crescut deodată cu mins și m-a pedepsit după dă—ăpia
judeciți c iui Dumsezsu, Cais râadui—șle lolυi cu îaț—i—aciuae), alir dală cu fost grijile
penliu linsle Bisericilor, precum șl luplsie duse împotriva adverscrilor ciedîsț—i adevărate.
Din această cauză, până în clip- de față am vlețult în mare tristețe șl în adâncă aupEr-Γe,
punieu ct sfcțeam cE-il lipsește sprijinul VaaiΓU.
De I- Dumnezeu, Cei caer - blnivoli st îa asuprE-Șl trup șl st Se stiUș- lulasct întru
ηο1456 cn st ne îndreptezr viața peln pildele virtuților și st vestească prim însuși gl-suI Său
Evanghelia împErEțiul, ac înțeles ct „întru aceasta vor cuneașiu tați ct suntuțl ucenicii Mei,
dacă vuți avea ά^σ^υ unii față de aiț11”457. I-e ca dar de rămas bun, -lunci cân< ura vorba st
ά^Ε Ie îndeplinire în Trupul Său iconomin iântulrli, a lăsat ucenicilor pacea Sn, spua nâmdu-
ie: „p-ce vă Ies vouă, pacra Mim o dau vout”4 58, De -Iiiel, nici iu n-aș putra ceede ct iUrE
doagaste reciprocă șl iUet cn st iac tot ce-1 cu putință pentru - trăi în p-cr cu tați m-iș ^ΙΙ-
socoti slujitor vordnfc al iul Ilsus HΓ1staa.
Multă voemu nm tal așteptat, nădăjduind meoiu că va veni a vreie st ce ceecelați șl Vol.
Nu se poatu să nu știți ct, fiind expuși public în ieța tuturor, -șa cum suni siâncfie -Ie sUrar
piscuri fus <in ap- mării, îndurăm șl nai furie valurilor eeetice, carn, deși se izbrsc în jurul
nostru, nu -jucg să îmicu ceia α se -flE în spatele nostru. Șl când zic „noi”, nu înțeleg doar
puterea ocrnuasct, cl șl harul Iui Dumniziu, C-rr erată ct puterea Lui „întru slăbiciuni se de-
stvâeșește”F59, după cuc zice și proorocul, vorbind în numele Domnului: „au du iața Mea nu
vă siliți, pectru ct ac pus nisipul hotar mării ?”460, Cel Λlat- nulernic - legat larea cea uriașă
șl îcir1cotalE de crea ce u mni nestatornic, <i-1 slab> șl mal du disprețuit, nisipul. I-r dacă
așa stau iuceuriie, concluzia legică ee fi ca iubirea Voastră st trlcilă la noi, lai des, pr câțiva
din adevErațli noștri ioați să ne viziteze îe mrcazurlie noealee461 sau st nr trimiteți mai <es,
permiteți-cl s-o spun, ^οί^οι afestuoes1, saΓe st ne susțină zelul sau st ne îndrepte, îc caz că
greșim. Căci nu tUgăduii că n-am fi supuși la cecucUrate greșeli, peeleu ct suntem oaieni șl
letic în trup·
II
întrucât pâmt acum ari că ați uitel crea ce ee d-loreți, pecteu că n-ați văzut ce urm du
făcut, preacinstlți frați, aei că cu ΠΙ--Ο1 socotit vrednici dr a vizită (οΕ^ια^Ε, fiind poate
preveclțl de miște calomnii pe care unii le lanseazU împalelva coaalet, iată acuc încrpei nai
sorespondențg șl declarăm ct suntrm gat- st nu sptlEc înaintea Voeslet de îmvinuirifr edusr
împotriva noastră,
456, In. 1, 14,
457, In. 13, 35.
458, In. 14, 27,
459, II Cor. 12, 9,
460, Ier. 5, 22 (ud, 1914),
461, Idei similari șl îc 1n1sla1eI1 90 șl 92, îe s-ee Uîiclu1 Vasile attent- cu îccΓ1roe-re un
snmn du -rutoΓ du 1- ep1sdon1i Sic Anua· Acum -^^ΙΕ acel-șl arutar în lupla lmnolefv- iritl-
d1IoΓ, de I- niște ep1scani mai Sic -neapi1Γe· Ae îi fost bucuros mEd-Γ du a „vizită
frUțenscU” Sin p-etni iar, S-Γ peati vor fi uit-t du na, nu singura condiție ca acșia nans ns
huiese să sccșpte să se ptezicte față eUtre Oață înaintea Cuvioșîiloi Voastre: dacU voi
Oi Oovșdit
276 vinovat, îmi vol rseu- ηοο^, gΓSîsI11s șl, după
SFÂNTUL VASILE cs VU veți Oi eocvinS1 veți
CEL MARE
dobândi isitnns Os la Dum- cszșu snoțând Sic nomuciuni ps un păcătos na mice, leu csi
nans von fi dobândit ansastă cocvicgere împotriva mea von Sobândi răsplată, pentru nă
nu Oănut publică lăutaSse mea csa asnucsă.
DacU însă mă osândiși înelcte de a VU Oi convins, eu cu mă vol mai învinui de cimln
aItcșvn1 denât eă am pișrdut ne sro mol snump dșnât orlcs buc: iubirea caie cs leagă de Voi,
pierderi pe nane șl Voi o veți suTenl In Osl, întrucât cu mă veți mol aven muie, ion eeea ne-i
mal gΓau est, că vă doveSiți potrlvcini EvangCeIiei1 nars zice „cu ^^0 Legea noastră juSecă
pe om, dană cu-i ascultă mal întâi și nu știe ee a făcut ?”462. Den -șl -ρη, varsă împotriva
noastră iatjonuri1 OUnă să 01 adus șl mărturii Sespte csls spuse, acela va aduce împotriva sa
însăși o celegiuire prin Tolosirea greșită a nuv1cteIor· CUel cum s-ar nuveni să-I numim pe
calomniator, Oscă cu-1 dăm un cum, pe care însăși punterșa lui spune că îl poantă ? De ΟΪ-
ΙΟ, eel csis cs aSuee învinuiri să nu mal fie uc poerivc1c4631 nl uc scucseor1 sau mal nunânO
să cu accepte clnl numirea Os scucseor1 ci să Ols uc frate iubitor, caid atiage etecție frățește
și cens cu ToIoseșee convlngerse decât pentru 1cO1epSauș· SU cu fiți, așa0a11 euzltori Se
calomnii, nl priitul șl jud-nUtorl al ucon Souez1· Așa0nU1 să cu Oim părăsiți la necaC1 nl
să cl se erate I1maeSe în ee eocstă vina consSΓU464·
III
SU cu pună stăpânire pe Vol gândul eă „coi” locuim la malul mUuii1 eă suntem străini
Os răul Se eare suferă cei mal muiți și nă c-svem cșvoie Se ajutorul nimănui sau ce Toios om
evea Oacă am sta în nomuciucd eu cșllslți ? Domnul o SșspUuțlt insuieiș Ss cofeinșct pilc
mări, Sar s unit prin nregoste pe locuitorii din insule cu cei Se ps conticscS· Nlmln cu
Ssspautș pș unui Se nelălalt, Ouaților, atâta vnem—, nei puțin, nât cu 1^—™—— vreun
zvon deliberot nane să îndemne le 0dzi1fnne· Unui șsts Domnul nostru, o singură nn-dință,
anssașl speranță. Dană VU considerați nap al Blserlnll ucive1saIe4651 -spui cu posti spune
plnloerșlor: „cu om nevois Os vol”. DacU VU situași într-o altă ca- tegoiid Os membri nl
Blsșrlnii cu puteți să ce spuneți nouă, nars Tanem pante din anslași trup, „c-evem nevoie Os
vor. Csis două mâini au nevois uca Os alta, așe cum și picloarelș ss ajută unui pș n-IUIele, și
tot astiel și ochii au o veSeie mal 1ima-0- atucci când ss Ore- uz 0- amândoi.
462. In. 7,51.
463. în grecește potrivnicul se exprimă prin 8ιάβολος.
464. Se știs că Sfântul Vasile admitea la comuniune pe ssmicrienii ccre-și recunoșteau
greșeala și cereau unirsc. Alții îl acuzau pentru faptul că sra conciliant, cf. epist. 204.
465. Poete că tot prin cstfel de cuvinte Sfântul Vcsile osândește mândrie și
înfumurarea cu ccre au tretet cererile repetate după cjutor, adresate prin atâția curieri
(c se vedea epist. 90, 92).
Cât desar— noi, r—σunoașl—m s1ă11σ1uaea noaslnl șl ciulim să fim de ccsI—cșl
părTrl. Știm, înSi-adevln, că, ^111 dacă nu suni—țl prez—sți277Snua—șl—> n— v—ți fl de
EPISTOLE
man— folos îs împrejurării— c—le rei gr—1— prin ajutorul p— πη— ni-1 vor da
rυg1c1υa11— ,01.11—. Den p—slnu Vol nu-i un 1ucrυ potrivii sici cu judecata ocm—nllor
șl su-1 plăcut nici iui Dumnez—u sl folosiți astfel de cuvinte, p— cane su I— foIos—sc sici
popoapeie can— su-L cusosσ p— DυmsȚznυ· Căci aopocreiet se saυn—, chlcn deci locui—
sc înln-o țină apcîle, lolυrit din pricini aesiguresțel v11lonu1u1t încheie înli— el— bucuros
allanț— și uimăresc reiații η-clproce, știind că aceslea sunt folositoare luSurora· Noi, fiii
ceion ccre au stabilii de lc o mcrglse la clia c lumii doar prin câl—vc sorm— de Inge îsler-
coruniun—a dlnlr— ocm—n1t convingandu-i cl toți susl cellțssi și -Od— cu toți, ieli n—
nupem acum d— r—slul lumii, nu s— rușinăm nici d— sinLurălcl—c soas- lii și sici nu ne
mai gândlr ce man— peguli aducem provocând d—zb1screa, s—culpemυIâneυ-nȚ nici p—
slnυ cl ητ-cm v—d—a cmȚsisțațI de aIOonoc1a Domnului noslnu, Can— c zis: „din ariciaa
înmulțirii frprdτiτg11t îutineC muiloic ss va Irc1”466·
IV
Nu, anτccinsliți ΙΓΙ^, nu vă opriți lc aslf—i de fapte, cl rângâlațl-ne p—alnu c—i— cn au
trecut, trimițând scrisori pașnic— și 1ăτcluocs—, potolind, ce pnlnlr-o <eSîng—nn> sucvă,
rina dia inlrc rea, pe cap— nn-ați ăăcυl-o pila seprsănea dn până aσur 467· Deci vreți sl venlți
sl an întâlniți personal și sl csncelcțl Vol înșivă greșslile îs cine am căzut, ca sl vedeți dacă
picelni— noasine von fl atât de mani pn cum se aud- ori deci su cumva sunt sporit— de
adaosυi minciunii, - fie ! SunSem gala să Vă primim ia sosii— cu braț—in deschise șl
IULIIOCP— și să nn suauanm unei cercetări eminunțiln; s1sgunυ1 lucru pn ccre-1 dorim —st
— ca dragostea sl conducă lolυ1· Daσă vinți să stabiliți o ioccillain dn ic Voi, unde să m—
ng—r și să ne pillim dn datorie dn c Vă fac- o vizită șl sl ne ofT-im pentru verificarea lc cei
— vor fi suauși, numai să Vă vindece relele din trecut, și să nu lisați de acur nici us ioc p—
slnu ca1omn1nt - fin și ac-asla ! Oricum, ^111 dacă susl—m îmbrăcațl îaln-υa lpua
bolnăvicios, clâla vreme cât mai suflăm, ținem de datorie sfântă sl nu uităm nimic dis ceea ce
poal— contribui la „zidirea Bisericilor iui Hrislos”468·
Nu 1—1^10 pe dos înț—Issui rugăminții noastre, au necung—ți lc anvola de c d—scop
—nl și lilonc ^1^1 noslIυ ! Sl știți, ΙΓ^^Ι, ca până acum ar ținut ascunsă în noi înșine ec—asll
suprenă— pτalIυ că ae-cn fl fost rușine sl descoperim
466. Mt. 24, 12. Ac—ti aenviî constituie pentru Ufâalui Vasile - entiLυI nunei îa chip fi-
Lυîal aIia dnata ^ι αfinnαînt poci— cne mni imani Γ-αΡίΐαΐ-.

467. Sn vede că .Ι-Ι^Ι va fi sințil destui dn eυîτîos indlferealisnul naitσop1ion din nordul
Cαaαeociτ1·
468. / Cor, 14, 5, 12. Să nu fi rimat imaIntionαți 1^11 episcopi lî1eițioaaiișli dn smein- aic
și n—vac sfâalυiυi ? Ei nu unnlrnc dnc—l „zidirea BisτIiriIon ^ί Hristos” (1 Cor. 14, 5).
469. înslrUin-ru- Voastră șl altora din cel cu cari suntum în cacunlunu și carn stau
cal dupariu
278 du ținuturile Voastre, du iricUSFÂNTUL
st nu-1 supărăc
VASILE șl pe ui șl să nu pravocEm
CEL MARE
bucurie în sânul cuier carn nu urăsc. Tonii mcusium Vi Iu scriu acum numai eu singur,
dar cu -poaberna tuturor fraților din Cap-dacl-, cari c-au rugai să nu mt i-losusc du
prlcui cueiur cu mi-nr ieși în cnie, ci du un ac carn, prin fnlulfgunțm pe care i-a dat-a
Dumnuzuu, ar nuleg cσcnIut- fonti pa- sarelu etmase neclare în scrlsoerua mea, dtc1
mt tum ca un să nu ele peun IucgE469. Vreau st vorbesc drspru doritul și
preauvIavlasuI fraiu CulΓU, pruotul. Primiți-t cu dragoste șl lriι1teți-t îc-poi cu
cuvinte du pace, peniru cn să fie nuntΓU nai un vestitor de iirfclrf.
EPISTOLA 204
CEiru din Nuσduzmruea:’:
Scrisă în vara -nulul 375
I
Am tăcui cultă voume și umil șl mițil, pΓeac1cal1ți și pre-luUlțf erați, parcă nm fi
suptrați unii pe alții. Și totuși clcu poatu îi chiar aș- du înverșunat și du nuîιnEcgi iațt du cui
caer i-a supUr-t, încât, dacE a -vui n1dE pe uf, să țină cânii a viață de om ? E drept că sn
întâmpiE st ^ΙΙΙ vedun cn, chiar fără motiv îndreptățit, unii o-munl să oEcâmE dispărțlțl, pe
câi șllc noi, cultă vremi, cu toatu ct există colive cei muIir și serlaesu ca o-cenll să se apropie
șl să ΙΓΕΙΙ^Ε laei-ItU și în cu- m-i strânsă nriutun1u·
Unui din acesie motive, primul și cui m-i icportani, estu porunca Mân- lullaruIui, Cnee a
spus cinr: „Prin acu-sl- vor cunoaște tați ct sunteți ucenicii Mei, dacă veți -vea dΓagoalu unii
iațt de gfții”470· I-r Ia rândul său, ΛnoslaIuI (P-vnl) nu goală limpede supiefoeftale-
deegoslel, nucind-σ fiu „împlinirea Iugii”F7t, île înftțidân<aa ca ne■cuini înaltă dintru
toatu vieluțilu, spunând: „Du aș grăi în limbiin o-mun1Ior sau aii îngerilor, iar <Γ-goalu nu
mc, itcu- lu-magc araiă sunătoare și chiis-f răsunător. Și du -ș avu- șl d-oui nΓoaeσ- ciui și
lainulu tanti iu-aș cunoaștu șl orlcu știință și de aș avu- alâta credință
470. Su rusiclu în -ΜΜΙΕ aceiaogeu „IUCCE” dorința du S1adu1p-Γ1 m Sfântului Vasiin,
pn d-Γ1 a vm mfișm cmi exnI1d1l în 1n1atal- 204, EI, SU dragul ^^1, neapune- primirua în
dacuciuc1 - arienilor d-Γe su întarc, Du i-nt, credec că bUcui-I- Suși-nilor lui oei chiar și a
cnieo α siUineu în rizeevE ura până la un pundt Ο^ΙΓΚ-ΙΕ· Cine ^ΙΙ- să Sun ^ο-ηοΐα că
„întamΓd1e1-” -nunilor nea sinceră șl definitivă ? Lecțifln poezeclulul nu nonu ieiSn-un- du
poim Uuc -UCUO· însă dragasti- sfâcloIoi n1nteo onallzeoim pEcii nea prim mari cm sE n-e
punU în -nI1d-ΓU. Du -cina, Γ-11inSuti și pe celngfi Sin țlnuiuriln nardici -in Asiei Mici la
maruln său idnal, aîânluI nu νσία sE or<uzu. Apeeapn cu mcnluași cuvicle se aSrise-zE șl
«ΙΟΓ Sic Nnecnzaren- (enist· 204),
* După cuc su vm vide- Sic luxiul ni, enistal- -ci-stm e -Seis-iE neeațiIaΓ Sin Neas1z-
Γe1-·
471. In. 13, 35.
472. Rom. 13, 10.

îneVt să mut și munții, iot dragoste nu am, nimin cu sunt. Șl Oe aș împărți toată avuțis msa și
Os așEPISTOLE
da tnupul meu cs să Oie ΟΤΈ, ian dragost, cu om, nimic279 cu-mi ToIoseste”e 72· Și toate
snestșa nu na șl când cini uca dic vintușllș ecu- meinSe n-an putea Oi 1eaIicaeș TăuU
iubiΓe1 ei pentru că Sfântul a vnut să asigure prin acesS limbaj înflorit supeiloritatșa
universală a poruncii dregostii Oață de toate ndldleiSe.
II
îc si Ooilea ηνηΟ, dană Taptul nă om 01 avut daseăil comucl nocSuiiuie în mane măsură
le uci1e1 npoi1 îcSn-sdevăn1 și vol și coi am avut οη-ΐο^ SsscU111 nare ne-au învățat
tnineli iul DumceceU1 păni—țil noștri Suhoucineșt11 csl care au îctemiist dintru îneeput
Biserica voastră <d1c meocșon1șșs>. MU gâcSșsn Ia așsl om maus, caii a fost Sfântul
Grigoriee731 șl apoi ls toți nei eon, au urmat Supă ei pe trocul splsnopal din orașul vostru,
răsărind ca Ciști luneferi unul Supă altul șl bătătorind scsiași drum spre a lăsa, dic viața
cetiesnă pe nare au dus-o, semne ușor de urmat pșntnu csl es o So1esn· Și Oacă nici însu-
șirile tΓupeîti nu trebuie d1sptețuite1 pentru că și ei, ajută muit Ia ststoinieiies unei uniri Oe
nezOiuccicat șl la ăOVceirșs unei nomuciuci vita1e1 să știți nă și sub scșst raport au existat
poziții nomuce între vol și coi.
în anesstU p1iu1cțU1 o tu, cel mol ocotabil dictre orașs - pectuu nU, vor- iinSu-vU vouă,
mă adiesșz orașului vostnu întrșg -, pșntnu ee eu cu prlmesn Oe Ia vol nici o snrlsoane de
poIitșțȘ1 nici un cuvânt îmbucuΓUtor1 ni, dimpoSriuU1 v-sșl dșschls ureeClie spre nel cens
se ocupă Soan de calomnii ? Cu atât mol muit trebuie să mă îcduΓeteZ1 cu cât văd
împiinlnOu-sș tot mal muit scopul strădaniilor Ior, căci opeia împotrivirii îi SemsscU pș
autorul ei, pe ηοη—, cu toste că este eucosnut ce pU1taî la multe cșSΓeptUț11 totuși răutatea
este cea csre-1 nn1acteniceazU csi msi Ospiic, fapt pșntnu caie șl-n primit șl cumeIe4 74· Dan
să ml ss lente înduăzcsels nU vorbese ps Oață: văd cU vă SescCidețI amândouă uișcCile
Oață Se csi esne mă voraesn Oe rău și primiți îc suTIetele uosstΓe totul făuă control, nsfilcd
între vol clmeci nane să OșossișascU micnluce ds s0șvU1· Cine a fost nnuȘat vreodntU de
învinuiri răutăcioase atâta vreme cât s luptat singur ? Cine o fost dovedit mincinos dacU
lipsin omui none-1 calomnie ? Ce nuvânt cu găsește nnezane le auSitoii Oscă anuzstoiui
susține nu tUnlș nă iuniuniie așa s-au întâmplat șl dană cei snucat nu-l Os Oață și nu aude
473. ICor. 13, 1-3.
474. TaumTUûmtl· Nu-. «u-us ca îssuș i Sfâniul Vasile să Ii văzul VUmeaia mi—i în
Neo- eezs1ien1 ueOs pUricțil săi nuinu întiese moșii. P. HΓίstU1 Sf. Vasile, Opere, vol. III,
în noi. „PU- ninții greci oi Bίse1ίnίί”1 Tessi. 1973, p. 161, îe lb. gn-așă.
475. Persoana in eon- se gâ—Ceșt- SOâctui Vasile .și pe șste o desen- așe - Asn1Uί0S1
„omul calomniilor” după num ei ss spues în iaίst· 65, 126, dor moi niss îe —pist 204, 207,
210. Durerea -re nu atât moi mn1i1 nu șat Atsnvios ere iudă eu Si. Vaslis. Dic ultimei-
saίSSo1i nei-ss nU -1 o îmbrățișat .și .ssieiίseίsmui·
acuzele îrυlicioasτ care i se aduc ? Oare su se înveți acnicși luciu și expe- rlesțc vieții, asume
ci auditorul
280 πιτ vrea si fie diepi șl nepărtinitorSFÂNTUL
su trebuie
VASILEsi ssMARE
CEL lase dus cu toiul dn tputsle c—
lul care a vorbit arimui, ci tr aștepte și nprran-c acuzalυ1u1, p-slIυ ca, din rompaIaI-a c—lon
două poziții, să poală scoal— la iv-ală adevărul ? „Judecați judeccil dîeapia”475, lată o
poIυncă din cele sec-sciT pentru mântuire.
m
Spun acest lucru au ca șl cum aș fi uitai de cuvintele cposlo1υ1u1, clunci când, fugind dn
judecățile omenești, îșl rezervi viața înlnnngl spre a da seama îs fața semiicmicu1υi
Judecător, căci zice: „p-slnυ mis— e pr—a pυțis luciu să fiu judecai d— vol .ϋ de o judecată
omenească’^. înlIυrâS învinuiri mincinoase cu apucel să vă împuieze υI-ce11e, calomniind
viața șl credințe mea în Dumnezeu, să su uitați că cei c— acuzi aduce prejudicii la lr—1
persocn— deodată: ceiul p— cai—-1 calomniază, celor clrorc ii s— adies—aza și aeISocne1
sal— pIopri1- Aș fl păstrat lăceiea - știți line - îs ^-1 c— prlv—șl— prejudiciul aeISons—1
meie, su p-sliu că dispr—țul—sc slima voaslni (cum cș pulsa-o face tocmii eu, πιτ, ca tă n-o
pierd, vă scriu și η^η și îmi pl-d-z personal cauze), cl pss- lIυ că văd ci, dis cele trei peitoaae
jignite, eu suni aiist cel mei puțin. Voi înșivă tuslețl cel care îmi tuslețl răpiți, ini vouă vi te
IăaτrSe și cd-vinul. Cei ce face acssi 1υrIυ η^ΐ să mă înstrăinez- de voi după ce ei însuși s-a
înstrăinai de Dumnezeυ477, p-nlIυ că su poți fi υnil cu Dumnezeu atâta vreme cât
ditaIețu1erl1 po-uaclI— Lui. Vorlssc, așadnn, mal mult în folosul votlîυ decât în al msu,
vrând să vă feissc de o pierdere 1nepanab11ă· Căci ce pierderi rai mani nn pυlea da pesl—
cineva d-ras ac-ec de c pierde cel mal prețios dis ^ΐτ bunυri eăislă, adevlnul ?
IV
îs fond, ce vI—aυ să spus, fențiloi ? Nu că eu cș fl us om fini aăcaS, nici că vieți nu mi-ar
fl plini ds n—numricle ^^—11. Mă cusosc line șl su îsc—l—z de a vinsa lacrimi p-siru
picatei- mei—, doan-docr voi îmblânzi cumva pe Bunul Dumsez—υ ca să scap d— osâsea c
— ml ηη-ηί^ΐ. Șl acest lucru s— aoale, dcr cei ce judecă faptele noislr—, să au caute ^.11
paiυi din ochii rsl^78. Căci mărturis-sc că man- griji șl respect port față ds cei sanălori· Dacă
însă lu nu vei pυl-n spuse așa ceva (și cu al—l mni puțin o vor pulTă spun— nceic ai căror
ochi ϋηΐ mei curați, peaSîυ că ss știe că însușlrsa celor desăvârșiți -sie locral să su te înalțe,
pentru că altfel ce pυlea fi acuzați de
476. In. 7, 24.
477. / Cor. 4, 3.
478. Atarvios.
479. Mt. 7, 3.
lăudăroșenia iarlsnuiul, carn cEuta sE se ftluascE pn sini, în licp ce vamușui su scurea),

atunci st tu cnecetezl Ufnu Im doctor șl să nu juducl înalntu de a vini Domnul, Carn vm
juduca I- meUtaru chiar șl cele -sdunsu de înlunurlc șl va da pe față șl sintueiin inimilor
1or479. SE tu gândești șl I- Cei care m zis: „Nu juducnți, cn st nu fiți rudec-ți”4 80, „Nu
osândiți șl nu vuți fi aain<1ț1”F81· Ceste tal însă, irațil cui, dacă pEc-teiu noastre pol fi
îndruptatu, -tund du cu nu ascullă du desdtIuI B1surid1IaΓ, care zice: „Mustră, du-ΓlE, snde-
cnE”48a ? I-r d-ct fărădelegi- noastră nu naate fi vindecată, -lunci du cu nu nl su dă vinn pe
față, du cu nu su denunță greșelile coastei și du cu nu scapă nsieni Bisericile du rtui pe care
fi-1 iecui ? SE nu îngăduiți, așadar, cm insulta să curcuru îniru dinții voștri ! Asta mr nutu-to
face în chip uxcufent vria roabă, carn învârte Ia lanot, sau vreun nUtEfiuț de prin pleți, enienl
a căror licbE ^ΙΙ mal ascuțilE I- deviliei. Mal eăisiE dame 1piscopt! SE îlu cheiațl st judeci !
Există pereți în fi1d-re p-rahle; st fie convocați cel m-i vrednici dintru ei! St νο^ια^Ε deschis
aΓid1nu vru-, pentru cn ία^ιΟυ st dacsi1lu1e a dovadă, iar nu a insuflă. SE il se arate toatu
geeșellli leii ascunsu, numai să η-σ iacă din ură, ci să lE sîtluiasct șl să it lustru cn pe un
ioate.EPISTOLE
Cuniru că estu mal cu dreptate cn cai, ptdttod11, să leuzim
281 mila în oaienll sfinți și
lipsiți du păcat, decât st provocăm dușctnie·
V
Dacă ac itcui vrea grușu-IE în cele aii ceedințui, să ml su armii rândui-i- scefsE pe carn
am cUIcat-a. St su instituie și mici un nou juriu <rupt și nenEel1- nitor ! SE se du- citiri
acuzațiilor ! St se iacă curcutEei dacă cu cucvn acuzați- își ars temui m-i ^ηπί în ignoranța
ncuzaiarufui ori dacă nu cucvn este anulată de însEși țusEiurn ui, Ctci multe lucruri buci li su
p-r rele ceiar cu au un criteriu nesigur du judecalE, <upE ^Ι nici sarcinile cu gruut-te ug-IE
nu p-r eg-Ie -lunci câcd taigurein bml-cțui cu suci îc echilibru, iar cuiul al cErui gusi ustu
afrctat <e UaelE până și ileei- 1 su p-re uneori am-oE, Șl ochiul când nu-l sEmEtes nu vedu
cine teaiu obiectiii eumfu, ci își înd5inu1u cultu fuceurf carn cu există în realitate, chiar șl
când se judecă ^ΙΙΟΙ- duvâniului se întâmplă adusuerl ceva asuiănEtor, când ruducttaruI estr
κνα m-i puțin cMmpeleni drcâi autorii· Ctcl atât cnl cu ruducE v-Iomrea unui cuvâniăof, cât
șl cel cu a comnuaaσ, trebuie st dasuduasct înte-un iui acreași pregătiri· Nu ^ινα găsuște st-șl
dea părerea despre agricultură cinuvn ceru n-a iest duioc agricultor ? S-u vm juducn cinuvn
ce însi-mnE i-ls sau armenii în campa- zlțiilu cuzicaiu, ά^Ε -celnu slEpânuștu nici pn
deparlr fegiin muzicii ? Oare vn pulua judec- oricu poli vinii a duvânl-re, d-ct nu va arElm
cinu i-a iest
480. 1 Cor. 4, 5.
481. Mi. 7, 1.
482. U. 6, 37.
483. H Tun. 4, 2.
desnUl și nâți aci s îCuUțnt1 îctu-uc cuvânt, OacU n-n auoit nât ds cât despii suta ds o
îctonml cuvântări ?
Dan nici în privințe pricepteloi duhovnicești cu-1 îcgUnuiS orlnui să ss p1etioe ls
icnmicn1șa șuvlcSsIon 1ostiti1 și cumni neiul năruie i s-a dat duCui 1cți1igeri11 după num
ce-a învUțet apostolul nânS o vorbit dispis împăușinșa deuuriion: „Unuia 1 se OU pilc
DuCui SOVot nuvâct ds 1cțșIepniucȘ1 iau situie, după Acdiași DuC, nuuâcSuI nucoștinții;
ucuin 1 ss dă cienicțn în Acdiașl Duh, ucuin Oașerșe ds minuni, ier altuia pisois-lri, unuia
Cșoseiiren duCuriIot’„.”483. Deni, dacă Scripturii, constne sunt inspirați ds Duh Sfânt, stucel
sU-mi aneti -si ns visa sU judine <voibiIe> noastre nU ei ens Csuui Sșossblnll duCurilor îc
pnobismili duhouninisti· Dacă si însU hulește, așe cum o spune nu nmăuU- niuni1 că
provine din îcșilepciucia lumii snisteiS1 atucni să-ml niaSs nel puțin nă-i virset în
îcșelipniunia iumil șl atucni îi vom cocnșdn voturile judinUț11· mimici să cu nisadă nă am
icvectat uc ostOel de caz numai nn sU snop Os nsn- nitand, dic lipsă ds mărturii. Ds nceea vă
îfnreSIcțez Soemai TOuă, pnialuPlșii msi 01011, datorie de o icam1ca învinuirii, puse îc
senclca mea. SuctiȘi oens atât Os ^άΓ^οΐΙ le minte încât sU eviți nivois Se toți evonații nn
sU nTinți adevărul ? Șl dacă învinuirii, adus, vi se pan ds CiΓesp1cS1 atunci nocvicgiți-i ps
iienenli voștri să iass In o part, oiine Culă, ian SsnU cu suctețl slTunl -U așe stau 1uc1uriIi1
atucni nonsulteți măcar oameni în stane sU cuconsnU OlSsl Oepteli sau, dană vreți, neieți-ci
sxpllnețll snrisi· în orlns nez, punițl In inimă Cotă- nânes ds a cu iUsa lucrurile nelămurlts.
VI
Șl apoi, ns altă mărturii mal ividentU Sespis niedicțp mea v-sn tribul mei mult dinât
așeșa șă am fost nrescut de acse pndefșnlcită fimiie, iuclna mea, nane s-n născut sini, in vol ?
MU gândesc ia așea n-numitU manrica1 cans mi-n transmis învățătura Sfântului și
Făcătorului de minuni Οη^οί!—, pricum și tonte nsl, ps nans Srsdiția orelU i ls-a păstrat
până atucni și ps cens se însăși ls păstra într-o niPSinusU amintiri șl ds nare s-n folosit să
șriasnU
282 șl sU Tor- mioi în dogmiis plsSUțil SFÂNTUL
pe nn—I min
VASILE CELcopil
MARE cers srom su. După ns am
ajuns le vârsta nând poți gândi singur șl mintea ml s-n mntur1ont șu ecli, am colindat pșst—
mări șl ^Γΐ, lor ps oamenii pe șers l-am găsit într-o viață potrivită nu rigule plstățll 1-nm
sonotit ca părinți aOevUnați șl i-nm eles nn îndrumători ni sufletului în -nise spri Dumciziu.
Sunt nofștient șl până în neasui ds OoțU nă, prlc dorul Cslui nere m-n alss la o nhimere
sTântă întru cucoaștetin ființei Sold, n-am primit în inimă olt cuvânt potrivciș învățăturii
cslsi sănătoase șl nici cu ml-am întinat suTistui nu bIdStdmnSa învățătură o undciclIor Iul
Arid. Dană unsori om aOmis îc comuniune ps unii dic nsl provinlțl din școala iul, cars-șl
ascundiau anesS rău îc adâccui inimii Ior și nare pronunțau nuvicts pionss sau nsi puțic cu ss
împotriveau
484. / Cor. 12, 8 -10. c—lor spus- de rine, cr făcut-o din pricină că au am v-Ol să apυnc
asupic ior toate osândirile și peniru că m-ar supus hoții—ril pe canT Părinții o 1υat—
Iă în iegrtυr1 cu si. Căci eu cm primit de ia fericitul Alnnasle, -pisropυi Al-xis- drlei, o
scrisoaie pe caie o am încă în mâini, icn ceior cine o doresc le-o pol arila, tcrisocne în
cere —I lămureșl- Ilrpsde că eara vrea claevc să se întoarcă d— ia riliciiec arleniloe șl
să Ierunocsca rarturîtirsa de credinți de la Nic——c, clunci tă-i primim fără rezerve,
crcl ia o aslf-1 de hotărâre au adeiai și episcopii din Macedonia și Παία. Socotind ^^^1
să urmez fini rez-rv— un atsfei de băibal, dia raυzc aulorlliții pe cere o prezentau 1^11
rărioei, și fiindcă doream, îs aceiași timp, să primesc răsplata făcătorilor de pace, am
înscris în nuraîυ1 ceior cnee ereu admiși la comuniune cu rine pe Soți cel cere mărturi-
sesc aceaslă credinți^.
VII z
Bîssînț—l—s, ce fi mci drept să su jue-răm protlemeie numai după unui seu doi dis cel
can— su urmează drumul drept al ad—vănυiui, ci după mulțlm-a epitcopllor dis îslreasc
η^ικΙηΙ-, cine t-șu unit cu noi prin ΙΙ-ΈΙ iul Dumnezeu. Să fie întrebați cei din Pitldla, din
Lyôsia, dis IsnυIia, din cel— două Frlgii, din (ceie două) Arrenii, aflai- în v-r1arlnle cu vol,
pe cei din Macedonia, dis ΟΙΙΪΙ, dis Iilnia, dis Gniia, din Spania, ps toți csi din Italia, ps cTi
dia Slcilla, din Africa, din Egipt, pailea siailoati, precum șl ce ral rămâne din Syric· Toți
1^111 îmi scriu scrisori și primesc scrisori ds la mine. Din țoale aceste scrisori trimise lor șl
primite ds la el, puteți ved-a că toți sunler uniți prin aceleași s-stiment- și avem acelenșl idei.
De aceei, ciss se desfacs de comuniunea cu noi - tr su scape acest 1^™ atesțlsl voaslre ! -,
usul ca ac-ia te d-tpani- de înti-aga Biserici. Priviți, fiitilor, în jurul vost-O șl vedeți cu clse
sustețl în comuniune: dnrr su tuntsți acc-ptațl de soi, 1^^. clse vă va ral eecunonște ? Nu ns
puneți îs sitυcțin să luăm vreo hotărâre dureroasă în Ι^ΐ^ιΐ cu preaiulltc noastră Bîtsrlcă ! Nu
ml siliți să d-stălnul ^τα cn stă ascuns momentas în îsirn mec, icum când oftez și pi—ng în
mise însumi pentIυ nautatea c-asυIυi de 1Ι$, ic gândul că, fini motiv, cele rei rari Biserici
cere tIiiaυ înte— el— ca nd—văiat- surori, din ceie mei v-chi începuturi, se afli 1^1 îa
neînțelegere48’. Nu ri puanți în sitυcț1a si denunț acest lucru îacintea iutυIOI ceior cu cere
sunt în romuaiuae, sici au mi siliți si spun cuvinte pe cere ie ținear pâsi acum ascunse îa ialra
rea prin fn—na rcț1us1i· Ar fi rai line si dispiî-m noi toți, dar Bisericile aoastie să fie îa
înțelegere
485. L. DυrhGsnG, Histoire ancienne de l'Eglise, voi. II, bαpitt 1910, p. 390 ș.u. Aml- 1^1
— ia A. GîiiimniGît Le Christ dans la tradition chretienne, Paris, 1972, 242-256, 323-336.

bîinriaαiα aIobinm1 —re dacă „convenlii-ș” aniTiiloi te ^^1 îa mod .11^--· saυ au. Den
aceasta șaanți1na aGdaLOSiGi și aattoîaț1G1 BitGeirii-
486. JυIite1cț11i— celor eoυ1 Cnzarei (c Caaaeor1τ1 și a bo1iυiυi) ΤΙΜ cnl— mei
Găi11SG·
EPISTOLE 283
487.reciprocă, decât să vedem sap1IUreșliIe și măruntele noaslee ceac51nErii pro-
vocând284 un atât du mare rău nopoaΓeIoe luiSFÂNTUL Dumnezeu ! înieebețf
VASILE CEL MARE pe părinții voștri și el
vt vor iniaeia că, chiar decE mal demult cocunilUțlle păreau supărate geografic, erau
una prim eceleași simțEclnie, fiind sonduau de un singur cugei· Neîntrerupte erau
Iigtiuefle panoaeeIaΓ între uie, dese urau vizitiii pe care clericii șl Ie ftcrau unii altora,
PEsterțl înșiși urau însuflețiți unii pentru alții de atâta dragoste, încât fiucaru îi socatea
pr soIeguI său dascăl șl în- drucElar în slujirea Iul Hrislas486.
EPISTOLA 205
CEtru un1adσnu1 Eln1<fσa
I-rUșl nm angajat pe ssucpuI coalru cotnreot, MuIullu, st educă salutărili cuin Iubirii T-
fu. Ne 5otEeisec, cu ioate acrstra, st-l cruțăm din pricina Uolll pe caee o contractase de
buntvoiu, fEcicduași trupul rob <e dr-gui Evangheliei Iui Hristos, dar c-am gândit ct cf s-ar fi
cuvenll st Ti salul eu personal prim astfel <u mijlocitori în stări st aup11n1lscE cu ușurință
prin ei înșiti tot ce c-m iost notai în scrisoare șl st devină pintru cei s-e1 o pricești, ca șl prn-
teu cel care o scrie, un ful de ssriaa-Γe însuflețită· Totodată, aș ii vrut st salls- iec și dorința
pe cmor și-a maeifustat-o pe iațt prctru DesEviΓtfeea Ta, întrucâi i-a fost dat de mal iulie ori
st se convingă pr viu du saIittț111 pr care Ie ei. Iată de ce i-nm îeduplec-t șl de astă dată st
vict 1- Tlce.
Prin el mt achit dr vizita pe care Ți-o datoram și cue să Te regi prcteu noi șl pintru
B1aeoisa Iui Dummizru, pintru cn Doinul să nr dea să ducrm a viață pașnică șl liniștită, dupt
cr ce va scăpa și de alacuriior dușianiloe Evangheliei. Dacă pare potrivii cu vedioile
imtefigenții Tale și dacă crezi ct ar fi tatad-tă neses-r să cu întâlnim noi elâcdal ari sa-vem
întâlniri și cu ceilalți ir-țl preaclesliți, episcopii cari losuiesc pr țEeiuf mării, -r-tE-il Tu însuți
locul și dala ucde st -ibt Ioc acrestă întâlniri șl sceie-lu și feațilar48'. Și estîri, îircare
IEsicduan1 Ia vrime arici ocupații c-re ne absorb, vom pute- fucrn crvn pentru zidlria
Bisericii iui Duicezeu, să ulitm orlcu supărări care ce vin din btnuiell reciproce șl st îeitrii
dragostea, îtoE dr s-Γu nu există mici a țicuru deplicE a vonucei porunci, dupt cui me-n
spus-a însuși Domnu1488,
486, Din ne1d1n- icdlgcUrii, Uîictul Vasiln cu n-Γ1 .sE-t1 fi închinai npisiol-, Snsprn s-ee
ac nule- spumn că nsiu cin cni erumaisă din câtn i sdΓ1s. Y. Ceuetannn, op. cit., VI, 177,
487, După cum rniesi șl Sie 1n1staI1I1 206 șl 251, P1nίd1os ura ucul din en1scapί1 disat-
țl Sîânluiui Visiie. în sdΓ1sa-eel <n îațt și îe Μ- urmUio-on se exprimă dorință Iar du

îniâimiee umdnva pe milui sudic al Mării Niger, spre a ls1cuea ueitatn- ortodexE -
deedίnsίoș11oΓ, ami- mințaiU du ceunu1 doedus Se Puallțίu de U1U-sla. Cî, en1sl· 203.
488, Mt. 22, 39-40.
EPISTOLA 206
EPISTOLE
<Snnisosnș Ss> mângâliie, ndnesnSU ipisnopuiui285 ElplSios
503
SerlsU în scul 375

Acum îmi Sau seamn nât Se tse ists stătea sănătății miis, -VcS văd ne pieSicU puns
ajutonuiul pe cars trupul msu Sreiuie să-I Oss suOIitului meu. Căni Senă lucrurili ar merge
Supă dorința mea, cu m-oș mei adrise Ție prin snnisoni seu prin mijlonirin oem-nlloi; ni ml-
aș anhite eu însumi Oatorin mea Se dragoste și aș profita Os apronpș Os folosul duhovnicesc
pe nare-1 pot lua Os ia Tins. Din pUnate, mU aflu cu sănătatea într-o stars atât Se Γ—Ο,
îcnât cu știu dacU cu greutnte vol rezista să mă mișc cCiar și numai în patrii, ia vizitele pe
noii sunt oPIigat să le fac în țară perohiilor meis. Dar să-Țl dea Domnul putere șl râvnă, ier
mie să-ml sdaugș șl vigoare fizică, pș lângă bunăvoința ps nere o om 0-™, pentru ca, așa
cum Ts-am mal ^0^ sU pot să-ml împlinise plUcirea ds a mă bunura ds Tins când voi Oi
sosit în ținutul Comansl,
Mi-ș teamă totuși, îc legătură eu vscșrsbiln Te PersoanU, ca nu cumva Ooilui Tamiliei
Tals sU fie o p1ed1cU1 îctrușât am îcțeles că al fost îcnercat prin moartea unui iUlețel, a -
Unul pidrOșrd firește nU îl 1ctn1stșaoU .șl pe buclcul Iul; Sar așntru un bănlst csne a ajuns
Ia o astOel Oe îneicSare în virtute șl nars cucosșSi Pic, Oitdă lucrurilor omenești pni—tr-o
expirlenȘU îndilungetU și dlctr-o învățăturU SuhovciciasnU SeosebitU1 s logic să cu fie nu
totul Os nșsuTerit SespUuțIria ds ru- Odid nsl, mei apropiati. îctu-aSiuăn1 Domnul nu nere
de in col acdleașl lu-ruri pe core Ie cirs Os Ia oemioil de rând. AcișSia trăiesc după
oiiscuințU1 pe nâtă vreme noi ce servim de reguia viițll Supă poru-na Domnului șl pildeli Os
nitUdatU als băniațllor f-rinlțl, o năuor măușții Os nuget s-n arătat mol siss în împrejurări ΤΓ
—Ι—.
Ds Ο—Ο, nn să iași și Tu în iume pildă de curaj șl Se siccer eteșamint feță ds oilictul
cUSejdIior cosstri1 erată nU —u Ts înnovol sub griutatia durerii1 nl ești mal presus ds
mâhnlui, răbdător în ristr1ștȘ1 vessi în —“ιΟ—]^ SU nu existi nini —ici o plsdlnă pentru
întVlclrdă nădăjduită dintre col. Le copiii mini, vârste esSs uc timii suficient nn să —u-i poți
îcvinui1 dor coi suntem nevoițl să ce ducem Ia înOepllnire slujia csne ne-a Oost încriSIcțatU
de Stăpân și sU fim gsta în tonti lucnunils pentru buca iconomisire o Bisirinilor; pentru așeșe
a șl rezervat Dumnizșu răsplăți bogat, iconomiior celon credIcnioșÎ și îcțilipțl.
503 în epîCoSa scenaia SfânluS Vauile espsmx ηι^οίοοοίο ερΐκ^-ρι^-ί Elpidios perSau moontso unui espot ni său.
489. Opi.seoaui AServirs.
490. Epist. 204.
491. Sabelios a trăit în sec. al III-lea și a fost primul mare eretic antitrinitar. După el, Fiul și Duhul ar fi numai „moduri” de existență a lui
Dumnezeu, revelat lumii ca creator (Tatăl), mântuitor (Fiul) și sfințitor (Duhul Sfânt). Marcel, episcopul Ancirei, a apărat credința niceea- nă, dar apoi a
primit sabelianismul.
492. Mi. 13, 7.
493. II Cor. 4, 10.
494. Mc. 8, 34.
495, Să iii -ί^ a mluzie I- cili rni-lain <n Sf, ΟΓ^ΟΠΙ du Nyssm în 1pialσl- nr, 2 „Suspen «ί cmon se închină I- Ineusalic” ?
496, in. 8, 44.
497, Gal. 5, 24,
498, Dizvoll-ri- râcdulililar cilee țapl1 l-ude stă îc strânsă IngUlueă cu isteria mo- c-hiscului· E, Boanișin, Liturgica specială, Budue1șl1, 1980, p. 33,
499. Ps. 50.
500. E vorba de Tebeida prima, din Egiptul de Sus, una din primele petrii ale monahismului.
501. Rânduiala celor 6 psalmi de la utrenie era deja în uz în sec. al IV-lea. Cf. E. Braniște, Liturgica specială, p. 125.
502. / Car. 114-7.
503. Mt. 5, 34-37.
504. Mt. 5, 22.
505. Mt. 5, 23-24.
506. Ps. 5, 7.
507. Mt. 23, 24.
508. Mt. 7, 3-5.
509. După ^1. taυnG și în τaisl- 210, V (Mig1Tt P.L. 32, 712), Sfântul Vasii— dτ1υnțr Linș-cIa ^1 AServiot atu1ri când acnste listiimrcTă îa stas tabGlian
un pasaj din Expunerea credinței litaii de Sf. Grlgoiin TaυmaiυîguI-
EPISTOLA 207
286 CUtns șișricll Sic mșonșopnșșn
I
Ucacimitasșa urli pornise împotriva noastră și Taptul că ^Ιί, până in unui, Soți sscultnre
nUpșten1ii489 războiului împotriva noastră m-au silit să pUsSrsz tăcer—i feți de vol toți și
să nu încep eu cel dintâi sl 1-1^ în scris sau v—rbei 1—gătura cu voi, cl sl-rl ristυ1
crrrăσ1un-a în 11^1—. întrucât însă su se cuvin— să tăc—m în fața calomniilor, au ca sl rl
cpln p— mine răspund lc acest— calomnii, ci doar pent-u c su îngădui sl câștige —I— 1-1—
1, lăsând p— c—i amăgiți sl cedă pradă înfîâng—îi1t am socotit n—c—sin sl vă mci trimis o
—pistoli, pI—cî1ț—1eațiio-t cu tont— că au r-ați învrednicit d— aici un nlspuns ic sσrisocI
—c circulari p— cine v-am tnlmls-o d— curând, ctâi vouă cât șl tuturor siujitonlioi citcn—
lon din țisutui vostIu490·
FIațiiont nu fiți sluge-ntei față d— cei c— vă pus îs sufl—t— învățături gee- șli— și nu
stațl nepăsători, uitândυ-vă cum vrăjmașii otnlv—sc cu credințe nelegiuit— popo-ul iul
Dυmn—z-u cin— vi s-c îaceedinial! Numai Sebelios Llbicnul șl Mancei de Oncîra 49i au rei
îndrăznit să propovăduiască și sl formul—ze în scris asif—i de aelunll, cum fac ncum
conducătorii voștri bisericești, ηη— dstit—eza nlșt— sofisme șl raționament— felts, pe cer
— I— deu dn—pt produsul minții ion, e—ri au sunt în stan— să I— ăonmu1—z— I1rped—
· împotrivi m—c, icnști îndrumători al vortri îrprrșlî— în popor iuc-uni spus— șl s—spus—,
den, îs acn- lașl timp, —1 s— feresc în tot chipul să s— întâin-isci cu rine. Șl cn cned—ț1t
de c— ? Ocne au p—alnu ci s— tem că le vol demasca învățăturile lor .1-1^1- ? Oar—nii cc-
știa cu cjuns până ic un așa grad d— ητ-^ίηιητ, încât ηΐ^^τ^ împotrivi rec toi feiui d—
1uσnυn1 fanteziste, taăând învațatυriie m—1— nici rci muit, nici mal puțin decât ca p-
ricuiocs—· Or, s— ști— că șl de-cn adune în mințile ion toat— nălucirii— lungilor nopți ds
iceni, el tot nu von aute1 sl-ml pusă în socotelii nici cec mei rici llatfeml—, pest-O cl în tocte
Bisericii— —xlstl raiSonl cu mliie ccie mă pot ap1Ia·
ii
Dccl-1 înSn—li cene-i cauza ccest—i nedeciciat— șl n—îneua1ecat— razlol-i, el
răspund cl toiul poesește d— ic rodul d—os—llt în cer— s— reciti la noi psalmii șl s—
σânta relodlil— glasurilor lisenic—șil, pn—σur șl cit— 1ucnυn1t d— cere mai curând cn
tIe1υ1 sl se nur1n-ze- Ml mei învinui—sc și p—ntru cl avem întne noi oameni can— se
nevoiesc a teii în viață ascetici nupându-se d— ium— și de grijile parânS—rt1t griji pe can-
Domnul I— aseamănă cu spinii cere împiedică cuvântυi sl aducă noad—49g, Ocnști oareni
trăi—sc în trupurile lor moenSea iui H-istot^3, pent-u cl își iau asupri lor crucea șl urmează
iul Dumnezeu^. Mantυnis-sc cl șl viața ml-aș de-o nurci să pot fl
învinuli du astiul du nedeupitțl șl să ac pe iângt cine anceni pn cari sE-i îndrum înte-a astiui
de școaiE
EPISTOLE
- evlaviui. Aud că ixistE a-munl cu astfel de virtuți287în Egipt, b- se nfiU șl în C-
Iestina a sramt du astfel du practic-nți al trăirii evanghelici, Mal aud că și în Musapotaiia se -
îlE asiiul du bUrUnți cu viețuiri dusăvirșiiE șl (urlcllE· Nai, cnl din C-padacla, suntem p-ecE
niște copil, în cempnrnțiu cu cei desăvârșiți. Există șl iumel carn au -Ies -cuaslt viață
evanghelică, pruiurânS eecleoin în lac de cUsătorie, învingând poftiii dUon1i numai spoi -
tetl în îmirânaru deplină și socalindu-se (υια^ΐ, cu ^υ^ΐΕ alugneu - Iar, în oricr nmΓle - iuiii
mr toEl· în aceasiE privință, Ia nai s-n re-li- znt fenrln puțin până acum, nenlΓU că suntem
numai Ie încunuturile inițierii în άΓία^α devoțiune· D-cE acust cad du viețuire aduce a a-rec-
re neoΓinduia1U în viața felellar, eu nu ct îmbulzesc să Ie epti 4^. îc orlcu caz, un lucru îl pol
-fiemn: ceia cu n-a îndrăznit să spumE pint acum S-l-na, tatăl clcclu- niț496, - spun acum, îc
duplint flburlein, inimi carn nu cunosc sceupulu și guri care nu m-i mu frâu,
Dae aș vria sE luați cunoștință că dorii st avec și nai -lâi mântslirf de bărbați, câi șl du
incei, -I ctrer med du viață su aîit în cururi, etslign1nduași irupueiiu cu paliclii și cu poflele
ioe4^, (Eră st ini tremuri îngrlj-o-țf de hrnet șl du smbeUcEminlu, carn slEeule în rugăciuni
zi șl nσ-nlu, fflcd Ia adăpost de pasiuni vătămătoare șl așuzeți aiUlurl du Domnul. în acusi
caz, gura fee nu cai veslușie lucruri emucușli, ci cântă înlr-uca imne către Duccuzuu, desigur
lu- crân< în același timp și cu mâinile lor, pintru ca să aibă și cr să dea cuior lipsiți·
III
Răspunzând 1- acuza cântării în psalmi, prin cari ^Ι-ΙΠΙ-Ι-ΓΗ noștri îi aperiu îndeosubi pe
Mămicii ini simpli, i-lE ce -c du spus: abicelueilu cneu predoclnt azi în lomlu Biseeicifu Iul
Dumnezeu se acordă și se armonizează înlru sin· De cu neaple poporul se ^σ-ΙΕ sE crargE la
Itceșul du rugăciune, ucde, cu efort, cu mâhnire șl cu lacrimi slteuileare, se ctrluriseșle
Demnului, apel su ridică în cili din urmă du Ie ο^Εώ^ΐ și se așează 1- cântarea du psalii.
Aici, împărțițl în două ceti, crudincloșii câclă pe rând psaiii, dând astiel cai multă tării îc
indilaie I- cuvintele Scripturii șl caccenieânduași în aciinși timp -lunție spre σ mal alalσΓnică
îndeum-ru - gândurilor și a simțăminteler. Apoi se schlcbă: su încrudințiazE ucul- grija du a
începu cântarea și ^ίΙαΙΟΐ îi răspucdei· Asiiul, după ce nm pulercul moeplun prin -Ilernare-
cântării cu rugăc1unea498, câc< lumina zilei încupe să lucească, tal poporul, îmir-a gură șl
o inimU, înalță sprs Domnul psalmul ds mUrSuris1ri1 dic nars fișcars cs însușim
îcOdmnurl
288 ds pocU1cțU499· DacU Oin pricine SFÂNTULenestor oiiniluri vU sspă- rnți Se ηοί,
VASILE CEL MARE
atucni va treiui sU vU sipnrsși șl Os ig1ptifi1 Os locuitorii nsior OouU Lliil, apoi ds
teinc15001 țș pnIșstinieci1 Oe snobi, Se ί-ηΐ-ί-ηί, Se sirlecl șl Se nsl ce lonuissc ps
țUumurili OuTraSuIuΐ1 cu uc cuvânt, Os toți nei ns nin- stesn prÎveghirÎli Se coapte,
rugUniucile șl nVctUnile îc comun.
IV
Se obiectiazU nă an-sSe prnctini nu șc1stnu în timpul Sfântului Crigorie (Tnumnturgu11
c-Su.). Dan ps etucci cu existau nini lite—llIș acestea sau nVctUrile Os pocăință ps nars ie
nâ—tați anum ! Șl asta n-o spun na sU vă scuz Os mustrsre sau nă aș dori ca toți să trăițl în
piâcs șl în pocăință continuU, năci nici coi cu fonem eitndva Senât cs rugăm pectuu pUnatele
coastre· Nu cu nuVÎCti omecșîSi ce voi, ni nu cuvintii, DuCului nUutăm noi să-L îmblânzim
pș Dumnioșu5o1· (Spuneși, ηΛη.) nă ps vrșmea Teni-lsului Crigorie nu existau anesti
pnanticl ? Cs mUrSurÎÎ eviți îc aneastU privință, voi net, n-ați păstrat până seum cici uns Sin
rvcSuÎilile Iul ? CrlTorie nu-și acoperen copul în timpul ruτUniucΐ1or· Cum an fi putut-o
fans când adivUrnSul unenic ai apostolilor spunse: „orins PăuaaS nore ss nongă și
prooroneșSe având napul acopinit cdcinsSșștș capul sUu···1 ian bărbatul nu tnebuie să-și
acopșri napul, fiinO cClp și sievă o lui Dumciziu”50 2. Anest suiiet nurot, nare se
învreOnicise Oe nomuniunen Duhului Sfânt, fugșn ds jurUmicti, mulțumindu-se sU spună
doar: „Sa, Sa, nu, nu”, după nuvântul Mântuitorului: „leu Ou zic sU nu vU junați
fΐciSenum”503· Ol n-a cutioat să-i spună fratelul său: „neiunuIe”5041 -“-1 se temea ds
amenÎnțnrșa lui Dumnșceu. Cuvinte pătimeșș Se mânie șl emUnăciunș c-au ieșit dl— gura
iul, nini ura, nici SșTU1marin1 năci știa cU —u dun ia împărăția Iul Dumneziu· Pizma și
trufia srau diaarSș ds acest suflet nevinovat. Nu ss apropia ds sitar ηί-ηοηοώ, până nu ss
împăca întâi nu Tratșie sUu505· Cu totul urgisită îl ers Sfântului Crigotii viclenia nu șers ss
țise anum ia vol SeTUlmsria unuia și οΐ^ίο, pentru că știa cU minciuna s-n născut ds la
diavolul șl că Dumnezeu vs pletdș pe toți nel ns grUlesn minc1uns506. Dană sunteți no—
vlnșl nă între vol nu sxlstU astfel Os aat1m11 ni sunteți nurați1 etu—nl untr-aSevUr sunteți
unenicll csiui ns vă î—vașă ponu—nilș Domnului; dacU —u, atunci fiți atenți sU nu
sSrenurațI ț1ntnrui5071 -p su cumva, iegându-vl de tonul în caie te c-ntl psaim1t să vă faceți
vlnovațl de călcenea unor aonunc1 mai .αιί. Datoria de c rl apără m-c silii sl folosesc nc—st
limbaj, ca sl vi învițațl sl tcoatețit ral întâi, târne din ochii voștri, căci numai 11^^ veți pulsa
scoate paiui din oceii aitoIn508· Cu tocte eceslsă, inec cu v-denec ^11-, peilnu ci nimic nu
nlrâne 1^-1^111 de ochiul iui Dumnezeu. Nurci de s-cn păzi cu tini- poIunr1ie de cipetesie șl
sl puneți capăt inovațiilor din domeniul credinței ! Nu tlgidulți numei- iul Hnlttos
(schimonosind învățătura d—spre El, n.tr.) ! Nu tălmăciți gieșit cuvint-i- Ufântuiu1
Grîsonie’o9 ! Altfel, atâta vreme cât voi sufla și vol putea gell, va fi cu nepυtinț1 sl ΐϋ față de
o așa rare primejduire a sυfl-t-ior·
EPISTOLA 208
Către Eυ1cskios1
^-Ήΐ în aiui 375 /
01 ΐΐϋΐ ruiti vreme, șl nceasta îs riuda gustυiui tiu pronunțat pentIυ cuvânt, chină și după
ce țl-ci luat ce îndeletnicire șl arii faptul de a tpυne tot- d-nuna ceva șl de c ie descoperi prin
cuvântările Ιιίτ. Se pene cl toi cei din N-ocezcneec an fi ccuza 11^-11 taie feți ds sol. Șl se
ral pan— cl, tub forma unui favor, eu necoit-z un luchei de amintiri de ia ni, pentru că su ml
voelssc ds line după cum spun cei ccne-i 18^111. Den tu făceai part— cltidatl dis cnl urgisiți
din aIic1na mea, nu din cei cens acceptau să fiu eu unsltlt din cauza aitori. Rămâi același!
Scrie oriunde ie vel găti șl adυ-ți aminte de min—, cur e firesc, dncă-țl pasă cât de cât de
dIeptate· Și, fini îndoială, — drept ca acel cane cu fost cei dintâi
EPISTOLE 289în iubire să fl- răsplătiți cu o
iuline egală.
EPISTOLA 209
Fără cdn—si, cc să se aa—r■e504
Srnisi îa cnui 375
Socnta c vrut si pcnticlpi ic durerii— mei— și si rontîi1ui și tu la luptei- peit-u apinanea
m—c. E nici o dovadă ds suflet l—nlă, pentIυ ci Dumnezeu, Cei ccie conduce vieții- nonsSI
—t oferă c—Ion cane pol susține lupte mări prlle- Ouri du a câștiga uc buc eecume. Șl tu, ca
probă de virtute, de carn prielreia la e în stere așa cum e cuplarui nenlru aur, tu ți-al ofueil
504 Se fac— iluzie ic rαmpαniα dn biasăGmii η^^ΐ dn npiscoaii Atinvios și Eutlclin; Euiankios —re nnton în Nnoceziănec .și prietea cu ^—η^Ι Vasile.
Uσnisoαînα dn feți vrea si-i lînznasri aniτtG1ia de αΐΐϋαΐκ.
* Ucunlit dan ^η^αΐΐ formulă, „aarnaîGa” tfâ1tυIui lnaeτazi ceva din αminaciυ1nα ricinii STnlimeatnloi c—Ion dia NTocezeiena feți de Sfântul Vasii— (cf.
epist. 204-208).
* După Dum sc ști es Sștln, uS VesUe sn ιΟιτ^ strâns legct di Nesr eznreea Ροη-Πϋί, iuluacât -ici, în apr-pinee, ^-α irăil el paoln dic linioețe, -ici au
sieă1us1l îc vietuin ^ηΐ^ΐ (Sfânta Mn- defna) șl mici, pe vmie- Irisului, a organizat primeii înjghebări <e viață -ΙΚ^Ε monahală. Din pUd-le, după cum s-a .spus șl
în ipisiainie 204 și 207, en1scanu1 Atarvios (άΐΜ îl ion rudă) a (Ε^ΐ lai pasibilul necleu a tulbura ucil-ina și iinișin- Bisericii din κκΐ ar-ș, răspândind toi felul <e
zvonuri In adensn Sfântului Vasili, Asesl- nstn maiivui pnniru ^Γΐ afâetu1 se adresează α^ι fruntașilor ^ΐΕΟΐί. în epistola 207 sn aSoisasn ne1ați1ae Sie
Nnocnzarena. Cum se va vedun Sin 1n1sia111e 227-230, ni vrcise îc Λemec1- Mică șl cu -ile sst-nuΓi·
510. îl meu îc vrSroe pe Aiaevias,
511. Ne putem închipui nU ue tânăr atât Se iubit 0- mulțime ușot a putut provoca gelozie, eeîe- șreCei- ori să Ois privit șhlan eu dușmănie Se uell OleSne
nUaet-n1iie orașului, moi ales SieSre ηΙ—Γί-ί.
512. OxistU în nnessSU eoΓ-saoeS-eșU mult- pasaj- ners es vorbesc S-sa1- Sănie 0- narașSei o SOVctuiul Vaslis, ears uesoii eun însoțită șl 0- o
susesat1b1i1saS- -Μΐ-ιοώ șl 0- o mâeCri- jectinsă.
513. Crupul noedus Se ASsuvios se tsmso Os SOVetui Vasile șă ou căuta să pueU alt ea1s- șoa· De oiei ase1nn· Trsiul- să mol puesm ls soeoSesiU șl
OopSui -U îe seș. sl IV-lse mulțimile ss ans1onsu OurSu—os 0- proii-meie t-ologie—, Supă eum ss vs veSse îeOată.
514. ÎnțemTiețoiui Bisee1ri1 din Nτorτzaîeen, mori pe la 270-275.
515. Mori îs 1^1 368. A te vedea și epistola 28.
516. Luci fni.
517. In. 5,43.
518. Mt. 28, 19.
519, Du σ ριπη -nunii anacei, iar du cn-iallă pertu sebuilunii·
520, Fiiip. 2, 9.
521, Fap. 4, 12,
522, / Tes. 1, 1.
523, Cu ionii că în Ιΐι^Ι când scela Sfântul Vasiln -cesiu 1udΓue1 lipsunu Sufimițiile deg- mai1de privind icuslu adevăruri, ΐσΐ^ΐ ακΜ maon ierarh susținu-
Susiui SU haltrâl Sumnezileia șl a cuiul SU - leul- Peesaane ΐοΐηΐΐαου, așa cum eelise șl Sin ecuaslă -fiemații și cum m uăpuata m-i amănunțit în loalilui Despre
Duhul Sfânt. A se vidra șl upisl. 92, 129, 226, 244, 251, dmn cai mlus 161, 200,
524. C—i pe ηΓη-Ι denuață ^—ηΜ Vasii— au cîezυi că eara vor σâșiigα dn aariȚa Ion p— UfâniυI MnIτiiTt 11^^ vor aυlna -lușina p— ^—η^ΐ Vasile. Or,
se șlÎT dia multe na1sloIn, redalT aici, că acei doi Părinți (VCsiie și Mnlntin) eieu strâns υniți pe acTiași fioni dn Iuaιa, cf. Țplti. 57, 67, 68, 69, 89, 92, 95, 98, 99,
120, 129, 214, 217, 258, 266.
525. Se știe că înaint— Ontim Tăi văzui nău de ^—ηΜί VasliT den αaoi s-cu îmaicait cf. Țpisi- 58, 92, 122.
526. TaumaiυrLυi-
527. UcriτrȚ ainîeuιa· O se vedea R. Voss, Der Dialog in der Fruhchristliclicn Liieralui; Muaceτnt 1970.
528. în ^^1 Sf. GnÎLonin TaumαlυîLυ1t aυlorυi este cnl cane exprimi aici o judecail de valoare.
529. Tipică prezentare a anti-rinitcrismului modclie- susținut de Sabelios.
530. Aici S vizet episcopul Atarvios cu aderenții lui, cere nu recunoșteau Fiului un nume deosebit de el Tatălui.
531. Exprimare similară și în epist. 115.
532. Zah. 10, 1-2.
533. ls. 29, 8.
534. Ef 2, 2.
535. /// Rcg. 22, 22.
536. Num. 22, 1-41.
537. In. 14, 27.
538. In. 13,34.
539. „Cucuta” din epistola de față e amărăciunea creată de calomniile celor din Neoce- zareea (a se vedea epist. 204-210). Probabil o aluzie la
otrava primită de Socrate când a fost condamnat la moarte de către „ingrații” atenieni.
540. Hilarios pare a fi retor în Neocezareea. In tinerețe fusese coleg cu Sfântul Vasile.
541. încă un caz dn ai—ne—îȚ a scrisori1ont ^1 ssnviriυI poștei caîoαa— nu exitli.
542. E Iυcîυ știut că o bυruris, dacă — Impipl1ril1 α1luiαt devin— mai marG ine o dun—n— Imp1îC1ril1 111^1^ fac— si tcndă suferința. O astfel ds sxa
—n1—aț1 c fost αest—oîi —ăanimali de Sfântul Vasiis îa τaisloI—I— sals.
543. Aluzie ic aruza dn aaoIinș-^sm șdυsr de Eυtlșțiυ·
544. Ani—aii de țoale in—i nυaaț—i—: omoutÎTni („dn o ființă as—măa1loanG”)t om—i („etn- mlarlon îa LenτnαI”)t dan mei nins caomni („ηία nu se
asnam1ni”)- Din ^^^11 ccnsionc din uimi ΙΙΜ pante Eυnomie, îmaolîiva r1îυia a scris Sf. Vasii— mult— piLinl în muit— din oaneτ1e sile.
propria la viață ! Dr acrea, și eu mă rog iui Duinizeu ca ceilalți să desică mal Uuci, i-r tu să
rămâi290egai cu lins însuți: să nu încriezi să foemulezi învinuiri
SFÂNTUL VASILE cn α^υα pe c-re o formulezi
CEL MARE
acul, Γepooticdu-ιi micul număr de scrisori imță du o peea mare midruplnle. E învinuirea
ucul prieten; e-ai decât să recl-il aslîel de datorii ! Nu sunt în nici o privință un datornic de
prielicle atât de cupotrivif!
EPISTOLA 210
CElru erunlașli -e-șuiul Nuocuzareea’
Scolsă îc anul 375
I
N-avrei mici o nevoie să vă fac sunosculă caccipțin mea <leoIagicU> șl η^ί să vă spuc
colivifr piclou care mă aflu icui îc acrsi ținui. Dr elliil, nici nu it sons1der cn făcând pariu dic
cairgaria crior demicați de sile- pentru iErire, nici nu ceed că acesi fapi ϋΐ, dein de -tâția
larlori· Ci suci de pEeeoe că mici col cu facem ^υα ce dorim nai înșine, cl ceia cu lai marii
cașlrl ce silesc să face|5t0, râvne ina fiind mai degrabă du a rămâne complet nușllul, oricum
cai luit decât caută să pună îc luiină acest lucru căutătorii de glarie deșartă. întrucât, după câlr
aud, urechile tuturor focuilorifor orașului vostru au fosl împuinlr cu lai felul de zvonuri
stranii, îc sare scop au iosl angajați cu plată a ^011 de solpoeloei <e vorbi șl scercllori dr
iicciucl, ca sE vă descrie și sE caienlezu gerșil îaplele și acțiunile meii, ni cerzul cE nu
IreUuie să vă ias sE fiți iciormați în srns rău cu știri vinlnease, ci m-am gâedii cE ve trebui
sE vă spuc eu însumi ^ου sunt temeiurile lele.
Eram obișnuit să vic îc acrsi sal încă din veeiea con1IEriu1, între aflrfe și penleu făptui
cE nici am iest ceescul dr bunica mea, iae pr de altă perle, pentru că aici ai petrecut cra mai
meri perle din viața cra, -lunci când, fugind de luIburErlie poiiiicr, ni gEsil cE -cesi sal rslu
cei mai potrivii punleu fiiesofin, dle cauza liniștii pr carn il-o efeera nici singuetlalra· Și, să
cu uit, că șl ceilalți ioați al mei tal aici 1asui1ss· IalE prctru ce, găsind uc scurt popas în
multei— onupății eare mă absorb, am venit su drag în anest capăt Os lums, nu ca să creez
proPiemi altoie, ci ne sU-mi împilcesc o dorință o mea propniș511·
II
Cs treaulnță aveați să rșcurgșȘÎ Ia fanSecΐ1 ori sU vă angajați tălmăcitori de vΐsȘ1 țesvcd
în legătură eu personna msa fei Se fei de povești ea de Ia bsȘll șl pstrscerÎ puilÎce ? îc nssa
ee mă pr1vșîtȘ1 chiar dacU anșste iâufeli pisscU de la aite pștsoacȘ1 eu pe voi v-am iust de
mortorl oi nugesUrÎi mele. Șl anum fae apei la fiecane din voi sU-și aSucă aminte Se
frumossșiș ziie Se altădată, și anume Os vremurile când orsșul mă ehems să țin iscțil (Os
istorieU, n.tu.), în nere scop au vșclt Ia mice din rânSurilș voastre aSevUnate solii, iormotș
Sin csi mai aleși oams—ii, șl cum apoi se strângeau în jurul meu toți făuă deose- 111—. Ce
nu mi-ași fi Sat atunni ? Ce nu-ml Tăgăduiați ? Șl totuși nu m-nțl putut câștiga (sU tămân Ia
voi, c.Su.). Cum aș încșrnn dan să intru snum/prln forȘă ia voi, eu cane c-nm Set ascultare
anistui Tapt stucci când om Oost invitat ?
Ps de sită anrte1 cum aș autea Os curs celor care anum mU calomniază, dar Sin fața
eărore m-am Turlșat atunci pentru că mU lăudau și mă sdmirau ? SU nu -1-0-11, pr—siuiișii
mei: nu am un csnscter atât Se josnic, încât să fac așa -^1512. Căci nini un om prevUcUtor
n-nr urca pe un vapor lipsit de cVr- ^-1, nici —u s-an spropla Se o Biserică în cate toemal csl
puși le nânmă pro- vosnU valuri și Turturn. De unOs vlns faptul eă întreg orașul e plin Os
tuliu- rsrș ? Unii su fugit fără să-i urmărească ein-va, alții au ί-^ pș TuriȘ1 OUrU să-i ntsce
01^01, iar prezieUtorii viitorului șl gCleltoril Se vise îl bagă ps toți în spetiețl. De unOs vlns
acșst lunru ? Oers nu ști— șl csi din urmă copil nU Tnun- taîi1 sunt conducUtorll
545. „Singura mângâiere în necazuri S boela mea” - ietă o idee formulată antinomic, dar care a fost pentru Sfântul Veeils o adevărată lege de
conduită în toată vieța.
mulțimilor ? Caucș1ș vrăjmășisi Ior nu mi se caOs să is spun eu, dan s tare ușor pentru voi să
ie vșSețI pe Sonti513· Când amărUclu- nea și SiscorSIa au291
EPISTOLE
ajuns le ultimul lor grsd Se
răutotș, cu tonte că motivul ior estș cu totul csîotsmșiat și ΓΐΟί-οΙ, atunci Poala sunetului este
^10-0^, ehier Ooeă survinș prlc calității— nșiuΐiait1 primul șl cei mal mare rău Oiind propriu
neiul care s doPâ—Olt Poala. La acești oamșnl există însă șl eeva nostim: în timp cs sunt
sfâșlațl șl chinulți în sSâncui iot, rușinea nu-l iasă să-și divulge 0-0010-11-0. Și ansestU
Poală sufiștesscU nu se trUdiozU numai prin nesa cs au făcut împotriva mse, ci șl prin tot
restul vieții ior. cCier dacU ss nu s-tir nunonște1 lunnuriii totuși n-ar merge prea tău. Motivul
cel msi verosimil pșnttu nars nted că el erePuie să evite întâlnirea cu mios și nars poaSș că
scapă cslor mal mulți Ointre vol, vl-1 voi face știut anum. Don să sscu1tsț1·
III
La vol se υIriIGștG răsturnei-a credinței, fapt conSner dogmelor apostolice și
evanghelic-, dușman șl tindițlsl lăsat- de acsi măi- baibat cere a fost Gelgonle (Taumaturgul,
η.ΐη.)’^ ce șl de urmașii iui până ia fericitul Muso- alos’1’, nis cinul învățături încă ritual cu
toată puterea în urechile voatlie. Rătăciiea iul Săbelios, cane ajuns-te ti te năspâneGască
odinioară, fiind însă stlată apoi de clin- Părinți, caută tă o neîaaoinsci acum acești oameni,
cane, de frica dov—zilon zdiobitociG ais adGvănυiu1, născocesc tot felul de visuri împotriva
noastră. An fi mal line tă tnlmit-ți la piimicn- aceste capetn îngreunate de via șl îmlilnt- ds
ved-nil șl ds fumurile bețisl cais li s-au suit Ia cep șl, în schimb, să ascultați învățând de ia
noi, cais vegh-m șl din frici față de Dumsszsu nu putem ține sul tăc-i- vătămarea cane vi se
pnegat-șt-· Selslia- nisrui e un fel dn iudaisr cere c începui sl se furișeze îs învățătura
nvcnge-- ilcă sul haina creștini. In i-ailtat-, cei can- efinră cl Tetil, Fiul și Dυeui Sf—st sunt o
singuri ființă îa ral muiie Persoans, den cere au admite p-ntnu c—I— trei Pensoaan d-cat us
siasun îpotlat, ce aitc-vc face d—câi sl aese —xls- teața din vsci a Fiului Cei maui-Născut ?
Ei mai neagă totodată șl venirea Lui cc Mântuitor între ocreni, la fel și cobonânsn Lui ia iad,
pnscum și învieren și judecite <pe cens o va fac- ic sfârșita Salelios rai neagă totoectă șl
orice lucrări p-isoaale ale Duhului Ufâat·
On, după câte aud, întee voi sunt unii cens nu cueaj sl spună 1ucnυn1 șl rai steanli decât
ceie eie nechibzuitului Sal-llot. Căci mantoil cain au auzit spus că ln vol sunt niște înțelepți
cere afirmă șl susțin cu tini— că nu si s-an fi transmis numele ăiu1ui Cel mau1-Născut, ci
ακτία al veijmașului Său’16, lucunân- du-se pentru aste și mand-indu-tT ca și cur așa ceva an
fi invenția loe. Ei decișii că Domnul a saυs: „Eu am venit îa aumeis Tatălui Meu și voi au
Mă primiți; dacă vn veni un 11^1 îs aurei- tău, pe icsic îi veți an1m1”’17· Ian pss- tru că a ral
spus și în cit ioc: „învățați Soațe s-amυniiτ, lotezându-le în ϋ- msle Tatălui, al Fiului șl ni
Duhului Sfânt”’18, e llmp-de, spun -1, cl au există decât ua singur sums (p-ntru îstrsagn
divinitate, η.ΐη.), căci n-c spus la plural (rai multe nurn), ci la tiagυian (ua singur nume).
IV
îmi via— să roșesc când vă scriu aceste 1υcnuIi, pestru cl cel er-st-cețl îi ncecsti nfacsne
suni din asamul și din sâagsls meu, și plâng îa inimi rsa, psitru că sunt nevoii (ce și cei cais
luptă cu doi lași deodată) să nssplng șl să
clilcesc cu argucunluiu potrivite două încercări deodată 519, cneu su fac etit dfnir-a
parte,292câi șl din de-IaIlă pentru den-iuraru- doctrinei
SFÂNTUL VASILE CEL<creșline>
MARE șl să redau nsliui
ndrvEruiul ^Ιίοι- proUala-ru care i se cuvinu, Du a parte ne seâșiu Acail-nul, <adicE
aderenții Iui Punaι1os>, de crninflE, dunE câi se pari, Sebuiies· D-Γ vE conjur sE nu
dați atenții acuslar culugiuilu saflsmu, carn nu pat înșeim pe niceni! SE știți d-r că
„mumein Iul Hristoa”, carn „estr pestr tot nume1e”52 0 ustu nuclrea dată Fiului iul
Dumnuzeu însuși, după cuvântul ΛposloIuIui Celio: „nu iste sub cer nici un nil nume
d-l întru -aceni, în carn trebuie să nu mântuic η-ί”521. Câi despre cuvlnteir „nm venit
întru nuiele Tatălui Meu”, irubuie sE șlic cE Hristos le pronunță prnteu ca să-L indici
pe TalEI ca principiu și cauză - Sn. Iar dacă spune: „ιυ^ηά, boluzețl în muiein Teltiui
și ai Fiului și ai Sfântului Duh”, nu IreUuir sE dΓe<uι că ni s-n transcls un singur
mume· înlr-aduvEr, dupE cum atunci câcd zice „Pavel și Silvan și Τίι-1ιί”522 suci
pomenile tril cuie, dar ioate trui suni Ieg-le unui de altul prim silaba „șl”, lat aș- și Cei
ce a vorbit despre „nucelu T-lEIul șl al Fiului și -I Uiâclulu1 Duh”, duși a pomenii trei
nume, ΐυ-α legal laolaltă prlmlr-o conjuncție pentru a arăta cE sub fies-Γe nuin su
ascunde ceva particular, dusrmmal de un nume, pectru că cuiele suci ceie cnee
dusecnează iucruriir. Că CeΓsaacuIe au în sin însein o existență pronriu și depllcă,
nu lă- găduiesc nici itcnr cel ce au cea ini puțicE micii· TalEI, Fiul șl Duhul Sfânt au
una și ecreeși nalură și a a1ngură div1n1lelu523, d-r mucuri diferite, d-Γe ne duc cu
gândul I- idei prucise și coipleie· Căci nu-i slE în puluru rațiunii să aducă adorația
cuvucllă T-lEIui și Fiului și Duhului Sfâci, dacă em nu dontem- plE, îErE sE Ir
dσneucde, însușirile fiuctrula dintru CeΓsa-ne· Ine dacă tăgăduiesc cE -ceslea sunt
șl cuvinieie far șl înțeirsui învățUiueii Iar, atunci și sdσpul strădaniilor nomsiru a iosl
αΐΐ^. însă cu grru văd cE nr putea lăgădui așa ceva, pectru că prin multe mărturii se
împolrlvisc nefericilelor ior direcțiuni. Cu ioate aceslua, -cui nu mal slUnuim asupra
irrculuiul. Dr-ne îi itcar prezentul săcălas ! Dar dacă var stărui șl pe mei deparlu în
aceiuași rtitcirl, atunci sa irebui să decunțEm și ailor Biserici primejdia de I- voi și sE
su trimită prelesle la cât mal muițl episcopi ca sE răsloarnr și sE nlcfcească acuastă
euIegluire care su ridică înceiaîncel. Dacă aceslu măsuri cu arulă duacmi- <-lă râvna
ποα^οΕ, oricum nΓalusiuI dr iațt it va ΐη^Ε^ du aaâcdă I- tribunalul Judecătorului·
V
Dușmanii
EPISTOLE
și-cu ăo-muias deja șl îs scris târfelil- ion șl ie-cu293
trimis mai întâi ac—lui om cl
lui Dumnezeu, car— e episcopul M—lell—’- , ine 1^11, după ce nu primii de Ic —I
4
năspυasυri1τ p- cere le mτrilcυ, întocmii ca mamei— unor monștri, care sn rușinează pcrcă
șl -1— de aτ1τg1υiri1n firii, își ascund la cυvn- nliui întuneric, pnslrυ a le α^ΐι, rυr1noasτ1τ
lor progns1luîi· Așc și defăimătorii soșlri cu încercat, prin scrisori, să înln— îs legături și cu
Ța1scoau1 Aslim dis Tianc, carn împărtășește ideile soăsire’2’, —1 prȚțInzâsd cl
Grigorin5g6 c spus îale-o mărturisire dn cr-dlațl că Talii și Fiul sunt dn fapt doi după
concnaț1n, dan usul după 1poslas· înlrυcâi îs „Dialogul cu Ο—11ιη”’27, ccesi 1^^ s-a fosi
afirmai ca crilcol dn credinți <îs chip doLmal1c>, cl polemic, ca pe o ollecțius— înlr-o
discuție, n-cu puSυS înțelege acest fapt c—i care sn cred clâl dn grozavi îs sutlilllalec
cugetării lor ! în ϋ—.ΐ dialog nxisll mult— gp—ș—11 el— coa1rli1ort după cum o vom
dovsdl sol înșine chlcn prin cuvinte, în 8^1.8, dacă vc vol Dumnezeu. Caυlâne sl convingă p
— us —111, —1 su cnedne că an lnτ1υ1 să discul— prea eminusțit despre termeni, cl că mal
curând cn tn—lul să se crete îngăduitor cu felul de cugetane al ^^1 pn care voie să-I
convingă, docil să sn împotriv-asci -sτnț1a1uiu1’g8· Așa s— explică de cn îs ccesi „Dialog”
—xlsti t—rm—sl carn dau cpi le roabă ereticilor, ϋη τ cazul cu expresiile „cr-alυră” șl
„făaiură”, precum șl cu toți ceilalți term—ni csτmanaιor1· Tot așa, muit— pasaje în ccre sn
vorbește d-spre unirea iul Dumnezeu cu omul, el 1— pus îs 1τgaiυră cu Txprimarnc dnsarτ
dumnezeire, onm—ni cane, îs seprice- p—ree lor, caulă să înțeleasă acest- scr1erit iar în
felul ccesla —1 răsaând-sc peste tot niticinil— lor, cum este și ăcnestl Tronn—.
Un 1υc-u ireluin lin— înțeles: așc după cum cel care nu admite comuniunea ființei cad—
ușor în polileism, tot eșa și cnl cane nu admite specificul, <deose11r-c> îpostnselon cade în
^11... De ace-c, cugelan—c noastnl tr—bule să se concentrez— asuarc unui ^ΐί^ΐ <pr-σis>,
operând cu lnăsălυri cler—, penlîυ a ajung— la cunoașierec Celui pe care îi doreșl—. Dacă
nu admitem aclersilalea șl dacă nu precizăm de cine este limitată această însușire, cluaci cum
am pulsa înțeleg— noțiunse d—spre Dums—zeu-Tatil ? Nu-i destul sumai să socotim diă—
resțeie P—rsocnelor <d1vîss>, cl mai ire1υie sl <adm1lem> și
nU fÎeeare Olntie Oie există întu-un aOevUrat ipostss· Căni niei mUcer Seaelios n-a respins
fiețÎunea
294 așrsoane1or fătă ipostas, ^ίά-Ο că Anslașl
SFÂNTULDumnezeU1
VASILO COL MARO deși s unui ce subi-nt, tot Ol
est, Cel ne ss schimbă ds fiecaue dată după tne- iu1nțU1 încât o data împlin-ște Ouncțio Os
Tată, altă dată Se Fiu și sită dotă Se Duh Sfânt529. Ac-pstă rUtUcirȘ1 nare ius-ss stinsă Se
multă vreme1 a ajuns să fie acum reînnoitU Se scormonitorii aeestei șnezli 00001^, acești
oameni530 care tUgUduiese ipostasurilș și neagă cumires Os „Fiu al lui Dumceceu”1 pe -
01-, Oscă nu uncstsacU să-L aiăsOsmleze înti-una ps DumcșcsU1 va trsiui să-i plângem ea și
pș csi ee-L nsagU pș Hn1stos· ·
VI
Iată dxpliesșlllș pe cens om socotit că trșbuie sU vi Ie SUm na să vă puneți în gandă
împotriva pagubelor prieÎnuite Os sceste învățături pervșrse·
De Oops, dană nn trebui sU asemănăm învățăturile strlnate cu ciști otrăvuri morteii, cum
tramPițează șl onești tălmăcitori Se vise Se la voi, atunci să ^111 nU aici e vorie Se cucutU1
Oe laptele câinelul și de alte otrăvuri unigașe531·
An-st-s sunt otrăvuri sie sufieSe1or1 nu discursurilș cosstri1 așe cum țipă sceste creÎșre
afumate Oe vin1 pline Se Οο^ρ^—, datoritU bolii Os nane suferU· Dscă seeștiă șrau nât Oe
nât înțeI—ați, or Ou trebuit să știi eă dărui profștic nu poate străluci Oecât în suilete —
epângUniSi șl lipsite Se orice pată. O oglinSU mutOerU nu poate reflecta frumusșțin -
CUpurllor, ion sufletul nere ss lasă eo- pIeîit tot timpul Os griji lum-ștl și pe eers^^1
întunenă patlmliș ne izvorăsc Sin plUnerile cUrcil nu va Oi în stere nini sl să primeasnU în
sine iluminării, Duhului STânt. Căni nu orici vis ss schimbă î—datU în prooronii1 eum zins
ZeCot-is, prooroeul: „Domnul a lăsat vedenie șl plosie Os 1010“, pentru eă oranolșIs au
rostit euvlnss Sesante1 ian vrăjitorii au veOenii mincicoase șl smUgiSosne”532· Aeeștl
prooroci minnΐnoîΐ șl ignorscșl visează și Ișau, nuiPUrindu-se în paturile 101533, și nu
înțeleg nă aOesșori fiilor nssseuItUtori534 Ii se trimit șl rUtUnΐr11 Căni există și duh de
mΐnciunU1 nare, intrând în proorseii minninoși1 I-n înșelat odinioară șl pe Ahav535·
Untrueνt știau seșst luniu, ei c-an ii treiuÎt sU se înalțe până acolo încât sU-și ătrliuiș Senul
prooroeiei1 ee unii eare sveau o conștiicȘU mei puțin SusozU nhiar Oșeât augurul Valsam,
eUni, fiind invitat nu Seturi bogate Se rșgșlș ^01111101, acșsts nu s-a putut Cotărî să ia
cuvântul împotriva voii Iul Dumnșzșu și să blșstems ps Istașl, pe cers nu l-a blesSimat nini
Domnui-H6.
Așadar, dacE vedeniile din tiipul tomnului nu conduc pr acești o-ieni după porucciin lui
Dumnuzeu, -lunci să sr cuIțuceatcE cu Sfintele Evanghelii, carn n-au nevoie du visu oiuneșli
pentru - inspira încredere· Dacă Mântuitorul ne-a iăsal p-cre Sf537 șț dect ne-a dat poΓundE
nouE să ne iubic unii pe aiții538, <ecă acrsle visuri aduc iuple, neînțelegeri și e-c să încetezi
dregas- lea, atunci -cușil oaieci să nu de- prilej <i-volu1u1 să iclee în suflului Ior, îc timpul
seimului, șl st cu de- mal muilă crezare diavolului ducii învEțăluri- ior mântuitoare·
EPISTOLA 211
CElee Oiliplu
Câed nm citit scrlsorifr Respectabilității Tale nu m-mi lai pulul stăpâni dr bucurii șl
voioșie, iar cind am stal de vorbă cu fiii lEl, cnl nΓredoeiți, ml se părea că tu văd pe line
însuți. Ei mi-nu găsit suîleiul îmlr-o stare de ioarli mari apăsare, dar I-au lângâial atât de
bine, încât am uitat de cucuta de la «01539, pe carn negustorii de vise șl datornicii dr vise o
răspândesc, învlnuln- du-mă pe mini ca st câștige pe cei pe cnrr l-au plătii. Câi Suspen
scrisori, câteva ie-nc tcris șl vol Crlmile și allele cal lieziu, dacE vrei· Numai de ar fi de ceva
foIat pentru cel care Ie pefcrsc !
EPISTOLA 212
EPISTOLE
CEiru Hț1mrioa 295
I
îți poți înc5țnui cane a ί-^ impresia mia sau ce am simții când c-am dus până I- Dazicon
șl când em auzii cE înțelepciunea Ta nIes-se cu câteva ziie înainte de tos1re- mea, Nu nui-i
idileația pr care Ți-a part încă din sop1- lărțe, de pr bEncile șceiiț5 40 chiar, m-a îăcul
laldeaun- sE nΓUțu1esc mult conversația cu Tine, dar aceeslă cinstire se uxpilcă șl dinte-un
nit motiv, -nuin cE nimic cu uxislE -zi atât de vrednic dr a fl cunoscut, ^Ι ustr un suîirt
îndrăgostit de adevăr și cari are d-eui de - rudeca bine lucrurile, adlcE laciei ceu- cr crrdri că
su pătlrr-zU I- Tine. îc schimb, dintre ceilalți, pr cel cai
mulți îl văd împănțiți ca ia alergările de cel, ΜΗ mizând penlnυ aceșlin, alții pentru
acela296și ac1amândυ-1 pe ml dis partide lor.SFÂNTUL VAS ILE CEL MARE
Dan Tu, cane Te ridici deasupra fricii, a llssușelli și c onicinul simțământ josslc, e firesc
sl privești adevărOl cu un ochi săsălos· Pe de citi pante, văd că su ești câtuși de puțin
îngrijorai de situația Bisericilor, penlpυ că ml-cl tnl- mis ^11· șl o tcrlsocre pe acsaslă temi,
după cum declinai în ultime episioiă· M-aș 1υcura sl aud cine a ar1m1l tă ml-o aducă, peslîυ
a cusoari— pe cel πητ ml-a βϋΐ necaz. De fapt, eu s-cm ajunt încă să citesc vreo scrisocr—
ccre mi-a fost aerssclă de Tis—’41 îs 1—Lliunl cu aceste iurrυri·
II
Aș da orice ca sl putem avsc o convoiieie, prin πητ sl T— fac sl înțelegi motlvel— mei
— d— suaancr— (căci, după cum șiil, chlcn și numii islorisirec ior aduc— υșuncr— mior
îslr1siaț1’42) și ce sl răspund la îslr—lănil— pus—, s—în- cr—zându-ml în ^-^1-1-1- fină
sufl—l, ci făcând nu însumi și pils arop-iiI— m—I— mijloace o năausern cicnl șl
cmăaυnț1lă, în stern sl lămurească deplin pro1iera· Cuvial—I— însuflețit— au o rai mane
aulere d— convlng—r— decât scrisorile șl nu ϋηΐ atâi d— ușor de ιΐηηΐ și eăaυse calomniei.
De acum nu mal rămân- nimic penlrυ simeni cane să nu fl fosi înmrcaS; pestnu cl șl cei
clrona le acordasem csn mai rare încredere, cere, după părerea mea, așc cur îi ved—m
prinlne onren1t erau ceva mci meri cc sl poală fac- pante dinlne oameni, ei lise, zic, și aceștia
au pus sul numele meu un—i— scrieri aaanțiaând ailru1vc’4 3, firi să se uite ln conținulυ1
ion, sumai șl sumai ca să ml învrăjl-nsci cu frații, ca și cum n-ap exltli de acum altceva mei
seii- airlilor pestru cel eviavioși decât numele meu ! Căci, după ce m-am silit încă de Ic
îsmpυl tă rămân necusoscυl (cum nu știu să fi β^ΐ altcineva dis cei pe cap— i-aυ încercat
suferințele atât d— mult ca pe mine), iată cl acum, dimpotrivă, ca și cum aș fi dorit să devin
miel-u față d— toți oam—niit îs toile colțunil— părâsluIu1t poete șl cl— rării, acești ocreai
nu fac cilmva decât să vorbească d—spr— mls—. Cel cere practici impietatei la limitele el
extreme șl cane inlnoeυc în Biserici învățătura aecrerl1neasca a seasemăaaril’4 4 au aonn1l
război împotriva nea, icn cel cere țin πΙτη d— mijloc, spun ei, șl car—, pl—când tot de lc
amiecși aI1ac1p1i, au admit coacluzlli— logic—, p—alIυ că, chipurile, an nisi urechile
mu1țim1it nu ră pol suf—nl nici ni, ci rl împroașcă
nu toati injurlÎlș posiPlid șl cu se Seu Unaaoi Se Ia nici un pian rău, cu toate eă,
pnin EPISTOLE
ajutorul Domcu1ui1 aeesSe planuri au înesput să ss297 nlseine.
Cum dan să nu mă îctrÎSteze scest Tel Se lucnurl ? Cum sU nu-mi devicU durerossU
viațe ? Cred că singurn mVcgViște îc ceeazurlIe mele e șuPrezenia sănătății mșl—545, -01,
mă Tane să cred că nu voi rămâne preș multă vremș îc sceastă viață cecorocÎtU.
Dar în seesstU privicțU sm spus Sestuie·
îc euTirΐcțeIe Taie trupești Te înOemn și eu să Te comporȘi cursjos și vrednic Se
DumceceU1 Cel esne ne-s nC-mst. DacU veOe eă primim nu rșcu- 00^1—1“ cșcszurile Se
acum, Oie nă vs înlătura prlnlnlle suferințeIor1 num a fUnut nu Iov, Ole cU ne vs răsplăti eu
manile cununi sie răbdării îc starse csre unmescU psntnu noi după scesstU viață.
EPISTOLA 213
FUuU 001^“, nUtre un Părbat piln Os plstate505
I
Domnul, Csre mi-a dat gnoacin sprijin în necsz să-Ți des șl Țle ajutor pșntnu ușursrșs
suίIetesenU pe esre mi-si făcut-o pric faptul nă m-si nercitst prin enrieosrșs ree-ctă, sdunâcO
drept răsplată pentru mângâierea smetecieÎ msie o sSevUrstU șl mane bunuri—
duCovnicssscU ! MU aflam într-o stare suTietesscU destui de rea când sm văzut ls o maus
îctnucire o sălbatică și tossimenti irs- ționslU nepUseie din pentis poporului șl o venCe și
greu de îndrșptst porcine spre rău o nonducUtorlIor Iup46. Dan, îndată ee Ți-sm văzut
scrisoarea și comoara de Îuiire cs se cupricSes îc sa, sm înțeles eă Ansis ce orânduiește tre-
burilș noastre o fUnut să rămână o Suine mângâiire pșntnu nei nere trăim în smUrUniune·
De sesea mU sdresec șl eu Sfinției Teis, sducându-Ți obișnuite soIinitsre1 ns să cu
înnetezi să Ts rogi pinSru sărmana mea viață, ns nu cumva, nufu—Ost îc mirajul vieții
snesteiS1 să uit ds DumciZiU1 „Cel ce ridinU dic puliere ps csl s“usn” 547; sou, suferind Os
vreo trufie, să „neO în osânde 01svoiu1ui”548; ori, nigiljvndu-mi 0111101111—, să fiu
surprins Se Stăpân pe când donm; seu, încUr- cânSu-mU cu Oepte pUgub1tosre 5e91 sU
rUnesn nonștiințs împreunU-sluj itorilor msi; ΟΓί, stând metiu în spropleres nelor bețivi, să
sufăr, potrivit Oreptei ju- ducăți a iui Duinuzeu, toate aiucințărilu adnesatr slugilar
cuveedcice. Drupt -cura, Te rog să mE p-mucești îc rugăciuniii Tain către Duinezeu, ca să fiu
treaz în toatu, sE nu inc de rușieu și du ocară nuiuin iul Hristos odată cu revu- l-rea laicilor
inimii nenstee 1- m-rra zi - arătării Mâmiuiteruiui nasleu Iisus Hristos.
II
Știi că din pricina ucriiirll υοΕί^Ι-Γ -șlept din clipă în clipă să fiu chemai la tabăra
militară, sub prutextul pUs1i· înd-tU ce a auzit acest luceu, upiscapul în cauzE 506 507 mi-a
scris să ce îngrijim - ce deplesa până îc Musopat-mia și, dupE ce-i val fi educat pn uplscopii
cu îcpăeiășrtc doctrina cu- <ortodaxE> și care conduc Bisericile dr aceia, sE pornim călee
îipEeat. Cât privușiu pee- soenn ie-, nici nu poale îl vorba ca orgenisiul leu st suporte o eslirl
<e căltt-rie pn timpul iernii· Dr altfel, nici mu pare cecesnot o astiel de îmlrupoic- dere în
afară, poale numai decă Tu m-al sfEtui totuși să iac acest Iucou551. Voi aștrpta duci și din p-
505 Adresantul pere e fi fost episcop, oricum prieten el Sfântului Vasile.

546. Nepăsarea mulțimii și răuta-se conducătorilor bisericești supărau cel mai mult pe sfânt.
547. Ps. 112, 7.
548.1 Tun. 3, 6.
549. Mt. 24, 48-51.
506 Maurinii cred că acest episcop ar fi Meletie.
507 Și din aceste cuvinte reiese că destinatarul era o persoană deosebită.
* ComiteleTerențiu se [ie nsi onase de vâ rstă, daria inr istențele împăratulăi Vulensa primi 1 să revină în activitate, între altule pentru pacificarea
bisericească din Antiohia. Deși ortodox convins, ul a ajuns să promoveze în scaunul aτtiohian pu Paulin, iar nu pe Vleletiu, pentru caru insista atât du
mult Sfântul Vasile. Paulin adusese o recunoaștere din partua papei Damasus.
rtea Cuvloșiri Tale un sîal care st-il camfircu pEreoee. Dr acera, Te rog ca st-ml del de știre
polc 298
unul din ioații du îccreduee ce anumn să cred duVAScuviicță
SFÂNTUL <1n partea DesEvioșioli Tain,
ILE CEL MARE
cneu icdicațiu nr fi cea m-i inspirată du Dumnezeu·
EPISTOLA 214
Către doen1tuIu Trernțlu*
Scrisă în primăvara anului 375
I
Când ai auzit că Omorabifilalra Tn al fost conlrâcs să iei din mau slujbă abștuască, Ia
început m-am tulburat, pecteu că, trebuii sE spun adesE'ul, c-am gândit cil de potrivnică esle
un firii Taie, întrucât Țl-ni iuat oSeit rămas buc dr la ierburile obștești, dedicâcdu-ie cuial
puetEril dr grijă a tueIetuIu1 tău; așa încât m-ni gândit că numai de silă Tr-al mal nutea
reîntoarce Ia cele die-lcie· Dne apei, dic motive superioare, nm sosot1l că poete Domnul,
voind să aducE a mângâieri prctru eecumEratele dureri care căzuserE asupra Bisericilor
noastri, va îl rânduit cn Păce1enț- Tn st intre dic nou îc lenburifu obștești, Atunci am începui
să cădUjdulesc dic nou că lEcar înalnie de a plică dic viața acraste îil va fi dat să a întâlnesc
proseeai pe Rrspeciabllllaiea Voastră.
II
Dan istă cU anum s-s răspândit ls col sit zvon, și snume nă Te sfii în A-tloCia șl nU
rezolvi anumits treiuri cu cel mai însițl d-mcitori ΐmperΐsIi1 în aTerU ds ovocuI scestS1 a
sjuns până ls mine și inToumețls nă frații psntiOei iui Paulin poantă Oisnuții nu StstorcicÎS
Ts <ortoSoxU> în vșdires uninii nu noi; ier nând zin „noi”, înțeleg psntids omului lui
DumnșziU1 sdicU o Iui me1et1e1 episnopuI· msi sud nU ei puc în circulații șl splstole
spusenΐIor1 -sus rșcIsmU pentru ei suprsvegherșs peste ipisnopis Bissrieli ^10^,1, prioentânS
în iuminU falsă ps presminunstul me1itie1 episnopul sdivUrstii Bisenini a iui DumneciU· Șl
nini nu mU mit, întrunât csl Os scolo nu șunosn Seion situație Se siși, ier csi Se ηί-ΐ, nans
socot nU o cunosc, o preoΐntU msi muit îc intirșeuI ion, Sscât si sO-vUiulul. Și anest iunru
nu-i nu totul n-finisc, Ole pentru că cu nunosn sSșv“uuI1 Oie pentru nU vor să ss-unSU
nsucs penSnu csne presfenicÎtul spiscop ASanasi— a sjuns să s-rie cUSre Paulim Dar psctuu
cU DisUvârșires Ts sl osminl cans sunt îc stare să istorisească cu amănunte tot ne s-s
îctVmpisS întrș ipiscopl—2 pe vremșs domciei lui lovise—3, Ts rugăm sU sjuți sU ss adună
informații din psttes scșsSors·
întrucât nu învinuiisc pe 01^01, doresn s-svem Oragosti pentru toți și msi slis pentru nei
din râfdunile nișOlncioșllot aproplași Se noi, TiIinitându-ΐ pe nsi csre su primit snrisosrșs din
Roma. Și nhiar dană prin eneastU snrisosne se sSune o mUrturle puternicU și CotUrâtU în
favorul Cșstlfatarilot·, os rugăm ns se sU spună sSsvUuul șl să Oie conTIrmstU prin fapte.
Den anista nu-l un motiv csre m-sr putea nofvinge vreoSstU Oie s“ nu-1 renu-osn pe me1itίi
șl să uit Os Bls-rica Se sub sscuitsres lui, fis să sonot Se puțină importanță problemei, de is
cari s plecat Oihonio Se ls încsput și să nred c“ scestșs n-au multă importanță pe—tuu
drșspSs evisvίș· Căni, Supă mins, nu numai că n-aș consimți sU nsdșz vrșoSstU peftru eU
nlnsva di—tuș oameni o primit o epistolU și ss mânSrșștș pinSru scesstS1 - numsi pș—tru
stât eu nu mă voi retrsgi -, ni nhiar dscU ar vsnl snesstU ecrieosue din nsr și Oscă sa nu ar fi
Se snord nu învățătura cea sOevUnstU o cteSίnțeί1 nici stunnl su n-aș putea primi pe un sst-
fsl Se om în nomu-iu-e nu sfinții—4.
III
Psotru nU, o minunstș 0^1—, sOu-Ți sml—ts nă Oalslfinetorii sSevUru1ui1 nel cers su
introSus scCisma ariană în crșSÎnțs sănătoasă o Părinților, nu adun nini un nit engumint cU
nu arimșsn învățătura pioasă o Părinților decât termenul „d-sOil-țU”, pe nsre-1 tăimăcisn rău
șl contrsr întregÎi -ridicți, spufvnd
552. într- Ato-osi- șl meietί-· A se veOss -pist. 89.
EPISTOLE 299
553. Dome-șt- Coar 8 luci (363-364).
554. Se știe nă Pauli- fusese hirotonit 0- -plsșopul Lușiisi 0- CsTlisri î- seul 362, O-nl io 2
ani Supă Mei-tί-1 -01-, e sSevăΓaS1 ss afin îe edl stu-și. De așe-o, Sfântul Vaslie eu auS-s
snșeaSs să eu se .sau-ă eum s î-nsput „OlCo—lo”.
ci Fiui iul Dumnezsu e dessraci de noi cc fiind de aceeași filați după iaos- ΐη.”’. Dacă ie vor
da vreun
300 prilej tă fir iritați de el, ccre, mai muit dia VAS
SFÂNTUL simplitate,
ILE CEL MAREdecât din liutate, spun acstte
iucIυri sau aiteie aserlalțocne acestona, iu fncsm nimic 111^71 decât si le dlr nezdruncinate
engurente împotriva ioattii și ti întărim și mal rult erezia ior. El au doar o .^^1 grijă îs discu -
țiile lor d-spr— Bis-rlci, nu cum sl-șl foImυ1szs păi-nli- ion, ci cum sl le aince pe ci—
noastIe·
Ce cn putea fi ral pnirejdlos decât ac-nsil uneltin— și rei în măsuri sl clatine credința
muițirlion decât făptui cl unii din noi an susțin- cl ipostasul Tatălui și al ăiu1u1 șl ci
Sfântului Duh est- numai uaυi sinsun ? Chicn daci sublinlezi cu griji deosebln-a dintee P-
ntoaie, si fac acest lucru după a fon- mulaie caie ne crinteșt- ps csa a iui Scl-llot. Ac-tta
spunea, înte-adevin, că după ipostas Dumnezeu e Μίαί mau1, ps când Scriptura îi prezinți
deosebit ca Persoană, potrivit îatușiniioi specifice ci- ăl-rΐn-i înfățișări sul cere te prezinți:
unsori îi dăm nume ds Tată, când împrejurci-c indici o astfel de Persoană, eltidati aurele s—
potniv-ște F1u1uit șl asunT atunci când colocnl să pocni— grijă de sol sau p-stIυ alte nstf—1
ds lucruri providențiale, și, îs sfârșit, ιΐΐϋιΐΐ îl leagă de Peisoaaa DUIUIUI, etuici când aîii—
jυ1 indici numsl— acesi—i PeIsocse· Dacă cuzi ^ίαι și în Biserici noastnă pe unii ocmenl
zicând cl Tatii șl Fiul șl Duhul Sfânt suni Unul pnia subiert, <adîci au un singur ipos- tns>,
dan el înțsisg totoeat1 că există sepanat trei P-nsoaa- eeos—11te, atunci cum tl su pani că
aduc dovadă e-slui ds iirpsds șl de aecoaleslaS cl nurai cele spuse ds al aorlri ϋΐΐ adevărate ?
IV
On faptul cl ipostnsui șl ființa nu ϋΐΐ unul șl aceiași iurîυt cnsd ci ne-au del sl-1 înțsieger
chiar șl frații din Apus atunci când, simțind îngustimea iirlli lor, au inadus în limba din Elada
termenul de „ființă”, căci, daci cn -xista o e-ose11I— cât de mici de nυnaț1, —a s-cr fi
pisilaț pnin deos—llnen clăii și de neconfundal a t—emeailor.
Deci s-cr simți nevoia sl-ri spun și -u pe scurt părerea d-spre 1^1.11 temi, aș zic- cem
așa: eaponlul dlaSne cesa c—-1 comun șl paIiicυiaI - aceiași ce și cel diată— ființă și
iposlas, pentru cl fiecine din noi panlir1pΐm la „ființă” prin ^τα ce avem în comun, în 8^1.1,
îasυș1I11e individual— tuni specifice ălec1îu1a îs pante. De aceea și aici tsrmenui „ființă”
est— comun lutunoe Pen- toăieior teelmice, cum — cezui cu 1υn1iaț-c, cu dumnezeirea șl cu
orice s-an mci aυlea înțelege, pe când însușirii- sp-cific- ie ins fieccns sepcnal: cea d- parlnte,
de fiu sau de auțeIe sfințitoare. Ds aceea, darΐ s-ar spune cl Peisoa- nsle sunt fină iposțnst o
astfel ds afirmați— e ceva absυId, ian daci am accepta
555. NeînțNngeîîln îirlie particip -ci Meietie τρ· ti lui Paulin luesu vi ιϋύΰο-ΐί donineiisf
IngalT dn ΐτ·™-^ „eτoăiinț1”· Uf—ițuI VaslîT acuzi pe partizanii Iui baυIia dn ignoraițl șl
dn eea credință.
ca adevărate toate ieri ipostasele, atunci atitea itelurisii câte șl nucEnEm, în chipul aceste,
prin învățăluea
EPISTOLE
despre „drofilnțlie” se asigură și ucitatra duinezefrfi,
301 den șl Γesuno-ștrΓua
Treimii, adică exislucța concaciluntU a Taitiui, a Fiului șl a Duhului Siânl.
Prin aseasla, vreau totuși să fie convlesă șl Onor-bliftatra Ta dr un iucou, șl anumr cE
atât Domnia Ta, cil șl oricare ailuf din cel caee sprijină adevărul șl cu disprețuiesc pr bărbații
d-Γe luptU pentru evlavie, sunteți daleoi să așteptați cn inițiativa du ucleu șl de pacr să fie
luată de conducăl-ril Bisericilor, pe care eu îi socal „stâlp șl întărire -1 adevEruIu1”5 56 șț pe
caee-1 rrsprct cu atât mal mult, cu cât umil dictee ui sunt surghiuniți pintru că li sr aplică
despărțirea ca prdenpst557. Drept α^υα, Tu eugăi să eăiâi nepărtinitor față de coi și Ilbur de
eolce prejudrsaiU, pecieu ca st ce putui mângâia căcme cu gândul cE Duicezeu ni Te-a
dEruft ca pe un loiag șl ca a întărire în to-le·
EPISTOLA 215
CEten nΓuσiuI D-rolui508 509
^ο^Ε în -nul 375
îndată ce ai gătil prilej, -m trimis scrisoarem pe adresa nΓraminun-luIui bărbat ^ου e
comfțrlu Trrrnțiu, gândlndu-mă cE eș peovoce cai puține bănuieli dacă îc peableielu amictitr
1-eș ^οΐ, prin cijloclrea unor peeso-ce steăi- ce, dae, îc aceleși limp, vrând ca nici să nu
lipsească cu totul din acrestU acțiune preaiubitul feate Akeklas. Ai perdat, așadar, epistala
peeceptoeului dr impozitr din ordinul porercțiiar, care sUIătorește cu poșta pubiicE, cerându-
l cn cai întâi tcriso-rea să-țl îie pred-it țlr.
în legătură cu sEIătaria Rome, cu ttiu cum dr nu a înștiicțat-a lai
întâi pe înțeiepciunia Ta că, în tlcpul iernii, drumul e cu totul impe-cilc-bll, pentru că ținutul
dic Cocstanticopol și pică Ia granițele noastre e plic <e <uș- manU 5'’8. Dacii ee irebul să
ceargă pe lari, acui ar fi mamrntul· Nuial de-ar prici poeaiuUitui de Dumnuzeu șl frate -I
508/ Tini. 3, 15.
557. înlee -iții, aceasti nea situația Iul Muiutir -1 Antiohiui, Puseb1u du S-mos-l-, Gri- CaΓ1e du Ny^n ute.
509 Doroteit eiiacod și mai aeoi preot, eu- omul -c ieg<1ură mure Sfântu! Vasule si if1etutip, nΓ1cum șl îmlru ^^ΐία șl ^1 Sic Λnua·
558, Aluzie la n1e1dalu1 imeilloițiiloe șl iecursiuniloo COIICU, mmi -ins că ade.șiim nonu în gineeu adupți ai arianismului.
559, E vorba du Sî, Grigorie Se Nyssa, disper cmeu Sf, Vasiin cui Mari nu vorbește tal cam în msliul du turmiei șl îc mllu enΐslolu: 58, 170, 171, 200.
560. E vonlc de pαaα Damasυs-
561. isaυîia nea atuaci sul ^-18^^11 ^1 Omfiiohiυ dn ironiυm-
562. AcTiașl înrăit iitnigaal Eustațiυ c alungii pe naisropii ontoeocri șl din ți1υtuîiIn maritim— (din Omctic și ZiIa).
563. Mlaisliriin dn pe valea InisuIυi, îa cei— Sărite în tianînțn ^—η^ΐ ,1.11—, eiau 1^1 în griji Ι-ΙΙ-Μ mei 1—111, PGlnυt episcop dn UGbatta-
564. Activând pn lini— strici orloeoă1t PGtrυ a tt—rait L—iozic și υra iui Ataîviot și Eustațiut cf. —piti. 204, 207, 210.
565. Cf. -pist. 210.
566. Este impintioaant ce crlltoiil L-TIT c ΙΟΙ ^-η^ΐ Vatiln.
567. Cf. naist- 215.
568. î-sre ei mscri-n șes tâ-ărU1 rstrssU îe monahism, șl Pstru, șpίsnoa Se Seinsta.
569. Dssprs suf-rinț-i- Oiz-iș-, Ser moi siss morale Se nere ss plâegs Siâ-tul Vaslis, putem să v—Osm în diferite 0-snri-ri· A se veCen î-Oeos-il ea1st· 210,
214 șl 216, unOe ss r-ierU înCeos-iÎ ls smUrăniunile provocat- Os -estotorcinis 0- nnrsșt-r o ea1snoauiuί Atorvios 01- meonez.nΓeen1 precum șl 0—
„îneurnUSurn” nrestă Se Ciurtoeio lui Pauli- ae-tru senu-ui Sin A-tioCle, o șUrsi schismă Cur-soU vnso 40 0- nel.
570. Bătrânul -aίsșop Crίgor1-1 tetăl iui Crigoriș Teologul, murise în enui 374. îc urma snsstui ίsat1 Olul său, csis fussse hirotonit OUrU vois nn spi.sșop Se
Ssxίmn1 o „OuTlt” n-oșt-ptst șl Sin mno1n-o.
571. Probaiil șU ss face niuo1- is eomplsSsrss vrșu-ul snnun ea1snops1 vnșnnt1 ls none enișeii erou fonut- v1gίie-ț1· Psetuu numerotarea nnnos--lor Sfâ-
tuiul VssίIȘ1 o se veCso —pist. 188 șl 199.
572, După ΜΙ anune d-n. 16 -I UinaSu1ui I Ecum1nid, prin „d1uridi” su îcț111c1-u n1osaac111 α^ίνυ îc caSrul Bis1risii, icdienouct ά—^Ε nemu hirotoniți
ani erau numai hlroiuslți. P1d1-nsa Sală -^Ισο- (ΜΙΟΓ inauUooSac-ți) eon d-i1eisiou- (cf. d-n. 32).
573, A su vidra «ΐυ spusu SU Sfântul Vasiln și în cmn, 33,
574, ISui -nΓoni-i1 și îc ^η. 22, 38, 40, 42,
575, Cî, d-m· 43, 56, 57.
576, Mt, 26, 52. Dispoziție cult pnu- aspră și oarecum în dontΓ-άicțiu cu «ΐυ snus1 du Sf, Λt-nasίU cui M-ru îc d-comu1 1. A su veSe- -ί^, mni sus, 1nisl·
188, c-n. 12,
577, M-i pu larg, N. Mlliș, op. cit., 1, 2, p. 56 (can. 8, 11, 43),
578, Cf, can. 2, 8, 1143,54 și 56.
579, Idei .similaoe îc ΏΠ, 37, 77,
580, Urcnază deci țoale toiptili datehumecetu1ui, cî. can. 21, 22, 26, 79, 80.
581, Seimtui Vasiin m mai vorbit Seano1 ^οΝυι, asimănătoari îc can. 6, 18, 19, 20,44.
meu, Gelgaele, să căIEtareetcă pe i-re șl dacă no accrpia să c-educU el delegația în
peobleiele
302 acestea! Orisum, nu văd pe cicrva SFÂNTUL
c-re să-l p-atE
VAS ILE însoți, iar pe ui îi șilu cu totul
CEL MARE
ΐί^ΐ, de expeelență îc neob1eιe1r bisrricrșll^· Cord însă că însoțirea cu uc UEobat
cu simțăminte notile va Snszl n—specl și va fi d— focnt— man— folos, Daci - vonlc d—
un om mând-u șl îngâmfai, așezat pe un tron înclt’60
EPISTOLE 303 și dis pricina ac’-nsta
seatcυit1Son feți d— cel cane-l spun de jos cdev1îυ1, ce cn autea câștiga obștec dis
dlscuțill— unυi om ca Grigorie, cine halci s-șp— dn lingușirile nedemne de un om
Illen ?
EPISTOLA 216
CăSăT M—l—lÎT, Ța1sσoaυI de Oniiohlc
Scrlsi în cnui 375
Mult— alte călătorii pe cer— le-am făcut în ultimul timp m-cu îndepărtat d— pctri—·
Om fosi pi—cei până în Pis1e1a a-ntîυ ca, îrpn—unÎ cu —aiscopii din ccele părți, sl punem
în rânduieli pnobi—mel- legat— d— frații din Iscunia’6I· De acolo d-umui m-c dus până în
Poal, pest-u cl Eustațiυ produsss— d—siuls tulburări în Dezimos, convisgâsdu-1 p— muițl
<cnedisσ1ori> d— ecoio sl ss Iυp1 d— Bls—rlca soastr156g·
M-am nep—zlt șl până la căsuța fnctelul nost-u, <P—tîυ>, cane, p—atnu cl e îa nanopi—
n— d— N—ocezcne-a’63, a oferii locuitorilor d— ecoio motiv ds muiti tυ11uIaI—, lan
peatnu mis— oliect de adânci jignire’^. Iatîυcât unii <oemsnî al lui Eustațiu> au 1υaS-o la
fugl’6’, deși nu-i urmărea nimssi, s-n cnszuS cl noi am dori sl inirlm cu forța în oraș, eoritori
de a olțlne chlen și nece—rnți osaacieie ion.
La întoarcere m-c prins o ploile strașnici, eșa că m-am îmlolnăvlt rău atât din pricini
ploilor, cât șl de deprlransa pe cere mi-a provocat-o scri- soai-c pnîriti de ia RlsÎelt’66, prin
car- ml înștiințau cl pent-O acrc1zcs11 lui Pcuiis fusesTil aduse dis Opus anumite scrisorit
ca semn- aie unei oanecnn- autoritițl, încât aderenții acestei aaIt1d- se făleau șl se mândreau
din pricina 1^1.11. îa icnst sens s— propusei chici o mărturisii— d— credinți, cer— dacă cn
fi line primită, apusenii cn fi dispuși sl s— ua—escl cu Biserica noastI1· Mni muit, ni s-c
corunlcct totodctl cl c fost câștigat pentîυ ccuzi lor un om ri- 1^11, Ten—ațlu, c1Iυ1a îndaii
i-cm și scris ca sl-șl t—rp—i-ze elanul și tl-i informez pe cât mi-a fosi posibil, conscS, d—
spr— vicl—iia ior’67·
EPISTOLA 217
304 CUtis Άmί1Ioh1U1 dșspne
SFÂNTUL nnconcs
VAS ILE CEL MARE
Scrisă în seul 375
întornânSu-mU dic călătorie (Tusesem piecst până în Pont, pentru proile- msls de ordin
Pisirlcesn șl cs să-ml vizitez rudiIi568)1 pm adus înapoi un tnup cu totul zSrunninst șl un
suiist Odstui Os zaucΐumst5691 dan când sm luat în mâlcl scrisoarea Cuvioșiei Tais sm uitat
SeodstU totul, pentru nU mi-a fost Ost sU văd Simnele cslui mal plănut glas nintre tonte șl
ale mâinii nelei msi Οητΐ. Dacă m-s putut înviora în sșa măsură până șl o sniisosne Se a Ta,
îți poți îcchi- aui câtă voioși, snord eu unei întâlniri cu Tine ! SU din <Dumnșzeu> Sfântul cs
să cu aibă Ioc înti-un moment gtsu și ca Tu sU fii nsi șsne mU vei nhsme ! Dacă oi putea
njucge până ia nase iui Oufimiș0e1 n-an fi OsIoc greu să ne întâlnim anolo, nUci ștunni oș
scăpa Oe povara treiurilor Os sini șl m-aș grăii nât mai rspeOș să-i îmirUț1îez pe cel drag
mie. Ds 0^0—1, sxistU înnă un Simei none mU siliște sU mU Osplssez până le macianZ1
prinlne ritraTȘrii ceaștșptsti a prșniubitului de Dumnezeu episnop Crigorie1 despri nars
heion n-am de cs s-n retrns570·
Rșferitor ia omui Sespre care sm mal stat Os votiU cu Desăvârșirea Ta șl pentru nare al
spernt sU fie acum gata1 trebuie s“ știi nU, pe lângă o PoalU moi vechi, sl a mai Set recent și
într-o greș suTerInțU ia onhi, sșa încât, atât din pricine acesSel venCi Poli, cât șl a cslsi mai
noi, el o divenit nu totul niindinat pentnu orine Tei Se slujiU eor, 1 s-an fi putut UnnreSința·
De 010—1, momentan nini nu găsșsn aici altuL Poate cU ar Oi mal aine (cu toate cU nu
lUseS proiii- miii în ΤΙΊ]Ο noastuă) na oamenii să-și g“eeascU ps ninevs dintre si. Treiule să
ns gândim nă ei au rostit anele cuvinte Sin curSosoiȘ1 pș câ—O în inima lot el voiau cșea ce
au Oiscutat Se ia încșput1 ca sU is fie pus î— frunte unul Se-sl lor. Dană există nioeva
printre nsi Se curând 1ncrest1nnți1 indiierent dacU va fi ps planul iui manedonii seu nu, sU-
1 propună el. PregUtește-1 Tu ps—tru a-1 aves unOs ne vo 01 Se 0^01—, năci Domnul,
Cere-Ți dă ajutor în toati, își va Sa Car șl pentru acest 1unru571·
LI
Caeaaeulu privileeru le clerici au fast înșirați îc geneeei, iărE sE su facă specificări
<uasub1lu, precizând doar cE puelru cei cEzuți se pruvedr o singurE pudeapsă, șl acume:
dupunrru- dic seeviciu, fie cE au vrnun grad iurerhlc, fie că eăcân înlr-ue seeviciu fUrE
hiΓalonie57a·
LII
Fumela ceru în ctitlaofu n-a nuΓl-l grijă du fUluf ri șl a -vul putința sE-I saiseze, fie
aocal1nd că aslfei își escunde pEcnlui, fie că avea a intenție cu laiul sEIbnlict șl
ceomunească, să fie rudecalE pentru ucidere. D-r SacU na n-a putut purta grijă du făt șl dacă
acusta a murit dic pricina singurătății și pnctru că n-nsea cein cucesaee, maia să fie
1urlată573·
LIII ,
Văduva scinvE poate că m-a săvârșit creșeală prun mneu decă a iost silită la o a dau-
căsătarlu prin răpire· Cuctru aceesta mici nu va irebui s-o învinuim, căci eu aparențulu se
judecă, ci intenția· Firești că îl rămâne pede-psa datE pentru m doua căsEloeiu57F.
LIV
Duspru c-legaeille deasrbilu <e ucidere involunlnet știu cE nm scris nu de luit
Cuceenidiu1 T-fu și nu pal spune cimfc cai muit. Rămânu sE chibzulrșll dacă cErușli
pedupselu daiu, după p-elidulirilăț1le fiecErul caz îc n-elu, sau chiar le ierți du lal575.
LV
Cei cere pleecă st lupte îipolriva tâlharilor, dacă sunt cioeni îl -prii dr la împEetășacin cu
Cui Bun, i-r dacă sunt clerici îl depunum din treaptU: „Tot cnl cu scoate sabia du sabin va
muri”, zici Scriptura 576.
EPISTOLE 305
LVI
Oiul deru a ucis în chip voluntar, den apoi s-a cEil, liip <e douăzeci du ani va fi lipsit de
îmnărtăș-n1- cu celr Sfinte, ian cei douăzeci de -ci vor fi îiptoțiți necleu el îc chipul următor:
pateu -nl trebuii sE se „tâegulască”, stând în piciearu aiirE, la ușile iUceșufui de rugUciuee,
cerând credincioșilor ceru icirt să su reegn penteu el, ιErtuefsinάuaș1 astfrl făeăâuluge-.
După trucerea celor p-lru ani, va fi priill primire „escuflălani”, inșind îipenunt cu aceștia
vruie du cinci aci, Vruie de șaplu ani ve ieși împeuună cu cei care se praslumr-zE făcind
itlUcli· Vremi de p-lru aci vn sin cumai în nicia-re, îipreună cu cel credincioși, d-r nu va ^ΐυ-
fi ^ψΕΓ^ί,· DupE ce su vor fi împlinit ioalr acestea, se vn îipErlăși cu cule Sficte577.
LVII
Omul care a ucis itrt voie ve fi exclus vreme de zice aci du la Sîietelu Taice. Cui zedu ani
var fi îipErțlțl pectru el îc chipul urmUtar: doi -ci sr vn tângul, irul aci sa rEiâne printre
escultEtorf, p-lru -ni vn fi nrictΓe cel care se prasturcuază, uc an va sie cumni îc picioare;
după acru- vn fl admis 1- celu Sfictr578.
LVIII
Cel ce a săvârșit adulter vn fi exclus vreme du ciccisprezucr aci dr la Sffntelu Taler:
pateu -nl ve fi primire plângEtori, cinci aci va fi -scultător, patru aci vn fi cu cui care se
prasteenează, iar ultimii dai aci vn sta îc picioare, fără să ponlE lua iιpăΓiUșacia^ ev.
LIX
Dusfrâc-tul va fi lipsit vrume de șaptr aci <e îιnăΓiășan1a cu cele Sfieie: doi ani va fi
nΓinlre plângători, alți doi aci printre ascuftEtoei, alți doi primiri cel canu se proatume-zU,
iar uc an va sta îe picioare. îe al optulea ac va fi ^1- lit la împărtEșaniu580·
LX
Cu- care a drpus val dr îecioriu și Μ-α călcel făgăduința va puirucr în nocEință un
rEstimp eg-l cu cna cere a săvârșit adulter· Tot așa var fi ne<uns1ie și cele cire, dupE cu s-au
lrget să ducă viață de cEIugEnițt, își calcă Iugămâelu1581·
LXI
Cel care a furat și sr cEirște și-și drcumță el însuși păcatul vn fi oprit numai dr I-
participarea la Sfielile Taiee vrume de un an. D-ct va îi denunțai de altul, atunci va fi exclus
vreme de doi ani. în tot acest răstimp el va face mătănii și va sta în picioare, după care
poate fi primit la împărtășanie510.
LXII
Bărbatul care comite imoralitate asupra altui bărbat va fi pedepsit cu același timp
de pocăință ca și pentru adulter511.
LXIII
Cel care mărturisește că a comis fapte rușinoase cu animale va petrece același timp
de pocăință512 513 514 515 516 517.
LXIV
Cel care și-a călcat jurământul timp de zece ani nu se va putea împărtăși. Doi ani va
petrece cu cei care se tânguiesc, trei ani cu cei ascultători, patru ani cu cei care se
510 O se v—dnc CTIT spuse de N. MlIeș, op. cit., II, 2, pp. 113-114.
511 O tn v-dna ce c mai arnv1zul ^—ι^Ι Vătiie și în πη. 7.
512 Cf. πη. 6 ci Uf—nlυIυi Vcsiln.
513 Cf. cin. 29 șl 82 cin Uăânluiui Vaslln.
514 DntaI- vrăjitori nn mai voib-șl- Sf—atui Vasile și în can. 72 și 83.
515 O se vnenα aici și ηη. 7 ai Sf. Gnîgoiin dn ^sta.
516 Cf. și cai. 75 ci UfântuIυi Visii—.
517 D—taIG ^.11^11 înlin nud— ie mei voibeșlG UfantuI Vasii— și îa cin. 75, 76, 79, 87.
prosternează, iar un an va trebui să rămână numai în picioare, după care va putea fi
primit306la împărtășanie385. SFÂNTUL VAS ILE CEL MARE
LXV
Cel care-și mărturisește păcatul vrăjitoriei sau al otrăvirii va petrece în pocăință
același număr de ani ca și ucigașul și va fi tratat ca unul care și-a recunoscut această
ultimă nelegiuîre··’86.
LXVI
Cel care jefuiește mormintele va fi exclus de la împărtășanie vreme de zece ani: doi
ani va fi între tânguitori, trei ani între ascultători, patru ani între cei care se
prosternează, iar un an va rămâne în picioare, apoi va fi îngăduit la împărtășanie587.
LXVII
împerecherea fratelui cu sora va fi pedepsită cu același număr de ani ca și
uciderea588.
LXVIII
Cei care într-un grad de rudenie oprit pentru căsătorie sunt prinși în flagrant delict
de păcătuire vor suferi pedepsele adulterului589.
LXIX
Citețul eere ss va împreuna cu logoSnine se îcsicte de căsătorie va ii admis sU niteasnU
după o opriri Oe un ρη, dor va rămâne niteț OUrU sU pontă î-elcts în ΙΓΟΟ. Dană ss unește
pe aseune1 f“nă nUeUtorii1 va Ou suspendat din Tuncție· Aceiași negim se aplică șl
sIujΐSoruIu1590·
LXX
Dlscsnui eare ^1-0 spurnat iuceIe59i și nans o renunoscut nă a comis aeest păcat și
înaictș va fi suspendat din slujiși— saIe1 Oan va fi primit sU pentinipș Ia Sfânta
împăntășaclș deodată eu eșliaiși 010-001. ΆceIsîΐ iuenu e valabil și pșnSru pr-oȘi. DacU
vreunui e prins în ilsgnant Selict de pănet mai greU1 va fi depus, ÎcdiferenS es grsd ΟΓ—.
LXXI
Cei nene e nonștÎent că a săvârșit oricnre dÎntre pUcatșIe smintite șl cane nu Ii-a
m“uSunisit1 ci a fost nov-dit de șltnicșva nU Ie-a săvârșit, va fi pșOep- sit nu aceiași răstimp
de pocăicțU cu nere a Oost pedepsit nsi nare a comis scele Tapte.
LXXII
Cei nare se predă vrăjitorilor seu ucorn ca nneștie va fi pșSșas1t nu ans- iașl răstimp Se
pocăință ea șl ușignșÎÎ518 519 520 521.
LXXIII
Orlni—ș s-a lepădat Os Hrietoe și a eUlcat taina mântuirii treiuÎe să piVngU de-a lungul
înti-gll sole vlsțl și-l Ostor sU fscă pseUicțU, urmând să fls învidO- nlclt Oe împărtășanii aiis
în clipa nând or fi să pănUseesnU aeeastU viață ps urma nridinții în iunUtaSșa Iui
Dumnezeu593·
LXXIV
DacU ciceve dic cei cete au eăzut în pănotele smlntits mai î-sinte ss în- dreapSU1 făcând
pocăințU, nei căruia i-n fost unnredΐnțntU ds Dumcezeu putiiea de a lege .șl o Sșziega1
văzând cUlnța aUcUtosu1ui1 post, să se fană mai îngă- dυiton îat-u a-i rlcșona durate
pocăinței chiar fini a-1 osâad1t fiindcă istoria cυpI11s1 în Scr1ptυr1 ne învață cl cel cine fac
o pocăință mai asar1 dolândesc îndată mlia iul Dumn—zsυ’94·
518 Ci. șl coc. 6, 32, 51 șl 57.
519 SOV-tui Vaslis cu pΓee1o-scU îe ne eonstU onssstă „saurșpΓ-” o buzelor - aΓ1- stin- T-ren furișă 0- nsvs nșnurst ori ar1- simple pro-unȘnn- o unor
euvinse ^“ιάο^ί”. Unii nsno- nlșsi înell-U ae-Sru primo -ve-Sun1ΐtsS-· A ss v-See ns o msi reeomo-Cst Sfântul Vaslis șl în coc. 32, 51, 69.
520 ISei similar- și îe -se. 81 și 83.
521 Cse. 62 apost., 2 Sin. I Oe·.; 3, 12 Aneiin ste.
LXXV
C-l ccre s-a spurcci cu sora tatllui său sau a mar—1 saie sl307
EPISTOLE
n-elbi voie sl iitr— îa casa de
rugăciuni până cs su reauați ia purtanea lui n-dreaptă și ds 1—1-1111. După cs va fl ajuns sl-
și d-a secma ds grozăvia picatului, sl pstrea- cl trsi cnl în rândul c—ior πητ se tânguie, stând
în picloar— ia uși I1cașυri1or dn rugăciune șl rugând poponui cere istri psatru rugăciuss tl-1
fl— milă ds el și sl cdressze nenumărate rugi Domnului. După eceea, sl-1 ar1m—asσΐ a—n-
tru us răstimp de trni ini, dcr numai între cei ascultători, ascultând adică citirile din Scripturi,
precum șl cuvântul de Inv1ț1tυr1, și sl-i scoată apoi, fină sl-i judsce vr—dnlc de a sta împr-
uai cu csiiaiți ic rugaciuns. Mei t-ăzlu, daci vc cern-o cu lacrimi șl se arunci la picioarele
Domnului cu frângerea inimii șl cu tmerenie adânci, sl 1 ss d-a voie sl faci mătănii .ω
prosternări vreme de alțl Srei ini. Apoi, după ce va fi dov—dlt „roade vrednic- de aoc1-
1ațΐ”39’t sl fl— primit în ci zsc—iea an in rugiclun—c credincioșilor, dan fină sl ss poată
îrp1rtΐș1· După ce va rai fi stat ia rugiciun— în picioare încă aiți doi ani, Imareua1 cu
credinc1oș1it si fee, îa sfâeș1t, socotit vrednic de comυaiuaea Binelui.
LXXVI
Aσ—iași ccnon și p—ntru csi care iau pe ^1111—1— ior’96·
LXXVII
C—i cars-și iasă fem—in cu care se uaiss îa chip i—giult și căre-șl aduce apoi cita se
supune, după eot1rârea Dornului, osândei adulterului. Părinții aoștnl au ilsat anυmite
canonns, prin car— au hotărât cc c—i vînoveți sl stea un an în rândul ceior cne— se
tânguletc, doi ani îatr- ascultători și trsi ani îairs cel care se peostsrseaz1· îa ni șaptsiea nn sl
stsa în picioare împreună cu credincioșii șl așc sl se învrednicească d— adurerea (j—rifei
liturgice, η.ΐη.) daci s— vor pocii cu lacrimi’97.
594. Cum c tpυs-o îa acest— trei -pistol— trimise Uf—1tυiυ1 Amf1ioe1u (188, 199 șl
217), ^—η^ΐ Vasile tυ1i1n1azi că ss-nțlcil -st— nu .^Γΐΐα poc1ίnțn1t ci moeυi în ccrs tn fccs
na”. Ds acum, acest clasic dascăl ci „iconomlsl” cern a fost Κάι^Ι Vaslin, ΛΙΡΓ eαr1 aI—v—
d— η- noaiT τărnpțίO1ai de giniT (mal lins aτ1lrυ mentalllalTi rITșț11ΐ de astăzi), loțυș1
uanoil ul- 1τrțτ în —gali 11^11 aeîn υmαa1tmυi șl ίneυiLτnțα iυ1·
595. Mt. 3, 8. A se v—dsc cn a mni aIoaυt Ufaațui Vasile îa can. 67.
596. Cf. cin. 26, 21, 68, 75, 78, 79 ele Uă—ațυiυ1 Vaslin.
597. Can. 48 eposl. Să fin o contrazicei— îaiiT ^^^1 58 el Uăânțυiυί Vaslin șl îalin acet-
ic ? Acolo tn pIev—eeau 15 cal, clcl doar 7 ereai aedeap.t1-

LXXVIII
Λcreaș1 ruguIU să se aplice șl față du cel care iau în căsătorie d-uE surori, chiar dacă
nunțiii lor au loc I- ticpurf diferite5^·
LXXIX
Cei cane s-eu înnebunit cu patiim după lacele Ian vitnrge sunt supuși aceluiași canon, la
iui șl cri stăpâniți du patima nebununscă după surorflu lor599.
LXXX
PErlnțil au trecut suU tăceri poI1gac1a6°0, socotind-- faptă âobitaceescă șl cu totul
strUfnE du neaiul -ιυπη^, Mie cl su pare cE ea e un păcat întrucâtva mei ieri decât
desfrânarea, De ecere, e lucru îfresc cn acui vlnavați să fir supuși canoanelor, edict să stee,
pe nâcd, între plângEtori un an, întru cnl carn su prosternează trei -cl șl abia după ecrea sE
fie priciți la ÎcpEnlUdan1e·
LXXXI
întrucât în decursul năvălirii benb-rflor cuițl au slrlcel credința în Dumnezeu făcând
jurăminte păgânrșt1601 și gustând din anumite câncărori neprr- mlse cirn euseseră aduse îc
triplele idolilor, unde d-cneștu lagln, să fir și ei pr<ens1ți după canoanule pe cere le
proiulgeseră
308 deja iml du duiuit PE- rinții noștri, Șl anuin,
SFÂNTUL ceiMARE
VAS ILE CEL cari au îndurai o cocslrânguru
camplută, fiind supuși tarturilor, nefllnd în stere să rabde atâtea suiurfnțu după cu iuseseră
lal- tratațl spre a fi siliți sE su 1upe<e du Hristos, sE îie excluși trei -nl: cn escultă- torl doi -
ni, ca nΓosiUΓnați trei -ci, apei să fie adclși Ia ÎcnEntășamiu. în schimb, cui cere iErE să îl
fost constrânși eu trădat credința în Ducnuzeu, nu mâncat la casa άυιοηίΙ-ο6°2 șț au iăcut
jurEilntr cn șl pUgânii, άună cr se vor fi rugat tril -ni ca presturmeți și dupt ce vor fi stai în
picfairu -Iți tnel ani, petrecând cu dred1nciași1 la rugăciuni, să fie admiși I- comuniuni-
Blnuiui.
LXXXII
în legăturE cu cei cnrr și-au călcni jurământul, dacă nu iost necrnâiccioși iațt de jurăiânt
sub ^„ηα silei și a constnângueii, să îie sunuș1 unor prdense mal ușoare, cn sE poală fl
primiți după șate ani, Der decă nu trădat dred1nța
598, Cf, cam, 23 șl 87 ilu Sîâniulul Vasile,
599, Cî. can. 67 șl 75 elu Sfântului Vasile,
600, Prin „naI1cemi1” Sfântul Vasile su oeiiră In dăsUtorie - III-i ani ie cnl mult decât
etât, A su vidra mld, mai aos, cin. 4,

601, E vorba <1 epesleți, du pofmirsia dănooa s-a acunai sinodul Sin Accira, din 315, în
dan· 1-9, Pofn „Uarbmnl” su ίακ aluzie noobabil le icvazillu n1ΓșiIaΓ ani -Iu ^ΟΪΙΟΓ.
602, A idolilor·
Tără sU fi suierit cocstrνngeri1 vor sta întrș plângători doi aci, înste ascultători doi 0-1, apoi
ss vor309ruga vreme Oe einni ani Tăuă sU postăSFÂNTUL
sSuceVASILO
jertTa litur- Τί-“603, Cupă esne vor Oi
COL MARO
primiți ls eomuciufea Os rugUciunș· După es vot Oi PiUSat, Oesΐgur1 căință sincșrU1 si vor
fi duși s“ se împăntășiascU cu Trupul Iui Hristos604·
LXXXIII
Cei cens nocsuitU pe gCi-itorl și se iau după oiiceiurÎlș păgânilor sau csnș primese îc
nassiș ior pe unii oamenÎ pșntru Seenopșnitșa unor leaeuri șl pentru o purificare tneiuie să
cadă sub canonul csior șosș aci: un sn es plângători, alt an na asnu1tUtori1 ttei eni na
ptosternați1 apoi un nn stând la rugăciuni îc pΐciopre1 împtsună nu csi nredincΐosi1 după
cpre vor fi admiși Ia îm- pUrt“spnie605·
LXXXIV
Seriu toate aneste rșguii ca sU putem puns la încșrnanș rosOele pocU1nȘei1 eăci nu
judșe iunrUrlie Supă durat“1 ci sunt atșnt Ia felul pocUințși 605· Dacă păcătoșii nu vor să se
OșspantU Os năravurile ior, Oscă vot sU Ois mai curânO roiil plUnerllor trupești Sscât roii
ai Domnului și dană nu ss învolșsn sU trăiască după Ove-TCșlle, atunel nu mai există nici un
semn nomuc între noi șl ei. După mini, în mijlocul unui „norod nșssculsUtor .și împotrivă
grăitor” m-am învățat s-sud cesa ns ne spuns Domnul: „Mvntu1e.ște-ți suiIetui tău !”6()7,
Dsei noi nu primim să mergem ia p1șrcan1ș împreună eu unii ca aeșîtia1 ίί, tșmvnSu-nș
Os SrșsaSp JudecstU .șl avâ—O mersu însintea ocCiior ziua nsa înfrinoșătă s răsplătirii
Domnului, noi nu vrem sU plirim Osodotă cu pUeaSsie ο^οιη61^. Căci Senă nu ns-au învățat
pe noi nel, î-Tr1no.șetș sie Domnului și nici bUtălis atât Oe meri nu ns-au fănut să îfțeiegem
că Sin piinlna OUrUOșiș- gllor noaeStș ne-a părăsit ps noi Domnul șl —e-e lăsat pe mâna
1111011101, eă poporul o fost Sus î— roaie ia vrăjmași șl s-a Sat rie1p1t116091 aent1u că
nei cere purtau numslș iul Hr1etoe —u s-au tușicaS să fseă sstfei Se Tapte, dană n-su
rșcunoseut șl Oseă n-au vrut să înțșieagU faptul că Oin toaSs scșste prlcl—i a
603. Compsuâ—Ou-ss ceiș prevăzute io cac. 64 oi SOVetulul Vasile (uede avem 2+3+4+1
= 1)), sici ovsm 11 nei (2+2+5+2 = 11 ρ-ί).

604. A .se veOss șl ș-1- propus- pil- -0-. 10, 17, 29 .șl 64 al- Sfântului Vasile.
605. Cf. șa-. 65, 72.
606. ls. 65, 2 (-0. 1914).
607. Fac. 19, 17.
608. A se vșCso mal sus ceiș spus- în cse. 74. Oricât Se ssessic· e formulat erszul Sfân-
tului Vaslis, el ecar1mp totuși o aiser-ativă șurojonsă, Ser șl îecu-zUtoare în biruinșp bi-elu1·
609. AluziA euzai îi pălili ca ele îezbl o-zi și tis desțsămste m^n-ru - puuea butei pu uare o
Sucea împăratul Volscs, îe fața eănulo însuși SiV-tui Vaslis SăSuss dovadă Se mult euiei șl
0- Semf1Sat-·
venit puste noi urgia lui Dumnezeu, atunci cu mai avem comun cu astfel de oameni ? Ci
totuși310suntem doritori să-i îndrumăm zi și noapte în public și în particular, dar să nu
primim să fim duși împreună cu răutățile lor, ci mai vârtos să ne rugăm să-i câștigăm și
să-i scoatem din cursa vicleanului, iar du nu vom putea face acest lucru, atunci să ne
sârguim măcar să ne mântuim sufletele de osânda cua veșnică.
EPISTOLA 218
Căire AmfiIohlu, rplscop de Isoniuι
Scrisă în primăvara anului 375
Nevoia pentru care a venit la noi fratele EMan a fost rezolvată du ul singur, fără să
fi fost nevoie de nici un ajutor din partea noastră. în schimb, prin aceasta el nu-a făcut
două bucurii: în primul rând, prin faptul că nu-a adus o epistolă de la Cuvioșia Ta, iar
în al doilea rând, pentru că mi-a dat prilejul să-Ți răspund la scrisoare. De aceea, prin
venirea lui salut iubirea Ta cea adevărată și SP neuitat și Tu rog să mă pomenești în
rugăciunile Tale acum când, mai mult decât oricând altădată, am nevoie de ajutorul
Tău, pentru că starea organismului muu, cars s-a înrăutățit mult în urma drumului în
Pont6i(), e o urmare a insuportabilei mele boli.
E mult de când tot voiam să fac cunoscut înțelepciunii Tals (și n-am uitat acrst
lucru ca și cum un motiv mai important mi-ar fi distras atenția de la el), acum însă îți
atrag atenția să trimiți în Lycia un bărbat serios, care să observe de aproape care sunt
adepții credinței celei drepte522 523. Căci poate n-ar trebui să-i trecem cu vederea, dacă
sunt adevărate toate câte mi lu-a istorisit cineva dintre credincioșii care au venit de
acolo, că, îτdspărtându-se cu totul de doctrina asiatică524, au de gând să treacă în scris
la comuniunea cu noi. Dacă ar fi vorba să meargă cineva pe la ei, atunci să caute în
KorySaloi pe Alexandru, episcop provenit dintre călugări, în Limyra să ia contact cu
Diatim, în Kyroi să-i caute pe preoții Tatian, Polem™ și Macarie, în Patara pe
episcopul Evde- mon, în Telmeson pe episcopul Ilarion, iar în Felon pe episcopul
Lolian.
Pe aceștia și pe alții încă mult mai numeroși ni i-a citat un prieten, declarând că au
credință sănătoasă, de aceea am dat mulțumire lui Dumnezeu pentru informare,
văzând că în ținuturile Asiei mai există încă destui care nu s-au sauecal cu rătăcirea -
rezieL Α^ιη, daci nste potllll, sl o cercerț1m, arțeplând, fără sl CrlmllTm sσr1socr—c; odell
cn ne-am convins, vom irlmii— o scrisoane șl nn vom sili sl invităm pe unul dinlr— ei
asslnu c se întâlni cu noi6I3·
Fie cc toctn cnl— ce privesc Biserici cea prnciυ11i1 noul dis Icoslum sl mnangă îs lună
nândυϊaI1 șl le iϊ1pυ1 lor! Prin Tis—, .1^111 iotodeti p— Soți ci—ricii și coialorctorii
Cuv1oriei Taie.
EPISTOLA 219
Cită— dn-Ol dis Samosnin
Urrisă în inul 375
I
Domnul, C—i cap— rândυϊește toat— cu măsură, nu n— pυn— la înc—nciri mai muit d
—cât îngădui— puterile aonstr—t cl îiceancl ocazional p— cel ce ^ΐΐ p—nteυ cisdlnțl, fini sl
îngăduie să fi- ispitiți mni gn—u decât 1— nste put—nea; Ei arestecl cu măsură 11^1111—
cu 1Îutuna614 c—ion care treluie sl erat— dncă îa timpul suferințelor păstrează pentnu
522 Duspru acest drum în jurul Neocuzareei Pontului ne vorbesc mai multu epistole. A se vedea, între ele, nr. 216, 217, Sar mai alus 204, 207, 210
etc. Cazul lui Atarvios și în general al credincioșilor din Nsocezarsea l-a urmărit mult pe Sfântul Vasile. A su vedea și indiculu lucrării noastre.
523 Aceeași problemă centrală urmărită Su Sfântul Vasilu: organizarea unui front comun antiarian.
524 E vorba du psuvmatomαhi, care nu admiteau divinitatea Sfântului Duh.
Dumaez—u nscunortisța Ic cere ane drept; îa .chlml, și-a erltct bunăvoința rei cles îs
eotănâpen
EPISTOLE
p— care c iuat-o în legături cu voi, seîagădυiad311 vrăjmașilor sl irlmlti asupna
voasCnă o pri- goeni c capei asprire pe unii î-cn put—a doborî seu ie-an clătiai credințe cea
întru H-istot. Deci, tociai prin făptui cl v-n scos îa față nișt— vrăjmași ușon de înfrânt, Duma
—z—υ v-a aIegΐtii - peatnυ linulața p— cane o v—ți dolandi asupri lor - năspiata 111^111.
Den vrăjmașul corua ai vieții voastre, cin— s— ^11 cu pnoanϊi1— vocsie— ιη^—^ίιί
împotriva luaitiții iul Dumn—zeu, când vă ved— cl respingeți ce un zid put—naic atacurile
iui —ătτeioaIT, își dl silințe să sconn—ascÎ îalr— vol prilejuri d— ceartă și de υrât1 n—înț
—iτgτre· Lc îac—pυt, e—i—i— acestea per ilnuat— și ușor de vlad—cni, dcr cu vrerea —I
— cr—sc, fiind nutrilT de dușmănie, șl, ariitn-un proc—s ΓΡΙΤ^, s— schlili îstn-un rău cu
neputință d— vϊndecat· Așc ss fecs că r-am holănâl să vă încurajez prin ac’—a.s- iă
scrisoare. Dacă cr fi fost cu aulințăt aș fi venit eu până acolo și i-aș fi rugat eu însumi penleυ
vol. Dan pssleυ cl împrejurării— au îngădυϊe ccesi iυceυ, vă trimit aceste rânduri cc o 111^1
de lislis, așa încât, gâidisdu-vl ia înσu- răjlnli— m—i—, să pun—țl capăt tuturor
vrăjmășiilor cere se pol ivi îalr— voi61’ șl să-mi ΙΓΡΙΙΙ—^, c—t rai îa grăbi, vestea 1^1 cl iți
lisei d—oaanSe îsvϊsυϊ- niie recipeocs·
613. E șl acnastc o dovedi a il-slnll c—1auiυi dn acțiυne c Ufâaiuiu1 Vasii—. bnovϊar11is
vesiics ele Atlsl Mici si1tsαυ mal ϋΐι în i—g1tυI1 cu Anhiepisroaia din ConstaniinoaoIt υne
— călnall și 1^1 șl pa—v1ștomșeii —Icυ foșniT n1,ta—aeiți-
614. Ps. 79, 6.
615. Poale că VI1j11ri1ie s-aυ ΙΡΙΡΙ—.ΙΙΙ ici cu pυt—n— în Uα1osαtαt dupi aiȚcaI—a —
ai■t- coρuiυi ion îa —xli (374).

π
Un luceu vre-u să-i știe înțelepciunie vaestră: în i-ța lui Ducnrzuu se SavrSeștu - fl i-rr
cui c-re se pinecU smrrft înaictra anΓoanrIui său șl cere nu su rușineeză sE-șl la rEsnunderea
în iața învinuirilor, chiar dacE ulu nu suct adevărate, mumai să dUrulascE Bisericii Iul
Duccezuu marule folos al ^^1, Să su peoducE întru soi o UunE cocputițiu, <anuie> carn sE
fiu peicul în măsură sE fiu chumat fiu -I Iul Dumnezeu, pΓacuΓânάuadi aceestE âumnitate
prim i-curea sa du pacu. Du mltfui, preaiubitul de Dumnezeu episcan616 v-a descris
fucrurlIu așa cum su cuvine șl vă scriu din nou ceea ce credu cE treUuiu să vE scriu din
periea Iul. Der ηί^ eu, cErui- ml-e iost dat sE fiu ini apropini du soi, mu pot să mu mă ^ΓΙΟΙ^
de nrab1eιe1e voaairu617. D, mcer-, când ^υαινΙα- vfosul irate 1noάi-con Tuodon a vuelt șl a
spus că Biserica voastrE υ^υ în suie- rimță șl în tulburare, întristându-ne brusc și îilmd răniți
du a adâncă durere în inliă, n-nm putut păstra tUcerea· V-am înSemcnt deci ca, lăsând
deoperie orice dezbatere judecătorească, să statorniciți ian nace- dintre voi, ca sE nu ofuriți
motiv du bucurii vrăjmașilor și sE nu trădați fala Bisericii, sare su trâmbițează -cuc în taată
iumee, că tați, ca și cum ați fl stăpâniți de uc singur suilet și <u o singură inimU, ioElțl înte-
un singur teop618. întrug poporul Iul Dumnuzeu, oncunl - fl-țl în demnități șl cagistraturl
politici, ca și întreg coenuI ciuricaf, îl salulEm prin Eviavln VoastrE și-i îcdemeEm să
rEmâeE așm cum i-em știut. Nu Iu cerem niilc în plus, puctou că îccE de ini în-iniu am iăcui
impesibifE oricr întrecere din pricim- faptrioo bune pr cmoe le-au săvârșit înaintu.
EPISTOLA 220
CEiru cui Sin Bunoia525 526
525PuaeUiu SU Uαcosαtα.
617. Όκί, Supă n1ecen1a în 1x11 a iui Pus1Uiu, grija de Biserica Uacosal1i a 1uatta Sfântul Vâslii·
618. Aș-Sgr, atât timp cât a ίσ^ upiasonu1 în mij1adu1 loo, ei nu îast uciți.
526 Deși le mure disirin(ă HfcrEia, re- iocaHtI^td— Hali- din îsiî, loimși SfUd1iU VesUe emuli căU ^Εου-ΜίΕ îc coeSicță (în anul 374) pe episcopul
Tuodat (epist· 185), imo acum pe îτuclm.ții comunității·
619. Acest preot cult s-ă-se în legătură cu Epifeniu, episcopul Ciprului. Din păcate, mai
^ο^Ε îc emul 375
Doinul
312 - lEs-t drept lingilior celoo cari n-auSFÂNTUL
ocazia sE se vadă față cătrr iațt cacum1d-rea
VASILE CEL MARE
prim acrisalre, peic carn poți fi luiimat nu atât în cele exterioare, câi mal nins în slănilr
interioare sufletești. înS-tă cu am prliit scrisoarea Evlaviei Voastre, am șl îcțrlea cere-f
situația la vai și mm pus la icimă dragastea cr v-o nuΓtăι, iUet a avra cevalr <u un timp prea
lung pentru a fece din -ceasta un obicei· Ne-am apnics de άΓ^ο^υ pentru fnucusuțe-
sufletului vostru dupE chiar ace-slă dispoziții sufletească pnezentE îc scrisori· Pn iâcgt
acustu lucruri acoise, Sr ecust ful fiind elu, iscusieța ioațiier mijlocitori <îețou coi> nn-n -răt-
t încă și cal ^-Γ situația de 1- val.
târziu el va fi rmee-ecat în lupte dusă împotriva Sf. loen Hâieoetgm. ,

620. ls. 40, 6-8.
* > novodă prin care: sc aniti cât de departe ΡΠΘ-^ Sorin laSfantului Vusii e dea P-S-
tra unite-sa de credință și de simțire ortodoxă până și în ținu-uâils Siriei, din cere iacsa parte și episcopie de Bsroia. El încurajează poporul într-o vreme
când le lipsea episcopul. A se vsdsa și SPÎS-OISIS 185 și 220.
621. Mt. 5, 15.
622. II Rcg. 2, 30.
Căci prepiuiisul și preașv1avΐoeu1 no-sIujitor ei -ostiu, preotul Așanΐos6191 mi-a spus
mol 313
multe, istorlsindu-mi lupta zilnină și stăruința vosstnU putincică îc Îridicța 0risptU1
SFÂNTUL VASILE COL MARO
Tapt nene o sădit în noi atâta admirații șl atâta don Se o ne Punure de Trumusețile existenSe
la voi, înnât ns nugUm ie Domcui să ns oTirs ocazie pșntnu o Tane ίucopSinȘU prin proprii
șxpdnidnță nu lucnurlli de le voi. Și nu mi-o voiiit cumel de slujbe Se Ia ο^ηΓ, ni și Os peșes
și înțeligerep cere domnise între tot poporul <de crșOicnioși^ Se noilețea șora-terului cdion
ce vU conduc orașul șl rânduÎșlilș după voia lui Dumnșceu· Firl-s Se Bis-nica în cari cu ss
aOlă Osnat astOdi Os oameni șl sU ne tugăm na scsastă liniște să Ois rșspșntatU și mai
dșpartȘ1 ostisl încât calităților pe cene le-ați OșmonstraS în timpul luptei, s“ le Sațl o
ίonticupre1 buÎurându-vU Os sis în vreme Os răgaz. Căci ss cuvine cs expșriențele greu
suportabile din viață sU producă plUciri nelor cs-și aduc aminte Os ele. DeoeamdatU1 vă
îndemnăm sU nu vă pierOițÎ nursju11 să nu dezcUdUjSuÎți Oață Os eocticuarșa relșior !
Aproape sunt nucucÎle șl șprospi-l ajutorul Domnului. Stotonclcle lunrunilor omeniști e Se
snurtă Surat“· „Tot trupul șeSe ca iaria șl toată mUuirea Iui ee floprep câmpului. Ss usucă
iarba, Oloarea se vestejeste1 Sar nuvâctul Domnului rămâne în vini”620· Să ce legăm Se
porunca ns rămâns, să Sisprețulți pparențp none tisne. Pilda voastră o î—tUrlt multe
B1seriί1· Fără să vă deși seama v-ași strâns bogată răsplată, pentnu nă ați întărit în râvnă
tonmai pe nei niexpșrimentpțΐ· Bogat este RăspiăSitonul și î— stors să vă dea vișd—lcș
răsplăți pentru nivoințelș nu cete v-ețl luptat.
EPISTOLA 221
CUsrs nsi Sic Bemia’1
Scrisă în enul 375
V-om ίunosίut1 prșs1ub1ș1ior1 î—nă Se mal ΐηο^—, Supă nredinȘa voastră cea
rșnumiSU și după nununs cu cars ÎI mărturisiți pș Hristos. Poete șU va zlnș Îinșva dintrș vol:
„Cine a putut transmite scșst lucru atât de OșpsrSș ?”. însuși Domnul a făcut onest lu-ru, Ol
ΟΟΓ—, pș csl ns crșd drept în Ol ssșcânSu-1 ca un sίesnin1 ians na lumine să sSiălucdssnă î
— toaSU 1^—0621. mu-ί oare un oil- nei să fie ptonlsmoți biruitori csl Îsre au aiergpt mai
repșde șl șplitatia munnii n-o Sau oare nsl O-stol-ici ? DacU pentru astfel Se vredniÎli și
pșntru altiiș Se
felul ion rămân— n—ștecnsi amintirea, cum au-i va fac— v—siiți Domnυi în toată
iumea pe cnl cn cred drept în Hristos, d—spn— cane314însuși Do1nυ1 zic—: „Eu
EPISTOLE
anecmΐnesc p— cei cn Mă anscm1pesc pe M1ne” 622, î1peărtiind d1mae—un1 cu naz
—le socneiυϊ lucunic ΐ^ίια ion cane stnΐ1υceșts ?
Ați sporit și mal mult dorința mec dn a vi vsdea, anstϊnzâsdu-1i șl îs scris, șl anum—
pristn-o ^ΙΙ-Ι de scrisocne, în can—, ne1υ1țu1isdυ-v1 sumai cu luptele cnt—nioais pentru
credinți, ați zugrăvit minunii o și mci bogată și înflonitoere tărie sufl-t-ascl psntnυ credința
cea adsv1nat1· De eceea, ne lucurim ailluei de voi șl ne -^11 ca Dυ1nez-u, Cnl a—sl— loal
—, eie Căruia sunt șl lupte și aineganec șl ^^11, sl vi insufle râvni, sl vi d—c putere sυfl—-
lului șl sl ducă lucnanea ic depline apiolaie din pani—c Lυi·
EPISTOLA 222
Cllr- 1oruilorϊί din Chalkis527
Ucrit1 în caui 375
Scritoin-c cnedlscioșiilon voasli- i-a găsit îa viere de n—slnϊrle, dcr m-a învioiat așa cur
c—i— câl—va Iaghiț1lυri de apă 1^11- pe gâlυ1 cailor ds cursi îi liniștesc, cal cere, îa scuria
șl nepida ior respirați-, îsseϊl îs cmiaza mar- arafυ1 din t—r—aul stadionu1u16g3· Am
Iΐsuăiatt nșadcn, șl noi ușureți când ai trecut peste o etapă de prigocnl și acur ar ral prins
curaj în urma ceior ce an-ațl scris și ae-ai întăpîs, aducâadu-ae aminte șl de iupt—i—
voesiee, așa cl îa f-lul ac-sta voi reuși sl ducsm șl noi, cu darzsaie, ^ΐη cane ne stă în față.
Pânjolui ereziei caie a pustiii κα ral icre parin c Rΐs1eiiuiυ1 c îaσeput sl s— faci simțit și
în ț1nulυnϊie apropiat- de noi, misiulnd totui îa calea sn și amenințând ncum sl aprindă șl
Bisenlcii— din Caaadocϊa, pe care ie-c emoționai până ia lacrimi furui țiaulurlior
Iaveciaale6g4· Acum flăcării— stau gate sl se întindă și ia noi. O, ds is-er întoarce Dυ1ιnez-u
cu suflarea gurii Saie și ds-ar sting— flacăra acestui pâejoi rău !
Dan clns ar fi alâl de fricos șl alâl ds laș sau alâS de aelaițici îa sleldaaiiie atletice, încât
sl nu se sirii ral îaiirll în lupii prin aciaiațiiie voasire și si nu dor—asci c fi Iaσυaυnal ca
liruiior deodată cu vol ? Căci vol iți areiuai cei dintâi —chlpirealul peilrυ a intra în areaa
luptelor pealrυ dr—aaia credinți, respingând η-aumlraiei— atacuri ale -reliciior șl îndurând
dogoarea apisllocre a ispitelor, alâl vol, conducătorii Blseeicll, cărora v-c fost încr—dlnțcli
grija
527 LoccliteiT sίiυαii îa aIGajma Anilohlnl (Sίrία)-
623. Nu-i arϊiυi caz Sf. Vasii— le imagini dia vieți spoitlvl. AtlăGit îa na1sl· 154 și
164 se voileșie dntaIn „anlrnioi” (νλΕίπτίϋ). SG știe cât de adâ1r c dezvoltat Sf. Gris. de Nysta nxaIntίa aaυiίn1 c „epTctcznl” (Filip. 4, 13. Viata lai Moise,
îa ,.RU-B-”t 29, 21 șl urm)-
624. Chlnn dacă aαnG foiall (Y. CoυIloinG- op. cit., Iii, 6), plasticitatea iiiglall nu te poete iiLieυ1- C1ieυIα ai cane Uia1iυ1 Vaslin î1eru11 le pitlraesc
υ11liț11 dn ^^1$ —st— împinsloanaii.
625. Puține persoane Sin culu cu care a avut contact Sfântul Vasile i-au provocat atâtea decepții și atâtea supărări ca Eusta^, deși, chiar și Supă ce
se Sovedise că în ascuns îmbrățișase arianismul, Sfântul Vasile n-a ezitat să încerce a-1 primi în comuniune. Poate să fi fost și o lipsă du tact în modul Su
a proceda al sfântului ? E gruu Se spus.
626. Iov 3, 1.
627. Ps. .37, 14.
628. Ier. 5, 4-5.
629. Ef. 4, 13.
630. ls. 42, 14.
631. Ps. 123, 1-5.
632. ICor. 1, 20.
633. în smerenia lui, Sfântul Vasile se condamnă mai mult decât trebuia și decât spunea Sf. Grigorie Teologul despre petrecerea lor la Atena. A se
vedea și cele spuse de Sf. Grigorie de Nyssa, Viața Sfintei Macriiia, p. 17.
634. II Cor. 4, 10.
635. N-am putut adânci legăturile Sfântului Vasile cu Eustațiu du Sebasta ca îndrumător pe teren ascetic. Amănunte la J. Gribomont, Monahismul
in sec. IV, în „Studia Patristica”, II.
636. Deși au fost destule. A su vedea Milaș, Canoanele (Sin Gasgra etc.); V. StufaniSis, Istoria Bisericească, Atena, 1959, p. 160 ș.u„ în limba
greacă. Devenind un mare admirator al monahismului, Sfântul Vasilu exagerează atunci când vorbește dispruțuitor despre școala pă gână pe caru a
urmat-o. Dacă n-ar fi frecventat școlilu păgâne scriurile lui n-ar fi atât Se valoroase, cf. Y. Courtossu, op. cit., III, 12.
637. Ca și în upistolele 204, 207 și 210, Sf. Vasilu cel Mare facu rufuriru la tradiția curată a învățăturii cruștise, pe caru, prin mijlocirea bunicilor
săi, a primit-o direct de la Sf. Grigorie Taumaturgul.
alterelor, cit și flecari <in mulțimi, ca și Sintrr cel puternici· Căci se prtres la vol Iusouoi
iCtr-aSesEr
EPISTOLE
minucate șl vorScice de țoală leuSm prin iaptul că315 sunieți uca întru D-mmul, atât
cri cere coc<us, cât șl cel carea1 urmează în chip umanii· Drept acrea, tunțeț1 mni ieri în îața
atacurilor «ΟΕΟΙ^, neIEtând în fața for nici o spEeturU la vorunui <1n voi,
De αχια, ne nugEc zi șl noapte îipEratufui veacurilor să pEzeescE napooul intrgou îc
credință, dar să pEzrască și integritatea cienuiul cmre-t conduce și cere p-irtă grijă cu trizvie
<e taale lăSuIanele trupului Bisericii. Când ochii își îiplicrsc datoria, atunci Ι^Γίου- lâimifor
se i-cr cu destoinicii, mlșcaora picio-eelar r Ie adUpost de orice pUșlee goeț1lă și nici o parte
m teunuIu1 nu-1 Ι^^Ε de grija cuvucflE.
Dr ecrra, vă rugăm ca, în cura ce faceți și veți fecr, st fiți strâns uciți unii cu alții, cei carn
ați primit grija de suflute să stați lâcgE ri șl să-l asroț1ț1 ca pr fiii voștri iubiți, iar poporul să
vă pătțrrze resprctul și cinstea duven1tă părinților, încât în aceastE cinucalE comnorl-re -
Bisrrlcil st se lenținE, pe de a pente, puterea și statornicie cordicții îc Hr1tțos, i-r pe de altă p-
oie, să su it- oească mucein Iui Dumcezeu șl să snoreescă și să su înmulțească blnulu <rn-
gastei. Câcd vom -uzi du acustra ce soi Uucura șl coi de dorștere- voastră îc Hristos și, decă
ni se va eâcdui să mal oUmâcri încE cu trupul în luiea ace-s- tn, fie ca vrrodată să vă vedic în
pecie lui Duicezuu ! Or, dacă ci se ve cure să pircUi dr aici, atunci fir ca st vE vrdrc întru
sloEfuclrea sfinților, încununați îipreuct cu cri ce s-nu ΐΐ^ί^ întru răbdare, prin iteturii de
fapte bune·
EPISTOLA 223
CEtru Pusi-țfu, un1acσn <u Uub-aim
I
„Vrucu uste sE taci șl seeie estr să grăieștl”, zice cuvântul Ecclezlastu- Iui625· Așș șț
acuc, După α a trecut dustuIU srecr de tăcree, a sosit vreiea să Srschid și eu gura ca să
SrtcopEΓ adevărul despee ucele îepte caer cu sr cucotc· Pecteu că și maeele Iov și-a dus
cultă vreme suferința în tUcree, do- vidinSu-și bărbăția ΐσ^αΐ în stăruința cu caee și-a îndurat
cele mei insu- noΓțeb11e dureri, dae, după cr rEUSese atât de luit în tăceee șl și-m dus
chimul, nEsțeânSι--1 α^^ în adâncul inimii, pică la unit totuși șl-a deschis gura și a <at apel
la luilcă ceia ce toți știu626.
Șl iată nU a sosit acum și pentru noi ei treiișa an Os ^η-Γ-, clipa Pine ve- citU1 ÎnvidiÎnd
Osia prooroeului atu—nl când zics: „TUcutu-m-am ca un om ns nu euOș șl nu ane în guta
Iul mustiăul’^, Destul om lăsat îneCisă în adâncul inimii Surerep pe nare mi-o provocat-o
defUÎmarea 00^-1101. Psctru nU, înSr-adevUr1 defăimarea îi înjosești pe om șl îi tuiiurU cu
totul pe cei sUimnc. Or, Oscă Sin deTUimare izvorăște uc tău atât di mers încât doboară
cCian și ps omui desăvârșit (nUni Ia șcșst bUrlot treauie să ne gândim atunnl nând vorilm Se
om), pe -si sUrani1 adlșU cei lipsiți Os învățăturile îcnlti, Supă cum spucs proorocul când
zice: „poate cU ncșșSia sunt niști bisțl necoroniți pentru că nu nunosn legșp Iui DumcezeU1
de scssa sU mșrgem la csi msni”628 (pilc cuvântul „sărman” înțșligându-sș eei lipsiți Oe
micte și mai 11^ gândindu-se le nei neSs- săvâtșițl încă penSnu omui nsi lăuntric șl nepjunî1
înnU ls măsuna depiÎnU o vârstii PUibatulul desUvârsit)6291 el 11——, Sespri aeeîSia
spune Scriptura nU sunt purtați Sintr-un loe într-altui și ss clatică întruna. O mal aine să sufăr
Surerea în ^ί-η-, nădăjOulnn până la urmă nă defăimătorilor 11 ss vor îndrep- Sa faptile.
Pentru nU aveam impresia nă cele spuse împotriva mea nu venșau din răutate, nl din
nșnucoașSetea adevUru1ui·
Dor pentru nU văd nU Sușmăcla lor crești nu vrșmea tot mei muit și cU nu ls pers Seloc
rău penSnu nel, vorilts până enum și nu numai -U nu ss gâ—desn sU repane neie pitre-uti1 -
1 înnU ie întărisn și mai muit na să-ml Oistnugă reau- tsția între 01011, Os seeea tUeerșa nu-
mi mai sparș ne een mal ί-Οί-ρ^. ^-η vs—lt în micte aeum 316
EPISTOLE
spusa ptooro-uiui Isela, seoio
unOs giălește: „TUnut-am multă vrșmȘ1 stat-am Iΐ—iît1S și mi-am stăpânit tUndrie, Oar
opre voi tăcea tot timpul ? nhi-uitu-m-am na o Temiis în dureriiș faeerπ”630· Fie ea să am
anum porte de amândouă: pe Oe o pares, Se răsplată pentru ^ί-Γ-, iar pe Os sita, Se putșrea
Os a Semasca erezia1 pentru ca în Telul sceste să se poată seca omanul mincinoaselor
îcvlnulni nare se porciserU împotriva mea șl ea să pot spune șl eu cu psaimistui: „valuri
înspUimântUtoprș su trșcut pșstș sufletul meu”6311 ier cu ceva mai înelnte ss spunee așe:
„de n-ar 01 iost Domnul cu noi atunci nând s-au rÎdicaS oaminii împotriva nossttU1 poate că
de vii ne-an fi înghițit pe noi șl ape ni-ar fi însnat pe ηοΐ, șuvoi eu fi Siicut peste sufletiie
noastrș”·
II
După ne ml-am cCsiSulS mulți ani din vlaȘă nu iueruri Seșarte și î-ttșsga tinereȘe mi-am
rlsipit-o eu truda zaOsnninU Os s dobândi învățăturii, înțelșp- niu—11 (lumești, n.tu.),
despre nete Scriptura spune că-i nebunÎe față Os înȘelep- nlunes ess adevUratU6321 m-am
Srez1t1 în sίârs1t1 ca dintr-un somn ăOVnn și
li-ai îndreptai privirsa spre mîausala iumlal a adevărului evanghelic, aaoi, cosvingâsdu-mi de
zădărnicia înțelepciunii prinților arGtSui vecc șl a măririlor lui lnGr1loanG, il-ai deplâns
aransic icmGniabila rea vinț1633, nugâsdυ-11 <ia Cel de sl-ii fie hlnăzilÎ o 1^1 îaeIumcne
spre ruaoașleI-a dosms-
lon dnepl—1 credinț—. îs prirul rând, ii-ai dat silința si-ii îmiunillțesc oli- celuiile, cane mi
te pervertiseră îs urma Isee1υagalu1ui costacl cu oamenii cane su dureaυ o viață pnea luni.
Citind Evanghelic și înț-l—g—ad cl cel rai lua prilej penlnu dstivanșir— este sl-ți vinzi
averile șl ti îipinți busurlie cu frații aflațl îs 1ϊaturi, ier îs viața plmâsleasci sl su le îngrijorezi
d—1or și sl su ie iași robii de lucrurile dis ^ιτι acTista, li-ai donll sl găsesc ps cineva dintre
frații care aaυcaser1 mal de timpuriu pe acest drum, penlnu ca împreună cu si sl pol Sr-ce rei
ușor p-sle frământările valului adânc al cceslei vieți scurt—.
Șl, îslr-adev1rt cm cfiaS mulți oam—ni de ac-șlia în Alexandria și îndeosebi în celelalte
țϊnυlυri aie Esiplului, p- alții îs Palestina, îs C—l-siria șl în Metopolamia· M-ci minuaal d—
înfrânarea lor îs mânccre șl b1υlur1, le-am admîral slliuința îs lot felul ds munci, am rimat
uimit de râvna ior p-ntru iugăciune, văzând cum înlături somnul și cum își impus ti te alțini d
— in orice nevoie a firii, pitirâidu-și în tocii vremea lintea slobodl șl înălțată deasupra
patimilor, îs foam— șl tete, îa frig șl îs goliciune, fără să poanl— grijă de trup șl fără sl te
sâsd-asr1 prea muit ic si și sl-i durΐ pr-a ϋΐΐ grija, lisându-ml impresia cl ar petrec- într-un
trup străin, ca și cui ^-ΙΓ aven cetățenia în csr. Și tot ilnunându-mi de acest- iurruri șl fericind
îsln-usa viața acsslor oereni, întrucât ei arătau cl îair-adevir aurlcu tot tlipui în lrυp ororânec
iui Iisυs634, li-ai dorit din loctă ialic ti păș-sc șl eu pe uireis ior ps cât îmi va sta îs putință.
III
Când ai văzut apoi cl șl în patrie Ia noi există attfsi de oareni car- îmlli pilda ior, am
crezul cl acum am găsit șl eu un ajutor car- să ml duci in rânSulre, socotind ceie ce v-deam
drept 11rlυrie c c—ior nevăzute. Iar pentru că ideile fiecăruia din noi sunt c—vc nevăzut,
efiai— îs perlei escunsl a fie- ciruie dlatee noi, am crezul cl cr fl potrivii, în s-mn de .1-1—
11-, sl pori o îmbricimial— mci umili, șl anume o heinl aspr1t ua brâu și saadaie de piele 1
—1111^11.
Și cu loale cl muiți c1ulaυ sl mi dezbare de l—gllueil— cu oameail aceștia, totuși nu nu i
—-am dci aleațl—, peilrυ cl am văzul cl ni pr—f-el sl duci mei rurâad o vieți ausi-rl decât
uni aiii1 d— ai1ceri, eșa încât cueând cm ajuns
și eu zelos aderent ai irlului ion de virțulee (așa cum organizase Putt-țiu însuși, n.tr.)635. în
acestEPISTOLE
scop, cu năbdam să Ii su aducă mici cr- cai mică învinuire636
317 privitoare Ia sΓrdințe lor,
άυ^ lulți spuneau că ri n-au caccepție sUntl-asE Suspen Dumnezeu, că I-au avut ca S-scEl
tacial pe săputen1a oUlEciefl actuali (eStet pe Λnie, n.to·), dir pentru că pe alucci niciodată
n-am auzit cu urechile cele ceva, îl censidenam calomniel-ni pe cei ce purtau α^ιυ vorUe.
M-i târziu (în anui 370, n.to.), ru am iost chriet Ia cirma B1ten1sii. Sub pnetexi că-ii ajută
și soIeboeează irEțește, ri au ejucs să unmEruascE șl să supe-veghuzr activitatea cre, fapt pr
cane l-ai trecut sub tUceor, fie ca să nu se ceeaSă cE spun lucruri de crseezut esuzându-mE
pr mice, fir ce, dacă aș spune lucruri du crezut, să nu deu prilej credincioșilor să nu mni albă
încee- Srrr în clcu. Cam eșn cuva ii s-an îl întâmpini dacE n-ar fi iost m-i tene purt-oe- de
grijă - Iul Dumeuzeu· Căci puțin - Ιΐ^ί, cn sE ajung să bănuiesc pe toatE iuiun șl sE nu ini
cnrd du α^ι îc nici un am, -tit de rănit îci era sufletul du pn uria uneltirilor comisr la edoesa
ina, Multă vreie su pEoea că exlstE a aparență du cocunicare între noi. Ai -vut, r drept, o dată
sau de două ori discuții ini aprinsu despou dogme, der tot cu creSeec că vom ajungi pe
poziții opuse·
însE, când ei nu băgat du sramă că în legEluet cu cneSimț- în Dumnezru noi nr eolotrec
de -ceirași vorbi pe caer le auziseră SlnleiSeaun- du la noi, lucrurile s-au schimbat. Căci
chian decU t1luaț1- coasirt er- nrgrelabllă, cEcar necțru asta am sueajuI sE lE laud în D-inui:
că niciodată n-am susținut opinii lunesoase ά^Γΐ Dumnezeu, nici n-ac gândit în aii iei, încât
st tnr- Uuiessă mai târziu să-ii schimb onici1le. Dlipatelsă, am păsiont în cinr, aSâncinS-o,
asreașf îcvUțtluoE pe ceru am primil·- de Ia irnicltn mea mait și <e la bunica mea, Micrica,
Aseastă cnrSință m-am modificat-o nici imi târziu, când m-nc mai maturizat, ci <oer ai
αΐΐ^ίΐ-ο, den tot pr linia pe care li-au transmis-o părinții încă <r la îccepuț637. Ca șț sămânța,
caer din cică sr ί^υ mare prin creșteri, dae îc πυηΟα ri oUiice ecreași și salul el nu sr
schimbă, ci pnlm dezvoltare ra sr desăvârșești, tot așa înțrirg cE și îmvEțtlunn iea dr- sprr
Duicezeu a sporit pr mUsueE cr ai ceessuț..· Dnrpt acrie, să-și ceocetezr fircare conștiința și
să se gâcdrascU la scaunul de judecatE al Iul Hristos. Și saie după aneșp să spună nei nere au
împuiat utșcCile lumii, anuzându-ne Se învățătură șisoată, icniusiv prin scrisorile publice
elcUtulti împotriva noasttU1 dacU o auzit vreoSptU de is coi nșea ce susținem seum.
Iată motivul nsre m-e slilt să leu conSeiul în mână șl să mă apău.
IV
Sunt anuzet că Cuissn pe DumniZiU1 eu toati nU nu se poete novidi așe neve nini Sin s-
nisul msu Se până enum, nici Sin cuvâctăuliș pe nans ie-am ținut în mod desnCis pnin
diferiti iisirini· Nu s-a putut găsi niși u— singur martor esne s“ fi surit Os la mine vreo astfșl
Se hulă, nini măcar în vreo coc- votilne icsimă. Atucni Se ucde sunt eu scucpt1 Oscă nu om
scris nini o impie- tate1 nlei în cCip păgubitor nu țin preOini și nini în convorbiri psntleuipne
nu cel csne mă vizitesoU seasă ? O, ce dramă nouă ! „Ο^οη—, spune el, o senis îc S1niP1
anum mei bics ds douăzeci Oe 001, civa situat câtuși Oe puțin ps linia dreptii plssUțl. Fiind
în comuniune nu aeest om, snuzațiile sduse Iui sunt și aie taIe”638·
„Dpί'1 omul,, prieten al adev“uuIu11 Oaeă ai învățat că mincÎuna e OUics Cla- volulul 528
529
, num ai putut ajungi Ia convicgerea că enr1eoprea anssa a Oost ^11- sU de mice ? Dscă n-
sl trimis pe nimeni ia m1ne1 nici nu m-ei îcSn-bat șl nicÎ nu te-ni infonmaS Se Ia mine, nane
puteam sU-Și spun adev“uuI1 șl dacU scrisoarea este o mse, asunnl ds unde o reieșit nU
enniireP1 pe cens spui -U o ai anum în mână, este dic acelașÎ nn nu a mea ? Cins țl-e spus că
528 Άao1ΐ-pni-1 -aixcoau1 LpoCie-Ιΐ x1ni-nȘ1 fus-s- ortodox în Sl-eu-țs. Moi târziu o îcșșput sU pr-Sics o Soctri-ă -ΓΟ-Ο^, puie cers atașe Întegritptșp
firii uman- îe P-isopor mântuiS0Γu1u1· în tic-u-țe, Sfâ-tui Vasiis r-șunoașt- șU o ^1^ o snuisonrs pur 1noTșnxivU1 -xprimâ-n Sorr salutUri iul Άpoii-pr1-· CV-0 o
puois Os lUtășlnso lui, Sfântul Vaslis l-a șocSem-at.
529 In. 8, 44.
ecr1erea or fu Se anum douăzeci Se ani ? Cins ți-a băgat în cap că opera respectivă provine
într-adșv“u
EPISTOLE
ds le ansi om cănuia rici c“ l-aș 01 scris eu ? Și cClar
318 SacU el or fi autorul și su i-
sș Ou scrΐS1 lan timpul scrisorii mii, an noÎncÎde cu al iul, în cs constă dovada că eu mi-am
însușit Îdeile lui, pe cane susții că ie-aș mai avea îneU ?”.
V
IntneabU-te pe tice însuți: Oe câte oui n-oi venit Ia noi în m“c“stire1 ps malul râului Iris,
pe nând se sila nu mine Tratele CuiTori—, eel iubit ds Dumnezeu, nore ducea aneeaî1 viață
Os rettagere ca șl mine ? Ei Ιί--, m-ai auzit tu pe atunci vorbind vreoSptU de așa cive sau si
prlcs mUner vreo aluzie nât Se mină în anest sene ? (Și câte zile om pștrecut împreună eu
prieteniÎ în satul de Oin- coIo de râu, ie mama mea, și am OienuSat împreună riis și nopți
Se-s rânSul ? A putut reieși ds undiva nă aș fu avut aseTel ds id—l ? Ier când, mai târziu, am
c—rc—lci împreună cu ripotciui episcop Si1vaaus640, oare n-ar discutat p- dnum împreună
tot nceieași lucruri ?)641. Șl ic Eυsinoe, în timp ce era vorba ca Tu șl cu ruiți episcopl sl pi-
cați spre La1psar642t până v-ațl iual rămas bun d— lc iln—, oaie nu lot despre prollere de
doctrină am discuții ? Oare lehigrefii tăi s-au fosi cu mine tot timpul, când am dictat
scnierea643 conirc —rezl—1 pnevmato1aei1or ? Ocrs au -1^ iot îa pr-ajia noastră șl cnl mai
is- tiri ucenici ci tăi ? Ocre au il-cm exprimat destui de clar ideii- etunci când ne îniaiiecr cu
frații și când petrecsai cu ei în nugiclui— toatl noaptec și când vorleam și escuitai meneu
csie r—ferlțocr— ic Dumssz—υ fini sl rl c-rt și sl ridic glasul ?
Atunci cum e cu putință că 1^1.11 lungă expeniesțl care ss I—agi pe toți sl al-ene în fața
ta mal puțin in cânțcr decât o simpli tisulaii proasli și exagereia ? Șl cls— ocre ar pulsa fi
mei rult decât line mcrior cl concepțlilon m—le teologice ? Cesa ce am discutat noi despes
cr-dlnțl la Caicedon oirs au te școa-r1 pe IstregυI cu csea ce am voelit ia Η-Γΐ^-τη și, rai
îsaiat-, în tυbur1ia Cezeneel ? Oare au stau tont- ^-.ΐτη în sirâssl iτg1tυe1 unei- cu aiisle ?
După cur am mal spus, — fiiesc ca, pila trec-r-a t1mpυiu1, să ss simtă în cυvâsț1r11e meie
un plus de cdâncime șl de dezvoltare, dar nici într-un caz nu aoaț- fi vorba ds o schirlnre dia
ral rău în rai lin-, nici ds o compielare a 11psυri1or păislr-un pius de cunoștințe. Ds cs au te
gâae-șlϊ șl la ac-ea cl tatălui nu i se pot puse în socoteală p1rațeie fiului, sici fiului pe ele
tatliul, ci cl fî-cere dia si va muri în picatei- iul ?644 Or, csi pe ccre-1 caloralszi nu-i p-slnu
mins sici inii, aici fm, au rl-a fost aici dascăl, 11^ ucenic. Dacă s—iegiuirli— plilițlior ss
atribuie copliion, atunci e iull mai corect sl-țl etri- bui ție ideile lui Οπτ, ai ^^1 ucenic cl
ăosț64’! șl daci cineva (1^^ lot tu) i-a zămislit pe —1—11^1 Aețiu6 46, aTi—gluirea fiului sl
cădi pe capui iatliui acestuia. Dar dnr1 nici de ^1 din acestea au pol fi învinulS, aSuacl cei
mai drept Iurnu ar fi tl au ml ss ^111 toroțτc11 despre I-gituri cu naumlți oai-al cu ηΓ- nici n-
ai avut de a face, indiferent daci acela au gr-șll teu nu ori daci ei vor fi scris sau nu ϋτ.ΐτ
lucnurî condamnatile. Șl npol sl rl ss îngăduie sl pun ia îndoieli cel- spuse împotriva ior, ^1-^
—1 loati —xperisața msa stă răriurie cât ds porniți tust aruzatori1 spee ra1o1ni—· 530 531 532 533
534 535 536
530De Tcis.
531Textul rυprint αίώ înt-T pc-ăni—z— tn efil numii îs Codicele Marcianus 61 dia Veneție, cern dalTazi din snc. el Xl-Iec șl cei— an-c a1sieαl teătυi c
272 eplsioln cin Uf■ânluiuί ,1.11—.
532E voite de sinodul dia ΜΙ 364, la cai— ίι^ί Eυstșțίυ ^-α dobândit din nou „rnabl- illciTi", cf. na1sl- 245.
533Tratatul Despre Duhul Stânt, cf. Ța1st· 231.
534Ie~. 18, 20.
535Eυsiaț1υ aaarn d—cl ^-1^ ci iul Αιίτ.
536Cip—tnaia ariTilioi nxtrȚmίrtίt cai— iu găsesc ci cr fî —xistat ilcer vreo cs-mliai— întrn Tatăl șl îaliT Fίυi (pvόμocoς)-
VI
Dar chiar șl dacE s-nu înșelat, c-IomnllnSu-mt șl cruzând că
EPISTOLE 319aș îmnUr·iUș1 opiniile celor
care nu redactat aculu sceiueț647 în spirit sabuii-n pn cere iu răspândesc aceștia, nici -tucci
n-ar cerfta să fiu iuriațl, înirucâi aruncE asupra mee, iEnU dovezi siguri, iot iuiui <u blasfecil
și jignesc întruna -iii pe unii oaiuni cneu nici mEcer n-au tnElt îcponunt cu ui, ca sE nu mal
vorbesc du cinu, ceru nm trEii în cumal stnânsE pnletunie cu el, E șl -cu-sta a S-vadă că
nici -cuști- nu suni conduși tocimi de Duhul Sfâni și nu șl ei pErurl greșite· Ceniru că cine
ucblE să sinicu piinlieia cu seienii săi, unui ca ncuia irebulu sEat1 balE mult timp canuI,
niuezâcS nopți înlrugi iEră somn și prin muite lacrimi acere trebuind sE caute adevărul lui
Dumcuzuu· Căci șl dăpeiuc11lu acrsiuf iumi, atunci câcd e verb- sE osânSeatcă I- mainte pe
un rEufEcătae, dau Ia o partu vălul șl-i cheamă pe cei m-i experimentați apeu a investiga mai
bice cazul, jertfind cult timp în acrst sucs, pe du o p-ntu, pentru cE aș- ceru surfazitatea iugil,
ier pn du altă p-rtu, cu gândul cE tați suntem a-meni, făcând cunoscut (pnfn poziția pn care a
ocupE în i-ța lumii întregi, -deseori pnln Susiuin gemete și prin plâns) că el proiulgă
suntințele sub oblig-ți- de a aplica lugra, ine nu pintru plEcrnea fee proprie· Or, cu cât ini ieri
inebuie să fie atecți- și schiibui de pErurl I- cei ceru cautU să strici prieteni- șl frăție sie- Ι-
οη^ΐΕ între unii a-muni timp ații de îndelungai ? Șl ^ηυ face acust lucru ? De altfel, nu există
decât o singură scrisoare, șl eceea îndoielnică ! Deept -cee-, ui nu pal apune ct-cl recunosc
snimătura după iuiui scniaului, întnucât nici cu au la mânE un original, cl denr a copie· Și lai
spun -lunci că fu-a iost suffcinntă a scrisoare, șl încă una veche ? CrnlΓU că până -cui au
leecut Saut- zuci de ani, du când s-a scris acelui lânEr6 4i’. Ine de atunci încoace se vedu că
cu am m-i mvul nici uc singun martor -I convingurilor cele și al vieții inie decât - vezi
Doaccu - pn cel cnee mă acuză ecum !
VII
Dar cu -ceasiE scrisoare e pricina dezbinării dintre nai· Ailm - iost cauza ceînțeleguellor,
cauză pn cane mi-r rușlee s-o aiiclesc și prciou dere aș fi pUs- tnal tăcure pentru iaide-uca
dacă acțiunile lor recncti n-an fi făcut necesară, spre falosul tuturora, d-oee pr iațU - iniregț1
lucrături· Λceșii iaimași oameni au fost <e ptnnou că, intrând în caiuniuee cu mice, își
prlmujduiesc caua for situație du conducători ! Șl întnucât fr-am funt-o îeainlu cu o
căntunisiru <u credință, pe cnnu nu însuci Ιυ-ο îelicsesem s-a semceze, nu pentru că n-aș fi -
vul încredere în crezul fee, ci - cui spuc - pentru cE aș fi vrut să înlătur îe- Salala pn carn a
aveau lulți dic frații de aciuași cenSință cu coi, el bine, <u teeiă că din pricina itrlurisirii
eceleia cu vor iei fi recunoscuți de cUlee 537 538
537 Su vndu că nu dΐΓdu1αi și aduze scrisu lm aSonsa Uîântu1ui Vasilu.

538 Erău ά^ΐ îccU ieici, glii Sfântul Vasiin dit și Apeiinaoii·
conducUtorli antuall ei prief11ot6e91 șl pu rupt relațille nu mine1 pretextând șl
motivul320 rupturii: ecdestU snuisopre cpre o SFÂNTUL
fost plăsmuită șl pe nare su aș fu scrie-o
VASILE CEL MARE
(Iui Apo11carii1 n. tu).
Dovada nse mai limpsOs Sespre neie spuse nici ssti făptui nă, dinucțvc- du-mU și
punându-ml în socoteaIU toati nat, au vrut, ei eu expșdipt snrisosnșa respentÎvU priSutindeni
îccă înainte Se o ml-o fi făcut cunosnutU mis. Șl Se Oept scrisoprea sosise Ia cșilaiți tocmai
cu șapti zile înei-te Os o o primi eu, Sesΐgur1 ei având Înstrucțiucea sU o trimită de Ia uniî la
οΐΐίΐ, urmărind ca îc Teiul anessa epistola să Ois răspândită în cel msi snunt timp îc tontă
Sena.
Așa mi-eu Oost reportat, lunrurile îcnă Sin primele ^1, Os cătue nei cpre mi-eu istorisit
nu nea mol mane niaritate î-tr-aga ΟΟΡΪ-Γ,, Ser am sonotit Se cuviință să păstrez tUnerea
până nând Csi ce descoperU nhien șl nsle ascunse sie conștiințelor dă la lumină uneltirile Ior
prin mărturlil, csie mai limpezi și mai ΐncontistpi11i·
EPISTOLA 224
CUtrs pusotui GșcștCIios
Scrisă îe enui 375
I
Am primii scrlsoaree Cuvioșiii Tals șl am lUuSat titlul pe nere I-ai Sat cărții ecriee Se si:
„Certe de pUrUsire”650· Ce justifinsue și-au pregătit alcătuitorii pentru când vor Sa Oață
înaintșa scpunului Se judenetU ei lui Hristos nu pot 1nțș1ege· Toată vina au pus-o pș mine,
coplișÎndu-mU nu vorbi τη-ΐ-, au snorcit câte le trecs prin mΐnti1 Ser cu Sin cele nâte Ie
cuprinde pSevUruI· își atribuie muitU smerecΐȘ1 lan pe mlns mU eTunOU îctr-un noian
aSâcn de îcgâm- 011—, poate psctnu că n-em primit pe csl trimiși ds -ί, tonte sau în orlcs caz
nsle mal multe dic cuvictșiș ion Ouind numai micniuc11 -“ίί, ca să nu vorbesc 1x01,10^ ei -
autU să-i convingă ps 00™™, ier nu pș DumnizeU1 umbiVcO sU plană mei muit semenilor
Senat Iui DumneciU1 CUruia nimin nu-I piene mai mult Oscât sOiv“uuI· Άpoΐ1 pe lângă
îcvinuirilș aduse împotriva ^1, acei indl- vΐoi au adăugat șl oiște tize -Γΐύ--, ținând ascuns ps
acel ^11^01 cdidgiult ai 101651, -u scopul ca cel muițl, msi ales csl care au mai puțină
științ“1 să creadU învinuirea adusU împotriva msa, cu atât mal muit cu cât tez-ls sunt snosse
tocmai Sin actul Se anucare alcătuit în scris împotriva mse. 1ntr-aSevUr1 csi
649. î-tus aneșS1P1 ioe 0- inu-S— ovea Ouzoios, ea1snoaui A-tloClei, spriji—lt ps iașă 0-
împUrotui Voisos.
* Epistolp ise vs rbevto ieșpre -ϋί- intul dinure SCânî iS V-eîle si Ε^αΟυ sta Su basSa.
ISxtase -U aΓ-oSui Ce-ethllos luase aaU1PΓep iul EustPȘ1U1 Se sceep SOV-tui Vasile se
opUrU; ci. -a1st· 223.
650. Mt. 19, 7.
651. ApoI1-pr1e·
cere ri-au dat toatl iscusința ca sl ri ccioriieze au trscuS cu v—d—r—c aurei— cutonului ac
—iorEPISTOLE
învățături ar1mnjd1oasn, lisând sl se încetÎț—n—asc1 îs321 cnl ini simpli bisulcla cl eu aș
fl c—i c-cne am cugnlet și am scris nceste iucrυn1· Deci, cunoscând ccsst— fapt—, le rog sl
su te tulburi, ci sl neduci ic tic—re zgomotele ion, cern loluri îi iipreslosnazi ps unii, cu toile
cl știu cl epănapnc rea — găTu de primlU din aric11a pln—rllor sυsțiaυte de vorbei— r—ie
și dușmănoase can— cu fosi răspândite împotrivi rea chier șl de unei— persocne ve—d- nice
d— crezine.
II
Așndn-·, p—ntru cl l—xtele răspândite șl atribuite mi— au sunt eie rele, socot că, ^ΙΡΓ
daci ăuria ion împotriva mea ίalυn—c1 cug—tele ion cc sl vadă în înt—nssui ior, totuși, daci
suni îaSn—1nț1t su-ml închipui s-ajungi ia us grad atât ds rare d— împietrire, încât sl
îndrăzn-asci sl exprime cu gCinc ion și sl spună cl scri—nii— n—speclive ϋηΐ ele ιτΙτ. Șl
daci -le nu suni scrise de 111—, d— c— sunt învinuit de iucIυri stiline d— ilne ? Vor spun
— poat— cl su țin i—gl- tuni cu Opoiincni— și am îi mins ac—sl— înv1ț1lυei ΓΪΙΚΟΙ-. Sl ie
fi— σ—eυț— dov—zi pentru ac—sl iuc-u ! Dacă știu sl ceecel—z— inima oruiui, s-o declar
— șl v—ți pul—a aro1a adevărul lor în toate prlvlnț—l— ! Daci doved—sc comuai- ussa m
—c cu —1 după cei— văzut— și cunoscut— cian de toți, sl inele fi— τa1sloic cenoslci
tăiiisi de mine citre —I seu d— —1 cllr— mine, fie legăturii— dlntr— cl—rlcii lui șl ci rei,
daci am pnirit pe ^1^1 cândva dn ia ei ic rugiclun—c d— comuniune!
Dacă vor pr-zenic o episloil pe can— i-cr cdrnsal-o, dn ic us inic clin— cil iclc, απι
douăzeci șl cinci dn asl - și aceea nu cc scrisă dn .ίη—, cl una coairc- fΐcul1t Du1nnzeυ ști—
de ^ΙΓ— clan -, veți cunoaște aedreplaina ior după nceea cl nici us -pisrop nu — osândii daci
a scris îa chip nealeni șl nepăsător, cc întă-o viață dn iclc, cu clâl rei muii cl au ere vorba dn
o episloil cuprinzând aro- linie de cr-dlnțl, ci —re o simpli scrisoare, cuprinzând salutări
ar1elennrli6’2- Dcr poat— cl sn știe cl șl ei au scris împotriva elinilor și iudsîior șl, cu tont—
ăc—stea, n-au fost osândiți. înib-edevii^, până nzi nim—ni n-a rei fost osândit p—airu
1uσrur1 asnminlloare csior penlrυ ccre sunt osândit nu de clin— cei cere „sirecoari
ț1nlanυi”6’3· ăcplui cl aici n-ar scris acei— iucnuni și nici nu consimt cu ei—, cl chiar îi
aaclemalizez pe cnl care mențin o astfel dn cυgnlcret cceec c confundării ipostasslor, cu αΓ-
s-a îaioii și cne ici n—l—giuiti —rezln, a iui Ucbei1Ut sigυr ci — cunoscut îneintec iui
Dumnezeu, Cern cusoaște și inimii—, dcr e cunoscut șl ds înip-age frățietel— a c—lor car—
cu cjuns ic cunoaș- teien sînrenini aoaslre· Ian cnl cere acum sunt c—i rai înverșunați
vrljmcși al iei sl-șl c—rc—teze șl —1 conștiința și sl înțeisiLi ci eu sunt dnparle dn ns—mn-
ana înv1ț1lυr1 încă dn ia vânste copilăriei 1-1—.
652. Sn uzi cu r1υialτ de oricn mijioșrτ ce si fie enniLIαi ^—η^ΐ να8ί1τ.
653. Mt. 23, 24.

Cl
Ceru
322 -nuci u cucntiren ηο^ΙοΕ -devEr-tă,SFÂNTUL
dacEVASILE
an cEutn
CEL MAREclnuvm s-o afle, α^Ια a va
recunoaște Sună aii text, pe cire șia-u pus mâna șl nu subscris el înș1ș165F. Vrând să
tăgădulascE acuastă secnălueă, uf cnulE s-a -scundă prlnte-o calocnlu înSreptată îcpetrivn
me-· Cu nite cuvinte, uf nu eucunasc cE fe-a pEnui rEu că au semnai textul care Iu eusute
înmânai de cfnu, cl cE învinovățesc pe cinu cu acuzi du impieteie, coezând că vor scăpa du
ianiuI cE înde- ptotirun lor du clnu - iost doar un pretexi, în timp cu, în realitate, nl s-nu în-
dupăntal de credința pn cere a mEnlurIsiseră adesea înaintun multora, ier ultima oarE o
priciseră din cânm mea, secnând cnea cu poatu îi ușon Sovedii du toți, așa încât, prin acea
scrisoiru, toți pat să cunoascE aSevErui.
Intenția Ior su dă pe iațE decă va αΐΐ cineva cEntunislrea pr carn au dal-a Iul
G5ules1u655) dupt ce -Salt îcf dăSusenă cfu semnătura, șl su pontu vedicii du SliunilE ustu
acea mărturisiri i-țE du acuasla656· Λș-S-r, cnl cirn su schimbă atât du ușor iațt du crin cu -
iost în-lnlu sE nu ^Γ^ΐηΣ, palul <<1n OC'51UI> altora, ci săași scoatE ini întâi CUC-IUI dic
ochii 1-ο657. Mai Suplin it vol apăra Se ioatu acustu învinuiri șl it vol lUcurl în consuclnțE
în -IlE episială, canu vn mulțumi pe cnl Saeilari du iniorcațll m-i bagatu·
Cuninu comuni, primind α^ΐυ scrisori de la noi, vol sE -lunc-ți -nici aupăreru <1n
suflului vosiru șl întărlți-vE Sracaste- i-țE du nai, dUcf prin ea doresc faerlu muls unire- cu
val, Ar fi cra iii mers supărare șl cra mei nemân- Ciiel-are durere în inima mia dacă an spori
atât <e cuii SușmEcifle împotrivire, îccâl să răcuască drmgoslua șl sE ne înstrălnuze unui <e
altui·
EPISTOLA 225
EPISTOLE
Către Demoslune (ca din nfntr- corpului en1scopal)
323
539 540
Scrisă îc Sucucbniu, anul 375

Meri cu e Γedunașl1nța față dr Dumeezeu și iațE du îcpEnmțl, carn nu paiolE du goljE,
oni du câiu ori vrdem donSucUΓra pairlul no-sieu încredințată
539MEΓtUΓ1aie1α SU ceuSlnță sumn-lE și du Pusιαțiu, v. 1nial· 125.

655, Pnΐsdan ml Cnzaruni Cα11atic1i.
656. Su nαru că Sifurunțuiu docalmu cni cuit în voebi dedgt în ru-ill-ln, cuc rulesu și Sic ΜΙΙ spusu îc epΐal. 99, ucdu u vanbm SU o neaU1emU aici1arU,
nrivilamΓ1 In cu-oim dintru Vasiin și Eustațiu·
657. ML 1, 3-5.
540 Se cuuuasle -eena ceimbră dintue îmnUrîeut Valuns șl VasHe (duscrisi ce Sf<
Gofgoofu Tualagui în cuvâcinoue XLIII), cu cmeu ocazii - ținui să se amesiuce și uc cari aî1i- nid îcnErEi1sc, cu nucein Dimasiuce, Suspen cmru Sfântul Vasilu -
aUlictei cE „nr ί-Μ mal Uime să-și vadă du sosurile, sgle decât st se ameslice în Siscuțli leelocicu”· Όυισ^υπυ iususu îneiclu mari bucElgr îcnUΓEtesc· Λceasta s-
e netnecut pnln anui 370, De α^Ε Sală, un aii De- cestucu eon vicnn sau cuvurnaier cuneral pesiu întlcsa nnevicdi1 a Pontului, iar α^ΐα voia să -lunci pn Sfântul V-
slIe Sin scaun, Smr nenenuI l-a mpărel. în schlcU, uf a nua la cmiu -rusl-eea Si. Gefgonfu SU Nyaaa, du dan1 ni su rilaiiază în acnisoαe1α nn. 237, Scnisoarum du
iațE u un nΓ0t1al Succ, Smr și pensărei cu ironii ouținută·
658. Grigoris de Nyssa, eâe-sls Sfântului Vesils,
659. Adică ținând ds resortul ăemni-aâului (comes sacrariim largirionum).
660. Ss știe că etât Grigorie Teologul, cât și Grigoris de N^^sa au primi- cu rezervă hirotonie în episcop.
661. Adică în cedrul provinciei Crpedocie. Nevrând să împlinească eceae-ă dorință - nu ere sigur de reușită -, Demot-sns a convocat un sinod
format mai mult din episcopi semirâisni în orașul Ancire, din provincie Grle-ia.
662. îa «1 376, DGmosiGin c convocat tocmii îa Nyttc ua sinod fonici dia npitcopi tnilcrinai, ^--—-1 dGaυ1 pe Sf. Grisoein de Nytsa și-l înioruintr cu ua
candidei ariai. Când a 1υIil și τaisroau1 Tnodol ci NicoaoiGi (din Oninaic Mică), DniotleiG c încnrcai si aυ1ΐ și acolo un 11111, den au i-a nnυșil- Câi eGtpIG inL
—nlața o-senelor siiicie în anob1GmGiG litGnicTșii (ca în nai.tl· 94), dGsiLυI cl TIP ua abυz·
663. E voibe dn cșioiniile Iisa-1dilG dn Eυsiațiυ de UnCaslα împolrivc Ufâniυiui VasliT entaIG η-τ ST vo-bGsr și naiti· 223 și 224. Săâniu1 Vasii— țlnna
mult tl-i informnzG pe moiahi d—tp-T αeτv1-αiα stern de 1υcrυri·
66-4. In, 7,51,
665, MMUÛ li n A ntiohia pe sc adαui Uf on-C^ndcocoh^liî, EuPudios era sosettt cădătenia eniumiloo emei, Suspen canu nu venbess hotEnâniiu
ainoade1oe <u 1- Rimini și Ue1eudiα, Sic anul 359,
666, Pniscon de Gancoe.
667, Duși îususu numai peeol, arienii l-au pus (cu aruienul vidaΓuIui Dumeslici) eniscon îc Pmcasses ^οπι), lcdenăliSâπdu-1 pn Ipsis,
668, Oeășeli în needul Pontului; cf, 1nisl· 251,
669. Aș-sS- imbiții mUiu-t- srou î-tn-adevUr o situiți- șnue-1 imUro ps mersi- i-rarh șapoSoșiae poet- moi mult chior 0-cât lupse O-schisă Susă 0- irisei
împotrivi ortodocșilor.
670. Pioiabli ucui Sin oim-nii Iul OusSețiu 0- S-bastP·
671. Sfântul Vaslis vorb-șt- oiși ίηο-ΐί.
672. Pri-S-n vechi oi iui Arie, Euooios o OCUCS -a1sșop îe Actiohip Supă cs pri--1i îl aiun- Tis-rU pe Sfântul m-iști-·
673. m-fΐi-C primiși Se șr—Si-șioși îe -asrh1ii- ΙΟΓ, OusSețiu șl alți Sol col-τί ou Oost esvoiți să căiUtor-asșU îe Apus, Se unOs ou oSus un „șertlilcpt 0-
ortodoxie” 0- le popa Liberiu, ps șars l-ou pieSet sinoSuiul 01- Tleea (367) ce sU-1 reșu-oasșă.
674. Ef. 4, 5.
675. Se știe că tocmai în timpul acesta compusese Sfântul Vasile (ia cererea Sf. Amfi- lohiu de Iconium) tratatul său Despre Duhul Sfânt, A se vedea
epist. 150 și indicele de la sfârșitul acestei lucrări.
676. Filip. 4, 5.
677. E vorba de acuza adusă Sfântului Vasile că ar sprijini apolinarismul (cf. epist. 129, 131, 224, 265).
678. A/r. 12, 37.
679. E vorUa SU noezia lui SaUelios; iudeii îClΓtad1săe nu neiceαu invățăluea disper Sogmn Sfintei Truici·
680, Su vede că îctee monahi îtcuseră vâlvă calamniiin lui Puslαțiu. Se aceia Sfântul Vasile le alr-ge alecția Μ^ΙΟΟΙ,
unui om care î—sl—te Os toate este creșt1n1 iar apoi Orept în modul Se manl- feeSprș și
păzitor
324 strict sl Ișgiior Supă care —oi ne ghidăm viața
SFÂNTUL omeneasnU,
VASILO COL MARO în cCip spicia11 ns-em
mărturisit acșsstU iunurli față ds Dumciziu șl feță Os împăratul nostru eei iubit Se
Dumneceu cu ο-ο^ρ numirii Taie în serviciu· Ο^ΐ, simțind eă u—ii Sin cei cUnors nu ls
place 11—^-ο au Os gând să urnșaseU la luptă împotriva men toemai onoraiÎlul Tău
tribuna11 am așteptat să Olu nitat Se Oxceiențp Ta, ne să Te informșc în legătură nu
dreptatșa nauzei1 deeΐgur poate că mprea Ta înțelepelune ar vten să ia asupra se șl juSșcsnea
problemelor b1ser1neîti·
ΘΓ, dană ps mine m-a trecut nu vșderea sceet tribuca11 în ecCimi1 pș Tra- teie șl
împteunU-siujitorui meu, Crigorie6'81 Άtotautercΐcia Te, î-tăuâtat Oe Senunțul iui
Fi1oCanee1 a poruncit să fie adus în feța Ta, Se acșee s-n supus porunnii1 nUni, cum eu fu
fost cu putințU sU Oscă eltfel ? Den Ollcd măninet ds o boală Os plămâni și suTerinS Sin
cauza SegerUturiIor1 ίΐίηΟ mistuit șl Os o sIU- Plcluce linseU, devșnItU cioclcU, a tiebuit
neppUnat s“ Ols trsnsporSat untr-o localitate mai liniștltU în vșOșrea rșfacșrii trupești șl
pentru Oomolirep suTșrin- țelor 1nsuportPb1IȘ1 binșînțșișs că aTiânSu-sș încă tot sub onest
militar. Pentru motivșiș scestea1 venim toți (csi Oe Ia conSucetșs Bΐsșricii1 ηΛι.) să o rugăm
pș Occș1ența Ts să nu ss tulbure Oin pilclns faptului că Crigorie o amânat a ss prșcenta
pșreonp1 î-ălntșș Ta, întrunat în urma amânării seessșis c-au Tost stinse nici intetesșiș
stăpânirii șl n-au avut de suT-rit niel oillgațillș iiserineîtΐ,
Iar Oscă e votia de o sumă de bani ίΟΓ—, nCipuri1e1 ar 01 Tost irosit“1 aici sunt
1nten0șnț1i banului sacru6591 prșgUtiți s“ dea sonot-oIU orlnui vo vol <aeșst lucrul
SezvUluind ostisl caiomnis eeior esre au nutșzat să pbuzecș Se nuzui TUu cei sigur· DacU
numva e vorbo Se alte temeiuri canonÎeș cars cees- sită neapUratU eșrcetane1 ier Oxeeișcța
Ta dlspuns sU ss reia ssnuitpnea și juSe- cprea iul, atunel va fi nevois să fum și noi prezșnți1
cu toșii, Ή^ίά^ Osnă e-pr simți vreo SșTșețiune în Serse sșnt1nțe11 ătunel toți nei cpre l-am
CirotonÎt suntem răspunzători, ian nu numai esi nars la insistșcțelș nosstre a primit forțat
Semnitatșa șpiscopa1U660·
Drept Ο—Ο, Ts nugăm să al grijă ca aecuItprea sU aiiU Ioc în cuprinsul patrlsl
nosstre661 șl să —u —s convoci ps pământ străin .șl nici să nu ns siliști sU ne întâlnim cu
șplsnopl cu cate înnU nu ns-sm pus Se acord îc ptoblemșlș biserinești. Totodată, Te mai
rugăm să nu CărțuișșSl peste măsură bUtrvnețșa și neputințs foastrU· SU știi nU oricât,
cerneSUri oi Tanș, prin vrștșs iul DumfezșU1
ic insiniar-a acestui episcop nu t-a clIcai nici o dispoziție canonică nici mere, nici
1^1662.
EPISTOLE 325
Ne rugim, așadcr, ca sub drTslioria Ta tl te ajungă Ic înțelegere și ia parτ între frați. Daci
aceaste nu ss leelizsnzÎ, cu sieu poate evsa loc și ίnlnυ- nirTa noaslnΐ· Căci șl din csi cu p-
egitlr- rai r-dusi, 1υ1ți suferă dis pricina dezbinării dintre τί și ceilelți.
EPISTOLA 226
Clin- ntcsțli dn tul atcuilcr-a tc
Scrisă îa 1^1 375
I
Sfântul Dumnezeu ne poat— hărăzi chler și bucuria ds a nn întâlni, dacă dorim sl vi v—d
—i i—reu și sl auzii cele privilocr— lc voi, p—ntru cl odihne sυăiele1or n-o găsiți îs nimic
altceva decât în sporυ1 duhovnicesc și îs desăvârșirea voastră, prin ținerea poruncilor iul
Du1ssz—υ· îst-Ocai acest lucru nu-1 cu pulisțl acum, gătim nTcssan sl vi cercetăm prin niște
frețl preabuai șl temători de Dumnezeu și sl sili de voită cu dragosiea voasirl prin scnl- tori·
în ccesi scop, v-ai trimis ps preieviaviosul șl pn-nc1stiίlυi frete și I1preua1-Iυcr1lon ai
Evangheliei, MelelÎe, p-eotul, cane va descrie dorința pe ccrs o nuC-esc p-nlnu voi și grijă ps
cens o ci penlrυ sufletele voatire, ziua șl soaplea îndeepiând rυs1cίus— cltre Domnul penlnu
buna voasirl reputație, încât și noi tl avem îndrăzneală in zίυa Domnului sotlnυ Iisut Hristos
prin mântuirea voastră, ier voi sl străluciți îs spi-sdoarea sfinților, când opera voasirl vc fi
adeverită prin dăTipln jυd-cai1 a Iui Du1s—z-υ·
Totodată, multe griji îmi provonci g-sutat-a ceasului de față, când Coate B1terίrί1e au
fotl zdnυacίnale și toate sυf1el—I— sunt vânturate ca prin ciur. Căci unele guri s-aυ d-sceίs
în mod n-cruților împotrivi ceior de o credință cu noi, iar misciusn nste preferați ΙΚΤΙ sfială,
aeevΐeυ1 e l1ίnu1l· Cnl arυzațί sunt osândiți fără tl fie jueecațίt csi πητ acuză tuni 1.^11^ fără
«1^11·— Dnept ăcesa, și eu, cu toate cl am auzit cl îmaoiriva m—c ^^1^ mulis eaίs- Coie
care ii stlsietizcu, ml înfi—rcu și ii osândeau în mult— privințe, la care erni areg1lίl sl I—
răspund așa cui se ^11- ln trllunalul adevărului, m-am hotărât sl pistesz lăcerse, cesa cs cm și
făcut. îilr-adevir, — απι al treii-a an de când, re-su iovii de răutăți, sufăr ticluirii-
ecuznții1or663,
muIțumicSu-mt e-ptui că-L am pe Domnul, cunoscătorul cuior ascunse, doept
lenior326al <11101^11- întrucât văd cE muiți au lăliUcii tăcnrra iea ca pn o con- eirmere
a caiocnfțion ior și nu și-au putut închipui că nu tec din răbdare, cl puniru că nu
putunc sE deschid gura în i-v-enea aduvEnuiui, c-am halEoât să vE scriu, făcând
apul I- dr-c-slea voastrE cea îmiru Hnisios să nu primiți nicl- decui ca aduvăe-iu
unuftirlfu canu vin numai άΙπ,Γ-ο pante, pentru cE, dupt cum slE scris, legea nu
judesE pe nimici decă nu^1 ascuftE ini întii664 șț nu știu ce iece ui.
II
Șl cu toitu ecestra, pentru onice juSrcăloe cu conștiința curată, ία^υΙ, însele suci
suficiente cn să -ratu carr-f eduvUnuf, eșa încât chlan șl din tăcenua iea voi puteți să vă dați
suim- cum stau fucnurllu. Căci cel cane mă învl- nuiusc du îmvEțtiurE erutică s-au Sovedil
acum pe iațE cE iac pante din ceata ereticilor; cel ce mă osândesc că aș îi propovUSult
Soctninuie altora su -ratE acum - fi el înșiși dușmani al propriilor ior itnlurlsiri pn cens nl
luaau iăset în acris· Știți ce obicrl nu cui care su preteazU I- astful du lucruri: nl suni g-ta să
ionact lotdr-una de partua celor mal lani, cUIcânduaș1 în picioare nriutuni1 ini slabi,
sIujinSuai pr cel dr la puture· Cei cane scriau aculu imicoasu epis- ioiu împotriva iui
PuSσăios665 șl a ederenților lui, pn carn Iu infcitenu tuturor grupărilor dr erați, c'-re su rueau
că su vor ieri să intru în domuniumu cu uf, fapt pe cane-1 considerau prăpăd peniru suilutu,
șl care, dic -ceeeși pricină, n-mu lai eucunoscui haitrirfiu pubilcniu în legălună cu calunisirr-
ior, pe moilv că ulu no îi iosi luatr de niște errtici - așa cum sr sileau nl sE nu convingă -, toc-
mai acești oemumi nu uitat totul șl s-au dat de n-ntra ion.
Șl nici nu Ie oEiâcu altă n—sibiI1ielr de tUcUSulre, căd1 și-au arătat pe față gândul -
lunci când, I- Acdra, au priiit cu ecluziasm sE intru în cocuniunu cu ei, deocamd-tă doar îc
ascuns, nuiai prin caselu ior, căci îc public ^Ε nu iususerE priciți de aceia· întrebațl-i ecui
dacE mal e OΓtodoă acel Vasilide666, carn su aflE îc comuniuni cu PkSikios667 ) șț în cazul
acust- nrniΓU cu I- ouîc- tonncroua din Dard-niei distrugrau altanulu <e prin ținuturile G-
mcrui, mlo- cu1nSua1u cu musu άυ-αΙη lor ? De cu se năpustusc până acui aaupΓ- Bise-
ricilor dic Λιasia șl Zii aț668 instituind acolo, prin forțE, -Iți preoți și diaconi <decâl cel
Iugiuiți> ? Dacă pUsteează coiuniueun cu ei pn iotlv că -cuia nn fi ortodocși, de cu îi -tacă în
^Ηΐ-ΐυ du ereiici ? I-r SacE-i consideră urutici,
Se ns nu ivită nomuniunea nu el ? Nu-l limpede nhiar șl pentru mineșa unui nopii,
presninstÎȘi
EPISTOLE
0^11, nU sstfel Os oamini vișnic au îc vediri 327 cumei intire- sul Ior
personp16691 atât nând np1omciazU1 eât și atunni câcS nouță sU ptragU ps
ninevp Os portea lor ?
De anssa, Secă s-au îndepărtat ds noi, lucrul cu se datoriazU Oeptuiui nU nu Is-am fi
răspuns (ceea ne îi supără nel mai mult, zin ei) .și nici pintru nă n-om 01 primit pe
horepiscopÎi pe care spun nU ni i-au trimis. Csi nere unsI- țșsn nstOel de Iunruri vor Sreiui
sU Osa odată socoSeaIU înpictea Domnului. A fost trimis șl uc oprenpri cur1er1
Ousspș1u6701 ηρη—, după ce a predat scrisoanep la nohorts Vicpnu1u11 a mei zăbovit
înnU trși ziis îc oraș, ian pe câcS s-a gândit să plene sprs cesU ss fă-uss Siara târziu, iar su
Sorm-am nând s-a apropiat de nasa mea. întuunâs ar Ou înțeles nă nu sunt Susez, omui a
plsnot făuă ne o doua zi să mU mal nouțe, ia, întrunit își fUcep Oatoria supșrίin1aI1 s-n
întors Ia ois lui. Άneasta-i nelegiuÎrea pe care aș fl sUvânșlt-o eu, iar aneștl oamici iini-
voltorl nu-șl vor fl închipuit nU slujbe csne făcuse Sin mine un roi ei dragos- tii an putia
conerpialansp o greșiaIU stât de mend671 năni mâcia Ior împotriva mea o nrisnut atât Os
mult din pricine acestui pUnet, încât ar ii vrut să mă alunTe, dană or fl Oost în puterse lor, di
— toati Bisșriciii pUmântuuiu !
III
Cu tonti pcestea1 în tiaiitpte cu aciste a Oost motivul diziΐnUrii1 și, în- SrunâS își
închipuieu că eu câștiga stima Iui Ouzoios672 dană s-or dispUrțl de coi, au năsnoclt sl ansle
priSixei1 pentru na, prin lupta dusă împotriva ^1, să postă intra în grația enilota ners
batjocoresc șl astăzi mUuturIsinea οΐί,,οη“, poreniindu-ne pe noi „omousienÎ”, întnunât în
ansa mărturisiri noi renunoaș- tsm nă Fiul Cei Ufu1-mUscue e Os nneșași ființă cu Tatăl, dor
nu na și cum ființe s-on ii împUnțit în OouU (Doamne Tirșște !), năni nu anista a fost gândul
aceluÎ sinod iubit Se DumnezeU1 ni (PUni-țll, n.er.) susțineau Soar nă neea ce este Tetăl ne
fiicSă, scsiași lucru Srșbuie stnliuiS și Fiului. Acest lunru ists ceep ce ne-au dat si să
înțiligim ptunni când s-au folosit de nuvintele „Lumină Sin Lumină”. Or nredÎnțp nIcșeanU
este tocmai nea cers a Oost adusU Os aneștii din Apus șl ners a Oost pusOată șl sinodului Oi
— Tisca șl pnin se au Oost primiți și ,1673. Pentru na sU-p1 justifini scCimiUriii Os
atitudine ei ss Toiosesn de un tnun vinlean: după num oiișnulisn m-dinil, cpre atunci nând
Sau pesti o boalU
diferiți își schimbi șl el limbajul, eșa fec șl oamenii ac—șiic, schimbi e—fίnί- țliie
după328 cum c—n îman—jun1riie șl ie aplici odcll înln-un înțeles, cită deti în cil înțeles.
Cât — d— șulredi nceasti născocire su s— cad— s-o spun eu, o puteți vedse și voi
înșίv1· Do1nυi vă va de aiâia înțeleg-re ca sl e—cunoașieți cine dis —I— este învățaturi
cea dnecpll și can— cea sinâili și penv—nlίl1- Dici nn Cn—lui să corpui o dată o
asumiti formulă d— credință, cită deti ailc, după cui ar cern-o împrejurării—, atunci
înseaiai cl s-a făcui o efiăiăți— mincinoasă când aposloiui c vortlt d—spre „un Dorn, o
cr-dinți, un boiez”674· Dcr dacă cc—sl— cuviat— sunt ad—v1ncle, clυncί nlreni sl su vi
înș—1— cu astf—i d- „vort— d—șari—”!
Ml învinuissc cl aș propovădui lucruri noi în legături cu Sfântul Duh. Cer-ți sl vi spună în
cs constă ac-asll nouțele ! Eu mărturisesc sumei cssa c— ci primii, și aaume cl Mâns-ietorul
a fost rânduit deopotrivă alături de Tatii șl d— ΡωΙ și cl su e pus în rândul făpturilor ητιΐ—.
Căci, îstr-ad—vlr^, totdeauna am crezul în Tatii, în ăiul și în Duhul Sfânt, după cum ne 'șl
bol—zli în Tatăl, în Fiui și în Dυeui Sfânt. De ac-ea, niciodată sl su sorolίm cl Mân-
gâietonul e d— citi ființă d-râl Tatii și decât Fîu167’, clcl liniei noasirl luminată de Duhul
Sfânt prlv-șle spr- ΕΜ și-L cosl—ipll pe Tatăi ca și cum L-cn ved-a înCr-o oglindi. De ac—
ea, noi nu ^ηΐ-ι cei ccre născocim astfel de nυme, ci p— ίnsυș1 Duhul Sfânt îi nurim și
Mângâi—torui și nu îndrăznim sl-I slricli mănie—a cine I ss cuvine. Iată dcr cane —sie cu
adevărat învățătura nocsir1· N-au dnc—t sl n— acuze csi cane ne aduc astfel de învinuÎei!
Pers—- culonul nostru sl pers-cule ! Cei ccre fac să sporecscl șl mai lult credința sonsiră arίn
învinuirii— pn cei— ni ie adυc să se pregătească peniru judecită, <cur a- spun— Scnίplυrn>:
„Domsυi este aproape”676, lucru îs privința căruia sl nu ne facem aici o grίj1·
IV
Daci cineva trimite scrisori prin Siria, faptul su coatenzi p—slrυ aoί677· Scr1plυrn se
spune: „Din cuvlal—le tal- vel fi găsit drept și din cuvintei— inie vei fi osândίl” 678· Sl ri
judece dar cuvintele mele, dcr sim—ai să su ml os—sd-asci dis pricini rătăcirilor nltora șl sl
au-ii pυn1 în față sσrisori a- cans ie-cm scris cu doυΐz-cί ds ani mai îsalals spr— a dovedi cl
astăzi steu în comuniune cu csi car— au scris cândva acest- lucruri regr-ia1ί1e· Căci încă
înclnle ds a fi fost scrise eie, eu, cnrs -ram ps atunci Inic, nr scris unoe inici încă înainte de a
ss fi trezit vreo tinulaii îrpotriva io-^. Din cesa cs cr scris
nu ena nlcic privitor Ia credință, cu atât mai muls n-ac scris cuvn potrivnic
deedinței,
EPISTOLE
-ș- răspândesc acum știri cel caee vor să mă cnlacnluzu,
329 ci nm scris dean
slcpli cuvinte du salut, care an îcptcn pretențiile aricEnul oc dornic sE edeesezu unul
cunoscut un astfel de cuvint -mlc-1· Mă iuresc șl-f niu- nisrsd ca nuiugluițl pe cel
atinși du rElEcieea Iul Sabelles, poecuc șl pe cei care apEnă învățăturile Iul Λrie.
Pn cui cane zici că TatEI șl Fiul și Duhul Siâni sunt una șl cenuași închipuie cE aici
ixistE o singură realllete sub ini muite numiri șl că nu există Secât un singur iposles pe care-
1 Sesecnuază acuste trei nume, nai îl socotim cE iace pertu din eâcSuI fuSe1Ion679. Tot
asiîel, decă spune cinuvn că Flui Se Seosubrște de T-tăi în privința substențul sau dacE
înrosește cineva Duhul Sfânt, ^0- rându-L în rândul fEnluriIoΓ, pn ucul ca acusta îl -n-
temallzuz șl nu și cord cE nl su apropie de rătUcirea păgânilor. Iar că enistoIe1u melu an
îcchidu gura celor cane it ponecΓetc, așa cuva u cu nuputințE: cnl cueind e probabil sE fi ίο^
întărâteți tocmai de -pologlllu mele șl în chipul -ce.sia sE fi pornit îcpotefva mea cuin mal
mnnf și mal îngeozitomre -ticuri. Totuși nu vE va fi greu st vE păziți urrchiiu de astiel de
răulEți, pe cât veți pute- sE vă păziți și inima întreagă, iEot sE o lEseți <e mal înainte predă
c-loiniiloe, cinând st se dea seaia de orice -cuzE ii sr aduce· Decă găsiți în mice adevEn, nu
d-ți loc clnclunii; numai S-că simțiți cE epăeenra cra u siebă, eluncl sE cordețl că cel c-re it
acuză spuc eSesEnuf. Ei veghează crcoctucll să-ii facă rău; nu așa ceva aștept du Ia vol.
Trăind cn cișie eegustori, el vor parcă tE-și sporească aveeea, caloc- nlindu-mă. VE îndemn,
duci, eămimeți pe Ia casniu voasler, tnăicd demn, împlinind îc liniști voie Domnului. îc oricr
cez, ieriți-vt de contactul cu astiei du oameni, a cteon viclenie duce chiar I- pirozania celor ^-
ί escuflE. ΛstieI, vrți păzi îmloengt deagostea iațt de lice, vrți țice ceștiebitu șl credința
Căein- țiloo șl vă veți dovedi bicrpitcuți ai Doicuiui, ca printici al aSevtouiui680.
EPISTOLA 227
CUlee clericii din Colonrea541
^ο^Ε în -nul 375
Ce noale fi atât de bici și de plUcul înaintea Iul Dumnuzeu șl a o-iemiloe cn Soagostra
cra desăvârșită, Suspen care nm îcvtțni du la înțeleptul SascEI
541 După moartea TeoUot, osii cuedi ncioși ci- Niccpzic au vruu un epUscop
arian, Foactac· VăzicS -cusl lucru, eniscttnu1 Picun <ie Uαtα1α, caee f■useae hirotonii <e Seimtui Vasile, a inieevicit ου^ά, și - icstnlat cn episcop de Nidt>no1u
pe Puîeσciu, Μου^ί avea ΓΙ^Ι- Sieți îc Calomnii· needincίoșίί din Calaceea s-au supării· Seimtui Vasile caută să-i mângâiu, snucâcd că acust ge.sl va fl salvator și
peeinu ucii și peclru alții.
681. Rom. 13, 10.
682. Oufroniu.
683. Nlcopols erp caa1sa1a r-g1uni1· DecU sule—li ar fi fost lUsoți Se șipul ior 11-1, atu-șl -e-orocirșp irie-U or fi cuar1-s SoaSU Γegiu--a1 lor răul .s-or
Oi oPătuS .și asuaΓP Colo-eeL
684. „Cauza” reprez—pla ΓΤΙΙΙΙΠΤΙΜ din cou a ioi Euftôbuf Io Coipnaop. Se veS— că unii din annoți cn fi viul ici tuσυIOs sl ii se detlnem— BisGricαt
eGrâi sl in pincn Gaisropυi-
* După Dum Scu futul aυduce din Gidi mite fυicIoia (SO5, 227, 229, 242) ele.}, na .ă can- iIărăIGzn ărțin1nα anozniiiisl1 c aniniiioi, Sfântul Vasii— ^-α
det ro1simțΐ1ânlni ca naisropui EnfIoniu dia ColoiGGi (OrmGnlă Mică) sl la îa adiiiisincnn și naisroaic dia Niroaoint ηι- inui aoiilic ci nngin1ii- îa ecTitil naisloiΐt
^—ηΜί Vasii- arată rondur1loIiion Coionnni cî, pio- aniu-zis, ni au șî-cu ainneni naisropuit cl voi fi docr aemi11tlIeți î1aInu11 cu cTi dia NiroaoiȚ·
<Ppvei> că șsts „împilnirea 1egii”6 81 însăși ? De ηη-ιο, aproi cu căldură er-
doatea330 afențÎunil pe ners o atUtați păstorului vosenu682· Nu-l lunru ușor de suportat
cini pșctru copilul iuiitor Se pări—șl sU-și plerdă pUr1ntiIi1 der nini pentru Bisiil-a lui
Hristos să plsce Sin sâcui ei păstorul și OsscUlui ei. De Ο-Ο, prlc Seosșiita prețuire
pș cari o stătațl episcopului vostru, ne Taceți SovaOa unei frumoase și bune ί—^—|ίί.
Ier sceastU atitudini lisailă și OsmcU TațU Os părintile vostnu duhovnicesc este
acnșpeabilU număi nând se înSiplineșei nu măsură și î— limite rezonaii1e1 iar Senă
depășești scisti marTici, itunci se nu mai e vridcÎcU Os o astOei Os aptecΐșre·
în legătură cu de Dum—șzeu iubitul și împriunU-slujitorul fraee ai nostru OuTronΐU1 s-
a îndepllnÎe o Pună rânOuiaIU Oe cătie csi încreSințațI cu condu- cerșa treauriior
biser1neșe11 nire s-n dovedit nșcșsarU împrejurărilor de azi șl folosÎtopre pentru Biserica în
care o fost etansfetst1 ia chiar șl pentru csi Os la șete o fost luat. Căni să nu socotiți că o
astfel Se faptă ire Oosr o însemnă- Satș omșneascU și nici s“ cu credeți nă snhimaarep iul a
porcie doar din csi- culele pământești ele unot oamșni ners nugeSU numai ie iucnuri
trecUtoare1 cl sU Ouți convÎnșÎ n“ acșsSș luciurl le-eu săvârșit, cu conlucrarea Duhului
Sfânt, oamini care au luat asupri lor răspunderea aentru BUsirinliș iui Dumneoeu· Annșptițl
acșastU ides șl dețl-vU silința s-o ducsțl ia înSepi1n1ne· Primiți, așadar, cu liniște și aucuniș
csis întâmplăS—, cu convingerea că nel nire cu primese nâte ss lucrează în BisșricU ds
nătre slsșil Iui Dumnecșu se împotrivesc poruncii lui Dumnșcșu· SU nu inSraȘi în litigiu cu
mima voasSrU1 Bisșrina Sin minopo1e ! Nu itieașl pe nsi care și-eu asumaS grija sufleeșior
voastre ! De olt- Tel, piln noua rândulelă IcsSauraSU ls mΐcopoii vor Ol împlinite și cerințșie
voseere sui1eSeșt1683. Dș-U însU vreo furtună s-ar abatș piste minopoIe1 atunci1 cCipr
dană iți ivea mii ds poznici1 prăpădul s-or întÎnde și în scaunele mai mari1 ne șl în ceie mal
mici. Când nei ne locuiesc ps văile râuriior văS ps unii opmșni că-șl pregătșsn stăvllau-,
ptunni înțșieg cU leu măsuri prin nire să opresscU vslurÎlș să iasă Sin metcU; tot așa
înțelegem nU șl cei cpre au iuat ssupra ior greul îngrijirii de B1serini1 OsoSătU cu
asigurprea altora ss asigură șl pe ei, luând măsuri cari sU-i scutșsscU Os orlcs euIburare1 pe
când elțll tămân să suT-rs restriștea rUcio1uiu1·
Ds pltOel, ss cads să gândiți șl că prÎmejdÎa nu s-n SepUrtat cu totul Os voi, în schimb
acum s-o năpustit ssupra pltore. Nu suntem atât Os invidioși, îccVt pe Cei cari poate să Sse
șl altora Csrismșlș să-L silim sU opreasnU așest Cer numai pentru voi șl să-l monopo11cece
numai pentru ținutul vostru. După num nu-l Os laudă cel nire împrejmuÎșște un izvor și
oprește curgșrea apei iul, tot sșa nu-l străin Os patima invidiși nici csi cais oprești să ss
lUțsnsnU și mei
depinse învățătura cne ΐ^ΐ. Sl poert— griji, așadar, Eufroalu șl de lr—1υί1ței—
Nicopolei,
EPISTOLE
grijii— vonsln— sl-i fl— încredințat— ca un 331 adaos pe lângă cei— ai—
Nίcopo1eί· Câte υnuί bănici 1 s— da sa poert— scnclsi mei muit—, îs timp ce pent-u
voi griji iul nu s-c împuținat întru 1111^
Tolurί, m-a supanat rult și cm evul iipn-sic ca s-cu spus lucruri dincolo d— limită clunσi
când ați cflriăt: „Daci nu vor n—ușl altfel în dorințe noastră, ne voi adresa irilunnieion și vor
îscrsdîața cauze noasiel unor oareil ci capor scop principii -sie sl vidă slricirec B1s—
ricίion”684·
D— acene, fsrițl-vi de a vi iasn duși de nișt— oameni conduși de jnd—c1țί nesănătoase,
σΐulâad scipern pn ia trltunale 1u1eșlίt cc nu cuiva sl vină de aici o nenoroσίre, și cluaci sr—
ul ceior întâmpini— va σ1d—c p— capul σ—ior care au provocat estf—i d— lucruri. Ci
priiițl tfalui pe cer— vl-i deu cu dragosi— piplnteasca și sa cr-dețl cl rânduinic f1cυlΐ de pr
—aiublțil d— Dυ1nez—u —piscopi s-c prodυs după voia iui Duinez—u. Sa ml așteptați și
pe rin—, căci, daci vc vrea Domnul, vol veni sa vi dnu personai cât— o poveța cu rângaieil
cer— n-au fost cu putință d— det evlaviei voestrs în scris, iar aiunci rl vol sili sa vi
împărtășesc și faptic îndemnurile 1^—81-—.
EPISTOLA 228
CaSăT στseυσΐionί1 σo1υnίlΐțί1 din CoiosT—c’
Urriti îa anui 375
Am primit scăisoiă—a liiiisi de preaciasill—i— voasie— persoane și cm edus mulțumiri
Preasfântului Durn—zeu ci, d—șl av—țl destule griji cu peo- lieiel— ădiislstnative, totuși nu
sorolίțί iuc-u s—potnivit sl va ocupați șl d— in—lunl bisTrlc—ști, ο, dίmpolriv1t pe cât c
fost posiCll, fiecine din vol c puriat grija d— —ie ce șl cur cn fl fost peoli—mel— iul
proprii și ce șl cur vlațe ioe cn depind— de ei—. Ml-ați scnls, într— eit—le, eritându-mi n—
pilcenea provocată de i—iiagei—c pr—eiuiitului de Duraezsu spiscop Eufnoniu, pe cer— au
vi-^1 ini iasă c—i din Nίcopo1-· îalI-nd—v1nt dncă an fi vonlc sl naspund—m acuzei aduse
d— voi, ciunci s-ar pυlea spun— ca el șl-c n—lual ceea ce fus—s— ai iuίt lan daci ar
răspunde nobilei voasln— o1ί—cțίίt v-cr spu1—t cu us gias cine s-ce eseriic cu ai iuilt-i
voasie- lame, ca aveți acum, în chip o1rl—sCt un a1nίale, cere vc împinSiși din hc-Ol iui în
două părți, eepcnlÎzându-1 cu dr—ptete pentru aiân-
două eparhiile: nici pe eceia nu-1 va itsn să îndure neplăceri în urma muiărfi Iul Ia
vecini,
332 dan nici pe aceștia nu-l va iăsa să sufure de lipsa ocroiirfl trubultoeni· Ținând
se-ma, așadnn, du griutățlfu vruiurilor și înțelegind cu înțeireptE judecată nuvoln du
îndruptene a lucrurilor, primiți pe episcopii canu au adoptai acest mod de a restabili
Blsirfclfu Domnuiul nostru Ilsus Hnfstos, dațl-vt pErerr- însre vol despre citi se cadr
să Iu dlscuiu bănb-țlf cere au pectru aceistn deplină pricepere - lucrurilor și cane știu
sE primească șl mărturii de la cel care Iu von binele· Pintru că vol, cnl care vă -flați
Ia carginlie Armiclul, u ΑΓΙ^ să nu cunoașteți cuItu din probiriele cane ne frământă
astăzi, pr când noi, ceru ne aflEc în cauză și cari suntum esuezițl zilnic șl din toatu
părțile, când auzlc du Biserici dlstrusr, ne aflăm angajați adâmc în 1unlă, ca nu cuc-
va dușmanul comun, plzcuind îndelungata pace, îc c-re drcurgu viața voas- leE, sE
poatE semEna neghinei, iul chiar șl în ținuturile voastru și estiui să ce<E și ț-rn
armenilor pradă ful,
Λdum însă ΟΙη^ΙίοΙ-νΕ Ia gândul cE primiți sE vă e—fosiți îmnΓuună cu vecinii voștri
așn-zlcând du ucuir și acelu-și vise· Ceva cnl încolo, dacE va da Duinuzeu să vă cerculuze,
veți prici o mângâieri și cai depilnE, dacE con- deți că aș- ceva vl su va părea necusnr.
EPISTOLA 229
^101 cirofclf din Nicop—fu542
EPISTOLE
Scofsă îc -nul 375 333
I
Orlcu iucn-re săvârșită chian șl numai dr unul sau doi oimeni credincioși suntum siguri
că se împliceșie prin cocIusΓ-oea Duhului Sfânt. Puctru că alueci când nu-și pun îc-imte-
ochilor nici o socoleală omeceescă și când cei cnuSincioși pornesc la lucru nu cu scopul du a
gusta plăcuri, cl cu intucția du a săvârși crea ce u plăcut Iul Duinuzeu, e liipeSe că Cel c-re
îndruptează inimifu lor rslr DomnuI68a. Câcd onirnii înduhovciciți preiau icițimiiva ucel
lucnErl și poporul lui Dumeezeu îl urmează du bucE voie, cine sr lai îndoiește cE placurile s-
au realizai cu colaborerra Doiculul mostnu Ilsus Hr1slot, Cane Șl-n vărsat sângeir Său pentru
542 în toate cole paliei nmislo1n s -07, 228, 229 și 230 - Sfântal Vaei1 e i-slriă căUu culori- lățile civile și Μ^ηκι^ί din Nicapalu și Cai—mena de a pUsion
unilmlia sueiele-scă.
685. Ml. 18, 19,
686. T-odot.
* Cu prCuu ul ίπηαΐΰηΐϊ iei Eufroriu ioc urmoij ut lui TeouliTS, Sfântul Vasule toSm-ie i'nin- tașlior 01- m1copo1- -aisto1p Os Ο1|“, prie car- sub1i-ipoU r-
spo-xabii1taSșp șomueă o cierișlior și mir-nllor peetru bucul mers al vieții b1ser1c-.st11 îe -pistoli 227, Biserici Sin micopoi- - numită „momi Blseiicil Sin CoIon-
ee” (Se uede v-e-s pșum Oufro-1U1 ce aCm1n1xtratOΓ oi om- ielor -pprhUU)· Ss necomonOU totodiSă csior Sic Nișopole să eu-1 C1saΓ-țu1ascU pe -el Sic
Coio- neeo pe motiv cU m1coaoie - șe-Sru mal deosebit. U- olt adevăr suPii-iot îe epistoieis 227-230 - colaboreiei strânsă Oi-Sue putoriSUțlIe civile .șl șele
a1seΓ1ce.șt1·
687. Adică oi- pirtiSei irlscs, „îen-rcUri” sprijlelte Se -a1.scoa1 -a EusSpș1U1 Ser în ar1mui nVeS Ostoiis- 1maΓerurUriior poi1sUc-1 considerase o Ou
„Sie pOarU” Oiță 0- BisericU.
688. Folosind ρι^ιη! e— επυκητί Elpidios (epist. Ηδ. mergem ngre Iconium ca fă-și ^1— ennaiălnc într-o efecTie aτIsonăiit Sfanțul Vaslin scrie 1^
A1fίiohint însă și ini 111, dnșl cn fi vrut s-o mai eτs-
689. E vaoUn de vidαnu1 Dim—sleni, fast Uudălar In curții imperială, α^ΐι.^ ^ου α dăulal să-l neustuzu și pn Sf. Gricariu du Nyssa (cî, upisl. 225). Culatua
D—era (viitanena Λcaslasiσ- nσ1is) urm îctou Μΐυ mai îclEnilu ^ΐΕξί spor Oelucl. Sfânlul Vasiin ^0, a f-cu nici aluzii la uc ΜπάΚαΙ pentru 1pisdσnia <u D—aoa,
Ser poporul nu l-a pricit.
690. Disper acust lealei su mai vaebnșln și în alin upislaie·
691. Și îc CαnaSσdiα - ca și în glie nΓovindii - Crăciucul se poEzcuia pe -lunci toi la 6 ian.
AUia la siânșițul a1c· al IV-Iua să su gicioalizeze dala SU 25 Suc.
692. Gricaoiu du Nyssa· A .su vide- și upisl· 225 și 231.
693. O vorbo 0- -a1sSoișie SoTmotlee 233-236.
694. Un rsspșct eelimiSot îi legi pe ueselș Se SsecUi1 ps—Suu că AmOilohiu SosC-ouea Os- șlare că v-0- îe Siâ-tui Vaeίi- ps Saseălul șl aUrίnSeie său. I-
tr- serlsorlle p- cir- 1- aubi1eUm aίșί1 cea 0- sui -umărul 150 -- OU inteieseot- amănunt- Oin iUogrpfUa spirituelă o ueșeicuiui aΓίnt1-o sșrisosrs pe șire OascUlui
i-o anΓșs-poă șp șl șum l-ir veni Sic pontei fostului iui colea 0- retoi^că1 Heis-liSs. îe aisU .sși^soare1 SOV-tui Vislis îi șOi-s-ezU ue cuvânt le iestilor-o lui ce
eaίsșoa 0- Inonium (eu. 161). Cele mai upioΓosse spisSole ps șars 1 ls-s trimis OiscUiui - toate la ș-r-r-a pcesSuia - ou fost tustotui Despre Duhul Sfânt, paoί cele
trei epistols șs-o-ice (188, 199 șl 217), îe sfârșit cele patru SioSoSe prlvi—C putersa Se cu-oa.șser- o omului, reportul î-tue Oiieță șl ---Γτίΐΐ- SUvU-e1 pu-șum .șl
site aroii-me spec1aie1 tost- șcpuse clor .șl xușșί-t în epistolele 233, 234, 235 șl 236.
695. Cal. 5, 19.
696. Atât Sfântul Vasile, cât și Grigorie de Nyssa, consideră medicina o „îndeletnicire”, o meserie.
697. <In Heeaemeron Sfântul Vasile vorbește de suprafața concavă și de suprafața convexă a firmamentului, pentru a explica pasajul din Facere 1,
7. întrucât el vrea totdeauna să înțeleagă în sens literal cuvintele biblice, se vede obligat să admită că firmamentul, care prezintă ochilor noștri o
suprafață convexă, are deasupra o suprafață concavă (n. Yv. Courtonne, cu trimitere la teza sa, Saint Basile et l’Hellenisme, p. 68)>.
698, // Coi: 13, 3,
699. în s-nsui cslor spuse 0- In. 1 18.
700. Cum lOurmo OunomUu·
701. Fac. 18, 2.
702. Mt. 9, 28.
703. In. 9, 38.
704. Aristotel, Metafizica 993 b, trad. D. Bădărău, București, 1965, p. 95. Discuțiile acestea erau pricinuite de erezia anomeilor, care nu admiteau
nici o asemănare între Tatăl și Fiul. Tot astfel, ei nu știau să facă deosebire între ființă și persoană.
705. / Cor. 13, 10.
706. Rom. 1 21.
707. Cal. 4, 9.
708. /v. 1, 3.
709. Is. 1, 3.
710. Ps. 78, 6.
711. leș. 25,21.
712. II Tim. 2, 19.
713. Fac. 4, 1.
714. Fac. 24, 16.
715. Lc. 4,31.
716. // Tim. 2, 19.
717. Mt. 24,36. Anomeil erau arieni extremiști, care afirmau că între Tatăl șl Fiul nu-i nici o asemănare (avopotoq). Cel mai cunoscut eretic
anomeu a fost Eunomiu, împotriva căruia au scris tratate atât Sf. Vasile cel Mare, cât și Sf. Grigorie de Nyssa. A se vedea și epist. 210.
718. Mc. 10, 18.
719. Mt. 11 27.
Biserici ?
Pole
334 uoiaru, și voi -ți socolil bice că pre-iubisul ioate
SFÂNTUL VASILEșl împΓUUcE-sIua
CEL MARE jiloo Piieciu v-a
iost trimis <e Duieeziu, vecicd la vol, pn du o parte, la ioiuntui potrivit, lan pn de -fit p-ole,
senicd locial cn să vă încue-ruze. Eu eu-^1 fuficit nucai pintru că a luai o holEeire bucă, ci
adiie șl curajul acestei hotărâri, întrucât, irricdu-sr să tot niâme meeuu lucruriin, cu cumal că
-
720. / Cor. 130.

721. Mt. 24, 6.
opnit pe Ion râvne uniIeieori1or1 nimallăsânO vreme potuivnÎșilor să reașțio-
nice EPISTOLE
șl a nUuuie unelsinilș celor care puc le caie nurss 335 vicIșne1 ci și-a riP1ΐcse
pianul unSatU1 nu o dreaptă hotărâne. Dea Domnul ca prlc hanul Lui să-I păs- trizș
împreună cu case Iul, încât Bis-rlna sU rămână inșeiși cu Sΐne1 pnln venΐrea1 după
spiscopui aneer1ot^1 o unui iUrbet tot atât Oe cΐcsSΐe1 șl să cu Sea terin csIui rău,
ηοη—, mol muit Ssnât orinVnS sltUOată, ss 1ntu1stiacU ds stabilitatea Bisericilor.
II
Cât despre Orații dic ΟοΙοη—ο, su l-am îc-uiijat mereu prlc scrisori, Se sceșa voi suntiți
datori sU arătăți și mal multă înțilegerș pentru sterea în nari ss află decât să-i Ιι^οΐ^ ca șl cum
i-ați disprețul dic pricica minimii orașului ior, clni sU nu-l provonațÎ le cșaută prin nisprșțul
vostru. Pintuu nU, prin fUrea lor, oimecll cersUuițÎ ajung păună sU judens șl mei puț1n1
rezoIvânSu-șÎ rău multe Sin n-nazurili lor, din prinina supărării pe ciri o eu nu vrăjmașii lor.
^^-1 nu-i atât Se mic încât să nu poată Sea prilejui unor meni nenorociri nelor nars ăieangU
după astfel Se ocpcii· Și spucem scest lunru cu dosr în chip teoree1C1 dic presupuneri1 ci
fulnd-ă avem expșriența propriilor noasere nenoronirΐ1 cars sU Oss DumcioeU1 ca prin
rugUciucile voasere1 să ss 1ndepUrSeci ds noi.
Rugațl-vU ca să sosesc șl eu nu bics Is voi, iar atunci să ns Pucurăm Oe antualul păstor și
să ne mângâlem unii pe alții pentru plenarea din viață a pă- rinSilui nostru -0^-686.
EPISTOLA 230
CUtri nrșgUtoniÎ orașului mΐșopoIș'1:
Scrisă în inul 375
Hotărârile privitoprș la BieșricU se iau de eUtri nsi nărora ls-e fost încre- SințatU
nofducerep Bisericii șl sie sunt nonfirmate Os popor. Astfel, primo ÎnSură, csre țins ds
tesortul preiiubițllot ds Dumnșzsu splsnopi, s-a împlinit, în privința neieίia1Se1 naOs în
esrnina voastră să vă iegați nu toată puterep dragostei voistui Oe eaiscopu1 nire v-a fost Sat
șl să respÎngșțl cu tUrie î—Îșr- nUulle v-nite Sin aTsrU687· îner-adevUt1 nimic nu
infIuențiPc“ stât Os muit nici
pe dregători, aici pe celiciți cer— vi invidiază p-nleυ sltucțlc pașnica în cane vi
aflațl,336cât influenț-azl uicnimiiăleă în dragoste față d— episcopul cer— v-a fost det și
tăria ă—zist—nț—i voastre. Ceea c—-1 face <pe unelliionii inv1d1oșî> sl piardă
aldejdec de succ—s a oricărei acțiuni — sl vida cl aici ci—eυ1, aici poporul nu acc—pti
înovețiii— ior^.
Fac—țl deci în așc fel ca aΐn-Iea cs o cv—țl despre line sa fi— gen—rcIlzaia în întreg
oenșui· Adresați mulțimilor și iulυeon c—ion ce iocul—sc lc țină sfiiu-i cuvilncioass,
înllnladu-ί în lua—i— ion intenții, a—slnu cc sl se faci cunoscuta tuturor oci—alion slnc—
rliaiec dragoslsl voasli— penlnn Duiiez-u. O, deci aș fl socotit vrednic sa vis vneodeil p— ic
vol și sl vi vizitez Bis-rica enΐnîloare c pî-l1ț11t pe cere o cinstim ca ps o metropola a
ortodoxiei, aenleυ cl din timpuri străvechi e guv—nnalÎ de onieal foante cinstiți și aieși d—
Dumn—zeu, alașcți cuvântului credincios, în coafoiillcle cu învițiCura creștini ! Șl —pis-
copnI cere v-c fost d—s—mnai voi 1-ațl apr-ciat, lai noi 1-cm cinstit ca vrednic. Numai sa
va păziți prin darul lui Dumnezeu. Surpați piaaυrii—' viclene ele dușiaaiion și puneți îs iniri
tăria și p-isev—iențc de n păstra lunele iucnuel ce vi s-aυ dat îa suflete.
EPISTOLA 231
CăSăT O1fî1oeîυt Țaîsσoa de Iσonîυm
^0.1 în cnui 375
Raeeori găs—sc prilej ds c scrie Cuvioșiei Tcle, lan p—nl-u aceasic au puțin ri întrlst-z.
E cc șl cui ad—s-o-i cș putea sa Te vid șl sa rl lucun d— Tine, dan aural ereneoni nș fcce-o-
însă, și deci nș vina să-Ți scriu nu pol, p-nlnn că nu sis—sc pe nir—ni cane sl mnangÎ spr—
vol6^. Altfel, nimic n-cr îipindice scrisorile r—i— să-Ți of—ne un adevarel jnIsa1 ai vieții p
— care o duc, descriind drăgost—i Tai— iocle prin câte trec zilnic. Căci, îsCr-ed—vle, —
mai— ușuraie să-Ți împ1nlΐresc pnoli-m-le soasies d— fiecare zi, mei ales cl știu cl șl Frăția
Ta p-ntru nimic su Te sle1duisșli atâta ca penlnu ncetl lucru.
Iată, ds pildă, șl scrisoarea de acum, aprocp— cl ii-o la din mâni Eipi- ώΜ, πιτ sil gata sl
ajungă ia stăpânul sau spre a alricl defăimării- țesut— pe n-di-pț de niște dușmani de-ai 1υi·
Prin această scrisocre inimii și eu Evlaviei Taie salutări dragi șl Ți-1 i-comnnd ps acest lărlil
cc pe un or vrednic de a fi ajutat atât pealIυ dr-ptatea cauzei lui, cât șl pentru mine. Den chiar
șl daci nu cv—i alta mărturie în favoarea iui, aealIU faptul cl a ținut mult să-Ți aduci această
scrisoare ds ia rine, msilll sl-i numeri înte— feiilianil Tai, sl-Țl amlni-ștl de noi, den sl Te
rogi șl psaleυ B1ssricΐ·
Sl știi cl aI—ăîuiiiu1 de Dumnszeυ frate cl inu n luai celei străinătății, pentru cl au mci
aul—ă ^^1 supărării— oaieailor n—nnș11nț1· Cntat—e Doare
u și un îc feEmâciene, peciru cE baieca cEncoasă6 89 tuibuoE adânc triburile
ncrs-EPISTOLE
lel localități· Dușianil țus împotriva noasiră comploluri 337 la Curii, după cum -ud cE
se spunu, d-n până icum lima lui Duinezeu estu cu noi, R-act-Te ca nici du -ici încolo
să nu ee ptrEsrasct. Fnalelu u acum Ia -dEpost de grijă; Doana și-a regăsit bEtnânuf
sEu calirgiu, altul cu m-i anu, Domnul va risipi piecuriin imailcu. Dacă aș reuși sE Tu
văd, i-nș izbăvi <e toate supErEelIi prin ^01 nm trrcut șl de culr caee mă lai aștuaplE·
Du aceea, ήπίο-σ zi, când îți vm fi cu putință, -lila venin cât mai .suci pe pUiâmt,
însreSciceșle-Te să mă vizi.
Cartea „Duspru Duhul Sfânt” a iosi scrisă du line și ecui u g-ta dupE cui știi, dar ioații
carn se aîIE lâegă ilcu Ι-— oprit st o lefcil scefsE pn hârtii, snucâcSua|1 cE au instnucțiuni de
I- Noblețe- Tn sE fie scoisE pn purga- 11^690. Șț ca sE cu part cE it îipoloivrsc poruncilor
pe cane Ιυ-αΐ dat, am așteptat pâmt acum șl Ți-o vol irimitu lai târziu, decă aîiu pn cineva în
slanu sE o aducE până ecolo· Fii sănăios șl bice dispus, rugânSuaTe Im Doinul nunlru eoi, să
avem p-rlu du Tlcu atât eu, cât șl Biserica lui Dumcezeu, prin iubirea de o-muni a Sfânt:ili1li
l
EPISTOLA 232
CEinu ΛmfiI—51u, un1ad—n <u Ic—nlum
Scrisă în -cui 376
în fiec-nu zi când priirsc o acrisoare du la Cuvioșia Ta peciru mini r zi du bucurii, cel m-i
lare dietre praznicr. Der când sin pn duaauno- șl suiee de prazclc, cr nume săai dai acestei
sEnbEtorl a sErUălooil—o, ^Ι —bișcuimu în Lugea suchu să numeascE sabatul jubiliar ?
Mulțumusc lui Ducnezeu că i-al înștiințat cE ești săcălos și că, go-ție păcii <u carn se
UucurE Bisroicn Ta, al nulul neloecu nΓ-znicuI iâetulrii I- carn am fost făcuți pEntașț691.
în ceea ce mE privești, unelr vuști peoasie m-mu tulburat -dâmc, cUci m-ai pulul răiânu
nnîmSunurat din pr1d1n- osândirii Ia exil a iraieiui pre-luUii du Dumnezru692. Ro-gE-Tr
nrnlnu ui, ca sE de- Duicezuu să-și vidă îc sfârșit Biserica vindecată de ntniiu grozăviilor
erellce și sE nu îevrrdnicnasct du vizitu cât imi desu atât ilip cât mni suniui încE pe ptiâci.
FE o faptă SuicE de valoarea Ta șl dr unănile cule lai calde pintru eoi, Trubuin adil- rnt șl
gâedui binecuvântărilor prin cere ai cerul puniru mice, îc chip inimic, o
iUSrânițe roiuseU· Ai orUtae că la lumina opaițelor Te îcOemci ie muncă până noaptea
eâncΐU1
338
gananSâcdu-Τΐ VÎgopnea prin bunătățile ucei Crăciri suistsc- Ιίοΐ—. Ou, drogul
SFÂNTUL VASILO COL MARO
meu, cu msi am vârsta Se o putea mâcne astfel Oe Pu-Utăți, sUcUtatșa dinților OiinO serios
afectatU atât Os timp, cât șl Os Poală. Cât prl- veștș îcSreiăulIe puse, răspunsurile sunt Seje
în ^^11—693, atât nât ml-o Tost mie posiili și Supă cum timpul a Sat <acesee răspunsuri^
EPISTOLA 233
Le îneneisnep iul AmfiioClu
Scrisă în enui 376
I
Cunosn oiiecția1 pentru nă am puzlt-o șl su însumi, der tot 'așa Se ilns nunosc șl
noneeΐtuția 01^—1101. Ce să răspundem Sar îc ansastă privință ?
êi î—eν11 sU rUspucdem> nă iun lunnu este mintea omului și nă tocmai prin ee suntem
eCip ei CreseonuIuΐ694· <S“ mai spunem apoi> cU și lucrarșa minții esti un iunru tot atât de
bun1 Ser că, aflânSu-se în continuă mișnat·—, mintep aSeeșot·1 plăsmuiește și imagini
Tantastici Sșepre lunruri inexistente ca șl num ele or exΐeta1 după eum sO—sșoni mintșa
reușește s“ ajungă dlnșeS la ăOșvăn. După noncepția noaserU1 care creOșm în DumnezeU1
în ml—tea omului sunt prșzenSe Oouă puee^1 uns rsa șl 0^0-1-“, în stare să ne eSnagU spre
-“Ο-Γ-, ier eepIsItU dumnezșIsscU și bunU1 î— stare sU ne ridice spre asșmUnsrș nu
Dumnezșu· Când mlntes rămâne acasă ia șa, atunci e în stare să sesicece până șl iucrunÎle
nele mol mie11 1nsușΐnSu-îi-1ș; în s-CâmP, Oscă ss SU pe mâna sșSucUtor1Ior1 stucci își
pisrOș puterea Os judșcatU șl se UnSe1ștniceștș nu închipuiri nșiucșșe1· în astfel Os situație
ss poate crede nU lemnul nu-l Ι-υη, cl s DumneceU1 Supă cum poște spune că aurui —u-1
bon, ci oilect ds sSorațIe divină. Dină însă noțiunii se UnSreapSU spre lucruri
Sumnșce1șști .șl primește în slns 01— Sarurilș DuCulul, atunci ajunge să înțșiepgU
sOevUrurilș dum- nșcș1eșeί în măsura în cars îl îngăduie seest lucru pueșrilș Oiiii.
Căci nș zlcs ca inel ϋηΐ stările tul cens se piezișii viața omenească și tot etatec sunt șl
lucrările minții nonsine. Anuie, fie ci sunt rsi— ăp1er1riie sons- tns, și eCusd șl 11^11'11-
risții sunt ητΐτ, cur - căzui cu desfrâsen—a, furtul, îschlncrea in îdo11t calomnili—, centu-
PIe, râsiii—, zavistiile, trufiile și clt—le de felul ion, după cum ie-a τaυ1eICl Apostolul Pav-
i printre lucranile cansii69-, Una de mijloc, <adica a doυa>, este ccilvilal-a sυflτiυ1υ1 πητ au
ar— îs tise simic condamnaiii, dar nici lludalll, precum însușirea acsston prlcepsei meș-
teșusip-ști, pe cane I- mci socotim ds mijloc sau neutre, penlm cl, în siasa Ion, eie au înclini
sici spre v1Ilul-t nici sprs pΐcnl· Căci cs rău poete fi cârmuirea coliliilor ps mane ori îse-
ielnicin-c ds 1-^11- a 1oiiion696 de către doctori ? în eie îissie ac-slea ϋ-. vîIlυț1, ci eoae înt-
sție ceion ccrs in piaciici an putea sa ie ίη^ sl înclin— spre usa sau saIe ^111111. în schlrl,
lintea cane se coa- loaeșle cu dnmnez-iIea Dneuiuî e deja capatiii de conlempianea marilor
viziuni și percep- fnnmns-ț1ie divine cei puțin atât cât îi îngădui- ΙΙ-ΉΙ șl acceptă ^1.111^11
—1 să ari1-ntrΐ·
II
Astfel încât, lăsând deopanis ac-i- chestiuni de dîspnl1, ni să sciuisze adevărul nu cu
vlclsals, ci cu evlavis. Pentru ci puterec ds judecită c minții tocmai de ac-sa nl s-n dat, cn sl
ruaoașl-1 adevărul. Ian adevărul întres se cuprind- aural în Du1a-z-ni sostru. De aici șl
datoria primordiala a minții de a ciuta sl cnnonșle1 pe Durnszeu, și asure o astfel dn
cunocșienT câtă este îngăduita unor ilrunie nxisteațs pirânlsșli fața de măreție n—sfânșlii c
du1nezeirii· ”1^, cu toni- cl ochii tuni ficuțl ca sa p-er-ap1 cele vΐznle, totuși nu tuni în stai-
tl ie prindă ps tont- dintr-o tingură privire. Tăria csnu- lui nu poete fi cuprinsă în întregire
dinir-o singura privire, Ialnurâl de jur î1pIejuIni sostru ne înconjoară o pniv-llșle nesfârșită,
așc ci, îstr-idsvin, multe iucInri, ca sa au zicsm lajoillal-a ion, a- rămân încă necunoscut—.
Așa ϋηΐ naluna nșleiioe, mlili-a lor, distanțe până ia eie, rișcinea
EPISTOLE 339ion, întâlnirea ion in orizont,
înleIvaini dintre unui și altui, pIern1 și nit- atp-cle, le am putea aminti chici și slIurluIe
f1imaienluiu1, ndâncli—a de ie sfera concavă ia suprafețe conv-ă1, <ădîci încspând din
adâncurile de icigine al- tăriei cee-șii șl până ic tuprafeța ei co1veă1 697>· Șl cu ioate acestea,
dis pricini lucrurilor pr cnee nu le dunoașlem, noi nu puiim apucu cE cu poniu ii văzută tăria
curului, cl, dimpotrivă, spunem că cinul r vizibil, deși noi nu reușlc să vedem decil o mică p-
rle din ui.
Tot așa ineUule înțelesu iucrurlIu șl când vorbim duspre cunoaștenua Iul Dumnezeu. D-
ct puturna minții e tulburată du diavol, -lunci omul va ajunge sE sr închine Ia idoli ori se vn
întoarce spre alt fui du iănăduIegi· D-ct însă își sn deschid, cugulul spnr ajutorul Duhului
Sfânt, -1^^ va ajungi sE cu- coescă eSevErui și sE rucucoescă pe Dumnezeu· îc această
vințE îi vn cu- noeșlu însă nuini „în pmriu”, cum zice Λposlolul, ini Suplic abia în viața de
dincolo, „când va vini cnen ce e ά^Ενί^ίΐ și cicd su va ά^ίπηΟα cnea cu rsie în parte”698·
Prin uri-oe, puterem de judecatU a omului ni s-n dat atât ca privilegiu, cât și ca scop ioIoslior
du a cunoaște pe Dumcezeu, șl anume pică acolo sE leancă cu cunoașterea, până undi i s-n
îngăduit.
EPISTOLA 234
L- o mllE îctnuUmru m Iui Amfii—hlu
I
Te închini cui știi, sau cuivm pr care cu-1 cucoști ? DecE răspunzi: „mă închin celui pe
cane-t cunosc”, atunci ți su poale riposta imediat: „cu iul de ființă are ^ΐ căruia tu închini ?”.
Ian dacE vei iUnturisi cE nu-f cunoști ființa, țl su va putea îmlo-rcu îmlrubaona: „atunci cum
cicsiești pn ^πηνα pn ^Γΐ ^-1 cunoști ?”.
Noi însă spucec desper cunoeșluoe cE poale fi înțulunsă în muiie iuIuri· E dnept cE
snunec că col cucoașirm măririi șl puleeem lui Ducnuzeu, înțe- lepciueea, bunătatua șl
purtarea de grijă pe caee o -ru față du noi, prucum și drept-tra cu carn judecă Ei toatu, dne
însEși ființa iui Duicezeu c-o putum cueoașlu; așa îccâl felul cum m fost pusă înleeb-eu-
constituie o cursă· CunlΓU că, Sact afiriE clnevm că cu cunoașie ființa Iul Duicuzuu, pnin
aceasia ei cu vrea să spucE că c-nru mici o cueoșllnțE despou El, pe motivul cE iduen dr
Duinezeu decuege din mullele însușiri pr cari le-am enuire-l m-i sus, „Dar - îți sa spucr -
Duinuzeu r simplu, chien dacă ioate cele enuleeale adinunurl țin slnâcs de ființa Lui”. Iată un
sofisi cnee ascunde iii de absuodilEți· Căci e discutabil decE loaie ^11 enumeratu sunt sau
cu numiri -Iu ucuia și acefrleși fiicțu, decă se -coneeă îmtor elu, pr de o parte, inica de
Judrcata Lui cu lublee- de oameni, drupt-tea cu puleeea de creații, -solșliinț- cu răsplătirea,
iteirea Lui cu pronia Lui, sau decă cu cuive deseieEc prin fircnor dic eceslea însăși ființa Lui.
Prcteu că, dacE afirmăm eșm ceva, -lunci nu ier- Uuin sE ee mai îmirebEm d-ct cunoaștei
îcina-devăe ființa lui Dumnezuu, ci să ne întusPăm dică cunoaștim pe Dumneoșu șp
neîcdupiinat în drepeseea Lui oul ne îcndlung milostiv în luiirip Lui. Άceastp întu-pdșvUu
putem mărturisi nă o cucoaștim. DacU îcsU el susșlc cU Oulcțe Lui eses nu totul nlsn-ve,
aeunni să nu ns mei îcșili pe noi înșine Tăcând naz Os simplității iul Dum- nioeu· Pentru n“,
1ntu-pSevUr1 s-n spus că uns esti OUlnșa Iui Dumniziu șl nu totul ăitcevo însușirili ps ceri
le-om scum-tat. Căni luniUuiis sunt ΟΐΤ-ηΗ,, ps câtă vremi fiicȘa e simplă, ion noi putem
aiirmp nă din lucrări îl nunopștem pș Dumni0iU1 ps când de TUl—șa Lui nu suntem îc stare
sU ns apropiem, pintru -U lucrUriii Lui sunt șei, ciri noioarU spre noi, der ființa Lui rămâne
inanciSΐii1U·
II
„Don,
340 va oiiinSa -10^1, dană nu-I cunoști SFÂNTUL
ființe, VASILE
atunciCEL cu-L
MARE cunoști nini pe EI însuși”.
RUspucdi-l -U nini tu, cari ^ηί nă-I nunoști Oilcți, prin insista nu poți spune că L-oi nunoscut
pe Ol însuși. Pentru că dină un om mușnat Os un nâici tuript vide ilgunn nâindlui refIșntatU
într-o fântânU, ecsl om nu veOs oltneva deeât tot un ίνΐη,, dor sănătos; în snCimb, e de plâns
icei om dacU și-an înnCipui nă o văzut tot un nâins turbat, nses ce nu-i inșvUreS. Dini, sU
nu mai 1auoi un aetfiI Se om pentru juSinata iui, ci să-l plângi ds mîiă pentru nebu- nip iui.
Șl sU știi nU miroase o jonnU nopliUrșosnă voria de adiniauri1 „dană cu cunoști ființa Iui
DumneoșU1 însepmnU nu tu nlnstiștl neva cs nu nu-oști”. în realiSati putem răspunde: „su
știu c“ Dumniziu ecistU1 în ne nonstă însă illnșs Lui, anest lunnu Suece dinnolo Oe putiriP
msa Os înțe1iτerș”·
Cum mU voi mântui ptu—ni ? Prin -Γ-ΟΙ-ΙΙ, năci nreSința e sufișÎentU pentru a ns
nonvinTe nă ixistU DumnicșU1 Seu nu ne isti Dumneziu în slnse Lui, ion OI va răsplăti
după cuviință iilor nere-L nouță. Căni, în ΟοηΟ, șunoaștirea Tll—țșl dumneziÎeștÎ constă țo-
mei în simțământul nă Ouicța Iui Dumnezeu n-o putem nu-oaști, dor î-nhi—anea cu stă în
legUtutU cu nât nunoaștem Sin iil—Șa iui DumnezeU1 ni cu nonvUnTirșa nă OI icUstU·
III
Dan să continuăm șl cu sdiia altor întribUrU: „Ps Dumneoiu nimici nu L-n văzut
vreoSatU; Fiul Cel Unu1-mUsnut1 Cari ssSs în sânul Tatălui, Aceli L-n fUnut
nunoscut”699. Cs 1 SescoaerUt din Tatăl Csl Unu1-mUsnut ? Ființa sau puterea ? Dană o
disnoperiS putirea1 atunci atâta cunosstim1 nât ns-o Sienoperit· Dină aneaeta o fost ființa
Lui, ițunci spune-mi unde 1 putut numi fUințe Lui „ninaștere ?” 700. ȘȘ î- ș-șss naz, când ar ii
putut aduci Avraim î-șCicerd nulva nors nu se năs-uss ? Oane nu nând 1 nrezut în OI ? Șl
când 1 nrezut ? Oire nu nând 1 fost nhemat ? Șl cire iste împrejurii-o când Scripturi spun, că
ui și-a del srama cE se eîlă îc fața Iui Ducnrzeu7â1 ? I-n ucenicii când I t-eu închinat ? O-ee
nu câcd au văzui iUptura supunânSu-Iate ? Din făptui că mnern și vânturile s-nu plecat
înaintea Lui, I-eu Γrcunotcul Sucnrzeire-.
Așadar, cunoașterea izvorăște din Κ^οΕιοί, f-r din cucoeșluee s-n născut închinarea.
„Cruzi că eu pol fece aceasta ?”702. „Cred, Doainu, șl s-a închinat Lu1”703. în chipul acesta
închinarea urmează ceeSicțul, lan credința se în- lEnrșle prin nuleee. Și dacă susții cE
orfcinu seede, icrla și cunoatlu, șl anume cunoatlr din ceea ce cerde cu adevărat, toi așa poți
spume șl invers: pnin cr cunoști, prin acera să crezi. Or col cucoatlem pr Dumnuzeu după
puirrei Lui, i-r dacU crudem îc Cei pe cenr-L cumoiștri, alueci și închinarea o adu- cei iot
nelui îc cnee cneSei.
EPISTOLA 235
L- o allE întrebare - Iul Λmf1Iohiu
I
Care-i mai îclâf, cucoetlrnea sau coedința ? în oricr caz, în șliințele omu- erșii, col
susținem că credința ηΐ, cu- cane poeceSt cuno-șleeea, pr când îc Somrciul leologiei
sΓeșl1ne, chien dacă ar spume cinrva că cucoetlrera trubuie să porme-rgU, noi eu-1
cocieezicem, dmr să îie voeUe dr o sunoatleeu care corespunde puleeil <e îcțulegeee a
omului· Pintru că în Soieclul știimței lee- Uule mai îmtii să cruzi că o literă acumitU sr
chramă „n”, iar decă înveți cui sr ^Γίη și cui su pronunță, atunci vei pe1srpe șl tecsu1 exact
ai valorii ri, Când vorbii însă dr cnrdințn îc Dumnrzru, cnen cr peemregr întâi esle iSrea
despre existunța Iui Dumcrzeu, ier mce-sS- o drducrm din lucrurile ceeatr. Feplul că
Dumcezeu e înțelept, r CuleΓnic, r Buc și că are loelu celelalle însușiri îl drducem ușor din
socpmnație cu lumina ceeaiuriloe, pintru că aș- îl cunoaștem șl ca Slăpin al notlnu, al tuturor.
Șl înleucâS
EPISTOLE
Duinezeu r Ziditorul îmtnrgii lumi, ian noi iecem 341perie dic lumr, unmreză cE
Dumnezeu e șl 0,1- loeul nostru. Acnstei cucoașieni îl urmrazE apoi credința, iar din eceastE
cne- dințE izvorăște îmchțmaoen.
II
Acum îesă, întrucit cuvâetui „cucoișlere” ine muite srmelîfcații, cri ^-1 batjocoresc pe
oaircll mai simpli și fac paoedt dic cuvintele mai puțim obitnu1le, punând tot felul dr
îetrebEni, ^πΐ isemrera celor cr îac exhibiții prim teatre, aruncând în sus plutei și peinzie<u-lr
uni după afla. Duși ieeme- sui „cunoaștere” se aplici mlton [lυcnυri], lan csea ce este îs sine
[un 1υcru] poate fl runotcυi după suiar, mărime, pulen—, modυi Țχîslențeît 1O1ealυ1
nașterii și dυa1 ființa, totuși α^ΐία coscenCăTazi totul într-o îslneiape și nn pnesnazi sl
11nCυrisî1 ce este ființe în sine, ian când văd ci noi nu se pripim sa I— n1saund—m, sn per
—l1u1esc cu învinuiiei nυșîsoas1 c lipsei dn —v1cvie·
C—ea ce însă iirturisii — faptul ca, în 1—111111—, cυnocrl—1 despr— Dumn—zeυ at
—l cât tn poate cunoaște, dan ca e cu sepυl1nțΐ sa știi mea ce trsce dincolo dn pυleI-i soastri
dn juderilΐ· Așc încât, daca ml întreil ce-1 nisipul șl eu voi răspund- ca știu, atunci deslsur cl
v—î râde dn mine daci ci cere să-ți spun îndaia șl câte fine de nisip sunt, p-sinu cl prime ic
îsCrelșe— s-a inferll lc aspectul sul cane ss peezinll nisipul, pe câta vreme cealaltă întrebare
sra în Ingăluri cu su1ΐrυ1 fîric—ieloe de nisip. Acest sofism secilal cu csea ce îsirnia cineva
în felul acesta: „Cunoști pe Tîmol—î ?”704. EÎ lin—, diri-I cunoști, atunci îi cunoști șl firea,
căci doar ai recυnoscui cl-1 cunoști. Is reclîlii—, eu pol saun— și cl-1 cunosc șl cl au-1
σusosc pe Tiiotei, dar îs crândoua aceste f-iuei cunonșier-a mec e ^Ι-ΓΡΙΚ. Căci felul în cern-
1 cunosc su-1 ccelașî cu felul îs ccie su-1 cunosc, ci unul e aspectul sul ccre aol spune cl-1
cunosc șl cu totui cilui e cei tul can— au-1 cunosc. Cu alte cυvînle, pe Tiiolei îi cunosc
numai după înfățișcie șl după alte sol- tiiilcre, ființa iui i1unirir1 înti a-o runosc. Căci, în
Αη^, tot în ac-lașl fei spun cl și pe mine într-un fel ri cusosct dan în alt fel nu
lii
Să-ii explice, dar, în ce sens c zis Sfântul Pcv—1 ca „acum cunocșl—i docr în parte ?”.
Cu aile cuvlals, cnnonșl-1 sumai parțial ființa Lui ori aoal— numaî părticele dia ea ? Așa
ceva nu-i cornct, p-sleυ ca Dumnezeu su Se îm- parl—· Dar atunci cnaoașl-1 îair-agc ființă a
lui Dυmsτz—u ? Cum să mai poată fi înțeles- cuvintele: „când va veni ce - des1vârșilt ciuid
vc înceta toi ce este în pants”70’ ? De cs suni osândiți închinătorii ia idoli ? Ocre nu p-ntiu ca
L-au cunosrnl pe Dumnez-u, dar nu I s-au închinat ca unui Dumnezeu ?706 Icn ia rândul lor,
galatenii cei „lipsiți de liste” ocre dn ce au fost iunți peste picior de Sfântul Pivei când ls-c
spus: „acum, după ce cțl cunoscut pn Durnez—u seu ral e—ge11ΐ după ce cțl fost cunoscuți
de Dmi-zeu, cur va întoarceți iar ia stihiile cel- slabe și s1ric-”707 ? Șl îș Iudsea cur era
cunoscut Dumnezeu ? Se știa oare îs Iudesa cum sra în fond ființe Lui ? Iată ce zice
peoorocul: „loul își cunoaște tl1pânu1”7ur, ceea ce vrei sa îst—rne, dupE pulueea la, că boui
a cucossul filmța stăpânului său, 1-n mal Sep-eie, „și lăgarul, leslnn docnuiul său”, cu aitu
cuvinte că șl acest -mii-I cucoșlu- filnța și usenți lusiui. <Λpoi conchide^ „dne pe Mine
Israel nu ME cunoaș- ΐυ”709· Se vede că, dupE pErsoua tn, Iseael de aceea e osândii, pentru
cE n-a îmțnies Sufoc ce e ființa Iul Dumcrzeu· Iată, și îc -ft loc spume: „VmesE mânln T-
prsie neamurile care nu Te cucosc”71â, cu afle cuvlniu: „nu cunosc ființa Ta”,
Așadar, cum am spus, cunoașterea e un cuvânt cu culte înțniusurf· Ei conținu șl cuno-
șlerea Cre-lorulul șl uxplic-rea minunilor Lui, țlnneea poruncilor Lui și strânsa iamlll-rilaSu
cu El. Dne aceșii oameni nu pol avua astiei du pontențil, ri măngicusc cuvântul „cunoașienu”
numai fa o singură semcifl- cație, aceea <u cugelanu asupra ființei lui Duicezru.
Or, iată cum grEieșIu Scriptura: „1șeazăa|u loale spre itniunie acolo unde ME voi anăla
țiu”711.
342 Nu crezi o-re cE „Mă vol arăta” vena SFÂNTUL
să spună „îmi
VASILE vol duacopuri ființa Mei” ? Sau
CEL MARE
„cucoscula- Domnul pr cei ce sunt ni SEi”7t-. Dacă ființa celor cane suci ai SE1 o cunoaște,
oere pe a celoe ftnt de legu n-o cunoiștu ?’’. „A cunoscut AS-m pe irmuia sa””713· Ființa ei
ascunsă - cunos- cul-o ? Și desnΓe Rebrca spucu că era „ircionoE”, pe carn îcct nu o
cueoscusu uc bărbal714. Și iarăși: „cuc va fl acemsla, de voume ce cu știu du bEnbal ?”715,
Niirni n-m cunoscut ființa Rubrcăi ? Spune Μίνα M-rla: „n-nc cunoscut îiințe - nici ucui
bErb-t” ? E știut doar cE Scriptura iolosudlu aici cuvântul „m sunosculao” în înțeles dr
sιpeuun-ee întru soți, îc căsătorie. I-r cuvintele: „Se sa -nUla Doicul Sin locașul Său cel
sfâel”7|6 înseamnă cE Se vn descoperi celoe ce se închină Lui, Ine eceea că „e cucoscui
Docnul pe cui ce sunt al SE1” îcseacnă cE i-n pricit întru casnicii Săi, puntru faptele for
bune.
EPISTOLA 236
Călri ΛcffIohiu, episcop de Iconiuc
I
Mulți suci cui cnee nu cuncutai acel cuvin, din Evanghelie undi se spune că Sesprr ziua
sau ceasul siieșituiui lumii nu știu nici Domcui costnu Ilsus Hn1slos717. Acesi cuvâni ni-^1
aruncă mueeu îc f-ță ecoieii cn să înjosească mUuinea UnuUa-mUscuS Flui Iui Dumnezeu și
na să oraSi nă Fiul nu-l desfllnță cu Tatăi, ni nU ill—țs Lui or fi Os o vreOcIșie mol mină
Ssnât a TetUIui, ps motivul, vezi Doamne, nU docă nu nunosști toate1 itunei nini c-er putea
să aibă iceeași ΟΐΓ—, cini să Oue socotit ca având asșmUnsuș depllnU nu Csl ne știe tosti
prlc putirea ds a nunoaște mal dinainti toate șl de a viSse tot ne se va întâmple în viitor·.
Acșoste este și înSreiarea pe cari înțelipniunii Te mi-el pus-o ca nouă. Și-Ți voi răspund, cu
nese ce am nude în noplIUris de la părinți și ns om primit na de le sins înțeles Sin OrsTOStșa
față de iine șl ίΟί—, nClan dacU nu va zgudui nerușifarea vrăjmașilor iul HristoS1 - căni ns
auTumint or putei fu mei puternic decât elanul lor ? celor ns-L iuissn ps Domnul șl care țin
asigurarei credinȘei cs Oiind superioirU unor simpli mărturii loglni, creS nă le va oTeri
suficientă putire Os -0^101-1,.
Desigur nă șl noi sunSem Oe pUreri n“ tenmenul „nimini” pire o expresie un1virsa1U1
pinsnu ca prin ea nu se exnluSe nini un om; totuși onssS lunnu nu se splină atunnl când avim
în vedere textul Sfintei Scripturi, Supă num om mal spus-o, în Ieg“SurU cu pasajul „nimeni
cu iste mol iun decât unul Dum- neziu”718· Căci, atunni nând ^ί— aeeste vora—, Fiul o
spune fără sU Se exnluSU pe Sine, nl, întuucâs Tatăl s cel dintâi Bine, otu—nl prin expresia
„nimini” trebuie înțeles „mei întâi”. Tot așa treiuiș înțelss conțixeul: „nimeni —u-L
nunooșSe pș Fiul decât T1eUi”719· Ainl nini pe DuCui nu-L OeclirU <F1u1> nisțiueor1 cl
mărturisește nU Tatăl e esi dintâi nărule-i aparține cunoașterii propriei cituri. Tot eșa nisOsm
nă expresia „nimini nu știe” a fost pronufțatU <0e Fiu1> pentru că primele cunoștinȘi despre
luniurlie șxistenti șl viitoare aparțic TetUlui, Ceri sonotlm că faci să se întrevoSU pentru
oameni nnuza primă <1 lucrurilor^. Căni iltfșI num s-an împăce oceastU voriU nu toite
celiiilti mărturii ols Sfintei Scripturi și nu nonnepțiili noostre în 1-0,111, înttunâe noi nreSim
nă Csi UnuI-mUsnut esti chipul Dumnezeului Celui nevăzut, leu nu nhipul unei TUpturl
trupești, ni imaginsa Sum—izilnil înseși șl 1 însușirilor neschimiU- toare1 cine ss pot
concșpș ne apirținând numai Ouințil dumneciiești: uc nhip ai putinii și el înțilipniunii
vescice1 căci însuși Hristos e numit „putirea .șl UnțeIepniune1 iul Dumneceu” 720· Desigur
nă o perte Sin înșelepciune țins Os nunoașterea pe nire Oi n-e dxprlmst-o întreaτU1 nu toati
nU aneisti nu poate fl în lume nicIcânS desăvârșită. Dar num să fu fost nu puticțU să nu Oi
nomu- ninat Tatăl acea zl șl acsl neas al sfârșitului lumii tocmii Anslulo prin cers au Tost
făcuteEPISTOLE
vianurlle .șl nele moi miel răstimpuri als viacurilor ? Sau343cum or 01 putut să lipseosnă
ps ZiOltorul tuturor Oe nufoașterea unor mini amănunte pe nare Ol le-a zidit ? Și cum să nu
știe Oe sfârșitul iumli Socmel Aceii cate spune nă ie sfârșitul sl vor opătee cutote sau cutare
semne ? Căni anolo unde zâne: „.și îcnU nu iste sίνr.șiSu1” 7211 n-o spu—s na șl num S-ar
îndoi, ci o saune ce ^1 can— o știe pr-ris· Și tot așa, cu buși ceedinți grăl—șt— Doinul și
atunci când face cmîniiei despre iiluei csi omene1sr1· Căci ^111-1- Domnului: „dl-Mi sa
1e1υ”722, <dis convorlirei cu simcrineișci>, ss refera ia potolirea cerințelor lnυpeșlî, deși Cel
cane a cemi acest lucru nu sra inup neînsuflețit, cl dυ1ș—zeîr— îmbrăcata în lrυp viu. Așa
înraι, în împrejurcrei de cens discutai, niresl su greșește față de învățături creștini atunci când
raportează „neștiința” aceasta ic Cel cane, în planul iconoii—1 de 1ânlυire a iυ1îî, a luat totul
1suar1 Sa și Cens a crescut „în ίnț-1epcîυn- și îs har înlișiei iul Du1nez—υ și c
oameni1or”7g3·
II
Șl apoi, așc iutilor ds nevolațe cur ești, an fi potrivit p-nlnu Tine daci ci tălmăci șl al
confrunta între el— textele —vanghellc- de ia Matei cu c-ie de ia Mancu. Pent-u cl numai
eie pin c spnn- aceiași lucru în acest ioc. Lc'Matel textul ^ηΐ așa: „ier de ziua șl de centul
η^Ια alisal au șils, nici îngerii din c-rnri, cl nurii T1l1Γ 7g4, pe câta vr—is ic Mancu citim:
„iar detare ziua aceei și d-spre ^1^1 acsic sim-ni nu știe, ηία îngeiii din csr șl nici ^ΡΙΓ
P1ui”7g’· Ce lr-1uî- sl observăm aici ? Mai întâi că Malsi au pomeneși- nimic despre
neștiința Fiului și totuși -1 coasuii p-sl- tot cu Mancu în conținut atunci când zlcs: „cl nuiai
Ταΐΐΐ”. însă ΐΓ-Ιωτ sl subliniem cl ϋτ.ΐ cuvânt τ spus în opoziție cu îngerii și că piui înl-
nțioșal a-c fost socotit ca fiind de aceicși gead de n-știință cu siugiie Sale. Căci Domani au
misie atunci când grăiește: „Toatn câte are Tatăl ele M—is sual”72 6· Deci, una dia ceie pe
care 1- are Piui est- șl cuaoașierea acslni zlie și a acelui cTas. De ace-a șl trece sul ilcer—
Domnul în iocul dn ic Matei persocac Sa cc ps ui 1^— de ia slin înțeles și zics nurai cl
îngerii dis cer nu șlm, insinuând dececl1 cu cunoișterec Tatălui și ps c Sa proprie, așa cui
spnnn și în cil ioc: „Pescui Ml cunoașls Tctii și Eu cnnotc ps Teiii” 543 544 545 546 547 548 Or, daci
Tatii runonșle pe Piui îitres, în rod desăvârșit, încât pătrunde și loctă îațnisac1uaea ccre
sălășluiește îs Ocesin, firi îneoiai1, în aceeași măsuri șl [Tatii] este cunoscm de către Piui,
î1areun1 cu țoală înțelepciunea ce locuiește în Ei șl cu cunoașteiea mal dinainte a c—ion vii-
iocrs· OcTeașl tilricirs o dăm și teăluiu1 de ia Malsi: „decât numai Ταΐΐΐ”.
în 8^111, ieălni de ia Mercu, întrucât pare c sxciude ps Fiul ds ic η- noași-re, ti-Cuie
explicat așa: nireal nu știe, aici înserli iul Dn1nszeu șl chiar aici Fiui, ci aurii Tatăl, cssa cs
îat-ariă că ariria1 cυno1șteeii dia acrten P1uiui îșî are izvorul în Ταΐΐΐ. Șl acnnsli lăiircine i-ae
pntea piesa
543 In. 4, 7.
544 Lc. 2, 52.
545 Mt. 24, 36.
546 Mc. 13, 32.
547 In. 16, 15.
548 In. 10, 15.
ioețată prnlru cei cr o ί^υ cu bucă cordlnțt, pentru că -ici nu mei întâlnim, ca le M-
lei, cuvântul
344 „nuial”· De acrie, înțelesul pesnjulul de CEL
SFÂNTUL VASILE I- MARE
M-ncu e ui'ittonui: acra zi șl
acei ceas nu le știe nimeni, nici îngerii iul Ducnrzeu, nu le cunoaște nici chiar Fiui, cl
nucaf TetEI, nenSnu că dr 1- Tatăl I s-a des și Lui cunoișlerea· Se poair vorbi
despee Flui înSr-uc chip în cari nl se îngăduie să ne exprimăm despre Sumnezelnea
Sa, cn una ^ου-ί de iceeași fifmțU șl de acee-și cuno-șirre cu înțeiupclucra și ctoirea
cuvenllE ducnrzelnil·
III
în iegEturE cu rugeie Iehocla, proorocul Ieeemfa spune cE a fosS surghiunit dic pEiintui
Iuda, spunându-i-se cuvintefu: „disprețuit a fosi ca un vas nelΓebnfs și ei și sămânța Iul au
fost aruncați, încât nimuni din sEcânța Iui nu va cal ședea pe leocul Iui David șl cu va ini
domni peste Iuda”728· Cuvintele ^ηΐ simplu șl 1icnezi, nenlru că atunci când Nibucodonosor
e pustiit Ienusm- iimul, negaluI îcceiase drja să mei exisle, iar suvreacli nu mal docneau ca
mei îealnie, după sucsrt1uce <1n tetă în fiu, ci coșienirra Iui DaviS iutese deironată și își
ducea α^ι zifrie în robia baUlIocică. îc schimb, cel cnnr se vor întoaocr laeEși, îcpeeunE cu
Sefatilf și cu ZoroUabrI, vor stăpâni norodul îc chip popular; căs1 pr atunci slăpiniera Ιου^υ
îc mica preoțlcli, prctru că numele prroțesc șl regesc s-au coniopii îmlr-ucui singur· Dr α^υα,
în cele privitoare fa Duinezeu, suveranul aer cuvâel suprem atât ca ruge, cât și cn mare priot.
Dar pâmE ie veelera Iul Hnislos n-n îcceial deloc prestigiul numrlui prioțusc, cu loale cE
Domnul nu S-n așezat pr tnocul Iul Iehonia, caee fusesr cuill tnon eegrsc· Evident cE tronul
deseinrază aici demnilaira reg-IE.
Desigur că Ți-educi aciele din istorii că Iul Divid l-nu iosi supusr IuSera întreagă,
ISumrea, ț-ra moabileniloe șl loale ținuturlir Sleiri, precuc și nUeți1e mai apropiair și iei
depăelaie pică spne Metopoi1m1a șl spre cra- ialtă paetr, până spre <Nif>, îiuviul Egiptului,
Or, decă nimeni din urmași nu s-a mal anălal avâcd un astfel de prestigiu, atunci ^Ι să cu
coeespucdă adevărului cusâmtui profetului că cici unul <1c srcicțle iui Iehonia cu va m-i
șrden pe trocul lui Divid ? Căci sr vide că mici uc alt ueι1t n-n cei αΐί^ vechiul prestigiu (ei
tnonuiui davidic, c.le.). Totuși, cumelr lui Iuda n-a îccel-l pâeE cr e vinii Cri căruia I-a iost
rezervei, Der Acesta cu S-e așrzal pr uc troc lalerlal, prnlru că statui evreiesc lrecutr deja
atupea Iul Irod, fiul iui Amtipeteo din Ascaloc, șl esupna fiilor lui, cane eu împărțit Iudera în
petru pe1esip1lr -iunci când a venit guvernator Pilal șl câcd conducerea suprelă e steiului
nomnn o avua îipEoaiui TiUeriu (<u le Roma), Dar sub mumriu „tronului iui David”, pe carn
S-a așezet Domeul, se înțelege împărăția carn cu su va lai lua <r la Ef 7^; peetru că „El e
șșlupiaeea eeamurllor”, nu numii a celel iei lici țănișo-rr din luie· Căci, zici <peofelul>, sa îl
„o clădiță cnee
728. Ier. 22, 28-30.
729. îs. 11, 10.

se vo ridina din tUdUcIna lui lesei”, întocmii na un stesT pentru poposii, șl sprs se vor
căuta345tonte 0—1^111—. „CU-l Ou, Domnul,SFÂNTUL te-amVASILE
chemat întru Srep- țatea mea1 șa să
COL MARO
Oul popor spus iuminire ne1muniior” 0· „Aceli vs zidi nasU numelui Meu șl Ou voi
73
întări sciunul domniei Iui î— veci”731. Așe o uUmos dșci Dumniciu - cu toati ca n-a
luat snspțtu ds Somnie peste Iuda - mari ath1ereU1 cât șl împărat piste untreg
pământul, înSăninOu-I-se ilnenuvânțaria iui Iocoi prin nuvl-tșlș: „și se vor iinenuvânSi
prin neomul TUu toati semif- țlili pământului” 549 550 551 .și tonte aopo1reii îl vor
preamUrI ps Hrisțos·
IV
LUudUroșIlor -η-ιούΐί , șire pu—enu strania întreiare: „ds ne nu mâncăm șl noi Se toati
552
?”, vo țreaul să ie răspundem cU și nouă os isti silă Se murSUnillș no1sțte· Căci, după mine,
tot atât voioreacU dacU mUnânnl legume ori dacU mănânci nams, în scClmb însU, cânO e
vorin de ceea ne-i mei ds folos, atunci tot așa de serinUnioosș ne-an putea fl și legumele ce șl
η-ΐ-ΐη^-, după num șî Ie circi putem Tane deoseiire între primejdios și folositor. CunuSe e și
ea tot o legumă, Supă num narni s șl narnea Se vultur. Totuși, nini un nunoscUțor nu
nonsumă mUselirIȘa și nu se atingi Se narceo Se nâicd, decâs numai în caz ds nenesisațe
exeremU· Cine mă—âncU însă oul din una, ori din η-οΐη^, nu comiți nini un pUcaț·
V
în privința csior nire spun cU problemele vieții omefeșți sunt dlnljot— Se Sesț1n1 să nu
ns mai întrebi pe noi de 1rτumenei1 ci nomaiti-i nu ermiii propriei Tel, ouatoril, năni
răspunsul la ostfii de î-țr-PUrl or fl priă obositor pentru sănătății mei .șubrezită Se anum. în
arivinȘa scufundării Os le iotez, nu știu ns Ți-a putut trene prin minte sU pui o asSfil ds
înSrebani din clipe în noii Tu însuți știi că anea scuTu—Oeti întreită s1mao11ce1zU nsi, trei
zlis (nât o stet mânSuiSoru1 în mormânt). Căni nici n-ol putea snuiunSi copiiui Os tril ori
fără să-i .șl snoți sferă Sin apă tot de etatea ori.
Cuvântul φάγος (= mâncUcios) ss înnentueazU pe prime e111iU·
VI
„Ființa” .șl „persoana” se Oșossiesn atât Os muit uni de ΟΚΟ, pe nât se dșoseae.ște
generaiui Os p1rt1cuiar1 num e, ds pildă, nazui cu Oui—țe vie a unsl mulțimi de oamșni sau
numii a unui individ singuratin. De anssa, mărturisim nă există o si—Tută ființă în 0^1—1^
—, pe câtă vreme în cotșTorlo șxistințelon
549 ls. 42, 6.

550 II Reg. 7, 13.
551 Fac. 22, 18.
552 Cf. ia1xs. 199, note 440.
acrlîcn1crn au facem aici o deosebire, docr si luăm psrsoana ca ceva particular,
așa cl346despre Tatăl, despre Fiui șl despreSFÂNTUL DneuiVASILE
^-ηΐ CELdoi—adir
MARE o no- țiuan arscisi și
ii1pndn· Pentru ci dacă iu contemplăm lotnin sp-ciflce aie P1ec1rυîCt cui sunt
paleeșiialea, înfierec șl sfințiiea, cl mărturisii pe Dumnezeu dupi însușirei genercii a
flinț—i, cluncl an-i cu putință si explicăm în mod sănătos credințe. Tr—liile dar sl
adăugii ființei ce—a ce-i corun tuturor ceior trei Persoanet exprlrându-a— crezul în
felul uimitor: durnezeirsa — corusi, pclerșilclea — ceve specific, iar îipreuaându-Ιτ p—
amândouă spu- s—m: ceed în Duma—zeu-Tci1i· Tot așc le—lule si procedli șl când
vom iăr- Curisl despre Piui, împănui-ad ceea cn-i geaercI cu c——c ce-i aarlicuiart și
când putem spun—: cred în Duma—zeu-P1ui· Șl toi așc voi mirlurisi și d—spre Duhui
Sfânt, făcând i—gilura între gensrai șl speciei, spunând: cred și înlr-nn Duh Sfânt
dumnezs1esσ· Așa că p—ste tot devin- cier ci în mărturisire s— păstr—ezi uniialec în
divinitai—, ps d— o perle, șl sp—c1f1σn1 PTăsoai—lor prin s—pcrcrea însușirilor alri1nil
— fî-c1r—ia, ps de cili acrl—· Iar c—i car— zic ci ființe și iposlasul cr fl unui șl aceiași
lucru vor trebui sl mărturisească cur cl auiel feței— sau Persoaa-le ϋηΐ diferite șl daci
vor r—fuza si mirlurisensci —xlsiența a trei iposlas-, etusd vc apir-c cier ci el nu se
rυș1n-az1 c urii îi- vlțilura rec a iui Sci—Iios, car- nu cauți si distingi în mod ^-^1
aoțîna-a d— persoană d— cea de ființă, ci susțin— ci -xisli una și ccTeașl Persoană,
car— cper— după nec—sîlal— sul îiflțișlii d1f-riie·
VII
îs sfârș1i, ri vei întreba cm privii noi întâmplăili— obișnuit— și indiferent—, dacă ϋηΐ
dirijate d— un destin ori san ds dr—apic pronie c iui Dumnezeu ? Răspundem: siiltet—c sau
toaia, loglțla seu siricia, cinstea sau rușia—n au fac tuși pe c—i la cer— s— află eie și nu fec
perle din iucrnriie cer— suni tune d— ia șaluri, ci cei- ϋηΐ-ί, înleυcâl eine aduc în viață o
ocrecar— plăcere, sunt de prefeeal coaircrelor lor șl prezinți o oareccre vciocr—· Desigurt
aceste slăbi sunt lisele unora ca peeț ci dr—pliții, cur c fost cazul cu Ovraam sau Iov șl aițli d
— felul lor. Penleυ cel răi îisi, —ie au fost lăsate cc înd—ri spre ίm1nn1l1țirec vi—țll lor,
așa încât cei car— și după o cslf—1 de dovedi de luai- tets a Iui Dumnezeu tot rei persistă
încă în eiulale îșl va aircge în mod asîi- doieiaic osânde. Desigur cl omul dr-pl, chici dacă cr-
bogății, nυ-ș1 i—agi înirc de ele, sici nu I— caută atunci când au ie αητ. Cld el au-1 iiscl si s
— 1ucnr— d— cei— ce 1 s-an dat, c—t mai cies si ie eiru1asσ1· Nici ^1 din c—i in- leiis-
nțl nu dor—și— în chip a—lua ίacurc1lnrii— p— car— 1— provoacă împărțlrei averilor
străin—, aăar1 doae d— cel clrora I— place si fie lludațl d— ioail rui- țlrec admirclorilor și
susținătorilor și mai aiss aσeșlia sl fie dintre oam-ill d— vază. Cei drepți însă ^^1-^ Coala ca
pe o lupii, îs nrma clreic se aș- iecpll si prim—asci rari coroane pentru rildar—a ion. Dcr c
socoti pe ail- clneve decât pe Dnmn-zeu dr-pi câried în asifei d— cazuri — un lucru au aurel
nslunesc, ci și lipsit ds pl—ΐηΐτ.
EPISTOLA 237
Călnu Eusublu, unfscop du U-cos-ț-
UdrisU îc -nul 376
I
Am scnis Cuvloșlef TiIe o scnisomre, cere Srebuia să-Țf fiu încânală <e vicarul du
Toecia734. Țț--m m-ț scris șl niir scrisori, pn cire Seebui- să Țț le predea un oarrcere prep-zlt
la leezoreri- FlIlpopoIel șl cere pleca din țena noisint în Tnacla· L-nm nugni la pircnre să le
acesle scrisori· Dar nici vicarul c-a putui iun asuprn-șf sarcina de a-Țl aduce scrlsoiren· în
Slcp ce mă aflai în vlziit prin up-ehie, acest oc a sosit seann în oraș, ier - Soun zl de
dicineațE - și pomfSto Ia druc, așa că slujitorii B1trefcii noastri n-au ștlui de venirua lui șl
astiui sdniso1re- a rămas aici, Câi despre -cei prepozii, poale că sub pre- slunua unor
îcnrujurări o-ruc-re, independent dr voința Iul, - plrc-S iărE să poală lua scrisoniin șl iEnE sE
mă vadă. Nu ml-n fosi cu putință să găsesc alt cocfsfon-r, -șa cE
EPISTOLE 347 ac rămes duzolal pentru cE
n-ac puiui scnie și nici nu pol sE pnimesd de Ia Cuvioșia Ta nlcfc, Șl lotuși aș ii dorit, dacE
ιΐ-ιτ fi iosi cu putință, sE-Țl comunic luceurfle cere survin în fiecire zl, i-r acum sunt atâtra
lucruri foarlu importante, încât am nevoiu dr scriurr- unui adevărat ruenai, și să șiil cE l-aș îl
-lcEtult, Sol decă șirul nuînlΓrnunl de nvenlmunte nu cf-no îl stricai pl-nurlie.
II
Nu-g sosit un vicar nou735· Acesta e noiιuI șl cnl mai mani dintnu rrlele noastri· Omui
are sunticunte routicu, nu știu, den (crud că e ignorant în aie crrdlnțul șl η-ιη nici cnl mal clc
interes șl nici cemai modestă prfceprre peclnu aslfrl de peoblumn, cUci îl văd ocupâmdu-se
zl și coaple cu toiul de aite lucruri în sufletul și în tnupuf său), în orice caz, u prietenul
reellcilor, cEeora le arată cai atâta înțrlegeee pe câtă ură nu aeală couU. A cocvoc-l uc sinod
dr călcători al ceeSIcțui îc Geiatia736, în mijlocul ironii, șl I-a elumgat pe Hypt1s ca să-l
pună îc loc pe PkS1k1os737· A oedoc-s ca iealele meu738 st fie ridicel de un -gemi
cecunoscul, pr coliv că e acuzai; apoi, dupăi cr și-a făcut de lucru uc ticp și cu Srrbuei de--1e
-emalel, s-a întors din cou, spuiegând - mâcie și ucideee, șl a strâns I- casa siaiulul pr toți
cleeicii Bisericii din Cez-rera. A stat -poi lai multe ziie le Subasti ca sE cl-seze pe oaieni; -
chimii ca
734, Acolo, îc Treci-, undi - sini Pus1Uiu în surghiun 4 -ni, cu e sicur ά^Ε vid-eul sau
Cuvercilanul ιά^η^ pentru eegiucile oue-ie ί-α îcmic-i sdeiso-Γ11.

735, E varUn SU faslui UucUt-r icpuriii, Demoslici, cui Μου - căulel să-l -eeslize pn Sf·
Gricoriu SU Nyssa (cî, upisl. 225),

736, Uicσdul .s-n ținui îc decemUrii 375 ie Accioe, c1nil-11 Galeliei·
737, Episcop în P-nc-.ssas, cî, 1nisl· 226,
738, Gofganfe du Nyssa a îosl juSecal îc Ιΐ^Ε și Sesliluil Sic ^1^· senatori ps ucii Sic csi
nu caid stUtșam și su în comuniune și i-o nonSamnat la sirvinil puPIlne, în timp es ps

iderinții iui Oustațiu îl tnoto nu cei, mei mani onoruri. Din nou o râcduit să se convoacș
la mγss1 uc sinod, ie nirs sU pirti- clpș nel Sin Gilatia șl Pont.
An-știa s-eu ηοηΟοιυηζ au Vinit și, 1nSuuc1nSu-si1 au trimis pe niniva la Biser1ni· N-
oș vria sU cailOic pe enist uitim pirsonaj1 Ser își poate înnC1aui Intșiiginți Ta Se ne s în
stire scist individ, pus în slujbe unor astTii ds intenții omeniștl. Iată, Os plIOU, în nllpe când
scr1U1 aceiași schlpU o iuat-o sprs Sibaste na să ss întâlneaseU șu Ouetațiu și, împreună nu
sl, să unto1unU lu- nrurlli pș Sos la minopr1i1 enum nând răposatul Teodos oiia ds nâsva
timp își doarme somnul Se veni.
Până anum, locuitorii ocșstui oreș au reepins nurajos șl vitijeștș nsle dintâi asiituri aie
v1cauuiu1· Oi se străduise sU-1 nonvingU să-I accepte ps Oustațiu și prin si să primeaecU
episnop1 dou, dic nllpa îc nors a văzut cU nu vor, ss străduiește cu insistență sU-i pună pe un
oltuL pș cire el nu-1 von. După nât se vorașste1 ps nutând treiuie să ne așteptăm ia un nou
sinoS1 ia nire s voria să fiu șl eu nC-met, Oue numii ca să fiu șl eu de fițU, Oue pentru na să-
șl spline mștoda739.
Iotă der num stăm nu Bisșrici1i· Cât privește sănătatea mei, s mal bine să ton denât s-o
mai SisnriU1 pentru cU, pș Os o p1rti1 m-oș întrista Oană oș spu—s adșv“uu11 lor pș Os
sită parSe1 nu m-oș putea împăna sU mint.
EPISTOLA 238
CUtis pusoțll Sin micopolș553 554
348 Scrisă îe SFÂNTUL
inul 376VASILE CEL MARE
Am primit scrisrarei Eviaviilor Voastre1 Set n-am aflat din ee nimic mai muit
Senât .știam. Pentuu că în toată vinInUsatei mei întâi a ajuns visteo prin năre s-a popularizat
rușinsa nslui care a căzut pe espui vostru și al credlf- cloșlior voștri. Ptic Seșanta lui poTeU,
anest om șl-a stres disprețul nel moi rușinos și din priclca amorului său propriu șl-e plirSut și
răsplata. Șl aceosSU mărlts, o cărsl poftă l-a fUnut să se vânOU nu prețul ΤΙΓΙΟ—Ι—ΤΙΙ, n-
a putut-o gusti, din prlnlna urli îndreptățite o csior ce se tem Se Domnul. Prin Ο-ηί^ο luptă,
el a dat o mărturii foorte limpșdi despre sentimentele cire l-eu însuilș- Șit toată viața:
nicioSatU n-a tuălt în fUdijSea iunuriior făgăduite de Domnul,
553„Omul” tuî ese uiroitorii Car până pi cănii uu știe cș aizi.ălriC1l pop1latiai
ortodox- s-s CoveCit b1ru1S01ri1 CstoritU, î-trș 11.-1-, tr1-xίiΓUri1 îe m1coao1e o -pis-opului OuTuo-iu; cf. ipisS· 229, 247.
554 în anul 375i când BusOiEu de uid-sSa a senit vs vlcarui Șôuiubî, U1tsmontsne, .și l-a oș-zot cu silo îe Nișopols pe Fro-Son, poporul o Tost --voit să
pl-ce oiiră 01- oraș, șa sU-șl țl-ă acolo slujbsls (și. ep1sS· 195, 228, 229, 230, 240, 246, 247). Siâ-tul Vasile ss oCrssșozU piso- 11101, mâ-gâlnCu-1 șl încuΓ1jâ-
Su-i·
740. Avac. 2, 3.
741. Evr. 10, 37.
742. Muitl nmîririnnn și luii ad—vln te nxarî1nn în ccntin rυvinln; nntiițirec și viclenie cpΐscn miu LăTu dnc—l tirania !
743, A se vidul și celu snuae îc enisl· 92, 226 etc,
744, Cî, episi· 231.
745, Dorotei și Sanetie-im eaaS CclugaCi Oiie rdului trimioi îs, Auus· CL episA. UsO, 121, 129, 215 ηω,
746, Hamee, Iliada, I, 698, Ne ^ΐυι închipui câlă Sururu se alninsese îc auΠ1lu1 Uίâclu- lui Vasilu ca st descrie în eslîui SU ^νΐ^υ atiludimea cu lotul πυή-
Εξια^Ε și Η^ΗΕ du îcțeleceee a 1p1adonί1σΓ 1nus1n1, căeoei s-a eSonsit <1 elitui ari șl cu -iile dU1dueă. Cî, 1n1al· 70, 90, 212, 243, 263 <(n. T, BaSagas).
Vasiin ^ΐυ duo față SU îoețll săi Sic Blsurici liilcU, Era îmlo-aSevUe vaeUa <u aecaliu in α^ΐία ilucci când cu Γăsnucd11u ie laitu cnonolie Răsăritului ? Vasile
nea, In ricSuf său, lipsit cu laiul SU acest ^^1 ? Lecluen caoi.spamdnmței sale etustU 1- ui a micSnle cneu umnori er- iairiu -nnσ1n1 Se -ogailu (c, Y, Caurtamcu,
op. cit., III, p. 61, n. 1 )>·
747. OsSs vouie Ss papa Demosus.
748. Auzind cU 01- ar1ci-ăι cU li s-a răpit B1sșrica1 cu ocao1ίt 1-sSalUrll șp1sc■oau1u1 orlse Fro-to-1 prsosli Sin m1șoao1s s-ou î-Creptot sa1s -oul
sa1.sșop1 SOV-tul Vasile cere prsoțlmti să-și rsgUsși.scăi vecC-ii ortodoxii. Le -—1-, totodată, să stea olUtuii șl sU-1 OCUS— pe irosii lor 01- Coloneeii, al
cUnou șaiscop1 OuίΓ0-iU1 i-o părăsit, trecV-O la m1copo1s· PΓopΓ1u-z1S1 la puo- SssSul ș-or1as11oΓ1 Sfântul Vesile a Tost -evoit sU-1 lass pe Oufio-lu să
gireze smâ-Souă șaa1C111ș (spUst. 227, 228).
749. pIOiion-
750, Ași ^Γη că aa1 întâmpini șl în N1cσn—I1: a pielu dic poioțll hirotoniți SU Fronton (șl poaUiUil că și uf) s-n înl—es In aolaSaxlu nenieu că - văzui că
nσpσeuI răcEsusi mtișit or- ladoxiui·
751, Ml. 27, 24,
752, leș. 17, 10-13. Cn să lndue1rrze pe en1scopul Pusebίu nîlii în 1x11, Sficlui Vasilu îi eciciușlu du Iunl1 dusă lmnolΓ1v1 ΙΙΙΟΙ^ΟΙΙΟΓ, câcS, ce să
Ulnuinscă iudeii, câinii, iul Molse au îosi țiculu în sus <u Oe și Sr Aaoon, până cu ^υ^ΐΐα (iudeii) au îcvlcs.
ci dis profîlurii— pe cin— ie puter irig— dia lucrurile om—nerlît ian c—t despre
cuvintele
EPISTOLE
credînțȚît cceslea —raυ ic —I o caar-șți d— evlavin.349 Pe toți pe cane-î întâlnec
în dnumt c1υla sl-î îșș-ie· Șl faptul acesla cu ce vl putea înCniste ? V-a aulul ocn— fac
— mai răi decât erați încinte ? Doan o singuri rυplυr1 s-c făcui în oiștea vocstri. Și
^111 daci au rei plecat dupi cc—ec încă doi seu trei, aceștia nrau doar niște ticăloși,
ajunși sl slocrci ecum milă din cauza σiderii ioi^. însă, ariș ajutorul lui Dumn—zeu, tot
corau1 comunității voastre a rămas într—g, 1ieu1ap—1e neirelnîce au c1zυlt r—slui s-a
fosi muliicl- Iar deci vi simțiți îndurerați p—nlrυ faptul ci ați fosi alungați în ΡΙΡΙΙ
zidurilor cetății, csi pυțin 11^, în câ1pt p-treceți sul ocrotirei lui Duin—zeu, căci șl
îngerul păzitor al Bisericii a a1ecal împrennî cu voi. Culcl-se 1^1 —i singuri în cas—i—
goal— șl pă—giteasci-s— acum d— judecată dis priσînc împriștierii poporului. Chiin daci
c ieșit d— cici destulă strâmtorare, cm credința în Dom- ml ci -a au va fi fără de folos
p-șleυ voi. Cu cât vis pest— voj mci mult— încercări, cu clâl mci răneați vc fl risplcle
Dreptului Judecătoi, Ccr— vl aș- leapl1- Nu vl suplrați peniru n—cczurile prezeal— 740
și nu vi lipsiți de nădejde, încă pυțiș, focrl— puțin timp, Opiniloiul voslnu va veni și nu
va ίnιapzia741·
EPISTOLA 239
Cline Eusetlu, —pîsrop de Siioscti
UcIîSΐ în ΡΜΙ 376
I
Ne-a hlnizii Dormi șl de date aceasta, prin mijlocirea preadorlluiul și preă—vlăviosului
fret— copr-ol al nostru, Aștioh, si aυlem sciυlCt mai întâi, pe Preasfinție Tc șl să-Ți c—r—r
si rlr—i credînσios obiceiului d— a T— ruga pea- 1-1 noi, icn în cl doilea râșdt să oferi r—
lețiilon socste— o oan-ccr— mângâiee— epistoleni dupi ac-asli lungi niseițl. De câte oel îți
feci rugiciun—c îți punem ia isiri cc prime și c—a mal imporCcnIi dlntr— cererii— adresate
Doliului să-Ți fi— ac—csic: si se scape d— ocreail sesiițiți șl vic1—ni7 42t cici alâl d— mυil
cu pus ei stăpânire peste popor, încât acum su rai v—dem înălnt—a ochilor ailc-va decât
imaginei euc-rii în rolie a poporυ1ui iudeu. Cu cât d-cad și ss vllgui—sc mci mult Bisericile,
cu alâl rei mii v—dem înflorind în oameni pofta de do1îacre- Or, tocmai ps lâna oaresilor
sicii, a sclavilor sis- cuțl din sclavi, c ίșciaυl acur și vrednicia -pîscopalu1uit încât s— —
ăp1ici de c— sici un slujitor adevinal ci iui Durnez—u n-cr mai doni sl stea alături de aslf—
1 de exemplare disperate, cur e căzui șl cu cnl trimis de Osysios, orui
lui Evipios, și al Iul PkSikios dic Careassos7F3. Clce 1-- eșrzat pe acusim ca
rpiscop,
350 acele și-a pregătit, spre nefericirea Iul, VASILE
SFÂNTUL o otrăvitoare
CEL MARE merinde de drui speu
viața de dincolo· Λceșli1 suci indivizii care au alungat și pr ie-lele iru <in episcopatul
de Nyssa, neclnu cn să eșeze în locul lui un om, sau mai blnr zis uc sclav, carn nu
valorează doi benl, dar care sr poile Iui fa întrecere, prc- tnu pustiirea Bisericii, cu cei
cnee i-eu așrznt. Ic orUșuluf Doirn tot ei au trimis un oi josnic, slujitorul unor o-ieci
iErt căpătii, care - iugit de I- stăpânii sEț74-4· Prin ice-sl-, ei voiau sE iacă pr plec
ucel femei iErE Dumnezeu, carn se eoloaisu pică atuccl dr Gheorghi după bucul ei
plac, iar -cum îl avui pe acesta ca succesor el acuIuia, -nuccâcS astiei rușine asupra
drpioelbilului cumn -I episcopatului. Oare, nunoeocirei vecilt pustu cel din Nicopole
clee ie nule1t0 deplânge cui sr cuvlnu ? Nrirenicul Feonlon se prefăcuse mai întii cE
la iptnanum adevărului, <ar până ia unmE a trădat rușinos și credința șl s-m trădat șl
pe uf însuși, iar drept plată a trădării a câștigat uc nume necinstit. E dnept că a primit
du fa ei vrednicii du upiscop, așa creSe el, dar îc ochii tuturor oimeniloe el a ajucs,
peic lucr-rra lui Dumnezeu, uc oUleci de rușlcr genroafE pentru tontă ΛΓιeni1. Și
totuși obeăzcicli ior e-nor ilogici și nu sr pol plicge nici du col-borilori de acreașl v-Io-
re. Celel-lle întâiplEoi <1c Siria le cunoaște ir-telu Antioh ini bici decât cine șl le va
istorisi mai bine.
II
Duspee -liluSIcr- celoe din Occiduct Tu ai fost cel dictii 1ciorm-l, căci ieilele Doeolei Ți-
a descris-o· Cr iei dr scrisori vn trebui sE-i dăm acui, câcd pfeect ? ^11, își vn polelvi drucul
deodait cu bunul S1nstiss1m, oc ioiele zulos, care străbătu întreg Orientul șl cioe se gândește
sE adune de I- toți episcopii cal importanți sumnăiuei și scr1soe1745. Cu vn trubui sE
scelem prin inIenmeSiuI for sau cum sE ne nucem dr acord cu cel cu scriu, eu îcsuml cu știu,
dan dacE d-i curând pesie oamunl care vic spre coi, msrednice.șie-Te să ce anunți și pn noi.
Mi-a venit îc minte o voebE a Iul Di—meSu: „c-ar fi trebuii sE tu rogi de el, prelnu că e uc
oc arogant· Căci, îcir-eSevEr, firile mie- dou se încercă dr obicul cu dispreț elunci când vrei
sE fii atect cu υ1υ”746·
Dacă Domnul ns va ste îc ajutor, ce nevoie om avși să-I mai nerem ds ia elșil ? Iar dină
mânia 351iui Dumnezeu ar mol persista1 iSunniSFÂNTUL ne ejutor
VASILEne-in mal putea adune înTâmTirei
COL MARO
Ocnideneuiul ? Oamenii aciștlo nu nucosc aSevUrui1 nu au rUbSaue să-l iUmunșșSi1 Ορη,
011—0 câștigați Se moi înalnSi prin iUnuieil ΤΟΕ—, ei Tac anum ceea ce făcusiră mal Se
demult psctuu monnei1 adină IcerasirU în luptă nu csi cari se siiiau să Is icpIici adevUuul și
nând coio țocmii prlc aceștia au îctUnit irezia· îc csis cs mă privește, oș 01 vrut să-i scriu
personal cori- Teulul Ιοη747, nu sui Tormă de snrisoari -01--.^“. m-as 01 ecris nimic despre
proiiemele i1sșr1cșșS11 dșeâe prin aluzii le-aș ii Set să îcțșieogU nU ei nu eu- cosn adivUrui
îc iegUeurU nu neie ce se pstr-n ie noi, clci cu apucU drumul pnin cari să-i nunoasnU1 Soar
aș 01 TUnuS în genșrii oiservaSio că nu țreiuii să ss iige Se oamici nere au Tost umiliți Se
UnnercUr11 dar nici s“ conTundș Osm-l- tateo cu orgoiiui1 păcat cari șl numai acșeea
ajunge na s“ nreece dușmănie coneri iul Dumceciu·
EPISTOLA 240
CUsrs preoții Sic m1șopoii
ScrisU îe anul 376
I
Ași făcut iine și cU ns-oțl scriS1 dar șl eă ați făcut-o priner-un ostiei Os om, care nhler și
fără scrisoare ar Oi fost în stars să ne aSucU o mvngâișrș Sea11nU îc gnijile pnin cors trșcșm
șl să ns lămurească pricls cum stou la vol 1ucruriie· Orau muite știri ps care am Ou vrut să ie
aflăm Os ia cinivo nars le cucooștș Pine, Sin pricini zvonurilor· nare circulau dlntr-ο perse șl
Sin alSa și cars au ajuns până ia noi, Sar preoSoritui și preocinstiSui Triti TeoSos1Ș1
nopreotu11 nl le-n Sssnnls pe tost, șl ne-o '“^1^748 -u mUiestrie· De scssa, nâte le sfătuim în
cugeSeie noostrȘ1 aceișa vl ie șl Oescrișm șvlivlei voastre, și anume nă nese ce s-n întâmplat
ia vol, aceea s-n întâmplat la mulți alții; șl cu numai 1-™, ni șl î— vremurllș trecute au
existat ninumUrate exemple Os ostisl Se Tapte. Unele au fost consșmnati î— istorii; alsele
is-om moșes-it Os le cei cars le știu din traSiția oiolă. SU ne gândim numai ie pensooni sl—
gu- ratlne sau ia otașe întregi: prin cVtș î—Î—icărl nu le-a fost dat să treacă pentru numels
Domnului nelor ce nădăjdulau î— Ol! Dor enum totul o trecut1 cu rai eăisli lucru întunecat
ccre si poată ascunde o suferință veșșicî· Așa cum grindine, furtunii— și cile fiag—iuei pe
ccrs firea le d-zllnțui— vctirl și nimicesc obiectele moi, ps care le dlstiug ușor, ian când
întâln-sc oiiect— iani, mai curând sυf-r1 si— peguii, d—cât si I— faci Ior vr—o stricăciune,
tot eșa și greieie îșc—rclni pornit— împotriva Bisericii ss dovedesc c fi mci sici— decât llrla
ds neclintit a credinț—î în Hrîslos· Căci, după cur norui car— aduc— grindini tr—c— reped
— și eua1 cur tor—stui ocolește prăpăstiile (cei dintâi a făcut loc seninului p— cer, pe când
cel de-al doilea a dispărut în eiuriie cdân- cuiuit lisând doar uscei drumul pe unde s-a scurs),
tot așa și funiuaii— care se chlnuie acur su peste muit ίșr-lenz1 de percl n-ar fi fost; cu o
condițln: si au privim numai spre pr-z-nt, cl prin nădejde sl ne îndă-ptlm privirile sare
viilorni aaropîal·
II
Oșndart fraților, daci îaceeccrTc - siea, si îndurir suferințele, cici aî- m-ai au este
încoronat dacă n-a fost rinll în luptă și a-c fost ecoperlt de PIIÎ. Dcr poat— ci cc—slsa nu-s
decât joruri diavoi—șll firi iipoeinați: oarenii cape au fost tnlrlși împotriva loastei ϋηΐ
snp1rilor1 peairn cl sunt niște slujitori ai c—iui rău, dar suit și de disprețuit, a-ilrn ci
Dumnezeu a legii neputința de riulal—c lor. De ac-ea, si a— Î-III de a căd-a în osândi grea
pealrυ plâigsri ini mîruilet penirn ci șl prin cei- rai rlcl duisri ne pnlem provoca rari suferințe.
Or, Μηρί ua s1agnr iucrn le—1nie si ne docrl: pierder—c ceiui749 care, p-ilrn o rărire
irecilocre (dacă lre1n1— nurlii „rărire” rușlnnc cu cei— se acopsri înaintea luluror)t s-a
lipsit de cinstea veșnici a csior ereați· însă voi suatsți fii ds ilrlurisiiori șl fii de răntini, ccre
au r—zislal
352 piccluiul până la sânge. Fiecar— din voiVASILE
SFÂNTUL si ssCELfolosească
MARE de pildele dia familie
sa, ca sl se poată îrpotrivl cu tiri— îs ^ΐη a-alrn credința pioasi. Nlisni dintre voi n-n fost
sfâșict în 11111, ai11nn1 au i s-n coafiscei casc, n-cm fost siliți si pi—clr în surghiun, n-am
cunoscut ΙτιιΚα. Cs suferința teribili cr îaenrcl noi ?
Sau pont— cl e ua cuvânt supărător faptul că n-am snferil nimic șl ci n-am fost socotiți
vrednici să suferii peilrn patimile iul Hrisios ? Daci vă întiisteți când vedeți cl ua necunoscut
ocupă casa de rugăciun—, atunci îa- chlnațl-vi în aer liber Stăpânului ceeniu1 șl ai
pă1âalniui, g—ndiți-vi că cei uispnezscs ucenici au fost închiși în foișor, pe când cei cere-L
răstigniseră ps Mâaluilorni își săvâeș-ău în fă1rosni ior tsipiu slujbsie cultului ^11^ Iuda a
aiss rei line loartea aria spâizuiaie, decât o viață trăită în lușine, ceăiâadu-te prolalli superloe
ceioe caie cu înfiuitat toci- coiderairiie omenești șl care p-alrn acest motiv au simt aici o j—
aă săvârșind fapte atât dn rnșiaonse·
III
Aveți grijă sE nu fiți înșelați <e minciunile lor în licp ce 353
EPISTOLE
spun că-și iac mEriurfsfnu de
deeaptă credință. Asiiel de oameni mei digraUE îi negustoresc pe Hristos, ei cu mal sunt
creștini, sEci preieeă numii ceea cu Ie iste eolosiioe în acreslă iuce, îc locui vlrțli trăltr dupE
adevăr: când cred cE nu dobândit -cu-slE puleee SeșeriE, aluccl sr alătură dușmanilor Iul
Hristos; când văd po- poirele tufbuoându-sr, atunci su prrfac din nou că s-au întors la άΓη^α
credință Ί0. Nu recunosc pe un aslfrl de episcop ei for și n-aș putea număra îc rândul
pruoților iul Holstos pe cei canu a fosi pus pe priii ^υα^Ε du niștu ciini mucurile, speu
surparea credințui.
Așa judrc eu fucruoffr. Dacă aveți vreo ^Γΐ^ίυ cu noi, cugutați ca noi; dar decă cu priciți
siel ά^ΐΐ <e la vol înșivă, aiunci e1rs-Γu e stăpân pr propriul Iul cuget, ier noi suclem străini
<e α^ΐΐ sânce75t· Dacă vă scriu ακ^υ Iusnuri, n-o fac pentru că nu mei cred în vol, cl,
făcându-vE cunoscută năΓerea cri, vruau sE tpuIbeΓ neholErârea multora, ca nu cumva sE
fie alneșl Im comuniunea cu ei, iar după ce au primit de Ia ei punerea mâinilor, sE nu ne
silească - odată ce pacra vn fi eesunil dupE α^ιυ triste evenlcente - sE-f mei numărăm în ^αία
tIujiloΓ1Ioe de lucruri sfmle. Saiutăc pnln vol pe toți clericii, -lil pe cel cioe locuiesc în oraș,
cil șl pe cri aîiați în pioohfl I- țană, șl, îipoe- unt cu ei, pe tot ρonoeuI care se leme dr
Domcui·
EPISTOLA 241
Călee Eusebiu, episcop de Secosil-
^η^Ε în anul 376
Nu tCΓ1u Cuvioșiel Tale ca să Te pilctisrsc șl πί^ pectru că -ș vrea ca, insistind adesea
atupn- greutăților moastor, să-Țl cal <eu și eu du lucru cu scrisorile muie, ci cn sE ce
procurtc noi înșinr o mângâiere prin plângerlii noisioe, cUcl oSatU ce ți-ai cel revărsai
aleanul ie sfcțl parcă cel mângâiat sufletește. De acera, vreau sE îndrcc și cugetul Tău
mErinimos sE se roage cât cai intrcs pentru binele Bisericilor· Căci Molse petrecea ceoeu în
rugE- cluni peciru poponul său, iae când a pornit lupia împotriva Iul Amalec, nu și-a lăsai în
jos lâinile de Simiceața până senea, cl mâinile sfântului au ΓΕΙ^ așa până Im sfârșitul
bălă11ei732.
EPISTOLA 242
354 CUtis csi dic Apus
SFÂNTUL
555
VASILE CEL MARE
I
Dumcizsu Csi Sfânt o făgăduit ceior ce nădăjdul-sn îc OI nU vor găsi ϋ“- paue de orine
supUrări. Cu toate nU și col suntem prinși îcSt-uc oșian nisTârșlt Se odcons-lri, OilnO izbiți
ds viIurlis imițiSoani sie duhurlion răutătll, nszis- tUm în „Hr1stoS1 Cei nins ce
1ctUriste”7531 și nu slUilm sârguicți pectuu Piceli Bls-rUșll, nici cu plsnOsm nădejdea -U
ns-em prăpădit îc ocist vlTon el Turtu- nllor nare ns învăluie, nl ce păstrăm pe nât putem
navci, știind cU clcl <Ioce>, esI ne Tusșse îcgClțit Se nCat, cu șl-a pierdut cUS-jOșe, nl a
strlgeS nătne Dumnezeu și s-a învredcinis astTel ds mântuire.
Tot așa șl col, Seșl am ejucs până ia nepăSui lăutățlIor, totuși cu pier- dsm cUOejdea îc
DumciceU1 nl cs întooueem îc topits părțile, eșteptâcS Os unSevi ajueonui· Iată de ce cs
îctrarnem dic nou cu gâcdui spue Voi, prea- nlnstlțl Troțl, năni ce-am așteptat n“ îc vremuri
Se reseu1șSe1 num sunt cele de 1^, să VU arăSoțl cu înșelegșre Oiță Os col, der câcd ce-iți
dezmințit că- dejS1Ie1 itunnl am zis îc slndă noastră: „am așteptat pe nsi ce m-sn mlIul, șl cu
—ΓΟ, șl pe nsl ne m-an mângâie, șl cu l-am οΑι.'^. Den nâcd pătimirii— coasere sunt stât de
mări, înnat vistee ior a ajuns pâcU io mirgiclie lumii pe cire o cunooșeim1 șl dană s OrspS
<cs snrie aprseoIui> -U, „dană suTerU uc mădular, toate mUduiireie suTirU împreucU”7 551
atucni Se Pună ssemă -U s-ar cuvini ne îcdelungati coastrU pătimire să treoeasnU șl
sșnsliillSatei VooetrU· Căni nu iproplerei Τ-ΟΙΓΙΟΙ-Ι, nl ucirea în DuC este aneea ners for-
^1^ iegUțuri frUțșaeeU dicere noi și pe cine om -1,^. c-o aflăm îc dragostea Voastră.
II
De ne den c-sm primit din pireea Voastră clci o ecr1sr1re Se mângâieri, clnl vreo vizitU
TrUțeiscU și nlmin aiS-ive din csis cs s-or cuvscl sU se vaOU
555 După DU ÎU șsma upistoialxe astouii-es 1011 și 90) ii9 prituiae ninî ic șăspunăi Sf-ntuS Visil- înș-eucă io înșșputul inului 376 să convl-TU totuși ps
saixcoai1 eauseci să vină în ajuSon Bisericilor οπί-ΜοΙι. Epistole 242 pars a Oi iSrssață șpiχșoau1ui Rom-i, ps câcS șes șu cr. 243 s anrșsitU -ρ^-ορΐίοι Sin Goiin
șl Itilii. Dic omâeOouU șalstri-ls ss O-sarlcd- mâCni- rși Sfântului Vaslis -U nu primșptș ajutorul soilcitit.
753. Filip. 4, 13.
754. Ps. 68, 24.
755.1 Cor. 12, 26.
756. bGItGrnțic ailcai c durat îa Orieal iIG1sprnznrG nai. SufGriațniG iienIcin dn ortodocși ϋΐΐ cele mci grnin dia istoric Bisericii. Păstorii ΤΙΜ ainnLaț1 șl
locașurile de cult răpite de ciieii, poaorui nec silit să se rongn pe râma șl îa pnsl1G- Cf. Ga1sl- 92, 238 —1^
* ApeluA fiertfinle UUciit îu începutcl auului C76 c^cris sUiiețHi uaoia îc u-re se zbâleau Bisnoiclie Orientului, „Pâmă cu e poei lioziu”, snuce- Uîânlu1 V-
aίie, ajutați-nn să salvăm „cocoana dee<1nțeί”·
15Ί.Ι Cor. 12, 21,
758. în Apus Saccue pe -tuccl Goețlic (375-383).
759. Plâng. Ier. 1, 11 p·U·
760. Am. 8, 10.
761. Cânt. celor 3 tineri, 14.
762. Cf. Is. 49, 15.
763. Cf. Rom. 8, 18.
764, Ier. 9, 1,
peniiu noi în virtut-a i—gii deagoslei ? Căci iată suat—r în al lr—1sar-z-c—i—e an d—
cândEPISTOLE
s-a dezlănțuit conira noastei năzlolui —retic, ier în 355 rasli1au1 acss- la au căzut
peste Bisericii— aoasir— mei luits suferințe decât c—i— de cere-și aduc ailate oamenii
sl fl evul loc d— când a începυi e s— propovădui Evas- ge-iîe Iui Hristos 7-'’” Nu vom
caυle ecui sl Vi 1— descălTi amănunțit p— fiecare, penlrυ ca nu cuiva sărăcia
cuvintelor noasire sl mînîiniîzeze linlrea reie1or· Ps de altă aenl—, credem cl nu cvsți
nevoi- ds lămuriei, penleυ cl e vreme multă d— când știrsa d-spre realilcl-a faplslor vc
fi ajuns lc Voî·
Iall, pe scurt, în ce constă s-norocirea Bisericilor noastre: lre1nîad să-și părăseasră
lăcașurile dn rυgăciuae, 1υiț11ii- ss adună ar1n locuri puslîi· Sl vedeți ce priveliște de plâns:
f-mei, copii, biteâni și alți viețuitori, cu sănă- iaiea șuleedă, sunt pnș1 să îndur— sul csrui
liler uraganυi cumplit ci ploilor, ai ninsorilor, al vântiirilor, al ίagh—țnriior i-rall sau arșița
fîer11nl—,a verii; și ioclă pîiiiir-a ac-nsla dis ar1c1aî că au vor să prii-asci dospilura siricală
a învățăturii iui Orls.
III
Cui ar fi cu putință sl ss exprim— îs ^111— toall ac-aslă dnreroasă sicre de iucrnri, dncă
aici ιΚηΓ isnorocirlis noastre șl csea ce poale fi văzut ia feți locului 1^ pulul trezi
compasiunec Voastii ? Ds ac-ea, Vă ^11, licăr ds 1^1, să îndadețl râia spre Bls-ălciie d-jc
îngenuncheat— ai- Răsirituiui șl sl tririieți oaisai car— să ie îniii—asci în gândul răsplății
pregătit- csior cs suferă cu raidnr- p-airu Hrislos· Cuvântul pe ccre ae-ci oilș- 1^1 să-i auzii
su-1 atâi de lucrător cc un giat caie vis— din slraialtal— ca sl aducă mângâler—, rei ai—s
când cel c—-o fac ϋηΐ cnaoscuț1 cc oaisai ds rari cîists, așa cur din eerni iul Dn1a-zen Vă
rnaoșșle tocii in1ea, pentru cl Voi V-ați plstrat credința neatinsl ds nici o pair, păsirând
neîntinată coiocea Cr-zniuî eposloiîc·
Din picai-, silneția ds ia noi - cu totul aila. în Răsărit am avut ocreai ^11-, din dorința
după rlrlee și, ral ales, dliir-o croganți caie desfigurează cu totul suf1-ln1 creștinului, au
îicuicjat unei- inovații în exprlicrea dogmatică și nrmcrea e fost ci Bis-ăicil— au căzut în
111^1-, ier în eie s-a infiltrat, ca prin alși— vas— aoroas-, corupție -1—1^1.
Ds acs—c, iulițil șl preadorlțli noștri, fiți doctorii ceior bolnavi șl dascălii csior sănătoși,
vladeceți ce-i bolnav și aeegalîți ciific er—pl—i evievii p—nleu pael-a siailonsi·
EPISTOLA 243
356 Călru un1sc—piiSFÂNTUL
ItiliuiVASILE
șl Gaiief·
CEL MARE
Όυφηυ stmoei șl coniuzii Bisericii—>r"
Scrisă îc -nul 376
I
Celon înln-idevUr porilubfțf du Dumcezuu și peeeSorfțl erați șl coIflUΓa ghislt—rl du
aceleași tenlimenlu cu noi, upiscopilor din G-Ill- șl Itiifn, <if se adrnsuazU> Vasiin,
episcopul Cezereei din Cipadocia· D—mnui nostru Ilsus Hristos a binevoit să numeescă
întreaga Biserică Trupul Său, ne-n eEcul pe fiecere în perle măSuI-re unui altuia și ηυ-α
îngăduit tuturor - eiecere din locui undi se găsește - sm slEc între noi îc fngtluof de deacosle.
Du -ceea, cu toată depărtării apaț1-IE, noi suclum sub ecust raport -nΓon1aț1 unul de altul,
încât cu poatu zici, de piiSt, capul călru plcloine cE „nu η-αι nevoie du vo1”757. Cred,
așadar, că mici Voi nu veți cEula să Vă Sescolorosiți de noi, ci mal degrabă veți căuta sE
participați cât ini mult Ie supEnEoiiu cu ceru am iost loviți peclnu pUcalele noaslee, așa cuc
șl noi ne bucueUm de pacra cu care V-a învrednicit Duicezeu pr Voi.
Ac cai iiplonet du luitu ori deacosle- VoastrE prniou cilă șl pucieu ajutor, Su vide că
mUsuen nedupsei coasleu cu s-n umplut, încât nu V-m iost îngăduit să ee săriți în ajutor· îc
chip Seosubll veni ca luibuntolfu de Im noi st bicesolți a iu aduce și fa cucoșiimța îiptraluiui
ceru cârmu1udlu peste ținu- lunilr Voastră 8, iar dacă -șa cuva vn îi gemu de nealizal, atunci
cnl puțin să vină de Ia Voi câțism frați să ce crrceirzu și să mingile pe cri îndurerați, și îc
fulul ecesla să vadă cu ochii ior sinâmiorările din Răsărit, pe ^ου nu ΐυ-αο putea apeecla
deplin nucii după -uzile, nenlΓU că nici o descrieee nu Ir-ae putea reda exaci.
II
S-n abătut peslr col o gnu- prigoacU, prr-cinsllțl iriți, poatu cea cei grea dic câte eu iost·
Căsloef1 suci neesrcul-ți pecleu ca să su împrășiin turma. Lucnui cei cai durunos r că cri
urctriți accuplă cai curâed ierllnajul, dae poporul Μ-ί onoeează pe -ceșll luptători cm pe
miște cucenici, prnteu că șl cei cu-1 persecută s-au ascuns sub cuiele de creștini. Singuri vină
cere sr pe- depseșiu îEot cruțare astăzi iste eesnesl-eua strictă a tradițiilor Sfinților CErințL
Dic pricina aceasle, cel teitlori de Dumcezuu sunt alungați din țară șl uxileți
prlc pustiuri. îc fața judecătorilor Os astăzi cu mol sunt respșctate cini cUnuc- .—|—1—, clcl
prașticirei
357 Sreptei ^1^11, nlnl trăirei după ponunclie OvacgCii1ei1
SFÂNTUL VASILO COL MARO cCion dacă se s-n urmat
nu nrșnincioșii Sin nopliUrie până Ia vârsta iătnâcețeior· <în viața de toiti ^ΐ—^ clcl uc
răufăcător cu este nondimcaS făuU dovezi, pe nâcd episcopii suct anestați pentru simpis
decucțuri șl pedipslțl făuă să se fl odus clnl o mărturie despre vina Ior. OxlstU șl dic ocela
nins nu l-eu nucrsnut clci pe anuoator11 cini n-au Tost duși la vreun Sr1iunai1 ie clnl mănar
nu 11 s-n fănut vreun dinucț formai, eu Tost lupți cu Torța în mieo Os -ορρ.—, alungați pesti
TreclțU șl iăsiți îc prada sonțil și o morșil prin suferințele pustișl.
Urmările acestor stări Os lucruri sunt cunoscuti Os Soți, cCiar dacă cu vom vorii despre
sie: surTC1un1rșa ,1,011101, alungării dioconlion șl nimlcl- rsa nieruiul întneg· Căci ori te
încClcl la ίΟοΙί, ori Oscă cu, ești Set usturimii bl-luiul, <cum ^η— prooronui>759: „o numii
un oOtet în ροροΓ, numii un plâns ni1ncetat1 acosU și în pubi1n1 toți își plâng unui nitule
nenorocir1Iș· ^^01 cu ponte avii UclmU stât Se 1mp1itrită1 după ce și-a pierdut .η.“Ι, să
poată duns fericit viața Se orTac. Vaiete în oraș, vaisti ia țoiă, plâns pe străzi, plâns în pustii,
cumei ioceti șl jale nuzi peste tot’ '‘60. Au dispărut Os tot iunurla și Puna dispoziție
duhovnlc-ascU, s-au cerclt sșriUrlii coastne în Soilu. Au Tost înnhise lăcașurile Se
ruτăniuf11 la pitiri aila om mai 1ucis câte o sTântă slujbă. Nu ss mal adună creșS1n111 nu
mai există Soscăll în frunții ΙΟΓ, cu se mol țin șnoll ziSitoare de suίieS1 nici serPUri de
Crăm, cu se mol sud imn, de coapte, nu mal întâlnești scșis fericiți trisăităul suiletești
prlisjulti Os pirtinipinia lo siujbșls biser1nipti șl Os împUnSUșirea Sin Oenurlie
duhovninșști oii Ta1neior1 nare înalță stât Os muit suilștiie neion ceri nrșd îc Domnul. Am
putii șl noi ^ί— cu prooronui: „Azi nu mai avem nini împăunt, clcl prooroc, nlnl îndrumător,
nlnl jertOU seu SUmali, nini Ioc pentru a aduni roade în Tați Domnului și să aTlăm milă
înaintea Lui”761·
1C
IotU, Vă snrlem anesti lucruri ne unor oamici cari is cunosn; -Uni cu există un noiț de
pământ ps lumea aneosto unde să nu ss ii auzit Os îcșdrcUulld prin ceiș .Γ-η. Dar nici sU nu
credițl -U Vi is spunsm ne să Vă învățăm ori să Vă nerem mliă. Știm nă nu ne-oȘi putea uita
niși-ânC, Supă num nici o mamă cu uită ps noplii purtațl în pâneșcelș s1 762. Facem anest
lucru mei muit cu gândul ie cel apăsați Se dureri șl cire găsesc Se obicei pușică ușurau, prin
gimețele lor. Căci am putii zl-ș cU OsscUncăm și noi astOel ceva Sin griul tristeții prin
oceea -U Vă împărtășim nu drag nenumăratiii nonstri supUnUrl. Poale Vl veți hotărî oecιa șl
Voi si Vl rugați mci fi—riînle peșirυ noi, îndu- p1ecândυ-L pe Domnul să Ss împace cu aoî·
Cici daci cn fl sumai ps noi cceasii olidi apisiloaret n—-cm fi hotărât s-o ascund—i în
licere șl si ne bucurăm singuri, știind ci sυferi1 pentru Hristos, ^1, <cum saun-a aposioiυ1>,
su ϋηΐ vrednice c sic îs cυ1aini su- f—rlnț—1— veacului nc-slυic cu mărln-a vlltoane ccre si
se va ηπΐΐα7^. Acum însă ne este tecmi si nu se întindă și mei ϋΐΐ această n—șoroc1ret cum se
întinde ρâpjo1υ1 focului prin răt—rla inflamatiii, cere, dnpΐ ce c misiυii în v-cini, se apuncl
șl mci deacrle· Inlr-ndevîet p-cingisea Tă—ziei s— întinde tot mci depari— și ne l—mei ci,
duaΐ c— va înghiți Bisericile soăstnn, va trece și în acrcea sănătoasă a dioc—zeior Voastre.
Poet- cl noi ai fost liseți cel dintâi predă dinților floroși el dυș1aaî1or lui Hristos, p—nlrυ ci
ia noi vor fi fost pr-a reni pΐcal—· Sau poalet mal proCatil, ds ccesa ne îsc—crcl pe noi mai
întâi dușmanul nosiiu al lυiυrort peniru ci ia noi s-a ίncepυi prira oară si se vestească Îrprelție
lui Dnmaτz—u șl d— cici c pornit apoi peste tot aΐmânlu1, d— ac—ea a ajuns acum cc șl
slmânțe aposiazi—i sl înceapă tot din ac—sl— pănți, ian d— αίώ si porn—asci apoi mei
dspcnle- Căci <acesl eυșman> ar— d— gând si educi întunericul răutății tocmai p-st- cei
luminați ds luminc cusoștiaț—i iui Hnlstos.
Peivlți d—cî, cc adevărațl ucenici ci lui Hristos ce sυșlτțî, suferesț—le nocstre ca șl cum
an fi 358
și al— Voastre ! Căci au a—alIu ieși, pentru onoruri
SFÂNTUL sau
VASILE CEL p-ntru cile tunuri pământești
MARE
ducsr noi ac—sl nizloi, ci pentru avutul nostnu o1rl—sc, pentru coioanc credinței celei ad—
vănct— lăsate de Părinți, pentru ista sili noi și astăzi ps câmpul de iυpl1· Luați dan pente le
durerea noastră, o iutitorlIor de frați, întrucât e drept cl lc soi s-c închis guri ceior —vlăvioși,
dan au rămas slobode limbii— n-nușiaal— ai— c—lon cn rostesc șsdeep- lățî împotriva iui
Dumnezeu. Stâlpii și îșCănlniie adevΐIuiυi au fost dețl ia o part—, icn noi (pest— cain se
trece cu dispreț dia cauza picltoșnaini noastre) ș-avnr îndiÎza—cia si grăim deschis. Luptați
dar și peniru alt— aopocne și nu Vi uitați sumai ia sîlucția Voastni, ca unii cere spuneți cl
sunteți line edipostițl de ccesle furtuni în golfurile Voaste—, pe πητ dărui iui Dumnezeu Vi
le-c epirct până acur de funia acestor vânturi ci- răutății! Dețl o mâni de ajutor șl Bisericilor
bântuite de furtuni, pentru ca si nu suporte ncufre- glui credinței, fiind singure și părăsit- de
toțț ! D—pl—sg—ți-n—, p—nlIυ că Csi mnui-Nΐscui — d—fliict și su se afli simeni cere si-
I ia apărarea! Duhui Sfânt e disprețuit șl cei cane ar putea să-i înfrângă pe hulitori e aiuagal-
ίacei- săi—c ic rcl rulțl duriez—1 s-a ^ΐΚηΡί. După pliTi-a —I-iîCî1oIt τăislΐ un Dumnezeu
icre și unui mic. Prin cuvântul „Fiu” nu s-an înțelege, zic -1, o ființă e-opolniv1 cu Tatii, ci
una ral mică, iar Duhui Sfânt - după ei - nu ține sici Ei de desăvârșlrnc Treimii și au ține în
nici un fel de duma—zeii—, ci ar fl docn dis făpturile adus— de Tatii ori de așa fără l—mei
și ic întâr- plini. „Cine va da capului cru apă și ochilor mei izvor de Iacrimi”7C4 > ca să
deplâng muitu zliu acesi popor, cine, prin α^ιυ eeleclulle învEțEtuof, e împins spre
niuΓzaniu· Urechile oamrnilor slcpli au fost amăgite șl obișcuile cu nelegiuirile rrrziul.
Copiii Bisericii sunt rSucați cu învățături stricate. Ce trebuie să facec ? Ereticii boleazE, dau
muribunzilor crrindea prctru drucui veșniciei, îi vizitează pe bolnavi, mângâie pe cnl în
suierlnță și în lipsuri, dau ajutor du tot felul șl împart darul Snmielor Taine. Cein loelu acrslu
lucruri săvârșite de ui, se naște în aceste popoene o legătură de anconlu cu el, așa că, în
scurtE vonce, chiar de nl s-en <- llburlale, c-er cai fi nici o ntdejde cn pr cei prinși în acraslă
îndulungitE îmșrftciunr să-i mni pulec înlo-rcu <in nou in calea aSrvEnuiui·
V
Dr acer-, am fost cesoițl să aieogtc mai mulți dintru al noștri IafCuviotia Voistră, prctru
ca în parte să-șl expunE flecarr starea dr iapt a lucrurilor. Acum însE locm-i în acrasle stă
dovada slluețiel noeslee geniu în cere nr aflăm și care cu cr îngăduie nici măcar să iacrm o
ctltloriu până 1- Voi, cUci și cucai peclnu ioirte tcuΓl timp ά^Ε unui dic noi ar lipsi din
parohii Iui, poporul ar cădra îc ciei uneltirilor rrellcilor. Totuși, îc Ioc dr mei cuiți, cu
ajutorul Doccului, lUcme pr ecesle f-nc tricis, pr neeeesI-v1otuI și iubitul ireie și îcpneumt-
sfujiloo, peeoluI Donoief, ceru se putea îmtorgi prim cusinlule sair tot ce cu este scris îc
^υ^ΐΕ scriso-eu, căci ri a uomEolt tot cu η-αι scris -ici șl r un zrios eptrEl—o -I dneplel
cnedințe· Ce1miți-1, VE rog, cu pacr și ΙΓΪ- iiteți-1 curând înapoi· Fie ca ri să ce aducE o
vesti bucă cu referire Ia drvota- mrnlul și sprijinul pe cerr-1 -nUlațl ioațiloo Voștri !
EPISTOLA 244
Către Patrofil, episcopul Bisericilor din Egeea556
556 Acest Ρα^ιΗ! era înrlurerat Oio criuiim netnțeieueri1ut dintre a^Cli^înut EcutrEu di Sr< Uesti șl Uίiciu1 Visliu. în ice-slă epistolă, Ueiclu1 Vislie -e-lU
η^ΐ-ΐ-οηκία șl dun1isΊl-leiul Pusl-ț1u· Pică 1- urcă Petoafii se doev1nce <e vicovății Iul Euslnțlu ^ί, șl epist· 250),
765. EusțeSiu Se SePista.
766. De acș1xSU ruptură mal .sunt vinovați șl slșii; cf. —pist. 204.
767. Deiit. 1, 17; P/; 18, 5.
768. Eusț1S1u·
769. E vonlc dn 11x1^ dia τa1·ti- 125.
770. Exprimai— 1IOi1r1·
771. OrτGar1 1^x1 de ΜΙ— te voe1GriG șl îs clin —pistol— (223, 224, 226). Ufânlui Vasii— aIGr1zτșz1 Π Μΐη^-γΐη, trimisese cu vino eonîZGr1 dn cnl
îaiiain o Gaisioii cu salutări priτiGnτrii lui ApoiinnIîȚ- îa .^111, când — voilc dn nnnzia iul Aaoi1n1I1G, —1 îisnr1 1 romt1lni-o îa .πί..
772, Cănel1ci- mrlicil—r -comii sau eucamlici·
UdeisU îc -mul 375
EPISTOLE
I 359
Ți-ni citit scΓitoinea pr cine ai lric1sto pric fe-irle cotieu, îipeeueă-slujl- loeul
Ulealec1ot, și am fEcul-o cu plăcene· Cuc ee fl putui fi aliîel, după cr iu- sese scrisă dr un
om cumfciu șl <r o InlmE îmstțetU sE sr manifeste cu iubior e-țE dr toți, dupE cum spunr
porunca Docnulul ? Și ac înțeles -cum șl ciuzn peclnu cnee mi tăcut atâta veeiu· CEerai
nuSumrril șl îngrozit cE ecest Vaslie, care dic elnerețș fusese sluga plenaSă a ocșIui17651
eare î- anumite împrejurări a Tănut euțire șl nuțire lu-nu, a vecie acum să se lupte nu toți
οου-ηη, numii ca să Tacă jocui seestul persrcaj1 năci s-n s-CimPot Se atucni nu totul șl a
preferat războiul îc iocui dragostei, șl mal știu eu nâte altile al mai scr1e1 în care-Țl siUtal
surprinderșa Tașă ds a-eastă îcSrannere ceașeepeieU a lunnurl- 101766. Șl -Clar dană Ts-al
porclt ie iuptU contri ^1, totuși nu m-sm supUnot, cășl cu-s cClan atât Os nefracțan ie
1vșrsizăr11 încât să mă supău Os oisirvașilie TnUțșștl ale colegilor mei. D-perte ds a Oi
Suiiuraț ds csie ns al scriS1 eis m-au Tăcut mai nurâcd să râd, pentru cU, îc timp ce existau
stât ds multe șl ds pu- eercice motive nari păreau să înțUneoscă până acum prlitecle noastră,
iotă că acum Tu însuși, pectru pricini despre nere obla acum s-n eOlaS șl Os io ^0,, el iuat
crndelul șl al scris în sșa Tel în-ât până și Tu Te-al speriat. Ți s-a îctVm- ρΐο., cu site
nuvicee1 aneiași iunru ca multor oameni eare nu caută sU nercețece stenea luciurilor, pentuu
-U nu eu Sș-a Tsee decât cu rimeni nane nu se s1ieec să caute 1Sevărui1 ci judș-U
Oeosșiirea Oicere indivizi Tără să-î1 aducă aminti Se îndemnul SnrίpSur1i1 nors zice: „mu-i
Pine să Ss uiți ie OoțU omuiul stunei eând juSșci”767·
II
Dar pentru nă Dumnezeu nu Ss uită io Tați omuiul, eu n-am să uit să-Ți comuni- șl Ție
opărirși ps cere am prșTăție-o pșntnu juSeșota nea mire (o lui Dumneoeu)· în nesa cs mă
privește, cred -U între noi n-a ixistat nini un Tei Os pricină marș ssu mică Os neînțșieτeri1
Soar că oameni șerș ne urau (șl asSe pentru motive pe nors numii sl Ie -unss-, iapt Sespre
nord nu ailu necesir să snriu nici o voriU) puneau ia cale tot felul de undițlui. Le-am resp1ce
cu o daSă sau Se două ori, der scuzele nu ss mal sfârșeau și or fi fost OUrU nost sU mă apăr
Oe Oieeare datU, pșnenu eU eu loeulam Ο-ρίΓ.—, iar cel es puneau le naie minciunile
sessesi puțeau tănl Olrșct oamenii cu inimile mai simșieoare șl eare nu învăȘosșră să-șl
astupe ds tot una Sin cele două urșehi1 până nând puteam reveni su onolo. Mol mult, cted că
773, Uecn1n1d1i1vă -neon1eeu l Cf. și enisl· 160,
774, Pn bunE άΓΐ^-Ιυ, n-s-0uI icuste clraise prim cult - πΐοηκΕ, ci· Y, C—uei—mnu, op. cit., III, pp, 77-78,
775. Oricât Se nșsțitornUș va Ou Oost OusțoțUU1 totuși Toptul ș“ o putut găsi înțslsTȘre lo OssSui episeopi (șa să nu moi vorilm 0- eei mori oi ^1—1)
00^0-^— cU suscșaSliilltățilș șl omă- rășlu-Uis Sfântului Vasile .se 0ous0șsc șχ1τsr1tȘ· Y. Coui-țon-s, ibidem.
776. La sicoOui Sic Roma 01- scul 366, OusțiSiu o semnot, împreună șu 11|1 șp1sșop11 formule -Ușșși-U; o copis Supă iș-ostU mUrturUsIrs s-o păstrat la
Rome, nisa (șu ssmnUțurs popii) o fost pΓSoșnț1SU io sinodul Sin Tioci, iar le Coti scrierii pșssSși epistols (376) se se păstra î- irClvU le Ο-ΜΙ-Ο CopoSoșisi.
777. OuCocioS1 -pis-op ol Con.sți-tl-opolulul (înș-pâ-O Sic 360), sun aCsrsnt oi pinti- Osi ssmiinisns a „omeHor”, csl șors sșm-1χșΓU formule Ss le Rim1-
i-Ss1șuș1i 01- inul 359.
778. Frogmentul ΐ1uxtrsaoU Se enus se aucuri î-cU Ss itunci scounul Romei,
chiar șl „pâeU îe înCsaUrtotul Orișnț“ (Y. CouΓSo--S1 op. cit., III, p. 79, n. 1).
779. Lc sinodul dia Coiticniinopoi dia inul 360.
780. Episcop ciics, cu ηη— ^-ηΜ Vasile c Inpi romnniniτn-
781. Ier. 1, 10.
782, Gropul siml-rl-n, eSucii îcir-un sinod iingil cocSus du Pusi1ț1u.
783, Ps. 16, 4,
784. HnăiOLhsn c ăost —p1sroa dn Cezarn—c înainte dn Dicnios. în Siiodn1 dia Nicn—c (325) ni c fotl SGcnGlcn șl cei ^1— a dat cilii— Uimioiuiu1 11^
—11.
785. Eaiscoa cl ^^1—^—1 șl cao1 al Contlcnlίnopoiuin1, Ensebiu c ăost rianinsîc ciie- ailoi tui IiaaIacui Coi.tlcnl1n·
786. îa anui 358.
787. îa 1^1 359 aenl1 1181111—11, icn pnilIn ea1tcop1i cpnsnii ic Rimiii.
788. în aaui 360.
789. în inul 364.
790. Aici s-c tnmnși foninia cnicnă de ic Rimlii.
791. Aiii 375-376, cf. epiti. 251.
nu Țl-a rămas nici Ție necunoscut faptul nă nreștinii Sin m1nopoie au nșrut aSesșorI mărturii
nors să-l
360 dițerminș să-și Oii deplina lot oSec1une·SFÂNTUL VASILE CEL MARE
Iotă pentru ce m-am hotărât să reeurT la serviciiii documentului seris. M-om gânOit că în
Osiui oceee1 vol obține Ointr-r dotă două rezultate: în primul rând, aș Ti nonvlns pe
nicopoilțoni sU nu mal cuSrșasnă sentlmenti dușmănoase ToȘU Se ocșst om768, lor î— ol
doilea ηνηΟ, oș fi înnhis Ture dsTălmU- .011101, întrucât nocgi“euirea nreOInțși ar fi î-O—
părSaț SșnunSurlii atât dicțr-o ρίΓ.—, cât .și Sin șdeleitU.
Mărturisirea de credinți c șl fosi iediclcl1769, ș fost adusă dn min— și c fost și iscălită,
den tocrei cluaci s-c decis sl sn rei coavoac— un sinod, c1Iυic i s-a 11X11 șl eclat p—nlIυ ca
șl frații dn pe teritoriul —pCIei—î rele si sn poeți întruni șl si sn puni de acord și ei, ier în
felul acesta coruaiusec sl fi— de acum înainte adevărată și 811^11.
Noi am venit ic înlnυnîIT în ziua fixată, icn dinți— frații dn ps t-rltoiiui epen- 1Ϊ—1 ini
—, unii sosis—ΐΐ deja, p— când ceilalți sos—cu unui după altul, bucuroși și aiinî ds dorință,
așc cum e firesc să alerge cei cn von să ăacl înli-nd—văn paσ—· Tniris-s—m și o circulari,
la și c’uninni să enunț— că ητ-ci prezentei deja, căci tocmei în epcIeîa mea fusese £1x11
iocui unde să-i primim ps toți pcIC1cipanții·
In schlrl, ds paiiea ceilalți n-c sosit șireni, nici curierii, nici ailσineva cere să anunțe
sosirea c—ion cșleplați- Oamenii p— cern-l tniiiseserli s-cu întors descriind marea tnlst—ț-
șl 1ue1nre1— csion dn cσoio, cane nrcu convinși dn ιπη că eu aș fi pIomn1gnl o credinți
nouă și afirmau că sunt eol1nâți sl au rai dec voi- episcopului ion si ral leeaci pn ic 111—. A
v—nit șl cineve aducând o scnlsocre cu d—ciarai11 de devotament feți dn p—isocnc m—a,
den căi— nu erinina nimic de ce—a cn sn stcllils— la începuL în sf—pșit, fial—ie Teofli,
om veednic ds tot respectul șl stima rea '°, tririț—nd pe cia—vc dia eșturajui iul, a făcut
cunoscui— c—tnvc luc-uei 11nυnl—, pn cere s-a văzut olii- gal si le și descrie și pn căi—,
sn vede, tiniuie sl le aud și —u. Nu m-c învrednicit însă nici —1 sl-mî scrin, au atât penleυ ci
se l—iea dn rărturic scrisului, cât rai ai—s dis griji dn c nu fi nevoit si vină sl rl sciul— ce -
piscop ai locului. Oricum, expresiile iui nrcu dur— șl porneau distn-o iniri InfieI1ânlcl1·
După toat- cceslec m-ai retras, d—sîgnI rușliil și cu inimi strânsă, fără si rei pol spun— ceve
csior cere rl ascllau cu Inlre11ri- N-c ral tencut rult și ar piecet în vizită îa Ciilcie, ier când
m-ai întors dn ecoio, curând cu sosii șl scrisorii— prin ccre sn îșlneiupea oricn coruaiune
întin noi-
III
Ccuzc ccesl—i rupturi —ea faptul, spune <Euslațiu în —pistoli sa>, cl nu scrlsssem
cândva iul Apoiiacil—7'1șî cl stau în corunlua— cu confratele nostru, pr—otui Diodor. Pn
Apoilnnile nu i-am socotit niciodată cc dușica, ic eăisl1 un—i— fapte p-ntru cern chiar îi e
—sp-cl ca or. Dan niciodall eu n-ar fosi i-gal dn el în eșa misuii încât si se poată aduc— de
aici o învinuire, mal ai—s ci eu însumi cr avut motive sl-i coadein cn unui cere l-ar citit c—
tnvc din scnlnrli— peopri1- Cu toci- acestea, eu au-ri aduc cminie sl-i fi cnrut vnn- oS-lă
veno cente despre Duhul Seini, mici sE fi pricit vreo află canin άυ-α lui pe carn mi-nr fi
lΓ1mfst0. îc schimb, aud spucându-su cE uf - iost unul din cui m-i incumzi acΓ11lonf, den
că nuial o cică p-rtu din operelu siiu nu -jucs sE fie clelte. CuΓSOcaI, mici n-nm avut răgazul
sE ceecelez ^ΚιΟ de iucrEri, căci .suci șț cni Sificil când e vorba să recupluz sceluef ini noi,
ini -les că organismul meu nu-mi îngăSuin sE Supun neort m-i cens ηί^ itcnr I- citirea șl
adâncirea Sfinții Scripturi· Aș- încât ce IrgăturE anu cu mini ieplul cE clcesa - scnia o ciotu
carn nu-l pe pi-cuI altcuiva ? Cu toatu -cesie-, dacE cinev- trebuie sE fin învlnuli Slcln-o
astfel de pricină, ntucci sEa|i den și cin socolualE cel cu mă acuză du IngEturi cu Apolinarlu:
du ce -cuz-lonul muu a stil în fugă- iueE cu Anin, carn 1-a eosi d-scEI, și cu Arțiu 7 ?2, cens
i-n fost ucucic ? Or, eu în nici uc iei n-am -vul nici cn dascăl, mici ca ucenic, pr —cui
dEeu1- 1 su impută acuzații cu se revarsă asupri me-·
EPISTOLE 361
Cit duspru Dl odor, pe icustn Ι-αι loșiunil cm ucucic du la preafunicliuf Silvan șia1
iubusc și acuc și-l prețuirsc penlnu farmecul lip1s -I duvânlului Iul, în slanu sE iacE cai buci
pn mulți din cui cu-I îmtâicusc773.
IV
Sub impresii ecustul scrisori, cuc noi și firesc, șl uluii de schlmUine- atât <u siraeie și de
neașteptată, η-αι cmi iost în stnou nici sE răspund, peninu că inima me- cl s-a sfâșiat, fiibn
il-n p-niIiz-t, mini ci-a amorțit și Uncredmι un suniimeni vulgar, sE mi se ieele cE spun un
aduvEr, p-ecă sic- țe-i că îccun sE urăsc pe tonlE luiea, că mă uii la toți cu neîedredure șl că
cord chiar că bucElilu- iuUiell mici c-nr exisla re-Iienlu în firea omului, cE ea an fl Soar un
cuvânt frumos cenr adaugă cel muit uc plus du podoabE la cui cu eoiosusc astiui de expresii,
îc ticp ce în iciia omului c-ae ex1ala duloc — est- iul de dispoziții ’ 74. Or, dacE uc oc cn ri,
ceru și-n scrutai cu grijă viața începând din pΓUcdie șl pică la adâccl bătrâneți, s-a pulul
aiUrî atât de ușor pic- tnu asiiul du colfvu, iErE să ilbE cici o cocs1<re-ție i-ță du poziția în
cirn cE aflam eu șl iErE sE apreciezi cE nr fi cai du iiporl-cță un trecut bazat pe experiență
<orlodoxă> decât o ^Ι-ΙΜΙ ieilleă, întocmii cum pr un cinz neîi- blâczll, cioe m-a învEțat îccE
să-și ducE în spicene călErețui, — ușoenE băcul-lă îl iacu să su tnagE înapoi, să se
eăsucrască șl sE toâmtrască la pEcâmt pn ^1 du cenr se bucurase înalciu, atunci ce tnnbuiu să
cred de ceilalți, de-- cănoe peiu- tuniu avuim -lâl- a1cuΓacță șl cnee ιί-— S-l atâtea lEoiurii
du bucă purtare ? îc suîIrtui muu toi <epan-c icustn gânduri și iu înioncram du pe-o iațE pn -
fia, dan eiu că mușcau șl că sîâșlnu tot cai tins prin αιίηΐίουα ireculului. Iait du cu n-am
răspuns nicic I- acuaslE scrlsoinr și nu dic lândoiu am tăcut - să nu
Pănuieștl așa -^1, Trese 0111“, pectuu eă eu nu mă măneur1eesn înaicței oams- 01101, -1
vorilm362îc Hristos, na îc fațo iul Dumcecșu , nl SFÂNTUL
Oin uIuire1 SinMARO
VASILE COL decot1en- țane șl din nșpuțicța
Os a spuce ceve pe măsuri supUnUril pe nans o Ucnernam·
V
In vreme ne mU găseem îc sțarei aeeasța1 mi-a sosit șl eltU scrisraue1 adresată Os formă
unul oarecare Daziza1 Οη, în Γ-ΟΙΚΟ.,, vazându-i pe toți 01^011, după num o dovedișt,
repezl-luces nu -oue s-n răspândit șl nord a Tost stât Se uimitoare, în-ât în câtive zile o Tănut
onoiui îctreguiul Pont și a eSnăiătut și G11ati1· Unii zineau -Clin nă ar 01 ajuns și în
BiShynia1 ian vestitorii așestor noutășl „feri-iti” ar fi stins șl Helespon--tu ! De bună seamă
că vsl Oi aflat fei Se fsi de iunruri ne ss snrlau ia adrese mse în serisroree către Daz1ca1
pșctiu cU nu Te-au situat destui de deporte Oe prietenii ior, încât să Te iase nerăsplătit de
astTel Se oconur1775· In eazui -U a-șastă enrieo1re cu Țl-a -Uzut înnă în mână, om sU Țl-o
ecpșn1ec· Din ee vel mai afia -U sunt învinuit șl ds îcșeiă- nlune șl de uceItiri1 eă eu eș Oi
ίο^η ruinei Bls-uleil și a piercan1ei suTIeteior ! Șl ai sU mal ds οΐ-ί, totodată, îneă o -1^“ pe
eare ei o cisd nea mai înte- meiatU dlctie toaSs: nă aș fu preTerat în -Clp vl-Ieac oeeasSă
mărturisire de ereOicSU nu pictuu a Tace un sșnviniu eeior Sin mΐnopoie1 nl cu intenție ds a
ie stoarne eu foița o adezÎuce ! La toste anestea1 ias pe Dumcșceu să ^Ο—. Ds ucOs aveau
el vreo dovadă eieră O-spre eeea cs nveim eu în oOâceui mimii msle ? Și lată ns m-a mirat și
mai muit ia ei: din niipo în care am iscălit ticSui mărturisirii pe cere is-em prezent1t-01 s-au
arăteS atât Os Sornici Se dezaΐnore1 îf-Vt, în Sorlcți Os a cocvlcge pe cei ne-1 acuzaU1 au
început sU imesteci Tap- teii reale nu ceis 1cexΐetintȘ1 nemaÎgâcdÎndu-se cU ei cu mVlnlid
ior au pte- centoS einoSuiuΐ dic Tiana esCul mărturisirii aSuse Se la Roma7 761 eari —^.“ι ie
col în irCivU șl csis nuprinde nușOinSe Părinților. Au uitat până șl proprio ior cuvântare, pe
nins au ținut-o stuenl ίνηΟ, pășind în mijiocui sinodului, au deplâcs înșelU-lucea care l-a
fUnut să snceati tomosul reOantot Os grupul lui Oudrcios777·
InSu-oSevUr1 ca mijloc Os jueeΐί1care pentru greîea1a -omisă, el e-1u gândit că, odată
pleeițl spre Roma; 78, au și primit creOlnSa Părinților ca să repere arin îiluallițiiei aIopυsi
p1gυ11 £1^11 818-1^11 prin piciizii-i cu răul. Din csi cn au ălcul ceie mci mυile călătorii
pealIυ cisdlnți șl cine au ^ϋΐ acsasti predici înțeleaptă sn insultă acum ci ai urila, reipuI11e,
ps căi piezișe șl cc șl cui sul ΙΙΪΙΙ dragostei ai useiti acțiuni viclene ! On până șl zvonurile πητ
circuli ηπι craii ci ei sunt cei πητ au osândit credințe de la ^^-1. Ou pcnticipai șl la Cizic șl s-
cu întors și ds acolo cu un aii slmiol de πτώ^ΐ.
VI
Dan de ce si voil—sc leonelic dstprn nestatornicie când faptele însele îmi dau m1ICυriî
șl mai puternice despie deiυIn1n—c ior tocmai cili— coniiciui lor ? Oceșlî ociesl η-^ volt si
te pi-c- nici în fața hotarâ-ii luat— împotriva lor de 500 de episcoaî779 șl sici n-au contiițll si
renunțe ic piei—nția de a conduce el Bisericile, cu toi nυmieυ1 mane ai celor ce căzusTrl de
acord cu pro- punen-i de c-i depun— din sccua. Și acsastș a-ȘiIυ cl - zice Ensl1ț1u - spis-
coplî su primiseră păiiășli Duhului Sfânt, BitτI1rn nu mci ronduc-1 cu aju- lo-ul e1ru1uî iul
Dumnezeu, ci pυs-teIă mâna pe ceie mal dn ί-ιηΐ- scaune prin put—rea Iυm-1scă) lan pτnlIυ
ca să-și satisfacă pofta ion de ilnine deșartă, necunotc acum ca spitcopi nuiai ps foștii ion
supuși, hirotoniți între timp de ei înșiși. îștreail-i Tu Insυți, deși ei eitpIeiui-tc ps toți oaisaii
ca secvând nici ochi, nici unecei și aici inimi ίnieiegălocne ca să poată aIicep- uimiiei ceior
peleeculet și cere-le, zic, să-Ți spună ce convingeri mai nu îs inira ior ? Cui aoi fi deodată —
piscopi atât cnl d-pus de Evîppîos7ro, cât șl cei însl1lnil dn —1, căci și unui șl cilul sunt
lucianei acslnlași râini ? Daci Evippios n-a cvul dinul proorocului Iereila să „piardă și sl
dărâme, sl smulgă și să sidsas- ca”7rIt atunci el su ivea îndreptățirea aici sl scoată pe unui șl
nici să pună pe 1ilui· Căci d1ră-i dai una din puisnl, trsbuls sl i-o dai șl ps ^111111. Dcr se
știe, pe cât se paie, că scopul ion e numai unul: tă-și unilreasci 363
EPISTOLE
peste tot doae înleistuI ior, să-
l considere prieisai suini ps cei cane ie sprijini dorinței- și să judece ca dușman șl tă nu π^τ
de sici o caioiaie pe csi căi— ii tn oaune doIînțeior·
VII
Șl care tuni acum υaeil1Iiiτ ion îndreptat- îrpotriva Bisericii ? Eie suit îngrozitoare din
pricina neslaloeșîr1-i ceior caie ie aplică și jalnice din aIi- cisa celor ce le sυpoeca· Din fiii și
nepoții lui Evippios, ^—11^ ic Sebasia iocrei din stnlișitcte pnistn-o solie demni de
înceeders, au început să c—ștlg- acui încrederne poponuiui· Așa au ajuns —1 sl se facă
stăpâni pe alice— și să devină piămădTcia <nsa> cai— dospește acum îs Biserici. Ei sunt și
cel caie
ne uocErusc pr col, pentru că apărEc âuoîlfcțicea Fiului cu TalEI· Câi despou
Puslaț1u,
364 el cirn, începând de Ia Roma până Ia Tfema, - purtat nΓelulfnάunf pe o
ioiie du hârtii cuvâciui „droniințt”, iatU-1 acum în dinάășia ior, cu toatu că muftE
vremi nu ίutuse pricii în cuit donița lor cocucluce, fiu pecleu că el se temeau de
umnltirea celor ce se puseteΓă de acord îcpolefv- Iul, fie prcteu cE țineau Ia
prestanța și I- auloril-lea for.
Din cici uri iorm-i grupul ΙΟΓ782, cuc și-au obțicui fircane din ei hirotonia șl cu cr
anume s-au ocupai în llneeețelr lor înainte de a ajunge Ia poziția -clu-Iă, cord că istorisirea
ecustor isprăvi cu voi mei -ve- timp sE o inc prn- leu fiecine din nl, cădi nm învățet să cE rog
să cu grElnscă gura mea lucruri oienușlf783· D-cE vrei să Ie cunoști, vel putea să le afli, ien
dacE cu, în orice cez, ele nu vor rămâne escunsr du Judrcătorul <Dumcezeu>·
VIII f
Cu toatu κ^ΐυ-, secllmenlelr pe Μη 1υ-ϋ ^ηοΜΐ π-α^ fi vrut sE nu le fac cucotcule Iubirii
T-Ie. Anul trucul, pe când căzutem I- pal cu o febră din cele mal rebele șl cire mă dusesr
până în preajma noeț1loe lorții, <in cane nulii bunăl-lea lui Dumnezeu m-a mal tcăp-l, ac
rămas eoinle abătut în cocv-luscență când ceâllim la cuftufu necazuri speu ^ου că întorcuic și
mă tot gâmdeec în sinea cra: ce se mai 1ssunsese îc adâncurlfu înțelens1unii Iul Ducnezeu,
potrivit cEerla ml s-au mal dUnuii ί-ο^ί zile de vlațE în trup ? Când am -uzii <e Soaie cele pr
cine Ți ie-ac relatat, c-ac gândii că Dumnrzeu poile îci va hUeEzi sE vEd odată Biteeicilr
izbăvile de zdruncinături provocată m-i îm-inte du ruptura ^ΟΪΓ ctrore 11 sr încredlnțasi totul
pr urca demnității for pruiăcule. Den poale cE Docnul așa m vrut sE-cl cai iungiescă puțurile
sufletești șl să le eacă cei puțin cai trezi pentru viitor, pentru cn să ΠΙΕ cal îngrijorez de cele
oiecușif, ci sE-cl îclreiuz puțurile cu ajutorul poruncilor evanghelice, pe cine nici veeiea, nici
iucrurliu omeneșii și nici chiar loviturile vieții nu pot sE le schicbe, cl rămân aceleași șl sr
perpeiueizE veșnic îc iorma în cine nu (Ο^ propovăduitu dr gura ce- nemincicoasă și iuricflă
(- Docnului, m.tr·)·
IX
O-menll sunt cn norii, cine sr insă duși de vânt, o<atE ΐπίο-ο direcții, -Ită- dată ήπίΓ-αΙι-,
dupE schimbările veeiii, den cui despre canu am sorbii sunt cu mult mei schimbători decât ce
ci-n iost dat să cunotc în viață. înțeleg cE în icuiile împrejurări oimecii pol reiata ceva similar
despre cei cu cine au irtii, îc ΟΓΚΙ caz însă, cie nu ml-n iosi dai pică κυι să cunoss prin
uănenircță
proprie ori prin mănluiic ailoia o șestătoisicie în aie cr—disței așa cum este c—a
ots—rvali ia ei.
EPISTOLE 365
La încsput au pornii-o pe urmele iui Arie, după aceea au trecut de partea iui
HeImoghen7r4t ale ^-11 idei erau cu iotul opus— 1111^111 iul A-îe, după cur o dovedește
însăși crsdîsți pe cens acest om o propovăduia dn lc ίncepυl ia Necesi. Dcr HeImoge-a a
murit șl ucsnicll lui șî-aυ .Λ^ΐηΐ icniși cre- ϋη^ trecând de pailea iul Eusebiu7r’, corifeul
pantldei aniniilor, după cui spun cel cine l-au cunoscut personal. Căzând din acecstl
viedniciT (puțin îm- poeCi din ce motiv—), ei s-au înlont iarăși în patrie și ș1-aυ lălsuit ici
depant— senlîmeal—ie apiei—. Ajunși ic —piscopal, ca să Cnec—i pest— cel— întâmplatT
înln— timp, câte f—luri de mărturisiri d— credință s-au s—mșal ? Uni în Aa- cira786, aiia
în Seiencin7r7, ș treia și cea mai cunotrυiă îs Conslanlîșopoi 7rr, cita îs Lampsac7r9, apoi îș
localitatea Nîk— din Tnacia790, iar mei nou cea dis Cizic 791, despn— caie nu cunosc
a1ănual-t dar după câte aud, cici s-a trecut sub 11^1- teeisnui „deofiînță”t în schiri s-a pus în
circulație cuvântul „ase- măaăion dυpî fllnțl”, s-mnând împreună cu Eusomiu cuaosrui—1—
ilasf-mii î1aolIiva Dueυiυ1 Sfânt.
Oc—sis maIlυI1siIi de cr—dinți pe cere ie-cm înșirat, ^111 deci nu se σoșlIaz1c una cu
cita, loals dov—desc ac—sași instabilital— d— gândii—, p—atru că autorii ior su nlm—n
niciodată cisdiscloși propriilor ion expIi1îIi· Oceslea sunt ad—văratT, mii d— aii— lucriii
neaiișiile is-cm trecui tul tăcere. întrucât acești indivizi von fi cjust șl până ia voi, îți cerem sl
ne scrii lc rândul Tău, prin aducătorii prezentei scrisori (mă gândesc ic I1pI—υnă-siuj1lOIui
nostru Stnateglos), dacă ci rămas cceiașî față de noi ori dacă șl Tu Te-ai .chirlai îs υIma
întâlnirii cu ei. Căci s— pene cl nici el su te vor fi pulul stăpâni sl au vorbească, den aici Tu,
cane rl-ci scris astfel de 1ucIυei și cine față de el au v—i fi voitll cu d—piină .11^11111—.
Dacă al nlm—n— și pe mal d—pcnt— îs comu- siune cu noi an fi un luciu mișunat șl cn fi
cei mai de doril· Dacă Te-cu câșiisai ei psșlIn cauza ion, iurIυi an fi desigur InlrislăloI· Și
cum n-ar fi regretabili despărțirea de noi a unui astf-I de frate ? Oricui, în lipsă de ailc—va
rai tun, cel puțin cm ăosi destul de insiIυîți de cline acei <ocieni>, încât tl suportăm astfel d
— pi—Ideri·
EPISTOLA 245
366 Cătue episcopul T-oful557
Scrisă în onui 375
Cu trate nă am primit mai demult epistole Dragostei Taie, om așSiatot să găsesn o
aersoacă mal de înnrederi pentru e-Ți lăsaunC,, ier ea sU completeze neii ne Is voi 01 uites
su. întru-ât onum m-e -er-ițet preaiuiiSui șl pria- dvlăvirsul Serațegΐ0S1 Tratele nostru, am
nrezut Se cuviință să-i ToIosesn Orept nurișr pe ei, pșntuu nă îmi cunoaște șl ρ^-ιΐ'—, Sau, în
ansiași timp, poate să oducă și un s—nviciu real șl evlavios îc proiiemeie noastre·
Să știi Οοι, arșadorite șl preacΐnetΐte1 că dragostea ce-Țl pont e uc semn de mine μη-ΐΜί
—, pe eare Sin pucntui Se vșSere ai dispoziției euT1eSeîti nu m-am gândit nlnl o -IlpU s-o
împuțicșC1 cu trote că au avut Ιοί, între timp, mult, și mini prilejuri de oSevUnate supărări,
Dau, în -ludo tutunrn acesSora1 am luat hrtUnvnea de o cu veSsa cumai pUrțliș Γ-Ι—, ci,
înto-mai ca Ie un cântau, să le am îc veSete mai nurânS pe ceie Pune decât ps csls rili.
îcsuucâs iucrurili eu Tost scCimbate Oe către cei Se le nari e-an fl aștșptit mai puțin s-o
TacU, sU mi se îngăduie și mie cu să-ml schimb a“uere11 ci să-mi moSiiin atisuninii. Ce-i
fosute adevărat este cU eu voi rămâce ps ineșași pr- cΐS1ș, în vteme ns aițll sunt cei cars
mereu trșc ds la o pUnere ia ΟΚΟ, aeum cClar păt“eifdu-ne pe TaȘU și trecând Ia vrăjmași.
Cât Se mine preț pucsam cri pe nomuniunșa mea nu —1, atâto vreme cât fă-sau aante Sin
Trupirea nei sănătoosU1 cu-Ți ș.ste nșeunoenut nini Ție. Aeum Senă nici pe aceii cu-1
urmăm, bo Tuglm șl Se eel cire au oceișași păneri cu ei, pș bună OreptiSe vom rițlne ier-
t1rșa1 ea unii nene n-am pus nlmin mei presus de adevUr șl Se slgurncți lor.
EPISTOLA 246
Către locuitorii din Nicopole
SșrisU îe neui 376
Când văd cU răul merge Tșrieit uca1nte1 lot evlavia vonstrU, obosită, renunȘă ia luptă,
Sescurajându-se în Tața dezastreior nore nu mol 1ncete1ză1 înesp să-ml plerS și su cur1ju1·
Când, Ο^ρο^^, mU ^-0^- ie auternica mână o lui Dumnezeu și când știu cE Ei poete îndrepta
dic nou pe cel zânobiți în nenorocief șl „țuUnștu pe cnl drepți, Γfsiprtle pe cui mândri,
coboirE pe cei puternici de pe ΐηοηυιϊ^, atunci mă schimb și eu, nădejdea mă iaci m-i sprin-
ten și știu că prim nucEciunile voistre Domnul nr vn entln 1—οΕ^ pasea în
Nucii sE no slăbiți în rugăciuni, cl, dimpotrivă, precoc sonieți discUii prin cuvfnlu, în
iceir-șl lucruni sE vă anălațf tuturor, prin fapte, plidr iucinoase.
EPISTOLA 247
CEinu lodoiiorif <fm Nfconole558
557 O -ouă mostnU Se „iconomis” sau Os aoTorUmâ—t folosit Ss Sfântul Vosils ce să-l câșsia- pe om prin bu-“voinȘU· T-ofll, eplscoa Se Oast1ua1o
(Cillcio) ovus-sș pUusri ssm11r1s-S1 Ori a reușit să aducă Se la ρορη Llberiu s-ilsosișe 0- ușeomoeOotș ortodoxU (ca și Silvan ol Torsului și Oustițiu Se S-boste)
șl ostiei îe onui 365 toți Srsi au fost confirmoți îe post. Sui InTiușețo SiV-tului Vasile, spus deosebiri Oe eșllolți Soi, Teofil OșșlorU -U a nUmas surprins Ss rsvș-
lrși la arianism o lui Ou.st1S1U1 oși î-cât Sfâ-tul Vosils îi sșrle ocesSe uânCuni plin- Se încuririrs .șl Se î-Șș1șτsΓȘ· Eplstols Se fașă o Tost SusU la Cesti-nțle Se
același șurlsr ce șl csi Se sub cr. 244.
* PV-U în șlipo Sin urmă Sfântul Vasile ovsi -“O-rCei șU 011000x11 se va restabili. Cu oesst gând înșurajS1o.U șl pe locuitorii Μ-οροΙ-ί 01- Armenia Μ-ΰ
792, Ps. 145, 8; Le. 1, 52.
558 în episir 240 5240^1 Vasile scriu asnoțitor —lin Niccpzido ^ru-erncî sf „mmeni Ciniie vai n-n îosi schinciuii, nimănui cu i s-f docniss-i -veer-, η-αξί
îasi nuvoiți st vă 1ănilni-ți ori să fiți înlimniț-ți”. Acai scrie sσclemriu1 (c, Y, Courlacci, op. cit., III, p. 85, c.o·)· Păn1ic-ți- sr ^01 că ηυ-σ Să f-piai că îclru limn
apăruse „pârr-iui” lucii SU cumulu vicioului Dimosiefi, canu a dUui-i aă-1 -eeslizi și pe Sf. Grigorie <e Nyssa, umUlâcd cu armalm SupE ui, dăuiâcd să forțezi
^ηουΙ să κ^ΐυ iriiciscul· Sfâniui Vasiin îi mângâie și încanari-zE pe condicci-și, d1si1Γgcdu-11 că și el vn iniievini în -de.sl sucs (η, T, BaS-c-e)·
793, Ce—b-Ui1 -ou în vediei pn ΐι^ο-ΐυΙ Velecs, Μου Suvieiisu aSias Sin cauze neicoin1i Sase îmnolnivi Bia1ridii, îndâi tați îl osânSe-u îc pub1id; dî.
enisl. 74-76,
794, Aluzii 1- primirSi— icvmziii gațilao.
795. II Coi: 12, 7.
796. Doic —ic c—I ccne aislIa «1—111 iui U1nit e-v-nϊl acum împinși ci 1sIaτiϊiϊioI- Acest Liai s1m1oiϊσ nn duc— cu gândul Ia ^ΐη ini—niloi și a pi—
vmaio1aeϊion ccn— tn Ini-i1s—·
797. îs fond, ccTitic c fosi cnic «1 ici tcie c 1ri—n1ioIt mei lins 1^1, râne aIîLOcic rondnsa dn Vai—ns c clias ^11—1.
798. E vonlc dn liatalui Despre Duhul Sfânt, dȚsaIȚ «1— s— ici αηριΙ-^- și îa cliT ^11- soIît înlin αΐΐτΐτ ηη. 231. Uăâniui Vaslin i-c trimis-o lui A1fîiohϊn
ScrlsE îc -col 376
Citi gemete șl pIântete n-ac încurcat, auzind penct cu urechile
EPISTOLE 367 mele 1tlorisirea aceslor
πυη-οο^οΐ, când ac citit scelsoire- sf1nțifi—o voasire: lovituri șl insulte, jaful Iosu1cțeIoe,
depopularui orașului, sielcanea p-lnlel întregi, prigoana Bisenfcll șl surghiunul preoților,
năvEiloen lupilor șl împeășlirrea turmei l Den câc< am îmcrtai st m-i gec șl st m-i plâng, mf-
ac întors privl- rua cEtru Doccoi din ceruri. Să știți că sunt convins cE ajutorul vn veni cu-
rând șl că cu socluc părăsiți prnteu totdeauna· Ceamm suferit, ac soireil din cauza nEc-teIoΓ
noasire, den Dumnuzeul cilul își va antln bunătalea prin doi- Costea Lui cine pe cari o ane
iețE <u Biserici și iubirea Sa <e oamecf. Totuși, c-nm încetai să cerg 1- maf-cenff ziiri,
rugicdo-i oel scriindu-Ie crfor <r Ia curii cere cr iuUusc ca să opreatcă mici— celui pornit cu
turbine împotriva ΠΟΙ^ΓΕ. Ceed că de osândior— Iui793 nu se cai îedo1rtte nileni, aienE dr
cezui că vremurile ații de tulburi ca ι^ΐυ— de azi79F no cnl oferă cici uc răgaz prnlru —șa
ceva crlor <1n ironie— statului.
EPISTOLA 248
CEtru ΛciiI—5fu, uniacon <e ^οπΐοι
Scrisă îc -noi 376
Dacă vol iu— îc consÎdrrare numii Sorintele peopnii, cE vol lâhci, puntea cE că —îiu ia
o distanță etât de caer de Evlavie Ta; în schimb, dacă ac în
ca să-și d—c aan—IȚi asupri ei, mci ai—s ci 1^811 sng—Ias— ro1pun-I—n -1.
799. Otât —pistoli 1^1.11, cât șl «1- două iiiȚI1oiI—t ăcc iluzie in prigonii iui ,11—18.
v—dere vieți peșnlcl pe cane o duci, aiunci adnc mulțumită iul Duinezeu, pealIυ că
Tn-c368înd—pănlcl măcan p— Evlavia Tc de SFÂNTUL văpcicVASILE
car— a devastat rai mult epnne1a
CEL MARE
mec. Căci Dreptul Judecător, după fept—ie isie, ii-a dîIυil un „îns—n ci Salcș—î”79’,
cane mă bal— ălnl înc—tane șl sprijină în chip ăcnclîc erezie, porsisd us nlziol ct—t de
cumplit împotrivi mec, încât au π^ΐ sici sâng—ie c—lon car— cred îs Dumnezeu.
Oricm, Dragost—a Te, nu Te-al înșelat când ci spus cl acei Osc1—aios, η-τ a fost ciunt
iitut d— api—nl, c murit îs urma rănilor, mci tin— spus, c pintenii sl s— rut— ic viața v—
șnică, decât sl intre în coiusiun— cu cei d— f—lul iul Doîc796· Nu uita, așadar, că toat— c
—l—ialiT merg car după ccelașl celapod: așc stăm, de pildă, cu piîLoana aIsoț1ioI și a
dasciiilon și mult— clini— pe cais pot sl le facă aslf—1 de ocr—ni car— folos—tc auioiilnl
—e politici după tunul lor p1ac797· Prin aul—I—a IυgacîuaîioI Tale, Dornul va pune odată
cepăi acestor abuzυIî, dând șl credincioșilor răldiee ca să îndure după cuviințl gr—ui
nădăjduiiii în Ei. Ce ^1 cane judece drept lucrurile, scnie-ii câi mei des despre aIo11τm—1
— pe car— le al. Dncă ai găsi ps cîn—va cane sl poală eυc— cu toată încned—nea πιΐ-η p—
cane am coipus-o798, fl-ml piîc—i—a șl irlmite-1 încoecTt pτniIυ cc, îscuncjci șl de critice
pe cane mi-o vel ăccT, s-o pυi—m inimii- astfel și în mâna 11^11.
Sl dna Domnul ce prin dărui Lui să fii, de diegui m—u și ai Bis—rlcii Lui, sanăioSt
voios și cald rugitop ia Dn1ș—z—u !
EPISTOLA 249
Fler cdresă, aτnipυ un om evlavios
^1181 îa ciul 376
P—11cîl p— acest frai— că s-c 1^1 pcnt— d— lυI1ueări1τ de la soi 799 șl cl se poate
întâlni cu Evlavia Ta. Buni hrană d— drum peslnu veacul viiton șî-c nl—s îs viața dusă
laoIcitl cu csi c— se t—r de DoI1nui! Eu îi încisdinț—z Vred- 11^—1 Tale șl prin
înteriediul iui îți cer sl in rogi și peniru mizeriClli noastră vi1țat pτșieυ ce, odată trecuți pnln
aceste grele încercări, să încep—r să slujii Do1nυiuî așa cui ne-o cere Evanghelic.
EPISTOLA 250
EPISTOLE
CUtne PetroTii, -piscopul Og-ii559369
Scrisă îc scul 376
Am primit aiia aseară târziu răspunsurile ie iplstoidld de mei 1caΐcte1 Ost oricum le-am
primit prlc priliubÎtui SSritegios și am Sat siavU Iui Dumciceu -U rămâi neschimbat în
nraTOstes față Se mice. Câts al găsit ds Pini să-ml sșrll Sesari aceeași proiiemU sunt o
SovoSU despri bune Ta ΐctenț1Ș1 și anume șU judșnÎ sănătos șl-ml Sil sOiturl foiosΐto1re·
îc orice șez, întrucât presimt -U scrisoaree mei ar ii șl de Sata scșoste mai lungă danU aș
vrea sU răspunS le ilscard pucnt Sic ceie scrise Os înțiiep- -iucei Te, mU mulțumesc să-Ți
spun dosi atât: danU Plcele pășii ss mărginește donn ie ideii despre pene, stucși s ridicol să
eidgim pe cutări ssu pe cutoue și numii pe sl să-l numărăm în ceața celor p1șcinΐ1 ion pe cei
mol numeroși să-l șxșIuSem de ia ilcsId nomuc1ucΐΐ· Doi dacă unirea nu cel socotiți
perinuioși Oaș, - sui apUrire poșcină - jocul vnăjmașiion împotriva -sior ce sncspeU să se
^ρο—, atucni privește cu ne Tei de oameni s-eu imesțecaS -el nans m-eu urmărit cu ută
nedreaptă șl -irs țlc de portiSe nsior ne cu comu- cină șu mice. mu-ΐ nivoie să Ți-l înșin pe
nume. Άcșștΐa eu fost șocvocațl Se el în Sibastă și eu luat în posesia ior biseriniii1 ou
iiturgCisit la nltau și eu împărtășit tot poporul dic aneșași num1necăturU1 pronlamvcdu-si
dplscopl îc ρrecința nieruiui aiiae ΐίοίο, însoțiți Oii—O de el în toată țari ca ciști sfinți șl
pintUnlpanțl ie nomucÎunea nu di. Dacă trePuie sU arefșrăm grupeiea oeme- ciior ior, an fi
ridinoi sU începim Os ie unghii șl să cu ns înOr-ptăm îcOaSă spre -op. Firește -U Secă c-st
Ol trebuit ciși să sonot șl nini să onoIesș pe clnsva -η-ήη, atun-i Te rog să-ml spui Tu
pentru cs Te înstrăinezi șl iviți comu- CÎunea cu ucll ? Ior daca aciptΐa sunt Se ^1.^, potrivit
icpuceriΐ dogmiti-e amănunțițe1 rudșnânS lunruriie nu toată ser1oz1e1țea1 să-ml spună a-iști
oa- ^01, pedanți în .οη.—, din cs portlSă sunt cei pe cari l-eu chemat IâcgU sl Sic Gliasii ?
DacU vel socoti nă enesțș iunruri trebuie sU ne 1neriseice1 să-l Tani răspunzători de eie
ps -ei cins au produs și Siobin1ria· DanU -1—^ că sl c-eu sini nini un 1mesteC1 să mă ierți
nă nu acnept să Oaș annSe din liuatui CăsnUIlion lăsășlsi, așe îcnât1 dană găsești Os -^^“,
părăsești inTuminSeii TorȘete și osândiști cu toată îcdrăzniiii ps cei nere nu umblă drept
după adevănui Ov1cgCe1ΐeΐ·
EPISTOLA 251
CElou dnușiΐciΐ <in Evusn
SsΓΐsU îc -cui 377
I
în ciuda numEoufui mere <e treburi ^ηυ m-au absolvit și a cillor de griji cine ci-ao c-
plușli suîIeiol, niciodată n-am liocgnt <ic cuc—rlu grija pu cirn o nutresc iubirii voastre și
cer lui Dumcezeu să rUmâcuți mrreu în credința îc c-rr v-ați holErâi șl sE vE fUIițl în
nădrjdea slavei foi Ducnezeu. Căci u greu azi șl numai anieeoef sr poale găsi vreo Biserică
depifc sEcăloasă, dEneΐ1 vrr- cuelle dic urcă sE ηυ-ΐ fi adus vreo peguUE șl cere sE if păstrat
întreigă șl ceschimUită învățături 1nosloIică. Așa v-eți arătat voi în vremurile <e azi, cu
ajutorii Celui canu în fircine neam cictlrșle pe cnl vrednici du chemanei Sa. Șl st vă dre
Docnul bunălEțile Ierusalimului cilul de sus, pentru că -ți pus pe cnpui crior miccinoși
învinuirile ceir mincinoase, răspândite împotrivi cea, și neclΓu că n-nțl lEset pe acești
oameni st înire în fcicfie voatiΓe8ââ l Știu șl ac convicgreea întru Dommui că răsplata voastră
559 Patrofil era printea atât ce VfâniuS V-—sî1 e, sat și cu Eușuaiiu sta SeCssSa. De acneii ș-s întristot câ-O a văzut răcirea celor Soi ί-ποΛί, ion într-o
scrisoirs șUtrș Sfântul Voxi1s își -^ prlmU cșCumsrireO1 oi-rl-Cu-șl iunele oileii pe-tiu împUȘor-o ion. RUsau-sui Sfântului Vasile s șuprles ps iora în salst. 244,
lo cens Patrofil rUsau-Oe scum Sic nou. Ss OsclonU aristse șu Sfântul Vaslis, Son UanUșl aSinT- probleme 1maUcUrΐU·
800, Una dic mângâiirili cule cai miel —iu Uίinlu1ui Vesiin usiu ori expeicită —ici: nttnoeuI m-m veot sE nnic1asdă inasițiilu -oiuni·
801. Ca și îc -fiu enisiσ11, Sfântul Vasilu ί—^ un sdues rizumai al feEcâmtUrilar -rincu· ^—ΐυ că, în faeS, Pusl1țiu și ceilalți Srssniti -ici sr lcdUpUțâcau
incâcSu-su cai cuie du leececi, ducii de Sogcm însăși. Poatu de gcuni i-a șl urgisit popoeol. A sr veSni și upisl· 226, 244 și —fiefr.
vn ii mmeu prciru fapta acresta· Căci înțelepțeșie ați sosolΐl în vol înșivă - șl -cesin e și
aSevEroi
370 - că cei cnrr ιί-αυ iăcul rău în Ioc de binr și VASILE
SFÂNTUL ιί-αυCEL
arătat
MARE ort în Ioc du iubirea pr care
ir-o nrătac au dovrSil estfei cE șl ciIomniilu pr care le țes împotrivi cea piencE du Ia f-piul
cE și-nu d-S ei înșiși adeziunile lor scrise 1- învEțăluen cui Seeaplă.
II
Dae ei η-—υ căzut cucai îc eceasit siluație coclei<Îclorie, în cire ce acuză cE noi ac fi <e
vicU că ac luat sub ΚΟΓΙΕ <r învinuire propriile ior sei- mătuni, ci, Sesllluiți fiicd de toți cri
îmlrueiți la Coctlacl1copoI, ei n-au acsep- tei mici desiilUÎeei procunțilU <r acrșsi Căricți,
socotind aducarea ior dorpi „sicod el nrlegiuiților”, refuzând sU-i nucrescă eniscop1, ca cu
^ιν—, în chipul ecestn, să se cocfirce suclinți Sală împoleisa for. Și eu și Secf-n-t pen- lea ce
cotis ηυ-ί ersaeotc du epissop1: prnteu cE, ziceau ri, erau în fruntea acri pericu1oate eeezii.
Or n-au leecul nici șapletprezese ani de când ^ιυ nelnecul acrste Iuseari. Ien căpeirmiile crior
caee i-nu distilați ennu lociai Eudoxios, Evippios, Gheoeghr, Akmkios șl crilalțl iac paeie din
cel pr cier voi eici cu-i cueoașirți. De ucde se vrdr că cei cnrr au pus alUnâcire esiUzi pr
BitrΓici suci tociei arcașii acelora, umil fiicd hir-toniți îc locul ion, alții pnomosați de el
înșiși8â1.
III
Sl ne spυnă cel cane mă învinuiesc pe rin- ca eieiic cui pυlecυ fi see- ilci acești oaissl,
detpn— πητ su acreplau sl-i destituie, șl cui se face că an ăi ortodocși cslinițl, cere au ăost
aIomovațî de ei și cane plslneazi încă aceleași cnsdisțe ca șl părinții lor! Dară Evippios e
OIlodoă, cui se face ρίΜά că Eusințîu, cine a fost destituie de ei, nυ-i lnlc ? Șl dncă ccTinși
Evîap1os e eretic, πη t— face că t— aăll azi în comuniune cu Eusl1țiυ, cine e fosi eîIolo- sit
locmei de mâna iui ? Dcr ccestea sunt docn jocuri de copil puse Ia cei— împotrivi
Bîsericiion iui Dυ1n—z—u, spre folosul nc—lon oaiesi can— η-^ altceva d— luciu decât sl-
i învinulesci pe oem—ni, aeșleυ ca apoi tot p— ni să-l în- slal-ze din nou.
Oilai-Ie lui Vnsllîde PiălngosiasuI nu fost nlsturnnts dn Eυslaiîu pe când sliitilea țisuml I
—tpsrliv, ceea ce nu l-a oprit sl slujească ei ίnsυș1 lc 1re1snșî ies-, ian nzî pe amiașî Vaslllde
îl chsimă cc tă șl 1— preia ! Toi Eustațiu 1-c afurisit pe pneaeviavlosuI ăicle Eipîdios, din
pricini cl acesln se unite cu cnl din Omasîa, ici acum îl roagă pe cei dis Omatlc sl-i oăei— șl
TÎ comuniunea. Predicile iul <EυslcțîU> împotrivi iul Ev1paîos știți și voi înșivă câi de
îsfăicoșitoșe— eeaυ, ini acum, pe cei cane îipirilș-sc părerile Iui Evippios, amlnși Euslățiυ îi
piTCiăneșls p-nlIυ eIenplc atîludin— a Ion, cu singura condiție cn să-l cjule în râvna cu car
— se luptă cc sl fis recunoscut îcrășÎ ! Cât despie min—, eu sunt învinuit nu peșleυ că aș fi
săvânșll vreo nedreptate, ci pent-u că Eustețiu c crezut că în felul cceste îșl atrag— stiia ceior
din On- lîohiă· Cei pe πητ i-au rechemei anui Sn—cut din GaleCia, în nădejdea că prin ei
von putec să-și asigure d—aIîna eăeICîlCI- a vredniciei episcopii—, eneu oc- meni ps care-i
cunosc șl cei cnne nu avut foarte puțin dn iucnu cu el. CVt ds- saIe lin—, sl nu-il d-a visodati
Dumn—z-u răgaz tă -ΜηΚη faptele acsston oareni! Și cu toais acssisa, cel din tuiln c—ion
apropiați de Euslațîυ șl care -iau mi mal ds încreden— ai iul, sieîbaieău întrenge țari cu
oaoIυri și cu cs- eeionlii- obișnuile eplscopllor, ălind introduși în oreș cu aiai ian— șl ținând
adunări cu maee răsunet și cu aυlorilale suverană. Ls-c fost încnedințctl turma, Ie-a fost dat
1111—1. Toți csi ds azi știu cl după ce s-cu lepezit aâș1 ia Nicopol—, totuși n-au pulυl fac-
nimic din ceie ce cu făgăduit: cel de ecoio șlian în cs reip „s-au întors” si șl cum s-c ajuns ia
acest pas. în iec1îlcle, ei totdscuaa cauți sl faci iotul nuial în ininiesui lor propriu. Daci spun
cl șl-au schimbai pii—niie, atunci sl ns crai- clințn loe conssinaii în scris, eneleie îmaoleive
crezului celor dia Coaslaalinopoit desplnțirec de eretici șl sl Iennnțe de a-î rei înș—ia ps csi
slipii. Ocsstsa 1- ^1-1.
IV
Oricât
EPISTOLE
de mici și de umili ai fi, iubiți freți, soi tuniem371mereu ac-lașl prin hciui iul
Dumnez-u, ca ușii care nu ne-ai .^11111 odall cu svealmTa- leiT ds astăzi. N-evsm o credinți
în Seieuc1Ct alte în Conticșlișopoit aila îs
Zile, pita în Lamae1n1 aiti în Rome; lan nei -sus clrnuiă enum cu-1 n—osiiltU ds csis
010110.,,
372 nl s uns șl acieap1 -1,01-1“. Pri-umSFÂNTUL
am primit Os ia Domcui eșa ne ioticăm1 cs
VASILO COL MARO
lotizăm arenum ηη—Οϋ, prenum șredim așa cs îcchinUm Domnului, nini nu Sesaăuțim
STântui DuC ds Tetăl șl ds Flui, nini cu-L punem în TăȘe Tatălui, dupU num cici nu spunsm
că Duhul s mei bătrân dsșâs Flui, ași cum înniirnă să dovșdeascU guiili csior ne huiisc802·
Clcs ists atât Se ufdrăoneț înnâs să tăgăduiască nesa cs a așezat Dumnezeu șl sU snonniasnU
pentru numels dumnizilișei o eltU orOici personaiă ? Den cini nu spun nă Duhul e nriasură
din niipa în șens OI s pomenit împreună cu TatUI și nu Flui șl nlnl nu îndrăznim să numim
nu cum, ds slujitor ps Cei rânduit să nomacdi. VU îndemn Sau sU vU adușiți sminti Se
imefințirea Domnului, Caus o zis: „Orins pU-et șl orlns Cuiă ss vor ierSe 01^-1101, Sen
Culs împotrivi Duhului STânt cu ss va ierte ciși îc viinul de acum și nini în csi ns vo sU
vis’^3, Se icsea să vă feriți de învățăturii, pirinuioisi împotrivi DuCului. ȚiciȘl-vU taul îc -
1,0101“, aruncați-vU arivirili îc jurui vostru pe pUmâct șl nocvingiȘi-vU nât ists Os
niîcsimcitU aneastU grupare bolnavă. Tot restul Bisșric1i1 -ηη,, Os le o manglne pâcU la
șiaiaitU a iumli, o primit Ovanτheiia1 s în aciastU îcvUțU- turU sănUtoasă și -,^10.1.“, <ps
nins o ipUrUm>. Ns ruaUm ne se sU nu Ois nuată din comuniune șl ns mei rugăm na,
împreună cu voi, să ce iuăm piutea în o1u1 ds judi-ată o Domcuiui nostuu Iisus HnistoS1
nând va vsnl sU din fiecăruia după faatiii iui.
EPISTOLA 252
CUtus splsșopli Sic puovicșis Pontului
Scrisă în oeui 376
Cinstei dată ma1t1riior oe trebuii să Ois rșnunosnută șu râvnă ds toți -si noue-și pun
8
nădijOili în Domnul, și îcdeosebi Voi, cans mUuSurieiți virSuSii și -ηη—, prin rânduitill—
Voastre iinivoitoire Tață Se vistiții Voștri tovanăpi Os roiii, onUteți sinelmințe Puni, pe—tru
nins suntițl puși le î-șirciui de dragul Stăpânului nostru nomun. Dor râvna VoostnU își ore
rost în nhia O-os-Plt întu-o anumită înnudire ps șine vințe pstreșutU îceu-o asprU disciplină
o ari nu -si pe ceri puterii suflitiasnU i-o îcnemnie să porneasnă sar, disUvârsire· întru-ât
OupsiCii șl Damas șl nei împreunU șu si sunt munecișl vistlți, a nUror po- miniri ss Tacs în
fiscind an îc orișui nostru și -Cler și îc tot ținutul din jun, Biserlșo VU chiimU le pominirea
lor, pe Voi, poSoaia s-dstui ț1nuț1 și VU -—Γ,,
802. mșrșu ecseiși formulă .11—1.11“, ps șens o întâlnim șl îe tratatul Despre Duhul
Sfânt, Son șl în mult- Sin -pistols.

803. Mi. 12, 31-32.
804. D-spus cultul oc-stor mușșnIcU ^1.111^11 sub Iulioc Άpoχțoțu1 ne vori-șțș STântui
Vaslis în mal mult- -pistols: 100, 142, 200. Cu οί^ΐο pomscinll lor, -aiseoaii μι-ΜηΟ Slcsou
șl întruniri șu scop b1χșnUcssș·
prin graiul nostru, sE reluați obΐduΐu1 pe cmne-1 ivunțl aIlădilE, du - nu vizita· Convinși că
Vl su cirn o mane 1udΓ1re în sânul unul popor ΜΠ ciulă să fie lu- cfnii du Vol și cE răsplăți
inel suni pengăiliu în dinsiΐΓua cu carn înconjurați pn cirilof, priciți invitația mni șl (1^01-11
-ceasit plăcuri, lin cu prețui ucui mici —bosiii gustați — mire bÎnuiacuru.
EPISTOLA 253
Către nrroțiΐ din Λnlΐohi1"
UcΓiaă în icul 376
^ια^ίίοΙ și preinviaviosui irilele costno S1ndlias1m, îmnΓeucăasIujΐ- loril, SescrțlcS
dragostei șl nΓΐeleci1 cuior <in Apus iațt du noi5â5) va ușura, pe du-o n1rΐu, lunla pn cirr —
Suceți pentru Blsericifu iui Ducnuzeo, i-r pe <u mila, vă vn înălța și vă vn pune în mișcări, -
răSânS în chip vioi, cu duvΐnlele lui nΓopefi, câlE râvnă cur îcpeejueările de astăzi.
Ffecaru din cniinlți nu-au riporial pe ruiElile carn ^ηΐ pErselii bărbaților du -coio șl slerea
lucrurilor;
EPISTOLE
în schicb, fiind în ^—Γΐ să nΓfcuapE gân- Sariin373oiienÎloe și sE tâlcai-scă cu
precizii st-ru- lucrurilor, Uacciissΐc vă vn spucu Soatu și vE vn îndroin în loilu privințuin
râvni voastrE ^1 bunE. Așadar, aveți milurial caer su polrivuștu cu dorința pn cmeu ați ι—
πίΚε^αΙ-ο țoț- Seaona privitor in grija pn cmeu o -rEtați în i—iosul Bisericilor iui Ducnezru.
EPISTOLA 254
Către Pnlaghie, enΐscop în LeoSideu1 Siriei "
UdΓisă în -nai 376
O, dacă ιί-ιο dn Dumnezeu cândva prilejul să întâlnesc peΓaocaI pn Cu- VÎOȘÎI Tn cra
UțcnconSlmcloast și aiueci, tot α ac allai sE punuc în scriaoanu, să complelEc prin propria
ponzumță l Căci cn ac încrpul târziu sE vE scriuc și du maitu lucruri simțim cE trebuii să ce
scuzEi. întnucât su -îit aici preaiubitul și pre-uvl-vi—sul fnatu Sacciissim, preolu|8âC, gcula
îți va istorisi Soatu, -iii culm alu no-slnu, cât șl pe cele ale Λpusuluΐ. Sigur că noulEțilu de
acol— Te vor bucuri, în schicb, câcd va Suscrie luIUurEoifu cnre saau ^Ε^ΠΗ Οποί, s-io
putui sE cai fSeuge și altă supErari șl tuibuniru pe lângE cuin câte iu ai Sujn în iniii Tn bucă.
* PeaUabil su mSrisumzE penaților răciși fiduii Uîânlolui Muiutiu·
805, în aîgΓșil, ială și un duvâci du ane1diue1 p—zilivE a deIσΓ Sin Λnus, f-ță <u Ιί^α <e
înțuIucuru și du cinSnii pn Μη lu-iu arElai îc l—aie înc1Γdăni11 SU pică adum. E άου^,

dua- ΜΙΪ-ΙΕ nomai v—nbu.
* Pniadσpul C1lag5iu semci și în -nul 372 cucariol -άο^α, 1nuseniIoΓ (enisi· 92).
806. U1ndlisaic dσludl1 subsdri1ri de 1- Siîieiți 1nisc—pi (1niai· 239, 255, 256 υ^),
Cu toile ăcest—a, nu-i fină foios sl vl întelsințl - sunt—țl în sten— sl-L îmblânziți șl ps
Doinui.
374 Grija ce mi-o vel ăilti se vc revlnsc peste
SFÂNTULnoi și CEL
VASILE știu cl vom oițin— cjuton d— le
MARE
Dumn-zeu deci vom avea coniuciaenc nug1ciυ- nilor voastre. Daci Te vei ruga deci îipn—
uni cu noit ce să fim sclpcțl de atât-a griji șl a-ȘlIU us adaos d— pυleIe e CIυpu1υi, Domnul
se va ίșeIυma saI— i—eiizci-e dorinței noastre șl va îngădui sl se întâlnii cu Demnilelee Te.
Epistole 255
CătăT ViCυSt Țaisσoa în Cenehc—560 561
Scrisă îs cnui 377
O, dncă s-Pi aulee sl trimit Evlcvlsl Tale îs fiecni— zi câte o τaîSloI1 ! PτșiIυ că, din
clipa îs cane cm cυnoscul dnasoslsa Ta, aș dori foapte mυ1l sl fiu lângă Tins, ian dacă su,
micii să-Ți scriu șl sl primτsσ episloil, ca sl pol sl T- informez despie mine șl sl cud cui o
duci șl Tu. Îslăucât ș-evem câts ei vrea, ci numai cât— ne dă Domnul, suni-m datori sl
ari111 cu necunoș- tisți și nuiel ηΐ-ΐτα. Mu1țυmτsc deci Bυșu1ui Du1șezτυ cl mi-e dat
prilejul sl scim Evlăvi—i Tei— îs legături cu sosirea pIeniuiîiυ1υî șl pr—cevlaviosul sost-u
ίΓαΐτ, pITolυ1 Sanciîssii, cane, îndurând mυ1l1 otoseali îs dIυmυ1 lui, îți vc istorisi îs
aminuși toile câte a afial în Apus.
Dn ncsea, sunt—i datori sl nn ănitlm mulțumitori față dn Doinui șl sl-L -Ogii sl ne dea șl
noul acsenși paστ șl sl se primim υșîi pe clții cu voie bun1· Sl scluți dis pailea m-c întreage
frițistcte cea ίșleυ Hrislos·
EPISTOLA 256
Eaîsσoaυi VesilT scrin călne aIȚpeopițîî
șl anȚCȚv1Pvîoșî1 aIȚOii Okpklos, OȚiîoSt Pivei și Sllven
și cltiT ^ρηΜί Uîivîșos șl Lυσios șl ciți ăncți ^^111*
Urrisî îa cnui 376
Oi nuzii cl o sr—ă prigoană s-α pornit din nou îrpotriva vonstnl, și aiure cl, îndell după
Pcșl1t csi cere cu „postit ca sl se certe și sl ss sfi- e-asc1”807 s-cu a1pnsl1l csupre conturilor
voatle—, nInșcâad îs foc ΐ^η vons- til, ca sl vl pnegltensci astf-i în csrunl lăcaș isficut de
mână O1-necsc1t iar p-stru ei înșiși strâns-nd ϋΐ ăoiml de comonnă tocrei focul d— cai— s-
au
560Prieten devoiei ei Ufâilniui Vasii—, τp1sropui ,118 va aeIiic1ae și ia .^ί^τΐτ U1nodniu1 ii 8^1—11^ că. P. Hăism, op. cit., iii, 352.
561 Ia piui 376, niTlicii nu provocat prigoni— ImaolI1v1 o-1oeocș1ioI dia B-eoic ^ηί-ί, îadnosnbi I1aolI1vn gIuanriioI dn 1oineî- ^—ηΜ Vasii— îi
mânLâl- cu nc-nstl scritoPIn· Se aceȚ cl pri1υi dinii— cei amintiți ηία, Akckiot, vc fi cies ini târziu Ga1srop în Bniolc Uirin1t fiind 1.1.1—01 mei iâIzin în
poiG11ra ent1 Imaoln1v1 Să. iocn Hriso.tiomni·
807. îs. 58, 4.
808. Mt. 5, 12.
809. Cf. / Con 10, 13.
810. Mt. 5, 11.
811. în icănăciocia sm îață <e lupta dic do1is1 Susă împotriva ortodocșilor și mii -ins - mocihilae, Ufânιu1 Vasile faci a isicăcaee cu lunla dusă Se
neΓS1dolσrii păgâni împotriva miriirilar SU pe voncori, cucei cE cea Se —cum u meii mei ammră I- cosi, pecleu că neesecu- laoii de -cum se dna ΐη,^ „deeșiini”·
812. Cî, Le. 18,8.
813. Fac. 19, 1-38,
814. Mt. 24, 12.
815. E vorta de —iezii Iui Oaoiinpri—t ηη— iăLien11 ini—grilii—i firii nmαn— c Mâiini- iOIuin1 șl car— a 1zCnrn1l mal întâi înlnn sișl— ^^1-1 pn
MnnlȚiȚ Măslinilor.
816. iaeiși o iodesiiT din pcit—c Uăâilniu1 ,184—. Cuiorl1nța sa cu biliânui Ea1faiiτ ai Ciaruin1 (ă 403) sn vc fi ăicul aIii Dlodor din Tcrs, 1.^1. ic
Anllohic din pnir1nα prinailor. 0^^ vnaisT și Ea1fαn1— să-i ajute pn ortodocși să-și liniLă un aăsion bm în locul lui Vilcile, hirotonii de ereticul Aaoiinρrî—- Din
p1cαi—t sici —1 a-a r—nș1C îa aiαiui său.
817. Fap. 11 26.
818. Ps Paulin.
819. AOlcU ps M-lștis. în șalst. 89 Sfântul Vosils spues lui Mtlstis: „Venerabilul Άtp-os1s nn Ou vrut să ss unșρχcU șu -ol șl o Tăcut tot șs o fost șu putință
01- port-o iul, Sar .s-o întΓUxtat șU atu-șl a Sn-iult să plscs OUrU o Ou putut rssSabllU șomunluess”.
820. In. 7,51.
821. Din Arabia.
822. Se vede că Sfântul Epifanie căuta să-și îmbogățească informațiile despre credința maguseilor, despre care și scrie în Panarion, Migne, P.G. 42,
797.
Toioslt pentru vUtUmenea voastuU. Văzând cele întâmplati, am suspinat ιΟνη-,
plângând,
EPISTOLE
OrațlIor, nu psctuu vința trupurilor voistre - Dosmcs
375 Terește ni pentru cel
nene ejucsiSirU atât Os nuTunnațI îc pU-ot, încât și-ou întins propria ion răutoti până
îcțu-anoio ! M-em așteptat să vă văd ilergâcd nipedi sare smerenli mea, ne sprs uc
adăpost mal înlicee ρι—τ“.1ζ având năSejdes nă Domcui îmi vo Se să mă mei
mângâi puțin îmirățișâcnu-vU în acisti suTerlcți ciîcsuenupee1 pentru na,
întâmpinând vneSnicili voaeere sudori, pe cans ie pl-ureți îc Toio- sui aSivăuuiu11
sU Ie idun eu pș zăbovoi-ul msu tnup și astfel să m-njute să Tiu șl su pUnteș măner
întuu puțin laurilor pregătiți vouă ds Judecăeouui csl Drept.
îcSrucVt idesa o-dstul Simers nini mUnen cu v-a enenut prin minte șl clcl cu v-ețl gândit
că ați puSsa primi Se Ia mine vreo mânτâiiri1 aș donl să gU- sssc măcar prilejuri mai Sess ne
să vă scriu, șl 1eucni1 ca șl cel nnne-1 acIomU pș ηΐ-ητ^οη, aș striga și su prlc scrisorile msiș
cuvinte ds îcnurajine îc buna voiseră luptă. Don pâcU șl ocist iunru ml-o fost greu dic două
aricinl: -sa dintâi e nă cu știem undi locuiți, o Soui, pentuu că cu-s muiți nei nord să plsne ds
la coi le vol. Dor Domnul nl i-o edus Se curând pe prșaivilvlosui preot S1nctiss1m1 Tritiii
cosS-uu, prin cire seiut SriTOstii voastră și vU cir sU vă rugați pentru mine în bucurie și
Vieei1i1 psctuu -U „plata voostră esti multă în cenuri”808· Ian pectnu -U putsțl voril Oss-hls
c“tre DumceciU1 să nu în-șteți zi șl noapti să strigați către Oi na să Somoieasnă aceostă
Turtună Sin B1sir1ni1 aentru na păstorii s“ Oue reOați poaoarilor lor șl ca Bisirica să-șl
revină ia vreSninia care 1 ss șuvlnd.
Sunt convins că Oscă ss va afli un glas none sU înduaișne pe Dumnezeui iu—“țăș1i1 Ol
cu Ss vo lăsa așt-atat ρη—ο multă vremi nu milsie Saie șl, dso- Sită cu încernirea aceosSa1
ne va da și tăria ce să putim răbde .οο.—809.
Silutoți din pirțși msa pș toți frașii în ΗΓ^^.
EPISTOLA 257
CUtis -UiuTUuli miISrotițl Os snlscl
I
Cât— om frământat eu însumi în inima ^1, Supă cs om auzit voriindu-se despte suTerIfța
șu -ars ați Tost încercați Se n“țrș vrăjmașii iul DumnezeU1 m-om gâcOit că an Oi bine sU vl
le istorisesc șl vouă prin scrisoirei oceosei, într-o vrime socotită vreme Se pacș, voi v-oți
Soivndie o fșrinirș care-i pregătită celor „prigoniți Sin prinlne nume1u1”8|0 iul HrisțoS1 năci
nu OlicSnU un nume plU-ut șl binevenit o fost Set lucrUtorilor răului, ci pineru nă țrebuie să
ViOsm în Taptile lor aiecșva decât Tepts dușmănoase. Ou șred -U-i mai de tecul războiul ce
ηΐ4 inc ^1 dic neacui nostru, peciru că de SușcanÎi decla- nați e ușor să tu păzrșl1 8t1, îc
schimb suntem expuși inevitabil la tot fuioi du neplăceri dic partea celor ceru leEiesc printre
coi. TOCIIÎ άΐηΐΓ-ο astini du pricinU nu pornit și eelele cane au dai puste voi. Și părinții
voștri no fost prigoniți, dar du călru cei cire se închinau la id—Ii. Le-n iost răpită șl for viața,
casele Ιυ-αο iost cimicilu, ui înșiși urau surghiuniți de cei ^Γΐ su luptau cu noi pr f-țE
îcpoiriva nucului lui Hristos. Ic schimb, cui care ce prigocesd azi pn noi cu ce urăsc ini puțin
decil aceÎi, iar ce sE îcșele molțliua, ui se dau drept purtători ai camelui iui Hristos, pentru ca
mici cei carn soiert cu adevărat prigoanu să m-nibă lâncâieeea SupilcE că dr fapt nocei
„mărturisesc” pentru credință, cUci chian dacE lolțimei ini neînvățată recenoadlu șl un cE cl
se f-ce nrdreplale, totuși re cu socolușiu drept iirlirmj coaelei pe ceru coi o înSorEm pecleu
nduvUi.
IalE de cr soci convins că Dreptul JudecEtor ne peegăleșie cal maon răsplată decât celor
carn sofnoeao atunci iirtiofal; aceii se polrno justifici prim aprobiera —imenilor șl, în -cefeși
ticp, așlrnlau șl răsplata iui Domcezeo, pn când coi cu primim du la popor cn necocoașireu
cinsiea
376 covecilE prnlru iaplele coasleu Uucu· E firesc,
SFÂNTUL atadaΓ.
VASILE CEL MARE cn în viața viitoare să îir
rezervilE o răsplată cuit mal bogatE muncilor înSurnlr penlno evinvlu·
II
De aceea, vE crrec să na vă pierdeți caoajul la vruiuri du restriști, ci sE să reînnoiți îc
Sragoslui de Domcezuu și risca soaslot sE crrască cu flncnoe zl, bieeșliicd că prim voi
leebuir ^Ιναΐ restul cerSimței, pe cnee Domnul o va aila la veciri- Sa pe păιânl812· Nu
tniUulu să vE tulburați dacE unii uniscop1 au fost alungați din Bisericili 1—^. Dacă s-no ivit
și trUdEtori peiclee d1eefcΐ, no ienbuin să se clatine încredurea noastră în Duinuzru· Nu
cumrlu sunt celu care ce iântoiesc pn coi, cl cucutele și aSuvEeale voastrE Sracosle față de
Cree- ioeul costno· GânSiți-vt cE în cepcacele ^Γΐ I-au fost întinse Mântuitorului nosleu,
arhiereii, cErturaril șl băleâeli eono cei care unelteau acesle curse, cE cu întâlneai drcât
câțiva —imuni din popor caer sE primească cuvântul cu soilel sincer, că cu comEruf cere al
malțlcii s-a lintuit, cl doae cei -irși de Duinuzeu· SE cu vă spiri-ți de cuIțimea poporului
care, ce și ipele mErfi, se lesă dusE de victori îc loale Siorcțiilr· De-nr rămâne cuini anul să
se cân- taiască, așa ca Lot în UoSoι18t3, aceia nr trebui să eămâcE până Ia Dreapia Judecată
cu o năderdu neclleiilă îc Hristos, pucleo că Domnol cicloSaiă ηο-ί va părăsi pe sfinții Săi·
Rugeți-vE siccen prnteu cen—eociioI ceo suflet·
EPISTOLA 258
Clin— eaiscoaυ1 Eaifcnί—
UσIîsi îa 1^1 377
I
Cesn ce —ia dn așteptat dn rult timp, după pnooroeic Domnului, se coa- flnil ecum prin
iec1ilal—a faptelor, asume ci, „din pricina înmulțirii făpid—iegii, iuiin—c mnilOIP se vc
ricî”rI4, fapt cer— a ajuns domiaani ic noi, dcr cine — con- tnczls de scnisoarec adusă d— la
Densitatea Te. înti-adevăr, ne e ua semn nsai și neotișnull cl dragostei cu car— Țl-ai adus
ailnte de .Ρητ, un om aiât d— mod—st și dn mică vIediîc1—t cinuln l-ai mai trimis sl-i vizit
—z— șl câțiva ănațl, puititori vnsdnici ai unor scrisori 11-11^. Nimic su-i mai rar decât o
astf—1 d— priveliște astăzi, când toți suniem priviți cu tinuliil din toile p1ețîi—- Oc- r—nii
d— azi nu rcl cu ίη..^ nicll—ii au cuzi de co1p1limîI—t d— lacrimi vln- sal— p—alnu
vreun fict— cfial în suăτrîați- Nici prigoanei— dezlănțuit— ίmao- tniva σ—ioI ce luptă p—
alIn adevăr, aici B1s—riσ1ie <a—nui1nal—> cin— o duc su- maî înln-ua gecmăl, aici șirul
iung de greutăți cere n— învăluie au sunt în stane să n— ilșt— șl sl provocce înțelegere
peilIυ cel din juiul nosieυ· Nn insυilî1 ie căderi, mărim și mai muit nisile, fac—r șl rei gr—in
pitiilnii— provocat— dn sănlici într-o vr—m— când noi, cer— lisăm să se înțeleagă că cv—
m în credință acel—eși ved—rit in îad—pirllm unul d— ailui p—atru cin— ști— c— ăl—
ccurî mărunl—· Șl atunci cui să nu admîri ps c—i ccr— cnell în astfel d— împrejurări o
dragost— curați și deschisă față d— aproap—i— său șl cere tociel de dincolo d— alâl—c
mări și țări - cere d—spcri trupunil— noastre - n— Cucuri sufiei—i— cu aiâia soIicltudln
—?
II
Cn—e c— ar mni admirai lc Tise e ăcalui ci ai pnivîl cu durere deziișcrea frațiior d— p
— Muni—i— Masiinîior81’ și vr—i si încerci o îipăcer— îalne —1. Nu Ți-cn scaaai nici un
—ilirii— uizite d— cițl tulburători, ci Ττ-ăi angajat șl în ac—astl privința cu o noiii sarcini,
lucrei— ps cere iariși am aproCcl-o· Dne cs—c c— n-ci crezut cl poate pleca de ic Tia— ca
demn d— înț—I—pclunec Tc c fost fcp- lui ci ci încredințel îndă—plneea acestoe lipsuri
unor oameni ca noit car— au pr—c sunter conduși de IIIUI iul Duia-zeu, pestru cl trlim
pniatre picate și acur au rei av—r nici o destoinici— îs cuvinl—r1 6, p—ntru cl n—-em înd
—- EPISTOLE 377
păntat sufiitiști ds orlns înțildaciund O-șantU șl pentru nă n-am ajuns încă să stăpânim dipIic
nici dogmeli
378 aSevUuuiu1· SFÂNTUL VASILO COL MARO
Am răspuns deci preaiubișiior coștul Trețl de pe munțiii măsIin11or (Oiilon), Iui
PiliaSios ei nostru șl italianului Inocheneii1 în legătură cu csse ns ni ie sșn1siSșrU1 șl snums
-U ia SlmioIui Credinței Sin minei1 noi n-avem voi, cini sU adăugăm -^1, nini sU
presnureUm1 în efanU Os SoxoloTii ldgetU ds Duhul Sfânt, așntuu -U ΟωρΓ— DuCui
Sfânt Păul—țll noștri n-au făcut minSiuns ds-ât în .1—1-“., îcSrușâS până atunci aroiiemi în
sins nu Tusess încă odusă în d1snuS1i· Cât desari dogmiii eSlnss îc Simioiui Cridicții
privieoiue le întru- pinea Domnului, noi nini cu is-em pus îc Siscușii și nini nu om
lUTumeneae incșpțirea ion, pentru că depășesc auteiii noosSrU Oe 1nȘiiegeri1 întru-ât, Supă
num știm, în momentul îc nane ce atlcgem Os simplității ίί—Οίηΐ,ί, itunnl nu vom mei putei
puns șepUt discuS11ior1 aentru -U vsșclș arUnniplui coctridlc- țlsl ns vo ducs tot mal
Ospouti și vom tuiiura conticuu nuTiteis o(aminiior ds rând prin IntnoSucșrii nelor mal strinil
idei.
III
în csse ns prlv-ștd Blserlne din Antiohii (mU gândis- ia csi nare a păs- tuat p-diseșl
veSirl nu als nonstri), Os —s-en hărăzi Dumnezeu iunuria s-o vsdem oSetă uniOinită ! Oa s
Odoseilt Se expusă ictriTiior nusm1nuiu11 nord vrșo sU se năziuns pe ea pentru motivul că
aSetinții ei nini ou luat pentru prima Setă numiie de nreșt1ni s17, în ^.10^1, irezii Tace
deziinore nu numai între ortodocși șl Ρίί-ηί, ni chlau șl în intiriorui drșptel ntedlnți însișl. în -
sta ce ne ariviști, întrunât preavenerabllui episnop meiit1e o Tost nsl dlctâl csus o vorbit
Oesnhls pentru adivăr șl o susținut acșostă TrumoasU luptă încă dic vrimei împăratului
ConstanSiU1 întrunât Biserina mea i-o avut în nomuniune șl l-a iuiit îc moO deosiiit psctru
rezistența Iui statorclnU șl η-ΐΐ-.^, nu ajutorul iul DumniCiU1 eu om păstrat până neum
legUtuta nu si și, Se va vrii Dum- neziU1 o vol păstra șl ds acum în11nSi· CClsn și
areafiricitui popă Άt1nasie1 atunci nând a venit ds ia ΆiiC1nSri11 Sorea Oiirbinti sU ss
reiiizeze comuni- ucea nu mi1itii1 ΟΐΓ, dic ptlclna unor sTdtnlnl răi, unlrse nintre si s-n
imânat uc timp, șess ne-ir fu Tost Ilne să nu se Ou întâmplet. N-om primit niniodată în
comuniune pe nimici aitui din nei nors eu mei înnernat uiterior8181 nu pentru -U l-am fl
socotlS nevreSn1c11 cl pentru nă n-am avut nici un motiv sU-i osândim ps anest1819· Cu
tost, cU am auo1t voriifdu-si muit, ps sonotelia TreSilor ρη^.^^ eu cu ii-am det nrezare1
pintru nă acuzații nu se găseau Os TațU nu 1nuz1torii1 num nire Snriptura: „Nu ^^1 Ligei
noastră judenU ps om dană
ηο-! ascultă mai întâi și no știe cu a fUcui ?”820. I—it de ce no polec să Ie sdΓΐec,
pΓuadΐcsliiu
EPISTOLE
irile, șl cu trubuin sE fim siliți s-o e-cem· 379
D-r dupE coc zid Tu, n-mr ieebef nici sE cu unic ce ocii, nici să cu nurii de cnliaițl, ci cnl
Uine sE adocuc la stirua de diniiclu uluiuciule dezbinate· De aceea, întâi șl întâi roagE-Tu·
în ai doiira rând, înduicnE-i să-și ΐ^υ la o narlu ambÎțÎÎle șl, ca st redei Bisuefcii ^ΐιου- ui și
sE încenunchezr orgoIiui dușmanilor, să caulr sE su ocească înlnu ui·
Moit mi-a mângâiat sufletul și eSeo.sof precis în care ai explicai deplin lucrurile,
leoIoghÎsÎnS că e necesar să mUrlurisic ixistunța - teul îpastasorf (sau Cuesoacu, c.le.). Să
învețe d-r de la Tine foații -nți-hieni, cu toatu că șl până acoc no știoi-o, căci e limpide că Το
η--1 ff -fes coionÎonea cu ei dacă no Te-ii fi esicuent Sinafniu despre ui.
IV
C—poeoI cicusriioo 21, despee cnee Te-ii învrednicit aEami ceri îneoo- mițiÎ îc ailă
8
scrisoare, e foarte răspândii prelolinSuci în pUrțiir noastre, prnlru că s-a infiltrai prin
colocișii aduși ducoft din Babilocii. Ei au obidrΐuni -parte, η-—ο IncElorf cu -Iți oimeci șl e
cu totul imposibil să stai de voeUă cu ui, pentru că suci robiți du diavol spre a iaci voia iui·
La ei cu există mici cărți, nici SascEIl care st-l învuțu SogmuIu, cl sunt cressoț1 în io—Siții
cubuneșll, iar nelegiuirea su irinscilu <ic lalE în fio. în efirt de acustu obiceiuri, pe caer Iu
poeie cocsiali oricinu, ei su Κυη^ ca de uc lucru mecueat să înjunghie vreun animal, curând
strEinilor să le sugrume vilelu de care au nusoiu în —Πιυ^-Οΐ,, în schimb, se bălăcesc în
căsElorii criegilile, eocul r cinslil cn zrilale șl illele du acest iul.
în privința gecealoglÎloe macilon, încrpind cu Avoiic, nileci pică acum no ni le-a istorisit,
în schicU maguseii pun ce peolonUΓiclu al nramoloi for oc o1Γedmre Zarcaas. Altceva ca
mal pol scriu Creacicslilei T-fe CuΓsoace despre 11822.
EPISTOLA 259
Călru dăIucăeii PeniSl-s șl Ic-cheeti-s562
380 Scrisă în anul 377
Cât du moii vă iobrsc eu, trebuie să o deducrți după dricoslui pr care ιί-ο arăliți și voi
mie· Mereu ac Sorit să fiu un fUction <e pace, dae, pretno ci au ci reușit, i-cm înlelslal. Cur
n-ar fl nșa ? Șl lolnș1 din piiclnc ac-atla nu pol urî pe simeni, căci știu cl de luili vrere
tocmai Cinele picii -tle cei cine ne-n fost lipit. Dacă dihonia neînțeleserilor vise dia altă
parte, si dea Duma-zτn cc să se ast—ipTre oeal1 șl cei πιτ iτ-an pomii! De bună s—amă, eu
nu vl pol cer— sl veaițl ici det pe la ilie, dar nici sl nu cred—ți că ne-ați dernnjc dacă ați da
pe ia șoi. Știu că oaienîi cne— și-cu aies viața dusă în sărăcie șl ccre îșl procuri cu mâinile
ior cele sscescre nu pol lipsi luii timp de ia cnseie 1^ Dcr, oniυnde nți fi, aducețl-vi aiint— și
de mine șl nuseți-vi csi puțin sl fir îs pace cu noi înșis— șl cu Dumnezeu, firi ce si se luiCure
vreun gând oanecar—·
EPISTOLA 260
562 Aproape na e seri soare în care scne ce ară Sfânt ul Vasile sase facă rugăc i uni centru el. Cu atât mai mult cere acest lucru de la monahi. A se
vedea și epist. 258.
* Episrop în AnîsoOia Optim era iun priniea eu Grigorir TOOIOTTO Os veSe că
ni ob1rin1a sl puii înir—birl cc—stor ieri dcsclii, ic πη— e1dτi uș—ori rîspnnsuri coa1iκroase- Dn aici iinz1p ϋϋ—ΐΐ dn ic îirnpniui ccestei ea1tioi—- Tema pcnsl
—1 iuiLi —a1sioiȚ — răspunsul det îs iesltuii cu „aGenasiITi de șiain oii” (rGta- îașepliil) aGiiru cei ηη vc ucid— pe Cais (Fac. 4, 15) șl dntpin aicalni iul
Lameh (Fac. 4, 23-24), ^—ηΜ Vaslin adâiceșlG ϋητα ci ispășiiei Iiuin1 n o lorii de drnai iipIGtrIipl1b1i-
823. Fac. 4, 15.
824. 1 Tim. 4, 13.
825. Mi. 18, 21-22. Nu trebuie uitat eU Sfântul Vaslis -ί.-ρ^ totStru-o Supă textul Sep- tuag1ctș1· în Sșctu1 —ΐΓοίί, î-Șelesul uștsșsu1u1 Sin Fac. 4, 5 e
oșșsto: OoșU vo ușiOe cineva pș 011-, icsla va Oi peOspsit Se 7 ori, ca .șl eum ou Ou comis 7 uc1CșrU· Ci. Y. OouΓSo--S1 op. cit.,
III, pp. 106-107.
826. Ci. Dent. 15, 12.
827. Ci. Lev. 25, 10.
828. Fac. 4, 8.
829. Fac. 4, 9.
830. Fac. 4, 11.
831. Fac. 4, 12 (ed. 1914).
832. Fac. 4, 14 (ed. 1914).
833. Fac. 4, 15 (ed. 1914).
834. Fac. 4, 10.
835. Fac. 4, 9.
836. Fac. 4, 11.
837. Fac. 4, 12.
838. Fac. 4, 12 (ed. 1914).
839. Această osândă trebuie luată mai mult în sens moral.
840. Fac. 4, 19.
841. Fac. 4, 23-24. Desigur că acest număr cu vrea să fie înțeles îe sens literal, ci simbolic, moral.
842. Ml. 18,28.
843, In. 1 29,
844, InL Sir. 2i 2 16.
845, Lc. 2, 34-35,
846, Dusigor cu cad și ηΐ^ nu învie aciiiși, ci după cu vor nΓicΐ sau no pe Minloilonul Cnl vesiii Se nΓoσnσci·
847.11 Cor. 12, 10,
848. Num. 21, 9 (ecl. 1914).
849. Evr. 4, 12.
850. ML 26,31.
851. iniGearnlȘIna mesianică a cnv1iinior spntτ de Slmeon Miiiei e rGeii1 litei, pn înin- let oiGiTsc.
852. Lc. 2, 35.
853. / Tun. 3, 16.
854. Gal. 4, 4-5.
855, Inileesiniă și ocicU vizioce, prim cari Hristos a e1snesl—i slUUiciocile firii, prucE- licS acenier—, eând pe râmi, puctru priciri— Sm. Disper
nΓ1cUliΓe1 omenirii în vidiora lîn- loinii iacii -a vorUii frocos Sfâciel Iricee peic ideei „Γ1sapilo1ănii îc Hnistas”, ^ΟΠΙ prin „îcilli idσnoci1 Secc1Z1iassU”,
Climeci Λlexacdricol pein iduri „dσbσeânii în lnun a Mântei- ionului”, Oricum polc „îecdțioc11 neselilaari m Ceviciulei înlΓonal”, S-Γ cai -fus Sf, Λi1C1sie prin
iSeei „(idloΓuIoi nsihid” holteilor îc dactrime despre înteapane— Covinielei. A se veSei A, Grillmiile, Le Christ dans la tradition chretienne, Cerΐs, 1973, p,
140 ș.o, A se vuSma P.S.B·, voi, 15, 87 și orc,
856, Cum eîlncm Anolicirie <e Liadiceei.
857, Όι^ου soizim cnoslidU a lui Valentin vorbiși, iSeseori Oeicrc în sdei1ΓiI1 sili· A se vedii P.S.B·, 6-9 le „icSicu”,
858. Cf. Rom. 8, 3.
859. Dnsigur ci nu se autGn ^^ΐα în vnacui al IV-iea nici miccr dn ic Sfântul Vasiie o foemn1iIG ^ηπΐ c eorΐr1ini er1stoioLicTt c.șc ηη te vc arτc1ze ea în
urma s1ioduiυ1 din ”1^—- don. Totnș1t ^—η^ΐ Vasile CILUITIITCZI iii— pînmitelG șl iodul îitnup1riî-
Clir— episcopul Optim1
EPISTOLE
Scrisi în cnui 377 381
I
întotdeauna îmi place sl ri uit ia ropi1t elunci când văd în purlanea ior ^111^1— șl
statornicie care se ridici densupre vânslei ior, ici famîiiarilalen pe o eu cu Evievia Tn ss iasă
tă nădăjduim de le el ceva d-oteiil în v1ilOI·· Dar când i-ar ral văzut șl vsaind ia rine cu o
tcrisoar— de ie Tine, il-au fost d— două ori dregi. Când am citit și aceatii scrisoare și ai
văzut în sc întreaga Te aurlnne de griji față de Bisericit pr-cur și înlee-tni pentru lectura
Sfintelor Scrialυni, cm dat tiavi lui Dumnezeu, nugându-L sl reverse dia bunătățile Saie pest
— cei πιτ-ιί adnceau o astfel de scrisoare, precur șl nsupra celui cine ri-c tcnis-o.
II
Ml-ai ceeul ti-Țl spun care poate fi Iațeietυ1 acelui cuvânt des eeael1l ds toaii luisa în
diferite prlIejuni: „tot cei cn va ucide pe Cain îașeptit s— vc pedepsi”r~3· Prin aceatla ml-eî
dat si înțeing, ds ie început, ci Tu ții sCnict porui- ca dcti dn Pivei iul TiroC—182 4 - încă o
dovadă clari ci-Ți plac— cîllr—c Scripturilor -, apoi m-ai înviorct șl ps mine, iltn—nui
cmorțit de vârstă, de toali și d— mulțimea supărărilor ccrs s-au atilul asupre rsa, coai—
șiadu-1i vieța, cu mintea Ta mi-si încUizit Sin —ou Οποίο, care era oeșmenea cu cei a
animiișior nere se aseund îc viou1că1 și ptin ocșasto m-el teadus pancU ie sterși Os vșgCs
■și la iucrUriii vieții.
Citatul smintit se posti tâlnui simplu Os tot, ΟΐΓ, în scsiașl timp, si se poaSe înțeișTȘ și
în chip Oșosșbit· înțelesul cel mal simplu nere ponte fu tâl- cuit ușor, Se 011-10-, e anșste:
Cal— trebuit pșOșpeit Se șipSe ori pentru csie ίο Tăcut. 1ntr-aSșvăt1 nu-i -0^1 ca un
juSecUtor cofst11ne1oe să sSebllenseU răsplăți aieo1uS egoIș pentru ioptșld săvârșlSt, în
scC1mb1 trșbuiș na acela care a dat dovadă ds o nșișgiuluș stât Se mirt să-șl aiUteosnă
datoria cu SoIVcdă, na el să devină mei bun î— urma pșdșpsșior și să învșȘi șl alții din
șcșmp1ui iui. întrunât der o Tost CotUnât pșntru Caln ea s“ plăStoseU Os șopti oul ce
pșdșopsă pșntru grșșșlili lui, ncela nare-1 va unlde va 1nu1a1 zint Senatuie, aneosSă Co-
tUtâre dată î— legătură cu el Se juSenoto cea Sumnșzș1ască· Άeșsta-i înțelesul așa num se
vide ei la primi iul ișctură·
Ci
întrucât cugetarea oomșfiior sârgulneioși e făcută sU scruteze adâncuriiȘ1 es st întreabU
cum ss poate împăca Ottpțațeo cu anest „înșeptlt”, oSieU Oină e vorba Se șapte ispășiri
pșntru păcatul săvârșit ori dacU nu-l decât un sicgur pUcet ? Or Snriptura 0“ ca limită pșctru
ișrtarșa păcoSeiot numărul de îoptș· „Doamne, Se câte ori vo greși Oață Se mint Trotșiș meu
și-i voi ierți iui ? (în- trșaiă Petru pe Domnu11 n·tr·)· Oere Se șapte oul ?”. La cere
mântu1toru1 îl răspund,: „Nu zic țle St șopte ori, cl Se șspțeztcl Se ori câte șopti’* 2 '. Deci,
mântuitoru1 c-a trșcut ia olt —^“1, spre a erăta limite ί—^^^ ci o rămas lo ΐί-ΐο^ -^“1,
înmulțindu-1 însă Se șapte ori. Tot așa Supă șapte enl evteui putși să se și1bșrșcș Sin 1011—
826. Șapte săptămâni Se ini aSunșaU1 după ti, vestitul jubi1iU1 îc timpul căruia pământul
rșspșeta S1aatui1 datoriile erou onu-
II. —, robii ellPsto^- , șl aesίși1 osa-zinâfS1 st încșpșa o viață nouă de ia înnșput1 timp în
7
nare cto veche își prlmta sfârșitul în -si Se ei șoptelei —umUr.

Așeste obinșiuri ereu simboluri sis vșanuiu11 note-șl face revoluția în niniuri Se -âte
șapte zile ale săat“mâfii1 î— Orumui cUruia suntem nuprifîi șl noi: în anist nn aăcatșii se
ItrSou după iinșvoltoarșa înțelegere a Stăpânului costru Buc, ne sU nu Oum Soți a-deastl fără
St sfârșit a veonului viitor. AșoSar·, cuvântul „Se șoptt oul” ss folosșștș Sin pricina înrudirii
Iul șapte nu lumea acșasta1 așntru nă osmenli î—Orăgostlțl dt ontastă lume SttPuie sU-și
afle pt- dșapsa mal sits în obls-tele cari l-au Tăcut să-și olengU o vleță pU-USorsă.
Cât
382 Sespeu ispășiri, Sacă vrui să vorbim detpΓe păcatele săvârșiți de C-ic, voc da fer du
comărol șanle, iar dacE su Sesemnează pedepsele pn cirn Jo<e- cEloroI le-n oinSoit pentru
ei, mo ce-am înșela nici în cera α privetle înțelesul cuvântului „ΐspășΐΓu”. în cnen ce a
îndrăznit C-fn sE facE, pricul păcat ^ΐυ invidia din pricini pruierfnței ai cErei oblici eea
Abel; ei Soiiea e vfclr- cia cu care s-n —άου^ΐ ir-țeloi său când a zis: „Să ieșic in cgcp” 8a8, -
ireie e ocideeea, carn e o potențări - răului, - pitri constă în ία^οΐ cE u vorbi loc- imi <e
uciSioea unul irale, crea cr-1 o nelegiuire șl mai care; a cinse1 ne prezintă pr Calc ca fiind
pofcoi oc ucigaș, care a lEsai lucii întregi o pildă atât de necorocfiU; a șasea cneșeelE - iul
Calc o ioecează ίι^-ΐ că l-n pus pn părinți îc Soifo, fin cna <e a șeplea e ianlol că L-a clcțlt pe
Ducnuzeu, îciro- câl la întrebării Domnului: „Unde iste Abei, iriluIe tău ?”, el e răspuns: „no
știu 1”829. ΛșeSan) șapte vini trebuieu ispășite du Cain prctru ocideeei cocisă du ei. Când
Domnul 1-- zis: „Birstemat să fie pământul Μου s-a dăscal ca să primiască sângele iriluloi
ΐΕο”830 șț —pol continuE: „Gemând și itruiueând vei îi pe năιinl”831, Cafn - rupiicat: „Dacă
că scoți azi du pe îața păiâclo- foi, mă voi ascondu și de Ia fața Ta șl voi fi gemând și
tremurând pe pământ șl oricine că vn aîli cE va omoeî”832 , L- acesira, a răspuns Docnui:
„Na așa tot cri ce va omorî pe C-in dr taple ori se va prdepsÎ”833· Calc credua că 0Γisr pric
vrcfl îi va prindr ușor, pentru că no mni ivea siguranța pr cere ți-o <U pământul (acrsi pămict
care ίutesr blestemat din pricina iui), și că e lipsit <e -rotorul foi Ducnezeu, fiicd topEΓal pr
ei din prΐsΐca nelegiuirii pe care o săvârșisi· Astfel, uri convins că no cai are de așteptat nici
un ajutor, nici de pe pământ, cici de ia cur: „șl va fi că tot cel ce că află mă va -corî”, însă
SseipioΓa combelu grete1Ia iui Cain, spunând: „No aș1”· edict „tu no vei fi oiorât”· Și,
îclΓaadevăΓ, moielee r un câștig puntra cei pedrpsiți, pecleu că le aSoce scăp-rr de chinuri.
Dar îcleusâl sovânluI „ispășire” r iuet în douE înțeirsoel, SrsemnânS iolodaiă atât păcalul
prctru cirn a iosi prSrpsit, cât și iodul pedepsirii fui, sE vedic decă într-fârvăr ^ηΐ șaplu îriuri
de chinuri dale cuiul carn s-a purtat atât <e rău.
IV
Culm șaplu ptcnlr -fu iui C-ic eu fost nomărale în capliolul precedent al acestri scrisori.
De —slE SalE voc căule să ve<rm decă sofenicțule care i-au iost dale ca neSrepsă sunt îeir-
edrvăr în noito de șapte· Șl iată cE așa stau fuceaeifu· încrpâcd cu întreU-ore Doicolai:
„unde rslr ieilele tău, Abel ?”, ielrebare pe care 1-a nusto Stăpânul iubitor dr oaieni no prnlru
că soia st efle acel ioc, Dumnezeu a viul si-î d-a prilejul lui Cais si exprime airerea de r1υ,
așa după cum o prali ΛίαΓ cuvintele Lui, Olυncî când ei e tăgăduit ci an ști, Dumnezeu l-a
convins Μαΐΐ, spυnâșdu-1: „giasυi taigelui fraleiul tiu strigă după Mis— din p1mânl”8 34, îsc
—t cuvintele „unde este ăraleie 1^, Alei” l-au dai ncîgașυ1uî prilej d— a iua cunoștința de
picatul slv-pșil, fină ca să aduci iui Duis—zsu o informație noul. Dacă nu s-an ăl îsl—iplai
să-l caute Dumn-zeυ, Cein cr fi evul pretext sl spună ci cn fi fosi plnisit și cl su i s-en fi lăsat
nici us prlisj pentru poraîaț1· De ac-Ta t-c prezenlal însuși doclorni, p-nlnυ ce bolnavul sl
alll le cin- aie-sc. însă Cais su nuiei cl-și ascnșde rașa, ci-și mci adausi uni aiunci când misie,
spυșâșd: „nu știu, au docri eu sunt păzitorul freleiui meu ?”835.
Și îctă, d— acum înainte ei încep- să-și nuiere p-depsels: „Bl-slemnl sl ăi- pământul din
pricini ΐη’^6. Prime p-deaps1· Un f—I ds destin tainic îi așteaptă ps Clin și-l silește sl lucreze
p1mânluit încât, chine deci cr mal vr-a-o, el n-nr mal avea posibililntec sl ss odihnească, lan
us cui al sufeiinț-1 îi ține rsreu țintuit de aa1ânlui p— cer— l-a urât șl car— a ajuns
blestemai din canza lui, peniru cl ss luidiplss cu sâng—ie frale1u1· „Vei lucra plr—ntui”;
groez- sici p-deapsl, să-ți p-ireci viața cu cel pe cine tu îl urăști, sl locuiești îrpee- uii cu un
vrăjmaș, cu ua dușian cere nu le lată sl le odihna-șșl ! „Vei 1^11 p11âalui”t cu alis cuvinls,
pornit cu înverșunare ia scorioairep p1mâșlnin1, iu sl au ini al odieaî și lil-plele aici noapl-n,
nici zina sl au rei scapi d- oCos-iit ier ητι cs-i și ral josnic decât
EPISTOLE 383ua stăpân fini milă - sl simți
în chip lainic nsvola de a pomi ia iurnn· „Șl când vsi Ρ^Γΐ pământul, acesla aυ-ș1 va mai da
eoidele .ηΐ-’^37.
Chiar șl eluncl când acentll roboii nesfârșită ți-ar da un rezultat ocre- care, lunca în sin-
a-er fi o psdenpti chler alâl ds gr-a p-nlnu cei ce s-ar în- crânc-aa șl s-cr olosi fără îac-lnpe.
^11^-1 truda omuiul e fină sfârșii, lan oloseeia pe care țl-o provoacă pământul - șl -a ds
muiie ori fără rod (îalrnrâl aici ea nu-și dl rondele sale), urieczi cea de-a tnein pedeapsă: si-
rllliaien miinclio-·: „Șl vsi fi serând șl ireiurâad pe ηη.ΐ p1manl”838· ȘÎ șcur se aenuga încă
două ia csis trei p-eepse: g-niitui ^1111— și ir—murelul lrnpu- iul din pricini cl lădulanels
nυ-ș1 au sprijinul can— provine din putee—, întrucât s-c folosit rău pnl-ree trupului, s-n
pr11ejeuîl înlreega piclluir— a Iul, așa încât se ciellal și iisiuri, nefiind îs stins nici p—ia—p
sl și-o ducă cu ușurință ia guel șl ini nsputiacios când la t1υlura, p-nlIn cl rână se nelegiuită,
după ce a săvârșii fapta aceea urâιat nu mal -sie în ster— sl-i vină în ajutor ilcl aealru
trebuințele aroprii și pentău aec-slllțlie trupului s1ur39·
O altă pedeașsă eaSă eseea pe o tas Cutn înno și s șă oe “ai— otuUci u-cu spune: „St mă
izgonești
384 anum Se pe pământ, mă vol oscundșSFÂNTULOs ie VASILE
Oița CEL
Ta”8e0·
MARE
Ce înstamnU „danU mU
izgonești ds pt pământ” ? înseamnă -U îl scoaSt din ușurinsșiș pe nare pământul i ie dă. Clin
nu era încă mutot în alt loc, îc schlmi se îcstrăinosș de bunurilș dt pe ti. „Mă vol oecufdș de
le Oița Ta”. Cea mal gria pedeapsU pșntru -ei înțelepți tstt dșsa“rS1tșa de Dumcșzșu· „Și ss
va întâmpla cU orininș mă vo î—tâi—1 mă va uniOt”. Ciln Tace o prșsuauciri cari Oecurge
din -ele prșnșdșnSi: dană suct izgonit de pe pământ și dacU mU os-unS dșpartș de Tața Ta,
înseemnă nă vol Ti omorât de -el dintâi .Γ-ί^οη. Cs zice Domnul ? „Nu, nu vo 01 așe”. Șl a
pus un semn ps Cain: ineista-l nea de-a șaptșa pșOșapsă1 aceea Os o nu Oi oscuns și Se a
putea fu cunoscut de toată 1^—1, printn-un semn -ΙΟΓ, că el e autorui ocestor Tapte
niișg1u1tș· Pentru nins judecă ΟΓ—ρ., rușlnei e cei mal aspră dintrș a-Sipse. Os vo rUmâns
îc picloari și lo Dieapte JudecaSă - așa om înțeles pșntru cU unii vor^n-vla aen- Sru o viață
uișnică1 eițil pentru o rușine și PatjocurU vșsninș·
V
Urmșaoă anum o altă î-tribare de aneloșl Tel, șl anume dispus nuvintiii spust de LamsC
Temtilor soie: „am ucis un om pșntru nina mea șl un tânUn ptctru vânătaii mșa”841· Dacă
pentru Cain va fi răciunania de șapt, ori, apoi așntru Lomeh „de șaptezeci Se ori câte
șaptș”842. Despre Cain -red unii -U a fost omorât dt Lomih, că ar 01 suprivișsuit până le acei
gendroțli ca să suTere o pedeapsă .șl mai Undș1unτaSă· Acest lunru nu-l a0șvUr1t· Ss vede,
într-adș- vUi, c“ LameC a săvârșit două omoruri, după cum ne-o spune el însuși: „am unls un
iăriat și un Sânău, ps bărbat pintru 11-“, pe tânăr pentru vânătele, năni u—a ș rana și olt-eve
s vânătaia; u—e t bătiaSul șl altciva e tânărul”. Dacă pentru Csln va Oi rUzbuniria ds șapte
ori, apoi pentru LameC „ds șaptizșci Os ori câte șapte”. O drtat cs tu să sufăr 490 de psOtast,
danU Dumnșoșu a pro- nunțaS pșntru Clin o drșoptă judșcat“1 dându-1 șopti asS-ase. Căci
după cum acila n-o învățat de io aitui să ucidă, tot așa n-a văzut nici olt ucigaș suTerlnd p-
Stopsă, pe când eu mereu aveam sui ocCi pt actst om gemând și tnemu- ινηΟ, pșntru cU pe
mini1 cere dovșOșam mirsa mânie a lui DumnicșU1 totuși pilda iul nu m-a fănut mai
înȘi1șpt· Drept ο—η, om meritot sU exenut 490 ds așdipsș·
Unii au sjuns ia o astfel dt SUlmU-lre, nits nu-i nici ta potrivcină învU- șăturil
B1sșrin1i1 pșntru nă dt ia Clin șl până ia potop eu tri-ut șopti rânduri St oamini .șl îndată a
venit peste ti pș0șopsa1 pșntru nă aăcaSul se răspân- disi foirte .ΟΓ—. însă păcatul lui Lameh
—-pvta nevois de potop pșntru a Oi
vfnduc1l· ci nomei du Cel „care ridică nUcaluI Ιοιίΐ”843· NoiEră dar cea- muriim
de InEPISTOLE
Adec pică In vrecea foi Hristos și vni găsi, dupE guceilogÎi385 Sală de Luci, coc că
Domnul, <MâclOÎloeoI>, S-a căscoi în cea de - șaple- zrcea generație.
Λședen, nm lEcorfi acesle proUIece άο^ cum nm putut. Desigur daec lăsat in o parte
molie amănunte cmrr nr mal ii puioi fi uxplicale· dar n-nc vrut să prelungesc lucruriim mai
coli decât nr ii îccăpol într-o sceisoiru. Pucleo îcțelupcionra Ta uste înSeajocs ceua ce cu
spume Scriptura când zice: „Dă sfat culoi înțulupt și ei se vn iacu și mni îcțelupi”; șl:
„mțuIeptoi care a nΓΐmil an dovâcl îl vn aproba șl va ini aSEogi îccE”8F}.
VI
în schimb, cuvintele spuse de Simron MEoiei au oc înțeles cmoe η--Γΐ nicic coιn1ΐcei șl
cici -Sinc. „Șl 1-- bÎnrcovânial Sileon și a zis căire M-oia: Λcesl1 iste pus spre cESurua și
spre ridicarea muIlori <in Israel șl ca un semn cier va stârci îcp-triviri; și prin soîlulol tău va
irece sabie, ca să se Sescoprre gândurile dic colin 1ηΐΐ1”84:5. M-am ciret văzându-Te cE Ieși
—η-οΕ, cn fiicd destul du 1impezi· cuvinlelr acÎClile, ca să Tu oprești nomaf la acrste vorbi:
„prin icila im vn inece sebie”. Ca sE explici ^Ι a putui ii pus oc -siimf de suflet spoi
puSeansE și spre învlenu șl să spui ^ηυ-ί srmnai împotrivirii, așa ηο-ιί p-re mal puțin greu
ά^ΐ să răspunzi, du pildă, la cui de - inuia înirebare: cai va leecu sabin prin sufletul Muriui ?
VII
Cred că MânSuțțooul r puniro cUSere și puniru înviere, dir no peniro că unii cad și alții
se ridică, ci lociai peciru că din noi ^άυ ce u mal rău șl învii cnea ce-i cai bun84c. ArEiaeea
Doinoiui e în stire să nimicuască palimilu tropului șl sE iruzeascE îCSOțiriIe proprii
sufletului. DacE P-vel sponn: „Când sunt slab, atunci soni ΙΐΓυ”847, înseaccă cE ecrlași om
poile fi lolodilă șl slab și ΐ-Γΐ, idicE siab dic pricina lrapuluΐ· d-r e tioe cu suflului· Așa și
Mânioiioeul, no Iu dă ocoea prilejuri de dădeee· iar -itoem de învieee· Cei carn ced, e
limpede cE din poziții for vuΓlid1IE, pn cirn o avuau în-iclu, din acuas- tn cad, pn când
cudΓedicc1osoI nicicând nu slE dospi, ci cureu se târăști pr jos cn șirpelu. Deci ptcElosof no
slE îmlr-o acumilE poziție dic carn sE poată că- dua, întrucâi el deja su târăște pe jos din
nricΐna cecruSinței. De -ici șl prici bieuiaceeu: cei care puleece în păcii cadu și moiru cm să
IntiascE apoi punlnu
dreplăl- și sl învi—ze, căci credințe în Hristos ne darni-șl- crâsdoui hapurile. Si cadă, așnean,
csse cs-1
386 rei rău, pentru cn în iocul iui sl clCi SFÂNTUL
arî1—j si în-
VASILE vieze linele ! Dacă au pinlsim
”EL MARE
desfrâni, atunci sici înțelepciunii nu învîăz1· Deci nu a1p1sîm șebυniî1e, sici cuiîsț—sia su
se vc ivi. Așa iretuie înțelese cuvintele: „spre cădsnea șl învierea 1nilore”·
VIII
„Ca un sein cer- vn slânnl î1aolr1vîri”· Știu că în Scriplυn1 crucsn - lumlti „seine.
„Moise, zic- Scriptura, a ăicut ua șaipe și l-a pus ps slâIp”8 48, adică pe o crucs. Avsr aici un
semn, carne araci csva aeiși-plil șl nevăzut: propriu-zit și iudsil îi v-dennt dan sra înțeles
nurii de mințile p1lrnnzîloare· Și astfel onienil nu încetează aici ezl sl ts certe când vine
vorta de întru- per-a Mâiluiloruiui· 'Unii d-r1ar1 cl Ei a luat atupră-Și un lenpt eiții spun cl
vealr-n Lui a fost astrupenscăi; unii afirmă cl e avut un lrnp snpuș‘tuferiaț-1, aițli cl su Ss pr-
ocnpa decât îs apareni1 de ilsiua—c pe ccrs trupul Său tne- tuia s-o duci ia îndeplinire; niii
spna cl a avut un lrua pământesc, eiții un leup cer-sc; unii cl a -xislai din veșnicie, nițll că
ntia prin Menii Și-c luat Iacτpulu1· Inii de cs s-n pυlul zlcs: „cu ua sera car- vc stânșl
împolriviri”·
IX
Srr1piurn ne vorbește de saCla cnvâalniu1, în stare sl pună ia încercpre și sl d-osebensci
gândurile, ΠΙΌ „piteuid până la desp1rț1lnrn sufletului șl duhului, dintee înce—i—lneκ și
m1duva”849· O-, dis mom—nlul Pel1mîIor, orice sufist a fosi supus ie un fel de îndoială,
după cnvâalui Do1aniu1, Cens zlcs: „voi toți vl veți sminti Ialrn M1ae”8’0· Iată ds ce Sireon
a proorocit d-tpre Maria: „când le vei ridica în picionre iânsi crnc-t când vei vedec ce se în- t
—rpiî șl vsi cuzl Tinsuri, elunci, după mirluele lui Gavr111t eυp1 leinica cυaoașl-re a
zămislirii duisez-ieștl, după înnsa descoperire a minunilor, atunci vsi nvsa us fei de luibnrer-
în suflstui lîu. P-ntru cl ir-tuie ce Domnul sl guste rocrls a-nlru noi toți șl, oeal1 ajuns victirl
de isplșirs aenlen iume, sl Indreal-z- ps toți oiisnii prin sângele Său. Tu dar, car— ni învlțai
de sus ceie despre Doinui, vei .11Α o O1rernre îndoială, ca ua fei de sit1e”8’1, „cn sl ss
desrop-re gâiduilis din iulie ί^ιΓ^Ί, Iită ce von tă ne spună șl 1^8- le cuvinte: după „siiștlrsc”
legată ds crucsn iul Iisut va v—al de ia Mântui- toeul, pealeu ucsaicl șl ^111 șl p-at-u Miria,
o vind—ccee eapldl, cer— le va întiel inimile ca sl ceeadl în Ei. Așa l-ar văzui și ps Pelrn,
cer—, după ce „s-a smintit”, s-n iegaS mei Sens de ctșdInSa îc Ηη^^. Dt-l, neea ne ira ome-
nise a Tost resaics drept s1ăiiniuci1 pentru cs astOtl sU lasă le iumioU și mai taie putșrșa
Domnului.
EPISTOLA 261
CUtis lonuitouii Sic Soooao1i
Scrisă în o-ui 377
I
Am —Itlt, arșaci-stiți 01111, serisoirșa pe cire ml-oți serls-o îc legătură cu cteo ne se
petttee la voi. m-aȘi fUnut sstTei păutaș șl pe mint ie grijile voasttȘ1 ca să port șl eu grijă dt
liasuril— voastre și de râvno de care doțl dovadă, lucruri pentru cine om odus slovă lui
Dumfșzșu· „ηη totodată, om gemut ds su- pUrirș —ând am înțiles eă, în efonă de tuliutatșa
pe csne oniecil au ptovocat-o în Biserici și dt încur—Uturilș pe nere acele le-au fUnut îc
învățătura de ete- 01-1“, ia voi și-n fănut aporlții un grai șl mai -șob1șnuit1 în stane sU
enunșe ps Trațl într-o nșiiniști șl mai marȘ1 după num ne-aSi snriS1 pe-Stu că u-ii oimș-i
introduc o doctrină nouă, cu carș urechile ntșOincioșIion nu sunt obișnuite șl pe carș - spun
ei - au scos-o Oi- învățăturile Scripturii.
mș-aS1 setls cU sunt la vol câșlvo carș tăgăduits—, pe nât le stă îc ρ^-Γ—, chist planul
inonomlsl mâ-tuitoinș a Domnului nostru Iisus ΗΓ^^, respingând însuși honul anesttl meni
„tiine a crșîtinătăsii”853· O drept -U veanuriie trecuti nu ne-au spus muit— despre ocest iu-
uu, dor ti a Tost discopșnit le vremea sa, atunci nând, trecând 387
EPISTOLE
prin toate treptei, dragostei ps
core o nutrea față de -șamul omș-ien1 Domnul Iisus ce-a învrșOnIcit pâcU ia urmă Oe însăși
venirea Lui printre -oi. A venit în sptiji-ui nreaSur111 mei întâi pri- ρο^ιΑΙ, a căror viașă o
Tost OntU ca pildă și regulă Oe urmat așntru cel ce voiau să pă- îșască pe urmele sfioSilor și
nore1 ^ί-Ο să ajungă ia desăvârșiri ,11- fapte bu-e, sreiuiau să dovșdșaecU aeetoșl râvnă ea șl
ΐί-ίο. Mol tâuc1U1 le-a dat o lege drept οΐ^οι, lor îngerii au primit poruncă s-o apii-e prin
mâna iul mo1si· Au venit epol ,10010—1, ce sU Visteos—U mântuirea ct urma sU vinU,
apoi juOt- —“.011, regi, SiepSi, ca să săvârșească minucl sui forme ascucsș· în urmi tuturor,
în zllels Sin urmă1 S-a arătat Ei însuși în trup1 „născut dic fșmș1Ș1 născut sub LșτȘ1 ca ps
ctl dt sub Lege să-i răscumpșre1 ea să doiâ-dim în0ișrea”8-e·
II
însă, OacU vinirei Domnuiui n-ar Ou avut loc în trup, itunci Mântuitorul n-ar Ou plătit
morții prtțul răscumpărării noostre .și n-or fu nimicit puterii morții. într-adivUr1 doe“ ceta ct
fueșsș supus putiril morții an fu Tost ait-tva decât cuen ce - luai isopra Sa Domnul, aionci
moariei n-nr fi încetai de iașΐ enăla mei depirlu locoarea șl n-am ii avut ηΐ^ un ioios din
suferințele înSorate prin tropul purtEior de Socnezriee· n-ne fl ocoeâl păcalol în lrop· noi c-
ac fi nost înviați în Hrΐtlos, noi cnoe eram corți în ASac; cera ce căzuse n-ar fi eosi Γrîncoΐl·
^11 ce eosrss doborât n-er fi fost ridicat din nou; cnea ce devenise sioElc de Duinezuo, prin
înșelăciunii âiav-luioi, n-ar fi nost din nou înrudit șl înfiat de Ducnezeo8 55· Tomlu aceslr d-
rori sunt niciclli de cui care spun că Doicul - vinii cu trop creusc85C·
Dar ce nrvofr cai ura de Ufânla Ficlo-rt dacE trupei ponlălor de Hrialos n-ar îl trebuit să
îiu luni din lotul lui Adai ? Șl cice ar îi ații de îndrăzneț încil sE reînnofascE ecoc· prin
ajutorul onor termeni sofistici și· desigur, cu itrțurif scoase din SsrinlOΓă· învățătuea lui V-
lunlfc, pesle care iiniștra s-a așezel de moli ? Căci aceaslă învUțElurt nervIavfoasE Suspen
ieioI loEtării Saie co-i nouE: prima <-lE ea a luat neșlere <r I- ecel nebun Valumtim, carn, cu
ajutorul câioevi eăpoesΐi scoese din ΛposloI, a alcătuit pectru el niște tcor- ciiunf blestemate.
El zisem cE Domcoi no S-a fUcul rob Ei îctoși, ci S-n îibot- cal do—n „în chip de rob”, după
care a mai spus și că Ei S-a născut nuiai cu leon apereni 857, așa încil no pe omul întoși l-a
ioni ca sE su îibrace în ei. Cai -luzii dr iuiui ecesla susțin azi și acel oameni de I- vol, ien
acesie noi Ufasiemii că întristeazE cumplit·
Ci
Să susții cE sicțăiÎnlele ocufui leec șl la Somcuzeire- însEși u oc gust -1 unor o-ieni carn
no pEslneazE n1mid dic șirul logic -I gândirii șl carn mo știu cE una sunt —iicțiociim ctocif
și afla afecțiunilu tropului însufimții șl, îc sfârșit, cu totul —ΐ^υνα ^Ιυ —ie unui tuf1el cine
dispune și <r un lΓon· însușirii tipică a cărnii usiu să fie ΙΕΙ—ΙΕ, misșoeilă· desiăcolă, ecrea
a sărnΐΐ însuflețiți e să se obosratcă, să simtă Sueeoe, să flăiânzeascE, să îcseleze· sE fir
biruilE de soim; în sfâeșil· sprcieicol tuflelolu1 cine are și tnup sonslE îc griji, îe criinișii, îc
încrirorUri șl îc alle aiecțioci de acrsi iei. Uneim suni (ίου^ί și crSespăețile dr ființa vie,
allele provin άίηΐΓ-ο voință pervertită, iar ele se ioel- șr—zt alăluel de celu diclâi spre a ΐυ^ o
viață SuzonSon-lă șl nrdepeicsă cu vî-ΐulea· De aici se vede cl Domnul η^^ΐη simțirii— firii
ca sl dea ^^^1 unei îniruaarî reaie, nu sumai apar-șle, dar ci tocte siițliisiele vicialeț care
tuiCurl purilalea vieții noastre, Ei is-c respins ca nevrednice de dumnezeirea Sa cec
nep1laιa8^8· D— aceea s-c spus cl S-a născut „înlnu șs—ilserec tnupu- iui p1celuIuî”r’9· De
ac-ea, ^ίαι daci a iual asupra Se trupul nosien cu efec- țluaile lui fireșlîț El s-a săvârșit aîcal·
După cum loaiÎ-a, caie nn-a fost irensiisi prin trupul lui Odam, a fost înghițită d— duiiez-ire,
tot eșe și picatul e fost suprimai de dr-plalee ccre —re în Ilsus Hălste.. Când voi învia, vor lui
un trup ccre su va fl supus morții șl nici picelulul.
Ictă,
388 frețîior, can— sunt tnia—i— Bis-ăicil și care suni trndîțiiie Părinților. Conjur pe
orlc— om temător de Durnezeu și care așteaptă judscaln iui Dumnezeu sl au se iase dus ds
învățături felurite <heleeoeox->· Dncă învață cineva nllc-va, dacă nu se aieacî în fața
cuvintelor sănătoase ale cr-dinței și daci, r—saiagând vestirile Duhului, dl rnl multă cinste
aroppîei sale învățături decât cυvinleior evanghelice, puneti-vl în gardă împotriva unui ntlfel
de om. Sl dea Dumn—zeu sl ne întâlnii într-o zi, ca sl pulsm co1pi—laț slând de vorii, lot cs
ss-a scăpai îs ac-asll srr1tonre ! îili-ad-vlr, aveai iulie lu- ciurî de spus și n-am scris decât o
mică aarte din ele, penlnu cl nu voiam sl trec măsura unei srrisori· Suater convinși, iotoeat1,
cl pentru cei ce se tsi d- Dumnezeu ajung— avertismentui ps care vl l-am dat în ac—tte
câteva cuvinte.
EPISTOLA 262
Cline r11usκrui mrtikîos563
Urrisi în ηη^ 377
Bins ai ίΚηΙ ci mi-ai ^11., căci ai aritat o eocdl a eregosteî deloc de neglijel. Fl-o cât ral
d-s ! Să au crszi cl peniru 1^1.11 îți iieiuie vneo scuzi. Ne cunonștem lin— șl știu cl între
oareai există pentru fiecare o egalitate de osoare, pe care ne-o dl nnlura: îstâieiîțilT ia noi au
se inzsizi pe nașiere, aici pe mulțlrec ianilor, nici pe nic1inîe-a trnp-ntcîț cl pe sup-rioritai-a
isierii față d— Duma-zeu. îs icnsl caz, ce te opreșl— sl t— teri mai mult de Stăpân șl sl fii în
această privință mal mare decât rine ? Scrle-iî, așadar, cât de d-t șl ajull-ml sl șcin cur te
ponrtr frații din jurul tiu șl πη dintre crșdînnloșii Blserișil voistre au păneri sUnătoosȘ1 ne să
știu cui îl pot snrls șl pe -ine sU mă pot iooa. întrucât sunt câțiva1 după câte aud, nere faisIfU
—ă cu idei sunite nrșapti nredlcță despre î-tuupanșa Domnului, ie —,.; prin intirmșdiul
dragostei .11—, să ss iass de ostiei de pUriii năstrușnict și să nu mal spună nă Dumnezeu
563 Urbikios pare a Pi -os t lăOsu nsătornl cilei cosTumtl iii1ligrreuti, dar îo acela șl timp și cdiliilor ci Ufântuini ,3.11—. Sn vndn cl-i 8^18—.- ccnsiuia,
cni—ndu-i diÎTiil— sfaturi. Epistole de fcță Tstn unui din r1spnitnr1iG săânin1n1- Cu mniii dniirntȚțn îi Μταιηΐ Sfântul Vaslin sl nu se sfiiescă e-1 CTI— orirâne
.ίηΐ—!. îs ncGinșl t1mpt sn pcrn ci și el căzusT în uieiT rătăciii prlviioarn ia ίitruaeIea Do1nuin1, cern tn șaIoaian de conrτpț1a lui Aaoi1ieniτ; dn 1^1, —pis toli
^1111— șc'Tnsli „iitirnrnir1τ”-
860. Mal. 3, 6.
861, Pric mir1odire1 noe—țΐlor Dor—iui șl UiCdiissim, pe cirn l-no irlcis im Rama, în noΐ- col oând ia p-p- Ό—Ι·™, cinicS cacSacnirei oUlăciril—o
mriuce și ipalicmofsii, dne îc 1d1leși limn și pnfc oechimeoii lei Peelic de ps sciecel Sic Λcliσhi1, acriaσeoee -cu-si- eăpoΐm1 apli- ιΐ^ îc cESejdue dU, îc sfioșii, î-
țt Se cenUs101e discrist <s enisi· 92, 240 și 242, du -stăSeiU Λnosel — vumi îc -reiaroi REsUriieiui în 1eni1 peniru 1^0101— orlσdoăi1i.
862, Coi. 3, 12,
863, Cî, Lc. 10, 37,
864. Acest Eυsiațiu, πητ e dat atât de mit dn inrru Sfâniuin1 Vatlie, fnsete ic îirτpuΐ pni—ț—ao.t ăați dn —1 (vezi τa1sΐ· 79 și 119). O seinei în duh viclean
șl MiIΐnn1t1rτe de ητ^η^ 11^^111 dn Uăaiΐni Vasii— (—plst. 125), der eaoit toi ini iTSInlornic, înceae să tn ciit— aoΐnîv- 1^ lial—1 ortodoxe (τp1tΐ- 223). De
eceτet îa 1^1.11 epistolă Uăâitui Vaslin c—i— ajutorul cpusn- ailoi, ce ti ie hotărârn îiaotr1ve in1t întrurâΐt în 1.^18, ci fυsτsτ ^-1^ ϋ-τπ ai lui 011—.
865. HTimogh—a est— cnl L'aie e aIopnt ie Nic-eee ăormni1IȚp Crτznin1 slceena. A sn γ^τη și —pist. 81 șl 244.
866. Rudă cu ăamiile î1p1raluin1 Contteiiln cel Maie, Ensτt1u dn ^^1—^1 ornai mei târziu scannui dn Coistșit1noaoi, ajungând cei mai înăocet cpl-ălor ei
prinșilor.
867. Ținui în anui 358.
868. în aiul 359.
869. Ținut în cnui 360.
870. Oraș în Aeienie Mică.
871. Pipă ei Romei, 352-366.
872. Ținut îs inul 366.
873. 0ars eu oOmiteau Civinitotsa Duhului Sfâ-t,
874. Aaolicinis coetestU 1nSsTn1Satșp firii umocs îe peisosee Domeului Hr1st0S1 susți-ând ș“ roșiu-ee sou putșrso Os judecatU o Lui o Oost î—TCititU
ds Logosul Civic.
875. Ci. EccL 12, 12.
876. Pr. 10, 19.
877. Episcop în A-sisCia.
878. marcș1 ds Anciri Ousese la î-c-pus marș susți-Utor ol Crezului ηί-η-, Cor p- urmă o cUout în rUtășIrsi .sabș11inU·
879. Poci— că și Uăântni Vasii— τ arτa aIetențio·t cici: an fi fosi destui eeσ1 cr fi ăost înștl- ί^η^ η^αΓ τp1scoa11 «1 mei importanți (n. Y ConrtonnTt
op.cit., Iii, p. 125).
880. Rind ni1Kn1t dn 1-1—11, τp1sropui Beisas s-c πη^τίαΐ mai întâi în 11^11 ΑΓΡΙΙ—, apoi în 1^111111—1 Oxîriseos dn pn maiurîiT Niiuiuî- Ufâitυ1
Vasii— îi leiiil— aIîn απ^ΐΚ —pittoll rnv1ite dn înruIejerτ- O sn vedea șl —pisi. 267.
însuși S-au 01 schimbat îc trup ori cU c-er Ti iuit pnin intermediul Măriși trup din țUrâni iul
ASem, cl Ol însuși, cu î-titaga Lui num-ioș1rȘ1 S-en Oi snClmiiS
EPISTOLE 389 șp sU devinU tot duh.
II
Aciastă lisurdititș s foirte ușor ds combătut. Dor OUi-dnă blasfemie s evidentă prin sa
însăși, -rid nă pentru nsl ne se tem, Oe Domnul e ds ejuns o singură observații.
DenU Dumnezeu „S-a tr1-sfonmat”1 înstamnU nă S-n șl s-CimPot. însă oșe nevi să Oue
dipartș Oe învUțUturi șl nugștarșa nonstuă ! Doer Domnul însuși a spus: „Ou sunt și nu Mă
snhimi”860·
în ai doiiși rând, cum au putut trens asupra noastrU roadele U-trupUr111 de—U trupul
—ostru n-o Oost unit nu dumnșzșirșa1 nire s-n iănut stăpână pe împărăția morții ? Cei șirs s-
n transformat .șl-a nl—ătult un trup el Lui propriu, odlcU ocest trup cirș a txlstot împreună
cu naSura divină șonOșnsată în el. Or, cum or Oi putut fu mărginită dumcșoșirș1 io mărimta
ucul tiuaști, dacU fUrto înțrtsgă a Fiului Ctl Ucui-Născut a Tost tra-sTormată ? Ou cted că ni
—i u— om numicte șl temător de Dum-șcșu nu poște suTșri ds o ostiei ds boelU. î-tru—ât
ml-a ajuns și mls Ia urechi zvonul că unii dl- —ei —ort trăiesc în preajma Dragostei Tale au
fost atinși de scenstU n-buclt, am socotit nă cu trebuit să mă mUrgInșsc doer la trimitșreș
unor sș1uSăr11 ci —U s-rUsoarea mse trebuie să —uprindă și un 1vșrtismșnt1 care să Oue
în sSare1 totodată, să o1dșască suTiitele unor oameni —ort se tem dt Dumnșciu·
Te tog, 0,-1, să faci în așa Tel ca acisti nătUcirl sU-și pilmensnă de la Bise- ricU
îndreptarea ior și să stol deparSe de comuniunea nu ireti—111 —“ηί, să știi, în icșsti privințe
-șpăsirea -imi—șștș lia-rtitei ds vorbind pe cane treiule s-o avim în ΗΓ^^.
EPISTOLA 263
CUtne esl din Apus
S—risU îe anul 377
I
Domnul Dumnezeul -ostrU1 în Cire -ăOUjduim1 să vă CUnăziască fueeă- ruia dintre vol
etâte hor spre împlifiria nUdejdll nare stă înointși voastră1 pt nât de mare tste .și bucurie cu
—ort ați umplut inimile noastrȘ1 stât prin s—rlso- rlfu pe canu ci ir-nțl trimis, cât și pric
prraiobțțif prnoțl, îmnrrocăaslo0florfΐ c—șlrf861, precoc și prin cocpălimiru- pn carn -ți -
rElal-o i-țE du noi, îclrfs- l-ții, cădf suntuți „îmbrEc-ți cu iil-sSlvlrua înSorEr1i”86a, după
coi ηυ-αυ d-i du știri cei aiintlți edlne-uri. Șl, într-adevăr, chiar decE rEcfie rămân aceluași,
toioși ne-- adus o oaoecioe oșueiou credința că avui muSicl desioΐcΐci· cine sunt în sifon, d-
cE Ii saar da prilejui, să nooceadă curând Ia vicSecanea Soem- rilor. Pucleu aceasla, vă
sniulEc îenEșl prin aceșii soii iubiți șl vă nugăc, decă Doicul vă vn îngădui, să purcedeți spor
coi și sE cu nrucul-țΐ sE nu vΐzΐlațΐ· puciro cE ceoculenua celor bolnavi esle uc- Sinirm cuie
cai cari porocdΐ863· Ien dacE Bonul Dummuzeu și înțeleptul Iconom -I vieții noesiru vn
năslra -deaa- lE bucurii prntro — află Sală, -iunci ΐΓΐΐίΐ,-οΐ-ηυ măcao în scris aiâie- mângâ-
ieri câtu credeți cE sunt ceces-ou celor înirislați, spor ucSrupl-recei—r striviți du Soreoi·
Pentru cE cuitu suni loviturțlm cine sa-o -Uăloi esono- Bΐsurΐdii și mirm ustm lâhnirea cu
nu-au iEsat-o. Și nădejdi de -rotor n-avem du nΐdă1erΐ din aii Ioc, decE DomnoI no cu va
trlciim vindecare prin νοΐ, cenr îi sonleți slujitori aSrvărați.
II
Pn du-o peolu· ceoboăzil- șl nerușinata rrezie a aoΐeniIor· cine s-n 00^ pe i-ță <e tropul
Bisericii, neosisiE în oElEcire- ui șl cu ce vnltit -Sit de cult, întrucât lipsa ui de piuielu e
canoscuit iolaoor-. îc schimb, cui îmbrăcați îc plule du oaiu și cens prezintă o îneuțișior
liniștită șl blâedE, dar înltoclou siâșir (UrE milă turma foi Hristos, întrucât provin din
oindorilu coasiru, ușor nrov—ică pierdere în inimile cei—r m-i sicpii; acușlie sunt
primujSioși șl gemu du ocolit.
Dic
390 ace-slE pricină, cerem să fie deți pe i-țE pric furmÎlale- VoastrE înaic- le- ioloooo
Blsnolcflor RăsEoiioioi, pecleu ca, ori să vlcE într-aSuvăr pe drumul cel drept alături du col,
fixâcdo-și ailludicra în ecest secs, ori, decE rEmâc îc ÎzoIane- lor, sE menținE noiai pentru ei
ecen sloicUcionu· iErE cn, prin como- cluce deschisă, sE pontă loinsmile oăiăcirea lor șl
celoe -poopi-țl de el. Nucule for loebaiu însE ținut micle, pentru ca șl voi sE știți cicr sunt cri
care ce fac luIbarEri șl sE se facă cacosculă șl Blsroiciloo voasloe vini lor față de coi. Chian
șl duclarațiilu coaslor no soci vUzole cu ochi buni <u colți ^Γΐ cr sus- pecleazE că, parease,
<fc riveițlatu prosoeală col am -vea — aliloSicu muschică iațE <e aceșlla· Vol îcsă, cu câi f
—cuiți cni Separle de ei, cu atât prezrclați îc iața iuițimilor mei cultă îecoeduor, ca sE cu mai
vooUesc și de iaplul că șl
ΙΙ-Ι lui Du1șτzeυ vl ajută sl purtațl griji de cnl aălați în suferințe. Daci ac-i-nși Ι^ΙΙ-ΓΙ
ie vestiți ini muiți d-odaiîț atunci e 1î1p-ee cl muițiiea ceior391ce au 1^1 aceste Ι^ΚΙ-ΓΙ vc
EPISTOLE
coștriCui firi opozițls ia ecceplarea de cllre toți a eceior eot1nâri·
III
'Unui diată- csi ccpe nu peovocnt in soi icee supKrere este Enslațiu de Se1aslnr 64ț din O-
meala Mici, ps vieruri ăoti ucenic ai iul Orie, pe când acesta strălucea în Alexandrin și
afirma lintfemiîie iul urât- împotriva P1uiui mnnîa-NKscui, rămânând șl după 1^1 întee cel
mai nuisalicl ad-resți, în schimb, când t-a r-îșiors în patnie, a dat f-r1ritu1nî episcop
Her1Ogeea de Cezer-ee865ț cnre-1 acuzat- de ee-zie, lirturisire de erτnpiK cr-dinț1·
Și eslăei, prlrindu-și hirotonia de la Herioghen, după mocnlnc acestuln s-a gnibit sl se
earopie dn Eus—tlu ai Coastaat1aopoiuiυ1866ț ccre primis— șl ei îavKi1luen lot ds in cc—
iași Ari-. îneep1rtâșdu-se apoi de acolo, din aan11lτ cauz—, șl revenind îs țap1ț s-n răzgândit
din sou și și-a ascuns cug-iaeea ieie- ginit1, afișând un soi de ortodoxie voeiatK. R-υșîad sl
ia un ^1™ episcopal (nu ss știe cui va fi reușil)ț a tersal îndată șaateiatizaree iul
„Oμooυσl.oς” în sinodul întrusil ia 01^11867. De ncolo venind în Sτieurier6rț ș scris, îm- pr-
unK cu cel dn aceeași pleeee cu —1, πτα ce știr loți. Pe de altă anrtTț ia sinodul din
Consianlișopoi861 ș consimțit ieelșl ia propunerii— -eel1r11cr. Astfel, fiind proclamat ce
depus din episcopal dia pricina ceterisiril iui aaleriopr- dis Meiîl1aa870ț s-a gândit le o citi
soințiτ de rev-nireț folosind arîi-jυi vizitei pe ccre e făcut-o le voi. Car— ϋηΐ csis propυs- iul
ds către preasfiniitui episcop L11-riu871 șl la ce anuie n consimțit el nu știm. Știr doar cl e
adus cu ei o epistolă de restabilii- a lui îs srnunț ps cane căitând-o în tîaoeui din Τ1ιηη872,
șî-a r-pniiit sceunυi· Așa se fece cl -1 pelsoneșle ncui credințe aceea pe iaze cărTia p fost
primit, luptă îipreuiK cu cel cs anet-lizenzi formυia
cicșșană și susține nu .“11—, ce protș—tor ριίο—ίροί, șrizii pnșvm1tomahiior873·
întrucât
392 de ecolo și-n luat ei puterea de o nșdrșpsăți Bisericile șl folosește îc-
șrșdlcSarșa nire 1 s-a Sat de vol penSnu nulnanși multora, tot dt acolo trebuie să
vină șl îcnriptanși șl să șχpșdișoș s—risori către Blsenini în IdgăturU cu formule prlc
nane o Tost primit, precum .și cu subiiniirii faptului nă anelule ns șl-o s—Cimiat
oplclils 1 ss anuișazU Carul nare 1 s-n det de cUtri episcopii de stucei.
IV
Al Solise după sl s Apoi1car1i 7e1 —arș ptovoa—ă supărări ds meri proporții
8
B1sșr1ciU· Cu ușurințe pe caut o pre la seris șl cu dșstoicl—ia de a se exprima rșpșdi îc

orice domșn1U1 o umplut lumea nu scrierile ηΐ—, nivrând să aseuiti de sfatui înțeleptului
care zl—e să ss Tirtoscă omul de scrierea multor cUrsi8751 ș“—u ucOe t vorba ds mulțime,
șl greșeli pot fl mults. Căci num an fu nu putință —a arin cuvinte multe să fui scutit de p“—
ătu1ri876 ? Cile serist dt el în legătură cu teologia nu sunt construite eu dovezi din S-natură,
ei untș- mtlate pe argumente omșfșsti· Căci șl scrierile privitoarș la Unvișrș sunt aieă- tulte
nu numii după metoda miti—ă (sou păgânșască1 ηΛη.), ni îndșoeib1 după —se IuneU-U,
pecttu că îc ea se spune —U ne vom îctoar—ș ierășl Ie slujirei Legii .și ns vom tăiș UauUșl
împrejur șl vom ține sâmbăta, cs vom îndșpUrti de anumite mâ—nUnuni și vom oduce
jerSOt iui Dumnezeu și ct vom încCina în templul din Ierusalim șl, în 1—0—111, Sic -riștlcl
ne vom Tact ior iudși· Or, ne posti fu moi de râs decât astOsi ds iu—ruri și mol strUlc de
învățături șvinThș- il—ă ? Șl în legătură cu înSrupinși Fiuiu11 învățături iul o provo—it o
tuiiurirș stât de mire întri ΟπΙί, încât puțini din eei care le-eu iteunos—ut mai țin vș- chta
rânOuliiă a —rșdințși1 pe când csl mol mulți, dâcdu-și seama de icov1S1i1 au eăzut în
monia unor nșsTâuî1ti coctrovșrsș șl îc interpretUrl șc1Tir1tș șl compromițătoare.
V
Cât Ο^ρη— Piuiic^ , menită șl ti —âteva reproșuri mal eles în legătură cu Cirotocirși iul,
7
iu—ru pe —sus-i știți și voi. în ouine η^, .și pe mine mă supără Teptul —U încilnU spre
învUșăturilș iul m1r—ș18781 întru—ât îl primește în —omu- niunȘ1 OUrU -00.101, ps
aderenții lui. Căci știți, prșieinstisi 01111, că învățătura iul Mercel e un fel de 1^111— a
întregii noatCrT nădejdi, penlău ci nici pe Fiul su-L prlm-ște ce cvând iposlat propriu, cl
susține cl El S-a arllac docr pentru .ηπΐ timp îs Iυ1eț urmând sl Se reîntoșeci din nou la Cel
din Cane a ieșit, șl nici ps Mâsg—ietonul nu-L primește ce existând în chip tp-cîa1· De ac-
ea, nimeni s-nr gneșl proclamând această erezie cu totui tt-lisi de rrȚșCîș1sm, șumîne-o us
fei de iudaisr .111^1. De ăcssa sti-ulm ce șl protiema eceattn s-o lucțl în grija voastr1· Șl o
vsți pr—Iun dncă nu vl va fi găTu sl scrieți la Coate Bîsτrîσî1e R1s1nîiυ1υî despre cei can—
tulbură în tocte felurii— învățătura nonstn1879- Daci ei se von îndrepți, îl vom piPil îs
coiușiuse, dacă însă vor persista cu convissere în inovațiile lor, ăCuaci se voi îndepărte de el.
Cl CreCυ1a ca soi sl pr-cîzim Iucrυri1e șcettea împreυș1 cu înțelepciunea Vonstri întn-ua
sinod generel e ceva dn cp-e soi îsșin— ne dăm 8—111. Dne pentru cl timpul su îngădui—,
înr amâșnnea lor e păiiejdlonsi, cm fost nevolți sl trîiîtei pe ίηι^, dandu-le informații ornie șl
e-sarτ elte proCleme pe care cm uilnt sl I— expunem în spltloia 1^1.11 și ps cane sl Ie aυn1
îs nciîune Evlavia Vonslnă, ca sl dotândim ajutorul cenui peșlnu Bisericile lui Dumnezeu.
EPISTOLA 264
”itn— Bensas, τpîsrop ds Edesa, aflat îs surghiun
^-■1.1 în inul 377
Lui Bersat, eaîtcopυ1ui cu adevărat prealutit de Duinezeu și vr-dilc d- tot resp-ctul șl dn
loati ttima, Vasiie îi aduce salui îsinu Domnul. îșieurat adevKraiυi meu frnte Domninos vine
ie Cυvioșie Te, foIosstc bucuros prilejui ecesta de a-Țî scnie șl dn a Te seluia șl prin —1.
Rog pe Buml Dumnezeu sl mă țină îsci în viață, pentnυ ce sl ml învrednic-sc sl Te văd și
personei și sl mă tucur de dneυri1e cu cane ai fost înzestrcL îți
EPISTOLE 393cer docr sl Te rogi sl nu cnd
pradl pentru totdeaunp dușmanilor crucii lui Hristos șl sl păzesc Bis—ricile Saie până când
vor v—ηί vremuri de pace, pac- pe cere ^ηη. Dr-ptul Judn- citon știe când se-o va da, dar
suat—r siguri cl ea va veni șl su ne va ral aî- rlsî niciodată. Der așc cur e râșdυit iυdeiior, p-
ștrυ păcetele lor, o peeena- sl de șnpt-zeci de săptămâni ds αιί, poate cl Atotputernicul, după
ce nn vn fi dnt șl pe noi vrăjmașului pentru o vr-me oarecare, va rândυî o zi când ne va
rechemi și ne vc issiabili pacea de ηΐΙϋηΙ1880, desisur darî - șil-vom când ? - epostnzie nu vc
ăi aproape și aici eveaimeatele de ncui nu von fl semnul venirii lui Ο^ΙΓΙ.Ι. Dnci-1 ^1, roagl-
Te ce Duisezsul builtițîî sl clusse de la noi orirτ supărcie, sl se păzească șl sl ne ajut- să
irecem fă-i pas greșii prin acrste sopUrărf. Pe toți cei cine stao îcvorScΐSΐl să fie îiprrunt cu
Evlavia Ta, îi te1ol prim Τΐπυ, SU fii sănătos șl să Te bucuri întru Domnul; ooagă-Te prn-
tro cfcu, iar prim hanoi SiâcIoluÎ sE fii păzit îc îolosul Biteoiciΐ Iui Doccezru·
EPISTOLA 265
Călru Evioghios, Alexandru și Λdelfodoelΐoc,
upiss—pi ngiplrni surghiuniți
I
Detsoprrΐc cE porleoea dr grijă cu ceru cocduce Bunul Dumcezru Bisericile Seim esle
mane îc toetr poivințele. Λtlful, evrnimenirle cine pin coplr- șile cu iristrți șl ceoe· la pric-
νιά^υ, nu sunt urmanra nici unui plan ascuns, suci rânSuitr spre ioiosui ^ΐ-ο mai muIți· în
înțe1rpsiuce- lui Duccezeu șl îc neîcțrIrteIe joSucEțl air Sorptății Seie, Căsΐ· ială că Doicul a
făcut să apaoă iobioe- voesloE din ținulurllu Egiptului, s-o iducE îc inima PaIrsiicrÎ șl, după
piiSa vechiului ^—υΐ, s-o sl-lorcicrască acolo, El Caer ηυ-ι scos din robia țării Asieiui, cn să
stingă acolo iSoIaloi- prin sosiora sfinților.
Am înțrlrs că și astăzi su cal prlorc faplr asemănăloaoe și cE și voi în- tΐvă vE —eiați în
ecrrași tiluație, decă cr cindim că· chrmicSu-vă la α^ι^Ε luplE prniou soe<1nță, Domnul v-a
deschis, prim surghiun, sleSionuI feolcÎirloo alergări șl a dEruit pr cariooiÎ 5ΟΙΕΟΪΟ11
voisloe cuoejoase ca pilde iumicoesr, cior-i duc tpoe ιânluire 564t. Cu ajutorai lui Ό-ιπ^ιο, em
aflat cât de doeapiă rslr coedința voastră, după cuc ac auzit șl dr jerlielnicia voeslnă feță de
nemți, și cU, după cuc ei s-a spus, eu dați oltEnii, sosol1ndu-lr crîcseinale, iapirle caoe suci
dr ioios tuturor șl cei afrs lâmtoirii, ci vă legați cai ales dr tot cure ce poetr ajuta I- zidiree
Bisericilor. Drrpt -ceea, m-ac cai gindil că ee fi binu sE că -lipesc și eu la ceala voastrE
cinun-iE și să cE unusc polc scris cu Evlavia Voesiră· De adeea, am trimis pr prreiubÎlul
mostra diacon Elpidios să vă aducă acesle nânduri și să foați cacoștimțE prim ml însuși (cEci
r în st—or <r -ș- crva) <e tot cu a pulul scăpa insirucțiucilon cuprinse îc scolso-ora mra.
II
Cera α c-a îcsun-jel cui cai cult în Sooicța <r a mă aci cu voi r ^υ— cr ac iezit
snucâcduasr desper râsca Cuvioșiiloe Voeslnr prnlru cnrdicța Seeaptă: nici ierelr număr dr
scriro1· π^ί violeiaira sofismulon c-au pulul zgudai tărie inimii voastnȘ1 —1 ați rș—unos—
ut pe —ei cant fac înnoiri împotriva dogmilor apostolice și c-ațl acciatat să păstrați tUcșrșa îc
legătură nu păgubii, pe csne sceștUa ie fon. într-odivăn1 marș întristare am aflat la toți —si
ne șl-au legat viața de pacea Domnului șl pe nare nu-l iasă liniștiți îcnoirilș de tot Tdlui scor-
nite de Apoilninii de Liodi—șși882, AeesS om ml-o fUcut cu atât mal multă supUnare cu
nât se pUrea le înciput n-er fl ds-el noștri, A suTenl eive din pautșa unui dușmoc Ο-Ιοη^ —
564 1. Eginie1 - iost laiSiienm a p-lrie SrosiUiiă - leplelao puctoe creSință· Ași cilii înSeassUi îc Istoria bisericească a lui Eusebiu de Ceș.1oe1e (cărțili
VI-VII), endu suci ceclia- eiți colți meoiiri (f-pi peciru dir1 s-e păsteat loiSiții de a Ii se îccredicla coișiicilttn st decă ce ei -cmsE Si. lmnErlă.t1ci1, cî. υμ^. 93), dar
uedr a înflorii și eriecismei. Dic υμ^οΐ— de fmțE ουί^υ că nrigσ1ce coniinei și —cec ce neiene.
Cler dacU durerea este ptste măsură de τη-ο, e îctr-un Tel tolerabilă pentru cei cete euTștă1
după394 cum ϋ.— s—rls: „de m-er fi o—UrâtSFÂNTUL vrăjmașul, sș TU răbdat’^3, dan să unduri
VASILE CEL MARE
păgubirșa din aortei unui om nare împărtășește sșntimșnSșiș taie și caid e aaropiatul tău, iasă
neve Tonte greu de îndunat șl —irs nu-ți aduct cicl o mângâiștșe84· Omui pe eirș crezusem
că-1 om tovenăș ds erme în aaărinșa adșvănuIui1 am descoperit eU în multe puncte iuptU
împotriva eelor care vor să se mântuiaseă1 îneșr—ând să distrugă mintea lor șl s-o smulgă
din rș—Situd1nșa învățăturilor. Ce îndrăzneală Oiiriictș n-a enUtat ei îc faptele ps —ire le-n
săvârșit ? Ce nebucU șl aventuroasă idee tinerească n-s exprimat ei în —uvântăriiș lui ? Oare
n-au suferit Soite BlstrU-lie dezbinUri lăuntrict, mei elts ds nâ—d ei șl-a trimis oemecl în
ctle —ondusi de ortodo—și ca să is sTâșie și ce sU ie etară, împotriva orl-Urul 01—,.,
nomunitășl proprii ?885. Minea tolnă a evlevltl cu-i un suiișcS dt râs eând vezi epUsnoal
pi1mbându-ei pretutInOșni fără popor șl OUrU preoți, du—ând ρϋ., tot un nume găunos,
nate cu Tac nimi— pșntnu ptOTresui Evanghellsl mântuirii ? Cuvântările iui Aprllciile Ο^ρη
— Dumnșzșu nu sunt oire plins ds învățături nșlș- Tluits dic pricina ve-hUl impietăți a
nșbucului Sei-Ilss, pe —ire a—ista ie-o reînnoiS pnin trititș ? Dn—U îctr-idivUr neea ne
vestis— pretuSindici lo—ultotUi Siiastș1886 --o Tost fairicot de dușmonii iul Aprllciile și
Oa—U șeesSte sunt îCtr-adșvUn dș-ali iul, atuccl nu mal ixistă implstati pt care s“ c-o fi
1june atunci eând saucea nă oeiioși iu—nu este sU-I spui Tată șl Fiu sau Fiu șl Tată, prș—
um șl olt, Tormule întunșeatș de imp1ștatș8871 le nene ni—i mă—ar nu am vnut sU plecăm
urecCșa1 ct rugăm sU n-avem cl—i o părSășl, cu esî nire ou grăit asemenee vora—.
882. Despre Apoiinpnis ss vorbești îe muits salsSols sie Sfântului Vosile (225,244,263 —
tș.). AU-l nu ss uorisρtș dssprs srșo1i1ș iui1 șl ss vorbește moi mult dintr-uc pu-ct ds ϋΟ-η-
per- sseol: Aaolinonis s aΓȘosntPt ee uc trădător ol -1—0101—1, susținâ-C un fsl ds
iudoism r-înnoiL
883. P.v 53, 12.
884. AșaSin, Sfântul Vosilș ^11- pcșstor trsi spiseoal eTipteni nu eumsi dic dorl-Șe ds n-l
prșpmUiȘ șl încuraje psntru suf-rl-Șelș și sxilul pe cine le roidă, și .șl așntuu s-l lămuri
osuare Ois- șuțiilot doTmptIcș ols vremii, î-ders-ai larlinsnismul șl ansumosomohismu1· Lo
ue moment dot, csi trsi spiscoai -τψ.--1 ou co-dpm-ot smestecul ipusșoc în probl-mo ^^^—1
i-tloCiș-s (șizul Piullc), Oopt —ore 1-e Pușurot ps STâ-tul Vaslis (șsrs xusȘ1nsp șu tonSU
sUrlo ps SOV-tul mș1șt1s ce slegutul îndrșptUȘjt le scpunul ActioClsi), șens de ocșșo le
ofsră șslor tnsl spiscopi intSΓcomun1u-șp·
885. Afiră 0- scaunul saiscopol ds ΕροΟΙ-η, Aaolinpris moi stUaâesi eâtsvo comunisăși ee
A-tlohip (sub Vitolie), alto îc Bsirut și probaiil î-că uni sou două în elts locuri.
886. AnicU pCșrs-țll iul OusSoSiu Se SePiste.
887. într-odsvUn1 oaoli-onismul plsoeU îetn-un fsl Sie ociUtri-ltonIsmul modolist ol lui
Sobs1irs·
Onn— su Opoilnarle — cei cnrs a răvășit cu ^^1 învățituia despeT întnu- păr— ? N-c
trezii ei în ceî rai muițl îsdoiaic nsupra lisluiii riscumpiritoere a Domnului nostnu, în υr1a
mtrebiriior tuliuri șl întunecoate pe ηΓ— le-n pus în ieg1tυr1 cu îd-ee despre întrupare ? Ca
sl nduai și sl explici toate aceste rătăciri șl rnl cies ce sl ie coibați, ar treiui luii tirp șl mnite
vorbe. Cins a șters și a făcut să dispari pasajul care cuprind— făgăduințele, cum vedem în
miturile ălel ieiel aie acestui or ? F-r1r1ia nădejde a ceior cn au trăit după Evanghelia lui
Hnlstos ei s-a îacuietat s-o eτscriτ cu atâtn sănicie șl paliditate, încât ne se schimil în simple
povești eie unor taie șl în scorneli τvre1τșt1. întorcându-se la te-cut, ei f1gîdn1ește reclădirea
templului iudeic, resp-ctarea cuiiuiui 1ozaîr, un simulncru de arei-r-u ca în vechime, după
adevăratul an- hiereυț <Hnîstos>, j-rtfe p-ntru pîrate după „Mleiui” iul Dumnezeu, Cine ri-
dici a1ratui ium11888ț toiTzuri partiale după unicul iotez, cenuși de junlaci pentru tliopirse
Bisericii, cere, după credințe în Hrittos, n-are nici piti, aici ztârcituri
EPISTOLE 395 șl nici eltceve de ηη.ΐ
fe1889; apoi cuilțirl ds 1τprKț după nepiti- mîree dobândită prin înviere; o oărnadi de gelozie
ecur când bărbații su-șl mni iau nici femei șl aici femeile au-și rei iau tinicți, pâini ale pussrii
îna- 111—, după „pâinea caie s-a pogorât din ^1”, candele aprlnte, după Cei cnrs e „Lumini
cec adev1retî”r90·
Peste tot, daci L-gen poruncilor iul Moiss e de 1™ dstăiințati prin dogme, e limpede că
dogmele Iui Hristos vor fi aauiate aria poruncile legii mozaice. Rușinea și a-duierirea ri-au
acoperit fațe, o apăsătoare tua1enre a pus stăpânire pe inima 1—1. Ds ăce—a vă nugii, ca pe
alșt— doctori învlțați, care știu sl —duce prin vlrtut— pe cel care ss îrpotriv—sc, sl vl siliți
sl-i readuceți pe ac-st oi la discipline Bîsericiiț să-i convingeți sl sn inse de palavr-i- de care a
dat dovadă în scăl—rile tcle (căci ei a coșăirmat sputa din Proverbe cl „mulțîmep cuvintelor
nu scutește ds pîr1tn1re”891), pυaeiî-î în feți cu convingere dosm-le dreptei credinț-, ca
reîadreptnree sa sl fie evidentă, fraților, dnn șl căință iui sl fis ruaoscut1·
III
Ss cnvișTț totodată, sl se amintească Evlaviei Voastre și de ucenicii iul Mercel, p-stru cn
sl au iuați, în i-găturl cu el, vreo hotărâre nesocotită șl ușuratici. întrucât acett oi a ieșit din
Biterici din pricina ușor dogme neie- giuite812, treiui— ce, odăii cs vor ăi osândit 1^1
învățături greșită, edersațil
888. In, 1, 29.
889. Ef. 5, 27.
890. In. 6, 51. Cum e pntnί vesti Apoiiiarie o is—ieiec iev—aii— ia iudciti - leii ηΫΐ Τ—
de exaiireS în STC. ai iV-Iea d. Hr.

891. Pr. 10, 19.
892. în —piti. 69, Ufâniυi Vasii— eeriara cl învîiitnr1iτ gieșilT eie iui MercTl sunt toi atât
dn roieeiiet1iτ ce șl ai— iui Orln.

lui st fie —ΐι^ί în comonΐune· prniro cn cri smne se vor fi unit cu coi prin mijlociru- voaslot
să fie priiițl apoi de toți ioațil· Căci cu cică a iost so- ptrerun muIlora când au -uzii că·
venind la Preacinstitele Voastre fețr, ΐ-—0ί pricit iUcându-i părteși I- cocuciunra Blsnelcii.
Or, nr trebui să știți că prin h-roi iui Domnuzro voi cu sunteți singuri în β^Επί șl cE aveți
culți de partea voasină: aceșlÎa sunt cei cane apără ortodoxie CE0ΐcți1oo cenr -o statornicit le
Nicrrn învățătura cra άπα^Ε. Și ar mai fi SrrUuit sE știți șl acre- că toți cnl din Λnus soci de -
coo< cu voi șl cu ^1, căci ac primit „locui” sau volumul îc ^ου e consumcaiă credința for, îl
păstrăm Ia noi și Ir urcăm învEțătoe-· Ar trebui Ser ca toți cri cens sunt în coiomfonn cu soi
st fie Seplin Iinitlițf· prc- tro ca hoiăoâoÎle luatu să fiu mai bice cinaniaie prin aprob-nee
celoo m-i cuiți și ca pacea să cu fie tulburată <e unele bănuimli oele. Șl an ii Uine să ce vadă
consuIlâcSo-ne cu seriozilale șl blândețe în legătură cu pooblecrie cere inlu- orsuazE loaiu
Bisericile lucii, Căci du leudE cu e cei cens - font îc pripă o 5Ο- itoirm oerec-re, ci cei cine -
rânduit fiecare lucru puntea cn să rămână slaloo- cic șl -le cErui inircții se vă< cu llmpof a fi
ceir mal firești prciou cine vrea să Ir ceosrleze; un —^(υΐ dr oc r mai plUcul lui Dumcezeo și
oameeÎloo, pecloa că „nânSuirtle voobrlr sale cu judecală”893.
Σ-ΐΕ, pe câi ce-a îngăduit cocvensalie epislo1aoă· părerile pe care Ie iacem cunotcule
Eviaviri Voasire· Să dra Doinei să ne puirm bucura de o întâicior protoce1U ! Asum, după cr
voc îl rânduit loair prctru împăcarea Bisericilor, vom polci îipoeont cu voi și răsplata
pregătilă dr Doeptui JuSrcăloo pecie- iconomil cei credincioși și înțelupți. în -șleplaou,
binevoiți șl nr țeimituți șl cooU cocdițÎilr cu cinu ați poimil pe ocrnicii Iui M-ocrI89‘^. Căci,
să știți Μη,, chiar Sică, îc cura cr vă poΐvrșle· -veți garanții deplΐne· cu lorbuir să vE
îfsEocați tΐcgur1 cu o poobleiE etât <e îcsecnelU, ci loeUuie ca șl cui din Apos șl <1c
Răsăril·
396 care saci în comaniuce cu noi, să cocsiclă și ri la relnlegn-rea ecesloo oamecÎ.
EPISTOLA 266
CEiou Pnlro, unisd—pul Λ1uămm<riuΐ
Scrisă în -cei 377
I
Ban șl cuviieclos 1usou el fEcul ceoigc<Ut|E ca pr un frate <u5oscicesc· lumicel dr
Domnul pointo-o <oigotlr •άυνΕοιίΕ, prciou că cu-Țf -duc la cu- eoșllclă toetr ciir le fac
e1ci· ceri șl mici· Căci Țiu Ți se cadr să Te icieresrzi <r preosupăoi1e noaslre· iar couă ni sr
covice ^-Τί mai spueem și eoi ocrir
893, Ps. 111,5.
894, Dacă declioU soleic că pUoăsrsc nălUcirile lei Ι^ιο^ΐ și că ^Μ^Ε —olaSaxii, ecenidii
lui M-ocsi de Accioi pol fi orpniiiți în comeciecie Bis1oisii, Uiceîcțelis ά^Έ perziclă Ceeinlii
Suplici.
din nt-izurile noastri· Să știi îcsU, prșac1netitu1 șl prșaiuiitul costuu Οηρ.—, —“ desele
apăsări și nhlsr putșncicșiș zdnuncicătunU cine zguduie Bieșrici1ș nt silesc să cu Oum dșio
— străini de ceie ce st întâmplă. După cum la cti cs iu- crșazU îc f1șrăn111 urșcCIlș Ii st
oiișculșsc cu zgomotul iziituniior dese aie -ίο-ηη-Ιοη, tot așa, piUn rspesenea OtosU a știrilor
proostȘ1 nt-am obișnuit șl col să ne oșt-asUm, nu inima p1șgăt1t“1 mai muit ia tulburări și
lo iovituii Oin piUcica evecimenStlon nșoștșptatș·
Prin u1ma1Ș1 uneltirlli nesfânșlte oie oiUșn1ioi împotrivi Bisșni—i11 eu toatt —U sunt
^1.—, mori șl nunos—uSt în întreiTi iume, totuși sunt de suportat, întnueât provic de le
dușmanii șl vrăjmașii dșciiiați ai învățăturii ctlti ode- v“natș· De el am sjuns aaioaaș să ne
mitUm —âcd nu săvârșes— Topte eu nare ce-em obișnuit, nu când se încumetă să pună la
caie vreun atac mai serios împotriva OrepSei cu—ș1ni—ii· în seCimb, ne întristșazU —
umpllt șl nt tulbură —ele săvârșite de cel de s—eeașl simțirt și dt anetoși credință nu 001895.
„nn nlnl οη-ΐ-η, șu toate nă .sunt șl șiș numeroass șl ajung la unechlit noast1Ș1 nu ne fie sU
nt plșndtm cumpătul. Dt Ο-Ο, nici nu nt nuSitmutăm Oe ultimele dezordini înișgistiatș și nl—
i n-am moi dșianjat uiș—hilș voastut prea .11—, pentru nă, pe St o ροη.—, ștism c“ falmi
Otspis csis întâmplatt ete Oinesc s“ SucU lo actiași 1șzuitat1 lor pt Oe ΟΚΟ, pentru nă ne-am
eștepSat ca aițil s“ Olt vestitorii seeion itit. Și, în sTâ1îiS, pșntiu că n-em -1-™. că tstt logic
să vă indignați șl vol din pricina unot aeșmșnșa fapts, care sigur v-at fi adus supărare pt
motiv că It-om Ou nșTiciS.
Celor care au săvârșit sceste TopSt, ie-am sctis celt cuvșn1SȘ1 iugându-1 ee, întrucât
ftoțll de ocolo au ajuns la o ctîcS-leatie οοι-ίοη-, totuși să nu se în- st1ăicșcș ds dragoste, ion
î-OitpSsrte s-o oștipte St le cei care sunt în start s“ vindșcș în duC biseil-es— g1șșș111ș· Șl î
—trucâs Tu al făcuS ocest luciu cu 1—țtn- ție Pună șl cinstită, Tt-om iUuOat șl am mulțumit
iui Dumnșzșu pșntnu Taptul nă în Tl—e s-au mal păstrot urme din vșchșa Pună tânduială șl
Bisșiico nu și-o pierdut vigoiișa în vtemea prigoanei pilc este a tuș-ut. Untt-odșvă11 deodată
nu —oi n-au Tost piiTonite și ίΐ-οοη-Ι-. Ou însumi odșsșoil om fost IncomoOat Oe —el din
ΟΡΙΙΟΙ, Ori n-em reușit niclodasă să ie 1ăspund1 at—tru —U om eșttp- taS Cotătâtllt
voast1Ș· Acum, dscă Domnul va da șl ti vot vreo să vU oscu1tȘ1 n“dUjdu1șsc să adu— din
—ou poporul ia Bistnlcă. Și etuncl nu noi vom fi înu1nu1S1 nă am tișeut ia ucenicii iul Mo1
—ș11 ni, nimaotrlvă, tocmii oneștii vor tedive—l membri ei trupului Blsttlcii iul
H1istos8961 încât învinulișa urâtă core căzust isupra lor, dl— pricina ș1șziși1 să dlspată
odată nu primirea lor în rV—Ounllt noastiș .și sU cu mal Oum 1Uîinaț1 -U —oi l-om fl
înSemnot la rtls.
895. Cu un tont deosebit. SOV-tul Vosils caută să țușzeoseU șl îe sufletul pcșetu1 urmaș
ol meuslui
EPISTOLE
Atenasi- moi mult PcSivism OoȘU de itiSuSi-șe de 397om —UlCieel (Ci. Apoc. 3,
15) ol multora 01- -00.^,011-1.
896. Aiși fpșs iluzie lo Ο0-Γ--|11 lui mpΓșs1 de A-eiui, vechi apărător ol Crezului -ί-ο-,
don șens opri .s-s OoveOiS suetie îe lșgUtutU cu î-vUțătuno se Sespus peisosee Mâ-
tu1So1u1u1· Totuși, od-atul „icocom1s1”1 Sfâ-tul Vasile aropu-șp ce οΟ—ρΐΙί lui mone'ș1
să Ole primiți îe eo- mu-iu-sp Bisericii doș“ revle lo 01.000x1-.
II
M-c sυp1nat șl făitel— Doroi—i, întnυcât - după cum ml-ci scris - n-a discutat cu Exc—l
—sța Te cu duh de dragost— șl dn blândețe. Ml gândesc cl șl ϋ—.ΐ iucnu sn datorează gi—
utiții cdus— de vreiuril— actuale, p—șțpu cl sn aneȚ cl, dis pricina picelelor mele, au ral r
—uș—sc eproape nimic, înlnuc—t până șl cei rei importanți din frcțli noștri au se dovedesc e
fi distinși și potriviți ^—11111 ior, pentru că su ίmaiînτsσ tonte după donlaț—i— noastnτ-
Ce sl revin la Donotei, el mi-e istorisii discuțiile avui— cu PrTacînstIta Te ίρ$, îs fațe
prTevȚșeratî- lulul episcop εριι.^, și m-c întristat înfoăișția lui cl preeîutîtorii dn Hristos
frații și colegii noștri dn preoție, M-letie și Eusetiu, au fost numlncțl în n—nd cu 11^—
111897. și dacă ni1îσ altc-va n-an confirma ortodoxia ci—disț—i ion, totuși, pτatrυ oricine
judecă limpede, însăși pornirne șei—nilor împotriva ion constituie o puternici dovedi d—spr
— dreapia lor cugeterτ- De ăcs—a șl Evlavie Te —ști dator sl r—iei cu ni σo1uaîunτa dn
suferință p—ninu Hristds- îs orice cez, sl fii convins, Tu cu ăd—vlrct prτecinstitț cl nu —
xisti propunTre ortodoxă cere să nu fi fost proclemati cu toctl îndrăzneala dn acești Cinicți șl
sl su fi avut ce martor pe Duma—z—u șl esσn1tKton pn mine ίnsu1î· în ce—c ce mă pri-
vește p— lin— pτrsoșaiț ηί^ răcan ua singur csas a-nș fi ari1ît sl întru în ie- gKiuel cu ni daci
aș fi eflet cl ni șchioapiti în protiTi— dn credînț1·
Dcn, daci vei Lisi de cuviința, sl Ilslm ia o parte cele trecute șl sl pun—r un îic—put
pașnic a-niru csis v1iioșeτ· Cici toți avem η—voie unii dn alții în 1-g1tnriiτ pe ccr— 1-
ținem cu meiCrIi comunităților șoastăT, mei ci—s ecum când Bisericii— Răsăritului prlv-sc
spr— aoiț lan uaitetea dn credinți ώηΐητ noi va fl priviși cn auact de pornii— spre sprijlnir—
șl îatKrire· Dan dacă ar ligi dn seail ci ești tlnuitor feți de eiții, mâinii— ior an pneaiiza șl ar
siatinoTi, îsc—l n-er puiea sl I— îadrτai- îrpoirlvc dnș1Piîior credînțτi-
EPISTOLA 267
Către ȚaîsσoauI Baiscs ci Ed-STl, eflci în sυnτh1υș
Scrisă îs cnui 377 .Μ 378
Din priclaa dragostei pe care o port Cuvloșiei Tai— rl gândeam sl via sl Tn caut, sl Te
strâng cu drag în brațe șl sl ndnc slavi Domnului, Cni— S-c prealKrit întru Tins șl Cin— a
făcut vestită cinstite Te titrâneț— în ochii tuturor c—ior cn se i—m de El. întrucât sliticiunsn
Crupului ri suplii curpiit din pricina loill șl p—ntnu cl mal sunt însărcinat sl duc și grijii— de
η—spus eie
897. „Potrivit siusclor SIaoIului Vn1ile) tocmoi pe Μο^^ Te And-Oia l-ah Pi acuăat
Damaă .sns dn ριϊηι1..ι. Nu aerȚ protabil - deci pesin tot 1^1.11 ecnz1 τ foidati - ce
ișțpiisiLeaiul PIeiτa1trop sl fi eerienpi ci MeiTii— ce fi ăost «pr—c, ortodox. Câi eτtprτ
Ensebiu, ηη— ϋ.-.τ —xi- lai de mei milT ori de crinii, ecnze ηη^α lui sn-i sid loTică și η^ί
de crezul”. Așa se τxarimK Y. Conrioniet (op. cit., III, aa- 135-136). Coi1nz1e lui e cl mei
probetii cn fi featn1 că acuze pent1 celor doi Părinți via— dn le P—tnu el Alexandrini, ^—
11 Vasii— îi c—i— sl sn uiTatcl cu τΐ în diaTOtl—.
898. Bisericilor, ί—^ pecioo cine cu pol să merg unSe voiesc și sE mă întâlnesc cu
cinu 398
Soousc, cE eoIoausc de aceaslă scoisoinu cn să-ci cei SomoIesc nmotb- Sirui în cens
cE -fiu, du a mE boduom <u îns-șirile cu cine ai iost Sănoft șl ca sE cer ceînloedol- Tn
nvinvie sE-șl împouocezu r-cEcl-ciie prciou ifcu șl puc- iru Biserică, încât Domnul sE ce
ajuie sE lorcec fănE gonșelf zilele sau ceasurile SrucețÎUÎ cine ηυ-α cei oămes s-o iacei·
Să Sea Doicul sE vedum șl împăcine- Blsmoicfior Lui, să —uzii șl despre soerla a1iora·
c-ițțooghțsls—ol șl tovarăși dr IonlE838· —ș- duc cer șl eu în oogEciuci, ian despou
Tins însoți ^1— cn ηοι^υ și zl ponoionIe supusn ascoilEofi T-fe se slotSuiusc sE
dobândească du Ia OommuI dreptății!
SE știi că decă n-nm scris maț des, nici măcir atât de des cât ar fi tombuli, loluși am scris
Covl-șlei T-ln. ^-—1, că ioeții cărooa iu-n iosi ^ουά^ΐ—, sno- viciuI poștmi cu vor if reținut
șl s-lotErilm mnIn899. Den acom· dupE ce -c ailal pn câțiva Sinion ai mul ^ηυ trec spre
Tine, că goăbrsc săaȚΐ telifs acn-slE npis- lolă· Tolod-lă, îți mai toicii șl ciștu Sinuri· pe cern
Tn rugăm sE Ie primești iără I-udE din panin- simomciui ιυΐ,, ceoânSu-Ți doar sE mE
Uinucovâcluzi după plida paloiiohoIoi Isaac3ââ· I—· d—cE din pricim- ocop-ΐΐΐΐοο șl m
cncomEraieloo griji în dmoraci no- cuîonSal dugeloI· nm irrcol cu vndnor- oceiu daloofÎ du
bucă duvΐicță, sE nu mE judeci șl nici să Te suprof, ci să răcii ceuSlncios desăvârșirii Tmie,
penioo cm sE mE pol buduoa de derurilr T-fe atât eu, cât și cniI—Iți3ât.
St fii sEnălos, bucuoâcSuaTn întru DommuI; ooacă-Te penlno mimn și prc- loo Biserici
1-1 Doinezeu !
EPISTOLA 268
CEten Puarbΐu cnl aflel în soechiuc
Scrisă în -col 377
Ne-a arElai Doinol că nici în voemn- moaslot Ei ηο-ΐ năoăsndln pn cei c-vioși -1 Lui,
așm că ocooleșie și viața Sfinției T-In cu câni Lui lane și pu- lnonidE. Și aceasim socolfm cE
e -pooapr la ful cu pnioeceora nealicsă - Soep- lului noooooc în pântecrlm chΐlalui9â2,
poncum șl a ceIooI-Ili luiăloof dn Doi- nezeu din cupioruI cel cu foc9â3, întrucât șl Cuvioșia
Ta ai iost păzit nealΐcs· cu lo-le că· dupE câi am înțuies, poiinjâiile oăzboiuIuÎ -mumcți- din
loain ptoțiiu· Și să Sea Λlolpulemicol Domnuzru să păzeascE și de -cuc îc-iclu
898, E vaoUn du îcl—10d1011 Sic 1x11 a cuiao seoghienili·
899, Λc11eși pliccsem îclâlciiă Susraoi în 1nislσI111 Ufâniuluΐ Vesiiu· A su vuSsa, îniou
mituim, șl 1nisS. 212.

900, Fac. 27, 27,
901, Epistola 264 -os ca Sisiiciiio Μ,Ι—^ numi ca și unislσI1 SU i-țE· Pnisdonul B1oaea
roi îc uxii, Supă ^Ι cu spun eminSauă 1nialσI111·

902, lona 2, 1-Π.
903, Dan. 3, 20 ș,o. D1aΐgeo că îc Toecim imicicțeoim vinul din neoi1e cații—o, cmos SU
n1si1 100 SU -ni cEvEIriu mioiu îc sadei Ducăoii, i-n pusis un nn (378) îcsuși ΐ^Εο-ΙοΙ V-
fums vn muni 1unlâcd îipaiofsa ian,
p1iușiiștșa sceoste mult dorită, atât pșntnu noi - dacă vom mei trăi . cât mol sles pentru
ί—ίΐοΐΐί,
399 nene aștioată iiîntoitcșiși Tș904 —p pș pnopnle ion mân- tui1ș· Pentru —U
sunt nonvi—s nă PieimlIostivul <Dumnșoșu>1 Cere vide la- nnlmlle Biseii-ilor șl
iscuitU suspinuiiiș ps —aut le seot toți psctru Tics, Te va păzi în vieță pâ—U ne vo da
bu—uiUș nelon ns st roagă zlue și ηοορ.—ρ.
mș-om lămurit îcOeajuns Oespnt ctlt câte s-au comis împotriva Te când a sosit pișaiuiitul
nostru Trate L1boniU1 —odioconu11 caid era în țieeene pe 11—1, dii vnem să mal —
unoiștem și ct s-n mai întâmplat după η—ρ, pentru nă am înțeits că în ținuturile pt unde Te
sfii s-ou petrecut nșnotociil mal grele și mei ma1i· Am vite să știm ociste iu—iuii Oacă-1 cu
putință mai η—ρηΟη, lor dacă anest iu—nu nu se poete 11.0,1, atun—i mU—or Os ia
preaiubitul Trate și îm- p1șunU-s1uj1t011 preotul P1vși9051 deodată cu înSoii—șișa iul,
Supă num nt rugăm șl ca vioți voastră să fit pUzltU nșvUtUmatU .și Into—tU !
întrucât om înțeits că toatt drumurile sunt piict di Coțl șl dt dșzși- Sorl 1’06, ct-am temut
sU dăm cșva fiatșlul eert vint Οίοίο, nu cumva să nt To—tm î— chipul acesta v1novoț11
tvenSuel chiar șl de moiitși lui. Ion doc“ Domnul nt va de puțl—ă 11n1.ști1 după cum auzim
uo1a1ndu-eș șl dt o tiicșiș a ο^^ηί, nt vom da sillcȘo să-1 trimitem pt u—ul dintiș al noșt1i1
așntiu a vă vizita și a nt usiaSi imănunșit toste —âSt st petrec ie voi.
EPISTOLA 269
Sprs cofsolirș soției lui Arietnos565 566
Scrisă îe anul 378
I
Ar 11 o uimire iirtosnă șl foirte potrivită ca, după o—tuoia te stere sufit- Sșoscă1 să fim
șl —ol de față șl să luăm parSt ia ocesSi dureroase ^,0™—.—. mș-am fi potolit î— —azuil o
—nsto tiistșțșa pș1sonaiă1 Ufdșpi1nifdu-fș șl față de Clcstiti ts pttsosnă datorie de a Se
console. întru-âs însă trupul meu nu postt îndure drumυrî mei lungi, am recurs ia nceasti
convoriîr— prin scris, ce sl nu se peni cl cș fi cu totul nepăsător față de cele ίștâ1a1Pt—·
Cin— n-c τ^ΐ din pnicine pisăderii ac—siui tKrbei ? Și cin— PIT o inimi ct—i ds
îipieiritK îic—i sl au verse pentrυ el lacrimi fî—riințl ? Pn iii— m-c copleșii lăist—ț—a cu
ct—t mei tane cu cât cm evul în v—d—r— și ononurll— deosebite cu ccr— acest om e
înconjurel p—nsocna rec și e evut griji dn ocrotirea corusi a Bis—nîciior lui Dumșezeu907·
Dar m-pm gândit cl est— omul can— și-a împlinii îs ccensii viață datoria ds care lăTiuia sl
sn echit— șl cl estfei fusese 1—^1111, ie timpul potrivit, dn Dumnezeu, Ccre conduce d—
siin—l— socslne. O înderi, cșnda-·. p— îșie1-pciun-p Ta sl ts p1trυazi de acsste gânduri, sl-
țl păstr-zi seninătal-a față ds csi— îșlârplate și, după pυtîșțKț să înduri suf-rișip cu σugetui
565După moartei Iul Vale—s (378), toți episcopii —^111 .s-eu î-tons lo lo-uinș-lș lor. Eussbiu o venit .șl șl, Cor după câteve luci o murit.
905. Dloco-ul Lliseiu .și pisotul Povel erou cl—rlel 01- SomospS01 -ois l-ou î—srțlS pe sais—Opul lor îe -^ΐ.
906. <Dssare oc-ștl Cșoș1to111 v. T. Tsotso11 O mărturie a lui Vasile cel Mare privitoare la romanitatea orientală, îe „Așodșm1șo”1 XX, nn. 1 1-
12/2009, pp. 71-74; IOsm, „Desertores” și „rhephoitgoi" - două mărturii despre romanitatea orientală în latinisme din texte bizantine, îe „A-uorul
Feeultății de Teologie «Pstnisnhul JusS1-1pn»”1 inul uelv. 2008-2009, Bușui-ștl, Od. U-1uș1s1tUț111 IX, 2009, pp. 373-395 >.
566 Acest ofi-sr roperistrin armc te niza1tină teacă scivese ivîserim printr-ai lup-o ioieăâtoaăc Sin scul 355 împotrivi goților) o fost TUșut cocsul în scul
372, D-sar- -1 ee dă știu- și istoricul Ammioeus Miunellieus (Fontes Historiae Daco-Rontanae, voi. II, Bu-urești, 1979, p. 125). Moorssp Iul o ovus loș îe inul
378 șl în onest momsnt trist SOV-tul Vasile trimite icssts cuvinte de mâ-aVl-rs soției lui.
907. ε^η— Oiisi—os a se vedea șl epist. 129.
908. Fac. 3, 19.
909. S-a scrit muie despre ίηΙ·^^ IGioririî asupri stilului a1r1ii1ior repeeoc1τni· ^-η- tul Vasile n-a iiτ1enii-o niciodată. Epistolei— aceslnc oferă în pcntl s
—as in1tG mărturii. îit1t ^111 șl râie se Păcii cOilniilor față dn merll eGmiîierit ie ΜΙ- ișțGnviiG p—niru σâtτ us niaîs- iult, .ten când roito1τez1 pe r1nτvet
GxaIGs111τ penGτ1rirTt oricât dn hiaGrio11r cr fi e1c1tn1tTt nu întrec ilsuie, ci aeI firG.rii-
910, Tii 3,5, IncE a dovadă că până în vracul -I IV-lum mulți imgc1u noΐcio11 Uolrzoioi până spor -nil uliici -1 viuții. Așm - iăcoi și Cocsiiniic cui Meni·
* In canc nul 30 -απύηΐ— tn <^î^to1n ϋ—ίΙ·, C33πtui Vâsli e constat—: „în p πνΐ^ο seior ce răpesc nu evum uc canon vschi” (Mi1iț, Canoanele, II, 2, p·
92),
911. A se vrSri culm sp1cifidil1 îc unisl. t33, cin. 22, 30.
* Ousniiu ere ariștsn șl fost col-τ ds școilă șu Sfântul Vpχi1s·
912. Când ^πη pșestn Γâ-duΓ11 Sfântul Vaslis c-oven îccU 50 dn 1-1. Oro moi mult îmbătrânit dsșât bătrân.
913. Proiobil ar-otul OCirioș va fi căzut pradă unei cp1omn1i· Sfântul Vasile îi opUrU cU1CuΓ0S·
î1p1cpt· Fini îndoială cl șurii ti1au1 va fi în stan— sl aline inira și sl deschidă iarăși cărpren
gâidunlioe.
400 Cu Soite 1^.111, dia- gostsc fără margini pe ccrs i-ai purtat-o soțυ1u1ț pr-cur și
iunălal—a pe car— o Păllal spre toți, ml fac sl cred cîț îs urme prirlnil acest—l lovituri durT-
rocse, al sl cazi în dezaldejd— din pricini piofusd—1 gingășii a sufi—tυiuî 11^ De ^--1,
învățături Scriaturiior — foiositocre totdeauna, den mei clss în îr- prejmări precum —st- cec
de feți. Să-ți pdnci crini— de hotărârea Creptorniui aostenț potrivit căr-la toți câți ar 1-șlt dia
pKiânt ne vom întoerc— icriși în p11ant90r șl ci nim-al su-1 ctâi de mare încât sl fie cruțat d
— 1oprte·
II
Bun șl rers era ccsst iliuact tirlal, puterea trnpuiu1 s— iui ia întrecere cu virtυtep
sufletului srn, iar eu zic chiar cl nimeni su-1 întnecee nici îair-o privința, sici în ^111111. Cu
tocte acestei însă era om șl —1, așa încât a rurit ca șl Odar, cc șl Obei, ca și No—, ca șl
Ovrcai, ca și Moise sau ca orlcaee altul din câți ar rei poieni și cer- aveau aceeași fire cu noi.
Sl nu ns tui- Cuelm deci cl n—-e fost răpit, cl, dimpotrivă, întrucât am trăit împreună cu ei,
sl-I ruițumii C—lul care ie-a îrpieușat 1poie1t1· Răpirec unui astfel de bir- iat țl-s corusi cu
cea a eltor f-m-i, dar eu cr—d cl nici o aiti feisis, eferl d— tins, au s-cr fi putut rândrl cu ua
astfel ds ΙΚΛιΐ.
Clci, Iatr-ed—vKrț Creptorni nostru e cr—et pe iKrCetui η^.ΐα cc ps ua exemplar unic ai
firii om-ieșii, înteucât toți oce1i d— ps stendi se întorc-au după ei și fiscars ilrbl istorissa
faptele iul. Pictorii și sculptorii au pυt-pu pirsiul rodsie atât de reușit- ca -1, lan istoricii cai—
descriu icrll- ispervi ni— vitejilor ss încnrc1 înșirând povești 11-11-909. De 1^—1, ruițl au
put—eu sl se îipace cu gândul c-eo nulra corde îc acn- tristă șlioe cine ciocoia șl pe cine m-o
priir-o duși o auzeau, anome că Arinte-s a murit. Cu loale acesle-, s-a întâipiai și cu ui crea
cn se va întâmpin și cu ceroi și cu ptiâcioi șl cu soenele. A pircnt -vând piote de o moenie
lumÎnoasă, KErE ca băirâceir- sU-I fi câobovΐl· fărE ca să piardă ceva din îneUțișinra iul
(1^^, oEmicânS mioe în viala eceasla, den mine șl în ce- νΙΚ-ιου, iănă ca sioElocioea dr acuc
să aSucă voeo pieoSeoe si-vei căSEjSuiln· pentru că Ia piecenea dic viațE își cu- otțlse
suflelul polc „b-ΐ- naștmofi du - Soua”31â. Ρα^οΐ cE iu i-ni nosi -rotor și sprijin I- -ceslea le
vn mângâia cei mai coit·
Molt-li acum suîfuioi dr Ia cuie poezncin I- grija dn culm νίΐίοιοη, încât pric Κα^υ bonn
st in iaci vrrSnlcE sE dobâcSeșif șl tu, cm șl ei, acelașÎ loc ai odihnei! CouțE pe bătrâni la
mmct, ai clit de linnoețe- flicui tain, căci ni oămes singooa cneu poain sE le cocsoinzn· Fii
pildă du bărbăție punte- celelalin iuiei șl slăpâmnșlnalΐ iristuțea în aș- Kel încât nici să n-o
scoți din 'icicE, den nici sE le lași cupofcsE de un. în sfârșii, aouncăațΐ prlvlnifu anoe manua
răsplată a răbdării, pe cine ηυ-α îăgăduil-o Domcul nostru Ilsus Hristos cn piață puntro siațe
pe care vom fi ΙοΕίΙ-ο.
EPISTOLA 270
FEnE -<nuaE· îc lucEiurE cu o nEnΐr■u!,
Scrisă Supt inel 374
Sunt eoeole sunăo-l că cu vE InSign-li prctru un lucru introzis șl nici cu vă puteți
închipui că săvârșirea unei răpiri ar fl o coiit și o lloanin îndreptată îipotolv— vfnții peopofi
și m cramului omecesc, prucom șl o jigcioe —<usE oa- leciloo librol. Știu că, d-ct ați avu—
toți acreeși pEneoe, mlcic Π-ΙΓ sta îcpo- toivE cn ecust falal obicei sE dispară dic paioia
coasirE· Όυ^^, așadar, și tu în cazul de feță o oâvcă dn conșilc șl SnsfășoenE o muncE pe
potriva acnainΐ răutăți. Pe acnaslă tânără, ori în ce Ioc ni —ί1—-ο, dt-ți lo-lă aiIΐnța s-o
prinzi și s-o ruSai la timp părinților ni. Cât duspru mcel individ, st-l scoți din pocnl- nicul
rocUclomlioe tain și să-l nxcomucici public, iar pr domplΐcnln iui, <im- ponucă cu loalE i-
iilia for, săai nxcocucicl pe licp du inul ani, pn înmeiul cn- conalui sl—Uilll dnja dn noP 11,
SalulEPISTOLE
cirn - primit pe ce- dăzulE și cens a aco- purll-, dacE nu 401s-a luptai ca sE o opon-scă,
scontr-1 în înioegimn din rogE- cloci, peciro ca să înveți sE vadE în oăniloo un vnEjmaș
noblic, asuiecna șen- peiul sau oti-Urei alte fieri primejdioase, și sU fus Tata astTși sU-i
alung, și să le ρρηΓ, pe vi—timilș Iui.
EPISTOLA 271
Scrlsosne ds rșcomindirș odresitU prUetșnuiul Ouseblu
în ToIosui preotului Chiriaș"
SșrixU îc ultimii ini Se viosă
I
Cât de muit m-om supărot după ce am sosiS îc orașul tău, îndată SupU ce el plecat tu,
nu-l nevois s-o mai spuc unui om ciut c-are nevoie de ^11—, don nire știe din șcpiriinSU că
om mal pățit așa cive. La cs areț cu an trebui să ciicuiez TerU-lrei de a-1 vtdea pe Ousșb1U1
om desăvârșit în toati —ηΐ,, să-i îmbrățișez, să mU înton— nu smintirii în tinnnșțș și să rn—
hnm zlinln îc nern n-ivnem pnntru noi amândoi de-ât o căsuȘU mi—U și uc —ămin1 undi
ivnam a—nlașl dos—ă11 acnișași Pu-unUU, așnloși șntuzi1sm1 sneleași piUcnrU șl aceltoși
Hasuri, undi totui ere șl egai între noi! Cât n-aș da să mal pot evoca tost, smintltiii acelne
printc-o —onvoriirn nu tine și sU mă dnscanș ds i—nastă apăsătoare aătuânnțș9i■i1 sprn o
ivea senzația —U m-am prifă—ut UanUșl tânUn din bătrân ne nrim ! Plănerta acnstor
PucurUl n-am putut-o gusta, în s—himi n-am Tost iipsis ds plă-erea de a vedee înțșinp—
iunni ta puin intșrmndiul unei s—tU- soii și să mă nonsolnz num ροζ pric înSâicirea nu
prnavșnșrabllui pitot Ο^ΓΙΟ—. Ml-e renă să ți-1 recomecd șl să-i fiu 1ntnrmșdi1n1 ce sU Ta
— din nl uc Tamlilsr ai tău, năci ml-e tnomă sU nu țl se pară că aș în—șr—a un demers de
prisoS1 prnzșntându-țl ceva ne-ți ipanținn special șl nere e mlcu-eS. întru—âS treiuin sU
stau ne meteor el adnvăuuiui și să OUnuiesc —nin mol miri dic bucurii, mele celor —irș suct
uniți din punct de vnOere spirituaL zl— doar atât: —rtd că intngritotșa socșrdotală a acestui
om e evldentU pșntnu tinn însuți; din pertea ^1, țin și nu s-o gan1nSșO1 dșoirșcn nu știu sU
se Ou Tă—ut nici o —aiomniș împotriva lui din partea celor șart-1 atocă pt toți șl nu mai ou
nici o teamă de Domnul. Totuși, dană s-ar întâmple ceva nsemUnător din anutee ΐοη, omul
mtu n-ir fi mol puțin ^—001—. Vrăjmașii Domnului întUres— și mol muit trepsnin preoțești
aln —nior de la —etn nl luptă să răașiscă șnva din Canul dăruit lor ds Duhul. Prș—um om
spue1 nici că s-en putno —on—șaș neva împotrivi anestul om: n un preot 1rnpros1bii1 n ucit
nu noi și n vrșOni— ds tot respșctui· Hotănăște-te să-i vezi ca aține în proariui tău intșrnS1
dor șl ne sU ce Ta—i nouă piă—șrș913.
EPISTOLA 272
Citi- .ητί.ΐ^ Sofronios567
^081 în ciui 377 (.sen 378)
I
Diaconul 0^11^. m-c informat cl υaii opm-nî T—-eu făcui sl Te supsri pe mia—,
pcnzâșdυ-m1 p— n-drept cl n-eș ivea sentim—nt— tisevolloar— față d— Excel-nța Te. în
πτρ ce ri privește, nu ml mir cl s-eu găsii lingușitori în pr—pjie unui etât d— mare personaj.
E ocrecum ds îațsles sl cr—psci lingușirile slugennice ps lângă oam-si cu reni r1spuideri·
Fiind lipsiți de ^1111^, prin cais sl se evindenți—ze, acești oem—ni își fac din d—fecteie
aitona o trei- iu1in1- ^ηΓ put—a spun- că, după cum neghina ia șașt-re ce o nugini în grâu,
567 S-a vn^tcit Or alt ic țep. 3.3) d3spre iiî-Giiitef taț^<^rt-iriR-t <I1nCee „iCnaotl” Vas” e si icgitiiui UofIOi1os- Ucr1soeIτa ds ăeți e fost IGeșriei1 spin
tfârr1in1 vieții 1τreIen1nit ΠΙ— nu și-e uliet ηία ecm Tl—Tințe τxpni11ri1t den ηί^ Uofroiios nu .șl-e p1τIeutt se vede, aITSt1g1u1 situației scin sor1e1Ț-
914. Din păcate au și tiu conf·tci irspte ce rsa -OI"-^ Htm etiy.r —ιιο. a Pi Tos t un sauato- αιη boTet, pn râne Mτ1iOiio.St un înelt fnici1oner (P. Hr1stυ,
op. cit., ii, p. 280).
tot așa și Ρίη^ίιτρ, cu tocte cl îmirpci pe dis cfarl haina prîet-aî—iț est— coiproiit-r-p priet—
n1ei-402
Așa încât n-am rămas pree liral cl, as-renea ^1 Condarl ce bâzâie în jurni stup1iorț ia
fei șl aceștia bâzâie în jurul strliucit—1 șl mlaunat-l ieie cese.
Der ceea ce r-c surprins și ri-c pirul cu Coiul .ΙΓΡΙ^ e făptui ci, fiind or clâl d— d-osebit
prin s—rlozitptee circci-rului, al putut d-schide emb-ie urechi ia așa ceva șl el primit ds întei
—leti o cclorale îInaotrivp rea. E deept cl ai îndrăgit și eu persoane, încspând dia primii ani
ei tlns-ețll șl aâi1 ρπι ie ΙΙΐΓ-η^τ, dar nu știu sl ăl pieferat pe cineva îipintea Excelenței Tals.
Chiar daci rintec nu m-er fi putnt conving— sr îndrăgesc pe ua oi ca Tine, obișauințp creeil
încă din copilărie nr fi fost îndeajuns ca sl ii lege de suăie- tui Tău. Daci nu au prea init niric
vrednic de acsasti int—nți—, Te rog sl ri ierți, căci e o siKbiciυae a rea. Poate nici Tu iu ceri
de le rine fapte coacr—te drept dovadă a bun1vo1ai—1 ιτΐτ, cl, în pr11ni iând, o inimi
1ni1toee—ț aie clini nuglcîuii pot sr cscri iot c— poate fi ini iun peatrυ Tins și sl-Țl dec
soertp ce lucrurile Taie sl au coboie— niciodată atât ds jos, încât sl al nevoie d— serviciile
^Γ p-rsoapj— atât ds ιΙ-ΌηΙ- cur sunt șu
ii
Cum aș fi putut eu voeil seu pciioap împotrivi Tn în probi—ie iul M—r- loaios ? Căci ml
s-a spus de clirs diaconul mșu cl de acest lucru e vorbp· Cur aș fi prețuit rei muii bogăție iui
Hyinetlos, decât casc atât de păirltoce— a ușni oi ce Tins ? Nimic din ioais nc—stee nu-s
adevărat—, căci nici ș-ar spus, aici ș-ar făcut nimic I1aotrivp Τρ914. Cesa ce poate cr vn fi
dat prilej oamnciloo canu sn leagă dr —luzii închΐnuite, spunând minciuni, suni covlctuie pr
dane le-am sput -nor- din cui cens fac ntâia țErUboi pe eceaslă lemă: „DacE acust om și-n
propus sE-și ducE la îndnplicioe pianul, puteți sE pe—tust-țl ori nu, vorbiți ori ΐΕ^Οΐ, d-r sE
fiți convinși că ce nou nl pe inimă cu va întârzia să se -e-te. Ian dacE a onnunțai Ia pianol
său, să nu înjosiți veneoaUiluI come al pofninnuIuÎ nostru șl, sub poelnăl de a vă arEtn zuIoi
iațt <e poolncioool nos- tno, să nu Soacuți noofii personal din poocedrele carn vă ajulE sE
inspirați go—azE șl sE ioniul-țl amnnInțEri”.
Dan celui cane a oeSaciai insiaceciuI eu cu ΐ-αι ținut nici pruSicE luncă, elci scurtă, mici
SlonclU, nici pnin inieindiao·
III
Așadar, cu Sorboim sE pui 1- îndoi-IE cuvintele muim decât Sono d-cE c-af conde cu
toiul cesocolÎi, pulânSutmă toata în acest caz cu Sisnonț și aduzâna do-cE de i-rufe păcat ai
minciunii. Te rog deci sE că scoți cu totul de sub băcuimIE pe tema acrasla și de acum în-intr
să crezi că eiicționra mmm față de Tins estm drasunoa —oicEnel caloinÎi. In pilda iui
ΛInxan<nu cri M-oe915, cEooia· chiar îc clipi când ireboie sE bra un leSicamecI, i s-a edus o
scrisonor conțicicS acuzn locmaÎ îmnoloiva doclooului cαoraΐ penscrisuse ioaiamenlul, dan
Alux-cdou a iost atât de dupertu de a sr încrede în calomnialooi, încât - băut leacul îc iicp cr
citra scoisoaona· Nu că socol cni polin vrednic pentru prletenir ά^ΐ oricior dic cri cunoscuți,
îmloacâi sunt convins cE niciodală na am călcat iugea prieteniei, pentru ct, în acriași iimp,
am primit du la Duc- crzeu șl porunci doacostei coeșline. îc -crastE privință îți oăiân înSator-
t nu cuiai pe baza finii —leneșlÎ comuce luiuoooi, ci șl pecloa cE orcunosc în Timn aiâl pe
bÎceîăcăloouI ceu, cât șl pe cri ai pelniel iele·
EPISTOLA 273
Fără adorsU, prciou Huo— 568
568* Cu finctoT-i -sSi-n oPU, SfăUHd Vctuie ,ΐϊε să tnflueuileue -e un ist u d intă- o —amllie miIiS ă să occșptș eU i.șo eum sufletul e suașrlor tiuaului, tot
oșo -ducițli spirituală dsp“șș.ștș pe eeo p“Γ1ntșssc“· îe i—lul ncnsse sfântul o -00^1.1. suflnsul tânărului.
916. Ca și nn aș ar Ceea n coa—denia slcdenleiui SUaxt m, xars pare prorapot convestit ie conșiicisc, UeâcleI Vasile vorbeșie voalat, subsiiluΐcde-ti
propriul său nooc1s icisofor, cE ire- crria άΐηΐο-σ îacilii mani ΪΠΙΓ-Ο viață de sicnlilile nvicchriicU ηυ-1 puțin Iesru· în fulul as1sli, ca și îc enisl—lelr 2 sau 22, îc
cirn schiOrezE eliiecirle (ucS-meciaie -ie slujirii să1ugăreșii, ași ^1 - lncrnaltσ si îcseși la Accisn, ieoaoh-1 cosinu șlir să prizicii calS și nrfarții iSeml-I ansi virți
cu aSivărai superiairi.
UdoisE îc ullicii -ni ai virili
îcteucâi
EPISTOLE
sunt cu toiul convins cE Poeaciesliia soasloE peosoacE
403 nr iobeșie atâta îccâl e în
slaoe să vadă ί^ου^Ου coesloe ca și cum ar fi aiu iui proprii, îl oecoiecd rxlnucei Tale
Uucălăți pe ponaveceoaUlIuI irite Heon, pe care nu-1 eucrsc „fratr” Sonn <1n obișeuință, ci
pectru că, fUnE sE exagerez, că întrece chiar și îc prinlenie, prin secliiente de o absolută
desăvârșire· Te rog st-l socoți ca pe un apoopial —I tău șl să-i arăți, câi va fi cu putință,
ocnoilona la îc toate îiponjorEoifr îc carn sa avre cevolr de lEoicimia la. îc chipul κ^ΐα aș
potea eSUuga mcnaslE bicefaceor la -ite iulie buetitți pe cere iu-ni îesâicit deja im tice·
917 . Mt. 1129.

918. In alte cCicva eȚls1oia scol refată Sf—ntul Vasiie acesi luesc privitaI kt obrsl a -r. le -^^1 el 1-avna încă 50 dn -ηί, o vânslă iu piea îielitatî, den era
.Καιηΐ de toii șl de cl—igl- 1—1, Și iotnși e nl—iTii aâii prin i1ininriiτ mnnioe.tG dia Arinii- Mică, dcr, dia aicaiTt nu t-c antni v-dnc cu Valeni-s, căruia îl ^ηί—
ηπι, îicnr1jându-I-
EPISTOLA 274
404 Oătue miTistnul Hlmenios
Ce șl arșcșdșnso
Știți mol Pine de—ât otU—arș nitul că ptUșSșnii și aaropișrșa mea Oață de prșa-
vnnștabiiul fritș Hete au în—tput îc—U din vârsta copilăriei, ian prin harul iul Dumceztu s-
au prșIucTit până la băSnânșȘș· Aproape din scetoșl vreme mi-o Că- rUzit Domnul să mU
bu—ur de dragostea mărl-imlei Teit, prteum și de pIUee- rșa de a ce cunoaște amândoi.
întnucât aeest om are nevoie de ocrotirși Ta, Te rog și Te implor să cocilrml vnchea priețnnlt
Oiță dt mine șl să iii atent fișă de nevoile nere îl șpasU acum încât să cu aliă f-VOie de ni—i
o altă ocrotire șl s“ revină le mice abia după cs șl-a itallzat toate 0011-1-1-. în ehipul acnsta1
alături de pite mult, binșTa—șri pe carș lt-am primit de ia Ήοη, să o pot numUne și pt
sceosSa —a ps csa moi marș pșntru mine și carș pitzintU csi mei mê intnrșs·
EPISTOLA 275
Fără 101^“, pncSnu Hnns
Scrisă a- le 377
Ai prevăzut cu PunăvolcȘa ta că om să te rog pentru prșavșnșriailul msu fiete Hnta șl tș-
al irătit pșctru el mai aicnvoltor decât aș fu crșzuS-01 c“ci l-ol dat ninste dșosșiiSă șl l-ai
ocrotit îc toate împrșrurăriiș· Totuși, îcSuucât nu pot pUstta tUcșrșo în legătură nu eituaS1a
lui, rog nșUntrșcut1 ta dșmnititș sU mai adaugș la —tea ne știi —U-mU fine plănere un plus
de râvnU pșntnu onest om, trimlȘându-1 în patrii mai întărit decât calomnia cu cert vrăjmașii
iul îl urmă- rșs—· Nlnl măeer aeum nu-l î— iTara săgeților 1^101—1, înSuu—ât muiți
cautU sU tulbure liniștea vieții iul. împotriva lor vom aiii o eigutacță ucieU și de nșciln- tlt,
docU acneasl sU ții Ο-ο^ριη omuiui mâne ts 0—10.1.011—.
EPISTOLA 276
Cătun Hiumstlos csl m1us
ScrisU în ultimii ini
Dacă ligii comună tuturor oimnnilor îl Ta—n ps —el înaintați în vârstă părinți comuni
pentru csl .ίη-ιΊ, în scC1mi1 legea coasttă specială, nea 1 —rșș- .1-1101, îl pune ps cei
bătrâni ce purtători dt grijă pentru tl—nrll de octostU vârstă. Do—U o lnge gt-etalU a
omșniril fant dl- bătrâni părlnșl obișnuițl ei celor .10-11, în s—Clmi leTea epșcia1“ a
crșșticllor ce punt pt —oi, iătrâc1i1 în loeul pUrinSiior1 —1 s“ lt purtăm St grijă le o—nostă
vârstă tânără.
De acera, să nu vezi veno nepololseală sau uc aieslec îc treburi sioElce faplal cE eu
imlmovin pe lângă line prctru sopilol lEu. Căci socoi că-i drept să croi sE le asculln în loale
ce1eIαIln· întrucât e răspunzător fală dr ține în cera cr nrfvetlr lnano1 iui, pnesam șl în cern
ce privești legra firii și lecea civilă, după cane sontei c-vnon-li, d-r în privința suflelu1u1· pr
care l-a nrΐlil ca uc <an Somcrzeirsc du la Cel dr sos —Socci câcd rl a semit pe luce, trebuim
st nr gândim ct ei e suput allsuiva șl că s-a îcSalooal iațt de Ducneznu cu crle cai scuipu
dicloe teetu îcdal-ririle.
Deci, întrucât el L-a αΐ^ pe Oomcrzeui n-slru· ai coetlici1-r· ca pr Cei aSevăral· îc focul
iuIțiciI-ο de ze1· căoooa vă închinați aSocâcSu-Ie rerife ιaleoieIe· să cu tu superi pe el, cl cei
cuoâcd să-l eSiiri noblețea suîIeleascU· prniou cE, mni poesos decât îrica șl drcât respeclul
Saloral lelUIui său, el a pus epoonieona de Oumneznu po1nlrt0 edevăoală cucaașiere șl
pricte-o viațE virtuoasă· De alliel, ffrra însăși, blândeții șl caracieoul Iul pașnic față dn toți ir
vor duz-rma șl cu ir var lUsa sE cai păslonzl în icica in mici o anlmozit-te cât dr mică iață <e
uf.
îc sfinșΐi· sper că nu vni ioa în nuce <e rău nici ininovecția mrn pnrsonαIU· cai bine-zis
cea cu c—re oreșul tău sr piElește e—țt dr intervenlia ιυ—, pecleu că îmlneg oreșoi le
fubrșie și-ți dooeșie tot binelm, căci 1 se pire că șl pe tice le-m
EPISTOLE 405 pricit cn șl cuc ai fi cortlin,
atât a iost de mare vrsiea răspândită îc anet·
EPISTOLA 277
CEinu 1vad1io1 Mixlc
ScolsE îc oftiiii -ci
Bucul șl voedcicul Teoleccos cu-n informai detpoe cele îclâιnlale cu Porecinslila le
peosoanE· iar prin sovâclul îc cnee - schiței pe scurt trăsEiurile sufleluloi tău a iruzit în lice
Saricia de - le întâlni și atâta ιί-α aprins Soa- goslea feță de lice, încât, dacE n-aș îl iost
îipovănai de bae1ă· lovmoășa iea neSespErțIlă, și dacă n-aș fi fast ΐι^^-οαΐ de necumUnein
griji penlou Biserică, cicfc mo c-mr fl îcpird1sal să vin sE in văd. ίπΙο-αάυνΕο, cu cic - nost
câștigul să loecf Sinto-a iamilÎe carn șl άίηΐΓ-υη cuam vusiit la a viațE du sic- plÎlale
evancheIΐcE316, sE pui prim rațiune irâu linnrnilÎ și sE (1^ din paliciie trupești niștu nenbe
ale cugeiErii și să SovrSușii sceoecin, carn se poSnivuște ații de culi unui creștin, Secă
acusia se gândești la el însuși șl Sacă 1- îc seacă, coc e șl firesc, de unde a venit șl încotro
merge· ÎnlraaSnvăr, medÎlarna asupra firii noastri înlEiorE îcgileerea tuîIrlo1ui, miiiciște
orlcu trufii șl arice
-golti, cu un cuvânt n— face ^-11^ ei Domnului, Can— e zis; „învlțați de Ia Mine, cl ϋηΐ
ilând406
șl smerii cu inime”9I7. îniă-adevăr, prepinbit- ăiu,
SFÂNTUL unCEL
VASILE sia- Tur lucru — d— invidiat șl d
MARE
— laudă: bissi— cei netreciio-■· Oc—ste coastă în a fi în cinst— încint—c iui Du1nezeuț p
— când tunurile oreș—ști sunt rai n—sti- tornice decât umbne și mei înș—litoșee decât
vîsυrii—· Căci liș-r—ț—p trece mai repede decât ăionii— primăverii, ier fiumuseț-a
trupeasca se oflI—și— ăi- din pricine bolii, fi— din pnicisa vre1iî· în bogățl— nu ts poți
încred—, mKrîrîl— sunt sce1miKtoere· Mli—stălll— artelor suni liiltatT șl —1— doce la
duiata ecestei vieți. Chian șl onptopîPț cea mal vrednici diată- ioaie, își pî—rd- feriscul daci
su-1 puzîtK·
Dimpotrivă, deprinderea virtuții —si— o prețioatl dotândi pentru cel cs o ans șl este cea
mai plăcută priveliște pentru csi cap- o ^ΐ-ΐη—.^ D1pυîndu-t- ac—slsi realăi, te vei
învrednici de ac—l— tușuri ps cane Domnul ls-a făgăduit Ia sfârșit drepților. în ce chip vom
pυtep dobândi nc—st— tunuri șl/cui voi plsCra cel- dobâșeîteț p-airυ a ie scrie - necesar un
tlip mal ^τ^ητ-ΐ decât cel propus în scnisoar—c de față. Oricum, ml-a venit în L-nd să-ți fac
cunos- πΐτ ^ΙΡΓ șl nurci acest— câteva cug—lrpi, îs uria cuvist—ior ps cane Ιτ-am auzit saυs
— d— fretei— Teot—caos· îi doresc sl spună totdeauna ad-vlnui, mei ales când vorC—ște
despre tine, peniru cn Domnul tl fl- și mci muit preamării îninυ tise, căci, cu toat— cl ei ieșit
dintr-un necr străin, toiυși ești copi—șit de rondele atât ds togile el— cuc—rnîci-î·
EPISTOLA 278
CKirs Vcl—ăips
Din timpul τp1sroaatnini
Ps Notlsțec Ta doream sl o vid încă ds când -rpm ia Orfanei—. Căci nădăjduiar cl,
păiându-te ia ContiT-ne, n-ai fi stat ia îndoială sl vii până ia mine, sinodul fiind ținut ia Αΐΐ-τ-
ητ. întrucât au r-am putnt duc- ia acei sinod, aș ăi dorit sl t— văd măcar ia munt-, entorii1
faptului cl Evesa eea în apropi—re și îmi oă—rea din nou nădejd-c de a te ^ΐάΡιί. Der pentru
cl n-am reușit sl mers în nici una din aceste două loccililți, ar recurs ia epistolă ca să-ți spun
sl vii sl ml vezi, p-ntrn ca, ps de o parte, sl-țl faci datoria ca tânăir ds p-1 vizita pe ua 11ΐΓ—
η918, lan pe de citi pneie, sl primești de ia mlns, cu ocazia întâlnliil, un sfat oapecere, p-ștrn
cl șl așa ei de lucru cu câțlve cetățeni din Cez-r-ea, ie ccăT, peatnu o rezoIv-re cât mei buni,
— necesari și mijlocirea 1-1. Deci, daci nu țl-n pr—e geeu, sl au eziți de a ri c1ut-·
EPISTOLA 279
EPISTOLE
OUSre pitfecSui modșstoe* 407
Din timpul episcopatului
Sunt mulți curieri care, trecând pe la mine, duc diferite scrisori către Preacinstita
Ta persoană și, întrucât am înțeles că, datorită stimei pe care mi-o arăți, mulțimea
scrisorilor mele nu provoacă nici o neplăcere firii Tale de aleasă naștere, am dat și
acestui frate o scrisoare, ținând seama că și el va dobândi ceea ce caută, iar eu voi fi
trecut de Tine în rândul binefăcătorilor, pentru că ofer bunelor Tale intenții prilejuri
de a face bine. De aceea i-am și dat cu mult zel scrisoarea acestui frate, știind bine că va
obține el însuși toate cele pe care năzuiește să le aibă, iar noi vom fi socotiți printre
binefăcători, întrucât procurăm bunei Tale intenții ocazii pentru <noi> binefaceri.
Problema pentru care Ți se cere ajutorul Ți-o va descrie cel în cauză, dacă vei
îngădui să-l privești cu ochi binevoitori și să-i dai curaj să vorbească înaintea marii și
mai presus de fire autorități a Ta. Dar această scrisoare îmi îngăduie să fac și eu o
observație: câștigul pe care l-ar dobândi acest om, l-aș privi ca și cum ar fi al meu
propriu, mai ales gândindu-ne că omul a venit la mine, în acest oraș, tocmai de la
Tiana, în nădejdea că, prezentând această scrisoare ca pe o ramură de măslin, va avea
câștig. Iar ca să nu fie dezmințit nici el în nădejdile lui și noi să ne bucurăm de stima
obișnuită, iar râvna Ta pentru bine să poată fi satisfăcută și în cazul acesta, îți cer să
primești pe acest om cu bunăvoință și să-l consideri a fi printre cei mai apropiați ai Tăi.
EPISTOLA 280
Cătun prșfeetul Msdesțoe
Chiar dacă ar fi un lucru îndrăzneț faptul că vin cu scrisori de solicitare înaintea
unui personaj atât de înalt, cinstea cu care m-ai înconjurat până acum alungă teama
din inima mea și-mi dă curaj să scriu pentru oameni, e drept, înrudiți ca neam, dar
care în sinea lor sunt vrednici de cinste, pentru curățenia moravurilor lor. Cel care-Ți
predă această epistolă mi-e ca un fiu 569 570. Dar, întrucât are nevoie numai de
bunăvoința Ta ca să-și justifice dorințele, fii bun și primește scrisoarea pe care Ți-o
prezintă cel amintit; dacă ar fi și timp să-și
569* E vorba desolici tarea unei i utervențiiînfavoafeaunui omcarea ven it tocmai din Tiana ca să obțină această epistolă de recomandare. Se știe
cine era prefectul Modesta (epist. 104, 110, 111). E probabil identic cu Domitius Modestiis 2 din PLRE, I (AD 260-395), pp. 605-508, aici p. 607, unde se
afirmă că, în calitate de praefectiis praetorio Orientis, acesta a primit de la Sfântul Vasile scrisorile 104, 110 și 111 (toate din anul 372), precum și 279-281,
ultimele datate între anii 369-378.
570 De astă dată intervenția făcută este pentru una din rudele Sfântului Vasile.
—xpunl situcțlc și să st—e d— voită cu c—i cere-1 pot cjute, ctuncl suni slgun cl arin
hotărârne
408 Te își vc v—d-a n—eiîzatK πηΓη-.SFÂNTULDan VASILE
șl euCELrlMARE
voi mândri cu faptul cl mi-e
fosi det dis dibui iui Dumnez—n us astfel d— ocrotitor, πητ consideră -ud—ie iei— ce p—
proprii săi dlTițl șl p—iiționne1·
EPISTOLA 281
CKies anȚfȚσiυ1 Modestot
Uσris1 în ii1ani Țaisσoactn1u1
îmi aduσ cminte dn mneea cinste pn car- mi-ai făcut-o acoedâșdu-1iț între alte favorυr1ț
șl pe aceie de e scni— Nobleței Tais. Ml folosesc d-cl de acesi dar și ml tucur dn un her cne
— dovedește cec mai mere dragoste dn oa- isni, pn de-o pent—, ce sl rl setlsfec pe rine
însumi prin a ml întrețise în scris cu un tKrCat atât dn Ins-mnatț ian pe dn clei parte, ce sl
dail prilej mlrl- nîmi—î Tal- sl ml cișsl—ascl cu răspunsurile 8-1—.
îatpucât o nυgesem ps Excelența Te îs favoarea priet-nulul m—u, Heie- dios9g 0ț prim dr
—gitor ai co1ușit1iiîț sl fi— eiit-rat din postυi de efon ei dinilor, ce să albă tlip sl se oσupe d
— arot1e1— al— patriei noastre, și a—ntru ci altl deti cm arîmit răspuns fevoratii din part—
a Ta, r—înnoîesσ d—r—rsul m—u șl T— rog fiertint— să trimiți guv—metonuiui provinci
—1 sl-i -iiter—z— de supra- soilcitaree v—ceiuiui s—rviciu-
EPISTOLA 282
Citis us Țaîsσoa
Din ti1an1 τa1sσopntnin1
Dacă iu —ști invitai t— aiângi; dacă —ști invitat au r1spuazi- Ce—e ce s-a întâmplat
ncm a doue oară dovsdeșt— cl pnira deti tT-ci servit doar d— un pretext 111-1. în realitate
ș-ai fi v—ait nici daci el fi fost invitat etunci· Drept acs—c, răspunde ecum pe Ioc invitației
pe ηη ți-o fac șl nu fi icniși cisued, căci știi cl o învinuire noul dl tlrie dublă celei v-chi,
făcând-o cu ϋΐΐ mei îat—1eîatK· Mer—u îți cen sl ri asculți și ps mlsn; daci pe mine nu rl
poți v—dea, ar fi de—pi sl nu treci cu veder—e ircap pe sfinții ment1nî9g1ț căci toc-
920. Ocnti HTi-diot, ccrs arobnb11 că mni eaiziu vc urce pn sccυnu1 τa1scopci din Cezar
—, c—nn tă fie 8^11111 din potiul dn —fon ci dărilor. Sn vede că în PCGCSII arotiτmi csis-
Γ—ρ dn feți —ia o IȚvτniIȚt —1 ari1c ișlGăv—ați— sυ-ri ciînsGSG tcoau1-
921. E voibc ds c—iGă—c ds a acrtîcipc ic ΙΙ-Ι^ dn pomȚninȚ c sfinților martiri EuasieiȚt
Dcics șl csi ίmaIGun1 cu ni, martirizați îa cnui 362, ps vinm—- împ1eniυiui iulian
Oaostntu1t din arîr1n1 că eisieutȚsτrK .ΐ-ΐω- zeiței Tyhe (= PoItnnc)t issiclclK ds ί1a1nci îs
C—znen—a, după πη ss rȚiniTczK istorirui Sozoisn în Istoria sc (V, 11). PIczniru1 -vn- ioc
lc 7 sGaiτ1- 111-, după cum ă—i—SȚ dia τaisi- 145, 176, 252. Cel vizai pirs c fi OtcrvîoSt
τaîscoani Nnoce- zcnGTît nudă cu Ufânin1 ,-811—. O ss ois—rvc fln—ț—c st11n1n1·
mai de aceea ai fost pus pe listă între cei care participăm la slujbele de comemorare a
lor. Arată-ți
EPISTOLE
dar bunăvoința atât față de unii, cât și față409 de alții, iar dacă nici acest
lucru nu-ți convine, atunci fii binevoitor măcar față de cei mai venerabili, cadică față
de martiri>.
EPISTOLA 283
CEtre o vUduvE
Nădăjduiesc să găsim o zi potrivită pentru sinod după cele pe care trebuie să le
ținem în regiunea muntoasă^. In schimb, nu întrevăd nici un prilej să ne întâlnim în
afară de vremea când se va ține această întrunire bisericească, afară doar de cazul când
Domnul ar putea rândui ceva dincolo de cele așteptate. Trebuie să înțelegi acest lucru și
după propria-ți experiență. Dacă pe Noblețea Ta nu te preocupă decât o singură casă și
totuși te plângi că te asediază o mulțime de treburi, îți poți oare închipui atunci câte
ocupații mă copleșesc pe mine în fiecare zi ?
în privința visului pe care l-ai avut, cred că el arată destul de limpede că trebuie să
te mai interesezi și de contemplarea spirituală cși de problemele duhovnicești, deci să-ți
îngrijești ochii și pentru că sunt făcuți ca să-L vadă și pe Dumnezeu. Când vei avea
mângâierea pe care ne-o dau Sfintele Scripturi, atunci nu vei mai avea nevoie nici de
mine, nici de nimeni altcineva ca să vezi îndată care-ți este datoria, căci vei fi destul de
întărită prin sfatul Duhului Sfânt, care te va îndruma spre tot ce-ți va fi de folos.
EPISTOLA 284
nEloe un censor, prciou călugări
Cred că în sectorul unde lucrezi există deja, pe lângă Excelența Ta, în legătură cu
monahii, un oarecare regulament în vigoare, de aceea nu-i nevoie să cerem pentru ei un
favor deosebit, căci pentru ei e destul dacă se pot bucura cu toată lumea de bunăvoința
obștească. Totuși, întrucât cred că e de datoria mea să mă îngrijesc de acești oameni
atât cât pot, mă adresez desăvârșitei tale înțelepciuni spre a cere ca să-i scutești de dări
pe acești oameni, care s-au îndepărtat cu vremea de lume și care și-au omorât timpul,
încât nu prestează munci prea folositoare fiscului statal prin nici un serviciu, nici
bănesc, nici trupesc. De fapt, dacă trăiesc după chemarea pe care au ales-o, ei nu mai
au nici bani, nici trup: de cei dintâi s-au lipsit ca să-i împartă la săraci, de cel
922. Faptele lacere se rece aiai aluzi e par a pi rvuf lactot în Ar menîa Mica ,
nea
muntoasă. E vorba, probabil, tot de o impueeea pentru o casă.
de-al ΟοΗ-ο, ee să trăiaseU în postuii șl în ruτăc1un1· Știu că ie eel eirn vUnȘuiesc așa vnl
avne Srșcșrn mal multă decât oricann nitul șl nă vnl vrșa să Și-i câștigi pentru tice îcsuțl ca
ajuSoinș -οροΐΐ'-, în stire să îmiiâczșae—ă pe Domnul pnin viaȘo ior șvacgCș1ΐcă923·
EPISTOLA 285
FUnă pOiisăi, pentuu anoSejoueo bistiU—Ui
Scrisă în timaul șaiseoaPtuiui
Cei ne poertU grijă de Bistnică șl se îCTrirtște de avnriin ti nste —Cler iu- Pltui tău Olu,
—ei nne-ți pntdă epistola a—șaeța· Primșste-11 Ss ΓΟΤ, să dea sono- SenlU de cât, dorește
să rși1Sșcș DUsSiccȘieU Tain. Fii atenS Ia toate nâtn șl ie dșscrΐȘ1 ptntuu ne măean acum
Bisnti—i să-și nevicU șl să s—epe de CiOre nea nu muits capșSș924· Pentru cU atât de
mern n avuția msn1hΐ1or1 în—ât mnrșu —UutUm pe niceve s-o strângă ! îc seCimb1 Blseti-
e nCeltuieșți mei muit dn-ât sunt autniiin —i, îc onUce caz muie mei muit deeâS venlSuriln
pe carș ie ine Ορη uimo proprietăților eU.
410 EPISTOLA 286
OUSrn tricsnUșnuI împăiăitesc571 572
Din timaul saiscopotului
în decursul aieztcSei uctuucΐrΐ1 au Tost aiestați câțiva năufă—ăSori de me- ^11,, —11—,
împotrivi poiuc-li Domnului, au Turst Ciinile ucor osmini cevo- ioși, pe cate mai șutând s-or
—uvșnÎ să-i îmiraci dneâS să-l dșciracș925· Pro- arΐu-ziS1 ei au Tost prinși ds cel cere eu
fost puși să suaraviTCșzi buni râc- duială din Bieșrică· Tu si erșzue că, întru-ât giuezi
erșiutiiș pupii—e, e-ar —ă- dii să-l prșiși tu pe acești 01^01, iar eu îți s—riu —a sU-ți Ten
—unsecue nă rn- lele săvârșite înăuntrul BlserinlIor se cade să pnimnosnă ds ie noi
îndripțirșa nuvenUtU și să nu mai stlcgherim cu ostOel de lucruri pt ^—“.οπ.
Dt actșș și Cilceie eare au Tost icvșneirloțș îc textul —ire se aOIU în mâinile tele șl în
copUn Tă—ută îc TaȘe tuturor osist-nțlIor am dispus să fie aiimUtn șl să se păstreze o ponte
pt seime enior despre eon, t vorbe sU se îcTățlșnzt în viitor, ine culnlalle să sr predra celor
prezinți. Cât despre cei arestați, am cerul ca ei st fiu îndreptați polc educația șl dojane Docc-
I-i, unlr-câl cred că întru n-mnie Iul Duccezru îi vom putea iaci cnl buni prntnu viilor. Căci
oricâte lucruri cu pol realiza prdeptu1e infbunalnloo, ^ίι că idesronf Ie împlinesc juSicEțiim
îcioisoșEloαre -Ir lui Dumnezeu· Dacă socoți că peninu eceșii ră-îăcElori trebuii sE sn iacă
referat 1- coclim, avei atâia încreduri în justiție șl în dreapta judecită a acustui bErbel· încât
îți îngăduim să iaci ce doneștl.
EPISTOLA 287
FUnU aSrnsă, îcnolnΐvα unoo oecrci neSrnpțr
Dic licpul enissσpaiu1ui
Care ioanin greu sE le-luzi cu α^ΐ oc. Nu știu cuc să procedăc cu un canacino etât de
schimbător (nrec-c se poale nresupucn dupE dile se văd), <n la cane no se ponte spira nimic.
Cheial la Ο-ά^αίΕ^ el nu escuftă; sau dacă lotuși răsp-cdn· o nece cu —iile colan <r vorbi șl
de j-oăiinie, încâi îți trezește dorința să ir drscoloroseșlÎ de nl cât mai reprde· Adeseori i-nc
văzul întorcând îcvicuioiln îcpoirivm celor c—os4 acuzau. într-oc cuvict, între toatu cre—
turilm, câln leEiusc pr păιicl· cu există fire atât de schimbătoare șl gala st se dea la rrir ca
acest —i, cum se poale convinge oris1cr, oricât de puțină expeolecță nr -ve-· De allini, de ce
că îmlnebi și cu le halErășii sE rabzi tu însuți rtaiUțife iui cn pe un iei dn micie inspiratE de
ducnezeÎre ? Ca să no le pElezi dr pEnlătfa cu păcatele lui, scoate-1 dțipeeocE cu teatE f-iiii-
iui din eucUciuni și din orΐse mită ceiumiuce pr ^Γΐ nn putra st o aibă cu pne-ții· ^.>11, se va
oad1na câcd tați criialți îl von acall·
EPISTOLA 288
FănE edorsE, îipotriva umoo aemrni nrdoepți
Udrisă în vriiia eniscσnalelei
571Aiși Sfântul Vasils i-tsrvins aentnu monehi ce să fin scutiși 0- CUri.

924. „Hidro șu muits șia-Ss” - așe por- o-i numi Sfântul Vosils p- iT-nții Oiseului în ilnr- gnuss lor după împunsei cât moi meri.
572Rom. 13, 4.
Cel pr care cu-i cumințess pedepsele steiului șl nu-i îndreaptă spre căință nici excludrrea
de IaEPISTOLE
rugăciunile obștești, trebuie supuși cece-nrlor cnee au 411 fast datu de Daιnu1326· Căci
scris este: „Όυ41 vn gorși țin iratele tău, curgi, ιustoă-t pe el între tine șl ui singur·.· DecE ca
assuIlE, ia cu lice îcct unui sau doi..· Dacă nici pr el cu-1 assuIlă· spusie-1 Blsroicii; iar de
cu va asculta nici <e B1aeoică, sE-ți fie țiu ca uc păgân și ca un vaιnt”927. Aș- s-a întâipiat
și în căzui orului arestuie: mal întâi a fost ecuzat, epoi a fosi lustrei în feți unși p-isonn—, pe
—ιη în fața e două p—rsoen-ț e tnela ocri în făiă Bls—ricil, șl peitru cl i-am dovedit cl e
greșit șl n-a primit sl ss îndrept—, de acum încolo să fl— efunisii· Sl ss aduci ie cunoștință
în ăiecare sat cr trebuie sl fie exclus din orlc— comuniuni cs-at- de finea nonttri, așc încât,
sol serclavând aici o legătură cu el, sl ajungi cu totul ΙΓΙΙΙ diăvoiuiui·
EPISTOLA 289
Fără ράπτ.^ în 1ȚτKiυpK cu o ίτιτίτ ίneυpȚnciK
Dia t11ani eaiscoaetuiui
îatrυcât socot cl tot așa de muit greșim daci-i lisăm neped—pslți pe păcătoși ca șl atunci
când îl pedτas11 p-ste mrsurK92rț am dat acsslul om pee—șpse care stă în corpeisațc m—c:
cm 0^1 sl fie îndepărtai de ia orlc— comuniun— tisericeătci și am sfătuit pe cnl cer— se
simieeu nedreptățiți sl au se rlzbu- n-929, ci sr ias— în seama Dornului rrspi1tir-ă· Ier dacă
îndemnurile rele cr fi avut vreo uriar-, -^^1 și eu aș fi fost -.^1111, pestău cl m-eș fi folosit
de us grai car- ar fl inspirat ral ușor încredere decât nr fi făcut-o epistolele cu toatl puter-a ior
de îndup1-cnee· Den când cm auzit o mulțir— dn vorie, nu lipsite ds s-I·iozitet-ț am tăcut șl
acum nu rei cred cl ar fl tise sl rai discut acs—ași aroC1τ1K· „Am disprețuit căsătorie, spυș-
a τη, șașiTrTe ds prunci șl lurec, ca sl dotând—sc un singur iucnu: tunivolața de a fi în aproai
—re d— Durnez—u șl ca sl ăiu vr—dnlcl sl rl tucun d— a viețυi în preajma oem—allor de
cea mei lună reputeț1—- Dar acsst or, eearins încă din tiner—țe sl strice ca- s—ls oam—
aiio-^, e forțet întn-o tună zl ușa cu ητ-ι^ίη-ητη. oCișaulti și e istnct în ^.1. întrucât nu n—
cunoșteam decât doan din câteva discuții și neștllndu-1 oii- celurlie, n-am încercet sl-i ι^τ,
dintr-ua seitim—at ds a—știutoer- pudonpe· Ei însă s-a comportet cu etâte n—claste și
aerușinareț încât a urpiut tot orașυi cu vorb— deflimiioere ie adresa mea, făcându-ri de
rușine întn-o sσr1soen— publică, pe car- e și efișat-o ps uși exterioară e Biseric11· E drept cl
p—ntru acsastr purtere nrât1 el a ajuns sl τ^ΐτ din asprimile i—gii, dar, după ce e fost τΐΙΙ—
Γΐΐ, a începui dis nou cu ce1omn1ii—· O umplut cu injurii la adresa r—p p11i1ț gimnaziile,
teiCieie, casei— c—ior cnee-1 prlieau, pentru cl duceau ece—nși viață cn și eL Din priσ1nș
acestor vorbe atât ds 1asuit1toer—ț n-am ral putui fi cunoscută prin calitățile isie, cur s-ae fi
cuvenit, peaien cl șpKr—șm în ochii tntnror d—scrisl în culori deosebit de nefșvoeși1ie·
în a—nste îman-ruiări, cocticuU -η, ucii Tac Caz ds a—nstn cuvinti OnfUi- mULsiii,
penStu
412cU, în cCia 0ΐnșs—1 oimșniU suct ripșdș în-imeți
SFÂNTUL VASILE sU se Pu-urn de ΐcjurΐΐ1 oițUl spun
CEL MARE
cU eu rămas ΐndΐτcaSi1 Sau nu leu parte ie durșria mei; mei sunt și din a—nla șaue sunt —
ocvinși nă a—nste injurii exprimă ΙΟ^^ΉΙ, pe —ând ilții stau ia îndoiniă penSnu nă leu îc
stamă mulțimea jurUmictiior iui, sșa în—ât cu-U nimici cane sU-mi împărtășească dureine; -
1, dimpotrivă1 simt —U trălts— îcSr-o sUcgurătati apăsUto1rȘ1 plâng în mlcn însUmi, nă
c-em ci—U ΟΓΡ.,, nini aiintic, clnl ΙΉΟ^ nini roi, niși om 111-1, n-am aisolut ps cimecl cins
sU ia pirt, la durșrșa mea șl am senzație nă mU gUsesn cu totui sicgură și moi di plâns dt—
âs înting orosu11 în șnue sunt stât de puțini oimșci nsrn sU unas—U ps —ni rUi. Oimenii cu
von sU —rșaOU cU insuita idrșsatU ucora sau eltori Tacn îcconjurui orașului și -U îctr-o
Pună zi îi vo itingi șl ps ni”.
După ct mU-a istoris1S1 atintin 1a—rimi1 toatn onestei șl iitiln șl mei înguo- zisoani1
nu m-e lăset nlși ps mine însumi Iibtr ds iUnuii1ΐ1 pșntnu că, îc timp nn triiuÎi să plâng
părictșștș împrnucU nu ia, om rămas nepăsător penSnu un rău etâs ds mine șl om Τίΐο^'η.
doan rș—ș ie pătimiriii altori. „Tu nu-ml po- 1unciștΐ1 zise Μ, să rămân nșpăsătoari ie
plșuOerea Picilor șl nici sU îndur sPoseiile tnupșștΐ1 ci sU mă ias jig—ită îc rșputaSia mno,
a cănei aUșinnrn Tor- mnază pÎirdșrea comună șl a μη-οΐ^ί”.
Față de tonte acesSi —uvictș judn—U tu îcsuți, minunatuiȘ1 ce ei vria să-l spun annstdl
ρηκοοοη, îctru—VS eu uumnz iogi— sa—si—a de o cu-U prida r’udeșUțȘl ps răuTU-Utori,
dor nini să-i ellbernz după nn o dată au Tost piedeți ? Dispue estOnl ds rUufUșători a spus
demult apostolul sU nn țemnm ds driTUtonui șine răspunde de răutăți: „timi-tȘ1 oi—i1 —
Uni cu îc zadan poantă s1Pii” 930· După cum dau cu-1 lu—ru ominie— să-i prșdUm pe
răuTă-ător, tot eșa șl e-1 nliidre n o Toată —ins întărești insulte. Poate —U da—U s-or putii
amâna aintru un Sima judșcarșa cauzii și sU aștepți sosirii ϋΐ, atun—i voi dovedi că c-evem
ci—l uc foios Sic TapSui —U cu există nimșni căuș să den os-ultine.
EPISTOLA 290
OUtne mectpr1e573
Dic timaul sp1xcoaoSu1ui
O, di-in veni muit Pine isupre nelor narn o îndiamnU ps PrninicsSltă Te petsoacU să sten
mernu ds voriă cu noi puic s—risori ! SU nu —rșzi însă -U sstTni
573 CerceCtorii Utt vlzui Vn auesc liedni— ști v-itosul ptiiuaah tui SUC niSontxopointui (38i1·S971. SOV-tul Vasile afirmă ș“-1 șunonșSi Sin copilUiUi,
de ocșsp șl cumsls iul - pomenit îc saistolsis sein 5 șl 6. în -pistoli Se Oiță i s-o pus într-anuse: cu cs pont- contniPui penSnu ilnger-o cslou moi buci dsmcitpul le
conCucșușp țării ? Ss v-Os -U sra vorie Se moi muits ροι^Οη. Ol uUspu-ds șU Blserișp îi sarijinU pe -si moi Puni, don eu se aoits οητο]ο în iuats 0- ρηοΐίΟ. îc
rugUșiuni însă Bissricp csrs împlinirii Pi-s1ui·
de vorbi soci spute dr nai dic sauza -cri —bfșnuinin, cl din sinceră poemine
suîIeleatcă
EPISTOLE
cintlrsc glasul tău cu cele mai mari laude. 413 Ου-ΐΓ putea, înlra1devăn·
rxistn prctru line ini de cicsir drcât Neslanfr· pe cens i-ai c-cascul din capiiErir ca
avâcd cele mai iruιo1te însușiri și caer 1cam· datorită unor vio- iați în muiir Semncll,
a uncat Ia o sloălusfoe atât <e iaoe ? De -cura șl cel mai iubit dietrr tați pririrmii mei
^ΐυ cri care ci-aducr tcoitari de li line·
Cât privește alegeoea crlor caer iorbufr puși în fo-ctra comunilăliloo din proviccia
ΠΟΙ^ΓΕ, va ioebuÎ st caut să fic pr plec oamecllar, seu să plec uoe- chra In iclervrcl11· ari sE
că prefac că aș ^ά— de îrΐsă ? Fie ca să nu iac ^^0- <ală ași ceva ! Prciru cE -lunci n-aș fi
admΐcisioaloo· ci nrgusiar, cmeu schlcbE Saral lui Dumcrzeu pr o pelrlrnie —meceascE·
CilE voeme aprobărilr dale dn oairni se oblic numai pe bază dn iErturii s-blecllvr, seclÎCțnIn
polvlio-re in cni cni capabill suci aloibuilr dr Sleoecia mr1 Celui cirn c-mo-ște ^cinele
iniiilor; și alanci, pente cE nr fi cu talul prneeraUÎl pentru fincmrr ca, după cn a drpus valul,
sE se -Uțict dr la aricn râvcă, să sr ieoriscă dr oricr spirit de grop ca șl coc io fi depus
mEoiurle prctru apoon1ațiΐ casei, de —αία să se noagr Iul Ducnrzeu să eu cl sn -ite inleoes-
1· In acest srcs, ea cu voi mai punr vica pr clieci dic pn1s1ca orz-ițal-ful obțicul· icdierreni îe
cr rost s-n noodus el, cl voi fi orsucotcăior doar lai Ducnrzru prniou cuie întâmplaie. Ό^Ε,
dimpotrivă, iceslr airgerl se iac cuiai dună criiroii acenrșii, efr nu cei suni airgeoi, ci
sonsl1laie doar a imitare - oealilății, însă de oraliiaira însăși ^πΐ Srparin ca ioiul.
Gâc<ntlr-ie că ά^Ε ne-ai strădui în tot irlal sE ne impucrm punciul <e vrdrrr poopola, ec
pulee ajunge la priirjSia, cine paale fi ia-rie carr, dr i iloage cândva <e p—oira ΠΟΙ^ΓΕ Ι^ι—ί
n1olida pEcituiui, peclou că· diteoită ușantlUiii floli omenr.șl1· r posibil să sr stsârșrescE
muile pUcalr· chleo dic pietea crier dr le cier ηίιυηί cu sr 1șlrnia voroSalU. Mai ιυΐΐ, d-ct
dăm poleireiloo cule cai buce sfiiuri, după cum sr și îeiâcpit idrse- ool, eu ce sapănăii că ca
aptoum conviegălori iațE dr cri pe caoe-1 sfătuim, ier îe lucruri cioe ca suci sapasr voinlei
oaiecllor, ci hoțtnârii Iui Duc- cezea, cr vai cil iedigcn oier că cu suetec preferați jaSuctiii lai
Duc- cezea ? DacE, eședar, aiiecil sunt cel care acordă funcția, -tucci ce nrv—ir e să fiu
cerulE dr la nai ? De cr eu și-o ia fiec—re ? D-cE îcsă ea e de la Duinuzeu, r cazul să cr
rugăm, ier ca să ne icdigcUc; îe e-ctciuci eu se c—dr sE crrec mumeidrcât îipllnioea voiciri
noisloe poopo1i· cl sE lEsEm —cest lucna pe sr—ca lui Όamcezeu· Canu ee dă ceea cn
coedr EI că ce iolo- seșin. Dumeezeu Cel Seini să mden■ărlnze dn la cesa la oricr înlâiplaoe
tapăoăloaoe, ine țle însuți și alee tăi st vă dee o slală lipsilE dr boli și dr pagabe, îelo-o
complelă poospeoilale.
EPISTOLA 291
414 Către eorea1sσoaυ1 Tlioi—i
SFÂNTUL
574
VASILE CEL MARE
^-1.1 în iimani τaiscoaatu1ui
Ca să-ți tceiυ tot cs-ml ΐητη prin minte au-1 potrivii aici cu Ι^τΡι—- υa-1 tc-itorl, dar, îs
s-serai, nici cu genul epistolii însuși. Insă, iinișl, ce sl te trec cu vederea il-n apnoaps cu
neputință, căci îniia mea s-c îsflenb—stat din priciși υșe1 dr-pt— mânii împotriva te. Vol
merg—, așadap, pe ccI—c d— mijloc, srri1șdu-ți Linei— și irsâșdυ-1e ps ^1-1-11-
dτop1nte· Acsitta pentru cl vreau sl-țl itreT at—sțlc asupre υșui luciu ίștr-nn Trai prietenesc
șl πίττί-ΐ.
Dacl tu —ști acei Tiiotei desprn care știu, dis tineieț—, cl ducee o viață ascsticl atât de
nspr1ț încât —ri învinuit cl înirsce măsuri, ml îstăȚi: cum d—-ei îșc—lat ecum sr ητ—# ce
tn—iul— sl faci ca sl fii lin— aIrcυi lui Dumnezeu ? Șl cur ds te uiți acum numai ia ceea cs
zlcs cutere sau cutare despre tise, ficându-țl vieți dep-nd—nti de pKreeee unorc și a altora șl
ceiσn1ez1 docr cui sl nu-ți pieezl nici ari-ten11ț dan sici sl ts faci de râs îs ochii dușrasl- ior ?
Șl, îs 8^111, ds cs in t—ii, ca ds cin- știe ce rău, de π^ίητ- pe πιτ el put-a-o păți înaintea
mulțimii, fără tl ts gândești cl, în timp ce întâ-zll în aceste preocupări, uiți de ce—e cn e ral
imporișat iocrai în -cecstl viață ? Sunt ai1ae Sfintele Scripturi ds Iav1țKtnri despre ăaptul cl
nu-1 cu putință sl facsr în aceiași timp don1 iurruri9SIț edici tl ne ținsr I-gațl de ire1υri1—
lumești șl sl ducsi, în aceiași timp, o v1și1 după Du1n—zeu· De cltf-i, șl firea însăși e pilal
de astf—i de pilde. Ds exemplu, lucrarei minții su reușește sr formυieze îa aceiași timp (^1
idei d1feriteț iar în percepția tensiliii su se pot priri în urechi două glesurî d-oeiti, aici nu se
pot vedee doi ocmeal deodată, cu toate cl avem (Τ^ΙΡ.- în șreinș1 timp canalele acstlor
si1țυri· Ochii, daci nu-1 îndeeptii pe amândoi spre icsiași oCiect văzut, nu-șl pot îndspilai
corect slujbe 1^ Așa stau iυcrur1is în iuise finii, iar deci an fi sl cităm m1riυrii scont- din
Scripturi, lucrurile n-ar fi mai puțin nieicoie decâtț vorbe vsce1uiui aroverb. si duci cucuv-
aua ie 01-119-2.
D— ce ir-stecăm cese cs nu ss poat— piesteca, zgomotele lumești cu deprind-eea nscsz
—1 ? Oces au devenim stăpâni pe sol înșis— când ne îndepUntUm Oe zgomote, —ând cu ce
mol înnurcăm în atâtea afaciri și —ând nu mol în-ur-Um șl pe eișUi ? Osos cu conflumUm
pilc iapte s—opui evIivlei și el nie- 0101—1, pș nene odicioană ci i-em propus noi înșind, și
nu arUtUm astfel nelon ce se gândes— sU nn c1iomc1șaș cU nu von rsuși sU nn întristezi
când vor ei ? Or Soațe ocșstșa ss vor întâmpla îcdatU nn ie vom Oovșdi cU pt noi cu ne mai
otUngt clcU uc ^οη. Destui pecSnu acest subit-t.
Fin să ce întâlnim —ândua ne să ce nonsTătuim mei temeici— despre —sin nn sunt ds
foios suTiitiion noostui1 în așe Tei încât sU nu se șOIn nă ce îngrijim dosi ds lu—nuri dșșiitș
—ând vo vnnU șl pectnu noi ceasul pIscUniU icșvitapÎiș !
M-eu Pu—uioS în —Clp SeosibiS —sin trimise din dingostea ta; cClen și după Oiine
ΐοη, ele nneu Toante p1ă—uti1 dan când m-am gândit și ia csi nene ie-a trimis, itun—i s-au
dovedit șl mei O-IUciosse. Lumânării, și meOlnamentiln îctU- ritoani din Poct să it primești
șu aiăcȘuȘ1 —ând in vom trimiți, pentru —U mo- mintan nu it evem.
574 Acest Oσetpiscop era auπcrcui Oiσ tinesețe Te Sfântul Vasîle, ca om -are sc iτpeinseae cu școala îif’-âaî -Ίί șl CSC—ZGI. De πη-ηά îasi, inima
Ufântn1n1 Vasile s-c „îsfi—itâștal dn mâiie” ίmaoiriv1 in1, auzind ci t-c lisat dus de plicsriie iumeri1· Ce-cându-1 1sprυt dan cu bnnit1iTt inisie Ι—ΡΓΙ îi -(^1
ciinte dn rnvânini ScIϊptnr11: su-l cu aniϊnți sl ășci în aceicși t1ma (^1 incInnϊ-
931. Mt. 6, 24.
932. Aritlofai, Pasările, 301; sșn dnpi pIOveebn1 francsz: „poetsr dn l'—cu a le I1v1eIτ’’t β-ίΐ^, Dict. grec-franțais, s-v- γλα OL. Așadar a tiv—iși ui
incru toici ϊint11-
III
SCRISORI NPDΛTΛTP
SAU DE AUTENTICITATE ÎNDOIELNICĂ
EPISTOLA 292
CEiru CaIIm<fos575
Fără dată
J-măiale din dorfninin cule ci fe-n îcn1ΐnΐi Oucmezeu Cel Siânl, rin- d-ind i-cn-rlIe în așa
iul încât să a întâlnesc pe distinsa ΠΟΙ^ΓΕ taoă, sația la. El n în simrn să-mi împlinească și
cealaltă jucălale, încât să ajung sE o văd și pe Excelența Ta, f-r apoi sE —ά^ deplină luițuifre
iul Ό-cnnze-· Cenlnu că mare ci-e iceaslă dorință iei -ies as-m· când am auzii cE -1 ΚΟ^
ridicat 1a o maon cΐnsln· când mi îcbrEcai haini nemuritoare care, icaperind -ιυπί,—,,—, a
nicfcfl în trup coaolea, iar ceea ce mea i-ritar a iest înghițit în îiUrtcE- cfnlea cei-rlrfi.
Λșαdmr, Unlnucâl prin hanul Său Domnul le-a îEc-l casnic al Să-1, ΐυ-α îc- depErlai dn
erice păcai· ți-a deschis împărăția cerurilor șl țf-a nrătnl c-ien care duce In ieofcirna dn 1saIa,
le η^Ει, ca pr un bErbal caoe îmlnece aiâl de muit pn aițif prin înțelepciune, să primești acest
den cu laală înțuirceren și să le ieci paznic crediccias ni icesinl cacari· dâcdu-ți laală râvni ca
să asiguri paza acesl-ΐ dupazit îiptoElusc· Și aslieI· dupE ce vni îl pEstrit intactă această
pecele, să le înfățișezi înminina DomnuIuΐ· strEiucinS în lumina sfinlilee, iUră ca să priclc-
iești vrro p-SE sau ^ΙΕ pe îcbrăcămfniei curală a ηυι-ΓΐΓί12, ci păstrând sfințenia îc toatu
lEduIarnIn, ca unui cnrr s-a îmbrEcal în Hristos, întrucât „câți în Hristos v-ațl botuzat, în
Hristos v-ați îmboăcai”3· Să fiu d-r sficte loale lESuImrele, pentru a se învrednici să sr
acapere cu îcbrăcEcÎCira cea seintE șl luminoasă.
EPISTOLA 293
CEiru Iulian
Fără dată
Cuc ți-a cros cu tănălalea în acust oăsllip ? Cali să-ți înirebaințezi mice (Eră creulale ?
Cum merc srInIαIle treburi ? Procresează efu Supă derimța la, ași cuc și noi îți -oEc șl cum
de i-pt a meriți, având în vedern noeenrΐnțα la ?
575 în acentă epîstolă se fălicitarec Sarmui â^^.sile exprimx euceria cu Panădral a primit botezul creștin. Soția sa i-o luase înainte. După felul cum
i se adresează, Palladios era un mare demnitar al imperiului.
1. Ef. 2, 19.
2. Ef 5, 27.
3. Gal. 3, 27.
4. Grija do „οο.^ oml d ίη-ΰιοη-ηΓ —stu sna dÎn tsmnte me-e sș—1 dms anțSisiiL în e—isco-ais Sfântului Vaxiîș· DecU Os așeste nu ne 1nguΐjim1 aicș si,
suntem ce ue o-imol șir- ss târăști seu ea „o aosUrs șine îc zoOir poirtă οηρί”. Altiel, îl mvnTviș pș-tuu 1ucpțip mâinUL
* AceștiA [ML o fi Coi oi ceri tui Sin princt i uni uit ep trn opaSșluii Giûja de cs fin t e feteea cen trală o -ρ^οΐ-ί, așp cum părinții aoprSU grijU ds -ορίί,
pluTirul de s-minȘi, doscUlul 0- ușs-lcii lui. „E --biruit Corul cslor șeun vor să înv-șs”, zic- sf■â-Su1· „Ori-âs ds meu- or Oi distinși Oin- trș -οί, edouTU -1, su
sunt mnueu cu voi”.
La —ei cane-și schimbă ușor τân0u1i1Ș1 e cu totul 011,^ ne viața s“ Oie ee însăși lipsită ds
οιΟί—,
462
dai —el sie —Unor plicuri sunt hotărâte, statoucicș și mnnnu sneleașl e de așteptat
să dună o viață —onToumă piicnialilon lor. 1nS1-adșvU11 nu stă în auSiUii șouUPișiulul să
postă liniști vaiuiiiș —ând ^,1, dau e Toante ușor să nt Tăcem o viață tiCcltă și f“uU valuri
Oină vom ști să redu—tm la tă-ern agomotș1ș pe care patimile le ridică în noi și docă ajutăm
voinști să Oie mei tari decât tot cs aoate veni din 1011“. Pșntnu că nici p1șudști1i1 niel
PoIile, cini site gunutățl aln vieții nu-1 vor putea asingt pe omul virtuos atâta vremn cât își
vo țlct cugetul dnstui Os suS1 îccât să poată păși ps urmei, lui Dumni0iU1 să-șl înduipti
privin-a spre vliSou șl sU sSUpântesnă ușon șl cu iscusințU furtuna nare se ridică de pe
pământ. întn-adivăr^1 despre csi pe nire i-au înlănțuit autiuclc grijii— viiȘi11 s-eu puSne
spun, —U, ssemendi unor păsUrU cire în oad1n poersă 101,14, s— țânUs— pș jos ne niște
doblSon—n.
Ps tl—e ocupațiile cu mi-eu putut îngădui sU ts văd vrnmn muit mol îndș- lungotă decât
ps cel care ss luptă să tunacă menta înotând. Și cu toate a—șstșa1 î—enu—ât e Oestul să-i
vezi TCtireie șl recunoști îndetă inul întrșT1 tot ași cred că mi-o Oost îndtsjuns o singurU
experlenșă ce să te cunosc distul. Ds ο-η-ο, so—ot —“ nsti maun lucru faptul cU doi aticșle
probiimșiou mnin și —U nici nu n-ap fu șisent din nuTetul tău, ni —U sunt mernu nu Sine
prin 1mintΐri· Ou s—ri- soirta n o dovadă de imictiui: nu nât vei scrin mol Oss, cu stât va fi
moi mane plăcnrea pe cire ml-o 01—1.
EPISTOLA 294
CUtis Fsstos șl șUtus m1τcos
Părinții eieiuin să poarte grijU ds copiii ion, plugarul de aiantații și ds sșm1nSi1 das—
ălui ds u—ini—ii sUi, mal 11^ —ând din pricine solului —el Pun ls Sau n“dșjdi de recolte
cât mal meii. Plugeiul ss iunură Oe trude sa asun—i —ând v-de salnele dând în pâugU seu
plantele dșzuo1Sâfdu-Si; ucinl—il Ta— bu-urie dos—Uii1oU1 iir nopiil pUrΐnȘiIoU1 etuncl
—Vnd sporșsC1 unii în vintutȘ1 nlțil îc înălțimi. In legătură cu vol, gulCa noastuă este cu
atât mei maun și nUdșjdili cu atât mal pritșnțioasi1 nu cât evlavia e supnrUrerU tutuuor
nelorlalte dșpnΐndir11 mal bună dncât toate vișSuÎtoaușIș șl toate roaSiii. Noi om
înrUdUcÎnat-o și am untușțicut-o îc suiiștșiș vo1stuȘ1 î——U plăpând, șl nșvifovaSȘ1 iir
anum douim să ie vndem lo Ucί1orirș deplină, nore să nn Tăgăduiască uoodș noapte cu
ajutorul pe cern dorlnțo voostră după învățătură îi vo putea da rugilor noastrș· Căci
știți tln— cl bnn1voișiș noastră ăați (— voi, precum și șjυtoru1 iui Dnmnez—Ut via șl
după înt—nțllle voistr-: daci ecest—e smst îndreptate cm tr-iul—, Dumnezeu invocat
EPISTOLE 463
seu seinvocat va fl (- față ca sl vl ajute și oric— om cnn—-L îui—șț— pe Duinsz—u se vc
of—rl —1 însuși sl vl înveț—· E netiruit dorui ceion cere pot sl învețe c—vc foios1torț ier
sufistυ1 ceior ccre dor—sc sl se 1nsirυ1șsc1 —si— liCer de onic— î1potr1v1ne· îa
această privință, η^ί depirtcnea fizici nn-i o piedici, ίatrυcâi C—i cer— ne-e creat dintr-
o i—îiirecuti înțelepciune și din linsa Se iublr— d— ocmenl n-a încuiat cug—tereș în truaț
nici putința d— a voril n-a i—gat-o doar d— 11111, cl cu ejutorui timpului e dat ceve rei
muit opiniilor, și anure cipaciliS—c sl împlln-asci cceastl ost—aeeil de e da rei eepcrie
înv1i1tur1 nu nurci ceior despărțlțl d— o mere eist-nți, cl și celor cir— se vor naște mit
timp după 1^-1. Experiența întărește cuviatel— meln: cei cer— au trili cu foerts mulți
ani încinte îl învață pe ilaerl în scnl—ri, und— s— șl aKstreez1 iscțlile acestui
învățământ, de icsei, cu loati distanța cape se dss- pșpteț eu ϋΐΐ mer—u cu voi pnin
cug-t, stâne comod (— voril îmar—un1, peatiu cl învățământul iu cuaoașt— piedici aici
pe pliant, nici pe mere, deci veți av—c griji de propriii— voistr— snf1ete·
EPISTOLA 295
CălpȚ niște ^^111576
Suni de plner— ci, prin danul lui Durnez—u, voi a-cvețl a—voie de aii îndemn în șferl d
— cuvint—i— pe cere vi ie-ai adiesal, 1șv1tâ1dυ-v1 pe toți sr îmbrățișați aceiași rod d—
viață, șl aiure <d— obștei·’, după plida c—i—1 cer— s— piactica p— vr—isș apostolilor;
cțl primit acest— cuvinte cc pe o învățături măsluitoare, pentru cer— ați șl adus mulțumiri
iui Dumiez—n- Nu suni slmpl— cuviat— csie ps care in-cțl enzit de ie .ίη—, cl învățărlil—
^1— tr—tui— puse în practici p—ntru folosul c—ior cere 1— prliesc sar— liilștirec 1—1,
cer— vi ie-ai foiruiat, și, în sfârșit, spre lipirea șl lauda iui Hristos, ei Cărui 1™- a fost
iavocet p-ste no^. Iată ar1ci1e p-ntru cere v-am trimis pe frșt—ie nostru pree- dor1tț estf—1
încât cel necușoscitor sl învețe sl cu1oșscKț cei roIailc sl ss îndemne, iar ceea c— constituie
o piedici, sr devină evldenil p—1trn 1oi-
Mene ml-e dorințe sl vl vid leuiațl laolaltă și sl aud spunându-se despre vol cl au vl plec-
viațe fină tune m1rturi1t cl ci ral curând ccc—ptați ca toți sl fiți pczalcl privegh—eil vonstr
— reciproc— și 111υț1oes—ț mentori ei fep- t—ior voistr— tun—· în chipul ec—ste,
fiecere vc pilii, mal îșt—1, o nlsplati (—plini și corsspunzKtoșn—ț icn în el doiiee rând, o
cită rKspiștK e—sivânșitl psntnu po—grusui fnaluIUÎ său· pe cnru trebuie să ^-1 pondEc
unui -iluin ntâi prim cuvânt, cât șl prin ία^Ε, cu -j-tonui convorbirli-r duse șl -1 îndeinurilan
nonstru·
mαi presus dn loain vE rog sE vE -d-cuți amintu dn drnd1nța CEnințiIar și sE no vă ftsnțl
cfEsimațl dn «1 canu, în linișlne neastră, încearcă sE vă ducE In rătăciri, bicrșllinS cE nici
rând-iai- asprE a cEI-gtoiui nu-f de dorit deao de dragul el, ci n-m-i dacă n I-mln-tE dn
credința în Όucnnzn-· după cuc nici itoț-olsirea dreaplE a credințul, dacE nu-i însoțită dn
iaplu b-nu, nu ne vn putea rrcom-nS- în-fnlea 1-1 Ό-mmuzeu. Cn -cui lui Oumnezru să fie
îniong și prnlru cm viața noastră sE no șchiopăteze, trebuie să se îndepllne-scE -mbrfr
condiții· CEci, dupE coc zici -pestai-I, credința e cui care ne mântuim, dar cu arΐdn crrdință,
ci ηυιαΐ „crrdicța f-crtlo-ou prim i-Uinu”7·
EPISTOLA 296
576 „Credința (ίϋ-Οι^ϋ^ poli i ut-ise”, dr—ă cuvântul —nost oluldlι IuiU în -ezumet un vrea ră aun1 în tnf1ei Ufântn1 Vaslis co1niit1iii monahale pn ηη—
a iitnt-o în Poit. Sn intiite, ^-(-η, șl în ac—tiT tfatnr1 specificul „flIosofiTi moa-hcie” aeec1zșiτ (s —1: lânluir—c piin dlnjir—a de sinT îa foiosni semτiuini-
5. Fap. 2, 42-47; 4, 34-35.
6. Ier. 14, 9.
7. Gal. 5, 6.
Către o văduvă577 /
Ținând
464
seaia dn bunăliira la șl cunoscâcd-ațΐ râvm- pe ceru o -1 pentru i-crarum foi
Όucnnzeu· ιί-αι iunt dnunăzi îcdoăznrala de m le secați ca pe a fiică a iun și nm ioiosft citirii
tăi, n drept, cu -țecția c-vunită, dar cu gândul că nandă no ii -1 mni, însE s-i prniuccii cam
muii paolea dn ticp în care ΐ-ιι i-fasit. Trnbuia sE fi scris despre acest lucru Conαcinslilei T-ir
Cnraaacn, cm să știi cE și oăspunaul muu n Sav-dn unui snniiinci de o deosebită mulțaiÎre.
ME îolasrsc, în aceliși ΐίι^ <e aceaslă scrisoare, ca să reacÎCinsc Vrednlciui Taie că se cade
sE ne -ducei cereu -licte de Doinui, spoe a avua nururnα înaintea ochilor pincmrea din
acraslă I-iu șl spre a nn orândui viața îc vr<e- rea ^(Ε^Εοη înaintua Demptufui Judrcălor·
Care să nu ce lasr sE fii îmșriați, cl sE ne asigurEm, pe lemniul eanlelar noasloe buce, în-
iclr- Cuiul cnru vn Susceperi inima iniclIar noaslon în ziua vunioii S-fu. Tn r-găi să loacsiiți
sn- futErl șl preacablleÎ laie îiice, pe care a îedncm să-și peinnacă viața meSilâcd la
Suinezeinșiiln cuvictr -fu Daieului, peciru ca sufletul ni să sn hoUcească cu însEțEt-e- lor
lâniuiloaor șl ca înțeleguri— ei să comiscE și să sporrascE ini cult Secii creșlr trupul sub
icfluenia m-t-oii·
EPISTOLA 297
Călon — văduvă
Uacal cE s-an fi c-venit, din pricim- vânstui înaiclain8, prrcum șl din pricina afncțiunif
muie du5avnideșli, să po-eii dn prezncța truprescă a nnasniuilei teie noilețl și sU ts vioitșZ1
lor în —az —U nu tt-aș ii găsit, sU nu mă Seu PUtut, ci să-mi împ1ΐniec lipsa măcen
serilcCu-ți. Iată însU că am și găsit un —urișr potrivit ei s—risoniior —Utnn Pnșo—icstita
Te PiusoanU1 prin neut să ts salut, 1ndimnându-tȘ1 în primul Γν-Ο, sU împliotști lu-rarte
Domnului, pentru —a STâctui Dumnșziu să dna să țU ss s—urgă zlItle nu cinstȘ1 îc evIivie
și Onmni- .«,, fă—ându-ti vrnOnicU șl ds iunurile viitoari·
în el doÎiși rând, îți încredlnSiz pe tânăna fii—U ds nart ți-am vorbit, cu rugămlntee s-o
primești ne și num or 01 propria mea TUi—U șl propria te soră. Socoate ca șl num au TU ale
toie tost, ceie ne ie va împărtăși sufletului tău frumos și —urat1 ocupU-tn de -1, —onuicsă
Ouind că-ți asiguri prin ineasta răsplata ds la Domnul, iir în a—iioși timp îmi Taci și mit o
bucuriȘ1 ca ucui —οη—, din Origosti pențiu Hrist0S1 împIines— ptctuu sins măsura iuiirll
cușștini·
EPISTOLA 298
FUrU ηΟη^^ șUtnn uc om su11uioe
577 Episto^ de f-țd p nae a fi scit nă îc lămpui mUl or ΙηιιοΟνΙ finuotropice —pe Vaallisdai(α<i- 373). Iuoaohel cu1țuιe.tie adeal1i îmiei că i-n îipouiuiai
critaii citirii pecleu lucrtoile uîec- leaii· A se vidul și enisi· 94, Κΐη,-. Vasile ioiiile aα1aiări și fiicsi αd1si1ia·
8. Ac ini v—oUit <eano1 vârsin dusiel du oudu.să - Καπί-ΐοΐ Vasiin·
9. Efectul -ί^ΐη ci unoi upe no șoeu: ala (Steptul suiva sui atriUuie puterikur -UlarOțerti șese cs stU îe fiusi lucrurllou. A șuedn olțșșvo - ș1t11S1-1ș·
10. Se știe nașe ncVr— pttdi -p răvteștau -ș s1nbil isca î^ûzîlk^r .pi Io -nea-area tor. Muhe din —pistol—1— Uf'âiin1n1 V-sile ns (— șilii bogate în ac'etl t
—as. în κα dn fcță, Uăâitn1 Vaslin îi spniτ nnn1 -τ—ηΐ fiscal sl aIϊ1eesc1 se ănc'l ua estf—1 (e .t—rvϊcϊnt dar să mnnr—nsr1 ^1.111, ce aeitIn εnmi—z—n-
11, N-avui nici un maliv să cu condei că, Sincala du r1lσrida voucii, licărul - cănui ma-oSs - Sescoistσ Uîânlul Vasiîs era un sfici.
12, Iov 1, 21 (eS, 1914).
13. PK 19, 14.
14. 0-1 ps șere-1 mâegâis SOV-tui Visii- - ue bărbat -οΡΙΙ, șars îe unsis minuscrisș poartă cumnis ds M1x1moe· Ol pars o fu Tost un maus Tilnntrop. Ss aer-
c“ atât si, cât și sosii iul, -unu v-chi șu-oșsinșs ois xίă—Suiui·
L5. DȚs1Lnr că nu ușor cjniL— omul sl sn împac— cu ic'ensii coast-iși—. în .^1111, imli- iîr—i fruiocsi a ni—1 ăliaț— 1nt1lȚ ι-ητ-ίη, pn caid una nrâi1 d
—pr1mi-
:|
: înnil (ieLilor 1111111, ioni „în ăloii—i 1sar1ă11or 1111111-”, πη sn exprimi în Si11n1 ob1șin1ι al nlogilioi ani—g1r1ret ane— - ăi ϊmar—sϊoncl șl p—
împinși, altfel nu șl-ci fi p—rmit Ufâiln1 Vasile să lîieinlurIzezȚ ps leii lorții in1- în ^111- simții— el ^11 ti o consoleze pe soții lui iliasă vidnv1t 1ânLâ1idn-.se
cu fiii, 1 01^ griji 1 ilmcs 1™ Μίαί pe nm—I11 ei.
16. Fac. 2, 24; Mt. 19, 6.
17. Fac. 3, 19.
18. / Tes. 4, 13.
* Nu-i știm cumel-, Oor auSsm fu încușOi-Șaț1 (Ο. Ο^οτο^^, Gesch. d. byz. Staates, ,. 31) -U, încșaVnO din earca lui Oo-eS1nt1n șei m1uS1 „comes
unuum auίusta1um”1 cum .se eumsa csl șine lUsaunOsi ds tșa1uuui aaisișulai ol împUritului, nun pensosee șnus i“spu-dsi nu -umil Os diuși în niSuuU (inno-1) p-
nsnu întreȘieensa sumeSsi, ci .șl ds Punul mnns oi ii-icș-lou sS1Su1uί· î-d1Ua-s111 cu șnus Siâctul Visiis șens ο—^.^ dsm-ÎSii să ue-u-țs io seșhssSnui supii-
mșntiu 0- șei TiUitșt- Os le ei-s· Din ,“-1.-, nu îtίm Cote șâ-0 s-o eș1is sșșostU -aistoiU.
Binevolești și TU-m“ ^-0-1— să ejung sfitnl— ia Soite șl pUrtaș ia toate grijile Πΐ,, ași
cum posti fa—n numai un om vușdni— de desăvârșlrei Te, și Dumnezeu St va răsplăti
EPISTOLE 465
pentru duigostșa cn-ml ροού, —a șl pe—ttu grija ș, o ol —o sU-țl ouânOuÎșști bins vlați. M-
om mirot nă înșșiă—lunșa anestul om te-a putut supăua1 cuiaând cU apa or avea —ine știt
ce putșuș ciudasă, Oeși ni—1 o mărturie nu-l conOiumU faima. în Γηρίκο.—, nu estn nimeni
din cei de aici cain să fi câștigat pșntuu sănătatșa trupului vreo îmbunățUșlrn mai maus ori
mal mică dncât om fu nădăjduit, sferă postn de cazul —VnO întâmplător va fu simțit cineva
vuto ușurarȘ1 iu—uu core st întâmplă oamșnilou fie —ând Οο™, fie —â—0 iu—ușaaă —
sva în vlașU. Dor cei care surpă luairși î-ctornă să nonvl—Tă pe -ti mai simpli să nSulbule p
—esSe lunuurl întâmplătoare specificului apti. însăși experienșa te poate convinge nă graiul
meu spunt 1dșuUru19.
EPISTOLA 299
OUtrs uc icsai-Son Oiscsl
Știam de —ând ml-al sctis că ts dșs—utci greu nu administrația publică. Oxistă o veche
a1—11ă1 potrivit căreia —ti cert urmăresc virtutea nu st avânSă prșa Pu—uros în slujbn
oPștiști1 năci neajunsurile nere st î-țâlnts— la midlcl se văd șl ia dușTUtorillș pubiicș· Untu-
odivăr1 doctorilor le e Ost să vadă lucruri dșzgustătoati1 Tac ixpirișnțș cșa1ăcuti1 lor cu
prilejui nșcouo—iriior altoua ss produc șl dșstuiș ntijunsurl pșusona1ș· Așa ceva se întâmplă
șl la idșvăuoții drșτători1 pnnțru ș“ oamenii intștșssț11 ceiș privise numai ia ioni șl nare ss
i-sl atrași de irrirsn însăși, ca șl cui ea cr fi linele cnl rai mere, socot cl astfel îșl
câșilgl466
putsreș prii care să-și poetă cjutaSFÂNTUL pr1eteni1ț sl înlăture pe dușiani și sl
VASILE CEL MARE
dotandeșsci csse cs dorssc·
Der tu au ești ca eceșt1n· Decât cine șl ca cine ? Tu ts-nl îndepărtat d— bunrvois de vr—
eiicili— politice, oricăt (- lari cr fi fost nc—stee, într-o vreme când puteai conduce un oraș
îitrsg ca și cur al fi îngrijit ds o singuri cesă. O- tu ni -l-s atunci o v1și1 firi griji șl ΙΡι^Ι^ΐ,
psntru cl ie-ai găndit cl-1 ral (- prsț nici sl a-al, der nici sl produci cliora neplăceri, csea ce,
după cur consiesrl și alții, su produc- decăt tu1burnre·
îiteucât Dornul n-a vrut ca ținutul iC-rlțllor sl ajungi sui compei—nțn cârcin1nr11or și
nici recsisKmântui d— irpunsie a dărilor sl iu se desfășoare cn îatr-un tâeg de sclavi, ci ca fi-
c-ns tl fie înscris după situcție rsșii, an1- lește ic-astr slujbă, deși e sreu de îndeplinit, dai
spuaăndu-țl csi puțin cl prin sa poți sr câștigi tu11vo11ie Iul Duiiez-u. Sl au tr—iuri în ăațe
puteI·11ț dar aici nu ditpr—țul slărcla, șrliăid ceior ndilnistneți de Cin— o iipșrțișiitnte ini e
—pllai e—cât orice cântar. Și η.ΐίτΐ, râvna ta peiten dr—ptște vc iplrea cu cierliște în ochii
ceior cnrs țl-nu îacreeiițct nceasti chercrs șl ie vor cdrlra într— toți ^111^ Chiar daci -c-st
lucru nu-1 vor recu1onrt— c—iinițl, o vn fac— εu11ezenț Care a—-a pus îiilat- lari răsplăți
pentru fapt—le nonstre CnneI0·
EPISTOLA 300
Cυăâși ds consol-nT ^ΐη— intll υnυi .^άτηΐ
întrucât asntru ce—ștlni Doinui ae-a pus pe iocui ni doiiec, după părinți, îicreeințăidu-i—
forine—n rsilgionsK a copiilor csior cs cred în Ei, am socotit ci isiorocirsn care 1-e surprins
pe răposatul tiu ăiu e cn șl cum cr fl e noastră șl d—aiâ1Le1 monrtsn iui ars1ntue1, jellidu-o
din toetn ființa alături de ΐίητ. îmi pot (c senin cât de icre trebuie sl fie gr—utnten ncestsi
dureri peatru piopriui iui tctl dnp1 trnaț îitee altei- (ii faptul cl și în mls—, cais nu-i suit
părlat— decât după îiv1țrtur1ț îitristnrsn inimii a fosi etât de -(-^1. De fapt, față de fiul tiu au
trebuin aici sl simții suaKrnre șl aici sl exprimăm în s-allreit— sau îi cuvinte o astfel de înt-
isteie, căci cu nd—vrret vrednici de plâns simt nn1n1 cel ccrs șl-nu a1erdnt aid-jeii- p— ^1-
șl le puseseră în —1. Ei suni litr-edevKr vr-daicl de η^ΐη incrlil și g—meie, ce unii cne—ț pe
când fiul lor se năll în floarea vârstei șl apt pe1ten desrvârșiree studiilor iul, l-au prirlt mut și
căzut pradă ncslel ImTl șl groaznice 11^1.
O nssienec nenorocii—, iriiurlsesc, m-n luliurit șl pe rine cn om șl ar vlrsct ăiri sl vreau
nenuiKrni— i-criri, lisând sl-il scape din adâncul inimii
gecele de oc needucal, pentru că d-orou- caor m-a duprins cl-n întunecat micimi,
p-oct ao fi iosi niște nori· Cind însă mi-ai rovinil în sinumi și ni privii cu ochii suîlululul
EPISTOLE 467
spor fieea fucourifee omrceșli· nm cerul ieolare Dac- nuIul puniru srclÎmrnInIe pe
care, de prra luită υι-Ηυ, sufleiul In încercasi îc iaia cenoroclrli îcliiplain și m-ac
dajnnil ca să îndur cu liniște icustn s-eeoințe, căci, după vrchue sentință a Iui
Ducnezeu, ele suci legate dn viața omului.
A piecat încă lâcEn, la o vâoslE ie cane omui dorește cnl cai mult să SoE- iescă, uri
rriancai între toți dolegii sE1· fiicd dong prafnsoriIor· în slane sE aleagă la prietenie chino și
pe cel cai sălbatic dinire dușmani nriclOaa singurE întâlniri, ague Ia învălUl-rE, Uiâcd în
caolcteo, m-i rezervat drcât mr fi spus-o vinsia, și ceea ce saαn cai putra adăuga e cil puțin
ducii realitatea, căci ecest om era cUscul Sat din oc, Ce se așteaptă să spună în -cest caz lalEI
unui est- iel de capii ? Ce allcrva ducii sE-și educă aminte că și lalăl său a murit ? De acnea,
din cilpn în care și el s-a născut dintr-un pErintu murilois ce ciudățenie cocslE îc f-pt-i că și
ei a devrcil lalăl unui murilao ?
Cât despou acena că e murii preιαlur· înainte de - se fi stiuenl dn viațE și înainte chino
<n - fi ajuns Ia duplica lalarilite a vieții, îm-inte dn a fi pășit îc rândurile bEnbaților și dn a fi
lăsat urmași dic familla sn, acestea nu canaliluie temei de - iace și cni mnru durnrea, cuc sunt
donvins· ci sunt colive dn don- solarn pentru cuie întâmplatr, Trebuie d-r să cuIțucic
Demnului pentru iaptui cE a rânduit ca fiul st nu iase pe păcint copii orfani, să nu inse în -
oca lui o văduvă ajucsE poadă -mei lungi tristeți sau care să SombuinscE sE îipartă locuința
cu un mii bărbat șl sE-Ι dÎspoeluiascE isliel pe soțul nrΐmeΐ căsnicii. Viața tinEr-I-i c-n iost
dn lungă durală îc acnaslă Ι-ιυ, dar cimn e etât dn eesimțfl să cu vadE acnaslE scaolarn ca
unul din c’nln ini i-ri dinire bunuri ? Ședurea dn aici al cănii ticp sn prelungește n uc prilej
pentru ceim cai mulin etlăciri și greșeli· însă fiul tău m-a săvârșii 0111 m-a urzit vicinnii
împotriva apoaapelui, n-a ajuns sE irnbuiască să sn aiestece îc lovEnășii cu aainci οΕί, m-a
iost mduocal în bInateιEțiiIe pieții, n-a cunoscut cucesțletun de a păcălu1· nici minciuea, nici
neoncunoșiința, nici itcoiia, nici gustul pIEceoΐi· nici poftele cErnil, nimic din cere ce la
nișteoe îc suîletelr destrăbălate ! A pErăsit viața fEră cn nici ana din iceste nele sE-i fi
murdărit suflnlul· s-a dus durai11 spre cel cei ban duznodăiâcl· Pe cnl i-Uit nu pUmântui ni
I-a ascuns, ci cerul f-n pricit· Dumnezeu uste Cel care rând-ieșir soiria noαsloE· cane p-nu
capăt vrecli dr toElt pe pEiint, cnee l-a adus în aceaslă viață și tot Oumeezeu estr Cel cnru
hotărăște sE piuce dic en. Avei ca îmvățttuoE îc coianul durerilor pilda vestită - laonlul Iov,
care a zis: „Daccul m dat, Domnul a i-ii· Cai I-a plEcul Domnului, eșa s-a îmlâipiat. Fie
cumrin Dainulul binecuvântat în toți ves1i”Ci.
EPISTOLA 301
Cuvânt Os mângâi-nn
SșulsU îc inul 372
Catn nrau sUmțămlnSnln mele le vistno nșnoro—iriÎ cern te-o lovit, nlnl un nuvâct n-ir
reuși să ie dis-rin limpede. Ps dt o piutn, m-am gândit ie pUșrdș- rșa pe csne o sufirÎt-o
comucUtatșa —rșdin—loșiior prin dlsponișle din viață a ocro- Slțopril ion, inc ps ds sită
parti, mă gândiim îc ce tnistiți s-a pnescClmbeS voioșia Demnității Tăiș, văzând limpede
num s-a prăbușit cea mei OnriciSă Sintii —1^ și cum s-a dșstnămit mei reped, dncât visul
ns-vlețuirne caun pUrne o fl atins Ia voi —uimea Tiri—ΐnΐΐ· Ohiir dseU ei 01 ds diamant,
num să nu te Trâcgl suiiștiști în astfel ds cazuri ? încă ds la prime întâlnire om simțit o oare
—are aproaÎire de Credincioșia Ta și stât ds mult om —âștlgat suiliSșști din bunătatea Sa, în
—ât ziiniș năutem să ts om pe limbă, ier —âcd am ejuns sU șunos— și onei mUnunat suflșt1
nere ți-a fost soție, atunci m-am nonvics untr-adivUr nă, în cșșa ne privește TamUlia voastră,
se —onfirmă nuvântui dic consta Provșrbșior <1u1 So1omoc>, undi ss spune nă „o Temei,
îcțelnaptă
468
nstn un der ds ia Dum- nizșu”1 3· Atât de muit vă potriveați îctre voi, în—ât evenl
impresia nă uitân- Ou-tn ia unul îi videol ce untr-o oglindă pe ——1“1οΙ.. în 01--, ori—ât de
mult, or spune nlniva în aneastU privință, tot n-sr putea ajunge sU spună dșstul1e.
Dan num vo trePui sU se simtă ίΐ-nva în fața unși legi o iul Dum-nznu —irș a stăpânit
dintotdșauna șl după cane csl ne ane să se nas—ă n dator să șl pleee untr-un anumit moment
și orict suflet cere a dat vi—șil toate celn -șnesoue până la —spăt trePuii1 ia un soroe 1-^1.,
sU se OesTonă de lngăLurile tnupulul ? m-am fost șl nici nu suntem —ei dintâi și nici sl—
Turli cain am suTșrIt oneste 1u—rur11 preeml—ucaSui msu Οοη.,, ci toatt nșfotoelrliș coue
au venit ptste părinții, peste Puni—ii șl ptstt toți ctllolți îfaintași al noștri, tonte a—estea le
pătimim șl noi. O alină vlați oimșnilor de astOtl Oe pllds.
Dar tu, cate du—1 un tril stât de dșosibit Os alții, se cade să-ți păstreai di-i lungul
păsimirllon neveștejită mărinimia șl sU nu-țl ρίηο^ —umpătui din pnlelna cirs—tiruiul
trecător al vltțll prezșfSȘ1 ci să 011 mulțumitor Ctlul ce tn-a dăruit cu ea ds ia încșput·
Faptul nă nlniva moaie n o însușire comună o tuSuror nnlor csre avem parte de anșeașl Οιοη,
ier convișțuirea cu o Temeit ^-0—1-“ o Oost Sotdșauni un privilegiu nu si prea multor
PUriaSl, nare au Tost so-otlți chiar Oe judecită lui Dumneziu drept TșrlșiȘi. Desigur —ă
durșrea unor dispărSiri n tot uc dar dt la DumciaiU1 pșntnu ctl nn juOe—U luniurlln 111psd
—1’· Cunonștei pe mulți can— prim—sr desăecersn coavințuinil n—potri- vlte cn pe o —iit
—rnpe dn cine știs cn serciil τητη.
Priv—șt—, omuin, c—rul și soarel—, priăsșts ioate ălpturli— dis jur și v—zl ci, cu toii
— cl sunt atât dn ieri și ct—t dn ruite, după o vr—rs su se mei văd deloc. Din tocte acestea
primește învățătuia ci, întrucât facem și noi perte din făpturii— 1nriioereț urm—șzl cl ae-ai
ari1it și noi părtlclcc corespuizrioce— șî potrivită firii nonste— comune. Iar îalnucâl șl
căsătoria însăși e docr o coa- soiene în moarie șl pentru cl n-c ăost cu putință ca omui sl
nimăsi psrmșneit îi —a, Cr—ștorni a înțeles sl 1.^1— perpeinșreș vieții prin succesiunse tru-
peșsc1· Ier daci in mâhnim pentru cl soția ae-a plecat pree repede, micșr sl i-o plzruir psntrn
cl n-a respsctși ilsura cu totui îicrrcșiK de necazuniis vieții și cl ne păris—ște tocial când o
dorii mal 1nitț cur se îatârpil cu flocrea dn dan, car- își mni păstrează și mal târziu farmecul
p-băuiulul. îna- înt— de orice, lasi-te îndrumat de învKi1lurn desprs înviern, p-ntru cl ești cr
—ș- tli, șl-ți trăiește viața în nădejdea bunurlior ăi1toșre·
Așa ss cuvin— sl cugeti, căci soția ta a aorșit pe un drum pe car— treiui- sl-i percurger
cu toții. Iar daci in tulburi ds ce na a plecat îaiînt—a ta, pentru așa ceva nu se ceds sl ns
Intrisi11· Poat— cl rai târziu starne el an fl fost și ral chinuitoereț căci daci trlii cai rai
Iidein1g1ț1ț ns facem visovațl ds rei mulie ped-pse. De ac-na, si lisăm în pac— Lăiduril—
triste și si reînnolm rei tine grija d—spre f—lui în πη- sn cuvine sl ne eritli cât mai plăcuți iul
Dumnezeu.
EPISTOLA 302
Spre consoiene toțlsl iul Brison*
Cn anvoin aș evee sl d-scrlu cât de rult ae-a întristat vestei despre nsnoeociree car- a dat
p—ste Brison, cel mai bun eintr— oameni ? îs orice caz, alm—ii ș-ar putea avea o inimi aiăt
de ίmp1strit1ț încât, după cs e cunoscut pe ec—st birtnt și apoi a nnz1t cl a fost răpit pe nsșșt
—ptște dinți— oș1ei1ț sl au vadă ca o piere—re gensrșii a omenirii dispariția unul astfel de
oi. La suplrcnea rea s-a șd1nget înectă griji de tine, întrucât rl gândesc cl daci c-sa cs s-a
îșiâmpiel a fost ceva alâl ds greu și dn ș-îndural chiar și pelticei cane nu sunt înrudiți cu
Brisos, etuncl îmi închipui în cn stcn— — însuși su- ăi—tui 11^ cer— — alâl dn tun din fire,
alâl dn simțitor din pricini slnucluril in1, și în cn slnru ești tu, cnru ni rEcns acum atât dn
abălulE· în -oca acnalni nenorociri, uncii prin dnapăolΐrnα dn soț ai senzații că parcă întru-c-
ființă 01-— e-si frântă în d—uE, Cenlru cE, înlraa<evăr, potrivit duvânluIuΐ D—cnuiui, nu
EPISTOLE 469
cmi sunt ά—ΐ, ci un singur lnun16, lan - asiiel dn dnspUoțioe ηυ-ί mal nuțΐn duneoaasE drcât
a frângeri în douE a inupuluf nestru.
Dan d-ct pricina întristării e atât dn maon și poale chiar ini cane decil ni spus, e cazai sE
ne înionbEm: ce cocsefarm -vum prniou ceea ce s-a în- lâcnlαl ? Mii întâi, însăși legea pe
cane Dumceznu - stat-iiclt-o ^Ε dn Im încupui, în înțuiusul cE arfdΐmu vino pn luce
SomUule sE a șl nărEsnască In lomenluI polrivit17· Or, ά^Ε adα a iaal rânduiiE seanța --
ιυηΐΙ-η, îndnpimd Π^Ε du fa Admi șl pinE în vrum-rțim caaslon, alucci nu sn ^«1^ sE nn in-
dignăm îipetnivă ligilor abdlnșli alo firii, ci sE primim ^υ- ce - rânSuii Dummuzeu prntnu
nai, dEdi El - hotărât ca -cest suflet sE sn eutrngE din l-mu, <-r nu st sn mlstuiu șl sE sn
aefIeasdE cu vremea, cl sE-și siâoșeasdE vl-țn în îloarea νίπίοΐ șl în stotiucirum isprăvilor
mllitarm· Du acena, nu trebuie sE nn sunănEc pentru cE ηυ-αι despărțit de un asifel dn om,
ci să cuIțucim iui Oummuzeu că ne-α învrednicit de conviețuirea cu un bărUal a cărui
^υΓίοη o simtu ipraape întreacă îcpUrățin R—cacE, pn carn și îcnErαluI însudΐ îi deplânce,
ostașii îi regretE șl tați marii dregăt-rl îi jelesc ca și cuc nr ei iest -cui dintre fiii lor,
Așadar, fiindcă Οί-α lEsai acfniirea valorii iui proprii, cândndin-ln ct prin acnasia ai dusi-
IE mângâiere în auenrințα la, Șl apoi cai vreau st cunești șl fipiul cE icnii carn nu cade în
întristări, ci-și d-cu creul durerii cu căSejdun în Cnl dn sus, vn ivea de Ia Dumnezeu inoe
răsplatE pentru rEbderea sm.
Dn alieni, nouă nu nn îngăduie rânduiala -pestairescE sE nn întristEc prnlru col c—oți,
eșm cum e căzui la cni din -fana Bisericii18.
In aigrșΐi, și fiii lEi să ți sn îniățΐdeze cn nișlm Îcaane νϋ, cane sE tu consoleze și să le
mingile pentru absnnia cufui pn care-1 eugreli! Șl αalfn1 griji pentru ioecerra Ion să-Of înt—
nrcE s-eiel-f dn In gândurile tristm și d-cE veni să știi cuc vei p-tra bΐcenIădnm iui
Dumneznu, ^ου-Ι cn peciru răstimpul cât vei mai toEl pe pEmâmt să găsești în cugelul lEu
pruocupEni din cule ini alese· ΟΕύ pregătirea apEnEril pn cnru irebuin s-o înfățișEm
Unα1clnα Deinufui nostru Iisus Hristos și nâvca pe c’ao'U a vom dnsfEșura prnlru ca să ne
numărăc ie ue ioc cu ^1 pe care-i iubește suci îc stare sE aluccn înlucnridul dn pe suferința
noasteE, în αdα iul încât st nu eim mlstuiți <n ea. SEaOi dna Demnul în suflet iâncâțurea
carn vicn <e la Duhul Lui, Duh dn bunălale, puctru ca șl în starr- în carn in afli sE nn cimgâi
șl pe noi· ier peniou Soatu iecnile de vinstn la să cn ffi pildă bucE de viață viotuoasE·
EPISTOLA 303
CUtrn nonclSsid tio1unu1uU pansi—ulin ei împănatului578
Am impresia cs locuitorii sinusului ocestula s-eu Tolosit de calomnii șl de min-iuci ca să
o —ocvicgU pe Cinstită Ta Persoană să-i impui ps aceșSi osmșni ia o contripusiș
supiUmintiră ds iipe. întrucât sșa ceve constituln o ntOt-a- Sate șl pșntru aceta trșpuiș să cu
fie pe voie Demnității Ta1i1 ce să nu mal vorașe— nă șl ps mine mă supUră, di— priniea
Tomlliorltățil —act mU I-ogU de —ei cșdrșptUSiți1 mU grUPșsș să o rog ps BunUtitși Te
sU nu îngădui —ontinua- rșa anistei PirjonunU numii de Oiogui unoii eare vor sU TacU
nUu.
578 D-spin ΆPuugίOS om mai vorbit sOss-otl (saίst· 33, 75, 147, 178, 196).
19. O exaI1mnre pilii (— ființ—, cmn ICI îni—1i—șlϊ- Nu-i (— miiiă— că mn—sirul onctoniei, L1b1n1n, și chici iuilca Oposinln1 nu ăost invoițl să r—
cuionsr1 Uă—nlu1nϊ Vatil— i1ieiiui-
20. P—1n1 îa car— îl ă-c- pe τuă—ri1lon ti ss silii obligat pe pi-n loial nu n, cm s-cr cr—es, ua s11p1n tertip ai Ufansuiυ1 Vatlie. Cazul pn c'ine-1 isliisizi -
cn-str —a1slo1i Liliește dn la tii— detpi— nm1n1tmni ^«11^1 ni tf'ăiln1n1-
21. Mii rir șnzi znLI1v1idn-ts ci—t (s piegiail inilșiitatec celor «ιτΐη—! și șgoîștL Uăâilni i—comcn(K î1p1r1IS1 chiar șl înclntei 11811^—1.
22, Nu șlic cu var îi «ηυΐ acetli civaiași din linului KαnnαI1i· ProUabil a eșurare <r dări.
23. Cel ^Γ, - f■Udei aiâilf prcteu alinaoea lipsurilor dr1σr cevaiași a Înțeles că siabilirra ifbelelar du d-os pelin îi izvorul iulian crSornlăți. De acrea,
imirrvicția aceasla n1niru uc om ce lori sopii se impucrm Sir1sl -înclini lei, SUnăci- irsUei- îmțrirasă în chip sepeoi—r și să ά^Ε Ii scelioen de dări.
EPISTOLA 304
470
Cătun AbuiTios*
Omul în Tavoarei —Uruia intervin nsSt —el O-spre carn ți-am vorbΐt1 nu demult, prin î-
țeimtOUul dia—onuiui. întrucât el vine enum adu—âcO așnastă scri- sosne de le noi, sU pit
—n de le Sine e1Sΐsf“cut în cșși ce doinști.
EPISTOLA 305
FUnU ηΟη^^ a-cseu oemnci virtuoși
Omui așista țl-e —unoe—ut1 după num dovșOisc istoiisiiliș iul, dovadă nă le Oitninn
prilej numii, tău n pe auztle iui: pentru smintirea lăsoSă prictre on- to0o—și1 pnctru
ospitalltstei alătitU ι^ηΐ^ι, pentru toate actstt Tepte bunt, omui așnsts te pune pe primul ion.
Când mai e voria șl dt das—U111 el nu poște suinrl sU-țl tinenă aitul înaictȘ1 sșa după cum
atunci —ând e vorba de luptătorii pentru sdivUiata tvlivie seu Oe cei cane lUstosină
nuTetăriln suciți sie ș1șziși1 el n-ii eleTe pt litciniva —a sU-1 pună însintșa ta, pentru că
mărturie lui îți atribuiȘ1 în Sorti dominlil,, o virtute cșbiluită șl nșunttșcut“· Șl spunt că sșa
nnve nu-i gnnu ds Οο^Οΐ., pnntnu cU ls istorisește ia uie-hile u—on osmini nene știu și msi
mult, dncât celn pe ίΡίη, da—U le-ar spune 11.-10^1, ai cișdș —U le șχ1gi1isz“·
Așada11 omul ^^.Ο, venind le .ίη—, ți-a —trut o s—risoa1Ș1 nu ne sU st insinuezi îc
TimiiÎiiitatșa voastră prin minȘ1 ni ca să-mi fa—U mit uc sn1vi—ίU1
(ί-ιά^ιί priisjul sl salul niște prielenl (11^19 Domnul îi va elspirll p-nlru bn11vo1niș sa, iar
iu, ar1n
471
rug1cinn1ie taie șl prin râvne pn care oSFÂNTUL
iriți față de toți, aiKlsșle cât poți din dalonia
VASILE ”EL MARE
la ds rscu1oșl11țK· în -cei-șl timp, înfor- reiză-ns ΜΙ- mal e s1lnșț1ș Bisericilor.
EPISTOLA 306
Citi- suăsn1ntoIni din Usb1tl1
Știu cl Cinstita Ta P-rsonar prîrsșle cu plrcers scrisori de ia mine și știu și ds ce: al
îndiisil binele șl ești oricând gale când — vorba sl faci 11111'^-11. Ds icssa, I1lrncâl ds
Γρίπη dală îți dau prilej să-ți errți 1obieieș iileațilio-', ts șl rspszl spre scrisorii- mei- în
coavlis-reci eis conții ocazii tl săvârșești raple bușs20· I-țl ci -ηι ss ivește un aii prilej, ηη
poais pilii însușirii- ΐψ^τ ais bn11l1ț11 tal- în țoale privinței- și, în șcsieri lirp, se race șl
crainicul vredniciilor Ιιίτ.
Niși— oareni plecați din Alexandrie sl-șl faci dilorla și pn car- aceecșl ieg— obrlensc1 a
înle-sii ΓΪΓΙ orsaeșli îl obiisr si altă griji de ronțll care au părăsit iceatli iure ΚΓ ocrotiiea la:
poru1rsșls tl ss d-c dreptul, pniatr-o hotărâre oișt-ascl, sl te irșisporis cadavrul nns1ș din
rudsie lor, car- șl-n sfârșii viața în SeC-sla, pe vrsmeș câi a staționat ccoIo ușllalec iul rilltarî,
șl tr se ncoedsț pe cât - posiili, serviciul poștei auti1cSț ps1lrn ca csliei, prin rănișlmla ia,
oamenii sl ts slilr ușurați sufleieșls îi icsasli drumeți- ^ητΐ. Vesisa ecssior fapte va ajung-
până ia icieis oraș ai Al-x-idiiei, iar ea va grăi șl locuitorilor Iui de minunea vr-dnlciei laie, ui
luciu ușor de înțeles peatru pr1repsesș la, ^Ρ-Ι daci eu iu spun rai iulie. Iar noi voi adăugi și
pe ac-atla lângă alte ruils blieășceiî ps πιτ al le-ai -ΙΪΙ-Ι.
EPISTOLA 307
Fără adestr
^ΓΡΙ- csrl1rsis ă-spiag -des-ori ^Ρ-Ι șl găndurils ΐ^, socotind cinstit și lua nu cesa ce pare
cinslil în fața iuinror (chiar dacă acest lucru - iviala- jos), cl cssn cs Ie pi-ce șurii ^1, chici
daci -cest lucru - păgubitor. Oc-atla din cșnzș isior-aț-i șl lipsei ior ds ciracl-e, car- nn-ϊ iasă
tl fie al—ațl ia sfiiuriis pilona și au 1- însăduie sl se lăndr-atcl d-căi cu propriii- ior îd-i și cu
csea ce is ιηη ior prin sâ1dg|· Or, csea cs 1- ΐηη prin gând - c-sa cs
ir place, iar crem ce Ir place e cer— cr vor ei. Ocui cnru cnrdn că falasilor e cuiai
cena472 cr vrea nl nu-i un bun judecEtor, ciSFÂNTULsn aseamănE cu -obli canSușl <e către
VASILE COL MARO
oobi· Dn nici vine faptul cE ioarlr ușor ri sn îipolcoinșie șl —re doar propria
expreiemță cn Sescăl al IeleorsuIuÎ· Ictr-o istiei de neplUcrre poair ajunge aolcicr își
(ΜΙ de lucra cu an isifel <n ac, ΟΕ^, cu taniu că an iî trebuit să sr orțimtrze dupE
judrcnte unor poieleci camuni, cu teatr cE rl însuși a ί-^ sfătuit adesrori chiar de muiți
din cri caer sr interesează serias de domp- t-tr și de edrvEo, totuși el și ilucci alrrga
Ia j-drcători și la irÎbunale, poefr- oând să piardă cult șl sE câștige puțin. Dar chiar și
biruința pe cire i-a aduc j-ducățile fEcale dn i-cisto—țf na cengu fteE pegubU· Dn
acena tu, caoeamΐ rști atât de άο^, fii săritor le πινοί,, d-r it șl iceaslă faptă bună:
îiplrdicU iiâcdouU ptoțifr sE introducă prea orprde cauza pr lâcgă iicisloal și fă-lr Ο-
ά^Εΐ-ο tu însuți în Iosul for. DacE ucul dic cri doi cu sr lisă convins șl sr îipetriveșir
tenl1cței ΐ—^ ajat^^-^1 pr cel nrdrenlățil și nunr-țΐ inflannța îc t1ujba criui cnru cu ciulă
—Ιωον— drcât dreptatea.
EPISTOLA 308
FEoE —ΐη^Ε, nnmlnu o no—ind0in
Pr când Cre1cinslila Tn Peota1cU sn iKii în prezența unor erați, 01-αι vorbit îc favaarea
locuitorilor <1n ținutul Kapoala, îc<ramâc<u-i și pe ei să se adretezn d1resl Bunătății T-fr.
Τυ-αι rugat - avâcd înaintea tn oătp1ala dn la Daieul - st-ț pe-terezi ca pe niștu sEoeci și
nnajuiooați îclou 1-11122, Acum reînnoiusc iarUși, odait ca ssoΐsaareα aceasla, acenașÎ
rucEmicIr, croied l—l- oSetă Bunului Dumnezeu sE lină și să spoeeescU tlrălucirea dr care
sr bucurU ecuc viața la, prnlru ca, pe irmriul unei p-trri etit dr mari, sE poți răspândi prtlr coi
Uicrf—crnl dic crle cni lari. N-avrc drcâi o singură darimțE: mâc- țațrea întregii laie case,
gicSesc că υ^ΐ convins dr acest lucru·
EPISTOLA 309
FEoE -ΐη^Ε, nonlnu un sEnαd
Ac mustrat espea pr acust frair, care e îngrljeeat de întocmirea labeleloo dr iipozil pr cesa
iui, cu loale că dic capal locului tculΐrea necesaoă îi ere —sican-tă în urma sEetciei 1-123,
ίηΐο-αάυνΕ·^, după o viață îcUeIșucaiă· peniea că Docnul -ș- - rânduit prciou îolosul lui s-
iietusc, iatăi-1 ajuns ecum Ia cri cai caro cizeoie, îecât abia dacă c—i fee cu cn să se
hrăcrască, nniai- putând ceri ci—l unul scIev să-i sIujnas—U1 din mulși nâți ivea îcslcte sui
stăpânirea Iui. Nu-U mai rămân, dn—ât trupul, un tnup sIUilt șl îmbătrânit, num îi vnzi și tu
însuși, șl —ei Sini —oaiΐ1 csun formnezU o grijU pisa meii pnctru un om stât ds sUnaș·
Desigur —U ni nu lin nlșl o nnvoin ds iș—omandanșa mno, pentru că e Oessui ds săne—
penSnu n-ți îcmuie acUma, înSnu—ât știu cU ei slmțUmictn umans, ds —ine nu nișUodată
cu m-em îcșdlsS. îcSiușât pștÎțiociniU sunt gnnu ds S1tΐe- iăcut1 m-em temut ce nu șumve
să ss uite neve din cnln datoiatn ds mlnn TețU de ti; șl ds icșni și-am s—1iS1 ptiinO —U
ziua —VnO ni o vo vedia ,n Ox—eincța Ta vo Ou aectuu ni un—șputui ucnl vieți Tiii-lte
șU-i va aduce o s—hlmiern —sun l-in Tacn viați măcan nu —^1 mei Pună.
EPISTOLA 310
FUnU pCnisU, ptnttu clștn rude579
Ou însumi avnam o Toautș mont dorlnțU ds a o întâlni ps înțilepeiucne Ta, pentru mol
EPISTOLE 473
muits motlvn. Csi SUctai, ds a mU Pușu1a1 după o iungU οΡ^ηΐ^ ds bunnin tein nsIUtățU.
Ai ΟοΐΙ-ο, —a să ts rog pnctru niștn io-ultorl Sin Aul- 11atCΐ1· Αșșsto1a1 înSnu—ât ds
multă vnnmn nnau strâmtorați, Domnul ln-e dat o prețioasU mângâieri esuccl —VnO i-o
Ttrinit prin numiișa în slujbă a Dreptății Tale. Ps ds litU piuSn, nxlstă un ogor ei unnia dintre
nudniș meii supiiîc—Uu- șet nu ΐmpooΐSȘ1 ajungând a—șet1 aproape —el mol săra— din
toatU ArianeLCle. își ——1, așiCsc, —a, pe nât ss vo ΐ^ηη, BucUrstea Ta sU-i ușurezn1 —a
ds acum înelnSn s-o pontă snonSn cumva Ia șeaUt.
EPISTOLA 311
OUtrn uc drnTUtor*
Oamnni șins cu țin snamU ds ssiguiUriiș mnln m-eu rugit de multe ori sU scriu Ox—
n1nnSși Έρΐη, urmărind să oișinU —nva pin-is șl șx—șpȘÎOnai. Ou i-am aeΐgu1at ds multă
vreme —U ptcSnu noi tu vnl Oi pazni— comun șl impsuțlai ai drepturilor·, sTină de —azui
nă —inșvi n atât ds nnsUtui în—ât între—n oricn mă- su1ă2e· Totuși, —a sU-1 deu depIinU
saSisTa—țiș anestul om, i-em det npistoia a—nasta1 tnim^î^c^s^L^^1 ie .ίη—, nugâcdu-tn
să-i ariviști nu însningnin șl, întrucât ds multă viimn șesa iul a fost în—UicatU ptstn măsură,
sU ss învrednÎ—nasșU ds oiiș—ire ușurane.
EPISTOLA 312
Căli— un c—szon (—ion fiscal)'
Tu știi c—le pIof1lυri șl câte plend—ri se rac oaieallor îs υIme încociiril tiielslon de
impozit—. Drept aceea, aconei prsυϊIe c—iui cane și-a det clăti silință ce sl su fie ș—dn—
ptițic și enati-te grlCiS în a-1 șjυleț pe cât e posiill, ca sl su sn ăccă ș—dIeplșle·
EPISTOLA 313
Către un c-izoi (Tion fisccl) '
RânduiTlii— pIOăϊd—șțϊei— ei— Iui Dυm1ez—u nu se pol sesiza dn d—pșp|—ț ian în
miclmnc cugetului sostru noi, oe1en1ϊț nu an ultim dec—l le csee ce-i lângă picioarele
noșslIe- Adeseori, chici șl când ^11—1 ίndnumși1 spre un Γίηιΐ iniicll se suparlm. Șl SoSυșϊ
Stăpânul, Can— îs înțelepciunea Lui conduc— iotul, suportă cu niCdcne toată șepnîcnper-a
șonsie1· Iți aduci cilstn c—S dn rult se sua1Iem când si sn voitei de o așa-zlsl pυISșne de
grijă cens conduce toiul șl pe câți prieteni nu-1 luem ce allați ce să ne ejul— sl respingem o
astfel dn ^τηΡη—. Șl cam cu astfel de voite ne —xarime1- Acum însă cred ^41 dai s-cia cum
.1— lucruril—. Dums-z—u ți-a ofeiii prilejul ce sa dci pe rață rcnsa iunltil— și frumusețe a
puitlrii tcle și sl lași psnlIυ toalT veacurile vll- tocne 1ol1ă—1— p—nlnυ e plslnc o fericiți
1111111—. Căci eșe cum s-eu Γΐηΐ acest— necnșsliiat— fiscale, tot eșe-i și emislliea pn
cern le-o pistă—ezi posle- 1111111. P—nS-u că ϋηΐ convins că și dacă și-cn fi doeil,
iocυ1loei1 Gclatiel n-cn Γ1 pulυl nădăjdui sl citi peni— de un cciaclei mai iutilor de oe1—
n1· Den nu numel ps cel din Gclelle l-aș puCsa socoti fericiți din ccuza -(mlslsti-tinl 111—,
cl șl pe mise însum1ț p—nlrυ ci șl eu cr o casă în ținutul Galatlel șl, sl-vî Domnυiυϊț π^Κ cec
mei .1^11^111 disien Soit—: daci aș oițise de Ia Excelențe Te un ajutor ocrecene p—șlrυ ne
579RȚcomiidiiȚ aeilIυ c nu ăi ϊmaus cu dine mci ici— e—căl Ι—τιΙΚ.
25. Ui—ilui Vasii— tn -(inteizl eăoIυ1uϊ teu întpecloiuiul fișpicPan însărcinat cu slcbiliiec impozitelor (in i-Liuana GcIalPei să -—(«1 Ϊ1aoz1lυi ant pe un
..ΛίΡ, aIoaIϊelni—1 υnuϊ priel—i ci tiu.
26. CEdαl că ne știm ^ηυ era disiicalarul aceslii acoisonf și ^ί cuofirul dαo1 a decea· Rocoetel 1 ce —iii mai Οuslifΐcmι, ce câi ceoluruf son cicuva Sic cui
anoσniali <o Sfântul Vasilu· St anarlină pricilar mml SU aclivilali episc—nală, dicd noai1 cE era icSidai sE nu se ap1difido nuceli ? Ne su peair șli, totuși su p—
etr snen1 că mus-r-f des du acusi ceriir îl iniirisa și ps ΚίπΙοΙ Vasili Siricl,
27. Ne se știr cice none arf-nii de canu se vσoU1țl1 -ici. P. Hriaιu, (op. cit., II, p, 337) creSs că nr nui1a ii chiar cσniiΐ acoaiilaaoli· Dacă nr fi -ș-, Stαr fi
lUsal să su îniufe-cU din fimU-jei, e άΓΐ^, faaoii Siscost și naaclai -I Καπί-Ιοΐ Vasile. Οίηάΐηάυ-ηυ I- expresia πnoρnτώς = cac- dedUiσαr1 siu Îcliisiăiăiaare,
dreS1l că cni ceoânS e vaoUa Se ec ιid aofilinai canSes de uni Sin r-duim sfântului. Or, îc dazel ad1aia, σbiedlel ΜουΓκ nel1a îmsnmn- reded1oea SU iipaziie,
nvunteai chino sdelire duplică, ada ^1 cai îctilcic îc meitu Sin iniirvicțiilo puniru -c—od-oe SU -raier.
(și i-aș prlri dacă chipul m—u su s-c șl—rs din lerorla te), atunci cș fi cu icre recunoștință
ăiți de474Dumnez—u· SFÂNTUL VASILE COL MARO
Daci, eșederț pnint—aic m—ș mal prezintă vreo însnisitate îs ăițe Pree- cisstit—l Tain
Persoane, plusci dă-mi voie si le rog p—nieυ mine si acorzi casei vestitului rcglstrit
mIpϊCϊυs o enuilli ușurșreț și șnυm—, fl în așa iei ca în iaventenui tușurilor actuclȚ casa
icnaste si aperi scutită înSr-υș chip vn-dslc dn tn1ivoϊnțș șl minisliia d-Caie, (ar aș mal
eeiυgș îatr-un chip cer— si fl— ve-dalc și dn ișterv—nția ps care țl-am facut-o noi, c—i ^1
— l— IuClm. Deci nu v—i reuși deplin, ii ricin ce-ți îngădui— împrejurării- și ce spun— șl
fii—e 1uc-uriIoI. în orice caz, să suprimi și sl nu inși 1uceυrii— în aceeași slene de mei
încins—,
asifel încât, prin ininoiediul PxdrIeclei T-iu, nai să putui pocrni cu malțulfre iceislă anică f-v-
arm dintre mum-iEe-iuie binnfaceri -iu b-nuiui i-gistrat.
EPISTOLA 314
Fănă iSresă, Sespor un salfs1lαloo
Cuc eoa să scap prilejui oierii dr —-01 scrie șl dn e trimitu s-futErl Excu- lențnl Tale
ecum când acest ac vine sprr line și peatu să descriu șl peraaea1 cena cn ac -sul dn gâcd să-ți
coιucid, b- chino sE compleinzn cena ce eu am reușit să -ilclesc în sdrisoare, cai ales că el
însuși derrștr să f-cE acest ^0- viclu întrucât țicu muls la noi, ίΐΐηάυ-ηυ ioiotu alașai ? îc orice
cez, rl vrea să ioacsmÎlU și rUspunsuf vostru, d-r și să vă seovriscă2 5· Eu 1--ι încredințat
^υ^ΐΕ rpislalE pric care îți va 10-^1111, cai întâi, toetu urEnlle dn bine pee- iou viața
aceasla, cât și eericirna nEsplEoilor fEgEduitu Sincoio; lolodaiă' cer de 1- Duinezeu Cri
Sfânt sE ce cai rânduiască veno întâlnire câit vreie ini i-cui umbot ptiâcS-f-i. în cnea ce ne
privește, cu pun Ia îmdei-IE că, daio- riit πουΕ, îți vei spori doacoslea iațE de eratele de carn
am aminlÎi· Dr aceea ir rog st-l dai prilejul s-a și cuconscE în iaptu.
EPISTOLA 315
Prniou o raSU
Duplic convins că cu vei refuza nici ana din doepinin rugăminți pe cnee fe-eș fi iSonsal
Excelenței T-fe, m-am grăbit să încredințez iceislă epislalE icesinl poeadisllesn
ÎndrumUloaor a ariacilar, canu locuieșir îmlo-a casă cai de sperlil decât caicușul unui hidos
cu culte caprin. La aceasia se cai fdaagE fiplul cE nu suci îmtr-a anumiiă IrgălaoE dn
oadnein cu acnaslă fniele· Dn aceea· a rugăi pe Nobinona Ta st nr dovedeiscă acrislă ^ΐιΕ șl
să aαIvezn cicstua S-toe—lE U-nic-f-i acesloo 00(1™, aiurind un ajular, pentru ca de -cum
îmcoia loaiuI îc ecest -șezăcânt să poalE fl supoolabi1a6.
OPISTOLA 316
Psctuu un om ebUSuS
Dnșl niam ΟηρΙΐη cocvΐne cU nnela cain vin la Bunătatea Te cu mai eu nnvoiș ds clnl o
sș1UsosuȘ1 întrucât frumusețea penTectU a Îenanțenuiui tău pne- Suiește mal muie Oecât
toate lugUmÎCțiiș sau imboldurile sprt Pine ce 1 s-au puțșa sd1șsa1 totuși, din pricina prea
mieii griji față Os a—nst Tiu 580 581, am ejucs la hotărâiea dt o scrUe șureLulul șl loialului tău
suiInt, ne sU-ți rșcomacd omui și să ts rog no, îc manglelii compețenSeU .ηΐη, să-l a—orzΐ1
ps nât se poetn, îcerșg sprijinul în probinmi nare îi Ucțșrșsnaz“· De alt o—roeisor știu sigur
ne cu va mai ivea cșvoin ds—ă vni PUciVol să te foiosșștΐ1 ptctru a-l ssigura o—ro- .ίΓηι, de
580 Pont- cU e vorie eumoi 0- ue fiu epίeίeua11 ueul Oin crsdÎ-ȘÎoșUU sUL Acolo unOs nu i-Servlc ols- prșcίz“uί1 Sfântul Vasile 1mPr“țίșș1a“ în Οιοίϋ.-ο
lui 0- pUii-ss ,e orice om ajuns în xuișuinț“ 01^—“ și moielă. Păcat că io multe Oi- -plstole eu se cunosc Sesți-ntorii și nici felul sufiuinții și oi -—dreptății aeetuu
csue s-o aa-iot ia ajutorul ior. DacU om ϋ-ρ moi mult- pue- cizUrÎ 0- acest iei, om auSee lUngi cu mult cunoști-țele prlvitore- io ίeSoei1 srcÎilU și sairituală o
uș1cu1uί ol IV-1sa·
581Dseίτur terme—ul „eșîesem—at” - Oorț1t1 Oor nu-l eiei sinTurul ioc uedn îi întâlnim (ca și șcpresia 1jjos-ίc11 vieții meis”). Poate cU terme-ui
cștcεiΛ,ov vo trniui sU-I î-ț-i-Tem în ssn- sul șcatseίșί cUiugărsșți „Smers-io mei”. CreS-m cU Οί^η va Ti Tost și motivul - oricât ds exoT-unț au Ou Oost
formulat - csus l-a hotărât sU-ρi schimbe a“ușrsa cU poaSs din ,ηίηίηι puțieU- ț“Sii pșrxo1-si și visiii iui îi soesec atât 0- uni ecuίeori1s· 011—™, scarșχi1 aore
TorșstU. A eu ss uite îeOi—nțio prlvltosue io veuiOișoneo șurίsru1uU·
toată putșrși ps —sen ți-a dat-o Domnul.
OPISTOLA 317
EPISTOLE 475
FUcU οΟη^^ pscteu uc nivoUiș
Ronn suct scrisorile pe cere in trimit PrșscinstÎtni Tain Pșrso1nȘ1 dar pricina o ișpișzintă
narițasea răspunsurilor nene îmi vin ds a-olo. Odei ne este pnntiu mine un snmn nă scrisorile
mnin nu it al la suflet e fsptul —U eu nu primesc răspucs ie fiecind din csls pe —irș it trimit.
Dan iotă cU mulțimea propișmșior none te rețic m-a iă—ut să-mi scClmi pănerta: trebuie
sU-i iert pe csl nene ere pe —opui iui itâtea lucruri încât uită și ds m1cȘ1 —“—1, cClan dină
clnsva ar ivta tot năgezul șl toitU iin1ștșa1 totuși n-ai fi, ίί-Ο, preș greu să-și aducă aminSt ds
un om nu o viață stât St -eînsemnată ca a ^128. Pe slcn îcsU să te înoiți Cel STânt spre o
ettUiuci1ș și mai mane și s“ te pUcască nu hanul Lui îc toitU Tăima pt cere o ai sstăzi l
Oricum1 pentnu mine t un prilej în plus ds n-ți scriȘ1 și încă nu dic cnle mei mărunt,, mai cu
snemă cu ocazie vecinii anestui -unei·, despre nart-ți cnr să-mi doi un semn —“ și-a î-
OtpIlnit Pine str- viciui și a prșdae s—risosrș1·
EPISTOLA 318
Fărl —dr—ti, pesi-u un rompelriol
Pe cel care vis din petri— noastei țl-1 di în seamă însuși dreptul pelilsl, chici daci prin
bunătete— firii lele îl pul sui paza purtării lele de griji pe toți cel cap—, penlIυ un motiv oai-
cene, au nevoi— de vIeυ1 șjulOI· Drept acesi, și pe cei cere va pneea aceatli srriso1Ie în
mâinile Distincției Tcle și can— e ălu al 1reslu11, prirește-1 ce ps us corpitriot cane ane
nevoie de ejυlOIț ca pe un om pe care țl-1 necomisd șl eu. PenlIυ toate acetlea ăr-1 ti citi
pante de cășlis, adică si dobândească de le lin— tot ceea cn-i cu putință în aIot1e1e cane-1
ϊni—Ieseșzi· E limpede cl psntpυ astfel de fapte tune sunt pregătite Iitp1il1riț dan nu din
piniei ușor oii—și mici ce mine, cl din parte— Do1nυiuϊț Cane răsplătește orlc— gVadu-i
buneg9·
EPISTOLA 319
ϋ-ΐ șenesl, p—niru un oaspete slnrln
îndată după sosirea ia — apărui și fiui cene-ți predă splsioin dn iațl șl care ane s-voi-, șs-
m—nea unul ilniaC cane irlieșle în țină slnlial, dn lot sprijinul ps cane cieșilsil îi dștoieșzr ca
gazde. Oșaden, orui acesta îți va istorisi ei însυșϊ mal pe lerg pnobl—mele Iui, urmând ca șl
tu sl-i ejυț1 după cât îți va sta în putere șl dυpă cui o cer ί1prejuIăn11e· Daci va ăi de față și
guvernatorul, atunci sunt sigur că-i vel pn—z-nla tu însuți pe acest străin, clcl nnme1 cu aju-
1^1 dregătorilor îl vei auΐee dob—sei csee ce cere. Muit aș dori sl mei n—vlsi după cn-și vc
ăi dut ia îndeplinire c-sa ce dorise30.
EPISTOLA 320
Fini adn-sl, îs Ioc de salulpe—
De muit au ml s-c rai îsl—^ΐ—ΐ să-ți scriu, pie-slincle, peșΐeυ ci —ceia ccne-ml șdυcee
Iisaunsuri1— șl-e prelungii șederne ie noi în țină, unde c dat p-sle niște ocmenl șl p-sl— unei
— treburi destui de a—pircul—, încăS c llptll de acisl us an îșSregSI- PrlsCr-o ae—ircυΐi
împicei—, ușii oim-ni I-pu Γΐηΐ si
29. Episloil de Γη^ a1I— c d-lc (in ăI—me1 când Uf—sțu1 Vasii— —ic numpi aI—oΐ în
Cipadocii (365-369). îa τη, Ui—ițn1 V-siin fac— ^ΐ I— un dneglion ccn— inii- pioi-iii d—
pcil— de Cșandoc1nt assțIυ c-1 ajuta pe un romanΐIϊoț de-ci inϊ·
30. ίsăii1ΐnIc rI—rΐϊs1 aI—ve(e ci aI111I—1 și îigrijinec ontasț11oI șl — străinilor sl se
facă cu tocii griji (Rom. 12, 13; / Tim. 3, 2; Tit 1, 8). Nu τ dar ce fel dn donînțn va fi 1vnΐ -^.1
ontasțs, dccl numai cu cjulo-ui (legitonilon pui—nn fi ele înd—aiϊi1i—- 0-1^1, ss pcin că șl
cc—st „fiu (ueoviϊc—sr” vc ăl 1ănΐ (e rezolvat o piotl—il (proces (— ioșț—nîre ?), aesSIu
»—, απι (upă cn ei nu mal iornϊ1 în p1țI1et sn— strici ișcntcnl și .ηΐ-πΎτη^α Lnă—-
seiOIυinϊ-
476 SFÂNTUL VASILE COL MARO
31. Icniși piobiemn cuIϊeIϊ1oIt dcl fiind ci au existe un s·^^ porț11 OIL1s1znΐ-
srefdă că, decă va birui rEulalea care a d-t puste ei, an ieși cu laiul dnatupoα
cecizuoiloi. Or abia Sârziu și-a d-t ui seama dn unde pravfno nonarocfreα· întrucât, pn
zi ce irrcea, înșriUci-msa în canu sn zUElea îl iăcea săașΐ pf-rdE tnniΐmenlul
nnnarocioii. Or, fflndcE pimă la urmE omul s-a îmians fzbEvfi de ceplăsnrΐle vrecii de
acuc, precui șl de nUulilem οιιηηίΐοοϋ, te salulăm tot prim miriocirea Iul șl-țț cer să-Oi
aduci iilcle <e mine în r-ctcf-niie ΙιΟυ, căci ac mano nevoin dn ajutorul ior, în ace1ati
Slip, tu mii înșlfințez um i-cru - cnl pe cano răpotaiu1 npfscop33 îi ΙΕ^υ cu ablicaOia
de a-i plăti daioria (în ΐυ^—- menluI său icintise de aceisiE dalarie, tnecΐfisând ca ce șl
prin cine s-a înțeles săaΐ fie en plUiilă), neglΐjgnd sfaturile nrieleniIoiS așIeaplE
cfriaacele de contloâcgeoe dn cnee dispun tribunalrlm. Iată de ce prietenul cea s-n
înloot fErE să fi putut primi nimic șl ci-m cerut să fiu pentru ei martor în legăturU ca
icesle fapte în caz că vn fi învlnufi de leee sau de nepăsann în fața PxcnIncOei Tain, Așa
stau iucrurilm·
Câi despre situații BisrrΐciIoo3F, fiu că <n la Duccezi- s-no îngădui ca en să rEcâmt
dnocaidalE —șm cuc ^ΐυ, fie că ar ajungu îmle-o starm și cni ora ori potrivii anar nădejdi s-
er schiiba în mii ^ηυ, învrednfcedlnacă șl pn line s-o cunasc prin -cui din adevănaOiÎ noștri
nr-ți.
EPISTOLA 321
CElor Tecii582 583
Anul ΐο^-ΐ an irig aspru a venii pesir ținaianfle nonsine· în vii - sculs mugurii piUpânzi
cane trebui-- sE den οοά, așa încât, rEmânâmd secΐ· nEreau cn niștu supe geale șl -scale· Dar
de ce iaIosetc uc liibaj atât de trist voo- binda-ți dn neoadirna plinlelor ? Ceclou ca, potrivit
cuvântului lui Uolamon35, sE le iaci pecinu cine a vin înîIeritE șl a vilă ca rad bogat, desigur
nu rodind ciorchini cu slruguoΐ· ci turnând peste lucrări vin <ic ra-E tlnuguoiIao· Avei aici e-
meni cnee ridică zidul de împrnrmuirn - Blsericlii întoucât nu nu Io pol da sE bum din
licaarea lunțlior, c-nc Μάοι^ι, spre mâm- la άΓία^Ε, cea atât dn plicE dn sir-garf, cm sE
ponuncndii izvoarelor dn pn câmparflu tmlo sE curgă
pșntnu mice eșe cum —urgn un fluviu. Dacă vni Tact —urând acest 1u—rU1 vel oduce
muitU odiCcU în multe suflnte și mă vnl bu—uta1 ,n cât st vo ρ^-η, șl ps mint, cștșntorul în
ols scrisului 1.1—.
OPISTOLA 322
FUnU 101^“, pșntnu a anUzcui PaștUIe împreună cu un pnUtttn
Cum ere fUrns—1 m-am Pucurat pnimind scrisorile Pien—lcsțltei Teie Tețn șl om eCus
mulțumiri Domnului. M-aș 01 grăbit să-țl și răspund, Oscă —icnvi mU-sr ii oOus imictn —
U ie timpul potrivit nram dator sU-țl sctiu șl eu. Moi ales că șl proPișmi pșntru nane m-sU
rugat și-s găsit cu timpul rșzoivsnșa· Den până în momentul în cert cu a Tost în—hșiată1 n-
am putut să-țl dau nici uc răspuns sigur·
Ά—nast1 a Tost —auza tăcerii noastrș· N-a Tost ia mijloc ni—1 nșaăssuȘ1 nici uitire o
datorini mele. CCiar da—U aș ii Tost cu totui -spăsitor, m-oș Ti'silit în tot cCipui să-mi as—
582E cu eapurieță să înțelegi despre ce fel de „prefăcută împăcare" și de ce „răutate” poate fi vorba.
33. Nu se poate preciza «Μ putea fi acest episcop și din ce eparhie. P. Heiăru {op. cit., III, p. 438) crede că ar putea fi vorba de predecesorul
Sfântului Vasile, ceea ce pare puțin probabil, întrucât epistola e redactată în termeni destul de impreciși.
34. Probabil e vorba de niște Bisrrizi aflate la mare distanță de Capadozia, încât nu se pot da precizări.
583 Stilui înflorn cu imcgini aține at care-1 αetâ1nimîe aceestăr!pistolă ria mdαmear pe cercetători să o atribuie Sfântului Grigaeie Teologul (M.
GaUay, Saint Gregoire de Nazianz, Lettres, tome I, p. 72). Totuși, tradiția manuîzeiîă (Laurentianus Mediceus cu numărul IV-14 din sec. XI-XII și
Parisinus Coisliantts 237 din îaz. al XI-lea) o atribuie tot Sfântului Vasile.
35. Cânt. 1, 13; 2, 5.
und dșTș—tniș în Tața DemcUtUșll Tain. Dor nu stă în puterta mea să te uit nici mU—er o
clipă cât de scuttă (mal curând aș fi uitat de mine), deci oui Oe eș s—riȘ1 oui dt c-oș scriȘ1
EPISTOLE 477
eu te pont prștutifdșfi în inima mta, în cane tt-ei ișnzaS dn-a ilceleo. Atât ds gieu îndur
oceastă lungă PuenSă ds 1000“, încât te ΓΟΙ, dină Sin pri—ina o—upaȘÎilor dnsptș —arn am
auzit vorPΐndu-sȘ1 nu-țl ,oș1 părăsi sUțnnil ’6, să mi ss Sea mie ocazia să mă sist pt actsSt
meleaguri și să gust estfil de Ο,ΓΟΟ,- din aOșvUraeul Său teCillinu morai șl din Distincția
Te. In orine —aZ1 spnrăm să Teci în oșe fsl încât sU ptertcl nu noi zlue mântuitoare 1
Poștllor, desigur împreună cu OIsSinsi te soȘit, cUreia îi trimitem S11uțări1 rugând-o sU ss
nllnzn cu mine îc 1 te convlngt sU venlțl ps ie noi.
OPISTOLA 323
Lui Fi11τrioe Άnșncoe
Slavă iul Dumcșzșu Otlul Sfânt! îner-sdșv“r1 n-aș putea saune că port rșcucoștlnță celor
narn St-eu —Οοη,.^., întrucât, iotă, ti ml-au dot prilej să-țl scriu ! Dor Domnul, Cere ne —
opișșșșțș Oin toatt pUnțlle cu binnTscșrilș Lui, știe sU te mâcgâln —hior șl prin o—șști
prini-uitori ds supUtarș· Și osLOil, lată că șl î— purțarșa nn—uvÎincloasU a neior nere te-au
părăsit mi s-a dat să văd un prilej· de au-unl- 584 585. Numai da—U mi-al puțto scrlt de Outcnre
0^“, întrucât tu știi să s—iii lucruri fointi frumoaeȘ1 pt de o aarSn izvorât, dUner-o ÎnțșnȘiș
atât dn lună, den și exprimate îaln-o iiiii foiri- curali ! Cu loal— ci aș saun— cl nu ciulrm sl
găsim pilcsie îs cuvinte, lotuși, înlr-un ini, se Ilsir amăgiți dn fcimscui ion, icn oameni cu grii
alâl de irmos ce lise mă duc —șa cum știu unii să conducă eltln—1— îs sunet de țșmtnrină·
Trimlte-ml den c—S mai muit— scrisori șl, pe c—i se poale, cât mai lussi, căci scurtime—
su-1 un menic pentru o scrisoane, cum nu este sici psnțIυ us bărbat înălțlie— n-dusă. Scrie-
ml cui îți m—eg Crețurile îs gospodări- șl cui o duci cu .ΚηΠ-Ι——. Spυșe-1ϊ daci Bisericii
— se bucură de liniște, căci știu că tu le înlei-s-zi dn asii—1 ds lucruei, șl ps bună dIspțnΐ—·
Ier deci el vnso posibilitate sl colaioiezi cu noi p-nlnu pice șl p-slnu υnϊIen celor eszt1nnțϊS 8ț
nu ts da înapoi de a ns —jula. îa—înln desiășυIș cu n—val o asliei ds mnncă vrednicul
Ce1rișcț după cur ne-o și decișii în scris, ier nu i-am stal înli-ajulor pn c—l ri-a iosi în puțeI
—· Ds altiel, despie acssls iucIυei cr scris șl eoIepϊSCopuiu1 din aceste 1ocυri- Dacă vn r-
iIizi ceva din ceea cn 1 s-a Ia1dυϊSț ns-o von spυ1e nveșireai—I— î1ssis·
EPISTOLA 324
Cllr- Patlnic, medicul
O dovado că peci oant mic nu p -e i ndiOesentT - faptul pă mcii intâmpinip ași-zicand,
chiar înainte de —41 ăl deschis ușa. în sine — un lucru ipreciaili primirea unei scrisori
iricain; dan dncă c-ea ce e scels în ea poate servi celor ral sublim— planuri, o nssmeieș
scrisoare devia- îali-adevir cu muit rai pIsț1oșsă· Căci să știi Cine: acssl or rPaua—l în toile
privinței— car— e Pe- irlklos an— pe luzele iui li—lea doctorii conv11găioșI—ț înc—l, ilrl
sl voitir de c-sa ce al scris șl ϋ, daci cn întâlni chiar vreun siirai .— vieun scit, ni îi vc
convinge ușor d—spre ceea cs cn doriS9- Șl totuși acesie vestite cuvinte de bucnIίs au pinici
din 11111. Ds multă vrere te pnaciici -^-.11 înșelătorie: în cuvinte, acești oareai suni timpii șl
de o i-lvli-ie deplini, după ieiui cui grăiesc·, gel— să-și încredințeze Îileneseie ioe indiferent
cărui ir1Cu1ei40ț dar, odată cjuași în fața i-plelor, ss ascund să nu-1 rai găsești! Esis un lucra
ds ia sine înț—iss - șl sl știi șl tu însuți - cr acest om au-1 ușor de lânuil, ian psa- inu ca să-țl
iac această dovadă, i-ar Ιιτίω sl dai atenție 1eISu1n1 ăraios ai cuvintelor, ci să aștepți
dovezii- care reP—s din inpț—·
584In ț-um-ni -ΐ-τροΐί, Sfâ-tui Vasile rUsaucOe ueui cu-oscuL șsrs se sț1b11Ueș undeva le țiuU, xcuzân0u-es că Oin aolcUni lunTimil i-u-11 eu i-o s-nis
moi deviim—. în s-CâmP, îi U-viSă eSât ps -1, cât și ,e sosii lui, să vi-U să psțrsacă Poștile împreunU. E Oe lOmiriS cât Oe veristă și de sșmniiișițivă ets
xoiUcUsu0inș1 siV-tuiui aeețnu 1 câîSig1 euiișSșșțs cât mal mu1|i oem-itL
585 D-licit și OsrmșcUSor îe acșiași tim,, Sfâ-tui Vasiis ști- sU dszirmșzș supUr1rș11 î-UișânOu-1 ,- om. S-or auSse cs FiliTuios să fie uni și sc-eiși așrsoi-
U șnus 1 fost col-T cu Csz1rUS1 Orotele SO. OrUgoris T-ologui (P. HrisSU1 op. cit., III, p. 388).
Tini— nețieclțoiiȚ a pnsțOIni1eϊ Ufâniu1n1 Vasile te iaza îa inie 118—1 pe iiinsei—i
38.
pe-to-inior
478
s1ngnICΐ1c— seu nn—OIϊ a gIupnIίioI dn Ραία asiΐIυ luciii—n (nhoăi1r—nsr1 îa
SFÂNTUL VASILE COL MARO
anIo- hl—. înd—oseti muici pnalnu pnr— șl aeițIU uiiiei rI—dίic1oș11oI c ilmes
p11(u1țoeIet adetnoni chiai p—sl— r1au1 niOI slujitori învrăjiiți; că. —pisl. 219, 222, 227-
230, 246 —1^
39. Nu știm cine —na șl cu cn sn iidȚ1Ții1re1 ηη.Ι b1ΐI1k1o.t· Piotclil ci —ic ua
aȘiT1ίσcI ΐϋ de τ-ΐ, den leii ^1——r.

40. TI1bnnn1n1 niOI pIoreto1ei1 ΜΙ- aeIOIenzi —1^1-11- săoălPioine, (cn ^1— (ispei
cluid c—ad 11 sn ^-1— socoiȚeiit seeiiiă cu iȚpoii1v'1-—n diată— voită șl ăeaii· Moiele ins
— dn le sile.
EPISTOLA 325
CEtru m1gnfmiatl—>s586
Scrisoarea Excelenței Tefe estm suffciectE nai-l ea singură spoi n-cf produce a U-c-rle
deplină· Dar, din clipi în carn cei ini SistinsE dinion Keiui, E-kmli-n, fiica noastră cocueă41,
cf-n înmicel rplstala tn, a făcut mal cult drcâi st dubleze Uucuria mun, nu naiai puctru ct ra
este ΐdaana vie - depli- nrf laie omusțități, cl șl prin rn însăși, care e o îclouc51n1oe a dorinței
de a poicilca vlntuira· Și decE unαΐele am poiiil-a cu plăcere din sauza 1—, acum am
inversel fucruriim și le-ac fericit pe lice dic cauza iț42, penlou că mani răsplăți ți-nu iost
nnzervale de Dainezeu, Stăpânul nosira, pe coiivuI cE ni dai sapfilor lEl a isliel de educație.
O, de am nulea st le vrdem într-o zl și să nn U-curi cu calliăOile pe care le ai, fără ca boala
sau alle dificultăți st îiplsdice îclilnioea noastră!
EPISTOLA 326
FErE —donsE, cm provenlri
D-ineze- Cnl Seini ηυ-α dat o fericită ocazie de a-ți scrie· ca sU-l poți cameiște pe ecest
irale, -cui cnee ne ajulă, dic laient cr sn înloαrsn spre Oecnilalea Tn ca sal prnlru
coevoobioea pe cnee o avei îmnonună prin scris. Rugăi pe Bunul Ducnezru ca să urci și lai
sus în dregătorie șl îc mErfon și sE ajungi prctru line și nenlra întreaga noasioE paloir o
nadoαbE de violule peosonalU. Tr îmdoin să păzești toetă viața -ifctiora Iul Dumnezeu, Ceru
tu-n creai șl C-re ΐυ-α ceplușit cu acanuri· prctru cn, dupE cr va fl epus strălucirea -crstei
viuți, să fii învrednicit și dn iteirm cnoească, în vndnrna cEomfa loeUuln sE iacei ΐ-ΐοΐ, ca -
nil care nn îcdrepiti viața spon nădejdea cra fnricilăFni
EPISTOLA 327
FEoE mSoosE, cm înSoimmeu
Fie ca să ți se den rUsplalE dn ie Bucul Damnezi- peciru cinstea ce mi-ai dat-e aluncÎ, pe
când eoam de KelE, șl pentru bona aiinlion de cane c-mi îcvrrd- nΐs1l asuι, când sunt absent,
- cUci până Ia c—i a ajucs zvacul -, șț fir cn 1- ziua κ— iaoe a Ο-Ι^ΕΟΗ Iul Ouinezeu să tu
vrdem lăudal puctru iaplu buce; eșa cum Se-ai î-vreOnlnlt ds străluclrt jos, tot eșa să ejungi
onolo sus sU te bu—urU de —Unseire dic perSea împăiatului eșresc· Te îndșmn1 așa0111
586 Magarn—^rôs pcre a fi ece eași orișoano despre SMO vc se vo rbesto în eui.îi. ns, Se 5are că el cu poiiism încă U-iez-i,
41. Ρ^Ε iruprască m lui mαgciniαnos, a duvenii fiΐdE de5σvniceassă a Ueâmie1ui Vasili, dovadă că - îmdoUgit c-fna vietății,
42. m1ree αs1rαti exnrΐιao1 go-li—asă, Su Sala icr-sia prinlrtσ -niiluzU·
43. Uliliiarisiel beculeo răsplăți penlou viața S-să îc vioteim istm adesrani sublicial <1 Seictuf Vmsilo, totuși si ssis ΐι^ο!, de a îi îcțrles în secs ecoist,
η^ου^η sie chiar pni-gian.
44. IirUși -ν.-ϋ 0șiUcioses -xprimUiU snSiSșSieș: „stu-ci” și „scum”, ,ϊ^” și „eue”1 „po- vouU”, „îndrUa-sai“”1 legoSs - Tirești - 0— tâvni ae-Suu
Biesriș“·
45. Despr- stelei sănătății Sfâ-euiui Vasile ci ss vorbești în multe din saisțoiS1 dau s-ar putea spues cU Os cele moi mult- oul ea - dsseiUsU îe Ssime-i
esninU1 de muits ori ,e toc glumeț.
46. ATunobilă scs-U: ce pii-S-e cs-1 -ΓΟ, ăaIșuUos s-o gândit să trimită Sfântului Vesils a-ști 0- râu. muițumin0u-i1 ieneuhul usmșmo1saaU îmaușruiaiși
șâed csi Soi arieLe-i așscuiau îmausunU1 OUuU să PST- 0- ssamU că î-tn- Sim, peștii ,- cerș-i piinseserU s-au iuoUșiț și s-ou sol- vat sub gC-sțe Oe u-O-
0ueseș1“ ,11-51. Știm din dsecuistșa Sfântului Vasil- cU opa râului Iris co-țU-si muisi ρη^ΐ SspixS· 14).
47. Pe cât Oe eșuot“1 ,s stât de TU- și nlngset compusU -st- icșastă s1SU1U1 în cens autorul comise- șomoOiSiSși le scris o pii-țe-uiui.
ca înaUnțș de toate să doved-ștl pi—tru BUeșrica iul Dumnșznu o râvnă fnînernnuaeU1 iar
TețU de mlnn sU anățl șl mai multă PunUvoUnț“1 ruOș—ându-mU vieOnin Os amicțirea ta
EPISTOLE 479
și de înereaga ta ocroeίre1 —UcseUndu-nș și cu e—rUsori· mum1U așa vom avea dovada că
ipUstoItle nossere nu-ți su-ț o povară șl numai ași vom îcdrUzcU să scniem și moi Oes
măricimiei .11—44.
OPISTOLA 328
CUtis Hyașnșchios
Salut DșmnUsatna Ta șl-i doresc tot bίnșiȘ1 iar pșntru cU ai muită dorință să știi despot
mint num mă simț, Se înștiințez că nu o du— mal bine decât dt οΡίη-ι. Vreau să mă fșree—
însă de a Osce mărturisiri mal οίη^οη.,, de Tti—ă Oe a nu product ptea mine supărare ctiul
nire-ml trimite ntie mei buce urărie5·
OPISTOLA 329
CUtis FiIsolos
O bucuriu UeossbilX ane înnnΓcat n—sd ac .0^ ăzuetl pești de uâo, oVu. cându-mi
aminSe nu —ludă ds chipul în cort nt-ou sn“aat din mâini, căzându-ne la adăposti sui
gCșaȘăe6· Dar taistoltle tals suct pșntru mice mai preSioase decât pșșeUΐ· Tot așa și scrisul
mi-t mai prețios decât trimisul. Ier dscă țlt-țl ala—e să păstrezi mol mult .“η-η-ο, —el puțin
nu uite să ts rogU pentru mini.
OPISTOLA 330
FUrU sOnssU
Să știi că-mi —ști Οητ, Uită ți-o spuc și în s-rUs. Că tu mă urăști, am înțe- ΐϋ-ο din faptul
că mă țrnei sub .“ί-ιη. Scrin cei puțlc ds acum înaUnțȘ1 ier pt cei natt ts Uupșs—1 iuiește-l
nu un —οηΟ—ί, cu —teneală și nu o Tolță ds hântiș47·
EPISTOLA 331
Pînă adretl
E zadarnic să scrii de două ori despre același lucru. într-adevăr, ori că problema nu
se poate rezolva, și atunci fără rost ne tulbură cei care vin la noi, ori că acei ce primesc
scrisorile ne disprețuiesc, și atunci dăm dovadă de prostie, scriind unor oameni care ne
tratează cu dispreț. Drept aceea, întrucât tu ai primit deja o scrisoare în legătură cu
aceeași problemă și întrucât am fost nevoit să-ți scriu a doua oară, îndreaptă lucrurile,
dacă stau în puterea ta, ori, dacă nu, măcar explică-mi pricina pentru care poruncile
date n-au fost duse la îndeplinire de atâta vreme587 588.
EPISTOLA 332
Oiță trr1so1ne fini adieti f
Dacă există un semn că mai ești în viață, acela e cuvântul. Cum s-ar putea crede că
mai ești pe pământ dacă tu nu vorbești nicicând ? Pune capăt tăcerii tale, scrie-mi și
arată că mai ești încă în viață49.
EPISTOLA 333
”1lis un 8-^11—*
Cuvintele au o fire înaripată, de aceea au nevoie de semne, pentru ca scribul să le
prindă repede în zbor. De aceea tu, fiule, formează deplin semnele scrisului și
punctează logic pasajele. O greșeală oricât de mică poate strica o cuvântare întreagă, în
schimb sârguința scriitorului marchează corect ceea ce spune.
587Probabil că destinatarul va fi fost vreun horepiscop sau alt cleric de ordin inferior, dar tonul hotărât era de altfel o notă obișnuită în pastorala
Sfântului Vasile, e adevărat, uneori dublat de prea multă susceptibilitate.
588 Se știe că, moștenind modelul antic, părinții capadocieni s-au distins în corespondența lor adeseori prin eleganță și laconism.
* îndrumări pentru scriere corectă și punctuație atentă.
EPISTOLA 334
480
Crin- unSFÂNTUL
rop1sΐVASILE COL MARO
Să scrii drept și să te folosești de linii drepte: mâna să n-o apuce nici deasupra, nici
să coboare în jos ca în niște prăpăstii. Nu sili condeiul să meargă brambura, cum făcea
racul lui Esop589, ci mergi drept, ca și cum ai lua-o după sfoara întinsă a zidarului, care
păstrează peste tot aceeași distanță și care se ferește de orice nereguli. Ceea ce-i strâmb
e urât, pe când ceea ce-i drept e plăcut Ia vrdeoe șl nu iest ochii cititorului să se nidise sau
să caboene ca poc- pele, așa cuc mi a-α întâmplat șl cin dn câte ori am citit scrlsoriim lalo·
în- lousâi ilniilr Saie parcă urcE pe o scară· ni ίο^ nevoii ca, -lunci când ioec de Ia un rând la
allul, sE-mi ridic ochii ΐσ^αί spoe lliit- cea mal dn sus și apoi să coUor spre celălili coiț ni
hioiΐei· far șirul ηυ-1 vrdeac nicăieri: de asreα ac fost nevaii st cE trag înapoi cn racul și st
văd caoe-ΐ oodinea· urlând mersul iui Tesru -1^^ când a funt-a după eioui Λrΐαdneΐ51· De
aceea· să scrif drept șl st nu-ți cal loseșlΐ cinlea cu o sceiiee strâmbă șl fmnenieclă·
EPISTOLA 335
Vmsfln cEton LiUaniu’'
m1an rușine săațΐ prezici, pe rând, doar câlr un canfdocΐam· preduι și pentru i-ptui că nu-
i pol convinge pe toți cri ejunși In vârsta când saar nulea dn- dica aoalariri șl c-is-ril să vină
suU înSramirei la, srrvindu-se dn tine cn de un caestru -I exercițilIor iar. întracâi nu-f pot
găsi pe tați deodalE în siț-iOia de - putui -iege efrcmre spoe cnru e-muni darrșin sE learcă,
Οί-ΐ iricil pn măsunE ceti pol convingi, făcându-le toi atâta bine câi sr iace mrElându-se
izvoarele celor cere însmlrazE dupE acetln îcSufrinicirf. Cel pn cmre-t tricii acum după ce le
vn fi frecventat vn fi în scurtă vremr prniru el însuși drsiul de căutat· Do-cmcS-SE ιΐ-υ
cunascul numai prin lalăl sta, carr și-a iăcul Ia nai un nume marn prin curățenia vieții și prim
poeslicți ful p-IiiicE ti, crea ce-i mal ι-ΐΐ, prin slointa pofrienie cano ne leagă. Ca st-l
luițumesc pentru aceasiE prlite- nfe, îi iac fț-I-i lui i-vomrra de - facr din ei un ucenic ni ΐΕυ,
lucru din ^ΐυ mai de darii prnina cri caer știu să poețuiatcă vrednicia unui asiiel de o|52,
EPISTOLA 336
LlUimfu cElru Vasilu
I
în sfârșit, ci-a venit Ia șceafE șl an tâcEe capadaclan· E an -v-ctaj că e ac capadac1αc5n,
șț încă Simtee îraniașii Capadoccei! Iait al doiina avantaj, Șl
51, Potrivii leginSii, ca .să noalU inși Sin labirintul înlσnlodhoai -1 nα1aielui Se Ia
Cnoasσs (Conta), eooel Tesee m leii cu aico uc ghem Se sfa-oU, Μου su SesîU.șura ps
ΙΕ.^ΟΕ cu ΐο-νηπι lellicra Μΐιου.-·, și astfel, cu -ΟΟΙ-ΟΟΙ acusiui fin ai ΛriaSc1i ((11^
regelui Sin Ceesses), Tesmu a pulul inși dic nalai·
* După eem am srătct în sûdius introducriv, din cela 24 de epislolp sCtn nc ϋΐιη păit-ap
întos Sficlui Vasiin și rilanul Libanie, dilevα cu pol fi sosσlΐl1 nisi<1suι aul1ciis1i
52, O cotă camucU, rari Sr -ilfei 1-1 șl Irgit pe fdoțiί doi ornnezenlαc0ί de frunii, emul al
se1leriί păgâne grecotr—ιac1 și criUfeit el c-fl-rii crețiinr, istm danul după ΐηνΕίΕίοοΕ, ά-^
cecoașiroi. Ne SuguiUi ΜΟΜΙΕΙ-ΓΙ .srnίσ.tί ca W. Jiucrr (Paideia) șl P. Leiirii (Le premier
humanisme byzantin, P-ois, 1971) iac ά—ν—S- acestei i-cnu,
53, Cαnadosirnii sniu vesiiți ca lupiUlonf, ini pățim ca iubitori du culieră.
589 Esop, Fabule.

54, pe d—nsnaIe îmi ici educ— șl o sσrisoeI— dn ie Vasii— c—i 11nunnS 54·
Acestuia cin— l-ar aui—e adăuga ceva mal distins ? Eu, csi pe cei— îi cnnzl υ1ΐnΐț chilă
EPISTOLE 481
mei dn mult, de pn c—nd —nai lălăi, l— ^1.1-111 îs chip d—osetil, pnnlpu cl le vedeam
1υândυ-Se la îiliecsi— îs cυma1ΐnpe cu iicnăsli (și ncensÎn chlan în orașul îspllsion, cel
pili de piicerl), —vând deja un ren— ingaj dn cυșoșS1nie· C—nd ie-nl gândit ci Creiuie
si vezi șl Alesă, ian în vederea ac—slul scop l-ai convins șl pe Celsus, i-am iellcllnl pe
acesta cl șl-n Ingai socii— dn Ιίητ. Icn după ce iș-ai înlons și le-ci stabilii în paleie, ne-
nm înl-ninl: „Ce fac- 1^1 Vnsiie al meu și ce chemeie — îmtiățișiț ? își vn petrec— vieți
cumva pila Cri- tuiiI—, luându-s— ie înln-cne— cu on—lorii de lilidati, snu îi pi—giț—
șț— ni însuși pestru onclorî— pn ălli unon aăn1nți ineiclți ?”. C—nd eu venit apoi sișle
oameni șl il-nu sans ci unr—zi o caie cu muit rai buni șl ci ie gândești mei ruil în cs σhϊa
ai puS—n —junTe pninl—n ni iul εn1nez—u dnc—S ie modul în cane sl strângi ΐηηί,
ln-nm ierlclS și pn line șl pe capadocleill tăi: pe ιίητ p—nleu cl vini sl fii un isei—n—e
or, ier pe el p-alru ci sn pol ilude cu un con- cețlțeen ce Ιίητ.
II
Știu tine ci Pin1inos csi vestit și-a dat isneu silințe să-l îalneacl pe toți: din —ceasli
silință — izvorât și puieisi cuvântului iui. Dar oriσâΐ de iulie inude sunt csi— pn cane in-a
recoltei, nu știu daci au existai vi—odall cl—l de rari ce ecelsi pn cern ie-ei desprins din
scnlsoinsa le. Dacă tu —ști cnl cern spui că alresi au 1 ^Ιητηΐ iaira ecesțni om, clusci cu cn
cuvinl— crezi c-cn inelul să-l lăudăm pe nc—sln ? Pn ds —iii pirt—, 11 irpr—si— că tu ml
1-el trimis ps acnșli oim—ni înclnie dn e-1 fl văzul pe FiIm11os· Oilini, scrlso—ne— la iu
cn vorii dnspnn ni ? Și acur ce iac— sau cn cn vol si inci acest PiI1inos ? Petrece cuive în
biich—ΐ— de suită, ori pesln aș— csvi 1 lencul de 1υiΐ, îi constrâng obllgațlli— de ia s—
ivlclul 1un1c1p1i-s șl - ș—vois ieipKiiț si ni- lâni ? Ce nădejdi sunt ca să ajungi iarăși în
tovărășia clăților ? Si ne dea un rispuns; șl nm dori ca ic—sla să fl— un răspuns ΙΜ. în orice
caz, daci ns sυpîIKț cel puțin ne vc scuti de — ns —nuaca privirile saIs uși. Dacă PiI1inos cn
ăi ccum ia Οΐ—ηρ, cn-an Γ—ce cuiliill voștri ? Oare 1-cr IiimiCT gileie s—Ia- miiiină’6 ?
54. A sn obseIă1 Lă-dcțic: rșpșdorί1nt fIUițșr de-cl ioIt ndnrițon el ușei scrisori dn
la ,-..11—.
55. Comaρn1țί1 pn ccn— o flc— Litaniu întin ănimosul PίI1PsoSt csi m—I—n fIυsi1r ic
πηΐ-, (cn iigIoani —cum înln-un iinou mniίrpa1it și c—i pI—giΐίiί (e ^—η^Ι Vasile peițeυ o
ariȚț—npe cu Dnmnezen CIT valoare— ni—p I—cnno1rțeIίt ά-ώ nu n sup—iôrițăiίp σI—
șΐίnpsmn1uί, ilccn 1 aIegăiίIPP ion ini i-inișic— άτ^ΐ cs— 1 aIP1ίioI ^-110. Pn (e -iii acIț—,
iiănuni—1— p— ηη- 1— (1 Lίbnnpn desaI— aeIsoi1jeie sile suit o (^ράΐ (espr— 1ni—
iΐpcίțnț—n icntlTi eaίtioi—- Rni—tn (ecl că PίI1ίsos —ic ^11—1.
56. „Gcleic salamișicnă” —ic ă1sni pi-șicn ccie iiintpoiți „țh-oiiilȚ 8-^—” (— le c—i—
io- șliln șl aIocesίnnί1— TI—rerțPt T—i—iil— elc., ini —ies după biruințe dn lc U1111ίi1
(480 î-(·H-e) nsnaI1 ae-șp1oI^·
Vezi dar că nu sunt înfruntat decât de concetățenii tăi. Și totuși nu eu voi fi cel care
va înceta
482
de a-i iubi și de a-i lăuda pe capadocieni. Sigur, și încât mă privește pe mine,
eu doresc ca ei să devină mai buni față de mine, dar dacă stăruie în aceleași gânduri,
voi răbda-o. Firminos a rămas cu mine patru luni și n-a trecut o singură zi ca să nu
lucreze. Cât a câștigat, vei ști-o tu însuți și poate nu i-o vei lua în nume de rău. Dar ca
să revină din nou aici, pe cine ar trebui să chem într-ajutor ? Dacă într-adevăr slujbașii
voștri sunt înțelepți (așa s-ar cădea să fie oamenii învățați), atunci ne vor stima măcar
alături de cei din ceata a doua, întrucât ne-au supărat când a fost vorba de prima ceată.
EPISTOLA 337
Către Libanius590
(Fără dată)
Iată încă un capadocian care te caută, tot fiu spiritual de-al meu. Demnitatea la
care am urcat acum face ca toți să-mi fie fii adoptivi. Numai de-ar fi și acesta frate bun
ca acela de mai înainte și vrednic deopotrivă atât de atenția mea, în calitate de părinte,
cât și de a ta, în calitate de dascăl, ceea ce bănuiesc că ar fi întru totul cu putință,
întrucât cei care vin de la noi sunt oarecum mai bine dotați. Dar dacă vorbesc așa, nu-i
pentru ca Elocința Ta să-i aprecieze mai mult pe vechii tăi amici, asistența ta fiind pusă
cu generozitate la dispoziția tuturor. Tânărul nostru ar fi destul de mulțumit dacă ar fi
primit printre admiratorii tăi chiar și înainte de a fi fost verificat prin stagiul de
durată. Bine ar fi să ni-1 redai vrednic de așteptările noastre, dar și de reputația ta de
orator ! El mai aduce încă un coleg, plin de sete de studiu, tot de origine nobilă și tot
apropiat mie. Cred că nu va fi printre ultimii, cu toate că în privința bogăției cei mai
mulți îl întrec.
EPISTOLA 338
Libaniu către Vasile
Știu că deseori vei scrie aceste cuvinte de care ai amintit: „Iată încă un capadocian
care te caută”. Cred într-adevăr că îmi vei mai trimite mulți, căci totdeauna și în tot
locul te folosești de elogii la adresa mea, iar prin aceasta sensibilizezi dorința atât a
părinților, cât și pe a copiilor. Dar ceea ce s-a întâmplat în legătură cu frumoasa ta
scrisoare nu-i elegant să fie trecut cu vederea.
Au șezut aici, în bancă, înaintea mea, mulți din cei sus puși, iar ainiP3 ei cel mai
bun este Alipiu, văr al vestitului Hierocle. Când însă mi-au adus emisarii scrisoarea ta,
am citit-o în liniște, iar când am terminat-o, zâmbind și bu- curându-mă am spus: „ne-
a biruit”. „Ce luptă ai pierdut și cum de nu te doare să fii biruit?”, m-au întrebat cei de
față. „M-a biruit, am răspuns, prin frumusețea scrisorilor, iar Vasile este cel care a
câștigat blpuinta·! Dar acest om mi-e prieten și acesta este faptul care mă bucură”.
Când am spus aceasta, auditoriul a dorit să se convingă de exactitatea biruinței. Alipiu
a dat citire scrisorii și cei de față ascultau. Votul exprimat n-a contrazis deloc faptele.
Cel ce o citise a ieșit afară cu scrisoarea, ca s-o arate, presupun, și altora, și numai cu
greutate a mai înapoiat-o.
Mai scrie astfel de scrisori și biruie, pentru că aceasta înseamnă, până la urmă, că
tot eu sunt cel ce biruiesc.
Pe de altă parte, ai dreptate când gândești că nu cu bani se judecă învățătură
noastră, căci pentru cel ce nu are ceva, e destul să vrea să primească (învățătură, n.tr.).
Dacă văd pe vreun sărac îndrăgostit de învățătură, acesta trece înaintea celor bogați.
590 S-a discu tat mult despre euten tiuitatea și neautentauttatea caloa 24 opistole (nr. 3 3^339) dintre Sfântul Vasile și celebrul retor Libaniu. Dintre
acestea, cel puțin câteva pot fi verificate de împrejurările timpului. îndeosebi cele de sub numerele 337 și 338, privind trimiterea de către Sfântul Vasile a unor
tineri care să învețe de la Libaniu grăirea frumoasă, sunt mărturii clare că Sfântul Vasile cunoștea din plin eleganța scrisului clasic.
Desigur că nu erau așa dascălii pe care i-am cunoscut înainte, dar pe acesta nimic nu
mă împiedică să-l prețuiesc mai mult decât pe ei, măcar în această privință. Așadar,
EPISTOLE 483
nici un sărac să nu ezite a veni aici, dacă are măcar o singură calitate: sârguința de a
învățat).
EPISTOLA 339
Vaslis —Uțne LUPanlu
Ce nu ne-ar putea spune un sofist, și încă un anumit sofist, căruia i se recunoaște
îndemânarea de a micșora lucrurile mari atunci când voiește și de a mări pe cele mici ?
E tocmai ceea ce ai demonstrat tu în privința noastră. Scrisoarea aceasta, mâzgălitura,
cum i-ați spune voi, cei rafinați în limbaj, care nu era mai ușor de suportat decât cea pe
care o ai acum în mâinile tale, cuvintele tale au înălțat-o atât de sus, încât te-ai declarat
biruit și ne-ai cedat nouă premiul în arta de a scrie. Tu faci ca părinții care, în jucăriile
lor, îngăduie copiilor lor să se laude cu niște biruințe care-i ajută să câștige pe chel-
tuiala lor, cultivând generozitatea copiilor fără ca aceștia să se păgubească cu nimic.
Intr-adevăr, nu s-ar putea spune ce plăcere mi-au făcut cuvintele tale atunci când te
jucai cu mine: era ca și cum un Polidamas-)8 sau un Milon591 592 593 oαoesare ar fi oeiazal st
se 1^0101 ca cine îc i-neea ie loictă ^ο la i-visurlle cu pacnu|C0. Dan după ce ni examinai cu
toată alenola epistolele ΙιΟυ, eu m-am gUtil în ele nici o dovadă <e πυοιο^Ε, De acrra, cei
canu ucblE dupE figuri <e sili exageratr torbair sE le adcire —ici pentru f-rța de ciou d-f do-
ν—άΕ, ca unul cmre îc α^ΐυ înirrceri ΐη-αΐ pulul coUarî până 1- ιίη,, ca șl cui ai fl vrut sE
împingi f-nlnra UanbanuIai pâmE dincolo de lunleie Ai5as61i
Cât despou line, iin-nate prininm, să știi că prionc cu gândul mii coli Ia maΐse, Ia Iiie și la
elți —^ιυπια bEnbați fericiți. E drept cE ei sn i-i-susc dr o flcbă Ϊ-ΟΪ-ΓΕ^ penlou a nn
îipErtEșl învEțEt-rțim ΐ-η învățături pn ceru le peopavăduim și noi: îmțulos—1 Ian e plin de
—άυνΕΓ, cu tealm cE nxpnfmaona fon sn fece într-a licbE nuiuștuș—cllE, eșa cum ți-a
poale dovedi șl ep1tlaIa iceasla. Căci, chino dacă am luai o oarecaoe învățătură de in ν-ΐ,
timpul ce-a șlert-o din amintieu· Penlou ase1sla totuși scrie-m1· gUseșln și -ite irme pentru
rp1tloIeIe tain, care să le pană în valaaoe, dan cnor pe noi să na ne slnΐveat- căC3. Pe fț-i f-i
Λnrs1os· pr drja țf i-ec ln1mis· priciește-1 ca și ^11 ar fi fiui cra. Ian dacU-i fiul ιηυ,
îmsuncnE că e oSoasla tatii, un săream sop1Iat n1rc1l dlcto-a casă codetlă64. Cern cr vneau
să spun e ușar <e înțeles pentru un om înOrIepl· Μηο-ΐ totodată șl soîitl.
EPISTOLA 340
LlUmnlu dElnn Vmaf1n
Nici dacă tu-ei ii gândit vrein îndelungală ca să gEsuști a αnrσbαnn pentru eiște întorsEl-
ri iei orușitu Ia cern ce ți-em oăspacs In scoisaarea 1—, crud că mici etunci mu ți-ai ii puiul
mtingr mal bice țicte decât scriind lucruri ca ι^ΐυ— pr cane mi ie-al scris ! Spui că suni
soefslC5 și că însat1rra ueui isliel dn om e sE ιΕπα^Ε lacoarile cici și să le ι1ctoonzn pe cele
lini· ^ΐο-ιά,- νΕο, fscullându-ln pe line, npisiola iea toceai acest lucea a vrut st-l -r-te: că
tcoisoaoea tn e orușită, deși ea nu-i ίrumo1să· crfiicd ca cimic eai U-nt drcil cea pe cane mi-
αΐ ΐοίι^-- înaicle- 11, prctru că tu e-al nici cei maț eicE pot1b1I1l1le ooalaoicE, <eaaoese
591 Chiar dacă s-ar socoti a fi opera unui retor creștin, care ar 11 vrut să arate neapărat „biruința” tezei creștine asupra celei păgâne, faptul că Ia sfârșit
Libaniu apreciază că „învățătura nu se judecă cu bani” e un argument puternic pentru uui3nii2iiat3a acestor epistole (337 și 338), dat fiind faptul că, în general,
filosofii antici erau destul de avizi după bani.
592 Luptător troian cunoscut, Homer, Ilitula, XI, 57.
593 Atlet celebru, Hernlot, Istorii, III, 137.
sUoț11r pr cier ir ei ΐό'-ι îc câini nu pol -furi 594 595 596 597 598 599 aș— ceva, î1ΐIυcâț eiocișți pe car
— o 484—veci îșainle — dispipul ce o ΜάΚ. încercând sn mă conving de îscipncilil-a tn, am
citit scrisoarea pe cnis al coipus-o șl p- cais al posegrll-o, și este alâl de inuiocsi, încât p- c
—i pe cane 11— dn i—ță când t-a citit su l-am pυΐuΐ opri să sini în sut de bucurie66· M-am
miiiS, -ș-ea-·, ci, orlc—l le-ai strădui să nliic-șli d-odali cu iceasli scrlsoane șl eăeclul ceiei
dlș—islea el, ți-nl pregătit dis ea lotuși și o podoetă psnΐIυ csi dintâi 1ΐυ1ci când el tpus cl
teeiăni cu icsTP. Tn-buia, daci țl-ai ăl pIopυs ιη.Ι tcop, sl iaci dis -^-.11 tcnitocre us peilej de
1 ponegri ps cea asle- rionnK· Dan cr-d că stă în c1InrțeIυi tiu să calci în picioare
șdevKIυ167· îșsl, adevărul ne fl fost d-ja clicii dncă iață de ηη.Ι plan ai fl scris îsln-ua stil
mai ds eând și dacă au ți-al fl put Ia coaCrituțle realiTil- posiilillițil- lele.
Oșnd1Iț ss cnd— ca de ηπι îșninle să nu mil hulești cesa ce nr trebui să epinυziț p-nlnu
ca nu cumve pe ic-asli caie să —juigi să fii trecui în rândul sofiștilor tocmai tu ηττ le ziațl să
mai reduci600 601 602 603 din lucrurile rari. Cât d—spre ^101— dn c-en spui că eu stilul ini
lepinleițios, ps când gândii—1 — mal înel- 11, să ei griji ca nlieni sl nu-ți încunce
socotelile ! Căci, din cnl cei— sunt lot timpul ni soștrl, d-r ccre —Ilidali au iosl al voștri,
rămân lotuși rădăcinii—, și eie vor rlmane căli vn—ie veți tril: η^ώά-ΐΐ ΐ1mpn1 su-1 va iace
să dispani, chiie dncă veți uite să-i ini stropiți din când în când cu npl.
EPISTOLA 341
Lltaniu călin Vcslls
încă nici a-al 1jnns .1-0 dai drumul mâniei împotrivi rea, că ei șl începui sl lierur cu
condeiul îs mâni. Dacă loluși au i-ai det d-Oiul, de cs nu-mi scrii „pneiCuauls” ? Daci șl
acum l— încăpiț—n—zi împotriva men cu alăla asprime (timține caie inelul- si iiș străini de
orice om bine simții, mal ales tu, ca unui ccrs pn-eici ci au ireiuie sl ții mânia până ia apusul
sonneiu169), cum se fac— că țl-el țlnul-o șl le mal mult— apusuri de soaie ? Ori poal— p—
nSIυ ci viei să rl pedeps—șil lipslndu-mă dn glasul Său cei duIcn cc il—i—ș ? Să nu faci
una ca asta, bunul meu prieten, ci să te arăți îngăduitor și să mă faci să mă bucur de
limba ta numai de aur.
OPISTOLA 342
Vaslis cUert Libaniu
Cel care are o pasiune pentru trandafiri, cum e firesc să aibă cei ce iubesc
frumusețea, acela nu se poate supăra nici pe spinii lângă care se ascunde floarea. Am
auzit pe cineva vorbind despre astfel de flori, glumind... sau grăind serios, următoarele:
„ceea ce sunt ghimpii pentru iubitorii de flori, așa a lăsat pentru această floare și
natura acei spini discreți”.
Dar ce vrea trandafirul atunci când caută să intre în scrisoarea mea ? Nu-i nevoie
să ți-o spun, căci tu îți aduci aminte de această epistolă a ta, care mi-aduce, ca un
594FăcicS iluzie la slaba 1-1 consillaiÎr, Vasilu prosoasă râsul iilnilnd că cel cal cinl 1anlElσr1 η-—υ înSrăzcli st se Ιυ^υ ca si.
595 Aluzii I- -eUiiia fel Xiîs dαr1, cuv—lnS st îndσcjσaro pecicsala df1dίd1dă, a onSa- cai iUienea acui canal la nordul cunielai Alhes spru — —reccu
mal rupeSi 1- Ualomic· Hin-dat, Isiorii, VI, 44.
596 Coiofvίi Sidl—nalai slin: „loi cu nu-i olum, s b-ob-r". Nu Snce-U- îcvățăiur- dr1.și1mă - fost colită „filozofii pesdαrfloo”i (Griceoli Se Nazianz, Oratio
23, 12; Micmo, P,G, 35, 1164).
597 A se oniice naia <s ÎOOCII Seslal Sr iUie—sU, Seși crnEetUcia-să·
598 ^Ε a mEoturie îc f'mvaarea i—lumtlcltUiil. Ppi.siσ1a are cuva <1c cenel Sțifecerlleo iul Η-ΐοη.
599 Drspns .seflșil a su vidra csio scrise îc ceiiclarl-i rp1ai. 20, 21, 339.
600 P1pΐ nnlcipț îa eapsțoi1 338.
601Ar—snșp ăίneie șl —iegiiță 1 ăicz—P, (eopolilvl de vIe(npre alâl asnțnn Lίb1n1nt cât și pealiu ν-.1Ι-.
602Dincolo (e η^Ηι-ηΙ- (cei— loluși au cnee—i că robesc îiln-ciaic tcrisn1 scriitorilor r1pndorpsnίt îac—ț tă se pocii spnne că sΐί1ni ion —sl— „1^1” (e
„sofistice 1 doua” c fiIozofisi TieceșSp; L. Meri(psIt L’influence de la seconde sophistique dans l'oeuvre de St. Gregoire de Nysse, ReineSt 1906), —π.Ι—
ao1e1prp aIί—ΐeneȘΐ1 ss încndi—nzi în țoală op—ic icielul ,-.11—, cin— - șțpnΐ îițoțd—nnsn ti Γ^ΐ siil—zl înlne «-— ce —ic 1™ în culluic Tieicl și îalin valorile
rI—rSίn—·
603Ef. 4, 26. Ane dnnpl—ț— Y. Counioaie (op. cit., III, p. 209) că tonul —pitlolni -«.1—1- d—noll c-i multă -Γτ^-ιη. Și 1aop nu pin— fînec.scK lășic iui
Lpb1npu·
buchet de trandafiri, primăvara graiului tău atât de dulce și care mă înțeapă cu spinii
reproșurilor și acuzelor. Dar și spinii trandafirilor tăi sunt pentru mine prilej de
EPISTOLE 485
bucurie, pentru că mă înflăcărează cu un dor și mai puternic după prietenia ta604 605.
OPISTOLA 343
Llbonlu cătuș Vosilș
Dacă astfel de cuvinte au putut fi articulate de o limbă ^cizelată, mă întreb cum să
te socot pe tine cel care o ascuți ? în gura ta se află izvoare de elocință mai bogate decât
cursurile râurilor, în timp ce în mine, dacă nu mă stropește cineva în fiecare zi, nu
rămâne decât tăcerea.
OPISTOLA 344
Vaslis e“țrt Libaniu
Dacă nu scriu mereu Educației Tale, e pentru că mă opresc teama și neștiința, iar pe
de altă parte, cum vei scăpa tu de osânda că păstrezi tăcerea cu o atât de mare
încăpățânare ? Dacă s-ar ține seama că tu, a cărui viață se scurge printre tot atâtea
cuvântări, ești încet la scris, ar trebui să fii blamat pentru că uiți de mine. Intr-adevăr,
cel care în fiecare clipă e gata să vorbească, acela nu poate fi gata și la scris, în schimb
cel care, oricât ar câștiga de aici, rămâne tăcut arată că de fapt face acest lucru ori din
dispreț, ori din uitare. Or, în fața tăcerii tale, eu voi răspunde printr-o sulutare7 1. Te
salut deci, Preaonorate. Scrie-mi dacă vrei, sau nu-mi scrie, dacă acest lucru nu-ți face
plăcere.
604Probabil aceste două epistole (341 și 342) au fost scrise într-o perioadă când Sfântul Vasile nu intrase încă în cler. Ele au o temă comună.
605 în fond, printre jocuri de cuvinte, epistola de față cuprinde doar reproșuri pentru tăcerea întârziată și iertare pentru tăceri viitoare.
OPISTOLA 345
486
Liieniu cUton Vaslis
SFÂNTUL VASILE COL MARE
Crtd că pe cât tiibuin să mă scuz pentru că dt multă vremn nu ml-am Tăcut 1ăgao să-ți
sc1UU1 pe stât n-em nnvOUș în antostă clipă ds Uș1esnȘ1 pșnenu că m-am oșezat să-șl
scriu eilo 1-^72. înen-adnvUi·, eu sunt cel cain aișigim de fușcsnn Sită câcd tt orățaU între
noi șl cine plecam untchte nu nesTânșitU pIUcere ia eocvșisaSUi csne curgea de pe Ilmbo ei.
Cuvântările tăie mU Onimșcau șl cu-ml vncee sU mU d-spelcd de sie șl zUceem ucșnU—
Uloi mnl: „acesS om ss orată nu atât mei bUnuUeoi Oiță de fețeln iui ACnisus 606 607 608, nu cât
- dacU se duc, îc aneleși ini ca și eln - nu-i p1imnjdUoS1 cum sunt eln. ȘU nu-l puțUn lucru
sU spui că ni nu-l primejdios: poșmnin iui sunt —Clao uc mane câștig pșcteu csl ct Ie
sscuieU”·
AșaSin, întrucât sctasta-i a“oinee mea șl dșoaoșcș —ied că sunt îndrăgit pențeu cU om
impinsia că știu să vo1așs—1 făptui de a nu îndrăzni să scrii nste cea mol mere lușUnn șl îc
aceleșl tim, nstn o Taptă a unuia nere-șl Tane cșc1a iui însuși. Căni n —lor că tu răspunzi ia
scueto șl nnînsșmnaea mea eaistolă prlntu-o ecriso11ș frumoasă șl lungă și cU te TșrșșeU1
—ΓηΟ, să-mi foci o nndrșa- țatn și o doua 001“. Prnvăd că mulți vor exclame la anesS
cuvânt și-și vor zice în sinși lor strigând: „A putut oarn săvânși Vaslis și vreo ctOrtptote Oue
cât ds mină ? Desigur că așe ceva au făcut și Osc, Μοω și Troțil iui”^. I- -sna -ș mă privește,
eu sm rș—unos—uț c“ tu el fost csi cire 1 biruit și pe aite tărâmuri. Cine te-o putut vșdșa și
sU nu Se 1^101^, ? Totuși ei făcut o grnșșliU Oiță Os mine, ier dacă ți-o amUnțșs—1 -ο-Μ-
τη-ί pt —ei nt ss supănU ds așa neve să cu sțrigș· mimșni n-a vtniț sU-și cterU vreo Oavoanș
nene i s-11 putea da foseti ușor și cain să fân 1șp1neioață OUrU s-o fl dobândit. Or tu sunt
dÎnSrș —ei —ore sm —siut o favoare, din n-am anumit nimic. în ΤοηΟ, ce —șrșam nu ?
întrucât odiStotU eram împreună cu tint ia SțrsțșgioS1 am vrut sU pătrund, nu ajutorul
științei Πΐ,, în aOâncurUiș inspirațitl homerine: „dacă nu-i nu putință sU îm- a1ățâșno totul,
atunci sU mă ânetoducâ măcer înSi-unul din tărâmurile Iui”. Or tu sș fu dorit tocmii pirSta
actea în cire gișcUi aTiându-sș într-o situație τη-ο, Agamnmnon a înctrcos sU îmbufșaș pe
—ti pt -ΟΙΌ-1 supUrasș609· Pt când vor- atom așS1 nu țn-aU putut stăpâni să nu ιά^, a-netu că
n-si fi putut tăgădui cU sșe cevo cu ți-or fi fost cu putință dscă si fi vrut-o, dar n-el fost
dispus să Ta—U Seruri cUmă-ui. Ție și neior cent se revoltU atntnu că om spus —U tu al
făcut o supUrine nu vi st pere că eu sunt cti cere m-am păgubit nu adșvUiae610 ?
EPISTOLA 346
Libaniu dălre Vaslîe
DacE linnoli pe care 1-—ι triils au etcut vreun progres în anin oralorIcE, vni putea j-deca
tu însuți· Nădăjduiesc îcsă că -cest pragres, oricât de mic ar ii, sn va bacuoa de icrnași
aporcleoe ce șl unui mare, din cauza prieteniei pe cine ιΐ-- —ntoi iu, mat cult decât oralorla
vni pulea lăuda cumpălarea șl vlo- S-țiim sufletești, cane nu sn iest prndE poitrloe aoâln.
Λcratlα Ιυ-α fast marna ian grijă și, după duc uri firesc, nu trăit mereu ca gândul In cel cano
i-a tricis'7·
Cr1meșle d-r cena ce-1 -I tău șl Ια—άΕ-ΐ pe cei canu, prin puolmrea Iar, ți-nu eUcul
cinsle ații țiu, cât și mln, R—gimdu-ln să In stai înlraαjuiao, an ii ca și cam un părinte s-nr
ruga ^^0- copiii sEl,
606U- οΟ^^ο. calambur. Oum 11 putii ierte Vasile pe Llbonlu a—estu cU îi xc1US1 tocmii cânO însuși Vasils îi reproș-izU că eu scul- ?
607 Z-ui ιά^ΙΙοι, tosUl sUusnsior.
608 Eac, Μη^ șl RsCimaes- erou .socotiți rudșș“țriUâ â-0ș1-uiuâ·
609Homeu, lliada, IX, 260-299. O vouIe 0- reusOn ciuș â ss csuși lui ATim-morr- a-eteu a câștiga bunăvol-Șo ^ΙΙοι, spre o î-e'—ae lupte împotrivi .ποίη-
ΙΙοι.
610 „Rsiuzul”, dșșU glumeț, ds csue-i acuzsț Vnsilș, e aușaș-ț1ț 0— Libseiu ca un ausjudâ- ciu serios (Y. Oruuțo--Ș1 op. cit., III, p. 212).
EPISTOLA 347
Llbenlu sălor V-slle611 612
EPISTOLE 487
Oricn episcop e o ființă iecaet· îc schicb, ca cât îi întreci pe alții în Crăirna ir—iaisE, ca
atâta mă îngoazusc in gândul cE tu vni îιnalrivi cnoerli melu. Înl0a1SnvEr, am nevoln dr
golczi: uc aii sofist no fi voobil despre prEjini ari duspru aoaci, nu cE înlraαdevEr ar ii aval
cevole de ulm, cl cn sE nact ini curând paredE de mfcile lor fraze decil stascalle du
necnsilile· Cât despre ιΐπυ, dacă ηυ-ιΐ iaci nost <e acesle golczi, vol nelnecr i-in sub cerul
libno, <cu casa descoper1lU>.
EPISTOLA 348
Vasiin cElor Libaciu
D—cE nrallzarna anal profit însumint sE eeogi Im pescuii șl dacE nici stă îcțeinsal
acnslui cuvânt, pe caer s-fistica la nl l-a scos din adâcdao11e goe— de păloacs ale fui
P1αlac78· -ΐοη^ apreciază, ilcanalule, carn din cai sumtee mal câștigați: noi carn ce-am
țintuit ca iteașil acei paleoi epislalarn sau nraial sofișillor care au drpoics lăiesiola dn a
încnse uc vecll dr pe —rea cuvântărilor ion ? Cnrr dintru en1scap1 a pas vrra dans prctru
cuvinlEriln lai ? Clee a făcut din ucenicii săi izvoare de câștig ? Tu ești cri care îți plasezi
cuvântEriir cn pe o Ι-ΚΕ, înt-cmai ca acela care, vrâc< să poicdE mielul ca sE-I potjrescU, -
feeE ini întâi linlului poEjilao179. Na vrduți cum -ți înțenαl și pr băloân cn să p-ait ț—nU1 ?
T—l—și, eu nm rânduit nenlra lice, am cnee îcalcinază îăl—s îc cuăânțiIi1e iul, ilălea grinzi
câți soidniί au liebull sl lupte la TeImopi1e80ț loale d-sluI dn ^ιτί, — căror umiri se
proiecisnzi depȘIțeț cui zice Horei ai vosΐIυț dnn ps cape Horei n-a ini făgăduit cl ie va da
ίșșpoi·
EPISTOLA 349
LlCaslu călr- Vntiie
Oaes au vei înceta odntîț Vatlie, sl umpil cu cnpadociesi ncssl lăcaș siâal ni luzsion, și
dintre cnpndoc1—n1ț cu cei cnne ilrot a pâine, a zipndi și a iile bunătlțl dn ncolo ? Puțin —
lipsit ci n-nu făcut și din mine un r—pșdocinș șl si-ml ^111 în riecși— άίι1η-ι$ „vi talul” ! Șl
lotuși țeetuls sl-i suport, căci nșa-mi poIυ1ceșțe ,1.111. Si știi cl dncă am si notez iriiuațll
oticeluiiis țării, nm si îmbrac ps o—msill de ecoio mai lull în noblețea și șpmoilș muzei
1onsSIeț Ce11opiț ca să v-d-țl în si mini ponumbel notlii, ier su τυτuăl:iuc18I-
611Idue a1ι1IαoE cu cu— Sic uplsteisls 337 și 338,

612 Du aici îccsp 1niai—1e1o -paceie, -iu icssisl doo1spocSecl1.
78, Sofistul, 218-226.
79, Po Uant Ιου^ιΙ, epislala ca pulul praviel Se 1- Κΐη,—. Vasile· El cu nai1a nσceco1 chiar -tâl <s groa ep1sconaiu1 șl ca —iii cal pățim îl petei iesalta pe
LlU-nla·
80. E voib- dn ^Ιι cu a—-șii în 480 ί-d·HI·t le caie ηρ 300 dn toldați dia Sa1Iΐnt ^ηά^ί (— lesele Leosient cu aieniΐ ăpt—j—rte până la nin1- Chici alâlec τ-
iazi i-nu țIebniț lui Libnipn ? bpp.tio11 — annnt—nΐpc1·
81. Deși iote dn υmoI fin au Iips-șls, ΐotnrp —aisțo1n (s icțl nu anI— sicpdernm nuteiΐic-
82. Κητ^α ănazni nu-i ic înăițiiec trritu1np Ufaitu1np Vasils. DesaI— p—isiie Tisie -1— C-pneociei — drept cl întâlnii șl îa mit— (ia eapsto1—1— 1nl—
nipre d—trIieIP togii—.
83, E nuțίn vno—.siili că Uîâclu1 VmtίI1 an Ki scris îcto-ec stil ații Su iiccașlteo penlou Llbicla,
84, Culm teul hiperbole v-obisc împatniva -—înmllcltățll: -) Vasilu c-nn fi αdcoplαl că îmioncs ps Pf-iem șl ps Όocoaiomo·, b) dOin1oa01a înlos an țânțar
șl un elliani η ^—^Γ-ΙΕ; c) pÎirSrrea rațiunii, la fel.
85, Un stil tei-și ^η- ΙΕ-ΙΕ·-^ Îoeal· Κΐ^-ΐ Vasilu cu palii grăi în acri ful.
86. Liboniu nu I-on fi putut lăudo cCleu î-ți-ațâțe pe VasU1S1 î-eât să iscu-oiscU fnptui cU ds la si or 01 învățat onetouis ! O șl acnsSe un iiTums-S
împotrivi luSnetlșisUții 1șseSsU spUχțo1S1 alsfil d-stul 0- fin stilizatU.
87. Post comic grec (^ί. VI ίΟΗ.).
88. Fraze 0- o tonă 010—1-. Sat- Sess-aiu— ds șaâxSoi1 339, u-O- se vorbei 0- îcvUȘUsuto împUuSUșitU Ρο^ιοίίοι, nici ss vorbești Oe î-țșișpciunsa
pșsșari1oU1 sdlcă o apostolilor.
89. Nu ni s-o aUstunț nâcâ î-tu-ue eâ-τu1 m1ouscris· Tscțui o fost î-sU cupui-s în colecție MlTce.
90. Fcatυi că se nnf—ii ia 1nn1pt— aeIso1n— roittpinis pentIυ unii un nIτn1Sit ccie ni pl-âa psilnu puț—șipcplat—c ncettep saίttoie· In 1-81, nce1—-r1
nlngaai— întoItîtnIP (— ăicz—.
91. Liaii( (e uieii ciipl de a-taI—t cc—tt —Ion Ișg-idcn cn fi tcaa1ΐ (împI—nia cu ăiui Sîn, icni) (ia L1bPIiiΐt (cn 1aIoppin(u-.ts piei muit de Uo1I—, ii t-cu
toapΐ aripii— și cu căzm îs inis.
EPISTOLA 350
488
Vaslin călin Lit1n1n
SFÂNTUL VAS ILE CEL MARE
Ți-n d1spiInΐ supinirec. De-an fi coaslilinea acensln un ίiceauS bun pentru scrisoinsa
rea ! Iei în derâdere și ponesi-șli lucrurile de ie noi fie în giu- rl, fi— ci vorieșli serios. Dan
ds ce al aom—n1ΐ de zăpadă scu de pălsn, când șl lu ei pnΐeș guste din glui—ie pe care ie
incl ia adresa mea ? Eu, pni-l-ae Libnniu, ce sl-ți provoc un râs și ral zgomotos, inii ci am
scris aceasli —pistoli ncopsri1dn-11-o cu un slrnl de zăpadă. Când vsi primi-o și-o vei pipăi
cu râiniie inie, vel recunoaște ci a fost destul dn r—ce icsaslK —aisțo1i, fiind ca- nșci-nlslicl
psițIυ cnl car— țl-ș irlilt-o, acstl om cere se -tcuie- îs așlTiml și cere nu î1de1zn—rΐe si .η-ΐΐ
capul afari din ccrsic te. Avem cass πιτ sunt aidoma unor mo-mlal— până se va nnîșloance
primăveri șl nn va readuce ie ă1șțî pe sol, cnl emoIț1i1ț d1Iυ1șdυ-1e pnnci o noul viață, pr—
cum p1eșΐe1oI8g.
EPISTOLA 351
Vcslls ^Ιη— Letcim
Muiii oarnai de-șl voștri ps πητ i-ei întâlnit țl-au -dminel virtute— cu- ăânțniu1· Ei eu
istorisit cl o anure demonstrațis orilorici t-a dovedit slrllu- «11. A fotl, spnnseu el, o îsln-cere
din cale afară de sliântă, încât toți 11^^ și nimrni nu s-a arătat în ooat în -fără du Llbiniu
(cmre irebaia să lupie) și de iscuităioefl de loale vârstuie. Îcl0a1Sevăr, nfmrnl nu coedra că ir
p-tra lipsi de la acesie înlrrceri, fiu din cei intrețl în mani Sregălooii· Kie dic cei ce s-a—
distins în oegislonir illllaoe, fie din cni ce se înSeleleicesc cu un meșleșug oarecare· Nu
nxisla οπην—, chiar șl dinire iecel, cane să ca se goăbeassă st fa parte I- înlrecrrl· Și în ce
consta înireceoea ? Cnee a iost cuvântări- cnru a tloânt ada- carna înlnrgalui napao ? Mi s-a
spus că subieclul acnslei c—vântEni a K-st un em cu - fțru niEeâlt· Lacraoea icrisla atât dr
aSmIribilE să na eziți să mf-o lofcfțl, ca sE pol șl ea sE laad cuvântările talr, Dică-1 laud pe
Libanl— chimn și în tcrie- oile s1le· α c-eș pulea-o (^1 ecam, sâed ne găsii uc s—blrcl prctru
„1aade”83 ?
EPISTOLA 352
LlUanl— cUlor Visile
Iată îți trimit savânlαora eea acum, când ^ηΐ inc de sudoaoe. Cum η-α^ fi, când irimii α^ΐ
discurs anul astfel de ac, caoe-1 în stare, prin —t—ricOa graiului, sE aoale cE
înOnlepcIunea iul Η—Ι-π și ț-irnluf lai Drmoslenn sunt cit-tu pesin tot în zaSar ? Lucoarea
iun n ca ae țici-o caipaoal ca an uiei-ct· Iată de ce mă înfiorez tiomuu eu gândiri ia slua czn
— vei examina u uxinteie lele. Ca01c a llp^l vă nu-mi ρήεπί rațiuneii4 i
EPISTOLA 353
Vasllr sUloe LlUacia
Am citit suvânlarea te, ee piim de îcțnlepciace α ușii, și ac rties su- poins <e o aSiiraOie
itet laogini· O, c—zeloo· o llieoeloo, o ^υπΕ, cr daruri mărețe i-ceți celao ce să îcdoăgess !
Ce ooadr cafrg cri ce ΐοΕΐη^ ca vol, fie chiar șl numai penloa scurt timp ! O, izvor cnee se
răspândește în râuri bogale· ce ca nace nl din ccl ccie ss als-p din el V Cned că vVd tn
cuvânitmea ta pe omul aeteil, a-uns la ceaiOlt cu o femeie „uralică· E o cuvântare c-iate au s
—flnre νΐη, pr care - ssr1sto pr pteâel L1Uac1a· cel care ticgar a știut sd <ea suflet
cuvictufor 1-185,
EPISTOLA 354
Libacla dăloe Visile
Λsam știu că saci cree ce se spume drspoe cicr. înSoacât Vasile m-a lău- dal, eu dețin
feță <r tați celleiți poneiul bloalioo; iar peniru că nm primii și
votul Său, îmi îngădui sU pășesc cu pis mândnU1 ca un lăudăros nire dUsprș- ȘuUșșen pe
toată lumni. Ier pentru eă tu ai compus și o cuvântau, împotriva Ι-ΐΐ-ΐ, vrem s-o nlsim șl ps a
489 SFÂNTUL VASILO COL MARO
—șasța· Nu vrșsu sU vories— dnio— ηΟ-Π., dor cu- vVctsoea ei, când vol TU vUzuS-O1
mU vo îcvUțs erțe de η τι“186.
OPISTOLA 355
LUbecUu cUers VisUis
VislIi, Cere tu locuiești ia Ateca șl ai ultet și dt tine însuți ? mU1 OiUi locuitorilor Sin
Oșzsotee c-su putut suzi astOti de iu—ru1U· Limba mea nu era obișnuită eu ele șl, întrucât
Srș—șim prlntr-uc ținut —om râpos, ea a rămas Um- pinsUonaeU de coueieșa numelor și-ml
zinea min, tatUlul nl: „TatU, tu cu m-el învățat onest iueou: omui ^^.Ο e un al Osileo
Homșr1 Pa cCier Piston ori Άrisțoțși sau cCUao Suea1Uoc8 71 cei cine știa tot”. Ași grUlo
limbo ϋΐ, der ne bine au fi, VasUiȘ1 dină Su ei 01 cei nare ml-aU idrșsi aseTei de Iiude !
OPISTOLA 356
Vosils cUtis LlbscUu
Când primesc eeee ce-mi scrii sunt numai bu—u1iȘ1 dai când îmi neri să răspund ia ceta
ne-ml s—tUU1 atunci sunt plin Oe 1ngrίjorson· Ce-am putea spunȘ1 înțr-s0șvă11 unei limbi
atât de seί—Ș1 Oecât eă sunt ucenic el p-scorilor, cum 1șeunoe—1 și —U pențtu scșosto
sunt fttișlț 88.
OPISTOLA 357
LUbecUu cUSen Vaslis
Cs s-s întâmplat cu Vasile în—ât sU se supert pe o scrisoare ? Oste ΐί^- ts un semn dt
Oulosofie ? De ia tine sm învățat sU glumesc; SoSuși, jocurile sunt sșrίoaeș și s-or putee
spune c“ nu steu rău nini tâmplelor —ă1unțș· Dor tocmai în numele plișțșcișU și ai studiilor
noastie comune împrăștie-mi Oes- eursjarșa pt care ml-o provocat-o scriso1rșa···1 cene nu se
dșosșbșa îctcu -11111—89.
EPISTOLA 358
Llbaiiu ^11-- Vatlie
O, ce vremuri fericite cu fosl roti m - am toi- trățam unii uintru ηΙ-ίί 1 Acum suntem
desaîpțpți irarnic unul de șitni, dan în timp ce voi vl aveți ușni p- celălalt, eu cere sunt iltnt sl
țin locui tiu, s-ci nici pe nimeip care să-ți ssmsie. Am auzii cl ia ΐΐΐη-ητμΐτ lui Aicir dl dovaer
ds —vânturi tpneesrti90 șl zioani saIe Romn după ce ți-e impus osteneniș sr rii—i î1pIeυnr
cu băieții Ιίητιί. Dne, ca unui cnne este ii—nd îs ceieinite î1pIejnI1niț tu au te v-1 snp'iIș
ηΡω de știieiii, după cur nu te-ei suaiInS nici când el njuns sl-mi tcrii csi dintâi.
EPISTOLA 359
Vasii- căii- Lltaslu
Tu care al închis îs cugetul tău ioati miisstilș celor v-chi, ieti taci de ntăta viere, încât nu
ml lași, ăi- nn1șp și p-ia scrisori, ti .ηΐ un câștig cât de mic. Or dacă îndeletnlciiea lui D-
da191 -ia cevn sigur, nș ăi venii le lin- dncă aș fl iicut rost de cnlpils lui Icnr^. Totuși, nșn cur
su-i cu putință si iași cs—nn în iața socn-Iul, îs Ioc ds aripile lui Icni îți trimit tciisoni c—ns
să-ți do- v-dească pnlntesia ητι. Intr cars-i isniieș cuvântărilor. Dcr tu poți si 1- îndă-pți
încotro v-ȚÎ; deși dăruit cu o puters atât de rar-, iațî-te iicând ! Hal, Criiiie până Ia mine
izvoarele ps ccrs gura ta si le inci sl curgă tub ioimă ds cuvântUi !
EPISTOLA 360
pIngment dlstn-o epistolă irlritl de Vnsils iul Iulian Opotietui
Potrivit s-gn—șnlslcTi credințe — creștinilor, moștsiiti ds ie Dumnezeu, lîntunls-sc și
recunosc a ci-de înti-un singur Dunez-u, T—tli Atotțiitoiui, Dumnezeu-Parlstele, Dumșezsu-
Fpni, Dumnszsu-Dueui Si-at; ri închin șl pIee11Iesr un tingur Dn1nszeυ în teei bsesoșne !
Mai recunosc șl iconoiia Piuiui în tIuaț ier ce Nlscitonie ds Dumnezeu ps cea cais L-a născut
după trup, Sfânta Manin. Prlmetc și pe Sfinții Opostoii, ps pIooIor1, ps 1^111^, in i—1 și îs
rus- adies-tl Iul εnmnezsu eu le c—n ca prin -1, ndici pnis lijlo- cirec lor, Dumnezeu, pnlnt—
nui ocneillor, să-mi fie cjuton șl să ăi- și o răs- cumpiiene care sl-il fie -πιά-Ιΐ peatiu pirștsis
i-is. Inti pentiu ce cin
stesc și preamăresc în chip deosebit trăsăturile sfintelor icoane, pentru că ele ne-
au fost transmise de Sfinții Apostoli, ele n-au fost oprite și sunt chiar reprezentate în
EPISTOLE 491
toate Bisericile noastre613 !
EPISTOLA 361
CUloe Apolinarie*
Stăpânului meu, preavenerabilului Apolinarie, salutare de la Vasile.
Ți-am mai scris și până acum în legătură cu unele pasaje întunecate din Scriptură și
m-am bucurat de răspunsurile pe care mi le-ai trimis ca și de tot ce mi-ai mai făgăduit.
Acum mi-a venit, în legătură cu cele mai grele probleme, o grijă și mai mare. Ca să le
fac față, n-am momentan pe nimeni la care să apelez ca asociat și ca apărător, care să-
mi poată sta alături în știință și în cuvinte și care să-mi fie la îndemână așa cum îmi ești
tu. Dumnezeu mi te-a rezervat ca pe un mare dar.
Cei care amestecă totul și care umplu lumea cu vorbe și cu scorniri au respins
cuvântul „ființă” pe motiv că nu se întâlnește în proorocirile sfinte, de aceea ajută-mă
să pricep cum au înțeles Părinții noștri acest nume și dacă într-adevăr tu nu l-ai găsit
nicăieri în Scriptură. într-adevăr, pâinea cea de toate zilele, poporul ales și toți cei din
neamul lor, oamenii aceștia îl resping cu dezgust, ca și cum aceste cuvinte n-ar avea
nimic comun cu Scriptura.
în al doilea rând, în legătură cu însuși cuvântul „deoființă” (din pricina căruia cred
că fac toate acestea, ponegrind adânc „ființa”, pentru motivul că nu s-a găsit nici urmă
de pasaje unde să fie vorba de el), fii bun și dă-mi cele mai largi explicații, spune-mi ce
înțeles are, cum poate fi folosit corect în legătură cu ființe în care nu poate fi luat în
considerare nici ca un gen comun suprapus, nici ca obiect material preexistent și nici ca
ceva detașat dintr-o parte a primului în vederea celui de-al doilea. Cum ar trebui să
zicem despre Fiul că-i deoființă cu Tatăl fără să credem în nici unul din conceptele pe
care le numărăm ? Consimte și dă-mi un răspuns mai amănunțit asupra acestei
probleme.
Iată, atât cât știu eu, părerea la care m-am oprit: tot ce acceptăm că formează
„ființa” Tatălui trebuie să fie admisă și pentru ființa Fiului. Prin urmare, dacă se spune
despre ființa Tatălui că e o lumină înțelegătoare614, veșni
613 După cum se vede, mai ales din frazele de la sfârșitul acestui fragment, aici e vorba de o scrisoare apocrifă, datând din epoca controverselor iconoclaste.
* Cei mai mulți cercetători soootesc neautentiue npist. 361-364, patru la nu măr.Ele s -au păstrat într-un singur codice Parisimus Supp. gr. 1020 din sec. al
XI-lea. în orice caz, după cum s-a văzut din multe epistole (129, 13,223, 224, 226, 244 etc), Sfântul Vasile nu putea cultiva cu acest ereziarh termeni atât de intimi ca
în aceste scrisori. Bardenhewer, op. cit., III, pp. 128-130. Au fost, e drept, și cercetători care au apărat autenticitatea lor. Așa I. Drăseke, Apolinarios v.
Laodicea, Leipzig, 1892, dar cei mai mulți le contestă.
614 Rațională.
că, nnnăseueă1 tot eșe te-bule să spunem șl dnspin OUlnȘa Fiului —U n o
iumlnU cugșțUțosoȘ1 vșîni—ă1 năe—uț“· Or expresia „întru totul osemUnățoanș” îmi
pane a Ou mei potrivită unei istTel de eoccipțil decât (cuvântul, c·țn·) „ΟηοΟίίοΐ^^.
De fapt, o lumină cere nu st Oșosșbșîțș Oe sită lumină nici în pius, nici în minus, nu
posti Ou UdșnsU—U nu es, pentru cU Tiș—ain din ΐί^., două iu—iuiU ss află îcto-o
dșiÎmieinș spșciaiU de 01101“, cl tste strict șl exact osemecea ea ființă. Iată dai ct s-
an autea saucn pe PunU Οι-ρ^.,. Deci, ori or Sinbui șcp1i- ces cs îcȘeles au acesSi
co|iuni1 ori să In lăsăm ia o asote șl sU sdeatUm nlteit mol ,0.0^1.—. Άșada11 un
medic diiicl (spuc ne om pe inimă) vlndecU ctee cs nsSd ΡοΙοι^ ocrotiști ne-i siai șl
înțăișșeș în tot cCiaul. Salut pt Tinții din junu-șl și le ctr sU ss roagn împtnunU cu tine
—a să nn mântulm. Alegând să erăΐaecU împreună nu rudniȘ1 prUșeșcul GrUgorUt
a rămas s—asă· Să te țl—ă Dumnșașu sănătos întru muiți aci șl să stei înti-ajutor cu
ruga șl nu știința·
OPISTOLA 362
ApoIi-ault —Utee Vaslis
Tu nrezl ne un om nene iui-ști pt Dumnșzșu și cșrcntșaΐ —a un om dor- nU— de —
ucoaîeșrș· Pentru mine greia Oe s-țl Osce pe ala— este o OatorUe Oe dingosti, deși ea nu-l
îcsoțltă de destulă știință din pri—ina eUră—ΐși mnle șl din esuza importanții dșosșiÎtș o
proil-m-i. După cum ^ίΐ și tu o Tâlnță nu se OeOictște numii numeric șl nici după cât poște fi
ea cuprinsă înern niște limite: mai e vorba propriu-zis și de ființa a doi oamșni șl a mal știu
eu câți din cei aduși la unÎtatșa ds ntam. Csi puțic în acșasță ρηΜη^, două lucruii, ba chiar șl
un număr și mol ΙΟΊ-, sunt a-șiași iueru îc ctea ne privește Οποίο, așa cum noi, toți simtcii,
suntem toți „Adam”, întrucât Tormăm o unițațȘ1 așa num șl fiul iul Davld este D1vid1
înSeucât t dt anșeași OiințU cu ei; tot oși, ai drșp- SoSe șl tu să spui că după ființă Fiul nste
ctea ce nste șl Tațăi. AlsTel, Fiui n-ir Oi DumnșzșU1 Oșoarșcș cumol Tatăi t rșcunoseuț ca
singurul șl unicul Dumnșașu· în acest stos, e drepț, nu dșcâe un singur ASem, nUpteenia
neomului omșnșs—1 șl dșcâS un sicgur David1 căpetenis rosei împUrătșștΐ· în Tniul anes- țș
vom î-OipUrțe din concepțiile posibile pe —ee —arn idmițș o sicgurU ființă suprapusă sau o
slngurU euieeacță supusă în Tatăi și în FluL stucci —VcO accep- t“m cU ființa supremă t
dotată cu însușiri absolute, ași îccâS Cei Unui-măs—ue dic Tatăi art și Ol însușiri aieoiuSn·
într-o anumită măsută iu—rurilș de anest gen per că s-ou 1sșmăna· Așe se dxpllcă ds ce nini
ptste Adam, cei —rest Oe DumnșzșU1 șl ni—i peste noU, cel nUscuți dic oamtcl, nu s-a mol
^μηρ^ olt nnem, —1 Adam îcsuși e î-cepuSui șl principiul omșciriί· Acilași iu—ru se îcțe-
lege și eând e voria de Davld șl de neomul UeșUt Sic ni, dor nu aectru ieptul cU
94. Imagini „iitnină iia lumini”, a-a crin s-u im lori f oa Snct de ia era Se ști ti, dar
îe sxplâeirsa si anitlOele aniens eu s-au putut î-ț-l-aș. Apolinici- o Tăcut primul ars Oe io șrs-
ήη tnleissuă Io cși Crâsto1og1cU1 înlocuâ-0 ,- vruq cu πνεύμα în așreosn1 iui HrUeΐos
Domnul. e Divid și aici pe1teυ cl însușirile iui Divid încep deodnti cu ei, ce unui cei—
— tem—lie tuturor celor cern cobo—ii din ni, ci tocmni p—1tIn ci aceste însușiri lipsesc,
deoșnece acum — voita de nlte legături comune tutunor o-meillor, -șa cur suni ceie distre
incți. Dimpotrivă, pentiu Tetii șl psnseυ un șseme- ana lucru nu există, ci Tatăl — un I1c—
pυs cu totui dn aitl șaluri și via— și Ei din acei principiu. Cu cit— cuvint—, au rei există
desișceie a unei părți din pnliui, ηη- si irenci îsln-ai doilea, așa ca în trupuri, cl e voite dn o
nșștere·
Ișln-ieevli^, ^^ίη—— pnoprln a Tetilui su — iost îrplrțitl spr— a trece în Fiυiț ci însușii
—— pIoaris — Piu1ui s-c anltaC ^ηΜά din cea — Tetiiul; icei—șl 1uceυ când e vorbe de
diferență și de dlf-nit îs identitcle, cum ei zice ci Tatii
— îs și P1υ1 în Tetll; sici diieiențș su va păstra cu totul leellteteș filiației, cu nl—t mni puțin
nici id—știtetee nu vc pistil pndivpziuneș ipossșsυiuiț cl ăle- c—ne din cei— două vedeei —
usitl cu ceiIelti și — uniformi, șcenași în chip diferii șl diferiți îs ere1șși chip, pentiu ce, deci
EPISTOLE 493
cuvintei— nu neușssc si nn âci sl înțelegem obiectul coisid—ine, si 1 sn pocii aduce
^11111-1—. Domnυi în- tiIsrS— ncenstl concepție ștυnci c—nd pein expresia „rei ιιητ”9’
șpști pe Tatii ral rar— în —τιΐϊΐιΐ—, ier Fiul având egalllil—— într-us grad mei 1pc9 6· Oș—
an-a învlțat când ns-i cerut sl concepem pe înti-o lumini de ncnlași f—i, die ici mici, iini sl
treiuinscl si tchimCir ființe, cl apreciind ac—enșl ființă —ș—z—ti mni presus decât orice
răpluri, den în unm— T1ti1ui· Cei cnin n-au admis ființn în aici o Ιά—ηΐϊΐιΐ—, aduc din —
icră isnrlaipea ca s-o cd—ugn Piu- 1ni, ceea cs e limpsd— ci trece șl ic o-inșl, cine ajung si
ăi— șs—meșeș cu Dumnezeu. Dimpotrivă, cei cere cnnosc aseilicnn— cere se potriveșt—
creaturilor adeugi pe lângă Tatii în identltel—, dan întn-o 1d—ntitșt— 1șierioeIiț peitIn ca
au cumva Ei sl nu mei fie Tată sau vreo pante din Τ—Ιΐΐ. Iată cn vrea sl puni în iumini nc—
si cuvânt. Cu totui altfel este Κ^: El — Durn—zeu nu ca Tetăl, ci ce v—nind din Τ—Ιΐΐ. El
au-1 modelul orlginci, ci e chipul Lυi· Piυi esis deoființl, dan într-us chip cu totul deos—bit,
tuperion tutunor și pentpcni-p; nu ce niște oilect— cern sunt dn șcelașl gen, nici ca icnlea
cere se divizează, ci ca tinsurui și unicul Fiu, de us gen șl de o specl— cu totui unici —
dumnez—ieiiț pe o cnin nebatatoriti șl mșp presus ds simțuri, pe cere ălința cens naște, însu-
șineυ-și cepșcitetsn de a naște, a îșilatet spre însυșireș gnșnișțoșpș proprie.
EPISTOLA 363
Călin Apoiinnnie
Bunului meu stăpân, preșă—nsIști1uiui inele Apoila-pî—, sclutlnl dn I- ν^Ρΐ—. Ai n—
tat prilejui cere mi-cn ăi ajutat si scriu Evlaviei Tal— și aș ăi răspuns fO-ăte bucuros
vrednicei tel— scrisori· M-am bucunct vizând că ți-ai stl-
95. In. 14, 28.
96. Sn i—slmiT —1^ o nșo1n1 sunați sutondinni1nnpst1· Ua CIτnm—st în ains în f-
TOir-c r1Inri—Iυ1nί apocrif al —pistolTi.

picii pfUcreea, mlstuicd-a în liniște. îc realiiiln, ci s-a pEnal că n-iei iu singur al dat d-vadă
<e înțrlepci—ce, aibonie lâlcullorlIao a— zbuoil, pănăsind—-nn. Șl astiri namal tu ce
îndrumi spon a îmțuiuceoe cai ndâecU a lucrurilor. Acum e limpede peniru ce dorința
pasionată dr a cunoaștr cuvinirle d—mnnzeieșii se ieagE mal ca tărie du s—flrtuf muu. Sie—
și mă gândesc dacă pol sătOi spun câteva înlorUEri cocirovnosaie, mu cumva să p-r că aș fi
pora îndrăzneț, d-r, pe de -fit parte, n-ai nici paleoea du α-ιί ascunde gândul, oăbdâcd peocd
Șanurile fecrrfl, mrrnu f-c-e de - prici noutăți. m1-ac dat seama, așadio, că cri eai ban laco—
an fl, prea minacale am, sd mă inioriez dacE îngădui sd-ți îormulez câteva îmlrubdol în
Incăluoă cu ucrie peobiree canioovnrsain ari să păsionz lUcnem-, Orlc-ru ți-nr fi răsnunsuI,
md vol caciorma viilorului· îți darii st tu avum eenuu în p—lere, în bucurie și îc rugăciane
puntru η-ί97,
EPISTOLA 364
ΛpoIicαrie sUlor V1tile
Stăpânului ιηυ, prraiabilalai mr— fente, V1silr· ΛpaIinar1e îi ideusrazt an silul întră
Doecaf. Uc<e erim ea, slUpier, și ucdu sunt glisai tău atât dr S-oit și scrieolle laie flit de
cacotculr ? Dn ce, Sică ușii du față, cu ir aprri, și de cn, dacă lipsești, na-mi <-i curaj, câcd
îipololva Soeplei evlavii s-n iscat ac rUzUal ații de cuiplit șl când, ca îc iljiacul acul iinii <e
băiain, slolgăi <apU -jăl-o sprr cei caoe luptă îipreucă ca cal dic pricina asalluoilor votj-
iișe ? Dmo nici cu ne —flit calei dn a le găsi, prciou că nu pol dnscaperi fecal acde peioeci
acui· Τυ-ιι ct—lnl îc Cαpa<oc1a· prctea că cel c—rr ir-aa întâl- cit îc ΐ^-ηΐ e-au îcșilicțai că
ei îUgUdăit să ir întorci drst—f dr orpeSe· dne na lo-mm găsii acde coeSeam. îmloucât am
aîlai că ești tal acoIo· <—— oepeSn icresiU scrisoarr celal cnee ιΐ-α spus. Cied o vri pniei,
sper sd na ir aprești tă-ιi oătpacz1, sub porluxt că ecust oi cUftioerșlu ca ticu.
Să știi dar că îmtrr tlep —a sosit rpiscopii dic Egipt și au răspândit scrisei caoe saci îc
aniacle cu ceim eai vechi, cu alir cuvinte îc aocacir cu Sfinteir Scr1nlari însele șl ca cera cr
^1 sabscois la Nicrra pe aceeași linie· Era ervoie să sn reli și să se rxplicr ι^ΐυ scr1ro1· dic
pricim— gneșitri și rătăcitei ieleoponidri pe cere au iciroSas-o prim acesle luxtr cri cnee
aliUSală se îipa- loiveia pe f-țU șl care au laal —cam ca eel-SU ascacSeoea ecrstri
împotrivioi sub aparecla unui explicări. Așa sn îacr că s-a șleos îc chip celeciull cuvântul
„dmofiimțE”, ca șl sui acesi cuvânt m-ae lorbai îmțrfes potrivit acei mrc—ții rlenicr· îc fecal
cuvântului „Srofiicit” .^ιυ țctnodus cuvinirle „aseiUnălao după flieță” sau dupE subslacță38i
Acest lucea a fost neclar judecmi, confuz eumit șî răalăclos gâcdil· prciou că drspoe
asniUcaoe se vorbrșin Ia lucrări
97. Dintre toate cele patru epistole, aceasta are tonul cel mai lingușitor, un teniei în
plus împotriva autenticității ei.

98. A se vedea N. Chifăr, op. cit., voi. II, p. 11 ș.u,
Oe acșiași Tei, cu Ie csis —nun sunt diTșritn îctoe -Ι-. De—1 numii îctn-itâta putem spunn
că o suistacță
495
poate deviei seșmăcățoann nu o SFÂNTUL
altă subsțac|U1 pe cât ss asș1măcă1 de plIdU,
VASOLE CEL MARO
sSituls unul împănat nu filcți iul idilU. Drept răspuns ia anesSe c-IiTiuUri, se omlctește nete
cs s-a proTșsat de oemncl csne eu știut să devlnU șrnșSini Puni șl —sie spun eă prin
cuvântul „OtoOilcțU” nu ni se statU că Flui Se 1eș1mUnă nu DumnnzșU1 —1 cU Ol estn
DumcnznU1 așa num poate Ou uc Oiu prin η^.-ηη, —irn ere οη-ηη^ euise1nțU sau n-eeașl
OilnțU nu csi —sen 1-e năs—ut. ΉΛοΟη^, s-a aomn—lt în s—nst testat șl —eea ne ss
înSsingi prin Duhul STânt, Cere-U pus ds PUrlnți pe n—eeeși SrșaptU ca șl Tatăl șl Flui,
pșntru —U n îc icșnașU dumcnoșUrș· Cum s-or cuveni dor să urmăm solie anșetnί OecIiesții
sTicte mei muit decât ,t tice, om stât de plin ds râvnă, însoțit ds stăpânul meu, GrΐgorUȘ1 —
ere cu s—rUe nici ei mănan în ne țenU se mai află șl cine nu acunță ηί—ί mU—oo nâtșodstă
cei mai mină coutitș ? Multă săn“tatȘ1 stăpâne prșiUuiUt l
OPISTOLA 365
Vaslis cUSus împUnstul Tșonoeΐș —nl m1on 615
O nenorocire — Cat porte -ars eoasteo nu nouai m urma urnei întâmplări nnprșvăzutn îc
ItgUțurU nu o1mșnUU1 ni ce urmate a unei nșvănsUri de ape. Voi șcp1Una num s-a ivit
acșsetă cș-oronΐrn· O elososee nbucdectă a -“ϋ. pnstn locui nostru. îccă cu ajucsnsș să
îcgCițn peste tot, -U s-a aorcit OUc sud uc vânt căiduS1 amistenaț nu μΙορΐη. După acesția a
urmat o țoairn Γημ10“ șl totiIU o aUpșzΐΐ. S-au poncit apoi clște —ure-ți Os o tUrle
ceîctVIciță până atucci șl, îc zgomotul Os nșdșsntis și gnșu de vUouț1 epeie șcestii
rșvUrsUnU e-au imnstn- cae în -ursul conțicuu ei fluviului. Acest fluviu este cel pe —nun
soanSi ci i-o dat drnpe ^^0. Oi izvorăște 01- AomnnUi și ictră îc locui eiUnSίS ei Silostei,
unde cel p1tnuașnΐ de ostașU ai iui Hristoe1 nume purtat nu cinsti și nu vrșd- -1-1-, au
îcgCețat îc uuma ucul îcgrozltor vânt dinspre cord. Le ΐη^ο-ο OUc onest ian Sΐ1rtă-mU Oscă
spun sO-vUiui, PrșaputșmUnș împUrat), anest fluviu, corn ce îcnocjoirU ne un ceem
vrăjmaș, ce Înspică o ΤΓΟΟ^ O-ostiitU îctnunât ti cu poitn fi ci—i—âcd și oi—inum traversat
nu pi—lorul șl cu îngănuie țărilor eire cs sunt cșnnsarș șl ToiosUtoirn sU-și tricsportș
mănOurUIe de cann cu ce puSnm lUpsi. MU gâcdșsn Ie —1 din GnlsSi a, dic Pnilogocla și
Sic HilI-copocL Pe acolo șl ds a—οΐο sosesc mUnTurlIe ds canș evnm cșvoΐȘ1 îc primul
rând pâlcii, —nun se gUsești anoio din nbucdșcțU. Ținuturile nirn înconjornă lanul sunt
îcgCnȘatn și etUpâcUSș ds itmosTnri din ds TurUa Umpntuoasă o Tui- ΤηΓ-Ιοη, η ^^—.—
Ιοι·, a grindinii șl o fluviului. Nu mică nstn și primejdia pe ^1— o constitulT semeți— 1υnt
—iυi Orge, de can— tn plângeau atât de des și stiiroșli noșsri·
Tu dan, PIeșpυt—1ice ί1prrștț îngădule-ss ti Ts —τΐι să ne iași să-Ți legăm cinstea de ț-
na cane-Țl plătește dane, în aș— iei îsc—t, legând prlstn-un pod cele două țîrmυn1 —Ie ac—
stul fluviu, ne vel anita că se poate trec— pe —ici ca pnistn-o a doua Mape Roșie.
îșSIdșd—v1I, ăiind cυpeișt dn milă iață de viațe atât dn g-ea a 1υde1ioI, Domnul le-e
încuviințai sl Cnseci pe jos prin M—n—c Roși— ca pe υscștț dupl ce 1— dîpυ1se dn
conducilor pn Molse. Pentiu noi acest fluviu — iost totd—eu- șș eotăpâtoI: a înseiaiC rine
pi-idene de oni—ni prin urălinea apelor seie I—văpsșteț prin ί^ηά—^— p- cnne o produc-
peste tot ținutul roditor din jur, au șurii de pășuni, șl din cauzc aonoluIul cais acoperi
ogoapele 1OșstIeț silește toui de inie sl s'ui—iT de iocie, pIecυm șl țoale celelșii—
vințulțoane de mușcă din ț1șυturi1e ίșv—c1nște· Dncă an ii iost voite de un oi ηττ an fecs —
ț—tea așsube elSui om, s-ci fi stai ie îndoială să sn plângem Ia tritu1eie· Dan acss- tul fluviu
irest, cine su ascultă de Iegl, ce peeeșpsi dieșptă i t-cr cuveni ? Nn vedem den tiiițl să Tn
rugim, PIeșpυte1ice, ca unul cnne ești în 1ătuI1ț să îsdepint—zi într-o clipi icensti pnîiejeie
615 Scrisoacea de lato e aponrifă. Huo nu putus i” slresats de U fostul Vauile împăratulUi T-oSosie, îcttucVs is îc-eautul iui 379 STvctui Visii- o murit.
ToSuîi1 o seris iprsniiiilU îc mo- ous-uus- -ofticând eaistolnls Sfântului Vosils o cuprind și pe -η.
cere-i cieslnți pe ștâția tesc1toI·P·
EPISTOLA 366
EPISTOLE 496
VcslIs clCre σ11υL1nu1 mpt1kios - d-spiȚ συ1aKSeiτ 616
Bln— ei făcut că li-cl pus granițe pIscis—ț ca sl au mă ocup șumal ds cump1tșp—ț ci și
de roadele —1. Or, înCis roadele ni se cuprind— șl împăitișlnna din Dumnezeu, după cur
daci in lași stăpânit dn patimi înse-mșl sl trăiești după duhul iu1Pi- Curpiț—nea este,
în .^111, împotrivii-- fățiși ia poitele tnupulul șl coșticnenea rai ϋΐΐ Iui Dumnezeu. Ee
ocolește tot ce-P rurilor, ca șl cui în tnupul —1 s-en -ăl- î1sυși Duhul lui Dumnezeu, Car—
ne im-tt-cî cu εnmșezeυ, ίnSIυcât în ea 1υ-p gelozie șl nici pnv1d1—· Cel ce-șl iubește
trupul îl plziuiește pe e1SuIț în schlii cei cere n-a primii în înlrc sa răul sSIPciciυn1i se
întlnește dn ιπι împotriva onicii—l sυi—rințe: chici ά^ΐ an fi mont cu tIυpu1, sl tniiește mșp
depins- prin nesSrirîc1υș—· Dacă înțeleg tins iυrnuriieț cm impresie ce pila curpițane
ajungei tocmei le Duianzeu, —șa ci nu-ți mci dorești simic simțind cl ai de toate în Ιίητ. Nu
ini dorești nimic, nu mai simți nici o patiii în priviri șl sici în —uz, ca și cum s-ai mal duce n
—voie de ηί.^, ci ei ăi în plenitudine d—pii1i· Porta e o ioail — sufletυ1u1ț pe când cumpăt-
nn— — cea cens te însinitoș—ște de orlc— ΐ^ΐΐ.
616 Epistola 366 a fost publicatb maiîntâi în 1845 de45Tdinalul Mai, după carea fost repro - dusă și în colecția Migne. Studii recente au dovedit că
SP nu aparține Sfântului Vasile. A se vedea între PIOSIS: H. Volksr, Basilius Episiei 366 und Clemens Alexandrinus, în rsv. „Vigilire christipnas" 7
(Lsiden, 195f), pp. 21-20.
99. Ohl-r șl cuini adeαsld mffrcație s o dovadă Μου dσnfίrcd f1αai1cl1dίlalea uplsleieii
D-o cuipdianea nu irmU—lu privită numai sub un singur aspect, dn pildă, -ΐ—ηά câcd
avum497în vnSeon pIădnr1Ie dragastui. Nu, clSFÂNTULea lonbuie privită și în leCdiurd cu laaie
VASILE CEL MARE
celnlalin d-elnou ruin pr canu In încearcd suîiui—f, îndeesrb1 cind ecusta nu sn i—io—
muștu cu sirlclui necesar· Invidia sn naște din pofta άυ^ aur, muitu nitu ruie previn <in
pricina -fi-o dorințe· Dacă nu le Iași îc- bălai dn loain -cesiu d-rlnțu, însuaint că ești
cumpătai· Tal astfel, șl când tu îed-pi prea m—it cu dn laain mu su p-atu sd ηυ-οί inși din
line. îcerânanna toapului esin a cumpălioe, întoceii cn și slănânirea gândurilor orie. Du câte
ori nu ηυ-αι tulburat în urca unei cagulărl care m-a iosi nici bucă, nici ade- vtentU, d-r cane
ne intră în inimă, noodăcând—-ne Kul du îUI de griji dnșmnin ?
Oricum, c—ipdiiona ne nlfbereazd, punte— cd rn esle în același timp șl indic șl p—leon:
un nu predică a1ιpI1lαlra, ci chlen ηυ-ο dă. Cumpdimnea e un îif de har -I iul Duinuzna·
Ilsus nl S-a înfățișai El însuși în haina cuipăiEou: Ei umbla ușor aluccl când pășea pn uscαl·
cm și pn mmre. Nu pământul și nici iarea era— cele canu-L auparlαu, ci așa cum cdice cu
piciaaonie pe mane, tal αtα n-a iost nici puntru -scai - gonuiaiei Decă maarina vine din
stricăciune, ier nemărirra din nlibeoanna du stricăciuni, atunci -oiează cd șl Iisus ηυ-α adus
îndămnezniona, iar nu osânda marlli· El mânca și bra ^,0-—: chip deosebit, iară sd elimini
hrana pe caoe o lua; c—mpălioea era în El o pulere atât dr mare, încât hrana nu sn mai
slo1dα în El, pentea că loală ființa Lui era lipsită du stricăciunei". Dacă nr fi îc nai cât du
pațled caiptlnre, em fi și noi eai presus drcât oride. Am auzit că și încurii au fost aruncaOl
din crr lacmal puntra că au fost cecumpdiați, căci eșa au fast asâcdiți, cu Saαă c—barât ei
înșiși. Ου-ΐΓ fi iăcul ecoio acr1ală boala, dacE Π--Γ fi fost nc—ia uc asiiul dr ochi ? Iată dn
ce ne zis cd decE ai avu- câi dn puțină campEl-ru și ά^Ε c-mc îndrăgi luiea atât dn muft, ci
veșnicia du sus, nm fi șl ezi acolo, unde namni cugetai nostru p-atu urci· N—eai uc astfel de
ochi paale să vadă asiiul de lucruri nevăzute, Căci bine s-a snat: cugetai vede și c—gutuf
îețulege· Ți sn paoe că în loale acrstei nu s-n spus mire lucra, dan eu am scris cuva eai muft
despre ulm, penioă că în fiucnre cuvânt sr cunriede an gând șl știu că cllindă-le, ca Simpuf,
le vei veSea eai Uimu.
INDICE SCRIPTURÎC
Im Pn1tlaIe617
Ficror 5, 21: epist. 46 78, 6: rn1sl. 235

', 20-2': rniti. 188 6, 13: epist. 8 79, 6: rnitl. 2'9 81,6: rniti. 8
2, 17: rnitl. 6 15, 12: epist. 260 3F· 6: rnitl. 46 95, 5: rnitl·
3, '9: rnitl. 269 30, 2: epist. 8 8; 189 101· 7: rn1tl. 30 102,
4, ': rn1tl. 235 I Regi '5: rn1tl. 8 '03, 3': rn1tl· 8
4, 8: rn1tl. 260 2, 25: epist. 46 1'-, 5: rnitl. 265 ''1,6: rnitl.
4, 9: rn1tl. 260 7, 4: epist. 8 49 1'2, 7: rnitl. 2'3 '17, 16:
4, 10--6: ερίϋι 260 9, 3: epist. 161 rnitl. 8 ''8· 13: rn1tl. 38
4, 19: epist. 260 28, 13 : epsst . 199 118, 91: rn1tl. 8 -'8· '06:
4, 22-24: ερί^ι 220 II Regi epitl· 199 -'8· 120: rn1ti. 22
9, 1: ερΐΒΓ 110 2, 30: epist. 221 1a3· 1-5: rnisi. 223 123, 7:
18, 2: rn1ti. 234 7, 13: epist. 236 rnitl. 42 —', 4: rnitl. 42
18, 1-33: rp1tl. 42 11, 24: epist. 42 138· 7: rnitl. 8; 161
19, 17: rn1tl. 217 12, 1-14: epist. 2 Cnôvrobr
26: rp1tl. '50 III Regi 6, -5: epi^s 42 6, 66 :ρίϋ^. 8
22, '8: rn1tl. 236 4, 29: epist. 42 8, 22: epin1i 4
24, '6: rn1tl. 235 11,1 t epte. . 4: 10, 19: eniti. 263; 265
27, 27: rn1tl. 267 22, 22: epist. 210 14, 3': rn1tl. 5'
28, 12: rnitl. 42 IV Regi 17, '7: rnitl. 58
43, 9: rn1tl. 82 5, t: epist. 188 18, 5: rn1tl. 244
Irșlnr 5, 21-27: epist. 42 18, 22: rnitl· '88 '9, 14:
7, li cpiHi 119 Iov rnitl. 301 25, 25: rnitl· 91
15, 6: rn1sl. 8 1, 1: epist. 38 Ecclesiast
17, 10-13: rp1tl. 24' 1, 21: ep^s, 5; 300 10, 16: eniti. 61 12, 12:
19, 1-25: epist· 42 3, 1: epist. 223 eniti. 263
23, 1: rn1sl. 24 3, 25: epist. 46
25, 21: rn1sl. 235 9, 8: epist. 8
Lrsiilc Psalmi
'8, 3: rnisi. 160 1,1: epist. 44
18, 6: rnisl. '60 5, 6: epist. 51; 207
18, 18V rnisti '60 8, 6: epist. 8
25, '0: rn1ti. 260 16, 4: epist. 42; 244
26, 10: rn1ti. 28 17, 36: epist. 8
Nuerol 25, 8: epist. 49
20, 3: rnisi. 42 2', 9: rn1si. 32, 6 t ep^t.. 8
260 33, '4: rnitii '50 37, 14:
22, '-41: rplst, 210 rn1tl· 223 F3· 3: rnitl. 46
25, 6-8: rn1ti. 46 53, 12: rn1tl· 265
Deuteronom 54, 6: rnitl. 140 54, 25:
1, 17: epist. 244 rn1tl· 161 68, 24: rnitl· 242
617 Peciru Epistolele Ueânlu1a1 Visile cui Mine, ioliÎlerlle noezecțίlσo ίcS1dί ea îc veSeoe nalioele Su aoSlcs saU .su află îcoicisiraie fioc-ou
Sin culm 366 ep1altt1e iraSasi -ici·
Ι^ΪΡ 23, 24: -2181. 224 Zahrria
24,12: -piti. 172; 203; 258
1, 3: episi. 235 24, 36: -2181. gS2 2, 12: epitl. 102
506 25, 36:INDICE
-piti. 8SCRIPTURISTIC
1, 18: τρΗΐ. 46 10, 1-2 : epict. 210
g2, 52: -pist. 217
I, 21: -21.1. 46 28, 19: apisc. 8’ 2g; 225; Malsrhi
ii, 10: -21.1. 236 210 3, 6: -piti 262
14, 12: -2181. 44 Mrrcu Intel. Solomon
1, 6: spist. 42
22, 2: -2181. 46 6, 9: spitt. 150
I, 4: e—iitι 8
28, 10: -1181. 140 10, 18: spitl. gS2 i, 7: spitl. 8
13, 32: spitL 8; gS2
29, 8: TaisL 210 Intel. Sirrh
14, 21: spiti. 46
40, 6-8: spist. 220 Lucr
II, 3: -pisi. 8
42, 6: -2181. 236 2, S4-S2: 121.1. g20 21, 66 : apist . 200
42, 14: -1181. 59; 223 3, 11: -2181. 150 II Mșrebsi
4, 31: -21.1.
49, 15: Taist 243 6, 37: -21.1. 204 7, 1: epist. 6
53, 2-3: 11181. 8 11, 20: 121.1. 8 Matei
14, 27: τρί.ΐ. 42
58, 4: spitl. 256 14, 28-30: -piti. 42 4, 10: saiti· 8
65, 2: -2181. 217 15, 4-7: —pist. 46 5, 8: saist, 8
17, 2: -2181. 46
Ieremir 17, 21: -2181. 8 5, 12: epist. 256
1, 10: spist, 244 18, 19: -21.1. 8 5, 28: epâst. 46
2, 10-11: -2181. 46 Ioan 5, 32: epist. 199
2, 13: eppst- 8; 46 1, 3: e-aeti 33 5, 34: epâst. 22
1, 14: spist. 203
3, 1: spitl. 188; 199 I, 18: epist. 234 5, 34-37: epist. 207
3, 7: spitl. 46 i, 29: -pist. g22 7, 1: epist. 204
4, 7: spist. —6
5, 4-5: epist. 223 4, 19: -pist. 8 7, 3-5: epist 224
5, 22: epist. 203 5, 29: τρί.ΐ. 8; 46 9, l^-8:-: epist. 46
5, 43: -2181. 210
8, 4: epist. Φ4; 4(5 6, 40: spitl. 8 9, 28: spitt- 234
8, 22: -piti. 46 6, 54: spitt. 93 10, 29: -ΙΙ.Ι. 6; 277
6, 57: spitt. 8
9, 1: -piti. 46; 243 7, 24: spitt. 204 10, su.· -ΙΡ.Ι. 42
10, 11: spist- 189 7, 51: epist 203; 226; 2'8 11, 27: -ΙΙ.Ι. gS2
10, 15: epict
14, 9: sppti· 295 II, 25: spitl. 8 11, 29: -ΙΙ.Ι. 23
18, 12: •1181. 46 13, 34 : βρίβ. 21C 12, 28: -ΡΡ.Ι. 8
13, 35: -21.1. 203; 204
22, 2 βρβί. Piti 14, 1: saltl. 8 12, 3 spist: 251
Iszschisl 14, 11: -pist. 38 12, 36: spist: 51
14, 27: spitt. 128; 210
18, 22: -1181. 223 14, 28: spitl. 8 12, 37: spist: gg2
18, 27: τρί.ΐ. 42 14, 4: τρί.ΐ. 46
18, 32 : epîs.. 44 14, 7: spist: 199
Daniel 16, 20: -pis,: 8
7, 9-10: -2181. 46 16, 24: spist. 2
Ossa 18, 7: τρί.ΐ. 46
2, 13: -2181. 46 18, 15-17: spitl. 288
2, 21-22: epîst. 46 18, 20: τρί.ΐ. 42
Amos 18, 21-22: splti. 260
2, 7: epăst. 160 19, 7: -2181. 224
8, 10: τρί.ΐ. 243 20, 23: -2181. 8
Naum
1, 9: e-îit. 188; 118
Avrcum
2, 3: epist. 238
16, 15: șpΐet· 236 9, 19: șpίeț· 22 Colosem
16, 33: talst. 45 10, 13: șpΐst· 139; 256 1, 17: șpίst· 38
INDICE SCRIPTURISTIC 507
17, 3: șaiet· 8 11, 4-7: șaiss. 207 2, 9: tpUst. 189
17, 17: -îuSet. 189 12, 8-10: șaiet· 204 3, 5: șpίst· 22; 53
17, 21: epîs.. 8 12, 11: șaίet· 38 I Τ^Ι^Π^ΙΟΪ
Fapte 12, 21: —ρΐβ.: 245 1, 1: taist. 210
1 6-7: șpiett 8 12, 26: șpίet· 22; 242 4, 4-5: șpίee· 160
I, 8: șaίett 8 13, 1-3: npiee· 204 4, 11: șpieț· 22
4, 12: epiet· 210 13, 5: —^ριΐ;..: 130 4, 13: șpisț· 62; 101; 302
4, 32: epist. 128 13, 6 : —ρΐ5ί. 22 5, 11: șpίeț· 42
4, 34-35: epist. 110 13, 10 : εριΐ... 235 5, 21: șpίeț· 42
8, 20: șaieS· 53 13, 12 . ερΐ^. 8 II Tesulrnlcnnl
9, 4: șpίeS· 8 15, 23. —pisL 22 2, 3-4: șpieț· 139
II, 2(5: episSt 258 15, 28. —pis.. 8 3, 10: șpieț· 22
20, 2Îst · as II I Timotei
Romocl 2, 7: șaiet· 22 1, 13: șpieț· 22
1, 20: e—iuSt 119 4, 10: șpίeS· 207; 223 3, 15: —pist. 28; 29
1, 22: epiaSt 235 5, 10: șpίeS· 197 3, 16: șpieS· 261
3, 19: epist. 199 5, 17: șpίsS· 8 4, 4: șpίeț· 199
6, 13: eaist. 26 6, 3: —plsS. 24 5, 11-12: șpiee· 199
6, 19: eaist. 46 8, 9: taisS. 23 6, 8: șpίsț· 22
8, 2: ep^sS. 8 11, 2-3: tpist. 46 6, 16: spUst. 8
8, 3: eplsS. 261 11, 28: spist. 200 II Timotei
8, 9: eplsS. 38 12, 2-4: șaiet· 8 2, 9: spUst. 46
8, 18: epist. 139; 243 12, 10 . ερΪ5.. 260 2, 15: șpίeț· 190
8, 28: eplsS. 113 12, 20: —pist. 22 2, 19: șpieț· 235
12, 19: taist. 130 13, 3: tpUsS. 233 2, 24: șpίeț· 22
13, 4: taist. 289 GiIaStci 3, 16: șpieț· 42
13, 10: șaiss. 204; 227 3, 27: splsS. 292 4, 2: șpίsț· 22; 204
14, 10: taist. 22 4, 4-5: șaiet· 261 Ovoti
14, 13 : epîet: 55 4, 9: șpίst· 235 1, 3: șpίsț· 38
16, 27 : epîs.. 8 5, 6: șpieS· 295 1, 14: șpίsț· 125
I CcoinCest 5, 19: —pisS. 233 2, 9: șpίsț· 8
1, 20: epiuSt 223 5, 24: șaisS· 207 3, 4: talss. 8
1, 27: epiuSt 22 Eresem 3, 12-13: șpίee· 42
1, 30: șpist· 236 2, 2: șpίeț· 46; 210 4, 12: șpίsț· 260
2, 12: tpUst. 52 4, 5: șpίeț· 226 10, 2 epist. 46
3, 17: talss. 46 5, 3: șaieS· 160 10, 37: tpUst. 238
4, 3: taist. 204 5, 4: șaiet· 22 11, 37: șpise· 139
4, 5: epist. 125; 204 5, 27: șaίet· 265; 292 11, 38: șpίsț· 42
6, 12: epist. 42 6, 12: șaiet· 23 12, 14: tpUst. 54
6, 15: eaist. 46 6, 17: șpiet· 8 I Peteu
6, 19: talss. 8 Filipeni 2, 1: șpίsț· 22
7, 9: șpίeț· 160 1, 221 eșiaSt 11 2, 22: șpiee· 261
7, 16: șpise· 188 1, 29: e-PaSt 22 3, 16-17: spUst. 22
7, 34: șpίeț· 46 3, 13-14: șpίet· 42
8, 5-6: șpίeț· 8 4, 5: —plsS. 226
INDICE REAL ȘI ONOMASTIC
ie Epistolr
A Biserica creștină: epist. 41; 161; 199; 203;

Abel: epist. 46 242; 263; 265 etc.
Aburgios, comite al tezaurului, rudă a Sf. Boseorins, episcop: epist. 51; 141
Vasile: epist. 33; 75; 147; 178; 196; 304 C
Actitcu1, diacon: epist. 272 Adamtnt:ns: Cain: epist. 260
epist. 58 adulter: epist. 186; 199; 217 atlieso, nimfă: epist. 14
Akakios, preot: epist. 215; 251; 256 atlistere, prieten al Sf. Vasile: epist. 72; 73
Alcrnoos, rege legendar: epist. 74 calomnie, calmniator: epist. 24; 51; 203;
Alexandru, episcop egiptean: epist. 265 244; 270
Alexandru, episcop epist. 218 Candidim, guvernator: epist. 3
Alipiu, ucenic: epist. 338 canon, canoane: epist. 54; 188; 199; 217;
Ambrozie, episcopul Mediolanului: epist. 270
197 aapadncit, arhiepiscopie: epist. 6; 94; 135;
Amfilohiu, episcop de Iconium: epist. 150; 203; 207; 222; 364
161; 176; 188; 190; 191; 199; 200; 201; aeztreet aaeadociei: epist. 8; 40; 74; 76;
202; 217; 218; 231; 232; 236; 248 130; 160; 203
Amfipolis, localitate: epist. 14 Cezarie, fratele Sf. Grigorie Teologul:
Ancira, episcopat: epist. 25; 29; 30; 100; epist. 26; 32
226; 244 Ciril, episcop: epist. 99; 120
Amin, localitate: epist. 3 Cizic, formulă ariană de la sinodul din ~:
Antim, episcop de ΤΡΙΠ: epist. 58; 92; 121; epist. 244
122; 210 cler: epist. 47; 54; 55; 219; 222
AnOdin (schisma din ~): epist. 48; 66; 69; Coloneea, episcopat în Armenia: epist.
120; 140; 253; 258 128; 141; 195; 227; 228
Antipatros, guvernator: epist. 137; 186 comuniune: epist. 28; 65; 150; 191; 203;
Aeolintrίe, eretic: epist. 129; 130; 131; 224; 244
244; 263;cel
Atanasie 265; 361;
Mare: 363
epist. 61; 66; Damasus, papă: consubstanțialitatea
epist. 266 sau deof::irțimet Per-
Arcadie,
67; 69;comite: epist. 15 Daziza, localitate:soanelor
epist. 244 treimice: epist. 8,52,125,214
80; 82 Demofil, episcop: epis. 48
Arcadie, episcop: epist. 49
Atanasie, episcop: epist. 24; 29
D
Demostene, vicar al Pontului:
Arie,Atarvios,
arianism: epist.
episcop: epist.69; 70; 90;epist.
65; 126 92;225;
125;
130; 204;patriarhul:
Avraam, 223; 242;epist.
24442; 237
234; 236;
Arinteos, ofițer superior: epist. 179; Dimim,
269episcop: epist. 51
258; 269 Diodor, episcop: epist. 135; 244
Aristotel, filosof:
Avramios, epist.
episcop: epist.135;
132 355
Armenia: epist. 99; 120; 122; 239; 365
ascetism: epist, 42; 150; 291
Asholiu, episcop: epist. 154; 164; 165
B
Barsas, episcop: epist. 264; 267
Banuimn, episcop: epist. 92
Batnai, localitate: epist. 132
Beroia, episcopie în Siria: epist. 185;
220;^^1
INDICE REAL Șl ONOMASTIC 509
Dipnίrie, episcop rl Romei: episi. 70 Grigorie de Nizirnz (senior): epist. f2, 47,
Dionisie, rl Alexandriei: epist. 9, 188 92
Dionisie, rl Mediolrnului: eairi. 197 Grigorie de Nrziinz (Teologul): eairi. 2; 7;
Doroiei, prezbiter, sol: epist. 215; 2f9; 24f 8; 14; 20; 71
Dorotei, prezbiier: epist. 86; 87 Grigorie de Nyssr: episi. 14; 58; 100; 215;
Doroiei, dircon: eairi. 07; 68; 82; 89; 150 225; 2f1; 2f2; 2f9
E Grigorie Taumaturgul: epist. 28; 207; 210
Edesr, episcopie: eairi. 204 H
Egipt: eairi. 204; 207; 205 Helidios, comite: eaist. 109 Heracleef,
Ekdikipr, episcop: eairi. 200; 2f7; 2f9 episcopat: episi. 22f Hermoghen, episcop:
E^ÎIÎOS, episcop: eaili. 205; 200; 251 eaist, 244; 20f hidroarrisirțϊ, eretici: eairi.
Elaidϊpr, dircon: episi. 205 188 Homer, poet: episi. 14; 147; f45
Eaiernie, episcop de Cipru: eairi. 258 horeaϊscppi: episi. 5f; 54; 142; 220; 291
erezii: episi. 188; 220; 24f; 200 I
Eschil, drrmriurg: epiri. 74 Iconium, episcopie: episi. 1Î8
Esop, fabulist: epist. 189; ff4 iernile aspre ale Ciafdociei: eaisi. 121;
Eunomiu, eretic: epîst. 10; 20; 244 eic. 198
Euprihie, martir: epist. 100; 142; 200; 252 Ilie, guvernator: episi. 84; 94; 90
Eusebiu, episcop de Samosiii: epili. 27; f0; Ilirir: episi. 88; 204
34; 48; 95; 100; 127; 128; 1f0; 1f8; 141; Inocheniie, episcop: episi. 50; 81 invidie
145 eic. („primul rău”): episi. 210
Eusiriie, medic: epîst. 151; 189 Iov, dreptul: epist. 2; 5; f8
Eulirțiu, episcop de Sebasta: episi. 92; 244; Iris, râu: episi. 22f
251; 20f Isauria, ținut: eaisi. f4; 190; 204
Eustițiu, filosof: eairi. 1 Italia: episi. 68; 92; 204; 24f
Evrgrie, prezbiter: episi. 1f8; 150 Evesr, Iulian (Apostatul): episi. 21; f9; 40; 41; f00
episcopie: episi. 251; 278 Eviaaior, L
căpetenie ariană: epi^. 128; lacrimi: epist. 92
244; 251 Lampsac, formulă de credință ariană:
exemplul sau pildr sfinților: ep^t f8; 150 eaisi. 244
F Laodiceea, episcopat în Siria: epist. 254
Frusi, episcop hirotonii necrnonic: eaϊst. latina („îngustimea limbii”): episi. 214
120; 121; 122; 127 Leonțiu, sofist: epist. 20; 21
Frustin, episcop: episi. L38 fecioare, Libaniu, dascălul: episi. ff5-f59 Liberiu,
feciorie: episi. 40; 55; 199 Filohires, pipă: episc. 20f
calomniatorul Sf. Grigorie de M
Nyssa: epist. 225 Mrcrina (cea Bătrână, Sf.): episi. 204; 22f
filosofi, filosofie: epist. 4; 8; 180 martiri (li Dunăre și în alie locuri): epist.
Firminos, prieten rl Sf. Visile: episi. 116; 18; 155; 104; 105; 170; 24f; 252; 257
ff0 Maxim, avocai: epist. 277
foametea din Cfardpcii: episi. 27
Fronton, episcop filofriin: episi. 2f9; 240
G
Grlriir: episi. 2f7; 244; 251; 200; flf
Gheorghe, episcop arian: episi. 2f9; 251
Giirsi, localitate: episi. 99
Gligherie, fosi ascet: episi. 109; 170
Maxim, guvernator al Caeaar2ini: teisi. pictori: epist. 2
98;510
147; 148; 149 Pimeniu, preot: epist. 99; 229 Pisidia,
INDICE REAL ȘI ONOMASTIC
măriupsitori ai 2reaințni, prigoniți de ținut: epist. 204; 216 pitagoricii, adept al
arieni: neisi. 243; 251; 257 Iui PRagora: epist.
Meletie, arhiepiscop de Antiohia neisi. 21
57; 89; 92; 120; 210 Platon, filosof: epist. 3; 135; 348; 352; 355
Meletie, medic: neisi. 193 pnevmutomuhi, eretici: epist. 140; 223;
Metode, er3zbiinr: epist. 226 Mtsreriamia: 263
neisi. 207; 213; 223 Podandos, localitate: epist. 74; 75 Pont,
Modest, prefect: 3eisi. 104; 110; 111; ținut și mitropolie: epist. 14; 216;
279; 280; 281 217; 218; 237; 244; 252; 291; 364
moaște de martiri: neisi. 49; 155; 165; 197 Providență: epist. 6; 101; 236; 313 ' psalmi,
monahi, monahism: neist. 2; 22; 23; 42; psalmodiem: epist. 42; 207 ptohotrofii
81; 173; 199; 295 (aziluri): epist. 94; 143
munca (alternând cu imne de laudă): teisi. R
2; 22 raptul (sau răpitul fetelor): epist. 199; 217
Musonios, episcop: eeisi. 28; 210 S
N Sabelios, sabelianism: epist. 9; 52; 125;
Nectarie, viitor patriarh: eeisi. 5; 6; 290 126; 129; 189; 207; 210; 214; 265 Sabin,
Neêzare^, urhieeis2reie: eeisi. 28; diacon: ep. 89; 90; 91; 92 Samosata,
30; 204; 207; 210 localitate: epist. 95; 98; 100;
Niceea, Sinodul I Ecumenic: eeist. 9; 51; 105; 132; 141; 145; 162; 181 Sanctissim,
52; 55; 81; 91; 92; 113; 114; 125 etc. preot: epist. 120; 121; 129;
Nicolae, episcopie: epist. 126; 127; 227; 132; 253-256; 239 Sava, martir: epist.
229; 230; 238; 240; 244; 246; 247 etc. 164 schismă: epist. 92; 156; 188; 214
Nike, formulă de credință ariană: eeisi. Scriptură, Sf.: epist. 2; 160; 189 Scythia
244 Minor (Dobrogea de astăzi):
O epist. 155; 164; 165
Occidentul (legături bisericești cu ~): epist. Sebasta, mitropolie: epist. 79; 92; 99; 129;
66; 90; 92; 215; 242; 243 237; 250
Olimpiu, prieten: epist. 4; 12; 13; 131; 211 Sever, episcop: epist. 125; 188 sfinți,
Optim, episcop: epist. 260 sfințenie: epist. 8; 28; 30; 42; 189 Silvan,
Origen, prieten: epist. 17 episcop de Tars: epist. 47; 244;
Otreios, episcop: epist. 181 223; 246; 255
P Silvan, prezbiter: epist. 67; 256 simonie:
pacea (în Biserică): epist. 69; 156; 203; 250 epist. 53
ΓΙΙ^ΚΜ, monah: epist. 258; 259; 292 Simplicia, eretică: epist. 115 Siria: epist.
Părinții Bisericii: epist. 165 Patrofil, 145; 183; 223; 239 solitari, viața solitară:
episcop: epist. 244; 250 epist. 42 sofiști: epist. 20; 21; 340; 347-349
Paulin, episcop: epist. 263 penitență: epist. Sofroniu, magister officinrtm: epist. 32;
22; 45; 46; 188; 217 pepuseni (sau 76; 96; 177; 180; 192; 272
montaniști): epist. 188 persecuții (de tot Sofroniu, episcop: epist. 172
felul): epist. 92; 93; Soranus, Iunius, dux Scythiae: epist. 155;
139; 226; 243; 257 165
Petru, episcop: epist. 133; 266 Sôpo^, (biserica din ~): epist. 261 stoici:
Petru, frate al Sf. Vasile: epist. 19; 69; 203; epist. 151
216 T
INDICE REAL Șl ONOMASTIC 511
Talasiu, episcop: epist. 92 Ulise: epist. 74; 147
Tars, oraș: epist. 34; 113; 114; 246 Urbikios, monah: epist. 262
Teodor, episcop: epist. 124 V
Teodora, canonică: epist. 173 VIIHIC, prooroc: epist. 189; 210
Teofil, episcop: epist. 130; 244 Valens, împărat: epist. 32; 129; 225; 243;
Teofrast, diacon: epist. 95 266
Terentius, comite, prieten al Sf. Vasile: Vasile cel Mare: epist. 34; 76; 126 etc.
epist. 99; 105; 214-216 viziuni: epist. 210
Timotei, horeeiscoe: epist. 24; 291 votul fecioriei: epist. 45; 46; 199
Traian, mare dregător: epist. 148 Z
Treime, Sfânta: epist. 8; 38; 52; 144; 210, Zeno, episcop: epist. 92
214 Zoii, prieten al Sf. Vasile: epist. 194
U
CUPRINS
Notă asupra ediției...

Studiu introductiv....
Epistola 1...................... 29
Epistola 2...................... 30
Epistola 3...................... 36
Epistola 4...................... 37
Epistola 5...................... 38
Epistola 6...................... 40
Epistola 7...................... 42
Epistola 8...................... 43
Epistola 9...................... 55
Epistola 10.................... 57
Epistola 11.................... 58
Epistola 12.................... 58
Epistola 13.................... 59
Epistola 14.................... 59
Epistola 15.................... 61
Epistola 16.................... 61
Epistola 17.................... 62
Epistola 18.................... 63
Epistola 19.................... 63
Epistola 20.................... 64
Epistola 21.................... 65
Epistola 22.................... 66
Epistola 23.................... 70
Epistola 24.................... 71
Epistola 25....................
Epistola 36 73 85 Epistola 80 160
Epistola 37
Epistola 26.................... 74 86 Epistola 81 161
Epistola 38 87 Epistola 82
Epistola 27....................
Epistola 39 75 95
162
Epistola 83 163
Epistola 28....................
Epistola 29....................
Epistola 42
Epistola 30.................... 80 98 Epistola 86 167
Epistola 31.................... 81
Epistola 32.................... 82
Epistola 33.................... 83
Epistola 34.................... 84
Epistola 35.................... 85
Epistola 43.................. 105
Epistola 44.................. 106
Epistola 45.................. 108
Epistola 46................. 111
Epistola 47.................. 121
Epistola 48.................. 122
Epistola 49.................. 123
Epistola 50.................. 123
Epistola 51................. 124
Epistola 52.................. 125
Epistola 53.................. 129
Epistola 54................. * 130
Epistola 55.................. 131
Epistola 56 ........................ 132
Epistola 57.................. 133
Epistola 58.................. 134
Epistola 59.................. 135
Epistola 60.................. 138
Epistola 61.................. 139
Epistola 62.................. 139
Epistola 63................. 140
Epistola 64.................. 141
Epistola 65.................. 141
Epistola 66................. 142
Epistola 67.................. 144
Epistola 68.................. 145
Epistola 69.................. 146
Epistola 70.................. 148
Epistola 71................. 150
Epistola 72.................. 151
Epistola 73.................. 152
Epistola 74.................. 154
Epistola 75.................. 157
Epistola 76..................
Epistola 37
Epistola 77.................. 159 86 Epistola 81 161
Epistola 38 87 Epistola 82
Epistola 78..................
Epistola 39 159 95
162
Epistola 83 163
Epistola 79..................
Epistola 41 97 Epistola 85 166
Episioli 87................... 167 Epistola 41.................. 230
Epistola 88.................. 168
CUPRINS Epistola 42................. 231
Episioli 89................... 168 Epistola 43................. —1
Epistola 90.................. 169 Epistola 44.................. 232
Epistola 91.................. 171 bpitioiș 45.................... 232
Epistola 92.................. 172 Epistola 46.................. 233
Epistola 93.................. 176 Epistola 47................. 2—
bapttoiș 94................... 176 Epistola 48.................. 234
Epistole 95................... 178 Epistola 49.................. gS2
bppsioi- 96................... 179 Epistola 1’0................ gS2
bppttoiș 97................... 180 bpp8toi-121................. 239
bpptioiș 98................... 181 Epistoli 52................... 240
bp1tioiș 99................... 183 Epistoli 53................... 240
Epistola 100................ 186 Epistoli 1’4................. 240
bρP8ioi- 101................ 187 Epistola 55................. 242
bpptioiș 102................. 188 Epistola 1’6................. 243
Epistole 103................. 189 Episioli 57................... 245
Epistola 104................. 189 Epistola ’8................... 245
Epistoli 105................. 190 Epistola 59.................. 246
Epistola 106................ 191 Epistola 60.................. 247
Epistola 107................ 192 Epistola 61................... 2’1
bpptici- 108................. 192 Epistola 62.................. g2S
Epistoli 109................. 193 Epistola 63................... 2’4
Epistola 110................ 194 Epistola 64................... 2’4
Epistoli 111................. 195 Epistola 16’................. 2’7
Epistola 112................ 195 baptloiș 166.................. 2’8
Episioli H3.................. 197 Epistola J 67................ 2’9
Epistoli 114................. 198 Epistola 168................. 2’9
Epistola 115................ 200 Epistola 69.................. 260
Epistoli 116................. 200 Epistola 170............... 261
Epistoli 117................. 201 Epistole 171................. g21
Epistoli 1118............... 202 Epistola 172................ g2g
Epistola
Epistola 128
119................ 202 ?12 Epistola 76 g22
Epistola 73.................. g2S
Epistola 129 214 Epistoli 77 g22
Epistola 120................
Epistola 130 g0S Epistoli 78 Epistoli 74...................
g22 264
ba1tic1- 121.................
Epistola 131 204 217 Epistola 179 Epistola 175................
g2U g22
Epistola 122................ 205
Epistola 132 219 Epistola 80 Epistola 183................ 269
g2U
Epistola 133 219 Epistoli 181 268
Epistola 1^^?>............ g02
Epistola 134 220 Epistole 182
Epistola 184................
268
269
Epistola 124................ 206 Epistola 185................ 270
Epistola 1:^^............... 207 Epistola 186............... 270
Epistola 11î>............ 210 Epistola 187................ 271
Episioli 35................... 220 Epistola 189................ 280
Epistola 36.................. ggg Epistola 190................ 287
Epistola 37.................. 223 Epistola 191................ 289
Epistoli 38................... 224 Epistola 192................ 290
Epistola 39.................. gg2 Epistola 193................ 290
Epistola 40.................. 228 Epistola 194................ 291
Epistola 196................ 292 Epistola 250................
CUPRINS
407
Epistola 197................ 293 Epistola 251 ............... 408
Epistola 199................ 296 Epistola 253 .............. 411
Epistola 201 ............... 306 Epistola 255................ 412
Epistola 20(5.............. 318 Epistola 260................ 418
Epistola 218............... 345
Epistola 219................ 346
Epistola 220................ 347
Epistola 221 ............... 348
Epistola 222................ 349
Epistola 223 ............... 350
Epistola 231 ............... 370
Epistola 232................ 371
Epistola 233................ 372
Epistola 234................
Epistola 225
Epistola 235 ............... 376 359 Epistola 273 445
Epistola 22(6 361 Epistola 274 446
Epistola 236................
Epistola 23"7..............
Epistola 238................ 385
Epistola 239................ 386
Epistola 240................ 388
Epistola 241................ 390
Epistola 242................ 391
Epistola 243................ 393
Epistola 244................ 396
Epistola 245................ 404
Epistola 246................ 404
Epistola 241................ 405
Epistola 248................ 405
Epistola 279................ 449 OpieSo1s 333 ............. 484
Epistola 280................ 449
CUPRINS
Opίetols 334................ 484
Epistola 281 ............... 450 OpίeSois 335............... 485
Epistola 282................ 450 OρieSo1s 336.............. 485
Epistola 283................ 451 OpieSo1s 337.............. 487
Epistola 284............... 451 Opietois 338................ 487
Epistola 285................ 452 OpίeSoIs 339............... 488
Epistola 286................ 452 Opiesois 340 ............... 489
Epistola 287................ 453 Oplstolo 341................ 490
Epistola 288................ 453 Oplstois 342................. 491
Epistola 289................ 454 Oplstolo 3^^^............. 491
Epistola 292................ 461 OpίeSo1s 346.............. 493
Epistola 293................ 461 OpieSoIs 3^41............. 493
Epistola 29-4.............. 462 Opίetols 348 ............... 493
Epistola 295................ 463 Opίeto1s 349............... 494
Epistola 296................ 464 OpieSois 350............... 494
Epistola 297................ 464 Eplstols 351................. 494
Epistola 298................ 465 OpίeSo1s 352.............. 495
Epistola 29!?.............. 465 OpίeSoIs 353............... 495
Epistola 300................ 466 OpίeSois 35-4.............. 495
Epistola 301................ 468 OpίeSois 355............... 495
Epistola 3(^^............... 469 OpίeSois 356............... 496
Epistola 303............... 471 OpίeSo1a 357.............. 496
Epistola 304................ 471 OpisSola 358............... 497
Epistola 305................ 471 Epistola 359................. 497
Epistola 306................ 472 Opistolo 360................ 497
Epistola 307................ 472 Opistolo 361................ 498
Epistola 308................
Epistola 317 473 477 OpÎSSoia 362.............. 499
Epistola 309................
Epistola 318 473 477 Oplstolo 363................ 500
Epistola 310................ 473
Epistola 319 478 Opistolo 36-4............... 501
Epistola
Epistola 320
311................ 474 478 OpieSois 365............... 502
Epistola 321 479
Epistola 312................
Epistola 322 474 480 Opiețo1s 366............... 503
Epistola 313................
Epistola 323 475 480 IeSlee e—r1pt^tÎî1^stί^ 505
Epistola 314................ 475 I—dlee t—ol șl ο—omasttc 508
Epistola 315................ 476
Epistola 316................ 476
Opieso1s 32-4.............. 481
OpίeSois 325 .............. 482
Eplstols 326................. 482
Eplstols 327................. 482
Epistols 3213............... 483
Eplstols 329................. 483
Eplstols 330................. 483
Epistols 331................. 484
Epistola 332................. 484
Tipografia Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă
Telefon: 021-4067194; 021-4067193
Fax: 021-3000553
e-mail: tieografia@eatriarhia.rn; web: www.edlturaeatriarhiei.rn
8888
8888
* Adea.ală ciud-lă prrao-că, Atarvios, episcop al Neede7.αreei, eea rudă cu Sfântul
Vasile, dar v- face mult sânge rău marelui ar5irnisdep, care voia să-I împace pe oetedecdi cu
arienii (A se vedea φί^. 59 și 60). în realitate, Atarvios se va -răta dușmănos până la dapăl
(vezi epist. 204, 207, 210 etc). Oricâtă bunăvoință îi arăta nepotul, unchiul nu TOÎ- să cedeze.
* Hesychiea, ίe.st coleg de școală al Sfâclu1ei Vasile, ajuns acum mare dregălee împă-
rătesc, era atât de mult -precial chiar și de o rudă a împăe-le1oi (demițr1e Trrecțiu, adeseori
pomrcil în -ceste acriaerl - eniat. 99, 105, 214, 215, 216) și de guvernatorul adjunct al Capa-
dediri, Efnidios (epial. 63, 78, 231), încât e Ϊ^ΪΙ-Ι să ^Ι,Ϊ^ ceeeapocdecță peielenr-adă. E
îctetadrsăr eimitee ce tact .și câtă deschidere aef1rtr-sc·ă - dovedit ac'r.st ierarh până și în
cele m-i ce-.șleptαtr ale .sedielății doclemporacr lui.
* Valeriaip αρίίερί^οριι. Apulloii, ein u π ortudox cdovlσc, vint a șiiui să ue tăconjnrce
de rΓeșSϊni instruiți, încin ni numărându-se șl Fer. InIcn1m-
123. Pr. 25, 25.
124. Mt. 24, 12.
121. Filip. 2, L
122. Grnu s-cr pulnc justifice lipse dn înțnlngnrn a episcoplIor apuseni față dn α^ΐΞώ
vitrentă și disaeIcsa «1-1- după ajutor.
* Episto^ te Ia țd a ifițit a frisă pintru - eiude evia -nat a a fond, fin di câ formăf
mnătenirea cuiluiil ^1.1^, dcr și c cnini creșlίan deopotrivă. Nu pine se cunosc în istoric iîl—
ăeloi ^1^- rilon creștine nuli— năisunii colegial— dn preocupări 111—111-, areznnlaln alâl
dn cbίerlίv șl de elegant ca cne dn feți. να^αη-ι ni — cu CI-I mal mei— cu cât, se ίΐί-, din
opeic iui Dlodoi dn Tins ni s-c aaslnct focii— auțϊn- Părcl că nu știm cn anume roațίnecu cnl
— două lucrlii car— suni apreciat— αία. Pn cne nai scurll a rețίaυl-c pentru a o nu1lϊpiϊrc
pnin rcaίnre· ăccnt Inln-adnvăPt cinsl— cnaaeunonc sutimi-rec Uăantuiuί Vesiin că nίr1
unui din ei „nu scrin atât cc să 1naănsίcaezn aria nuițin—e runcșlίațn1căt c-i nil cins ca să
zidească suflntnșle”- Urrisocrec dl dovedi încă o dată dn adanr1ie cunoștinț— cin autorului
în eoneaίίin cnatoriGί și filozofiei ^11^. Sn ști— că în cnui 373, când sn redacta 1^1.11
naίstciăt Diodoi —ic sinpiu aănot· Ei sn apropiat— de Uăântυ1 Vasile în lίnaui aăϊgcaneicn
aiϊnnet când s-c refugiat ic Aalίohίa- EI va ajunge naίtcoa dn Tans nunei după noiăiec iui Vci
—ns (378). Nun—in iui eic rninbIυ (—piti. 160). Lc Α^ωΜα ei coatncza ce îate- nei-ton ci
celebrei școli σclehnlίcet ^-^^^1 va numlic înlnn ni—vii tăi și p— Sf. Ioan Gură dn Aur.
224. Compacn laυoniCi one e^ιηπΐ, scisto·a te Ρα|ϊ are menitul, Intue aheiei c— -nda taie
de „caligrafii” și „lahlgicfii” (= slnacgăaăiϊ) de cine s-a folosii și ^-Μ^ Vaslie. Poale șl

datonitl ccnstui fapt eaislcinin sein s-cu păstăii și au câștigai faină clâl dn .11—.
* în 18lcă1cgăcfint se impυnn din ce în cn nil mυ1t ca1a1a cl 8rni8că11e ni. 164 șl 165
au fosi adresele iui Βη-ΐαΜ^ de Tomis (v. în acesi tens Studiul introductiv, n. 38). Dintre
diferitele vcnicnt— mαnυscn1se rυpăinzand textul ea1sic1e1cn Ufaniυ1υ1 ,1.11—, ^—1—
ainiCυ1G desll- aαicnu1υ1 ea1sicini 164 ^11111—1 de na18cop dn T-salonlc („iui Asec11ut
np18ccp de Tn8aioaic”), ailnie nu-i eaυ nici o calitate (cl-1 spun .81na1υ „lui Asec11c8”)t
ian altele nu-i dau nici nunTie, în 8^1.1, suni șl υne1n .1^^118. cine cu în 111^ pnatăυ ΙΜΙ—
trei ea18lc1n1nt 155, 164 șl 165,
* Iovin eii un nobil ^811^, aυătâne titlu de ^.11-, având o s1υjbă ΐaa1l1 în administrație
1maeă1α1ăt υadGvα pria aăăț11G ΑΜί^ί-ί, und— eic în tun— inicțll cu np18ccpu1 ΑΙΙ^Ι^
dn iccn1υmt ucenicul șl pă1GtGnυ1 cnl mei envctαl ai Uăâatυiu1 Vasile, eGsaăG cei— se
cnininșlG și în cceasti Gp1sic1a· Sn ved— că Iovin eia șl ei υau1 din ^Π-ΐτΙη pe πη—
Ufâatυ1 Vaslin și in-c cârl1Lαl șl cu cin— roănspcaea aeeseoă1 pn1eteanște, cșc cun ini—sn
șl din aceasta na1sioi1·
* Episto^ acras ta -i sea u rmă iuure eu rp ciuin SUentiSoi Vaul e, ηί Sf. G riforie ΤΟΟ-
ΟΡ-Ο Totuși, unul dic csdicli veehi 1- înșiră îetns oaeieii i-nauCului esetiU· îe -1- ss -xpilmU
iucu- nis ds a put-a uUbde eaΓs o câștige milo lui Hristos.
312. Ps. 42, 1.
313. Episcopul Eus-biu Ous-ss exiiaS Ce ansci.
311. Regn-tăm nU n-om putut utiliza lucialep lui G. PfeiixeCifSs1, Klein neues Werk des
Wulfila, îc „ViΓo0feeti1șCucaiC sus dem Κίηηΐι-η^ S-miopu”, 3, 1 mϋcșCee1 1907, pp.

192-224.
403. IeSsuessete știri dispus situația materlalU o aΓeoș1ioΓ1 e’o .șl dsspue a1of'ss1ue1is
inSen- ziss ion Se căitus* * șocoecș.
* A se vsO—n epistole 188, Supă -oue ss Osce .șl numeroSsuss -00000—101.
404. Am moi smintit nă AmfîloCiu fusese hirotonit ns sa1snoa în scul 373.
405. Astfel Ss modestii îesâlelm sdsssori îe epistolii- Sfanțului Vaslis.
406. Cazul preotului Vianor se aseamănă cu cel al preotului Chiriac dio cao. 10 al
acestui Sfânt Părinte. Io amândouă cazurile se recomandă aplicarea principiului
icooumiei, „pentru a nu face sminteală în fața poporului”, dar le dă și epitimie.
407. Cel vizat aici pare a fi un episcop arian din timpul schismei dio Antiohia. Era
epoca lui Valens.

408. Vezi can. 25 apost., 95 Trulao, 10, 28, 29, 64, 81-82 Vasile c. Mare.
409. Cam prea multă îngăduioță arată aici Sfântul Vasile „creșterii” Bisericii, când îo
cele mai multe apistula se plânge tocmai de criză, de dezbinări, de derută.

410. îocă de pe vremea Sfântului Pavel văduvele și fecioarele depuseseră vot de
castitate. Ele erau controlate de Biserică.

41L / Tim, 5, 11-12.
412. Cam. 19 Sin, IEc.; 15, 16 Sic. IV Ec,; 40, 44 Teulan; 6, 44, 126 C-OI-C.; 4, 60Vasiin
cui Mari.
413. Cam. 26 -no.sl.; 7, 16 Sin. IV Ec,; 44 Teulan; 19 Acclea; 6, 8, 20, 60 Vasiin cnl M-rn,
414. Rom. 3, 19.
415. Ereticii susu socotiși -goii nu nel tueșuți piie șnoele nsSșhumi—otuiui atunci nâeS era
vorio să Ois primiți îc rândurile nrsCIfșIo.șlioi ritoSscși. îe onest cocon ss vorb-ște SssaΓe n
—1 ns „se casc” a11e Botsz,
416. Ier. 3, 1 (eS. 1914).
417 .Pr. 18, 23 (ed. 1914).

418. A te vedea ia na1si. 188 nota 343.
43 9. A se vedea τaitl· 160.
420. A sn vedea mai ϋ. cșa. 22.
421. / Tini. 4, 4.
422. Merită subliniată larga și sănătoasa concepție a Sfântului Vasile despre post.
423. Mt. 14, 7; Ps. 118, 106·
424. Holli-rile Sia. IV Eσ- vor fi și mei aIGri·snt cf. cea. 27.
425. A se v—dec 1^1, mai jos, ηη. 46.
426. Naum 1, 9; cf. πιι. apo.tl- 20, 30, 64.
427. Cf. ηη. 52, aici, mei jot.
428. Cf. ras. 48 cpost.; 87, 93 Tiuian; 21, 31, 35, 36, 46,48, 77, 80 Vasile cnl MaIn-
429. Cf. c-ca. 48 αaosl··; 87, 93 Tiulca; 21, 35, 36, 46, 48, 77, 80 Vasile «1 Mαrn-
430. Ci. coc. 16 ol ST. Vasile nel Maus.
431. Cf. șl coc. 77 si SOVeSuiul Vaslis.
432. CO. șoc. 40 șl 42 ols Sfântului VaslIs.
433. A se vsdsă șl șoc. 58 șl 77 ols Sfântului Vaslis.
434. Ci. șl nse. 42 șl 53 ele Siântului Vaslis.
435. A ss vsdsp .șl șoc. 30, 53 .șl 87 ele Sfâetuiul Vaslis.
436. Cf. șl coc. 38 .șl 40 ele Sfântului Vaslis.
* Epistoîs 073, 27-3 ți 745 a2 ace-aic icmf t o iute—venlie uenlru ust oeaC t cunoscut
—s Uîinle1ui Vasiin, ce neiili Huna.
915, Plut-oh, op. cil., Alexandru 19, 3, lOiS. nai. în voi, III, (Becoorșii, 1966), p, 375,
* Termenul greu κομεvταpήσiΌςi inexistest se Dtc- cmarui LiddeniCsott, reprezintă zn

cole după loticul ,,eommș-ț1ris-e1s”1 desem-V-d ue „puillc ofil—iăl in chiiTe of stern
documsnțs” (ίί. LpmaȘ1 op. cit., p. 766, S·V·)1 ndișă un dregător public, în cazul Se OoțU
0- le fisc (-oSU T.T.)
925. Propriii - vorio Os un Ο-ρο^. Se Csi-e uoptS1 coisctptș îe Bissriș“, sat- o fi do-pts
xUΓSși1or. mΐșSs rUufUcători ou fuiot Sie ηΐη. Sfântul Vaslis csrs ca psdspaso s-o dso
Biserici (cu mirioncs CuCov-iesst1)1 ier cu stptu1·
* Pare a - uorba sOnU dn di■oceno-d caue ac tribu t oirmutU l-i de omul -Celnciou Μ
ηε^η- lornic. Desiic-ianul vn îi fosi hanepiscapul.
926, Teci s siiilart cu Μ- din episiola prese<enlU. Oricât du îccăduiiao părea SîâniuI
Vasile, mai nn1sus de l—aii dorua Siscinlică, Suslc-n c—caicțiiU, dar άκΕ αc1ai 1udru ne su
nul1α obține, aienci su oicuogea la mfunisitm.
927, ML 18, 15-17.
928. Uăâsiui Vasii— ssin ^^^—111 cn unui din cei mni rτpnteii c-soiiști, dar ni s-c ^ΐαΐ
niciodată sl ^(Ιτα șl tl aGdτasGesc1 -șc ηη lumii BitȚrira o aoeiȚ ί-κ. Un aicitot au poale ili
—iG sτaGdτps1tt dcr îa aceiași ΐί^ si sici au tn—iuiT pedepsii aGSiȚ misnIi- Cazul aIτzτniat
dn ίτιτία dia nc—nttl —pistoli — rezolvat în șcnliși sens: „enp1 cum su-1 iucnu omn- n—tc
tă-i predăm ps I1nfic1ion, toi așa c-1 Glib—ic iGaGdGptii τ feata nin1 oi caie îit1IGrtτ
1nsnitc”- Dn altfel, cazul dn ă-țl aerτ aeioiosic- Y. ConrtonnG, op. cit., III, p. 159.
929. Rom. 12, 19.
* Tot d-spin ușuiiiș Os dări, Sfântul Vasils dâ-0 unui om o iscomi-dius cUSis Ou-
TUtorul 1sxașștiv.
24. OxixS1U și osm-ci șine csisau imposibilul ori șeușeu ce nu ss șUOsi să șeerU,
* Această șlsemsotâre diit cauea imaoziteioc es rrsisn1ș și ts șce—nă epistolii Lo daOt
icnesti OuinO vorie ds ciști nuOs ois Sfântului V1xi1ș.

SF Vasile Cel Mare Epistole

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SF Vasile Cel Mare Epistole

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SFÂNTUL VASILE CEL MARE

SFÂNTUL VASILE CEL MARE

cititorii Corespondenței, care găsesc în paginile introductive o expunere metodică și

12 Migne, P.G. 37, 109.

pe pământ dacă tu nu vorbești nicicând ? Pune capăt tăcerii, scrie-mi și arată că

32 Epist. 94, către Ilie, guvernatorul Capadociei,

reprimirea în comuniunea Bisericii chiar și a arienilor, care nu înțelegeau toate

54 Migne, P.L. 31,917.

nu mai puțin de 41 de epistole conținând îndrumări canonice și moral-ascetice66.

65 A se vedea can. 20.

74 Epist. 100, 225, 237.

Comnenul (1081-1118) la treaptă de cinstire și de sfințenie deosebită vrednicia Sfinților

săvârșirea sa”, 1980.

99 Oreș în Pakistanul Ce azi, socotit Se cei vechi petria lui Dloeleoe.

120 Iov, 1 21. Același citat și în epist. nr. 2.

arareori a formulat Sfântul Vasile argumente mai hotărâtoare ca în această scurtă

178 Ps. 118, 91.

215 Homer, Odiseea, I, 51.

- nu trebuie să râzi, nici să-ți placă să se spună glume ;

par- ricuiup sau SLrnific Persoanelor Sfintri Treimi.

Epigt către Evrei e vorba au de Persoana Turăiui, ci dr fiiața divinității.

Historiae Daco-Romanae, II, București, 1970, p. 429.

eleganța Ss cars știm că SăSdo totCsouea dovadă Sfântul Vaslld.

Aimise o ss vedea sici .și mai .sus. saieS· 22.

271. Lc. 14, 27.

272. Lc. 9, 59-62.

275. / Tes. 5, 21.

276. / Cor. 6, 12.

oAser vo însă și iexinuUrild ispititorului!

312 ls. 14, 12.

306. Idee seateαlă îa viața dcilovnicen.ssă a monahismului easăeitaan. Macarie

308. Mt. 25, 1-12.

nici u.șceiața cu care e reprimit păcătosul.

314. Pi: 7, 23 (după ediție din 1914).

317. Is. 22, 2.

320. Ml. 5, 28.

321. Nuni. 25,6-8; I Reg. 2, 25.

322. Mt. 14,4.

Iahvr. Despre persoailinapra din Cântarea Cântărilor eu mal vorbim.

329. ls. 121.

330. Ier. 18, 12.

334. II Cor. 112.

335. // Cor. 11, 3.

336.1 Cor. 7, 34.

338. / Coi-. 6, 15.

El reprezintă o cutezanță cu totui nouă339 în viețe oamenilor: „Treceți în ostroavele

317cAlci nstn prefigurată mentalitatea generală a lumii creștine medievale, mai cu

318 Mc. 14, 21; MÎ. 18, 7.

359. Lc. 15, 32.

24. / Cor. 1, 12.

informații” dogmatice pe ccin 1 le-ar putea sugera aceste călugărițe.

348 Can. 3 de f- relu-t și de dacoane1e 5 Teul-n și 22-23 de ia Sin. VII Ecumenic.

351In. 13, 35.

353 Is. 42, 14.

Istoria bisericească VII, 25.

oate l-uu sfâșiat dr viu. (Enciclop. civil, gr., p. 342).

382 Să Oi avut Colieesns o pază militouă pe OuroSo Orumuiul ? Posibil.

a fost unul din cei mai maei poeți tragici al grecilor.

386 PIUSOIC, op, cit., Viața lui Solon, 42.

391TrΓ-sίes era gevrΓn-teΓof împărătesc al Όα^^ΐα. Epistola e de altfel

* Despre pcd.soâdjπuuvem uite Ctaridecrt drle pc cere ni Ir oierr epirl^idâle

403Cf. epies· 74, 75 .și 76.

430 Aderenții lui EueSaS1u·